În psihiatrie, pseudologia fantastica, de asemenea, numit mythomanie, minciuna compulsiva sau minciuna patologica, este un comportament de minciuna obișnuită sau compulsive. Acesta a fost descris pentru prima dată în literatura medicală în 1891 de către Anton Delbrueck. Cu toate că este un subiect controversat, minciuna patologica a fost definita ca "falsificare în întregime disproporționată în raport cu orice scop perceptibil în vedere, poate fi extinsă și foarte complicat, și se poate manifesta pe o perioadă de ani, sau chiar o viață întreagă". Persoanele poate fi constiente de faptul ca mint, sau pot crede că spun adevărul, fiind conștienți că acestea sunt legate fantezii.

    Poveștile spuse sunt , de obicei, strălucitoare sau fantastic , dar nu încalcă tărâmul realității . Posibilitatea de adevăr este esențială pentru supraviețuirea lui . Ele nu sunt o manifestare de iluzie sau un anumit tip mai larg de psihoza.    Tendința fabricativa este cronica , nu este provocată de situația imediat sau presiunea socială la fel de mult ca aceasta este o trăsătură înnăscută a personalității . Există un element de discontrol prezent .    O siguranță internă , nu una exterioara , motiv pentru comportamentul poate fi identificate clinic.   Poveștile spuse tind spre prezentarea mincinosul favorabil . Mincinosul " decoreaza propria persoană " de a spune povești care le prezintă ca eroul sau victima . De exemplu , persoana care ar putea fi prezentate ca fiind drept fantastic de curajoasa , stiind sau fiind legat de multe persoane celebre , sau sustinand ca câștiga mai multe venituri decât o fac .

Pseudologia fantastica poate prezenta , de asemenea, sindromul de memorie ca fiind fals , în cazul în care bolnavul crede cu adevărat că evenimentele fictive au avut loc , indiferent că aceste evenimente sunt fantezii . Bolnavul poate crede că el sau ea a comis acte supraumane de altruism și iubire sau a comis acte la fel de grandioase de rău diabolic .

Diagnosticarea Pseudologiei fantastice poate fi foarte dificila , deoarece nu a fost recunoscuta ca fiind o tulburare în DSM și multe alte boli recunosc minciuna patologica ca un simptom de tulburari , cum ar fi psihopatie , și tulburări de personalitate antisociale , borderline , narcisist , și histrionice , dar oamenii care sunt mincinoși patologice nu poate poseda caracteristici ale altor tulburari .Minciuna excesivă este comună simptomelor de mai multe boli mentale .

Acesta a fost demonstrata printr-un test cu detectorul de minciuni ca pacientii PF prezintă excitare , stres , și de înșelăciune din vina lor . Acest lucru nu este la fel ca psihopatii care au nici una din aceste reacții . Diferența dintre tulburare de personalitate borderline și PF este ca pacientii BPD încearcă cu disperare să facă față cu sentimentul de abandon , maltratare sau respingerea prin amenințări goale de sinucidere sau de acuzații false de abandon . Mincinoșii patologici nu se simt respinsi , ei au un nivel ridicat de siguranță de sine care îi ajută să mintă cu succes . Spre deosebire de cei cu personalitate histrionica , mincinoșii patologici sunt mai verbal dramatic. Narcisistii cred că au atins perfecțiunea și sunt incapabil empatic altora . Pacientii PF nu prezintă aceste comportamente anti - sociale , deoarece ei cred că viața lor nu este suficient de interesant . Acest diagnostic se ocupă cu oamenii care mint despre ei având tulburări fizice sau psihologice . Persoanele cu PF au tendința de a minți cu privire la identitatea lor și istorie trecut . Minciuna este actul atât cu bună știință și în mod intenționat .Cei mai multi oameni fac așa de frică,minciunile normale fiind defensive , și se spun pentru a evita consecințele de a spune adevarul . Ele sunt de multe ori minciuni „albe”, care menajează sentimentele altora , reflectă o atitudine pro- sociale , și de a face contact uman civilizat posibil minciuna patologica este considerată o boală mintală , pentru că este nevoie de mai mult de judecată rațională și progresează în lumea fanteziei și înapoi .Minciuna

patologica poate fi descrisa ca o obișnuință de a minți . Minciunile sunt de obicei transparente și de multe ori par a fi destul de lipsită de sens . Există multe consecințe de a fi un mincinos patologic . Din cauza lipsei de încredere , relații , prieteni. Cei mai mulți mincinoși patologici " nu reușesc . În cazul în care boala continuă să progreseze , minciuna ar putea deveni atat de grave ca să cauzeze probleme juridice, inclusiv , dar fără a se limita la fraudă . Psihoterapia pare a fi una dintre singurele metode de a trata o persoană care suferă de minciuna patologica . Nu de cercetare a fost efectuat în ceea ce privește utilizarea de medicamente farmaceutice pentru a trata mincinoși patologice . Unele cercetări sugerează că anumite persoane ar putea avea o " predispoziție la minciună " . Minciuna patologica este un fenomen complex , care diferă de la alte boli mintale . Ea are multe consecințe - a schimbat viata pentru cei care trebuie să trăiască cu boala . În prezent , nu este suficient de cercetare în domeniul mincinos patologic pentru a garanta un tratament.

1. Personalitatea anxioasa

·        pentru sine sau pentru cei apropiati, griji mult prea intense si frecvente, raportat la riscurile vietii cotidiene

·        tensiune fizica adesea excesiva

·        permanenta atentie la riscuri: vigilenta fata de tot ce ar putea lua o turnura neplacuta, pentru a controla chiar situatii cu un risc redus (fapt putin probabil sau putin grav).

Pe de-o garte, prudenta si tendinta de a controla (situatia), pe de alta parte tensiune exagerata si suferinta

Anxietatea ca maladie

Anxietatea generalizata se manifesta tocmai prin ingrijorari excesive si nejustificate, la care se mai adauga alte tipuri de simptome : o hiperactivitate a sistemului nervos vegetativ (sistemul nervos dirijeaza reactiile involuntare):

palpitatii, transpiratii, bufeuri, nevoia de a urina des, “nod in gat' o tensiune musculara: zvacnituri, contracturi dureroase (spate, umeri, maxilare) ce dau adesea

senzatie de oboseala o scrutare hipervigilenta a ceea ce este imprejur: senzatia de a fi permanent la panda, intr-o

continua excitatie, dificultati de concentrare, perturbari ale somnului, iritabilitate.

Ca si in cazul altor personalitati dificile, pentru ca o personalitate anxioasa sa se formeze, este nevoie, de fiecare data, de o imbinare variabila intre o predispozitie ereditara, experiente educative si, uneori evenimente traumatice:

-     ereditatea: numeroase studii au aratat ca in diverse forme ale tulburarii anxioase, cam un sfert din rudele de gradul intai sufereau de un sindrom anxios.

-    mediul: Studiile au aratat ca, la pacientii ce sufera de stari anxioase, cum ar fi sindromul de panica,evenimentele de viata' (despartiri, decese, schimbarea profesiei) se succedasera rapid in lunile care au precedat aparitia sindromului .

Cum sa ne purtam cu personalitatile anxioase

Recomandabil:

• aratati-i ca se poate baza pe dumneavoastra. • practicati un umor binevoitor. • ajutati-i sa relativizeze. • determinati-i sa se trateze.

Nerecomandabil:

Sa va lasati subjugati Sa-i luati prin surprindere Sa-i impartasiti propriile voastre griji.

Anxiosii, fobicii au nevoie de un personaj care sa le inspire securitate;nevoile lor de dependenta fiind satisfacute prin o atitudine directiva si securizanta.

2. Personalitatea paranoica:

1. Neincredere:

-      ii suspecteaza pe ceilalti ca ar fi rau intentionati in ceea ce o priveste;

-     se protejeaza in permanenta, foarte atenta la ceea ce se petrece in jur, nu are incredere, este suspicioasa.

-      pune la indoiala loialitatea altora, chiar a celor apropiati, adesea invidioasa.

-       cauta energic si in detaliu dovezi in jurul banuielilor sale, fara a tine seama de situatia in intregul ei.Daca acest tip de personalitate se simte ofensata, este gata de represalii disproportionate.

-       preocupata de propriile drepturi, ca si de problemele de prioritate, se simte usor ofensata

2. Rigiditate

·        se arata rationala, rece, logica si rezista oricaror argumente ce vin din partea celorlalti.

·        ii este greu sa manifeste tendinte ori emotii pozitive, nu prea are simtul umorului.

Cum sa ne purtam cu personalitatea paranoica

-         Sa respectati convenientele cu scrupulozitate

-         Sa mentineti un contact regulat cu el (ea)

-         Sa va exprimati limpede motivele si intentiile

-         Sa faceti referiri la legi si la regulamente-        Sa-i lasati unele mici victorii, dar ganditi-va bine care

-         Sa va cautati aliati in alta parte

Paranaoidul are nevoie de o relatie de incredere si onestitate din partea medicului.

Nerecomandabil

• Sa renuntati la a lamuri neantelegerile

• Sa le atacati punctele de vedere

• Sa comiteti greseli

• Sa-1 barfiti, caci va afla

• Sa discutati politica

• Sa deveniti si voi paranoici

3. Personalitatea histrionica

Cauta sa atraga atentia celorlalti, nu agreaza situatiile in care nu este obiectul atentiei generale.Cauta staruitor afectiunea propriului anturaj.

Dramatizeaza exprimarea propriilor emotii, care sunt adesea schimbatoare. Stilul discursului sau este mai degraba emotional, caci evoca impresii si este lipsit de precizie si

detalii Are tendinta de a idealiza sau, dimpotriva, de a deprecia excesiv persoanele din anturajul sau. Are destuld e putin conturata capacitatea de autoobservatie, cat si pe aceea de a-si accepta

propriile emotii

Termenul ,,isteric' vine de la husterus care in limba greaca insemna uter, matricea, organul feminin. Grecii vechi credeau ca manifestarile zgomotoase si exagerate ale femeilor erau cauzate de miscarile si contracturile uterului lor.

Felul dramatic si teatral in care isi exteriorizeaza emotiile parea a fi o trasatura constanta a personalitatilor zise ,,histrionice', de la latinul histerio, care-1 desemna pe actorul ce, in sunetul flautelor, juca pantomima.

Motivele abandonarii termenului ,,isteric':

1. Progresul medicinei a dezvaluit ca aceste comportamente si tulburari ale subiectilor numiti ,,isterici' n-aveau nici o legatura cu uterul.

2. O dovada in plus la cele afirmate inainte: si unii barbati prezentau simptome identice . Or, barbatii n-au uter.

3. Dintre subiectii cu o personalitate isterica, multi nu prezentau acele simptome isterice spectaculoase, precum paralizii, lesinuri etc. Pe de alta parte, persoane ce sufereau de aceste simptome nu aveau o “personalitate isterica'.

4. Termenul isteric' a capatat un sens peiorativ si este foarte adesea folosit de barbatii psihiatri pentru a desemna acele paciente carora nu le pot veni nicicum in ajutor .

Cand este util putin histrionism

Anumite persoane, precum avocatii, sau cei din mass-media si-au facut o profesie din a cea a unui public, a-1 fascina si a jongla cu emotiile acestora sunt personalitati histrionice. Si au ales aceste profesii, tocmai pentru ca aveau sentimentul ca astfel pot capata o ,,scena' pe masura lor.

La o prima vedere, personalitatile histrionice pot fi incantatoare, dar manifestarile lor exagerate, dispozitile schimbatoare, setea de a capta atentia, toate acestea sfarsesc prin a-1 plictisi pe partener, care renunta la o asemenea companie. Brusc, ele sunt intarite de convingerea ca trebuie sa vrajesti si sa seduci fara incetare, altfel celalalt te va parasi si atunci incep o alta relatie procedand inca mai histrionic si firesc, urmeaza un nou esec. Viata sentimentala dezastruoasa a multor staruri de cinema constituie unul din indiciile personalitatii histrionice: periodic; acestea sunt abandonate de partenerii sedusi mai intai, apoi obositi de comportamentul spectaculos, sau, dimpotriva, chiar ele sunt celecare parasesc partenerii in favoarea unei noi cunostinte care momentan le acorda mai multa atentie.

Cum sa te porti cu personalitatae histrionica

Recomandabil: • Sa va asteptati la tot felul de exagerari si dramatizari • Sa-i lasati din cand in cand spatiu de actiune stabilind totusi unele limite • Aratati-i interes de cate ori are un comportament ,,normal” • Asteptati-va sa treceti de la statutul unui erou la cel AL unui infam, si invers

Nerecomandabil • Sa va amuzati pe seama ei • Sa va lasati impresionati de tentativele de seductie care sunt adesea factice • Sa va lasati prea tare induiosati

Personalitatea demonstrativa (firea demonstrativa) necesita de asemenea o libertate in expunerea sentimentelor, si de aceea, medicul trebuie sa-si puna in joc multa rabdare, intr-un balans continuu intre comprehensiune si reprimare hotarata a 'vaicarelilor”cand ele sunt excesive.

4. Personalitatea obsesionala

perfectionism: este exagerat de atenta la detalii, proceduri si reguli si la orgnizare, adesea in detrimentul rezultatului final;

obstinatie: incapatanata, staruie cu inversunare ca lucrurile sa fie facute dupa cum considera ea si respectandu-se regulile.

in relatiile cu ceilalti este rezervata, ii este greu sa-si exteriorizeze emotii pozitive: adesea foarte formala, glaciala, timida.

nehotarare: ii este greu sa ia decizii din teama de a nu comite vreo greseala, tergiverseaza lucrurile si cugeta exagerat de mult.

rigoare morala; este extrem de constiincioasa si scrupuloasa

Cand obsesiile devin o maladie

Exista o adevarata maladie: sindromul obsesiv compulsiv. Pacientii ce sufera de acest sindrom se simt siliti sa se supuna unor adevarate ritualuri de aranjare a lucrurilor, spalari repetate, de verificari mult prea dese si amanuntite, acestea fiind singurele cai pentru a-si diminuaanxietatea. Ei mai au si ganduri obsedante involuntare, pe teme de curatenie, perfectiune, culpabilitate. Toate acestea fac sa patimeasca si le pot ocupa multe ore din zi.

Cum sa te porti cu personalitatile obsesionale

Recomandabil:

Sa-i aratati ca ii apreciati simtul ordinii si al rigorii Sa ii respectati nevoia de a prevedea si de a organiza totul Cand merge prea departe, aduceti-i critici precise si motivate Sa-i aratati ca sunteti previzibili si ca se poate bizui pe dvs. Sa-i faceti sa descopere bucuriile destinderii Sa-i incredintati sarcini pe masura sa, in care “defectele' sa fie tot atatea calitati Nerecomandabil Sa-1 ironizati pe tema maniilor lui Sa va lasati antrenat prea departe in sistemul lor Sa-1 coplesiti cu prea multa afectiune, recunostinta sau cu daruri.

5. Personalitatea schizoida

adesea pare a fi impasibila, detasata, greu de deslusit pare sa fie indiferenta la elogiile sau criticile celorlalti prefera mai cu seama activitati solitare are putini prieteni apropiati, deseori chiar din cercul familial; nu leaga prietenii cu usurinta nu cauta compania celorlalti

!Atentie: a se deosebi personalitatile schizoide de cele schizofrene. “Schizoid” nu inseamna schizofren, chiar daca ambele cuvinte au aceeasi radacina greaca, “schizo” care inseamna “rupt de lume”. Schizofrenia este o maladie, schizofrenii au idei delirante si sufera de o perturbare a facultatilor intelectuale.

Cum sa te porti cu personalitatile schizoide

Recomandabil:

Sa-i respectati nevoia de singuratate Sa-1 puneti in situatii pe masura lui Sa-i ascultati lumea interioara Sa-i apreciati felul de-a fi

Nerecomandabil:

Sa-i cereti sa manifeste emotii puternice Sa-1 sufocati cu prea multa conversatie Sa-1 lasati sa se izoleze complet

7. Personalitatea depresiva

Pesimism : in orice situatie s-ar afla, vede doar partea sumbra a acesteia, posibilele riscuri, supraevalueaza aspectul negativ minimalizandu-1 pe cel pozitiv.

Dispozitie trista: este trista si posaca de obicei, chiar atunci cand lipsesc evenimentele neplacute care justifice aceasta dispozitie.

Ahedonie: nu prea resimte placerea, nici in cazul activitatilor ori situatiilor considerate in mod obisnuit ca fiind agreabile (week-end-uri, evenimente fericite).

Autodepreciere: nu se simte “la inaltime', nutreste sentimente de inaptitudine ori de culpabilitate (chiar atunci cand ceilalti il apreciaza).

Unele forme cronice de depresie de intensitate medie sunt desemnate de psihiatri sub numele de distimie. Potrivit studiilor, distimia afecteaza intre 3 si 5% persoane de-a lungul unei vieti; ca si in cazul depresiei, de doua ori mai multe femei decat barbati.

Cum sa ne purtam cu personalitatile depresive

Recomandabil:

sa-i atrageti atentia prin intrebari asupra laturii pozitive a oricarei situatii antrenati-o in activitati agreabile, care sa fie pe masura sa. sa va aratati consideratia intr-un mod adecvat indemnati-o sa consulte un specialist.

Nerecomandabil Sa-i spuneti sa se ,,zgaltaie'. Sa-i faceti morala Sa va lasati tarati in marasmul ei

Daca va este patron: verificati periodic sanatatea firmei

Daca va este coleg sau colaborator: complimentati-1 de ori de cate ori gandeste pozitiv.

Depresivul resimte o alinare pasagera, daca este lasat sa-si expuna suferintele sale, deoarece el prezinta un sentiment de culpabilitate, in virtutea caruia percepe orice interventie a celor din jur, ca pe o pedeapsa.

8. Personalitatea dependenta

Nevoia de a fi ajutata si sustinuta de ceilalti

este reticenta cand este vorba sa ia singura decizii; de multe ori ii lasa pe ceilalti sa ia in numele ei decizii importante; prefera sa-i urmeze pe ceilalti decat sa vina cu unele initiative; nu-i place sa fie singura, ori sa faca singura unele lucruri

Teama de a nu strica relatiile cu ceilalti:

pentru a fi pe placul celorlalti, spune mereu “da” este extrem de afectata si anxioasa atunci cand criticata si dezaprobata;

accepta munci putin gratificante, pentru a se face placuta celorlalti; rupturile o tulbura teribil.

Cum sa te comporti cu personalitatile dependente

Recomandabil:

Sa-i laudati mai mult initiativele decat izbanzile, sa-i ajutati sa banalizeze esecurile. Daca va cere sfatul, inainte de a raspunde, chestionati-1 in privinta punctului sau de vedere. Vorbiti-i de indoielile si slabiciunile voastre, nu sovaiti sa-i cereti voi insiva sfatul si ajutorul Ajutati-1 sa-si multiplice activitatile. Faceti-1 sa inteleaga ca sunt o serie de lucruri pe care le puteti face fara el, dar ca aceasta nu

inseamna ca il respingeti.

Nerecomandabil:

Sa luati decizii in locul lui, chiar daca v-o cere; nu-i alergati in ajutor de cate ori este intr-un impas.

Sa-i criticati initiativele, chiar daca sunt ratate. Sa-1 abandonati cu desavarsire pentru a-1 invata sa se descurce singur'. Sa-i ingaduiti sa plateasca pretul dependentei sale (sa va ofere cadouri si sa faca ,,munci

murdare') Sa-1 lasati sa va invadeze'.

9. Personalitatea pasiv-agresiva

atat in domeniul profesional, cat si in viata personala, manifesta rezistenta la exigentele celorlalti discuta excesiv de mult ordinele, critica figurile autoritatii

Intr-un mod ocolit “taraganeaza” lucrurile, este intentionat ineficienta, sta imbufnata, uita anumite lucruri, se plange ca ar fi neanteleasa ori desconsiderata sau ca este rau tratata.

Cum sa te porti cu personalitatea pasiv-agresiva

Recomandabil

Fiti amabil Cereti-i parerea de cate ori este posibil Ajutati-o sa se exprime deschis Sa-i reamintiti regulile jocului ,

Nerecomandabil

-   Sa va prefaceti ca nu i-ati remarcat opozitia

-   Sa-1 criticati aidoma unui parinte

-   Sa va lasati antrenati in jocul represaliilor reciproce

10. Personalitatea evitanta

Hipersensibilitate: criticile si ironiile o inspaimanta, ii e teama de ridicol . Evita sa intre in relatii cu ceilalti, cata vreme nu e sigura de bunavointa neconditionata a

acestora . Evita situatiile in care i se pare ca ar putea fi jignita sau s-ar simti stinghera: noi cunostinte, un

post important, o relatie intima. Autodepreciere: are o stima de sine redusa si de cele mai multe ori isi subestimeaza capacitatile si

reusitele. Din teama de esec, opteaza deseori pentru un rol marunt sau pentru posturi mult sub capacitatile

sale .

Cum sa te porti cu personalitatea evitanta

Recomandabil

Sa-i propuneti obiective de dificultate progresiva Sa-i aratati ca va intereseaza opinia lui Aratati-i ca acceptati contradictia Daca vreti sa o criticati, incepeti printr-un elogiu mai general si apoi aduceti critici unui

comportament anume Sa o asigurati de sprijinul vostru constant Sa le indemnati sa consulte un specialist

Nerecomandabil

• Sa o ironizati • Sa o enervati Sa o lasati sa se supuna tuturor corvezilor