Pianul

4
Dănilă Vasile-Ionuț Clasa a VIII-a A Pianul Pianul (prescurtarea comună a cuvântului de origine italiană pianoforte ) este un instrument muzical foarte răspândit, în care sunetul este produs de corzi metalice fixate pe o placă de rezonanță din lemn , lovite de ciocănele acoperite cu pâslă, prin intermediul unei claviaturi . Pianele moderne au corzile montate într-un cadru metalic, de obicei turnat din fontă și finisat cu lac și pulbere de bronz (motiv pentru care este numit, impropriu, și „placă de bronz”). Acesta are rolul de a rezista tensiunii mari exercitate de corzi, care altfel ar deforma structura din lemn a pianului. Page 1

description

Este un document tip referat despre instrumentul muzical numit pian.

Transcript of Pianul

Page 1: Pianul

Dănilă Vasile-Ionuț Clasa a VIII-a A

Pianul

Pianul (prescurtarea comună a cuvântului de origine italiană pianoforte) este un instrument muzical foarte răspândit, în care sunetul este produs de corzi metalice fixate pe o placă de rezonanță din lemn, lovite de ciocănele acoperite cu pâslă, prin intermediul unei claviaturi. Pianele moderne au corzile montate într-un cadru metalic, de obicei turnat din fontă și finisat cu lac și pulbere de bronz (motiv pentru care este numit, impropriu, și „placă de bronz”). Acesta are rolul de a rezista tensiunii mari exercitate de corzi, care altfel ar deforma structura din lemn a pianului.

Pianul este un instrument muzical cu claviculă format dntr-o cutie mare de rezonanță așezată pe trei picioare și dintr-o serie de coarde metalice,care vibrează când sunt lovite de niște ciocănele acționate prin apăsarea unor clape.

Page 1

Page 2: Pianul

Dănilă Vasile-Ionuț Clasa a VIII-a A

Istoria Pianului

Povestea pianului începe la jumatatea secolului al XII-lea cu primul său strămoș - monocordul cu clape - căruia ulterior i-au fost adăugate mai multe coarde, transformându-se în mult mai cunoscultul clavicord, care funcționa printr-un mecanism de atingere a coardelor în momentul apăsării clapelor. Până la începutul secolului al XV-lea, clavicordul ajungea să aibă zece coarde, fiecare dintre ele producând cel puțin două note prin atingerea coardelor în două puncte diferite pe lungimea acesteia. Un alt instrument premergător pianului a fost clavecinul, care producea sunete atunci când în urma atingerii clapelor coardele erau ciupite de pene de lemn, așa cum buricul degetelor ciupește coardele de chitară. Acesta avea însă dezavantajul de a nu permite celui care cînta să ofere dinamism muzicii. Deși a fost des utilizat pe parcursul a două sute de ani, până în secolul al XVIII-lea claviatura sa ajungând până la opt octave, clavecinul a pierdut treptat teren în fața unui nou instrument numit pianoforte. În 1709, italianul Bartolomeo Cristofori din Padova, fabricant de clavecine, începea construcția primului mecanism de pian pe principiul atingerii coardelor cu ciocănele, fără ca acestea să rămână în contact cu coarda după producerea sunetului. În plus, impactul ciocănelelor putea fi controlat cu ajutorul pedalelor.

Denumirea de pianoforte, menținută până în 1850, a fost dată tocmai datorită acestui principiu de funcționare care permitea obținerea unui sunet variat și clar, mai lung sau mai scurt, mai tare sau mai încet, în funcție de dorința celui care acționa clapele. Invenția lui Cristofori a fost menționată pentru prima dată în 1711, împreună cu o schiță a instrumentului, într-un document scris de către Francesco Scipione Maffei, constituind sursa de inspirație pentru prima generație de fabricanți de piane. De-a lungul vieții, Bartolomeo Cristofori a construit aproximativ douăzeci de piane, doar trei dintre acestea, care datează din anul 1720, păstrîndu-se până în zilele noastre în muzee din Europa și SUA.

Instrumentul are două forme constructive distincte:

a) Pianul cu coadă, în care corzile sunt dispuse pe orizontală într-o carcasă din lemn sprijinită, de obicei, pe trei picioare. Pianele cu coadă se împart, în funcție de lungime, în următoarele categorii:

-Pian cu coadă scurtă (lungime ~140–180 cm)

- Pian cu coadă medie (lungime ~180–230 cm)

-Pian cu coadă lungă (lungime ~230–300 cm) - cele mai lungi de ~240 cm sunt

piane de concert.

Pianina,

Page 2

Page 3: Pianul

Dănilă Vasile-Ionuț Clasa a VIII-a A

în care corzile și carcasa sunt dispuse în plan vertical, pentru a ocupa mai puțin spațiu.

Poate avea înălțimi variabile.

Calitatea sonoră a unui pian este proporțională, de regulă, cu lungimea acestuia

(respectiv înălțimea, pentru pianine), mai ales în ceea privește claritatea și puterea

registrului grav. Aceasta se explică prin posibilitatea utilizării, în pianele cu coadă lungă, a

unor corzi mai lungi și a unor plăci de rezonanță mai bine adaptate frecvențelor diferite

produse de corzi.

Motivul alegerii descrierii acestui instrument

Am ales să scriu despre acest intrument deoarece este unul de-a dreptul minunat,muzica

sa îmi umple sufletul de diferite,intense emoții. Emoțiile fiind dirijate de notele muzicale,care

sunt purtate de corzile acestuia.

Indiferent de ritmul melodiei,sunetele evocă în sufletul și în mintea mea anumite momente

din viață.Momente grele,momente ușoare; care m-au format ca și persoană.

Pianul este unul dintre acele instrumente care instalează în sufletele noastre speranța unei

lumi mai bune,o lume pe placul nostru.Muzica este ea însăși o lume în care are acces

oricine,indiferent de stilul acesteia.Muzica creată și redată cu ajutorul instrumentelor ne

ajută sa iesim din micile impasuri în care ajungem de dese ori în viață.Eu iubesc muzica,nu

Page 3

Page 4: Pianul

Dănilă Vasile-Ionuț Clasa a VIII-a A

cred că aș putea să trăiesc fară ea.Face parte din mine, chiar din fiecare dintre noi.Este unul

dintre lucrurile esențial din viață.

Iubiți muzica și instrumentele muzicale,pentru că fară ele am trăi într-o lume alb-

negru,într-o lume în care toate activitățiile s-ar desfășura mecanic.O lume fără muzică este

ca viața fară iubire, tristă,dezamăgitoare,monotonă.

Page 4