ERINHUNTER

RICILENAZBOINICE

\ O cale primejdioasd

Cartea aY-a

Tiaducere din limba englezi de

Ioana Vlcirescu

#fieataxi1$Coeiilor

PROLOG

tn cuqca-urhtoare era intuneric. $efirl haitei auzea nigte

scormonind in ceva si sim;Eea blana netedl a c6inelui de

el, dar nu vedea nimic. Nirile ti erau imrndate de mirosul

ilor, iar dincolo de acesta se simgea mirosul pidurii arse.

$efirl haitei gedea incomod pe podeaua ce vibra; la un

daq cu$ca-urlltoare s-a oprit brusc. Afar5. se a.uzearrt

i de Oameni. inqelegea unele dintre cuvintele 1or. ,Foc...

i de pazd,... Ai grlj1,de cAini."

Mirosea spaima Omului, pe lAngI aroma dulce-aml-

a lemnului tliat de curAnd. tsi amintea ci mai veniserigi cu o seari inainte, gi cu una inaiate de aceea - veni-

ttiteenopfi cAte inclpeau tn patru labe. Patrulase do-iul impreunl cu restul haitei, adulmecAnd dup5. intrugi,

sl-i goneascl. CAinele a mirAit incet, dezvelindu-gi

fii ascuqili. Haita era puternic5. Alergau ca vAntul 9i uci-

intr-o clipitl. Jinduiau dupl sAnge cald 9i dupl mias-

spaimei pe care o simgea prada inainte de a muri. Dar insI se bucure de toete acestea, erau fifluti ln larcuri, mAn-

ce le dldeau Oamenii si ascultau de ordinele acestora.

L7

S-a ridicat pe labele-i puternice, zguduind ugile in care

izbea cr capul uriag, negru-maroniu. A lltrat puternic, iarglasul a risunat ca un tunet in spaliul acela inchis.

- Afarl! Haita afafil Afariimediat!Restul haitei i s-a allturat.

- Haita afarl! Haita fuge!

Ca gi cum le-ar fi rlspuns, usile custii-urhtoare s-au

deschis larg. in lumina apusului, geful haitei il vedea pe Omin picioare,litrAndu-le un ordin.

A fost primul care a sirit jos, aproape de un morman

de buqteni ce se afla in mijlocul domeniului. Lovind pImln-tul, labele lui au ridicat un norigor de funingine 9i praf Restul

haitei l-a urmat, un gir de trupuri zvelte negre-maronii.

- Haita vine! Haita vine! au litrat ei.

Liderul haitei a inceput sI pigeasci agitat de-a lungul

gardului ce ii despl4ea de pidure. Dincolo de gard, trunchiuriarse de copaci se sprijineau unele de altele, clzute, sau zlceauintinse pe iarbl. Mai departe, o barierl de copaci neatinsi de

foc stitea parcl de veghe, iar fntnzele fogneau in vint.Dinspre lntunericul ce tnconjura copacii pluteau cItre

cAini miresme ademenitoare. S-au incordat. Acolo, in pldu-rea plinl de pradI, haita ar fi putut alerga in voie. Acolo nuerau Oameni care sl-i flni in lanturi sau sI le dea porunci.Puteau mAnca de cAte ori voiau, fiind cei mai puternici 9i cei

mai sllbatici din pldure.

- Liberl! al5rtrat lideml haitei. Haita liberl! Liberiimediatl

S-a apropiat de gard 9i si-a lipit botul de plasa din me-

tal, trigAnd in piept miresmele pldurii. Multe dintre mirosu-rile acelea li erau strline, dar pe unul dintre ele l-a recunoscut

lmediat - il qtia bine, era un miros mai puternic decit cele-

ldte, era mirosul inamicilor 9i al prlzii sde'

Pisici!

Se llsase noaptea. Ramurile golaqe ale trunchiurilor

lnnegrite de fum se conturau tn lumina lunii pline' tn in-

nrneric, cAinii patrulau incoace 9i tncolo, ca nigte umbre' iqi

migcau labele in tlcere, prin funingine 9i rumegus' Sub blana

Itrllucitoare li se unduiau mugchii puternici. Ochii le strl-

luceau, iar limbile lungi li se bllinglneau printre filcile in-

tredeschise s,i printre colfii asculili.

$efrrl haitei adulmeca partea de jos a gardului, clutAnd

un loc anume, Pe Partea opusl a domeniului fatl de locul in

care dormeau Oamenii. Cu trei noPfi iflaiflte, descoperise o

groapx tngustl ce trecea dincolo de gard. $i-a dat seama ime-

diat cI ecela eradrumul spre libertate al haitei'

- GroaPI. Unde groaPl? mormli el'

Apoi a zirit locul in care plmintul cobora petcZ', cre'

And o mici adAnciturl. $i-a hsat laba puternicl in acea groa-

pI. A ridicat capul, latrAnd cltre cei care il urmau:

- Aici. GroaPi, groaPl. Aici!

Se simgea la fel de nerlbdltor ca ei' Entuziasmul iiascucea mintea gi cluta febril o solulie. cainii au tropSit spre

rcfirl 1or, rlspunzind htraarlui siu.

- Groapl. GroaP[!

- Mai mare, groapi mai mare, le-a promis liderul'

Fugim curind.A inceput sI sape cu toate fo4a trupului slu suplu' pu-

ternic. Jfuina zbva'injur, in vreme ce groaPa de sub gardul

18 19

din plasi devenea tot mai largl gi mai adAncl. Cainii trepi-dau de nerlbdare, adulmec6nd aerul nopfii, ce aducea mi-resmele din pidure. Salivau la gAndul cI-9i vor purea infigecolqii in trupurile calde ale prdzii.

Liderul haitei s-a oprit 9i a ciulit urechile, incercAndsI-gi dea seama dacl Oamenii veneau sI vadL ce flceau. Darnu se auzea nimic, iar mirosul de Om venea din deplrtare.

S-a lipit de pimAnt si a inrrat in groapi. partea de josa gardului i-a trecut prin blanl S-a opintit puternic cu la.bele din spare,luAndu-gi avAnt, pAnI cind a ajuns pe parteacealaltl, in pldure.

- Liberi acum, a.ldtretel. Haidedl HaidefllPe misuri ce cAinii treceau pe sub gard, pe rAnd, groa-

pa devenea tot mai adAncl; cAinii i s-au allturat liderului.Mergeau printre trunchiurile arse, bagAndu-gi boturile inscorburi 9i 1a ridecinile copacilor, scrutend htunericul pi-durii cu o privire tn care ardea un foc rece.

tn timp ce ultimul cdine treceape sub gard,liderul hai-tei a ridicat capul 9i ahtrat triumfhtor.

- Fugim. Haita liberi. Fugim acum!intorcAndu-se spre copaci, a luat-o la fugi, muschii

puternici incordindu-se intr-un ritm susginut. Haita l-a ur_mat, siluetele intunecare ale cxinilor inaintand curepeziciu-ne prin pidure. ,,Haita, haita",isi spuneau to.ti. .Haita fug....

Pldurea intreagl era a lor, iar cAinii aveau un singurgnnd, un singur instinct:

- SI ucidem! SI ucidem!

CaprroLUL 1

Inimi de Foc s-azbirht de mAnie gi uimire cind ati'dicat privirea spre Piatra tnalti pe care se afla noul lider al

Clanului Umbrelor. Motanul igi inclina capul imens intr-o

parte 9i tn cealaltI. Sub blana strilucitoare, mugchii puternici

se unduiau, iar ochii lui de chihlimbar sclpirau triumfLtori.

- Gheari de Tigru! a scuipat Inimi de Foc.

Vechiul lui dugman - care incercase de nenumlrate

ori s5-l ucidl - era acum una dintre cele mai Puterflice Pi-sici din pldure.

Luna plinl str5lucea sus, peste Patru Stejari, arun-

cAndu-gi lumina rece asupra pisicilor din cele patru clanuri.

Fuseserl toate $ocate de vestea morgii 1ui Blanl tntunecati,

hderul Clanului Umbrelot Darnicio pisicinu s-arfi a$tePtat

ca,noul conducltor sI fie Ghearl de Tigru, fostul secund a1

Clanului Tirnetului.

LAngI Iniml de Foc, Dungl NeagrI inmlrmurise de bu-

curie gi ochii ii strlluceau. Iniml de Foc se intreba ce gAnduri

ii treceau prin minte tovarlgului slu de clan. CAnd Ghearl de

Tigr" fusese exilat din Clanul Tirnetului, iqi invitase vechiul

21

CaprroLUL B

Soarele se ridica deasupra copacilor cind Inimi deFoc gi patrula lui se apropiau de pietrele $erpilor, pe parteaopusr a teritoriului fagi de rau. Focul nu ajunsese pani. aici.Buruienile erau incl verzi si l,xuriante, cu toate ci incepu-serlsI cedd,frunzele.

- Stai aga, a mieunat Inimi de Foc spre Labi Ascutitl,cAnd ucenicul s-a repezitspre stanci. Nu uita cI pe aici suntvipere.

LabI Ascugitl s-a oprit brusc.

- Scuze, Iniml de Foc.

Dupi ce Srea Albastri refuzase si-i numeascl rlzboi-nici, secundul se striduia sI petreacl ceva timp cu fiecaredintre ucenici,luand cel putin cate unul in patrule si incer-cAnd sI le arate ci erau pretuiti de citre clan.

Mutra acrl a lul tabn Iute dlduse de inqeles ci nu-i con-venea deloc amAnarea, insl Labi Ascutitl nu pdrea deranlatde faptul cx trebuia sr mai astepte un pic statutur de rizboiruc.

Blanl de $oarece, mentorul lui LabL Ascutiti, a ve_nit spre el.

L04

- Spune-mi ce adulmeci.

LabI Asculitl stitea cu capul sus 9i cu fhlcile deschi-

se, sorbind aerul.

- $oarecel a mieunat el imediat, lingAndu-se pe bot'

- Da, dar acum nu vinlm, i-a amintit Blani de

$oarece. Ce altceva?

- Calea Tirnetului, acolo, spuse el fhcAnd un semn cu

coada. $i cAine.

Inimi de Foc, cxehpiaia api dintr-o gropill din pi-mAnt, a ciulit urechile. AdulmecAnd cu grijl aerul, gi-a dat

seama ci LabI Ascugitl avea dreptate. Se simlea un miros

puternic de cAine gi era ProasPIt.

- E tare ciudat, a comentat el.

in afara caz:ului in care Doul-Picioare se treziserl

foarte devreme, mirosul ar fi trebuit sI fie vechi' Cel pulin

de asearL

$i-a amintit raportul 1ui Mfor Alb care glsise buruieni

rupte gi pene de porumbel in apropierea Pietrelor $erpilor'

Atunci adulmecase mirosul de cAine, dx n'ar fi trebuit sI

qinl atAt de mu1t.

- Mai bine ne-am uita peste tot, a mieunat el'

Poruncindu-i lui LabI Asculitl si nu plece de linge

mentorul siu, InimI de Foc a trimis celelalte pisici printre co-

paci, in timp ce el se apropia tArAq de stAnci. tnainte si ajun-

gi la ele, l-a chemat inapoi BlanI de $oarece'

- Vino sI te uili la asta!

Ocolind un tufig de mIrlcini, InimI de Foc i s-a alI-

tarat rizboinicei maronii, privind in jos, tntr-un luminig

cu palrta abruptl. Pe fund se afla o biltoaci de apd'vetnie'

tn care pluteau frunze uscate. Mirosul inlepltor de ferigi

105

rdrobitl a ajuns irncdiat la nasul secundului, insl era multdcptrqit de duhoarea de ciine. Pesre tot erau imprlstiatepene de porumbel gi smocuri de blanl de la un iepure sauo veveriXi. Un pic mai jos pe panrl, LabI Ascutitd a mi-rosit o grlmijoarl de murdlrie de cAine gi s-a tras inapoidezgustat.

InimI de Foc s-a strlduit sd. anaTizeze fiecare detaliual scenei. Doul-Picioare nu stiteau de obicei atAt de multtn pldure incAt sI lase atateaurme, fncind buruienile una cupimAntul si imprlgtiind resturi de pradi pAnI ce toari pI-durea ajunsese s5. miroasl ca o vizuind.de vulpe. yIlzind to-tul cu ochii lui, gi-a dat seama cI ceva era ln nereguh, nu in-clpea indoiali.

- Ce crezil l-a intrebat Blani de Soarece.

- Nu gtiu, i-a rispuns el, ezitind sl-gi exprime in-grijorarca. Aratl ca gi cum in pldure ar fi un cAine liber, flriDouI-Picioare.

.Oare asta clutau DouI-Picioarel" s-a intrebat el,amintindu-gi deodatl de cei trei Doul-picioare care veniserIin monstru, cAnd vdna la Bnzii tndd impreunl cu Furtunlde Nisip. Dar asta se intimplase foarre departe, pe cealaltllaturl a teritoriului Clanului Ttrnetului.

- Si ce facem? s-a blgat si LabI.Ascutitl, cu o expre-sie neobisnuit de serioasl

- Am sI-i povestesc totul lui Stea Albastrl, a hotl-rAt InimI de Foc. DacI e un cAine care hoinlreste prin teri-toriul nostru, trebuie sI facem ceva in leglturl cu asta. poate

reugim cumva sl-l indreptim in altl direc-tie.

Era clar cl acel ciine vinase din prada si aga rari- aClanului Tirnetului, iar secundul nici nu voia sI se gindeascl

106

ce s-ar fi intAmplat dacl s-ar fi lntAlnit fa15 tn faql cu vreun

membru al clanului.

in timp ce se tndeplrtau de luminiq, intorcAndu-se sPre

taber[ Inimi de Foc simgea cI pldurea devenise, in mod ciu-

dat, ostih. Cunogtea fiecare copac, fiecarc piatr\, gi cu toate

acestea era ceva in addncurile ei - nu un miros sau ufl sunet,

ci mai curAnd un ecou de-abia auzit - ce el nu ingelegea' Era

doar un ciinel Sau se adeveriser[ temerile lui Stea Albastr[?

Le pregltiseri spiritele un dezastru ingrozitor?

Patrula ajunsese aproape de tablre cAnd motanul

portocaliu a simgit din spate mirosul unor pisici din Clanul

Tirnetului. tntorcAndu-se, i-a vizut pe Vifor Alb, Labn

Luminoasl gi LabI de Nor croindu-gi drum prin funingine

qi crengi rupte. Cu toqii aduceau pradI.

- Ati ayut succes lavAnltoare? i-a intrebat cAnd l-au

ajuns din urmi.Vifor Alb a llsat la pImAnt iepurele Pe care il cdra.

- N-a fost rea. Dar a trebuit sI mergem tocmai pinlla Patru Stejari ca sI glsim vinat.

- Chiar gi aga, aratl bine, grlsuni, a mieunat Inimide Foc aprobator. Bravo, a adlugat el citre Labi Luminoasl

9i LabI de Nor, care tarau fiecare cAte o veveriqi.

- Am vizutceva despre care cred cI ar trebui si 9tii,

a mieunat Vifor Alb. Hai si ne intoarcem ln tablri.BltrAnul rlzboinic alb qi-a ridicat din nou iepurele qi

a rlmas in urma lui InimI de Foc, care i-a condus Pe Parlta

ce ducea spre taberi. Odatl ce au hsat vAnatul in morman

gi secundul a trimis ucenicii sI hrlneascl bltrAnii, Inimi de

LO7