COLEGIUL ECONOMIC BUZĂU

DESERTUL COPILĂRIEI

• Profesor: Poștovei Cătălina Elevi: Iosef Mihaela-Gabriela Panait Elena Chiricioiu Alexandra Rilea Andreea Clasa a XII-aB

OLE- Opportunities for Learning Entrepreneurship

COM-13-PBL-117-BZ-ES

Cuprins

-Istoric-De unde vine numele ??-Mod de servire-Răspândire geografică-Povestea ,,poalelor’n brâu’’-Poale’n bâu și economie -Gama poalelor’n brâu-Categorii de clienți -Perspectiva pieței -Bibliografie

,,Niște plăcințele sărate sau dulci ce și-au spus nitam -nisam (și degeaba! )poalele-n brâu”…  (Radu Anton Roman)

Istoric O legendă spune că Zenobia, o femeie

de vârstă mijlocie, a dorit să se călugărească, fiindcă se simţea îngreunată de păcatele sale. Ajunsă la Mănăstirea Poiana Mărului, vrea să se întâlnească cu stareţul acesteia, dar întâmplarea face ca în acea zi stareţul să nu fie acolo. Cu toate acestea femeia este găzduită peste noapte. Pe la 3 dimineaţa Zenobia, avusese un vis. Se ridică repede din pat, îşi face semnul crucii şi porneşte spre bucătărie, unde găseşte totul aranjat ca în visul său. Femeia se pune pe gătit. Terminând de făcut plăcinta o bagă la cupor şi aşteptă să se coacă. În acest timp slujba de dimineaţă începea la mănăstire.,, Trebuie să termin!” acesta fu primul gând al femeii. Se făcu ceasul 6 30 când termină ea de copt plăcinta. O scoase din cuptor, o tăie şi o aşeză frumos pe tavă şi se îndreptă către uşile de la intrare în mănăstire. Totul mergea bine fiecare măicuţă care intra lua câte o bucată, până când, din neatenţie, Zenobia scapă o bucată de plăcintă pe roba streţului. Acesata îşi cere scuze, iar stareţilu se uită la ea zâmbind, spunându-i că de mult timp o aştepta.

Aceste plăcinte simple și demne pot înfrunta cu fruntea sus orice desert cu blazon,ne mai vorbind de miresmele ce se împraștie prin casă, de bucuria

celor ce le mănâncă și de recunoștința lor.

Poalele’n brâu este o rețetă de dulce, foarte simplu de realizat și ieftin pe

deasupra.

De unde vine numele ??

• Pe vremuri, la sate , fiecare gospodină purta rochie lungă până la pământ, și deasupra rochiei purta legat la spate un șorț. Când era necesar să facă plăcinte pentru familia sa numeroasă, gospodina își sufleca mânecele la coate și își ridica poalele rochiei din stânga sau dreapta în sus și le punea in legătura șorțului. De exemplu, două vecine discutau între ele și era posibil să auzi ” Mii dor de o plăcintă cu brânză dulce sau cu mărar. Acuș mă duc acasă, și când îmi ridic poalelen’ brâu să fac ”un clit de plăcinte” gustoase, să tot mănânci și mănânci“.Acest moment de preparare a plăcintelor a rămas în popor cu denumirea de “POALE’N BRÂU “.

Mod de servire

• În Buzău, plăcintele acestea se servesc și ca gustare sau pretext pentru un pahar de vin,la începutul ori la sfârşitul mesei, presărate cu zahar pudră, eventual și cu miere alături . Cât despre vin, dacă sunt sărate, va merge cam orice alb sec sau chiar rose (nu-s pretențioase). Dacă însă devin desert, atunci și vinul se schimbă, de pildă într-o Tămâioasă (de la Pietrosele,să zicem) sau Busuioacă.

Răspândire geografică

• Reţeta poale’n brâu este cunoscută în diferite zone ţării precum Moldova, Muntenia, Dobrogea şi Bucovina însă cele mai gustose sunt cele din Muntenia şi mai exact cele din zona Buzăului .

Povestea ,,poalelor’n brâu’’Amu cică era o dată un împărat foarte pretenţios când

venea vorba de ce fel de mâncare gusta. Acest împărat trăia într-un ţinut foarte populat şi renumit pentru inventivitate, dar şi pentru deliciurile culinare.

Într-una din zile, regale îl cheamă pe dregător şi îi spune:

-M-am hotărît! Voi face un concurs.-Un concurs? Dar pentru ce, Majestatea Voastră?-Vezi, tu…aș vrea să mănânc ceva delicious, dar nu

ştiu ce.-Şi…credeţi că e o idee bună? Aţi putea să-i spuneţi

bucătarului regal să pregătească ceva. De ce să vă lăsaţi pe mâna unor oamenii simpli?

-Bucătarul regal nu a reușit să –mi satisfacă pofta.-Şi când aţi vrea să fie acest concurs? -Fă în aşa fel încât azi toată lumea din ţinut să afle de

el! Mâine de dimineaţă când mă voi trezi vreau să văd un şir lung de oameni care aşteptă să intre.

Dregătorul părăseşte sala mare a tronului şi se grăbeşte să anunţe oştile cu privire la decizia regelui. Oştile ies grăbite pe poarta castelului şi până la apusul soarelui tot ţinutul afla deja de concursul împăratului. Oamenii au început încă de pe atunci pregătirile pentru ziua următoare. Fiecare cu reţete care mai de care mai speciale, mai gustoase şi uşor de pregătit.Într-o căsuţă de la marginea ţinutului lumina încă era aprinsă, iar înăuntru mama, bunica, tatăl şi cei trei copii se gândeau şi ei la concursul împăratului.

-Şi premiul?

-Premiul va fi jumătate din împărăţie şi reţeta va deveni cunoscută în întreaga lume.

-Şi…

-Nu mai pune întrebări că mi se face foame! Eu vreau să pleci numai decât şi să dai sfoară-n ţară.

-Da…dar când vor avea oamenii timp să facă preparatele?

-Ei să vină de acasă cu reţeta şi cu ingredientele că de aşteptat pot să aştept! Acum pleacă!

-Ce neascultator e, spuseră fraţii săi mai mici.-Eu am o presimţire că va câştiga spuse bătrâna!-Dar, mamă ce poate el să facă, zise mama băiatului.-Draga mea, lucrurile frumoase nu sunt mereu cele mai împodobite! Lucrurile frumoase sunt cele simple şi făcute cu dragoste .

-Ce am putea noi să facem, nevastă? Prea multe ingrediente nu avem, zise tatăl.

-Tată, le vom folosi pe cele pe care le avem ştiu singur că voi câştiga, spuse băiatul cel mare, Andy.

-Şi ce crezi tu, că vei reui să faci din brânză şi făină?-Voi face o prăjitură ce se va transmite din moşi-stră-moşi.-Eşti doar un copil, zise şi mama!-Şi ce dacă! Eu nu voi renunţa la visul meu şi voi crede în reuşita mea până la

capăt! Zicând acestea băiatul ia brânza şi fâina, le pune într-o traistă şi iese pe uşă.

-Cu acestă reţetă vei câştiga sigur concursul, băiete, spusese bătrâna.-Dar cum de ştiai de….Băiatul nu apucă să termine ce avea de spus că totul a dispărut ca prin magie, iar el se afla deja la castelul împăratului unde se formase o coadă mare. Îi vedea intrândă pe mulţi şi se întreba oare când îi va veni şi lui timpul? Oare îşi va mai aminti reţeta? Oare bătrâna avusese dreptate?Fără să ştie cum băiatul ajunge în faţa împăratului şi începe să-şi pregătească preparatul. Până atunci regale nu mai vazuse aşa ceva şi nu-i venea să creadă că din două ingrediente ieşise o asemenea plăcintă.

Andy ajunsese la jumătatea drumului şi era tot mai abătut: ,, Dacă părinţii au dreptate? Dacă nu voi reuşi să fac nimic? Nu, nu trebuie să gândesc aşa…şi totuşi…nu ştiu ce aş putea să fac?”

Tot mergând el aşa aude o bătrână cerşind: ,, Da-ţi-mi şi mie macăr un colţ de pânine! Sunt aşa săracă în cât nu îmi pot perminte o amărâtă de pânie!”

-Mătuşică nu am pânie, dar în schimb am brânză. Dacă vrei o impart cu tine că şi aşa nu ştiu la ce îmi poate folosi pentru mâine.

-Băiete, vino cu mine! Vreau să te răsplătesc pentru bunătatea ta!-Bătrâna îl duce pe băiat la casa ei, aflată undeva la marginea pădurii.

Aici bătrâna îi arată o reţetă nemai auzită şi nemai gustată până atunci.

-Băiete, te felicit! Ai căştigat!

-Mulţimesc!

-Măria Ta, dar oamenii încă aşteptă, zise dregătorul!

-Trimite-i acasă. Reţetele lor nu vor fi la fel de gustoae ca aceasta. Cum spuneai că se numeste?

Băiatului nu îi venea nicio idée şi nu îşi aducea aminte dacă bătrâna i-ar fi spus ceva de un nume, însă, ceva îi atrage atenţia. Regale scăpase puţină brânză pe mantia sa.

-Hai băiete, nu îţi fie teamă, îl incurajeaza regele !

-Poale-n brâu, Majestatea Voastră!

-Are un nume pe măsură remarcă dregătorul.

-Şi un gust excelent, spuse regale.

Seara se închie cu un bal în onoarea băiatului spre dezamagirea celor învinşi, şi spre bucuria părinţilor lui Andy.

• Românul a primit numeroase caracterizări mai fericite sau nu de-a lungul timpului, dar nimeni nu poate contesta cât de priceput este el în bucătărie. Mai ales la plăcintele - poale-n brâu -, care şi-au rătăcit de mult inventatorul prin atâtea gospodării şi despre care se spune că sunt atât de bune că te lingi pe degete. 

Poale’n bâu și economie

• Deși sunt deliciose aceste plăcinte se comercializează într-un număr redus de unități.Printre acestea se numără :

- Restaurantul Crâșmărița (unde puteți savura mâncăruri tradiționale românești cu denumiri specific buzoiene )

-Pensiunea ,,Casa cu Tei’’

-Hanul Drăgaicilor

Pe piața buzoiană restaurantul cu cele mai multe cerei de plăcinte este Crâșmarița.Acest fapt se datorează prețurilor reduse practicate și gamei diversificate de plăcinte .

RestaurantCrâșmărița

Casa cu Tei

Hanu Drăgaicii

Gama poalelor’n brâu

• Poale’n brâu cu bânză dulce sau

sărata de vacă • Poale’n brâu cu bânză de oaie• Poale’n brâu cu mere• Poale’n brâu cu miere • Poale’n brâu cu smântână• Poale’n brâu cu mărar• Poale’n brâu cu nucă

Categorii de clienți

• Acest produs, poale’n brâu,se adresează tuturor celor care doresc să își aducă aminte de copilărie și celor care vor să descopere bunătățile tradiționale,românești .

• Mai exact acest produs se adresează copiilor,tinerilor și bătrânilor indiferent ce sex au .

Perspectiva pieței

• ,,Trebuia să facem curățenie în propria ogradă. Ne-am săturat de cei care cumpărau produse din supermarket, le dădeau cu praf de fum și le revindeau cu prețuri de 10 ori mai mari, ca fiind tradiționale. Falșii producători ne-au făcut mari probleme, nouă, celor care chiar asta facem: produse tradiționale. Cred că după intrarea în vigoare a ordinului din cele 4.400 de produse, din care mai există cu adevărat vreo 2.000 pe piață, vor rămâne cel mult o

mie”, a afirmat Călin Mătieș.

“La plăcinte - înainte, la război – înapoi!”

Bibliografie

• http://www.prajituria.ro• http://www.ziarulring.ro• http://wwww.inbucovina.ro• http://www.muzeultaranuluiroman.ro• http://traditii-gastro-culinare.blogspot.ro

‘Acest proiect este finantat cu sustinere din partea Comisiei Europene. Această publicatie [comunicare] reflectă doar vederile autorului, iar Comisia nu poate fi făcută responsabilă pentru utilizarea informatiei pe care o contine.’