UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI

FACULTATEA DE ISTORIE

TEZĂ DE DOCTORAT

Armata romană în Moesia Inferior

Conducător ştiinţific: Prof. dr. Constantin C. Petolescu

Candidat: Florian Matei-Popescu

Bucureşti

2009

Cuprins

Abrevieri………………………………………………………………………p. 2

Introducere…………………………………………………………………….p. 7

I. Legiunea V Macedonica…………………………………………….............p. 31

II. Legiunea I Italica...........................................................................................p. 88

III. Legiunea XI Claudia.....................................................................................p. 158

IV. Trupele auxiliare...........................................................................................p. 214

Concluzii.............................................................................................................p. 315

Addendum I .......................................................................................................p. 330

Addendum II.......................................................................................................p. 348

Anexe..................................................................................................................p. 353

Bibliografie selectivă..........................................................................................p. 371

1

ABREVIERI

Abrevierile folosite în această lucrare sunt cele propuse de revista SCIVA (M.

Babeş, SCIVA 46/3-4, 1995, p. 356-370). Acolo unde nu existau abrevieri propuse, le-am

preluat pe cele propuse de Année Philologique. Lista de mai jos cuprinde lucrările cu

caracter general sau special mai des folosite, şi care nu se regăsesc ca atare în cele două

liste menţionate.

Alföldy, Hilfstruppen. G. Alföldy, Die Hilfstruppen der römischen Provinz Germania

Inferior, Düsseldorf, 1968 (EpigrSt 6).

Aricescu, Armata. A. Aricescu, Armata în Dobrogea romană, Bucureşti, 1977.

Beneš, Auxilia. J. Beneš, Auxilia romana in Moesia atque in Dacia. Zu den Fragen des

römischen Verteidingungssystems im unteren Donauraum und in den angrenzenden

Gebieten, Praga, 1978.

Bărbulescu, Legiunea V Mac. M. Bărbulescu, Din istoria militară a Daciei romane.

Legiunea V Macedonica şi castrul de la Potaissa, Cluj-Napoca, 1987.

Bărbulescu, Viaţa rurală. Maria Bărbulescu, Viaţa rurală în Dobrogea romană (sec. I-III

p. Chr), Constanţa, 2001.

A. R. Birley, Roman Goverment of Britain. A. R. Birley, The Roman Goverment of

Britain, Oxford University Press, 2005.

Bogdan-Cătăniciu, Muntenia. I. Bogdan-Cătăniciu, Muntenia în sistemul defensiv al

Imperiului Roman. Sec. I-III p. Chr., Alexandria, 1997.

CAH XI. A. Bowman, P. Garnsey, D. Rathbone (eds.), The Cambridge Ancient History,

second edition, vol. XI, Cambridge University Press, 2000 (Cambridge Histories Online

© Cambridge University Press 2008).

CGLBI. E. Schallmayer, K. Eibl, J. Ott, G. Preuss, E. Wittkopf, Der römische

Weihebezirk von Osterburken I. Corpus der griechischen und lateinischen Beneficiarier-

Inschriften des Römischen Reiches, Stuttgart, 1990.

Cheesman, Auxilia. G. L. Cheesman, The Auxilia of the Roman Imperial Army, Oxford,

1914 (retipărită la Chicago, 1975).

Christescu, Ist. militară. V. Christescu, Istoria militară a Daciei romane, Bucureşti, 1937

2

Cichorius, Ala. C. Cichorius, Ala, RE I, 1894, col. 1224-1277.

Cichorius, Cohors. C. Cichorius, Cohors, RE IV, 1901, col. 231-356.

Conrad, Grabstelen. S. Conrad, Die Grabstelen aus Moesia Inferior. Untersuchungen zu

Chronologie, Typologie und Ikonographie, Leipzig, 2004.

Dacia Augusti Provincia. E. S. Teodor, O. Ţentea, Dacia Augusti provincia. Crearea

provinciei. Actele simpozionului desfăşurat în 13-14 octombrie 2006 la Muzeul Naţional

de Istorie a României, Bucureşti, Bucureşti, 2006.

Degrassi, Fasti consolari. A. Degrassi, I fasti consolari dell’Impero Romano dal 30

avanti al 613 dopo Cristo, Roma, 1952.

Dobson, Primipilares. B. Dobson, Die Primipilares. Entwicklung und Bedeutung,

Laufbahnen und Persönlichkeiten eines römischen Offiziersranges, Köln-Bonn, 1978.

Domaszewski, RO2. A. von Domaszewski, Die Rangordnung der römischen Heeres, 2.

durchgesehene Auflage. Einführung, Berichtigungen und Nachträge von Brian Dobson,

Köln – Graz , 1967.

Eck, Senatoren. W. Eck, Senatoren von Vespasian bis Hadrian. Prosopographische

Untersuchungen mit Einschluss der Jahres-und Provinzialfasten der Satthalter, Vestigia

13, München, 1970.

Eck, Wolf (eds.), Heer und Integrationspolitik. W. Eck, H. Wolf, Heer und

Integrationspolitik. Die römischen Militärdiplome als historische Quellen, Köln – Viena,

1986.

Ferjančić, Settlement of Legionary Veterans. S. Ferjančić, Settlement of Legionary

Veterans in Balkan Provinces, I-III Century A.D., Belgrad, 2002 (în limba sârbo-croată,

cu rezumat în engleză).

Filow, Legionen. B. Filow, Die Legionen der Provinz Moesia von Augustus bis auf

Diokletian, Leipzig, 1906.

Fink, Roman Military Records. R. O. Fink, Roman Military Records on Papyrus,

American Philological Association Monograph 26, 1971.

Fitz, Laufbahn. J. Fitz, Die Laufbahn der Statthalter in der römischen Provinz Moesia

Inferior, Weimar, 1966.

Fitz, Honorific Titles. J. Fitz, Honorific Titles of Roman Military Units in the 3rd

Century, Budapesta-Bonn, 1983.

3

Forni, Reclutamento. G. Forni, Il reclutamento delle legioni da Augusto a Diocleziano,

Milano-Roma, 1953.

Franke, Legionslegaten. Th. Franke, Die Legionslegaten der römischen Armee in der Zeit

von Augustus bis Traian, Bochum, 1991.

Gerov, Beiträge. B. Gerov, Beiträge zur Geschichte des römischen Provinzen Moesien

und Thrakien, Amsterdam; I, 1980; II, 1997.

Gudea, Dakische Limes. N. Gudea, Der dakische Limes. Materialen zu seiner Geschichte,

Sonderdruck aus Jahrbuch des Römisch-Germanischen Zentralmuseums Mainz 44, 1997.

Holder, Auxilia. P. A. Holder, Studies in the Auxilia of the Roman Army from Augustus to

Trajan, BAR Int. Ser. 70, Oxford, 1980.

Hovald, Meyer, Die römische Schweiz. E. Howald, E. Meyer, Die römische Schweiz.

Texte und Inschriften mit Übersetzung, Zürich, 1940.

Kraft, Rekrutierung. K. Kraft, Zur Rekrutierung der Alen und Kohorten um Rhein und

Donau, Berna, 1951.

Le Bohec, Légions de Rome. Y. Le Bohec (ed.), Les légions de Rome sous le Haut-

Empire. Actes du Congrès de Lyon (17-19 septembre 1998), Lyon, 2000.

Lőrincz, Hilfstruppen. B. Lőrincz, Die römische Hilfstruppen in Pannonien während der

Prinzipatszeit. Teil I: Die Inschriften, Viena, 2001.

Maxfield, Military Decorations. V. A. Maxfield, The Military Decorations of the Roman

Army, Londra, 1981.

Montana, I. Montana, I, Sofia, 1987.

Montana, II. V. Velkov, G. Alexandrov, Epigraski pametniţi ot Montana i raĭona,

Montana, 1994.

Mrozewicz, Legioniści. L. Mrozewicz, Legioniści mezyjscy w I wieku po Christusie

(Mösische Legiönare im 1. Jh. nach Christus), Poznań, 1995.

Oppermann, Thrakische Reiter. M. Oppermann, Der Thrakische Reiter des

Ostbalkanraumes im Spannungsfeld von Graecitas, Romanitas und lokalen Traditionen,

Schriften des Zentrum für Archäologie und Kulturgeschichte des Schwarzmeerraumes 7,

Langenweißbach, 2006.

Orbis antiquus. Cr. Roman, Cr. Găzdac, L. Ruscu, C. Ciongradi, R. Ardevan, Orbis

antiquus. Studia in honorem Ioannis Pisonis, Cluj-Napoca, 2004.

4

Parker, Roman Legions2. H. M. D. Parker, The Roman Legions2, Cambridge, 1958.

Petolescu, Auxilia Daciae. C. C. Petolescu, Auxilia Daciae. Contribuţii la istoria militară

Pflaum, Carrières. H.-G. Pflaum, Les carrières procuratoriennes équestres sous le Haut

Empire romain, I – IV, Paris, 1960 – 1961; Supplément, 1982.

Piso, Fasti Daciae I. I. Piso, Fasti provinciae Daciae I. Die senatorischen Amtsträger,

Antiquitas, Reihe 1. Abhandlungen zur Alten Geschichte, Band 43, Bonn, 1993.

PME. H. Devijver, Prosopographia militiarum equestrium quae fuerunt ab Augusto ad

Galienum, Leuven, I, 1976; II, 1977; III, 1980; IV (Supplementum I), 1987; V

(Supplementum II), 1993.

RGZM. B. Pferdehirt, Römische Militärdiplome und Entlassungsurkunden in der

Sammlung des Römisch-Germanischen Zentralmuseums, Mainz, 2004.

Richier, Centuriones ad Rhenum. O. Richier, Centuriones ad Rhenum. Les centurions

légionnaires des armées romaines du Rhin, Paris, 2004.

Roldan Hervas, Ejercito. J. M. Roldan Hervas, Hispania y el ejercito romano.

Contribucion a la historia social de la España antigua, Salamanca, 1974,

Rossi, Trajan’s Column. L. Rossi, Trajan’s Column and the Dacian Wars, Londra, 1971.

Saddington, Development. D. B. Saddington, The Development of the Roman Auxiliary

Forces from Caesar to Vespasian (49 B.C.-A.D. 79), Harare, 1982.

Sarnowski, L’armée. T. Sarnowski, L’armée romaine en Mésie Inférieure et sur la côte

Nord du Pont Euxin, Varşovia, 1988 (în poloneză, Wojsko rzmskie w Mezji Dolnej i na

północnym wybrezeżu Morza Czarnego, cu rezumat în limba franceză).

Saxer, Vexillationen. R. Saxer, Untersuchungen zu den Vexillationen des römischen

Kaiserheeres von Augustus bis Diokletian, Köln-Graz, 1967 (EpigrSt 1).

Stein, Legaten. A. Stein, Die Legaten von Moesien, DissPan I, 11, Budapesta, 1940.

Stein, Truppen. E. Stein, Die kaiserlichen Beamten und Truppenkörper im römischen

Deutschland unter dem Prinzipat, Viena, 1932.

Solomonik, Latinskie nadpisi. E. I. Solomonik, Latinskie nadpisi Hersonesa

tavričeskogo, Moscova, 1983.

Spaul, Ala2. J.E.H. Spaul, Ala2. The Auxiliary Cavalry Units of the Pre – Diocletianic

Imperial Roman Army, Andover, 1994.

5

Spaul, Cohors2. J. Spaul, Cohors2. The Evidence for and a Short History of the Auxiliary

Infantry Units of the Imperial Roman Army, BAR International Series 841, 2000.

Strobel, Dakerkriege. K. Strobel, Untersuchungen zu den Dakerkriegen Trajans. Studien

zur Geschichte des mittleren und unteren Donauraumes in der hohen Kaiserzeit,

Antiquitas. Reihe 1. Band 33, Bonn, 1984.

Strobel, Donaukriege. K. Strobel, Die Donaukriege Domitians, Antiquitas. Reihe 1. Band

38, Bonn, 1989.

Suceveanu, Viaţa economică. Al. Suceveanu, Viaţa economică în Dobrogea romană

secolele I-III e. n., Bucureşti, 1977.

Suceveanu, Dobroudja. Al. Suceveanu, în Al. Suceveanu, Al. Barnea, La Dobroudja

romaine, Bucureşti, 1991.

Thomasson, Laterculi praesidum. B. E. Thomasson, Laterculi praesidum, Göteborg,

1984.

Todisco, Veterani. E.Todisco, I veterani in Italia in età imperiale, Bari, 1999.

Vlădescu, Armata. Cr. M. Vlădescu, Armata romană în Dacia Inferior, Bucureşti, 1983.

Vlădescu, Fortificaţiile. Cr. M. Vlădescu, Fortificaţiile romane în Dcaia Inferior,

Craiova, 1986.

R. Vulpe, DID II. R. Vulpe, în R. Vulpe, I. Barnea, Din istoria Dobrogei II. Romanii la

Dunărea de Jos, Bucureşti, 1968.

Wagner, Dislokation. W. Wagner, Die Dislokation der römischen Auxiliarformationen in

dem Provinzen Noricum, Pannonien, Moesien, und Dakien von Augustus bis Gallienus,

Berlin, 1938.

Wesch-Klein, Soziale Aspekte. G. Wesch-Klein, Soziale Aspekte des römischen

Heerwesens in der Kaiserzeit, Stuttgart, 1998.

6

INTRODUCERE

În contextul istoriei generale a civilizaţiei romane, istoria armatei romane are un

loc privilegiat. Importanţa dată de statul roman armatei, rolul important pe care soldaţii şi

veteranii l-au jucat în în viaţa socială, economică şi politică a Imperiului explică acest loc

privilegiat în istoriografia modernă. În acelaşi timp, nu trebuie să uităm influenţa

imperialismului european, de la sfârşitul secolului al XIX-lea, asupra subiectului (vezi

cazul clasic al lui R. Cagnat şi al cărţii sale privind armata romană din Africa1) şi

influenţa masivei militarizări a Marilor Puteri în secolului al XX-lea (vezi aici importanţa

acordată studiului structurilor militare romane şi în special cartea lui Luttwak, care nu are

de loc de a face cu armata romană şi cu strategia militară a Imperiului roman, ci mai

degrabă cu problemele războiului rece2). De asemenea, apariţia unor noi state şi naţiuni,

în estul şi sud-estul Europei la sfârşitul secolului al XIX-lea sau imediat după Primul

Război Mondial a inclus şi o rescriere a istoriei şi, în special în România, o scoatere în

evidenţă a legăturii directe cu civilizaţia romană. Astfel, soldatul român din timpul

Primului Război Mondial era la fel de viteaz şi demn cum va fi fost şi legionarul roman

cu multe secole înaintea lui3.

Acest întreg context a dat multă vreme impresia că armata romană a fost o armată

modernă care, măcar în linii generale, nu era deloc diferită de armatele moderne ale

timpului, din Europa sau din Statele Unite. Din păcate şi astăzi această imagine este

foarte răspândită. Trebuie să subliniez faptul că armata romană nu are nici o legătură cu

organizarea şi structura armatelor moderne, şi doar vulgarizarea excesivă face să

considerăm o armată, foarte bine organizată pentru standardele antichităţii, ca având în ea

germenii unei organizări de tip modern. După cum a fost deja observat, una dintre

diferenţele fundamentale este lipsa distincţiei dintre cei care deţin puterea politică şi cei

1 R. Cagnat, L’armée romaine d’Afrique2, Paris, 1912. 2 E. N. Luttwak, The Grand Strategy of the Roman Empire from the First Century AD to the Third, Baltimore, 1976. 3 Vezi în acest sens exemplul oferit de mausoleul ridicat la Turnu-Severin în memoria soldaţilor români din primul război mondial, în care este reprezentat un legionar roman cu o făclie în mână; lângă el se află un soldat român care întinde mână spre făclie. Locul ales pentru ridicarea unui asemenea monument este plin de încărcătură simbolică, fiind prima localitatea de pe teritoriul actual al României pe care au pus piciorul soldaţii romani.

7

care conduc armata4. Guvernatorul unei provincii era în acelaşi timp şi dux şi praeses,

separaţia între cele două funcţii făcându-se abia mai târziu, în timpul reformelor lui

Diocletian şi Constantin. De aceea, din punct de vedere modern, putem afirma faptul că

toate provinciile imperiale erau de fapt provincii aflate sub un regim de administraţie

militar, ceea ce bineînţeles contrastează profund cu modul roman de a înţelege provincia,

ca domeniul de competenţă al unui magistrat. Mai mult decât atât, după cum se poate

observa în studierea carierelor reprezentanţilor celor două ordine ale statului roman,

funcţiile militare se împleteau cu cele civile, iar conceptul de militar de carieră era străin

unui cursus honorum roman. După cum s-a argumentat, este posibil să fi existat nişte aşa-

numiţi viri militares, a căror experienţă la comanda unor provincii militare prin excelenţă

era superioară egalilor lor din Senat5, însă acest lucru nu înseamnă că ei erau militari de

carieră. Singurii militari de carieră erau soldaţii propriu-zişi, în frunte cu centurionii lor.

Singura asemănare cu organizarea modernă a armatei este faptul că începând cu

Augustus, şeful statului este şi şeful armatei, prerogative pe care în epoca modernă şeful

statului le delegă, dar care în antichitatea romană puteau fi şi delegate şi asumate în chip

direct.

Ceea ce dă astăzi, din punctul meu de vedere, importanţă studiului armatei romane

este cantitatea importantă de surse care se află la dispoziţia noastră şi posibilitatea de a

construi diferite modele şi istorii, studiindu-le din diverse unghiuri. Şansa unor astfel de

abordări este oferită şi de categoria specială de surse referitoare la viaţa de zi cu zi a

soldatului, cum ar fi sursele papirologice din Egipt6 sau de la Dura Europos, pe Eufrat,

ostraka recenţi publicaţi din praesidia deşertului oriental egiptean sau tăbliţele de lemn

descoperite la Vindolanda şi Vindonissa. Aceste noi abordări vor schimba imaginea

armatei romane, prin reliefarea structurii sale deloc rigide, a moblităţii sale extraordinare,

capabilitatea sa de adaptare la noi provocări şi faptul că nu a fost compusă dintr-o masă

amorfă, depersonalizată, ci din fiinţe umane, cu reacţii diferite în funcţie de circumstanţe

diferite. Mai departe, cred, că doar cercetând cu atenţie legăturile dintre armata romană şi

diferitele straturi ale societăţii, putem câştiga mai multe cunoştinţe privind istoria

4 R. Alston, Soldier and Society in Roman Egypt. A Social History, London-New York, 1995, p. 7. 5 Vezi studiul lui B. Campbell, JRS 65, 1975, p. 11-31 şi sinteza discuţiilor la Susan P. Mattern, Rome and the Enemy. Imperial Strategy in the Principate, Berkeley-Los Angeles-Londra, 1999, p. 16-18. 6 Alston, op. cit., p. 8-10.

8

civilizaţiei romane. Aceasta este singura cale, în opinia mea, prin care studiul armatei

romane poate ajuta înţelegerea modului de funcţionare a societăţilor provinciale romane,

acesta trebuind să fie scopul final al oricărui demers istoric privind armata romană dintr-o

provincie sau alta. Acest lucru nu înseamnă neglijarea aspectelor urmărite în chip

tradiţional de istoricii armatei romane, cum ar fi structura, ordinea rangurilor, dislocarea

într-o zonă sau alta, ci interconectarea tuturor acestor aspecte cu studiul societăţilor

romane din diverse provincii.

În cazul specific al Moesiei Inferior, este interesant de observat rolul armatei

romane în diversele campanii transdanubiene şi de observat rolul acestei armate ca mijloc

de legătură între lumea romană şi barbaricum. Mai mult decât atât, rolul extrem de

important al acestei armate în apărarea zonei de nord a Mării Negre şi a peninsulei

Crimeea sau implicarea acestei armate în rezolvarea diverselor probleme ale unor

provinciae inermes micro-asiatice7, cum este cazul Asiei, Ciliciei sau al provinciei Lycia

et Pamphylia (singurele cohorte atestate în aceste provincii provin din armata Moesiei

Inferior: I Raetorum, Asia; IIII Gallorum, Cilicia; I Flavia Numidarum, Lycia et

Pamphylia). Apoi este foarte interesant modul de raportare al armatei din Moesia Inferior

la cele două medii civile din provincie, cel roman şi cel grecesc. Se poate observa că

veterani din această armată urmează apoi cariere civile, fie în oraşe romane, fie în oraşe

greceşti. Este practic singurul loc din Imperiu unde armata romană interacţionează direct,

în cadrul aceleiaşi provincii, cu oraşe de tip roman şi oraşe de tip grecesc, cu excepţia

coloniilor de veterani din Orient, care sunt însă adevărate oaze de latinitate într-un mediu

elenofon prin excelenţă. Mai mult decât atât, spre deosebire de alte provincii, se poate

observa un număr extrem de mare de aşezări rurale cu o componentă importantă de

veterani (veterani et cives Romani consistentes vico) sau chiar formate exclusiv, la un

moment dat, din veterani (vezi cazul celebru al unui vicus classicorum, în apropiere de

fortificaţia romană de la Halmyris8).

7 R. Vulpe, DID II, p. 124, atrăgea atenţia asupra acestei interesante realităţi. 8 Al. Suceveanu, M. Zahariade, Dacia, N. S. 30, 1986, p. 109-120.

9

1. Stadiul cercetării

Prima lucrare de mai mare anvergură, care s-a ocupat de istoria legiunilor

dislocate de a lungul timpului pe teritoriul Moesiei şi apoi al Moesiilor Superior şi

Inferior, aparţine savantului bulgar B. Filow şi a fost publicată în 19069. Într-o descriere

cronologică, acesta prezintă toate informaţiile cunoscute până în acel moment în privinţa

legiunilor.

Următoarea lucrare a apărut la distanţa de un an şi o datorăm unui savant belgian,

H. van de Weerd, acesta concentrându-se asupra celor trei legiuni din Moesia Inferior10.

Cu toate aceste lucrări mai timpurii, cea mai importantă contribuţie în privinţa

istoriei legiunilor staţionate pe teritoriul provinciei Moesia Inferior aparţine lui E.

Ritterling în faimosul său articol privind legiunile publicat în RE11. Cu excepţia unor noi

documente care s-au adăugat la dosarul problemei, contribuţiile lui Ritterling rămân în

continuare fundamentală, fiind baza oricăror abordări ulterioare.

La aproape un sfert de secol distanţă, publicarea unui alt dicţionar de epigrafie şi

antichităţi romane prilejuieşte publicarea unui alt amplu studiu, structurat însă diferit,

privind legiunile armatei romane, de către savantul italian A. Passerini12.

Un moment la fel de important ca publicarea articolului lui Ritterling este şi anul

1953, an în care alt savant italian de renume, G. Forni, îşi publică cartea despre sistemul

de recrutare al legiunilor în Imperiul Roman, studiu fundamental de atunci încoace13.

Orice discuţie ulterioară privind acest aspect extrem de important din viaţa militară a

Imperiului a ţinut şi trebuie să ţină seama încă de lucrarea lui Forni.

Problema armatei romane de pe teritoriul provinciei Moesia Inferior nu a lăsat

indiferentă nici istoriografia românească, care a produs prin persoana lui A. Aricescu o

lucrare importantă, dar care are totuşi un dezavantaj, oarecum lesne de înţeles în

contextul politicii naţional-comuniste promovate de conducerea de atunci a României, se

9 B. Filow, Die Legionen der Provinz Moesia von Augustus bis auf Diokletian, Leipzig, 1906. 10 H. Van de Weerd, Études historiques sur trois légions romaines du Bas-Danube (V Macedonica, XI Claudia, I Italica), Leuven-Paris, 1907. 11 E. Ritterling, RE XII, 1925, col. 1572-1586 (legiunea V Macedonica); col. 1407-1417 (legiunea I Italica); col. 1690-1705 (legiunea XI Claudia). Pentru importanţa lucrării lui Ritterling vezi observaţiile lui R. Wiegels, Emil Ritterling und sein Beitrag zur Truppengeschichte der römischen Kaiserzeit, în Y. Le Bohec, Les légions de Rome sous le Haut-Empire. Actes du Congrès de Lyon (17-19 septembre 1998), Lyon, 2000, p. 9-20. 12 A. Passerini, Legio, DE IV, 1949, p. 549-624. 13 G. Forni, Il reclutamento delle legioni da Augusto a Diocleziano, Milano-Roma, 1953.

10

ocupă de istoria armatei romane de pe teritoriul actual al Dobrogei româneşti, lucru în

parte justificat pentru perioada Imperiului Târziu, dar total inoportun pentru perioada

Principatului când Dobrogea românească era doar o parte a provinciei Moesia Inferior14.

O discuţie privind legiunile romane, pe teritoriul Dobrogei, face şi Al. Suceveanu,

ca parte a unei lucrări mai ample privind Dobrogea romană în timpul Principatului15,

totuşi natura lucrării publicate nu permitea o discuţie detaliată a materialului epigrafic.

De curând, a fost publicată o nouă lucrare care priveşte armata romană din

Dobrogea romană, mai exact prezenţa militară romană pe ţărmul vest-pontic16. Dacă am

înţeles motivele pentru care Aricescu a fost nevoit să-şi limiteze demersul la Dobrogea

românească, nu înţelegem de ce o astfel de analiza, cum este cea pe care am menţionat-o,

se opreşte la Vama Veche, când ar fi fost mai interesant ca ea să fie dusă pâna la limita

sudică a provinciei Moesia Inferior; riscăm altfel ca imaginea oferită să fie măcar

incompletă, dacă nu chiar eronată. De asemenea, în ceea ce priveşte trupele auxiliare

lucrarea este mult rămasă în urmă, o singură privire măcar peste articolul meu din

SCIVA17 ar fi putut să îi ajute pe autori să-şi înnoiască referinţele.

O monografie problematizată, dar care păstrează în continuare o schemă

cronologică de abordare, aparţine lui T. Sarnowski şi a fost publicată în 1988, în limba

poloneză18. Lucrarea lui Sarnowski este mai degrabă de strategie militară şi nu o lucrare

care să aibă la bază monografiile celor trei legiuni ale Moesiei Inferior. Spre exemplu nu

se fac discuţii asupra personalului legiunii, această problemă fiind trimisă în tabele la

sfârşitul lucrării sau se face caz de aşa numitele districte militare, care înglobau o legiune

cu trupele ei auxiliare, fapt destul de greu de observat pentru Moesia Inferior. Astfel,

Sarnowski considera cele două diplome militare din 14 august 9919, de la Oltina şi

Plovdiv, ca reflectând o împărţire a trupelor auxiliare între legiuni, o parte formau

auxilia legiunii V Macedonica şi o parte auxilia legiunii I Italica20. Între timp au apărut

14 A. Aricescu, Armata în Dobrogea romană, Bucureşti, 1977. 15 Al. Suceveanu, în Al. Suceveanu, Al. Barnea, La Dobroudja romaine, Bucureşti, 1990, p. 57-61. 16 M. Ionescu, Gh. Papuc, Sistemul de apărare a litoralului Dobrogei romane (sec. I-VII p. Chr.), Constanţa, 2005. 17 Fl. Matei-Popescu, Trupele auxiliare romane din Moesia Inferior, SCIVA 52-53, 2001-2002, p. 173-242. 18 T. Sarnowski, L’armée romaine en Mésie Inférieure et sur la côte Nord du Pont Euxin, Varşovia, 1988 (în poloneză cu rezumat în limba franceză). 19 CIL XVI 44; 45. 20 Sarnowski, L’armée, p. 215.

11

alte diplome militare care permit cel puţin nuanţarea, dacă nu chiar renunţarea la o astfel

de teorie. Astfel, diploma din 14 iunie 92, descoperită la Cataloi, indică un număr mai

mare de trupe decât cel prezent în 9921. Apoi din data de 13 mai 105 sunt cunoscute un

număr de trei diplome militare, copii a trei constituţii imperiale diferite, dar în care nici

măcar una dintre listele de trupe nu este identică cu vreuna din cele două diplome din

anul 9922 la fel întâmplându-se şi cu trupele de pe o altă diplomă din 25 septembrie

11123; acest fapt dovedeşte că înregistrarea trupelor care aveau personal ce urma să

primească honesta missio se făcea pe alte criterii decât apartenenţa trupei la un district

militar sau altul. Nu în ultimul rând, lucrarea lui Sarnowski suferă şi din pricina barajului

lingvistic, doar o parte fiind publicată în altă limbă decât cea poloneză şi anume partea

care se referă la prezenţa militară romană în nordul Pontului Euxin, publicată sub forma

unui articol extins într-o revistă, în acelaşi an24. Cu toate acestea, lucrarea lui Sarnowski

rămâne cea mai importantă referinţă privind armata romană din Moesia Inferior după

articolul lui Ritterling.

În anul 1998, cu ocazia Congresului organizat la Lyon, de Y. Le Bohec, despre

istoria legiunilor armatei romane au fost aduse cuvenite rectificări şi completări la

istoriile legiunilor după mai bine de 70 de ani de la publicarea articolului lui Ritterling.

Astfel istoria legiunii V Macedonica a fost prinsă, pentru perioada foarte timpurie

într-o contribuţie a lui K. Strobel25 şi pentru perioada dacică de contribuţia lui I. Piso

privind legiunile din această zonă26. Perioada în care această legiune a staţionat pe

teritoriul Moesiei Inferior fiind ignorată.

Istoria legiunii I Italica este acoperită de contribuţia lui M. Absil, dar caracterul

acestui colocviu nu a permis decât o succintă trecere în revistă a istoriei legiunii şi o

21 C. C. Petolescu, A. T. Popescu, ZPE 148, 2004, p. 269-276. 22 CIL XVI 50; RGZM, nr. 10; 11; R. Petrovszky, Mitteilungen des historischen Vereins der Pfalz 102, 2004, p. 10-17. 23 RMD IV 222. 24 T. Sarnowski, Das römische Heer im Norden des Schwarzen Meeres, ArchWarszawa 38, 1988, p. 61-97. 25 K. Strobel, Zur Geschichte der Legiones V (Macedonica) und VII (Claudia pia fidelis ) in der frühen Kaiserzeit und zur Stellung der Provinz Galatia in der augusteischen Heeresgeschichte, în Y. Le Bohec, Les légions, p. 515-527. 26 I. Piso, Les légions dans le province de Dacie, în Y. Le Bohec, Les légions, p. 205-225 (în special p. 213-218)

12

actualizare a listei componenţilor cunoscuţi ai legiunii după articolul lui Ritterling din

192527.

Istoria legiunii XI Claudia pia fidelis este acoperită de contribuţia lui R. Fellmann,

însă şi această contribuţie nu încearcă să fie mai mult de o scurtă trecere în revistă a

literaturii publicate după anul 192528.

Nu în ultimul rând de istoria armatei romane s-a ocupat şi istoriografia bulgară, în

anul 1999 fiind publicată o monografie în limba bulgară, practic o versiune mai extinsă a

unui studiu apărut în Ber.RGK în anul 1997, în limba germană29, sub semnătura lui R.

Ivanov30. Este o lucrare care din păcate suferă de limitarea subiectului, după cum o indică

şi titlul, la graniţele actuale ale Bulgariei, neţinând seama că realităţile geografice şi

administrative antice nu au nimic în comun cu graniţele trasate în epoca modernă. De

asemenea, este bazată mai ales pe înşiruirea fortificaţiilor, fiind mai degrabă o lucrare

arheologică decât una de istorie şi arheologie militară.

În anul 2007, la Veliko Tărnovo a fost susţinută o teză de doctorat despre religia

armatei romane din Moesia Inferior, redactată de O. Alexandrov31. Lucrarea nu a fost

încă publicată, dar prin bunavoinţa autorului am primit cea mai mare parte a lucrării. Este

o lucrare de excelentă calitate, care se înregistrează toate aspectele vieţii spirituale a

soldaţilor din Moesia Inferior, un instrument de lucru extrem de util, având în vedere

faptul că eu mă voi opri destul de puţin asupra problemei cultelor religioase, obiectul unei

lucrări în sine, după cum o demonstrează această teză de doctorat.

Există, de asemenea, numeroase lucrări care au atins istoria uneia sau alteia dintre

legiunile staţionate de a lungul timpului pe teritoriul provinciei Moesia Inferior

Având în vedere faptul că legiunea V Macedonica a staţionat în Dacia începând cu

anul 168, M. Bărbulescu a publicat o monografie a acestei legiuni, pentru perioada în

27 M. Absil, în Y. Le Bohec, Les légions, p. 227-238. 28 R. Fellmann, Die 11. Legion Claudia Pia Fidelis, în Y. Le Bohec, Les légions, p. 127-131. 29 R. Ivanov, Das römische Verteidigungssystem an der unteren Donau zwischen Dorticum und Durostorum (Bulgarien) von Augustus bis Maurikios, 78. BerRGK, p. 467-640. 30 R. Ivanov, The Defence System along the Lower Danube between Dorticum and Durostorum from Augustus to Mauricius, Sofia, 1999 (în limba bulgară cu rezumat în limba engleză). 31 O. A. Alexandrov, Religijata v rimskata armija v Dolna Misija, avtoreferat, Veliko Tărnovo, 2007.

13

care ea şi-a avut garnizoana la Potaissa32, în care în primele pagini oferă şi o schiţă a

istoriei legiunii înainte de dislocarea din vremea lui Marcus Aurelius33.

Prima lucrare care a tratat istoria legiunii I Italica aparţine unui român, G.

Mitrescu, care în 1889 a publicat la Bucureşti o carte cu titlul: Istoria legiunei I Italica şi

a oraşului Novae. La începutul secolului al XX-lea, la Leipzig, în seria tezelor de

doctorat dedicate legiunilor armatei romane care au fost susţinute în acea perioadă, a

apărut în 1903 şi lucrarea lui Felix Beuchel, De legione Romanorum I Italica34.

Prima lucrare care s-a ocupat cu istoria legiunii XI Claudia pia fidelis aparţine lui

Ion Dianu şi a fost publicată la Bucureşti în anul 188835.

Ajungem acum la stadiul cercetării privind trupele auxiliare ce au staţionat pe

teritoriul provinciei Moesia Inferior. Istoria trupelor auxiliare romane a fost studiată

pentru prima dată de C. Cichorius36. O primă încercare de a discuta pe probleme

diferitele aspecte în legătură cu locul şi rolul trupelor auxiliare în cadrul armatei romane

aparţine lui G. L. Cheesman37. Multe din concluziile sale sunt şi azi valabile sau au fost

confirmate în timp. Spre exemplu, referitor la trupele auxiliare din Moesia Inferior,

Cheesman exprima dubii în legătură cu opinia conform căreia cele două diplome din 14

august 9938, copii după constituţii diferite, ar indica o împărţire a trupelor auxiliare din

Moesia Inferior legată de apartenenţa la sistemul de apărare al celor două legiuni ce

staţionau în acel moment pe teritoriul provinciei, V Macedonica şi I Italica39.

Descoperirea acum a trei diplome din anul 105, copii după trei constituţii diferite, ale

căror liste de trupe nu se confundă în nici un caz cu vreuna din listele celor două

constituţii, deja menţionate, precum şi descoperirea diplomei de la Cataloi, din 14 iunie

9240 (pe care apar 7 alae şi 15 cohortes), sunt ambele argumente puternice în favoarea

32 M. Bărbulescu, Din istoria militară a Daciei romane. Legiunea V Macedonica şi castrul de la Potaissa, Cluj-Napoca, 1987. 33 Ibidem, p. 16-22. 34 F. Beuchel, De legione Romanorum I Italica, Dissertatio inauguralis, Leipzig, 1903. 35 Ion Dianu, Istoria legiunei a XI-a Claudia, Bucureşti, 1888 (non vidi). 36 C. Cichorius, Ala, RE I, 1894, col. 1224-1277; idem, Cohors, RE IV, 1901, col. 231-356. 37 G. L. Cheesman, The Auxilia of the Roman Imperial Army, Oxford, 1914 (retipărită la Chicago, 1975). 38 CIL XVI 44; 45. 39 Cheesman, Auxilia, p. 50-52. 40 C. C. Petolescu, A. T. Popescu, ZPE 148, 2004, p. , p. 269-276.

14

celor susţinute de Cheesman41. De altfel, după cum voi încerca să demonstrez, ar exista

posibilitatea existenţei unei a treia constituţii din aceeaşi dată, 14 august 99, existând

destule de trupe, prezente sigur în provincie, dar care nu apar pe listele celor două

constituţii cunoscute.

Pentru subiectul tratat în această lucrare, de o mare însemnătate sunt studiile lui

W. Wagner42 şi K. Kraft43 ce tratează, printre altele, şi trupele care au activat pe teritoriul

provinciei Moesia Inferior. J. Beneš s-a ocupat de problema trupelor auxiliare din cele

două Moesii şi din provinciile Daciei, mai întâi într-un studiu din 1970 şi apoi într-o

lucrare monografică din 197844. Trebuie amintite şi două studii speciale, realizate de V.

Gerasimova, tratând câteva aspecte din istoria trupelor auxiliare din Moesia şi Dacia45.

În 1980, P. A. Holder publica o lucrare de referinţă în studiul trupelor auxiliare

romane, despre istoria trupelor auxiliare din imperiu roman în secolul I p. Chr., când

evidenţele, suportate doar în mică măsură şi după jumătatea secolului de diplome

militare, nu sunt foarte numeroase şi atunci când există sunt dificil de interpretat şi de

legat cu istoria vreunei trupe auxiliare cunoscute apoi ca staţionând într-o provinciei sau

alta46.

În ultimii ani, de istoria trupelor auxiliare romane s-a ocupat J. E. H. Spaul.

Eforturile sale s-au concretizat în două lucrări, dorite ca o a doua ediţie la articolele lui

Cichorius dar care, cel puţin în ceea ce priveşte trupele Moesiei Inferioare, sunt pline de

inexactităţi şi confuzii pe care ne-am mărginit a le semnala la momentul oportun, în

cadrul lucrării noastre47.

41 CIL XVI 50; RGZM 10, 11; R. Petrovszky, Mitteilungen des historischen Vereins der Pfalz 102, 2004, p. 10-17. 42 W. Wagner, Die Dislokation der römischen Auxiliarformationen in den Provinzen Noricum, Pannonien, Moesien, und Dakien von Augustus bis Gallienus, Berlin, 1938. 43 K. Kraft, Zur Rekrutierung der Alen und Kohorten an Rhein und Donau, Berna, 1951. 44 J. Beneš, Die römischen Auxiliarformationen in unteren Donauraum, SbornikBrno, E-15, 1970, p. 159-209; idem, Auxilia romana in Moesia atque in Dacia. Zu den Fragen des römischen Verteidingungssystems im unteren Donauraum und in den angrenzenden Gebieten, Praga, 1978. Întrucât, textul din 1978 îl reia pe cel din 1970, trimiterile se vor face doar la acesta. Pentru textul din 1970, vezi şi recenzia lui I. I. Russu, SCIV 23, 1972, 2, p. 63-77. 45 V. Gerasimova, ArheologijaSofia 11, 1969, 4, p. 5-11; eadem, ArheologijaSofia 12, 1970, 4, p. 22-33. 46 P. A. Holder, Studies in the Auxilia of the Roman Army from Augustus to Trajan, BAR Int. Ser. 70, Oxford, 1980. 47 J. E. H. Spaul, Ala2. The Auxiliary Cavalry Units of the Pre-Diocletianic Imperial Roman Army, Andover, 1994; idem, Cohors2. The Evidence for and a Short History of the Auxiliary Infantry Units of the Imperial Roman Army, BAR Int. Ser. 841, 2000. Vezi şi studiul pe care l-am publicat împreună cu O. Ţentea, ActaMN 39-40/I, 2002-2003, p. 259-296.

15

Istoriografia română nu putea rămâne fără reprezentanţi în bibliografia problemei

şi reuşeşte să ofere, prin efortul lui A. Aricescu, o lucrare importantă despre istoria

armatei romane în epocile Principatului şi Dominatului pe teritoriul Dobrogei48.

Trebuiesc amintite şi câteva contribuţii ale autorilor români care s-au ocupat, în

primul rând de istoria armatei romane, pe teritoriul Daciei şi care, inevitabil, au cercetat

istoria unor trupe care fuseseră dislocate de pe teritoriul Moesiei inferioare: V.

Christescu49, D. Tudor, cu a sa ultimă ediţie din Oltenia romană50, I. I. Russu, cu un

articol care s-a dorit o recenzie la prima versiune a studiului lui J. Beneš 51; Cr. M.

Vlădescu care a scris o carte despre armata romană din provincia Dacia Inferior52 şi una

despre fortificaţiile militare romane din aceeaşi provincie53. În ultima vreme, de istoria

armatei romane şi a trupelor auxiliare în special, de pe teritoriul Daciei, s-a ocupat C. C.

Petolescu54. Nu cu mulţi ani în urmă, eu însumi am publicat un articol care încerca să

aducă la zi informaţia privind prezenţa trupelor auxiliare pe teritoriul provinciei Moesia

Inferior55.

Dintre lucrările generale de istorie, trebuie menţionată cartea din 1984 a

cercetătorului german K. Strobel privind războaiele dacice ale împăratului Traian, în care

istoria trupelor auxiliare participante la operaţiunile militare este prezentată pe larg56. De

asemenea, Al. Suceveanu care tratând, într-o lucare de sinteză, diverse aspecte ale istorie

Dobrogei romane, se ocupă de trupele auxiliare ce au activat în această zonă57.

Capitolul dedicat trupelor auxiliare este o aducere la zi faţă de anul 2002, când am

încheiat redactarea studiului citat mai sus, dar pe alocuri şi noi interpretări sau

reconsiderări, cu atât mai necesare cât aceşti ani au fost şi pentru mine o perioadă de

48 A. Aricescu, Armata în Dobrogea romană, Bucureşti, 1977. 49 V. Christescu, Istoria militară a Daciei romane, Bucureşti, 1937. 50 D. Tudor, Oltenia romană4, Bucureşti, 1978. 51 I. I. Russu, SCIV 23, 1972, 2, p. 63-77. 52 Cr. M. Vlădescu, Armata romană în Dacia Inferior, Bucureşti, 1983. 53 Idem, Fortificaţiile romane din Dacia Inferior, Craiova, 1986. 54 C. C. Petolescu, SCIVA 46, 1995, 1, p. 35-49; idem, SCIVA 46, 1995, 3-4, p. 237-275; idem, SCIVA 47, 1996, 1, p. 21-38; idem, ActaMN 34/I, 1997, p. 75-149; idem, Auxilia Daciae. Contribuţie la istoria militară a Daciei romane, Bucureşti, 2002. Având în vedere, că această din ultimă lucrare reia studiile citate anterior şi adaugă ultimele informaţii bibliografice, vom cita în lucarea noastră doar această contribuţie. 55 Fl. Matei-Popescu, SCIVA 52-53, 2001-2002 (2004), p. 173-242. 56 K. Strobel, Untersuchungen zu den Dakerkriegen Trajans. Studien zur Geschichte des mittleren und unteren Donauraumes in der hohen Kaisezeit, Bonn, 1984. 57 Al. Suceveanu, în Al. Suceveanu, Al. Barnea, La Dobroudja romaine, Bucureşti, 1990.

16

acumulare continuă, atât cantitativă, cât şi calitativă. În ultimii ani baza documentară s-a

mărit considerabil, mai ales prin apariţia unui număr record de diplome militare găsite în

spaţiul balcanic, dintre care unele au ajuns prin comerţul de antichităţi în vestul

Europei58.

2. Formarea provinciei Moesia Inferior

În iarna anului 84/85 sau în primăvara anului 8559, dacii au atacat provincia

Moesia, în luptele ce au urmat acestei invazii pierzându-şi viaţa însuşi guvernatorul din

acea vreme al provinciei, C. Oppius Sabinus60. Domitian, auzind de noile tulburări la

graniţa moesică, a venit imediat aici, însoţit de prefectul pretoriului, Cornelius Fuscus61.

După respingerea atacatorilor peste Dunăre, Domitian a luat măsuri administrative

radicale. Considerând că graniţa Moesiei este mult prea întinsă, de la hotarele orientale

ale Pannoniei până la vărsarea Dunării în Marea Neagră, împăratul hotărăşte divizarea ei

în două provincii, Moesia Superior şi Moesia Inferior, numite astfel după obiceiul roman,

în funcţie de cursul fluviului. Lagărul de la Novae, împreună cu legiunea I Italica, a

revenit Moesiei Inferior, la fel întâmplându-se şi cu lagărul de la Oescus, unde staţiona

legiunea V Macedonica. Această divizare are loc chiar în anul 86, când este atestat primul

guvernator al Moesiei Superior, L. Funisulanus Vettonianus, fost guvernator al

58 Vezi lista diplomelor militare pentru provincia Moesia Inferior, ataşată la sfârşitul capitolului dedicat trupelor auxiliare. 59 După cum observă, G. Alföldy, H. Halfmann, Chiron 3, 1973, p. 358-359, discutând cariera lui M. Cornelius Nigrinus Curiatius Maternus (vide infra), aclamările imperiale ale lui Domitian urcă de la VIII la XI, în a doua jumătate a anului 85. 60 Iordanes, Getica, 76: Longum namque post intervallum Domitiano imperatore regnante eiusque avaritia metuentes foedus, quod dudum cum aliis principus pepingerat, Gothi solventes, ripam Danubii iam longe possessam ab imperio Romano deletis militibus cum eorum ducibus vastaverunt. Cui provinciae tunc post Agrippam Oppius praeerat Savinus, Gothis autem Dorpaneus principatum agebat, quando bello comisso Gothi, Romanos devictos, Oppii Savini caput abscisum, multa castella et civitates invadentes de parte imperatoris publice depraedarunt; C. Patsch, Der Kampf um den Donauraum unter Domitian und Trajan. Beiträge zur Völkerkunde von Südosteuropa V/2, Viena-Leipzig, 1937, p. 5-9; Strobel, Donaukriege, p. 35-43. Despre C. Oppius Sabinus, consul ordinar în anul 84, împreună cu Domitian, vezi: Degrassi, Fasti consolari, p. 25; PIR2 O 122; E. Groag, RE XVII, 1, 1939, col. 744-745; legat al Moesiei între 85/86, Stein, Legaten, p. 34; Thomasson, Laterculi praesidum, col. 125, nr. 27; Strobel, Donaukriege, p. 39, este de părere că Sabinus fusese trimis în Moesia încă din anul 84: „Die moesische Statthaltherrschaft hatt Oppius Sabinus sicher noch im Jahre 84 n. Chr. angetreten”. 61 Cassius Dio, LXVII, 6, 3: oJ Domitiano;" me;n ou\n ejxestrateuvsato me;n ep∆ aujtouv" (scil. Dacos), ...; Iordanes, Getica, 77: Qua necessitate suorum Domitianus cum omni virtute sua Illyricum properavit et totius pene rei publicae militibus ductore Fusco praelato cum lectissimis viris amnem Danubii consertis navibus ad instar pontis transmeare coegit super exercitum Dorpanei; despre Cornelius Fuscus vezi PIR2, p. 324-325, nr. 1365; Pflaum, Carrières, p.77-80, nr. 34; EAIVR, I, p. 354 s. v.

17

Pannoniei62. Din păcate nu cunoaştem, până în acest moment, numele primului

guvernator al Moesiei Inferioare, deşi s-au avansat câteva ipoteze (M. Cornelius Nigrinus

Curiatius Maternus, între 86-89; probabil guvernator al Moesiei după moartea lui Oppius

Sabinus şi despărţirea provinciei, când va rămâne guvernator doar al Moesiei Inferior, în

timp ce Vettonianus a devenit guvernator al Moesiei Superior)63. Prezenţa unui

guvernator al Moesiei Superior indică faptul că în chip obligatoriu trebuie să fi fost deja

numit un guvernator al provinciei Moesia Inferior. Cei doi consulari ai celor două Moesii

reuşesc să învingă pe dacii, rămaşi încă pe teritoriul provinciei, Domitian primind încă

trei aclamaţii imperiale (XII-XIV), spre sfârşitul anului 86, în timp ce, cei doi consulari

au primit dona militaria64.

După aceste măsuri, în anul imediat următor împăratul îl trimite pe Cornelius

Fuscus într-o expeditio Dacica ce se va dovedi dezastruoasă65, Fuscus pierzându-şi viaţa

şi o parte din armată. După acest dezastru, comanda armatelor este preluată de L. Tettius

Iulianus, probabil deja guvernator al Moesiei Superior sau poate cu un imperium extra

ordinem, întrucât ştim că Funisulanus Vettonianus a fost şi el decorat în războiul dacic,

dacă nu cumva decorarea s-a făcut în urma primei expediţii a lui Fuscus sau poate chiar

în anul 86, când îi va fi respins pe daci peste Dunăre. În urma campaniei lui Iulianus,

victorioase de această dată, dar şi a complicaţiilor ivite pe graniţa Dunării mijlocii, se

încheie pacea între noul rege al dacilor, Decebalus, şi Domitian, confirmată printr-un

foedus şi printr-o ceremonie, care trebuie să fi semănat cu încoronarea lui Tiridates, ca

rege al Armeniei, la Roma de către Nero în anul 6666. Numai că, în locul lui Decebalus, a

62 Guvernator al Pannoniei încă în 5 septembrie 85, CIL XVI 31: ...et sunt in Pannonia sub L. Funisulano Vettoniano...; cariera sa este transmisă de o inscripţie de la Andautonia (Pannonia), CIL III 4013 = ILS 1005 = IDRE II 271; PIR2 , F 570; Stein, Legaten, p. 35-38; Thomasson, Laterculi, col. 125, nr. 29. 63 Thomasson, Laterculi, col. 125, nr. 28; col. 148, nr. 162, reluând ideea lui G. Alföldy, H. Halfmann, Chiron 3, 1973, p. 356-361 (textul inscripţie de la Liria Edetanorum la p. 345; AnnÉp 1973, 283 = IPD4 775b = IDRE I 176; PME, C 242). Vezi încă CIL II 6013, Liria Edetanorum: M. Cornelio / M. f. G[al.] Nigri/no Curiatio / Materno cos. / leg. Aug. pro pr. provinc. Moes. / provinc. Syriae, şi CIL II 3783. 64 G. Alföldy, H. Halfmann, Chiron 3, 1973, p. 360. 65 Suetonius, Domit., VI, 1: ... in Dacos duas (scil. expeditiones) primam Oppio Sabino consulari oppresso,...; Cassius Dio, LXVII, 6, 5: ...ejf∆ou' e[pemye Domitiano;" Fou'skon mevta pollh'" dunavmew"...; Orosius, VII, 10, 4: nam quanta fuerint Diurpanei Dacorum regis cum Fusco duce proelia quantaque Romanorum clades, longo textu evolverem, nici Cornelius Tacitus, qui hanc historiam diligentissime contextuit...; Iordanes, Getica, 78: Tum Gothi haud segnes reperti arma capessunt primogene conflictu mox Romanos devincunt, Fuscoque duce extinto divitias de castris militum spoliant magnaque potiti per loca victoria iam proceres suos, quorum quasi fortuna vincebant, non puros homines, sed semideos id est vocaverunt. 66 Cassius Dio, LXIII, 4-5.

18

fost prezent fratele lui, Diegis. Din acest moment, se poate vorbi din punct de vedere

juridic roman de un regat al lui Decebalus (regnum Decibali)67. Se pare că guvernatorul

Moesiei Inferioare a participat şi la această fază a războiului, întrucât din inscripţia mai

sus citată, de la Liria Edetanorum, reiese că a primit de două ori dona militaria în timpul

războiului dacic68.

La acest război al lui Domitian cu dacii pare a fi participat şi centurionul L.

Valerius Proclus, fost soldat, apoi beneficiar al legatului legiunii V Macedonica şi apoi

optio al aceleaşi legiuni, primind dona militaria şi fiind apoi transferat (promovat) pe

post de centurion de alt rang în legiunea I Italica69. Este bine ştiut faptul că fiecare

transfer al centurionilor dintr-o legiune în alta era echivalent cu o promovare pe un rang

mai înalt decât precedentul, cu atât mai mult cu cât centurionul legiunii V Macedonica se

distinsese în timpul operaţiunilor militare.

3. Organizarea militară a provinciei Moesia Inferior

Aşadar începând cu anul 86, teritoriul aflat între Dunăre şi Balcani, la est de râul

Ciabrus şi până la gurile Dunării a devenit o provincie de sine stătătoare, de rang

consular, cu două legiuni şi apoi, după războaiele dacice, chiar cu trei legiuni. Capitala

acestei provincii s-a aflat probabil la Tomis70, dar din punct de vedere militar punctele

cele mai important au fost Oescus, Novae, Durostorum şi Troesmis, toate, în anumite

perioade, sedii de legiune.

67 Aşa cum apare în cariera lui C. Velius Rufus: bello Marcomannorum Quadorum Sarmatarum adversus quos expeditionem fecit per regnum Decibali regis Dacorum; inscripţia a fost descoperită în Syria, la Heliopolis (IGLS VI 2796 = ILS 9200 = IPD4 502 = 774a IDRE II 406); Saxer, Vexillationen, p. 22-23; Dobson, Primipilares, p. 216-217, nr. 94; Strobel, ZPE 64, 1986, p. 265-286. 68 G. Alföldy, H. Halfmann, Chiron 3, 1973, p. 361. 69 CIL III 12411 = ILS 2666b = IPD4 771 = ILB 432 = CGLBI 648 = Mrozewicz, Legioniści, 123 = IDRE II 328 (Butovo-Nedan (Pavlikeni); Maxfield, Military Decorations, p. 191-192; K. Strobel, Tyche 2, 1987, p 208-209. 70 R. Haensch, Capita provinciarum. Statthaltersitze und Provinzialverwaltung in der römischen Kaiserzeit, Mainz, 1997, p. 333-335. Unul dintre argumentele cele mai puternice este prezenţa la Tomis a lui Titius Crispus, cornicularius al guvernatorului T. Flavius Longinus Q. Marcius Turbo, CIL III 7542 = ISM II 56. De asemenea, un alt argument puternic este inscripţia ridicată de Fl. Severianus, decurio alae I Atectorum Severianae, candidatus al legatului L. Annius L. f. Quir. Italicus Honoratus, din jurul anului 224, CIL III 6154 = ILS 1174 = ISM II 93. De asemenea, în horothesia Histriei, guvernatorul Moesiei din anii 47-50, Tullius Geminus, primeşte pe reprezentanţii histrienilor la Tomis, ISM I, 68, r. 52-53: oiJ prevsbei" uJmw'n...ejntucovnte" moi ejn Tovmei to; yhvfisma uJmw'n ejpevdosan (D. M. Pippidi, în Contribuţii la istoria veche a României2, Bucureşti, 1967, p. 371-372).

19

În interiorul provinciei, importante din punct de vedere militar par a fi fost zona

Montana, probabil o importantă zonă de exploatare minieră şi un important nod rutier71,

şi trecătorile din munţii Balcani de la Melta (Lovec) şi Sostra (Lometz). Sunt singurele

zone din provincie, în afară de zona limes-ul danubian, cu extensia sa de la nordul Mării

Negre, în care sunt atestate prezenţe importante de unităţi militare, fie vexillaţii din

legiuni, fie numai trupe auxiliare.

Situaţia apărării litoralului nu este încă foarte clară. Susţinută în repetate rânduri

de Al. Suceveanu72 şi, de curând, de M. Ionescu şi Gh. Papuc, existenţa unui aşa numit

limes maritim nu are încă destule dovezi directe73. Evident, inscripţiile înregistrează, mai

ales la Tomis, prezenţa unui număr important de militari, dar în nici un caz de proporţiile

celor prezenţi pe limes-ul danubian. Mai degrabă, militarii aflaţi în această zonă se ocupă

cu acţiuni de poliţie şi supraveghere74, iar în cazul unor atacuri de anvergură puteau fi

trimise vexillaţii, prin intermediul drumurilor interioare, ce legau Dunărea de ţărmul

vestic al Mării Negre75. Poate acesta este sensul unităţii administrative regio Histriae76,

71 V. Velkov, Roman Cities in Bulgaria. Collected Studies, Amsterdam, 1980, p. 85-101; B. Rankov, în A. G. Poulter (ed.), Ancient Bulgaria. Papers presented to the International Symposium on the Ancient History and Archaeology of Bulgaria, University of Nottingham, 1981, Part 2, Nottingham, 1982, p. 40-73. 72 Al. Suceveanu, La défense du littoral de la Dobroudja à l'époque romaine (Ier- IIIe siècle de n. è), RRH 13, 1974, p. 217-238. 73 În acest moment evidenţa epigrafică se ridică la un număr de aproximativ 53 de inscripţii sau fragmente de inscripţii din oraşele greceşti din Moesia Inferior, în care apar militari sau veterani. Astfel la Odessos 2 (IGB I 2 175 bis; CIL III 14458 = IGB I2 218), ambii în activitate; la Dionysopolis 1 (IGB I2 24 bis), în activitate; la Histria 8 (ISM I 273; 276; 278; 281; 292; 297; 302; 336) 5 activi şi 4 veterani (ISM I 278 apar doi, tată şi fiu); la Tomis cca 43 (ISM II 327; 466; 458; 452; 442; 383; 374; 348; 345; 296; 267; 266; 264; 263; 262; 260; 250; 249; 247; 226; 225; 221; 212; 213; 214; 218; 199; 180; 184; 198; 190; 193; 196; 192; 172; 176; 177; 10; 15; 80; 93; 140; 169; 170) cca 24 activi, 13 veterani şi 10 imposibil de stabilit din cauza stării fragmentare a documentelor; la Callatis 3 (ISM III 74; 56?; 30) 2 în activitate. 74 Vezi cazul unui speculator Ponticus, într-o inscripţie în limba greacă din secolul al III-lea, ISM II 327 = Conrad, Grabstelen, p. 170, nr. 167 (BE 1959, 260): Oujeibiw/ Seuhvrw/ É speklatovri ponÉtikw'/ ejtw'n k"V É oiJ ajdelfoi; ∆AlevxanÉdro" kai; ”Iparco" É mnhvmh" cavrin. Vezi studiul lui C. C. Petolescu, în Contribuţii la istoria Daciei romane I, Bucureşti, 2007, p. 131-132, despre cariera primipilului T. Aurelius Flavinus, dintr-o legiune necunoscută, probabil I Italica, ce apare pe o inscripţie de la Oescus (ILB 18 = IDRE II 320). 75 Cum ar putea fi cazul unei vexillaţii din ala I Vespasiana Dardanorum, ce staţiona la Arrubium, care ar putea fi atestată la Histria în jurul anului 170, Fl. Matei-Popescu, SCIVA 54-56, 2003-2005, p. 308-310. 76 CIL III 12489 = ILS 7182 = ISM I 373 (vezi încă D. M. Pippidi, în Studii de istorie şi epigrafie, Bucureşti, 1988, p. 193-196 = StCl 14, 1972, p. 210-213, pentru expresia muneraque fecit Histro in oppido): L. Pompeius Valens natus Fabia Anquira consist(it) r(egione) Hist(ri); ISM I 329: pro sal. Imp. Aug. civit(atis) et reg(ionis) Hist(riae); ISM V 123; ISM V 124 (ambele descoperite la Cius, dar care provin din teritoriul histrian); în ISM I 343, care datează din timpul domniei comune a lui Septimius Severus şi Caracalla, lectura nu este asigurată: consistentes reg(ione) Si(...?) Pentru regio Hsitriae vezi Al. Avram, Dacoromania. Jahrbuch für östliche Latinität 6, 1981-1982, p. 113-120; Bărbulescu, Viaţa rurală, p. 34-35.

20

care în nici un caz nu se poate echivala cu chora oraşului (= territorium), parte integrantă

a oraşului77. Mai degrabă, prin analogie cu regio Montanensium78, poate fi vorba de un

district, aflat sub supravegherea unor regionarii, posibil atestaţi în horothesia Histriei79,

aflaţi poate sub conducerea unui centurio regionarius80, sau poate doar a unor beneficiari

consulari81. Beneficiari consulari sunt bine atestaţi şi la Callatis82, dar mai ales la

Tomis83 şi nu în ultimul rând la Dionysopolis84. Ei sunt prezenţa efectivă militară romană

în această zonă. Sigur cazul Tomis pare a fi special, iar dacă admitem că guvernatorul

provinciei rezida acolo, atunci se explică prezenţa importantă de militari romani în acest

oraş. Interesant de amintit, în acest context, este faptul că guvernatorul Moesiei Inferior,

P. Calpurnius Macer85, a trimis la Byzantium, la ordinul împăratului, un centurio

regionarius, după cum este atestat într-o scrisoare a lui Plinius cel Tânăr, pe vremea

aceea guvernator al provinciei Pontus et Bithynia. Refuzul lui Traian de a face acelaşi

lucru pentru oraşul Iuliopolis, confruntat cu probleme de securitate, indică faptul că

împăratul intervenea doar acolo unde interesele imediate şi strategice o impuneau86. Din

77 Vezi în acelaşi sens Suceveanu, Viaţa economică, p. 38; idem, Dobroudja, p. 46; idem, Fântânele. Contribuţii la studiul vieţii rurale în Dobrogea romană, Bucureşti, 1998, p. 159-160; Al. Avram, în R. Compatangelo-Soussignan, Ch.-G. Schwentzel, Étrangers dans la cité romaine. Actes du Colloque de Valenciennes (14-15 octobre 2005) «„Habiter une autre patrie”: des incolae de la République aux peuples fédérés du Bas-Empire», Presses Universitaires de Rennes, 2007, p. 99. 78 B. Rankov, op. cit., p. 52-58: „the term regio Montanensium regularly refers to an under special military control and possibly even to a region of imperial estates; this excludes its use for a municipal territory” (p. 58). 79 T. Sarnowski, Eos 76, 1988, p. 101-102, nr. 5, atrăgând atenţia asupra r. 74, din horothesia Histriei (ISM I 67), unde se poate citi: [r]egionarii V. Vezi încă D. M. Pippidi, în Studii de istorie şi epigrafie, Bucureşti, 1988, p. 183-189 (StCl 6, 1964, p. 331-339), cel care a atribuit acest fragment horothesiei Histriei. 80 De obicei în fruntea unor astfel de unităţi se aflau centurioni, C. Brélaz, La sécurité publique en Asie Mineure sous le Principat (Ier–IIIème s. ap. J.-C.). Institutions municipales et institutions impériales dans l’Orient romain, SBA 32, Basel, 2005, p. 264. 81 ISM I 302 = CGLBI, p. 489, nr. 634; ISM I 137; D. M. Pippidi, în M. B. de Boer, T. A. Edridge, Hommages à Maarten J. Vermaseren, III, Leiden, 1978, p. 967-973. Pentru ambele regiones din Moesia Inferior vezi L. Mrozewicz, Rozwój ustroju municypalnego a postępy romanizacji w Mezji Dolnej, Poznań, 1982, p. 73-75. 82 AnnÉp 1972, 545 = ISM III 74, în timpul lui Gordian III. 83 AnnÉp 1957, 191 = ISM II 192; CIL III 7550 = ISM II 193; CIL III 1421430 = ISM II 221; neclară este situaţia lui C. Antonius Fronto, veteranus legionis XIII Geminae, ex beneficiario consularis, care ar fi putut să se retragă la Tomis, după efectuarea serviciului militar în Dacia, dar care ar fi putut servi ca beneficiar în Moesia Inferior (CIL III 7545 = ISM II 190). 84 IGB I2 24 bis = AnnÉp 1972, 505 = BullEpigr 1971, 436 = CCID 71 = CGLBI, p. 471-472, nr. 614, de unde aflăm că acesta era membru al Sfaturilor oraşelor Dionysopolis, Marcianopolis şi Callatis; Wesch-Klein, Soziale Aspekte, p. 128-129. 85 Stein, Legaten, p. 63; Fitz, Laufbahn, p. 54; R. Vulpe, DID II, p. 125-126. Atestat în anii 112-113. 86 Plinius, Epist., X, 77, 1: Providentissime, domine, fecisti quod praecepisti Calpurnio Macro, clarissimo viro, ut <r>egionarium centurionem Byzantium mitteret; Brélaz, La sécurité, p. 265-266. Vezi încă M. P.

21

acest punct de vedere, este greu de întrevăzut nevoia unei regio Histriae, explicabilă doar

prin apropierea de gurile Dunării. Sau poate această regio Histriae nu avea nici un rol

militar, fiind mai degrabă un district civil, indepedent de oraş, după modelul acelor

regiones atestate pe cuprinsul provincie Thracia87. O atare opinie este susţinută puternic

de menţionarea în două inscripţii, una probabil din secolul al II-lea, iar una din timpul

domniei lui Filip Arabul, a unor archontes regionis Histriae88. Totuşi, o inscripţie

descoperită la Antiochia Pisidiei atestă, cel puţin pentru secolul al III-lea, prezenţa unui

detaşament de regionarii, aflaţi sub conducerea unui centurio regionarius, în apropierea

unui oraş, e drept o colonie romană89. Fără a încerca să afirm caracterul eminamente

militar al regio Histriae, analogia cu regio Montanensium şi posibila menţionare în

horothesia Histriei a unor [r]egionarii se pot constitui în argumente importante care să

susţină ideea că acest organism se va fi putut afla sub supraveghere militară romană. Mai

mult decât atât, până la momentul descoperirii unor noi documente epigrafice90,

unicitatea unui asemenea organism de a lungul ţărmului vestic al Mării Negre trebuie

reliefată şi explicată. O simplă explicaţie, care să se bazeze pe analogiile cu provincia

Thracia, nu cred că este suficientă, atâta timp cât în vecinătatea altor oraşe greceşti din

Moesia Inferior nu mai sunt atestate alte regiones.

Pe lângă numeroasele fortificaţii, în care staţionau legiuni sau trupe auxiliare,

Dunărea era supravegheată şi de classis Flavia Moesica, atestată acum direct încă din

anul 73, printr-o diplomă militară, copie după o constituţie imperială emisă în anul 73

pentru trierarchi şi remiges din flota moesică (in classe quae [est in Moesia] sub Sex.

Vettuleno Ceri[ale et praefecto? ...]nino) şi pentru veterani din aceeaşi flotă ([item

Speidel, ZPE 57, 1984, p. 185, nota 3; R. Merkelbach, Epigraphica Anatolica 30, 1998, p. 114, despre noua lectură <l>egionarium - <r>egionarium. Pentru un comentariu mai vechi al acestui pasaj vezi R. Vulpe, DID II, p. 123-125. 87 Aceasta este opinia aproape unanimă a cercetătorilor care s-au ocupat de această problemă, Al. Avram, Dacoromania. Jahrbuch für östliche Latinität 6, 1981-1982, p. 113-120; Suceveanu, Viaţa economică, p. 38; idem, Dobroudja, p. 46; Bărbulescu, Viaţa rurală, p. 34-35. Pentru realităţile provinciei Thracia vezi B. Gerov, Klio 52, 1970, p. 123-132. 88 Cum pare a reieşi din formularea a doua inscripţii, ambele descoperite la Cius (ISM V 123), dar care provin fără îndoială din teritoriul histrian: pro salu(te) imp(eratoris) Aug(usti) civit(atis) et reg(ionis) His(triae)...arch(ontibus) reg(ionis) şi ISM V 124: a(r)contes r(egionis) His(triae). 89 IGR III 301 = 1490; W. M. Calder, JRS 2, 1912, p. 80-84, nr. 1. Vezi încă Merkelbach, op. cit., p. 114 = AnnÉp 1998, 1385; Brélaz, La sécurité, p. 267. 90 Al. Suceveanu, SCIVA 51-52, 2001-2002, p. 170, consideră că ar fi trebuit să fi existat şi o regio Tomitana, din care să fi făcut parte kwvmh ∆Apollwnivou (M. Bărbulescu, A. Rădulescu, Pontica 27, 1994, p. 168-170, nr. 6).

22

vete]ranis dimissis hon[esta missione] ex eadem classe)91, dar a cărei organizare trebuie

sa dateze cel mai târziu din epoca lui Claudius92. După cum se poate observa flota nu

poartă numele de Flavia, cum se întâmplă pe diploma din 14 iunie 92 (CIL XVI 37) şi se

pare că marinarii lăsaţi la vatră serviseră măcar 26 de ani în această flotă, ceea ce împinge

datarea formării classis Moesica spre anii 45/46, an în care fostul regat al Thraciei devine

provincie romană, şi an în care fosta ripa Thraciae este şi ea inclusă în cadrul provinciei

Moesia. Cât spre est, din punct de vedere teritorial (sigur până la Novae, unde începând

cu această perioadă este atestată legiunea VIII Augusta93), se întindea această ripa

Thraciae este însă foarte greu de precizat. Oricum, după cum o indică inscripţiile,

prefectul flotei militare de pe Dunăre a avut începând din acea perioadă şi grija ripei

thracice şi controlul pe Dunăre se executa până la gurile de vărsare ale acesteia în mare şi

de acolo mai departe spre nordul Mării Negre (vezi cazul celebru al lui M. Arruntius

Claudianus, praefectus classis Moesicae et ripae Danuvi94, şi probabil cei doi praefecti

atestaţi de horothesia Histriei, Arruntius Flamma şi Asiaticus95). Classis Flavia Moesica

a continuat să staţioneze pe teritoriul Moesiei Inferior până în timpul reformelor de la

începutul secolului al IV-lea, având baze de-a lungul Dunării şi la nordul Mării Negre.

Începând cu secolul al II-lea se pare că cea mai importantă bază flotei moesice a fost la

Noviodunum96, mulţi foşti marinari ai flotei întemeind lângă Halmyris chiar un sat al

marinarilor, vicus classicorum, după cum apare pe o inscripţie97.

Problematica flotei nu va fi inclusă în studiul de faţă, ea fiind in extenso discutată

într-o carte relativ recentă, semnată de M. Zahariade şi O. Bounegru98. O lucrare cu certe

91 W. Eck, A. Pangerl, Dacia, N. S. 50, 2006, p. 93-97, nr. 1. 92 T. Sarnowski, Dacia, N. S. 50, 2006, p. 83-92. 93 ILB 300. Despre activitatea acestei legiuni la Dunărea de Jos vezi M. Mirković, în P. Dyczek (ed.), Acta of the International Conference Wykno, Poland, 18-22 November 1995, Novaensia 10, Varşovia, 1998, p. 89-98. 94 AnnÉp 1972, 572; PME A 166. 95 ISM I 67, r. 6-8; 68, r. 11-12: to; peri; Peuvken uJmei'n divkaion o{pw" ajkevraion diathrhqh'/ e[stai ejpimele;" ∆Aruntivw/ Flavmma/ tw/' ejpavrcw/...; ISM I 67, r. 16; ISM I 68, r. 20: kai; ∆Asiatiko;" oJ e[parco" e[lege scedo;n ejkeivnhn movnhn ei\nai th'" povlew" provsodon th;n ejk tou' tareiceuomevnou ijcquvo"...; Em. Doruţiu-Boilă, StCl 17, 1977, p. 98; Sarnowski, L’armée, p. 214. Ambele activităţi par a indica că cei doi erau în fruntea autorităţii romane la gurile Dunării; în prima este vorba de ducere la îndeplinirea a ordinelor guvernatorului în privinţa drepturilor histrienilor asupra braţului Peuce, iar în a doua de informare a guvernatorului asupra realităţilor economice din acea zonă. 96 N. Gudea, op. cit., JGRZM 52, 2005, p. 458, nr. IV 50. 97 Al. Suceveanu, M. Zahariade, Dacia, N. S. 30, 1986, p. 109-120. 98 O. Bounegru, M. Zahariade, Les forces navales du Bas Danube et de la Mer Noire aux Ier-VIe siècles, Colloquia Pontica 2, Oxford, 1996.

23

calităţi, dar şi cu greşeli numeroase cum este cazul interpretării funcţiei lui Sex. Octavius

Fronto, personajul atestat de diploma descoperită la Breţcu (CIL XVI 37), ca praefectus

classis99, în condiţiile în care era evident că acesta, membru al tagmei senatoriale, nu

putea îndeplini o demnitate rezervată tagmei ecvestre. Aşa cum era atestat dealtfel într-o

inscripţie de la Chersones, acesta era în acel moment legatus Augusti pro praetore

provinciae Moesiae Inferioris100. În afara unor neajunsuri de această natură, lucrarea

celor doi cercetători români rămâne una dintre cele mai importante din bibliografia

problemei şi punctul de pornire al oricăror cercetări ulterioare dedicate subiectului101.

4. Limes Moesiae inferioris

Termenul latin limes, definit de dicţionare ca: linie de hotar între două ogoare,

linie de frontieră întărită sau chiar cu înţelesul mai general de drum, cale, cărare102, este

folosit în literatura de specialitate consacrată realităţilor militare ale lumii romane pentru

a desemna drumul şi linia de demarcaţie dintre orbis Romanus şi Barbaricum103. Fără a

se constitui într-o frontieră propriu-zisă, aşa cum o înţelegem astăzi din perspectiva

99 În lista cu prefecţii flotei moesice reluată de N. Gudea, op. cit., JRGZM 52, 2005, p. 398, este preluat şi Sex. Octavius Fronto, prezent de altfel şi la Aricescu, Armata, p. 70 şi 73. Avem de a face cu un model clasic de perpetuare a unei inexactităţi, care citată la nesfârşit ajunge să aibă valoare de axiomă. 100 IOSPE I2 422. Acesta a fost atestat de curând pe diploma de la Cataloi, copie după o constituţie paralelă cu cea pentru flotă, C. C. Petolescu, A.-T. Popescu, ZPE 148, 2004, p. 269-276. 101 Amintesc aici încă două diplome militare, copii după aceeaşi constituţie imperială din anul 112, acordate unor membri ai classis Flavia Moesica. Este vorba de C. Valerius M. f. Rufus, ex centurione (W. Eck, A. Pangerl, în F. Beutler, W. Hameter (eds.), „Eine ganz Normale Inschrift”...und ähnliches zum Geburtstag von Ekkehard Weber. Festschrift zum 30. April 2005, Althistorich-Epigraphische Studien, Band 5, Viena, 2005, p. 247-254) şi un ex gregale, C. Iulius C. f. ...(V. H. Baumann, Peuce 1 (14), 2003, p. 210, nr. 127). De asemenea, de curând, la Olbia a fost descoperită o diplomă militară, copie după o constituţie acordată unităţilor din Moesia Inferior pe 8 februarie 157, acordată unui fost component al classis Flavia Moesica, al cărui nume este greu de reconstituit şi aflată sub conducerea unui anume [...]Potamo (A. Ivantchik, V. Krapivina, Chiron 37, 2007, p. 219-242). 102 G. Guţu, Dicţionar latin-român, Bucureşti, 1983, s. v. limes (p. 703). Vezi încă M. Theil, Dictionnaire latin-francais, Paris, 1862, s. v. limes (p. 909-910): chemin de traverse, lisière, limite entre deux champs ou deux vignes; méthap., frontière fortifiée, rempart; Oxford Latin Dictionary, Oxford, 1968, s. v. limes (p. 1031): a strip of uncultivated ground used to mark the division of a land; an object set up to mark the boundary; the boundary of a plot of land; also, a piece of land enclosed within boundaries; a national boundary, frontier; also, the patrolled and fortified line marking this; a lane, path, track, course, route; a line left by the passage of something. Cuvântul derivat care exprimă acţiunea în sine, limitatio, are mai degrabă înţeles de organizare a unui spaţiu şi nu de trasare a unor graniţe, C. R. Whittaker, CAH XI, p. 295. 103 E. Schallmayer, Der Limes. Geschichte einer Grenze, München, 2006, p. 11: „In militärische Sinne stellt Limes eine Bahn dar, die zur Erschließung strategisch wichtiger Gebiete von römisscher Seite aus in Feindesland, d. h., sowohl in offene Landschaften als auch besonders in Wälder und Gebirgsgegenden vorgetrieben wird”. Vezi încă mai departe evoluţia conceptului, p. 14: „Die Bedeutung von limes im Sinne von Reichsgrenze bildet sich demnach erst später heraus”. Pentru opoziţia mentală romani/barbari vezi sinteza discuţiilor la B. D. Shaw, CAH XI, p. 373-382.

24

realităţilor secolelor XIX-XX104, limes Imperii Romani este delimitarea mentală dintre

civilizaţia romană şi tot ceea ce se află în afara ei, întrucât până în epoca Antoninilor se

considera că puterea Romei este infinită, şi în timp, dar mai ales în spaţiu (imperium sine

fine)105. Folosirea termenului de limes în sens de frontieră de uscat apare pentru prima

dată în anul 98 p. Chr. la Tacitus: „nec iam de limite imperii et ripa, sed de hibernis

legionum et de possesione dubitatum”106, dar intrarea lui definitivă în vocabularul militar

şi politic roman se pare că datează din vremea împăratului Hadrian (anul 122): „Per ea

tempora et alia frequenter in plurimis locis, in quibus barbari non fluminibus sed

limitibus dividuntur, stipitibus magnis in modum muralis saepis funditus iactis atque

conexis barbaros separavit”107. De departe cea mai completă abordare a conceptului de

limes şi a expresiei sale teritoriale o reprezintă articolul publicat în RE de E. Fabricius108,

la care se adaugă şi contribuţia, mai nouă, a lui G. Forni din DE109.

Din această perspectivă frontiera provinciei Moesia Inferior ar trebui mai degrabă

definită ca ripa Moesiae Inferioris, întrucât cea mai mare parte a frontierei nordice a

acestei provincii o constituia Dunărea, ripa Danuvii, după cum este dealtfel denumită în

inscripţiile din a doua jumătate a secolului I p. Chr. şi într-un cunoscut pasaj al lui

Tacitus: „...ripamquem Danuvii legionum duae in Pannonia, duae in Moesia

attinebant,...”110. Alegerea unui curs de apă ca loc de aşezare a unităţilor militare avea în

epoca romană de a face cu necesităţi de aprovizionare, decât cu atingerea unor graniţe

naturale111. Imaginea unui imperiu care încearcă să-şi stabilească găsească limite

104 C. R. Whittaker, CAH XI, p. 293-294 şi p. 295, unde admite că doar în secolul al III-lea limes-ul ajunge a fi confundat cu graniţa lumii romane. Pentru o scurtă trecere în revistă vezi încă Ph. Freeman, Britannia 27, 1996, p. 465-470. 105 C. R. Whittaker, CAH XI, p. 296-299. 106 Tacitus, De vita et moribus Iulii Agricolae, 41, 2-3. Vezi şi comentariul lui Schallmayer, op. cit., p. 14: „Aus dieser Textstelle wird deutlich, dass die Römer gegen die Ende des 1. Jahrhunderts n. Chr. mit ripa et limes tatsäschlich die Abgrenzung ihres Machtbereiches über Land und am Flussufer im Sinne einer regelrechten Grenze zu bezeichnen begannen”. 107 SHA, De vita Hadriani, XII, 6; Schallmayer, op. cit., p. 15: „Hier kann limes nur als Anlage im Sinne einer völkerrechtlich verbindlichen Demarkationslinie interpretiert werden”. C. R. Whittaker, CAH XI, p. 314, atrage atenţia unui foarte posibil anacronism, autorul referindu-se la realităţi ce sunt de datat mai degrabă în secolul al IV-lea. 108 E. Fabricius, Limes, RE XXV, 1926, col. 572-671 (despre provinciile danubiene col. 634-650). 109 G. Forni, Limes, E. de Ruggiero (ed.), Dizionario epigrafico di antichità romana IV, Roma, 1958-1962, p. 1074-1280. 110 Tacitus, Ann., IV, 5, 3. 111 C. R. Whittaker, CAH XI, p. 317. Acest fapt explică de ce şi după cucerirea Daciei cele mai importante puncte militare din Moesia Superior, provincie ce nu mai era una de graniţă, continuă să se afle pe Dunăre.

25

naturale, mai ales cursuri de apă, este bineînţeles tot o creaţie a secolului al XIX-lea, care

se referă la realităţile specifice Europei acelor timpuri. Dacă înţelegem prin limes nu

neapărat o frontieră fortificată, ci mai degrabă linia de demarcaţie dintre lumea romană şi

barbaricum, care măcar la nivel ideologic nu era considerată definitivă, de vreme ce, după

cum am văzut mai sus imperium Romanum era infinit, putem folosi termenul de limes

danubian (Donaulimes), aşa cum vorbim de limesul Germaniei Inferior

(Niedergermanische Limes), pentru frontiera romană de pe Rin sau despre limesul

Germaniei Superior şi al Raetiei (Obergermanisch-raetische Limes). Cu atât mai mult cu

cât pentru aproximativ două decenii (102-118) frontiera nordică a provinciei a fost mutată

la nordul Dunării până la linia Carpaţilor Meridionali şi până în sudul Moldovei, fără a

putea defini foarte clar o eventuală linie de demarcaţie.

Constituirea limesului moesic, având ca frontieră ripa Danuvii, a început odată cu

apariţia provinciei Moesia la sfârşitul domniei lui Augustus şi începutul domniei lui

Tiberius. Primele informaţii despre prezenţa romană pe limesul moesic provin din vestul

provinciei, locul unde va funcţiona mai târziu provincia Moesia Superior112, treptat

întinzându-se spre estul provinciei, viitoarea provincie Moesia Inferior. Prima informaţie

despre existenţa castrului roman de la Oescus provine din anul 44113, deşi au existat

câteva încercări de a plasa construcţia acestui castru încă din timpul domniei lui

Tiberius114.

O problemă încă nerezolvată pe deplin în literatura de specialitate rămâne

localizarea castrului legionar din secolul I p. Chr., în relaţie cu cele două fortificaţii

cunoscute de la Oescus: Oescus I (Colonia Ulpia Oescensium) şi Oescus II (perioada

romană târzie). Totuşi, fără a dori să intrăm prea mult în această discuţie, se poate

observa că, în ultima vreme, au fost aduse în discuţie câteva argumente importante

(dimensiunile şi forma fortificaţiei Oescus I, descoperiri arheologice databile în secolul I

112 CIL III 1698 = CIL III 13813b = ILJug 57 (Gospodin vir); CIL III, p. 1024 = ILS 2281 = ILJug 60 (Boljetin, Lepesnska Stena); E. Swoboda, Forschungen aus obermoesischen Limes. Schriften der Balkan Komission. Antiquarische Abteilung 10, Viena-Leipzig, p. 69 şi 74; M. Mirković, The Iron Gates (Đerdap) and the Roman Policy on the Moesian Limes AD 33-117, în P. Petrović (ed.), Roman Limes on the Middle and Lower Danube, Belgrad, p. 30. 113 AnnÉp 1957, 286 = ILB 1. 114 AnnÉp 1927, 51 = ILB 47 (s.I.p. ineuntis).

26

p. Chr, cum ar fi terra sigillata şi militaria) care să permită susţinerea supoziţiei conform

căreia colonia Ulpia Oescensium s-a ridicat pe locul fostului lagăr legionar115.

În aceeaşi perioadă, aproximativ din anii 45-46, când regatul Thraciei a fost

transfomat în provincie romană a fost ridicat şi castrul de la Novae, unde a staţionat într-o

primă instanţă legiunea VIII Augusta116 şi apoi după anul 69 legiunea I Italica.

După toate probabilităţile, Novae a fost pentru foarte multă vreme, poate chiar

până la începutul domniei lui Traian, ultimul punct fortificat spre est de pe Dunăre. La est

de acest punct informaţiile privind prezenţa romană sunt foarte slabe117, lăsând evident

deoparte atestările de pe ţărmul vestic al Mării Negre şi de pe ţărmul nordic al acesteia.

Ar fi posibil să fie însă un stadiu al cercetării. Limes-ul din Dobrogea (limes Scythiae

minoris) a fost cercetat intensiv încă din ultimii ani ai secolului al XIX-lea. Trebuie

amintiţi în acest context Gr. Tocilescu şi neobositul lui colaborator P. Polonic. Urmează

apoi perioada în care limesul a atras atenţia lui V. Pârvan. După cel de al doilea război

mondial au fost deschise şantiere de cercetare importante, cum ar fi Sacidava118,

Capidava119, Carsium, Dinogetia, Noviodunum, Halmyris (Murighiol)120 şi altele121. Cu

115 R. Ivanov, Das römische Verteidigungssystem an der unteren Donau zwischen Dorticum und Durostorum (Bulgarien) von Augustus bis Maurikios, BRGK 1997, p. 597-599; R. Ivanov, Dolnodunavskata otbranitelna sistema mejdu Dortikum i Durostorum ot Abgust do Maurikii (The Defence System along the Lower Danube between Dorticum and Durostorum from Augustus to Mauricius), Sofia,1999, p. 259-267, cu citarea ultimelor contribuţii. Vezi încă seria de articole şi rapoarte arheologice consacrate de G. Kabakchieva acestei probleme: G. Kabakchieva, Germania 74, 1996, p. 115-116: „Diese ältesten Gebäudereste und das Fundmaterial bestätingen die Überlegung, dass sich unter der traianischen Colonia frührömischer Militärlager befunden haben müssen”; G. Kabakchieva, în Roman Frontier Studies 1995. Proceedings of the XVIth International Congress of Roman Frontier Studies, Oxbow Monograph 91, 1997, p. 387-392; G. Kabakchieva, Gesellschaft Pro Vindonissa Jahresbericht 2000, p. 4, nota 7: „Ich habe archäologisch bereits bewiesen, dass die Reste vom ständigen Legionslager der Legio V Macedonica aus dem 1. Jh. n. Chr. unter denen der Colonia Ulpia Oescensium liegen”. 116 AnnÉp 1914, 93 = ILB 300 117 O singură inscripţie descoperită la Appiaria (Rjahovo), atestă prezenţa a doi praefecti, probabil comandanţii unor unităţi auxiliare, în anul 76, V. Beševliev, Epigrafski prinosi, Sofia, 1952, p. 71-72, nr. 122 = AnnÉp 1957, 357: [Imp(erator)] C(a)esar Vespasian[(us) Aug(ustus) pont(ifex) max(imus) tr(ibunicia) pot(estate) VII im]p(erator) XV co(n)s(ul) VII p(ater) p(atriae) PGEE vel P. Gel[ . . .] / [le]g(atus) Aug(usti) p(r)o pr(aetore) cohh(ortes) [Mattiacorum(?) et Gall]orum qu(i)bus pra[esunt . . .] / e(t) Q(uintus) Varius Secundus […]. De asemenea, mai putem menţiona dedicaţia în onoarea împăratului Titus, descoperită la Aegyssus, CIL III 6221 = ISM V 286: Imp(eratori) T(ito) Caes(ari) / pontif(ici) max(imo) trib(unicia) pot(estate) / p(atri) p(atriae). Totuşi, prezenţa acestei inscripţii la Aegyssus este sugestivă pentru a înţelege rolul extrem de important al flotei în anii dinaintea aşezării efective de unităţi auxiliare romane de-a lungul Dunării de Jos. 118 C. Scorpan, Limes Scythiae. Topographical and Stratigraphical Research on the Late Roman Fortifications on the Lower Danube, BAR Int. Ser. 88, 1980. 119 Gr. Florescu, R. Florescu, P. Diaconu, Capidava. Monografie arheologică, Bucureşti, 1958; R. Florescu, Săpăturile de la Capidava, Pontica 7, 1974, p. 417-436; Gr. Florescu, Fouilles archéologiques à Calachioi

27

toate acestea mai sunt multe de făcut pentru a putea avea o imagine destul de bună asupra

locului şi rolului acestui segment limes în istoria limesului Imperiului roman, în general

şi pentru istoria limesului în provincia Moesia Inferior, în special. Acest limes a fost

ridicat, conform surselor arheologice şi epigrafice (inscripţia de fondare a castrului de la

Carsium, Hârşova, jud. Constanţa şi miliarul descoperit la Sacidava, Muzait, jud.

Constanţa) existente în acest moment, în timpul împăratului Traian, cel mai probabil în

perioada dintre cele două expediţii dacice (102-105, când poate chiar legiunea V

Macedonica a fost mutată de la Oescus la Troesmis, în nord-vestul Dobrogei, devenind

punctul de coagulare al întregului sistem defensiv roman din această parte a provinciei

Moesia Inferior) şi a fost în funcţiune până la invazia slavilor de la începutul secolului al

VII-lea.

După se ştie, cunoaşterea fortificaţiilor de pe limesul dobrogean al Moesiei

Inferior, deşi are o tradiţie de cercetare de mai bine de un secol, după cum am văzut mai

sus, este, pentru faza romană timpurie, puţin dezvoltată. Două sunt cauzele acestei

situaţii. Una este de natură pur obiectivă, şi anume imposibilitatea cercetării straturilor

romane timpurii din cauza existenţei construcţiilor şi fortificaţiilor din perioada romană

târzie (sec. IV-VI)122. A doua ţine de natura cercetării limesului practicată în România

până în zilele noastre, cu echipe de cercetare restrânse, cu folosirea pe scară redusă a

mijloacelor tehnice moderne şi cu limitarea demersului la îndeplinirea unor obiective

minimale, de genul a pune în lumină fazele constructive a unui anume edificiu sau

canalizarea cercetării într-o anume direcţie, după interesele conducătorilor de şantiere.

Aceste două realităţi, una obiectivă, cealaltă subiectivă, au făcut ca stadiul cunoştinţelor

noastre să fie în acest moment destul de limitat.

Cel mai bine cunoscut obiectiv arheologic militar din această provincie pentru

epoca timpurie este fără îndoială castrul de la Novae (Švištov, Bulgaria). Săpăturile

(Capidava ?) en 1924 et 1926, Dacia 3-4, 1932, p. 485-515 şi idem, Fouilles archéologiques de Capidava 1937-1940, Dacia 7-8, 1937-1940, p. 345-350. 120 Al. Suceveanu, M. Zahariade, Fl. Topoleanu, Gh. Poenaru-Bordea, Halmyris I. Monografie arheologică, Cluj-Napoca, 2003. 121 M. Zahariade, N. Gudea, The Fortifications of Lower Moesia (AD 86-275), Amsterdam, 1997 şi la N. Gudea, Der untermoesische Donaulimes und die Verteidigung der moesischen Nord-und Westküste des Schwarzen Meeres. Limes et Litus Moesiae inferioris (86-275 n. Chr.), Sonderdruck aus Jahrbuch des Römisch-Germanischen Zentralmuseums Mainz 52, 2005, p. 319-566. 122 Vezi M. Zahariade, Moesia secunda, Scythia şi notitia dignitatum, Bucureşti, 1988, p. 117-142.

28

arheologice efectuate în perimetrul castrului au permis identificarea, în unele porţiuni, a

unor elemente din faza pretraianică a fortificaţiei. Astfel sub principia, thermae, barăcile

soldaţilor din retentura şi mai ales sub tabernae şi scamnum tribunorum, la nord de via

principalis, au fost descoperite urme ale unui lagăr de lemn, care ar putea data chiar din

timpul prezenţei aici a legiunii VIII Augusta. Au fost descoperite terra sigillata aretină,

nord italică şi sud-galică, precum şi vase de sticlă, toate provenind din ateliere care

datează din perioada Claudius-Nero123. Urmele aşa numitului Holzlager indică două faze

distincte de construcţie, a doua perioadă putându-se data, pe baza materialului de import,

la începutul domniei lui Vespasian. Această a doua fază de lemn a fost distrusă printr-un

incendiu puternic, cel mai probabil ca urmare a atacului dacilor din anii 84/85. Peste

această a doua fază s-a ridicat prima fază de piatră, începuturile ei putându-se data încă

înainte de începutul secolului al II-lea. Este astfel posibil ca, după sfârşitul războaielor

dacice ale lui Domitian, să se fi început contrucţia lagărului de piatră al legiunii I

Italica124. Cea mai veche clădire de piatră este clădirea comandamentului (principia),

urmele sale au fost identificate sub principia, construită în timpul lui Septimius Severus

şi care a funcţionat până în al treilea sfert al secolului al IV-lea125. Urme foarte timpurii,

de la sfârşitul secolului I, au fost descoperite şi sub clădirea valetundinarium-ului (în

praetentura, la vest de via pretoria), unde au fost identificate aşa numitele therme

militare (thermae militares). S-au descoperit fragmente de hypocaust, pardoseală şi

mozaic126. Tot la începutul secolului al II-lea se datează şi construcţia unui edificiu mare

de 1600 mp (Stadtvilla), identificat ca scamnum tribunorum127.

Săpăturile efectuate la incinta castrul au dus la descoperirea, pe laturile de est, sud

şi la colţul de sud-est, a cinci turnuri din faza de lemn a fortificaţiei (earth and timber

camp). Turnurile au o suprafaţă de 6X6 metri, situate la o distanţă de 41 metri unul faţă

123 Al. Miltscheva, E. Gentscheva, Archeologia 2, 1991, p. 24-35; eaedem, în P. Petrović (ed.), The Roman Limes on the Middle and Lower Danube, Belgrad, 1996, p. 187-189, Pl. I-II. Vezi încă A. Dimitrova-Milčeva, în Roman Frontier Studies 1989. Proceedings of the XVth International Congress of Roman Frontier Studies, University of Exeter Press, 1991, p. 271-275. 124 T. Sarnowski, Balkanica Poznaniensia 1, 1984, p. 143-169. 125 Idem, Roman Frontier Studies 1989. Proceedings of the XVth International Congress of Roman Frontier Studies, University of Exeter Press, 1991, p. 303-307 (în special p. 304). 126 P. Dyczek, Novensia 6, 1993, p. 54-64; Al. Miltscheva, E. Gentscheva, în P. Petrović (ed.), The Roman Limes on the Middle and Lower Danube, Belgrad, 1996, p. 190. 127 Al. Miltscheva, E. Gentscheva, în P. Petrović (ed.), The Roman Limes on the Middle and Lower Danube, Belgrad, 1996, p. 191

29

de celălalt. Astfel se poate estima că existau pe laturile de est şi vest câte 8 turnuri, fără

cele de la porţi şi colţuri. Săpăturile efectuate la porta principalis dextra au dus la

identificarea a două turnuri de lemn, situate la interval de 41 metri între ele, ceea ce ar

duce la o deschidere de 7 metri a porţii. În cursul aceloraşi săpături, la nord şi sud de

porta principalis dextra, au fost descoperite urme de la incinta de pămât (earth rampart),

construită din cărămizi nearse, separate orizontal de benzi de lut galben (yellow strip of

clay). Aceasta are la bază o grosime de aproximativ 4 metri. Cu faza de lemn şi pământ a

castrului au fost puse în legătură două fossae, surprinse în urma săpăturilor efectuate la

porta decumana. Fossa interioară avea o deschidere de 6 metri, iar cea exterioară putea fi

chiar de 8 metri, ambele având o adâncime de 3 metri128. În concluzie, se poate afirma că

dimensiunile castrului de lemn au fost de aproximativ 370×500 m (de fapt distanţa între

fossae pe laturile E-V şi N-S), castrul având o suprafaţă de aproximativ 17 ha129.

Problematica arheologică a prezenţei militare romane pe teritoriul provinciei

Moesia Inferior va fi doar parţial atinsă în acest studiu. Acolo unde sunt informaţii

arheologice privind epoca în discuţie le voi menţiona, dar nu doresc să dedic un capitol

separat problematicii legate de arheologia militară a acestei provincii. Din acest punct de

vedere, demersul meu este unul epigrafico-istoric, cu un loc important acordat

prosopographiei şi nu unul care doreşte să studieze exhaustiv prezenţa armatei romane în

această zonă a Imperiului Roman.

128 P. Donevski, în P. Petrović (ed.), The Roman Limes on the Middle and Lower Danube, Belgrad, 1996, p. 201-203; Idem, în Roman Frontier Studies 1995. Proceedings of the XVth International Congress of Roman Frontier Studies, Oxbow Monograph 91, 1997, p. 331-334; St. Parnicki-Pudełko, The Fortifications in the Western Sector of Novae, Poznan, 1990, p. 9-56. 129 St. Parnicki-Pudełko, op. cit., p. 13.

30

I

LEGIUNEA V MACEDONICA

1. Istoria legiunii înainte de formarea provinciei Moesia Inferior

Cea mai timpurie atestare a legiunii este informaţia privind aşezarea de colonişti la

Berytus, de către M. Vipsanius Agrippa în anii 15-14 a. Chr1. Având în vedere că pe

monedele oraşului, din vremea lui Claudius şi Nerva, apar legiunile cu numerele V şi VIII,

putem crede că este vorba de legiunile: V Macedonica şi VIII Augusta2. Prima provincie

în care a staţionat legiunea este provincia Macedonia. Cândva înainte de constituirea

provinciei Moesia, legiunea a participat la o campanie în răsărit, numai aşa s-ar putea

explica apariţia unor informaţii despre o enigmatică legiune V Scythica, sau poate este

vorba doar de o confuzie cu legiunea IIII Scythica3.

Despre data fondării legiunii nu deţinem nici un fel de informaţie4, însă acest

moment s-ar putea situa în timpul războaielor civile, având în vedere faptul că veterani

aşezaţi la Berytus fuseseră recrutaţi cel mai târziu în jurul anului 40 a. Chr. Prima

provincie în care a staţionat legiunea în cauză este provincia Macedonia, de unde odată cu

crearea provinciei Moesia este trimisă pe linia Dunării. Legiunea V Macedonica nu este

identică, cum s-a presupus, cu legiunea V Gallica, a cărei istorie, destul de neclară, poate

fi totuşi refăcută independent de istoria legiunii aici în discuţie5.

1 Strabon, XVI, 2, 19: dexamevnh duvo tavgmata a{ i{dusen ∆Agrivppa" ejntau'ta...; Ritterling, RE XII, 1925, col. 1242 şi col.1573. Despre coloniile romane din Orientul apropiat vezi studiul lui F. Millar, în Rome, the Greek World and the East, III, The University of North Carolina Press, 2006, p. 164-222 (pentru Berytus vezi p. 168-177). Pentru Berytus vezi încă B. Isaac, The Limits of Empire: The Roman Army in the East, 1990, p. 318-321. 2 Ritterling, loc. cit.; L. Keppie, Legions in the East from Augustus to Trajan, în Legions and Veterans. Roman Army Papers 1971-2000, Mavors 12, Stuttgart, 2000, p. 183, cu observaţia că este tentant să considerăm că cele două legiuni ca făcând parte din garnizoana Syriei sau a altei provincii învecinate, în anii 15-14 a. Chr., când veteranii au fost colonizaţi la Berytus; F. Millar, op. cit., p. 170. 3 CIL IX 3427; Ritterling, RE XII, col. 1586. 4 Ritterling, RE XII, 1925, 1572: „Die Anfänge der L. liegen im Dunkeln”. 5 K. Strobel, Zur Geschichte der Legiones V (Macedonica) und VII (Claudia pia fidelis) in der frühen Kaiserzeit und zur Stellung der Provinz Galatia in der augusteichen Herresgeschichte, în Y. Le Bohec (ed.), Les Légions de Rome sous le Haut-Empire. Actes du Congrès de Lyon (17-19 septembre 1998), Lyon, 2000, p. 522-523 şi p. 518. Se pare că a fost formată în Gallia de Caesar, în timpul campaniilor sale, şi a fost distrusă se pare în anul 16 a. Chr. de către germani, fiind sub conducerea lui M. Lollius (Cassius Dio 54, 20, 4-6; Velleius Paterculus II, 97, 1: „..., accepta in Germania clades sub legato M. Lollio, homine in omnia pecuniae quam recte faciendi cupidiore et inter summam vitiorum dissimulatione vitiossimo, amisssaque legionis quintae aquila vocavit ab Urbe in Gallias Caesarem”). O parte din veteranii acestei legiuni au fost aşezaţi la Antiochia (Pisidia) în jurul anului 20 a. Chr. (Strobel, op. cit., p. 520-522, cu toate atestările epigrafice). Vezi contra aserţiunea lui L. Keppie, Legions in the East from Augustus to Trajan, în Legions and Veterans. Roman Army Papers 1971-2000, Mavors 12, Stuttgart, 2000, p. 183: „Legion V Gallica is almost certainly the later V Macedonica”.

31

K. Strobel a propus de curând identificarea acestei legiuni cu legiunea V Urbana

recrutată în anul 43 a. Chr. de consulul C. Vibius Pansa, ai cărei veterani sunt aşezaţi mai

târziu la Ateste (ILS 2236) şi care va trece sub autoritatea lui Octavianus după ce preia

comanda Romei în acelaşi an după cum transmite Appian (BC, III, 91-92). Această

legiune ar fi fost apoi mutată în Macedonia, în contextul războiului civil dintre Octavianus

şi Marcus Antonius, unde a rămas şi a fost redenumită V Macedonica. În acest fel, s-ar

explica şi aşezarea de colonişti dintr-o legiune V la Berytus. Legiunea ar fi putut, în opinia

lui K. Strobel, să fi sosit în Orient împreună cu Tiberius în jurul anului 20 a. Chr.6 şi s-a

întors în anul 13 a. Chr. cu ocazia războiului illyr7.

St. Mitchell susţinuse, în urmă cu ceva timp, că legiunea V Macedonica ar fi

identică cu legiunea V atestată în Galatia, împreună cu legiunea VII, devenită mai târziu

VII Claudia pia fidelis. Cele două legiuni ar fi staţionat până în jurul anului 6 p. Chr., când

sunt mutate una în Dalmatia şi una în Moesia. Numele de Macedonica l-ar fi câştigat

pentru rolul jucat în reprimarea răscoalei bessilor din 13-11 a. Chr. la care a luat parte

împreună cu legatul L. Calpurnius Piso8. L. Keppie este şi el de părere că legiunea a fost

mutată în Balcani cu ocazia revoltei pannonilor din anii 6-99.

În concluzie, este greu de refăcut istoria acestei legiuni înainte de primele atestări

sigure din inscripţii cu numele de Macedonica, care datează, după cum se va vedea mai

jos, din ultimii ani de domnie ai lui Tiberius. Toate încercările de până acum, în mare

parte prezentate mai sus, sunt doar ipoteze de lucru şi în nici un caz concluzii definitive

sau măcar în mare parte solide. Ce se poate spune în acest stadiu al cercetării este că

această legiune a staţionat o vreme în Macedonia, poate împreună cu legiunea XX, ce

apare pe o inscripţie augustană, descoperită la Reselec10 şi cu legiunea X Fretensis,

atestată la Amphipolis în jurul anului 16 a. Chr11. Altfel nu am putea explica numele şi că,

cel mai probabil, odată cu trecerea armatei romane din Macedonia de sub controlul

6 Suetonius, Tiberius, 14, 3; Horatius, Ep., I, 3, 3. 7 K. Strobel, în Ph. Freeman et alii (eds.), Limes XVIII. Proceedings of the XVIIIth International Congress of Roman Frontier Studies held in Amman, Jordan (September 2000), BAR Int. Ser. 1084, Oxford, 2002, p. 51-66 (p. 53, 56-58). Această soluţie fusese sugerată încă din 1928 de H. M. D. Parker, The Roman Legions2, Cambridge, 1958 (prima ediţie 1928), p. 266-267. 8 St. Mitchell, Classical Quaterly, N. S. 26, 1976, p. 298-308 = AnnÉp 1975, 807. 9 L. Keppie, Legions in the East, p. 184: „As legions V Macedonica, VII, and VIII Augusta are not found in the East later, we should suppose that they moved wet in AD 6-9, at the latest”. Această prezumţie pleacă de la observaţia că în anul 7 p. Chr. cinci legiuni vin în sprijinul lui Tiberius la Siscia ex transmarinis provinciis, după relatarea lui Velleius Paterculus, II, 112, 4. 10 CIL III 7452 = ILS 2270 = ILB 179: L. Plinius Sex. f. / Fab. domo Trumplia / mil. leg. XX / annorum XLV / stipendiorum XVII / hic situs est. / Testamento fieri / iussit. / Secundus / L. Plini et P. Mestri / libertus fecit. Pentru un comentariu al inscripţiei vezi R. Syme, Danubian Papers, Bucureşti, 1971, p. 61-64. 11 AnnÉp 1936, 18: Imp. Caesare / divi f. Aug. / L. Tario Ruf(o) pro / pr(aetore) / leg. X Fret. / pontem fecit; B. E. Thomasson, Legatus. Beiträge zur römischen Verwaltungsgeschichte, Stockholm, 1991, p. 40-41, îl consideră pe acesta (legatus Augusti) pro praetore.

32

proconsulilor sub conducerea legaţilor, ceea ce a însemnat fără dubiu, după cum a

demonstrat R. Syme, momentul decisiv în care s-a decis crearea unui nou teritoriu de

competenţă al noului legat, şi anume Moesia12, legiunea a trecut sub comanda acestui

legat.

Cea mai veche informaţie privind existenţa la Dunărea de Jos a acestei legiuni este

o inscripţie din anii 33-34, care atestă construcţia unui drum de-a lungul Dunării13.

Probabil una din legiunile menţionate ca fiind dislocate în Moesia de către Tacitus, pentru

anul 23, este V Macedonica14. Informaţia privind construcţia drumului menţionat a

condus le presupunerea că lagărul timpuriu al legiunii în Moesia ar fi de căutat între

Viminacium şi Ratiaria15. În jurul anilor 44-45, legiunea apare într-o inscripţie dedicată

guvernatorului provinciei, din acea vreme, L. Martius Macer16. Cam din aceeaşi vreme

datează şi celebra inscripţie pusă în cinstea lui C. Baebius Atticus, fost primuspilus al

legiunii şi devenit apoi praefectus civitatium Moesiae et Treballiae17. Soldaţi din aceeaşi

legiune sunt lăsaţi la vatră de guvernatorul P. Memmius Regulus, cândva între anii 36-

4318, în aceeaşi inscripţie fiind numit şi un primipil, devenit apoi praefectus castrorum al

legiunii, L. Praecilius Clemens Iulianus19. Tot în timpul lui Claudius, sau poate chiar sub

Tiberius/Caligula a servit şi un anume T. Pontinius, atestat primipil al legiunii într-o

inscripţie de la Ameria (Umbria)20. Începând cu anul 45/46, vexillaţii din legiune participă

la diverse operaţiuni ale armatei moesice, una dintre aceste vexillaţii, care a participat la o

expediţie în Thracia, a fost comandată de un anume Q. Cornelius Valerianus21.

Garnizoana legiunii se afla din timpul lui Claudius la Oescus, dacă nu cumva chiar mai

12 R. Syme, Lentulus and the Origin of Moesia, Danubian Papers, Bucureşti, 1971, p. 40-72. 13 CIL III 1698 = CIL III 13813b. 14 Tacitus, Ann. IV 5, 3: „..., ripamque Danuvii legionum duae in Pannonia, duae in Moesia attinebant,...”; Gerov, Beiträge, I, p. 148: „Diesen waren zweifellos legio V Macedonica und legio IV Scythica,...”. 15 Gerov, op. cit., p. 148. 16 CIL XI 1835 = ILS 1835 (Arretium); Filow, Legionen, p. 7. 17 CIL V 1838; 1839 = ILS 1349 (Iulium Carnicum); Dobson, Primipilares, p. 190, nr. 55. 18 PIR2 M 468. 19 CIL III 8753 = 2028 + p. 1030 = Mrozewicz, Legioniści, 16 = 28 = 95= Dobson, Primipilares, p. 187, nr. 51 = Ferjančić, Settlement of Legionary Veterans, p. 270, nr. 239 (Salona): veterani qui militaver(unt) sub P(ublio) Me[mm]io Regulo legato Aug(usti) [pro pr(aetore)] et missi sunt Q. [L]ut[a]tio Lusio Saturnino M. Seio Verano cos. J. J. Wilkes, Dalmatia, 1969, p. 114. Vezi încă D. B. Saddington, Historia 45, 1996, 2, p. 245 şi p. 248, nr. 16, observă că este primul în ordine cronologică care apare cu titlul praefectus castrorum legionis 20 CIL XI 4368 (p. 1369) = Mrozewicz, Legioniści, 93 a; A. von Domaszewski, RO2, p. 249; Dobson, Primipilares, p. 181, nr. 134; Holder, Auxilia, E 53, p. 247; PME, P 85. 21 CIL II 3272; Filow, Legionen, p. 10-11; Ritterling, RE XII, 1925, col. 1573-1574; Saxer, Vexillationen, p. 10-11, nr. 7; Holder, Auxilia, p. 80, E 71B. Acelaşi personaj apare şi într-o inscripţie de la Illiberis (Baetica), CIL II 2079 = ILS 2713; PME, C 250.

33

devreme, după cum sugerează B. Gerov pe baza a două inscripţii considerate a fi puţin

mai timpurii22.

Pe o inscripţie, din păcate extrem de fragmentară, descoperită la Tergeste (Trieste,

Regio X), apare cu anume Pro[...] din tribul Pupinia, trib atestat la Tergeste, care după ce

a exercitat o comandă, poate tribunat militar sau poate primipilat al legiunii XXI

Primigenia, a devenit praefectus gaes[atorum] et [civitati]um ? Helvetiorum. Apoi a

exercitat o comandă în cadrul legiunii V Macedonica23. O atare desfăşurare a unei cariere

indică fără dubiu faptul că inscripţia sau măcar cariera acestui personaj necunoscut

datează din timpul împăratului Claudius.

Probabil că din această perioadă datează stela signiferului Q. Philippicus din

Edessa (Macedonia), descoperită la Sucidava, dar care provine, fără vreo umbră de

îndoială, de la Oescus, dar s-au propus şi datări mai timpurii24. Tot din această perioadă ar

putea data şi o inscripţie descoperită la Oescus care aminteşte un anume L. Septimius C. f.

miles legionis, dacă nu cumva şi ea este mai timpurie25.

O carieră interesantă a avut şi C. Vibius C. f. Cor(nelia tribu) Quartus, retras şi

poate chiar originar din Philippi, Macedonia, care după ce a servit ca soldat în legiune,

devine decurio al unei ala Scubulorum şi apoi prefect al unei cohorte III Augusta

Cyrenaica, cândva pe la jumătatea secolului I26. Cam din aceeaşi perioadă ar putea data şi

22 AnnÉp 1927, 51 = ILB 47 = Mrozewicz, Legioniści, 99; Ritterling, RE XII, col. 1575-1576 = AnnÉp 1957, 298 = ILB 48 = Mrozewicz, Legioniści, 109; Gerov, op. cit., p. 149-152, care merge chiar mai departe considerând că ar exista posibilitatea ca legiunea să staţioneze la Oescus încă din ultimii ani ai domniei lui Augustus: „So sehe ich in dieser Inschrift (ILB 47) ein Dokument für die Anwesenheit der legio V Macedonica in Oescus schon in den letzen Jahren des Augustus” (p. 152). 23 CIL V 536, lectura fiind numai praef(ectus) gaesa[torum] ....um Helvetiorum, iar întregirea îmi aparţine prin analogie cu inscripţia lui C. Baebius Atticus. PME, P 132bis, propune lectura: [pr]aef(ectus) gaesa[torum Raetor]um Helvetiorum. 24 CIL III 14492 = IDR II 203 = ILB 49. Pentru întreaga discuţie în jurul acestui monument vezi M. Alexandrescu-Vianu, în Epigraphica. Travaux dédiés au VIIe Congrès d’épigraphie grecque et latine (Constantza, 9-15 septembre 1977), Bucureşti, 1977, p. 65-68, care înclină să îl dateze: „...vers la fin du règne de Claude.” (p. 68), dar pe care Gerov, op. cit., p. 150, urmându-l pe O. Cuntz, OesterJh 25, 1929, p. 76, îl datează între anii 26-29: „Trifft dies zu, so soll der Soldat zwischen den Jahren 26 und 29 gestorben sein, also soll die Legion zu dieser Zeit schon zu Oescus stationiert haben”. Datarea propusă de M. Alexandrescu-Vianu este preluată şi de Conrad, Grabstellen, p. 248, nr. 458. Că este vorba de Edessa din Macedonia a demonstrat fără nici un dubiu Forni, Reclutamento, p. 165, nota 1: „In favore dell’origine del soldato da Edessa di Macedonia depongono la tribù Maecia, in cui egli era iscritto (tribù che si riscontra, fuori d’Italia, solo per città macedoni: v. Kubitschek, op. cit., p. 271), il suo nome Philippicus e la presenza di altri Macedoni nella stessa legione pressochè nel medesimo periodo dell tempo”. Forni considera că inscripţia nu poate fi mai târzie de epoca lui Claudius. 25 Ritterling, RE XII, col. 1575-1576 = AnnÉp 1957, 298 = ILB 48 = Mrozewicz, Legioniści, 109 = Ferjančić, Settlement of Legionary Veterans, p. 294-295, nr. 403. 26 CIL III 647 = 7337 = ILS 2538 = Mrozewicz, Legioniści, 135; PME, p. 869-870; Pflaum, Carrières, p. 82; Wagner, Dislokation, p. 64-67 (despre ala Scubulorum) şi 128-129 (despre cohors III Augusta Cyrenaica, autorul considerând că această cohortă a staţionat în Moesia, fiind apoi trimisă în Orient odată cu legiunea V Macedonica, secolul al II-lea găsind-o în Cappadocia); Kraft, Rekrutierung, p. 158; Holder, Auxilia, p. 288, nr. 742 E 101; Gerov, Beiträge, I, p. 157-162. Decurionatul lui Vibius Quartus nu poate fi mai târziu de anul 49, când ala Scubulorum este trimisă în Pannonia: „Folglich können wir annehmen, daß

34

activitatea unui alt personaj, originar din Philippi: M(arcus) Caius Longin(i) f(ilius)

mil(es) leg(ionis) V Maced(onicae) cohor(te) III (centuria) prior(is) annos vixit XXXXVI

milit(avit) an(nos) XI h(ic) e(st) s(epultus)27.

Din ultima parte a domniei lui Claudius sau din primii ani ai lui Nero pare a data şi

tribunatul unui anume C. Iulius Montanus, care apare într-o inscripţie de la Rignani28.

Înainte de transferul în Orient a legiunii IV Scythica (56/57 p. Chr.), pare a fi servit şi M.

Clodius M. f. Fab(ia tribu) Ma[...] din Brixia, care după ce a fost prefect al unei cohorte

Cantabrorum, despre care ştim că staţionat pe teritoriul Moesiei în secolul I29, a îndeplinit

apoi funcţia de tribun al legiunii IV Scythica şi praefectus vexillationis V Macedonicae,

fără a cunoaşte detaliile exacte ale misiunii sale30. În jurul anului 60, printre veteranii

colonizaţi la Tarentum apare şi un anume L. Allius L. f. Scap(tia tribu), originar din

Stobera, Macedonia31. În aceeaşi perioadă, în timpul domniilor lui Claudius sau Nero a

servit şi un soldat de origine italică, mai precis din Luca (Regio VII), C. Annius C. f.

Ani(ensi tribu) Milo, care după terminarea serviciului militar rămâne la Oescus32. Un alt

italic, C. Vibius C. f. Fab(ia tribu) Fronto, originar din Brixia, a rămas apoi la Oescus,

inscripţia părând a data tot din vremea Claudius/Nero33. Spre sfârşitul domniei lui Nero,

înaintea dislocării în Orient sau în timpul campaniei orientale, trebuie să fi activat şi T.

Iunius Montanus, despre care aflăm dintr-o inscripţie de la Alexandreia Troas (Turkmenli)

că a fost tribun laticlav al legiunii34. Montanus a urmat o carieră senatorială şi a devenit

die Verlegung der ala Scubulorum von Mösien nach Pannonien im Zeitraum 46-49 erfolgt ist (p. 161)”. Teoria lui B. Gerov se bazează pe prezenţa într-o diplomă militară din anul 74 (CIL XVI 20), acordată unui călăreţ al acestei trupe, care servise în Germania Superior, dar care era de origine pannonică, şi fusese recrutat în ajurul anului 49, din această zonă. 27 P. Pilhofer, Philippi, Band 2: Katalog der Inschriften von Philippi, nr. 692; recrutat la o vârstă destul de înaintată, dar mai avem astfel de cazuri de recutări la 34-36 de ani, vezi Forni, Reclutamento, p. 141. 28 CIL XI 5884 = ILS 978. Despre acelaşi personaj ar putea fi vorba la Tacitus, Ann. XIII, 25: Iuliusque Montanus senatorii ordinis, sed qui nondum honorem capessisset, congressus forte per tenebras cum principe, deinde adgnitum oraverat, quasi exprobasset, mori adactus est, în opinia lui H. Dessau: „Videtur Iulius Montanus quem, honoribus destinatum, mori adactum esse a Nerone a. 56 narrat Tacitus 13, 25 cf. Suet. Ner. 26, Dio, 61, 9...” 29 CIL XVI 22; Spaul, Cohors2, p. 99-100. 30 InscrIt X, V/2, 737; CIL V 4326 = InscrIt X,V/1, 113; PME, C 202. 31 CIL IX 6155 = Mrozewicz, Legioniści, 6; Vezi încă comentariul din CIL IX: „Hunc titulum et sequentes duos probabile est pertinere ad veteranos a. p. C. 60 deductos Tarentum” şi Todisco, Veterani, p. 37 şi 42, nr. 17, pentru legionarul în discuţie şi p. 37-43; p. 226, pentru o discuţie mai amplă asupra aşezării de veterani la Tarentum în vremea lui Nero. 32 CIL III 14415 = ILB 53 = Mrozewicz, Legioniści, 8 = Ferjančić, Settlement of Legionary Veterans, p. 294, nr. 402. Forni, Reclutamento, p. 176 şi 224, datează serviciul acestui soldat în perioada Vespasian/Traian; vezi încă Todisco, Veterani, p. 94. 33 CIL III 12348 (p. 231645) = ILB 51 = Mrozewicz, Legioniści, 134 = Ferjančić, Settlement of Legionary Veterans, p. 294, nr. 401 şi p. 88; Forni, Reclutamento, p. 178 şi 224, consideră că şi acest veteran ar fi servit în timpul lui Vespasian/Traian. Vezi încă G. Forni, în Atti del Convegno internazionale per il XIX centenario della dedicazione del «Capitolium» e per il 150º anniversario della sua scoperta. Brescia 27-30 settembre 1973, Brescia, 1974, p. 229, nr. 11 („epoca flavia”). 34 AnnÉp 1973, 500; M. Ricl, The Inscriptions of Alexandreia Troas, Bonn, 1997, nr. 37.

35

consul în anul 8135. Tot din această perioadă, sau din perioada periplului oriental, datează

şi tribunatul lui T. Rutilius Varus, care după ce a fost tribun al legiunii a devenit prefect al

alei I Bosporanorum, ce a staţionat în Moesia36.

Probabil înainte de trimiterea legiunii în expediţia din Armenia, a servit şi un

centurion, al cărui nume din păcate nu s-a păstrat, care este atestat de o inscripţie

descoperită în Britannia, la Deua, sediul legiunii XX Valeria Victrix, începând cu domnia

lui Vespasian. Din inscripţie aflăm că acesta fusese centurion al legiunilor V Macedonica

şi apoi VIII Augusta, ambele în Moesia, în acea vreme, fiind apoi transferat, în timpul lui

Vespasian, centurion al legiunilor II Augusta şi XX Valeria Victrix. Probabil a plecat în

Germania împreună cu legiunea VIII Augusta şi de acolo a fost transferat în Britannia37.

În timpul domniei lui Nero, legiunea este trimisă în Armenia, unde a luat parte la

expediţia dezastruoasă a lui L. Caesennius Paetus38, începând cu anul 61 şi continuând

acţiunile sub Corbulo39. În anul 63, la comanda legiunii se afla Annius Vinicianus,

ginerele lui Corbulo, după cum transmite Tacitus. A rămas probabil în această funcţie

până în vara anului 6540. Această realitate răzbate şi din celebrul elogiu tiburtin al lui Ti.

Plautius Silvanus Aelianus, unde, menţionându-se faptele de arme ale acestui personaj în

nordul Pontului Euxin, se aminteşte că acestea au fost înfăptuite în timp ce o bună parte a

armatei provinciei se afla în expediţie în Armenia41. La Amasia, a fost descoperită o

35 Degrassi, Fasti consolari, p.81, între 1 mai şi 29 iunie, după cum apare în actele fraţilor Arvali (CIL VI 328 = ILS 3434). 36 CIL X 1258 (p. 969, 1008), inscripţia a fost descoperită în Italia, în Latium la Nola; PME, R 21; Holder, Auxilia, p. 250, nr. E 84. Despre relaţiile dintre ala Bosporanorum şi legiune vezi Gerov, Beiträge, I, p. 163-164, nota 94, care datează acest moment al carierei lui Varus în timpul lui Nero:”Die Beförderung des T. Rutilius Varus vom tribunus leg. V Mac. zum Praefekten der ala Bosporanorum, die RITTERLING (RE XII (1925), 1583) unter Vespasian ansetzt, könnte sowohl unter Nero in Mösien wie auch während des Aufenthaltes der Legion im Osten (etwa 62-70) stattgefunden haben”. 37 EE, VII, p. 903; Richier, Centuriones ad Rhenum, p. 218, nr. 113. 38 Tacitus, Ann. XV, 6: ...quarta et duodecima addita quinta, quae recens e Moesia excita erat; Filow, Legionen, p. 20; Ritterling, RE XII, 1925, col. 1574; Parker, Roman Legions2, Cambridge, 1958, p. 135-137. Despre funcţia lui Paetus în Orient vezi R. K. Sherk, The Legates of Galatia from Augustus to Diocletian, Baltimore, 1951, p. 34-35, considerat şi el legat şi al Galatiei şi al Cappadociei, continuând comanda lui Corbulo: „The arrangement made with Corbulo, however, may have been continued with Paetus, who then would have been legatus Augusti pro praetore of Galatia and Cappadocia combined” (p. 35); Thomasson, Laterculi praesidum, col. 263-264, nr. 4. Pentru o privire de ansamblu asupra întregii cariere vezi E. Dabrowa, The Governors of Roman Syria from Augustus to Septimius Severus, Antiquitas Reihe 1. Abhandlungen zur Alten Geschichte, Band 45, Bonn, 1998, p. 60-62. Vezi încă M. Heil, Die orientalische Außenpolitik des Kaisers Nero, Quellen und Forschungen zur Antike Welt. Band 26, München, 1997, p. 109-111, pentru desfăşurarea ostilităţilor. 39 Ritterling, RE XII, 1925, col. 1574. Pentru întreaga activitate a lui Cn. Domitius Corbulo, din acei ani, vezi studiul lui F. J. Vervaet, Historia 52, 2003, 4, p. 437-442. 40 Tacitus, Ann. XV, 28, 3: „ et Vinicianus Annius, gener Corbulonis, nondum senatoria aetate et pro legato quintae legionis impositus, in castra Tiridatis venere”; PIR2 A 700; Franke, Legionslegaten, p. 110, nr. 54; F. J. Vervaet, Historia 52, 2003, 4, p. 444, nr. 2. 41 CIL XIV 3608 = ILS 986 = IDRE I 113, r. 13-15: ...motum orientem Sarmatar(um) / compressit quamvis parte magna exercitus / ad expeditionem in Armeniam missiset...; D. M. Pippidi, în Contribuţii la istoria veche a României2, Bucureşti, 1967, p. 311-314; P. Conole, R. D. Milns, Historia 32, 1983, 2, p. 183-200.

36

inscripţie funerară, în limba greacă, care îl aminteşte pe Ti. Claudius Crescens,

beneficiarius consularis, mort la 28 de ani, după 11 ani de serviciu. Având în vedere

numele militarului, inscripţia se poate data fără probleme în perioada domniei lui Nero42.

În Orient apare puţin înainte de anul 66 sub comanda lui T. Flavius Vespasianus alături de

alte două legiuni, în garnizoana de la Ptolemais43. Din anul 67 sau poate chiar imediat

după legaţia lui Annius Vicinianus, la comanda legiunii se afla Sex. Vettulenus Cerialis44.

A participat apoi la mai multe acţiuni în cadrul războiului iudaic, anul 68 găsind legiunea

în lagărul de la Emmaus45. Se pare că a staţionat acolo până în anul 70, după informaţiile

lui Flavius Josephus46. Din această perioadă datează mai multe inscripţii descoperite în

acest loc47. Se pare că a participat şi la cucerirea Ierusalimului, după cum reiese din

informaţiile lui Josephus care aminteşte un aquilifer din legiunea V Macedonica48. În

cadrul războiului iudaic sunt decoraţi pentru modul în care au luptat doi centurioni: L.

Lepidius Proculus49 şi M. Blossius Pudens50 .

După sfârşitul războiului iudaic legiunea îl urmează pe Titus la Zeugma, împreună

cu legiunea XV (Apollinaris), pentru întâlnirea cu regele parţilor Vologaeses şi apoi spre

sud, până la Alexandria51. De aici, este trimisă pe mare înapoi în Moesia52, nu mai

devreme de vara anului 7153.

La revenirea, după aproape un deceniu, în provincia Moesia, legiunea reocupă

vechea sa garnizoană de la Oescus, locul în care, în timpul absenţei ei, staţionaseră alte

legiuni şi trupe auxiliare54. Mai multe inscripţii cu veterani de la Oescus datează din

42 D. H. French, în Deuxième Congrès International d’histoire de la côte de la Mer Noire 1er-3 Juin 1988 (limba turcă, AnnÉp 1991, 1461), Samsun, 1990, p. 558, nr. 2 = AnnÉp 1991, 1473. 43 Flavius Josephus, BJ III, 4, 2. 44 Flavius Josephus, BJ III, 309-310; VII, 163; Parker, Roman Legions2, p. 138-139; Franke, Legionslegaten, p. 111-113, nr. 55; F. J. Vervaet, Historia 52, 2003, 4, p. 449. 45 Flavius Josephus, BJ IV, 8, 1: eijj" ∆Ammaou'nta ajfiknei'tai (Vespasian)...stratovpedovn te teicivzei kai; to; pemptovn ejn aujtw/' tavgma katalipwvn provseisi meta; th'" a[llh" dunavmew". 46 Flavius Josephus, BJ V, 1, 6 (Titus): to; pemptovn ajpo; ∆Ammaou'nto" ejkevleusen aujtw/' sunanta'n; V 2, 3: Kai'sar de; wJ" aujtw/' sunevmixe dia; nukto;" to; ajpo; ∆Ammaou'nte" tavgma. 47 CIL III 6647; 1415511; 1415512; L. Keppie, Legions in the East, p. 191. 48 Flavius Josephus, BJ V, 2,3; 11, 4; VI, 1, 7; 4, 3: to;n tou' pevmptou tavgmato" shmaiofovron. 49 CIL XI 390 = AnnÉp 1964, 202 = Mrozewicz, Legioniści, 68, (Ariminum, regio VIII); Ritterling, RE XII, 1925, col. 1584; 1751; Forni, Reclutamento, p. 152, nr. 9; Dobson, Primipilares, p. 214, nr. 91; Maxfield, Military Decorations, p. 189-190; Richier, Centuriones ad Rhenum, p. 245-246, nr. 157. 50 CIL VI 3580 a, b = ILS 2641; Dobson, Primipilares, p. 214-215, nr. 92; Maxfield, Decorations, p. 189-190: „There is no reason to doubt the association of decoration in the Jewish war with the specified centurionate in V Macedonica”. 51 Flavius Josephus, BJ VII, 1, 3; L. Keppie, Legions in the East, p. 190 şi p. 192. 52 Flavius Josephus, BJ VII, 5, 3: ...o{qen per ajfi'kto, pavlin ajpevstelein (Titus), eij" me;n th;n Musivan to; pevmpton. 53 Ritterling, RE XII, col. 1575. 54 AnnÉp 1957, 299 = ILB 64, cohors II Flavia Bessorum; CIL III 144171 = ILB 61, în care apare un veteran al cohortei IV Gallorum, al cărui nume întreg nu s-a păstrat, dar sigur un Flavius; şi poate ala I Flavia Gaetulorum, AnnÉp 1961, 318 = ILB 57; Filow, op. cit., p. 35; Ritterling, RE XII, 1925, col. 1271 şi 1575. Între 67-69 în acest lagăr a staţionat şi legiunea III Gallica care a luat partea lui Vespasian în timpul

37

perioada flavio-traianică55, mai puţin una singură care datează dinaintea anului 6256.

Astfel din perioada Vespasian/Domitian datează tribunatul angusticlav al lui L. Clodius P.

f. Cla(udia tribu) Ingenuus, care după ce a fost prefect al cohortei Mattiacorum, a devenit

tribun al legiunilor V Macedonica, I Italica şi VII Claudia, toate staţionând în Moesia57.

De asemenea, tot din perioada domniei lui Vespasian datează tribunatul lui C. Nonius C. f.

Vel(ina tribu) Flaccus, care fost tribunus militum bis legionis V Macedonicae et legionis

VII Claudiae piae fidelis şi apoi praefectus equitum alae I Pannoniorum58.

Deşi servise poate încă sub Nero, sub Vespasian pare a fi lăsat la vatră şi un anume

L. Apuleius L. f. Scaptia (tribu) Valens, originar din Beroe (Macedonia) şi care este

colonizat la Scupi (Colonia Flavia Scupinorum)59. Un alt veteran, M. Octavius M. f.

Valens, originar tot din Macedonia, de la Stobi, este colonizat la rândul lui la Scupi,

urmând apoi o interesantă carieră municipală60. La Brăšljanica, aproximativ 15 km SE de

Oescus, se retrage veteranul Tiberius Plautius Crispus, cel mai probabil în timpul lui

Vespasian. Inscripţia i-a fost ridicată de fiul lui Tiberius Plautius Longinus, care era miles,

în momentul ridicării inscripţiei, fără a se menţiona în ce legiune, dar putem presupune că

era vorba tot de V Macedonica61. La Oescus s-a descoperit stela funerară a lui C. Iulius C.

f. Menenia Longinus, originar din Heraclea, fără a şti care din ele, poate Heraclea

Lyncestis din Macedonia. Inscripţia datează, după analiza elementelor de datare internă,

dintr-o perioadă destul de timpurie, lipseşte formula dis manibus, numele defunctului este

războiului civil, Filow, op. cit., p. 23-25; Ritterling, RE XII, 1925, col. 1521-1523; Sarnowski, L’armée, p. 26; Despre trupele auxiliare menţionate vezi F. Matei-Popescu, SCIVA 52-53, 2001-2002, p. 179-183, nr. 3 (ala I Flavia Gaetulorum); p. 192-193, nr. 11 (cohors II Flavia Bessorum); p. 208-210, nr. 23 (cohors IV Gallorum). 55 CIL III 7428 = ILB 56 = Mrozewicz, Legioniści, 55; CIL III 12348+p. 231645 = ILB 51 = Mrozewicz, Legioniści, 134; CIL III 14415 = ILB 53 = Mrozewicz, 1995, 8; AnnÉp 1912, 189 = ILB 58 = Mrozewicz, Legioniści, 102. 56 AnnÉp 1912, 188; Ritterling, RE XII, 1925, col. 1576, întrucât centurionul Atilius Verus, numit în inscripţie îşi va găsi moartea la Bedriacum (Tacitus, Hist. III, 22). 57 AnnÉp 1906, 104 = CIL VI 37274, într-o inscripţie de la Praeneste; PME, C 201. Despre problemele cohortelor de mattiaci din Moesia şi apoi Moesia Inferior vezi în ultimă instanţă Fl. Matei-Popescu, SCIVA 52-53, 2001-2002 (2004), p. 219-221, nr. 30, la cohorta II Mattiacorum. 58 AnnÉp 1975, 353 (Italia, Firmum Picenum, regio V); G. W. Houston, Classical Philology 72, 1977, p. 232-238 ; Holder, Auxilia, p. 250, considera că miliţiile sale ar data mai degrabă din timpul lui Claudius sau Nero; Y. Le Bohec, Les unites auxiliaires de l’armée romaine en Afrique Proconsulaire et Numidie sous le Haut-Empire, Paris, 1989, p. 38, din vremea lui Vespasian. Nu este destul de clar dacă prefectura de ală a fost efectuată în Moesia sau Africa, întrucât sunt cel puţin două alae Pannoniorum atestate. Vezi întreaga discuţie la Fl. Matei-Popescu, SCIVA 52-53, 2001-2002, p. 191-192, nr. 10. 59 AnnÉp. 1961, 125 = ILJug 29 = IMS VI 43 = AnnÉp. 1984, 761 = Ferjančić, Settlement of Legionary Veterans, p. 283, nr. 322 şi p. 73. 60 AnnÉp 1910, 173 = IMS VI 42 = Mrozewicz, Legioniści, 83. 61 AnnÉp 1976, 614 = ILB 220 („Sub Flaviis. Tiberius Plautius Crispus a Tiberio Silvano Aeliano, legato Augusti pro praetore provinciae Moesiae a. 60-67 civitate Roman donatus est”) = Conrad, Grabstelen, p. 251-252, nr. 472 („Spätflavisch”; „Der Fundort des demnach in ungefähr spätflavischer Zeit gesetzen Grabsteins spricht für eine missio agraria und eine Ansiedlung im südlich an Oescus anschließenden ländlichen Gebiet”).

38

redat la nominativ şi apare formula hic situs est62. În această perioadă, înainte de

războaiele dacice ale lui Domitian, a servit şi centurionul Ti. Claudius T. f. Vitalis63,

acesta va fi apoi promovat în legiunea I Italica, unde a primit dona militaria în timpul

războaielor dacice. Toată această reconstituire pleacă de la premisa că decoraţiile au fost

acordate de Domitian şi nu de Traian64. Această concluzie a fost trasă pe baza absenţei

numelui împăratului în inscripţie, în discuţie putând astfel intrând doar Domitian. Au fost

alţii care au considerat că decoraţiile ar data din vremea lui Traian, şi nu fără argumente

solide65. Aproximativ între 74-78 sau 78-81 (PIR2), fără a putea stabili momentul exact, la

conducerea legiunii s-a aflat C. Salvius C. f. Vel. Liberalis Nonius Bassus, după cum apare

într-o inscripţie din Italia, de la Urbs Salvia (Picenum)66. Probabil în timpul legaţiei sale a

servit ca tribun militar fiul lui, C. Salvius Vitellianus, după cum apare pe o inscripţie

descoperită în acelaşi oraş italic67. Tot pe timpul acestui împărat a fost tribun angusticlav

un anume M. Valerius M. f. Gal. Propinquus Grattius Cerealis (sau poate puţin mai târziu

84/85, oricum post 79-81, când a fost admis în ordinul ecvestru de către Titus: adlecto in

equite a T(ito) imp.)68.

62 AnnÉp 1960, 128 = ILB 55 = Ferjančić, Settlement of Legionary Veterans, p. 295, nr. 404 = Conrad, Grabstelen, p. 242, nr. 433. Forni, ANRW 1974, p. 370, consideră că este originar din Heraclea, Regio III, din Italia şi afirmă că a fost recrutat în perioada Flavii-Traian. Originea italică este susţinută şi de Todisco, Veterani, p. 60. 63 CIL VI 3584 = ILS 2656 = IPD4 794 = IDRE I 3(Roma); Domaszewski, RO2, p. 94-96; 232-233; K. Strobel, Tyche 2, 1987, p. 203-209; Richier, Centuriones ad Rhenum, p. 310-312, nr. 256. 64 Mrozewicz, Legioniści, p. 94-99, nr. 31. 65 K. Strobel, Tyche 2, 1987, p. 209: „Da wir bei dem ex equite Romano direktberufenen Vitalis auc făr seinen ersten Centurionat bei der Legio V Macedonica wohl von einer relativ kurzen Dauer ausgehen können, läßt sich in etwa der folgende Zeitrahmen für seine Karriere etnwerfen: Eintritt in die V Macedonica ca. 100/101 n. Chr., Dienst in den Legionen V Macedonica, I Italica, I Minervia bis 106 n. Chr., ca. 107-110/111 n. Chr. Rasche Versetzungen und Befördungen des hoch dekorierten Offiziers zu den Legionen XX Valeria Victrix und IX Hispana (alle drei Posten in Nimwegen ?) bis zum ersten Centurionat bei der VII Claudia. Sein zweiter Centurionat bei dieser Truppe wäre demnach in die Jahre ca. 111-121/122 n. Chr. zu datieren” . Vezi încă Strobel, Dakerkriege, p. 86, nota 9. Într-adevăr centurionul este decorat a doua oară pentru un război dacic după ce fusese promovat centurion al legiunii I Minervia, care a staţionat chiar în castrul de la Novae pe timpul războaielor dacice ale lui Traian. Astfel transferul din legiunea I Italia în legiunea I Minervia se putea face foarte uşor. Vezi în acelaşi sens Richier, Centuriones ad Rhenum, p. 311. 66 CIL IX 5533 = ILS 1011; PIR2 VII, 2, p. 48-49, S nr. 138. Pentru întreaga sa carieră vezi A. R. Birley, The fasti of the Roman Britain, 1981, p. 211-213, în special p. 212; Franke, Legionslegaten, p. 113-116, nr. 56; M. Zyromski, J. Hatłas. Balcanica Posnaniensia 7, 1995, p. 209, nr. 4; A. R. Birley, Goverment of Britain, p. 268-270, nr. 1. După ce a fost legatus legionis, este numit iuridicus Britanniae între 78-81 şi apoi proconsul al Macedoniei între 82-83. 67 CIL IX 5534 = ILS 1012; PIR2 VII, 2, p. 58-59, S nr. 154. 68 CIL II 4251 = ILS 2711 (Tarraco, Hispania Citerior, originar din Liria Edetanorum); G. Alföldy, H. Halfmann, Chiron 3, 1973, p. 369-373; PME, V 59; Holder, Auxilia, p. 256, nr. 129 (tribunatul său ar putea data şi din vremea lui Vespasian).

39

Înainte de a trece la partea privind istoria legiunii după formarea provinciei Moesia

Inferior, doresc să prezint câteva concluzii care reiese din materialul prezentat mai sus

privind istoria acestei legiuni până în jurul anului 8669.

Legiunea V Macedonica a fost dislocată împreună cu legiunea IV Scythica în

Moesia în timpul lui Augustus. Ambele legiuni apar în zona Porţilor de fier spre sfârşitul

domniei lui Tiberius (33-34 p. Chr). Momentul în care legiunea a început să staţioneze la

Oescus rămâne încă învăluit în mister, deşi există argumente pentru o staţionare mai

timpurie de începutul domniei lui Claudius, nu există dovezi directe în acest sens, prima

inscripţie datând din anul 44. Ar fi logic însă ca lagărul legionar de la Oescus să

funcţioneze dintr-o perioadă mai timpurie decât Claudius, sub care un alt punct foarte

important pe Dunăre este ocupat. Şi anume la Est de Oescus începe să funcţioneze centrul

legionar de la Novae unde este dislocată aproximativ începând cu anul 45/46 legiunea VIII

Augusta70. Problemele pe care Roma le are în Armenia determină dislocarea legiunii

acolo şi apoi în urma revoltei iudeilor în redislocarea ei în noua zonă de conflict. Legiunea

se va întoarce în Moesia abia în anul 71, reocupând vechiul castru de la Oescus. A

continuat să staţioneze aici până în timpul războiului dacic al lui Traian când este trimisă

în nordul Dobrogei, la Troesmis. Am încercat apoi să refacem, pe cât posibil,

prosopografia legiunii din perioada staţionării la Oescus. În text am prezentat inscripţiile,

pe cât posibil, în ordinea lor cronologică. În cele ce urmează doresc să prezint lista

ofiţerilor legiunii atestaţi direct în această perioadă, împreună cu datarea presupusă a

momentului în care au îndeplinit o misiune sau alta în cadrul legiunii:

legati legionis

Annius Vinicianus (Tacitus, Ann. XV 28); în Armenia, anul 63;

Sex. Vettulenus Cerialis (Flavius Josephus, BJ III, 7, 32; VI, 4, 3); în Iudea, 67-70;

praefectus castrorum

L Praecilius Clemens Iulianus (CIL III 8753 = 2028 + p. 1030); 36-43;

primipili legionis

C. Baebius Atticus (CIL V 1838; 1839 = ILS 1349), Claudius;

T. Pontinius (CIL XI 4368 (p. 1369); Claudius?

69 Vezi Fl. Matei-Popescu, în L. Mihailescu-Bîrliba, O. Bounegru (eds.), Studia historiae et religionis Daco-Romanae. In honorem Silvii Sanie, Bucureşti, 2006, p. 379-399. 70 ILB 300; J. Kolendo, ArchWarszawa 50, 1999, 20-22, nr. 1; M. Reddé, în Le Bohec, Les légions de Rome, p. 121-122.

40

L Praecilius Clemens Iulianus (CIL III 8753 = 2028 + p. 1030); 36-43;

tribuni legionis

[. A]prenas Clemens (angusticlavius)71;

L. Clodius P. f. Cla(udia) Ingenuus (angusticlavius); (AnnÉp 1906, 104 = CIL VI

37274); Vespasian/Domitian;

C. Iulius Montanus (laticlavius); (CIL XI 5884 = ILS 978; cf. Tacitus, Ann. XIII,

25); ante 56;

T. Iunius Montanus (laticlavius); (AnnÉp 1973, 500); Nero;

C. Nonius C. f. Vel(ina) Flaccus (angusticlavius); (AnnÉp 1975, 353); Vespasian?

C. Set[tidius] C. f. Pup(inia) Fir[mus] (angusticlavius); (InscrIt X,1 67)72; 67-70

T. Rutilius Varus (angusticlavius); (CIL X 1258 (p. 969, 1008)); Nero;

M. Valerius M. f. Gal. Propinquus Grattius Cerealis (angusticlavius); (CIL II 4251

= ILS 2711); 84/85 ?

L. Volcacius Primus (angusticlavius); (CIL IX 5363 = ILS 2737); Claudius-Nero;

Ignotus (angusticlavius); (CIL X 6442, PME, Inc 183); Claudius.

Ignotus (angusticlavius); (CIL XI 4789, Spoletium, Regio VI, PME, Inc 204);

Claudius/Nero.

centuriones legionis

Atilius Verus (AnnÉp 1912, 188 = ILB 52); ante 62;

M. Blossius Q. f. Aniensis Pudens (CIL VI 3580 a, b = ILS 2641); 67-70;

Ti. Claudius T. f. Vitalis (CIL VI 3584 = ILS 2656 = IPD4 794 = IDRE I 3); 81-

85;

M. Iulius V(o)ltinia (CIL III 7397 = 12325 (p. 2316, 45) = IDRE II 359); Domitian,

după anul 85;

Resius Albanus (AnnÉp 1927, 51 = ILB 47); Tiberius?

L. Lepidius L. f. An(iensis) Proculus (CIL XI 390 = AnnÉp 1964, 202); Ariminum,

Italia; 67-70;

L. Valerius L. f. Proculus (CIL III 12411 = ILS 2666 b = IPD4 771 = ILB 432 =

IDRE II 328); Domitian după anul 85;

Pollio (CIL III 1415512); 66-71;

Stiminius (CIL III 1415511); 66-71;

71 CIL XI 4119 (Narnia, Italia, Regio VI); PME, A 171. Inscripţia pare a data dinainte de dinastii flaviilor. 72 PME, S 45 (Pola, Italia, Regio X).

41

praefecti vexillationum

Q. Cornelius M. f. Gal(eria tribu)Valerianus (CIL II 3272; cf. CIL II 2079 = ILS

2713); praefectus vexillationarum in Thrachia; Claudius;

M. Clodius M. f. Fab(ia tribu) Ma[...] (InscrIt X, 5 737; CIL V 4326 = InscrIt X, 5

113); Brixia, Italia; ante a. 56/57.

De asemenea sunt atestaţi direct conform listei prezentate mai jos următorii soldaţi

ai legiunii din această perioadă, cu specificarea originii, dacă ea se cunoaşte, cu datarea

inscripţiei şi cu o posibilă dată a recrutării, mai ales în cazul veteranilor:

L. Allius L. f. Scap(tia), veteranus (CIL IX 6155), Stobera, Macedonia; în jurul

anului 60, recrutat în jur de 34-35 (poate odată cu lăsarea la vatră din 36-43? vezi supra);

C. Annius C. f. Aniensis Milo, veteranus (CIL III 14415 = ILB 53); Luca, Italia;

ante a. 61, recrutat în timpul lui Tiberius?

L. Apuleius L. f. Scaptia Valens (AnnÉp. 1961, 125 = ILJug 29 = IMS VI 43 =

AnnÉp 1984, 761); Beroia, Macedonia sau Berua, Italia; Vespasian, recrutat 44-45?

M. Caius Longin(i) f. (Philippi 692); Philippi, Macedonia? Claudius?, recrutat

Tiberius sau Claudius (vixit annis XXXXVI poate o greşeală? militavit annis XI);

C. Fullonius? (ILB 138); ante a. 49; recrutat Augustus;

L. Lepidius L. f. An(iensis)Proculus (CIL XI 390 = AnnÉp 1964, 202); Ariminum,

Italia; miles legionis V Macedonicae înainte de 62; recrutat Tiberius-Caligula?

C. Iulius C. f. Menenia Longinus, veteranus (AnnÉp 1960, 128 = ILB 55);

Heraclea Lynkestis, Macedonia?; Vespasian/Domitian, recrutat ultimii ani ai lui Claudius,

primii ani ai lui Nero?

M. Octavius M. f. Valens (AnnÉp 1910, 173 = IMS VI 42); Stobi, Macedonia;

Vespasian; recrutat în jur de 45;

Ti. Plautius Crispus (AnnÉp 1976, 614 = ILB 220); Vespasian/Domitian;

Ti. Plautius Longinus (AnnÉp 1976, 614 = ILB 220); Vespasian/Domitian;

Q. Philippicus Q. f., Maecia, signifer (CIL III 14492 = IDR II 203 = ILB 49);

Edessa, Macedonia; Tiberius vel Claudius? recrutat Augustus (vixit annis XXXX, meruit

annis XX);

L. Septimius C. f. (AnnÉp 1957, 298 = ILB 48); Claudius?; recrutat sub Augustus;

C. Roscius C. f. Aniensis Capito, veteranus; Augusta Troas, Asia (AnnÉp 1912,

188 = ILB 52)73; ante a. 61, recrutat în jur 15-25? (militavit annis XXIV, vixit annis LV);

C. Valerius Pudens (AnnÉp 1912, 188 = ILB 52); ante a. 61; recrutat Claudius?

73 Ferjančić, Settlement of Legionary Veterans, p. 294, nr. 400.

42

L. Valerius L. f. Proclus, miles, beneficiarius, optio (CIL III 12411 = ILS 2666 b =

IPD4 771 = ILB 432 = IDRE II 328); Vespasian-Domitian; recrutat sub Nero-Vespasian;

L. Varronius Felix (ILB 215)74; Vespasian-Domitian; recrutat sub Nero-

Vespasian;

C. Vibius Firmus, beneficiarius (CIL III 1415512); 67-70; recrutat 48-52 (militavit

annis XIIX, vixit annis XXXX);

C. Vibius C. f. Fab(ia) Fronto, veteranus (CIL III 12348 (p. 231645) = ILB 51);

Brixia, Italia; Claudius/Nero?, recrutat sub Augustus?

C. Vibius C. f. Cor(nelia) Quartus (CIL III 647 = 7337 = ILS 2538); Philippi

(Macedonia)?; ante a. 49 decurio alae Scubulorum, ceea ce înseamnă că a servit ca soldat

poate chiar sub Tiberius; recrutat Augustus?

[...] Col(ina) Sabinus, (CIL III 1415511); Amasia (Pontus et Bithynia); 67-70;

recrutat sub Nero, poate chiar la începutul expediţiei orientale având în vedere vârsta sa

(ann(orum) XXV);

Având în vedere natura materialului prezentat în text şi în lista de mai sus,

discuţiile cele mai interesante sunt cele privitoare la recrutarea personalului legiunii şi

originea lor75. Ce este fără îndoială extrem de interesant de observat, este preponderenţa

militarilor, în număr de şapte (sau şase), recrutaţi din Macedonia. Sunt urmaţi apoi de

Italia cu doi (sau trei) reprezentanţi, Asia Minor tot cu doi reprezentanţi şi opt soldaţi a

căror origine nu o cunoaştem. S-ar putea obiecta, bineînţeles, că poate fi doar un stadiu al

descoperirilor, dar preponderenţa evidentă a soldaţilor de origine macedoneană, fără a

avea o valoare statistică absolută, poate indica o tendinţă interesantă. Verificând listele

compilate de G. Forni, se poate observa că pentru perioada Claudius/Nero cei 9 soldaţi

originari din Macedonia serviseră fie în legiunile provinciei Dalmatia, VII Claudia şi XI

Claudia, fie în legiunea VIII Augusta, care a staţionat la Oescus în perioada 45-6976 şi

legiunea aici în discuţie77. La fel în perioada premergătoare, Augustus/Tiberius, când la

fel se observă că soldaţi de origine macedoneană au servit, în cea mai mare parte, în

legiunile provinciilor Moesia şi Dalmatia78, cu excepţia a trei soldaţi care activaseră în

legiunea XV Apollinaris, care a staţionat până în jurul anului 63 în nordul provinciei

74 Ferjančić, Settlement of Legionary Veterans, p. 295, nr. 405. 75 Forni, Reclutamento, 51, observa, pe bună dreptate, că asupra originii legionarilor suntem cel mai bine informaţi: „Il dato su cui noi siamo meglio informati è senza dubbio quello della origo, cioè della provenienza dei legionari: fonti letterarie, iscrizioni e papiri concorrono infatti in modo diverso ed in diversa misura a darci notizie ed indicazioni sulla loro patria”. 76 M. Reddé, în Le Bohec, Légions de Rome, p. 121. 77 Forni, Reclutamento, p. 175. 78 Forni, Reclutamento, p. 165.

43

Illyricum, viitorul teritoriu al Pannoniei79 şi a unui singur soldat care a activat în legiunea

IX Hispana, care a staţionat tot în zona viitoarei Pannonia, în perioada discutată80. Se

observă deci o anumită tendinţă, care face ca soldaţi recrutaţi în secolul I p. Chr. din

Macedonia să servească în legiunile dislocate în zona provinciilor balcanice. Fără

îndoială, în această perioadă, Augustus-Vespasian, şi pentru legiunile din această zonă

elementul italic va fi fost preponderent81, dar pentru legiunea V Macedonica el nu poate fi

susţinut în acest moment cu argumente obiective. Situaţia se va schimba după campania

orientală din vremea lui Nero, când au fost recrutaţi mai mulţi soldaţi de origine orientală,

ce au fost lăsaţi la vatră în vremea lui Domitian sau la începutul domniei lui Traian82.

Încercând să integrăm Macedonia într-una din cele două arii de recrutare, definite de G.

Forni83, este destul de greu să spunem dacă se află în cea occidentală (soldaţi recrutaţi în

legiunile din Dalmatia, Pannonia) sau orientală (soldaţi recrutaţi în legiunile din Moesia),

întrucât în această perioadă Macedonia pare a fi mai degrabă o zonă de recrutare

„danubiano-balcanică”.

2. Istoria legiunii între anii 86-167

Tulburările create de atacul dacilor din iarna anului 85/86 găsesc legiunea V

Macedonica cantonată la Oescus. La toate confruntările armate, ce au urmat acestui

moment, legiunea V Macedonica a fost implicată, împreună cu celelalte trupe ale

provinciei. Dacă admitem că M. Cornelius Nigrinus Curiatius Maternus a guvernat într-

adevăr provincia Moesia Inferior, atunci o parte importantă a legiunii trebuie să fi luat

parte la lupte sub conducerea personală a guvernatorului, întrucât din cariera sa cunoaştem

faptul că a fost decorat cu această ocazie84. Dintre ofiţerii legiunii care au luat parte la

războaiele lui Domitian cu dacii şi au fost decoraţi, amintim pe tribunul laticlav T. Iulius

79 E. L. Wheeler, în Le Bohec, Légions de Rome, p. 270. 80 L. Keppie, în Le Bohec, Légions de Rome, p. 26. 81 Forni, Reclutamento, p. 159-163, lista cu soldaţi de origine italică recrutaţi în perioada Augustus-Caligula; 169-172, lista cu soldaţi recrutaţi în perioada Claudius-Nero. 82 Forni, Reclutamento, p. 79; vezi şi lista de la pagina 224. 83 Forni, Reclutamento, p. 76-78. 84 Cariera acestui personaj este cunoscută graţie mai multor inscripţii descoperite la Liria Edetanorum (Hispania Citerior), CIL II 3783; 6013; AnnÉp 1973, 283 = IPD4 775b = IDRE I 176. În ultima epigrafă citată se găseşte şi referirea la dona militaria, r. 7-10: ...leg(ato) pro pr(aetore) M[oesiae, donato bello Da]/cico co[ro]nis mura[l]ibus duobus et [coronis vallaribus du]/abus e[t coro]nis classic[cis] duabus et coro[nis aureis duabus hastis] / [puris octo vexillis oc]to...; Strobel, Donaukriege, p. 46-47, consideră că Maternus trebuie să fi fost urmaşul lui Oppius Sabinus şi că împreună cu guvernatorul Pannoniei Vettonianus au primit dona militaria pentru alungarea dincolo de Dunărea a dacilor, sub directa comandă a lui Cornelius Fuscus: „Weitere kommändierende Generäle waren der pannonische Legat Funisulanus Vettonianus an der Spitze der Aufgebote seines Provinzheeres und der als Nachfolger des unglücklichen Oppius Sabinus in die moesische Statthalterschaft eingesetze M. Cornelius Curiatius Maternus. Beide Legaten erhielten am Ende der1. Expeditio Dacica nach der Vertreibung der Invasoren aus Moesien die konsularen Dona militaria”.

44

Maximus Manlianus Brocchus Servilianus, a cărui cariera s-a păstrat într-o inscripţie de la

Nemausus (Gallia Narbonensis)85, pe centurionul M. Iulius Avitus86 şi pe centurionul L.

Valerius Proclus, fost soldat, beneficiar al legatului legiunii şi apoi optio al aceleaşi

legiuni87. După K. Strobel, decoraţiile acestui centurion ar putea data, mai degrabă, din

perioadă războaielor lui Domitian şi decoraţiile lui Ti. Claudius Vitalis (vezi mai sus

întreaga bibliografie) ar putea data din timpul războaielor lui Traian88.

Din ultimii ani ai domniei lui Domitian, poate chiar ultimul (extremis Domitianis

temporibus) datează şi tribunatul laticlav al viitorului împărat Hadrian în legiunea V

Macedonica, după cum reiese din cariera sa păstrată pe o celebră inscripţie de la Atena89.

Probabil că din ultimii ani ai staţionării la Oescus, datează şi inscripţia funerară a

veteranului L. Varronius Felix, ridicată de Valeria Varronia Maxima, fiica acestuia, şi

ginerele Iulius Rusticus. Stela a fost descoperită la Riben (aproximativ la 12 km SE de

Oescus, pe malul râului Utus, s-a presupus că aici ar fi fost anticul Ad Putea)90. Cam din

aceeaşi perioadă datează şi inscripţia veteranului L. Firmus L. f. Valentinus, originar din

Narbo, Gallia Narbonensis, descoperită la Oescus91. Aceeaşi datare a fost avansată şi

pentru stela funerară a lui P. Scribonius P. f. Col(lina tribu) Varus, din Ephesus, ridicată

la Oescus de soţia acestuia Arrelia Celerina şi de fiul lui Scribonius Celer, miles legionis

eiusdem92.

Următorul moment important din istoria legiunii V Macedonica este participarea la

cele două expediţii dacice ale împăratului Traian93. Această participare este cunoscută în

primul rând datorită numeroaselor inscripţii care atestă acordarea de decoraţii unor militari

85 CIL XII 3167 = ILS 1016 = IPD4 770 = IDRE I 182; Groag, RE X/1, 1918, col. 678-679; PIR2 I 426; Fitz, RE IX A, 1962, col. 375-377, nr. 357; M. Zyromski, Eos 84, 1996, p. 123-124, nr. 16. 86 CIL III 7397 = 12325 + p. 2316, 45 = Mrozewicz, Legioniści, 53 (Perinthus) = IDRE II 359, r. 5-6: donis donatus bello Dacic[o] et bello Germanico; Strobel, Donaukriege, p. 124. 87 CIL III 12411 = ILS 2666b = IPD4 771 = ILB 432 = CGLBI 648 = Mrozewicz, Legioniści, 123 = IDRE II 328 (Butovo-Nedan (Pavlikeni); Maxfield, Military Decorations, p. 191-192. 88 K. Strobel,Tyche 2, 1987, p. 203-209. 89 CIL III 550 = IG III 464 = ILS 308 = IPD4 792 = IDRE II 365; cf. SHA, Hadr., II, 2-3: ... post haec in inferiorem Moesiam translatus extremis iam Domitianis temporibus. PIR I2 28; A. Dobó, Die Verwaltung der römischen Provinz Pannonien von Augustus bis Diokletian. Die provinziale Verwaltung, Amsterdam, 1968, p. 43-44, nr. 28; A. Caballos Rufino, Los senadores hispanoromano y la romanización de Hispania (siglos I-III). I. Prosopografia, Monografias del Departamento de Historia Antigua de la Universidad de Sevilla, Ecija, 1990, p. 40-44, nr. 7 (datează tribunatul în septembrie 96-noiembrie 97); G. Wesch-Klein, Eos 82, 1994, p. 275; J. Fündling, Kommentar zur Vita Hadriani der Historia Augusta, Antiquitas. Reihe 4. Beiträge zur Historia-Augusta-Forschung. Serie 3: Kommentare, 4/1-2, Bonn, 2006, p. 278-279 (comentariul pasajului din SHA). 90 ILB 215 („sub Flavii vel Traiano”) = Conrad, Grabstelen, p. 250, nr. 465(„Ende des 1. / Anfang des 2. Jh.”); Ferjančić, Settlement of Legionary Veterans, p. 295, nr. 405 (sec. I, pe baza absenţei formulei dis manibus). 91 CIL III 14417 = ILB 63(„s. II ineuntis”) = Conrad, Grabstelen, p. 243, nr. 438(„1. Hälfte des 2. Jh.”). 92 AnnÉp 1912, 189 = ILB 58 („s. II ineuntis”)= Ferjančić, Settlement of Legionary Veterans, p. 295, nr. 407 = Conrad, Grabstelen, p. 242-243, nr. 436 („um 100”). 93 Strobel, Dakerkriege, p. 90-91.

45

ai acestei legiuni, precum şi prezenţa, în număr relativ mare, a materialului tegular al

acestei legiunii în zona de la sud de Carpaţi, zonă a viitoarei provincii Dacia Inferior şi

care până în timpul lui Hadrian s-a aflat sub directa administrare a legatului Moesiei

Inferior94.

Astfel, în primul rând trebuie amintit legatul legiunii Q. Roscius Sex. f.Quir(ina

tribu) Coelius Murena Pompeius Falco, viitorul guvernator al Moesiei Inferior95, care a

primit dona militaria de la Traian în timpul războaielor dacice, după cum apare pe o

inscripţie din Italia de la Tarracina (regio I)96. În prima expediţie dacică a lui Traian ar fi

putut servi şi Ti. Claudius Vitalis97, dar nu este exclusă nici o eventuală participare la

războiul dacic al lui Domitian (vezi supra întreaga discuţie).

Implicarea legiunii V Macedonica în războaiele dacice98 pare a începe mai degrabă

în anul 102, după atacul lui Decebal şi al aliaţilor lui la sudul Dunării, când devenea

evidentă nevoia de a închide drumul de acces al barbarilor către Moesia Inferior şi mai

departe spre Macedonia şi Grecia99. De asemenea, tot în contextul generat de atacul

neaşteptat al dacilor, legiunea V Macedonica este mutată la Troesmis, pentru întărirea

apărării acestui sector de limes, poate încă din anii 101-102 şi nu, cum s-a crezut, în anii

106-107100. Între anii 103-104 este ridicat castrul de la Carsium101 şi se construieşte sau

reconstruieşte drumul paralel cu Dunărea102 din această zonă a provinciei, astfel încât este

greu de crezut faptul că Traian a mai aşteptat până la sfârşitul războaielor dacice pentru

muta legiunea mai aproape de gurile Dunării.

94 C. C. Petolescu, Dacia, N. S. 29, 1985, p. 50–55. 95 Apare în 3 inscripţii de la Tomis, CIL III 7537 = ISM II 43; ISM II 44; AnnÉp 1957, 336 = ISM II 46; Thomasson, Laterculi, col. 324, nr. 22 96 CIL X 6321 = ILS 1035 = IPD4 807 = IDRE I 101. Vezi şi o inscripţie extrem de fragmentară de la Ephesus (Asia), AnnÉp 1957, 17 = IDRE II 374 şi o nouă inscripţie de la Kaunos, Lycia et Pamphylia, Cr. Marek, Die Inschriften von Kaunos, Vestigia. Beiträge zur Alten Geschichte 35, München, 2006, p. 312-315, nr. 136; PIR R 68; Ritterling, RE XII, 1925, col. 1576; A. R. Birley, ArhVest 28, 1977, p. 360-367; Maxfield, Decorations, p. 265; Strobel, Dakerkriegen, p. 90; M. Zyromski, Eos 84, 1996, p. 127, nr. 24. Pentru întreaga discuţie asupra carierei acestui personaj vezi A. R. Birley, Fasti, p. 95-100; Caballos Rufino, Senadores, p. 255-258, nr. 142; Franke, Legionslegaten, p. 116-123, nr. 57; A. R. Birley, Goverment of Britain, p. 114-119, nr. 17. 97 CIL VI 3584 = ILS 2656 = IPD4 794 = IDRE I 3 (Roma); Domaszewski, RO2, p. 94-96; 232-233; K. Strobel, Tyche 2, 1987, p. 203-209; Strobel, Dakerkriege, p. 86, nota 9. 98 Fl. Matei-Popescu, în Dacia Felix. Studia Michaeli Bărbulescu oblata, Cluj-Napoca, 2007, p. 291-293. 99 Fl. Matei-Popescu, Argesis 13, 2004, p. 123-129. Vezi încă Fl. Matei-Popescu, în Dacia Felix. Studia Michaeli Bărbulescu oblata, Cluj-Napoca, 2007, p. 290-300. 100 Strobel, Dakerkriege, p. 90-91; Sarnowski, L’armée, p. 61. Despre opinia tradiţională vezi Ritterling, RE XII, 1925, col. 1576; Aricescu, Armata, p. 32. 101 ISM V 94. Despre ala II Hispanorum et Aravacorum, unitatea însărcinată cu această construcţie vezi F. Matei-Popescu, SCIVA, 52-53, 2001-2002, p. 189-191, nr. 9. 102 Vezi milliarul descoperit la Sacidava, A. Rădulescu, Maria Bărbulescu, Dacia, N. S. 25, 1981, p. 353-356, nr. 1 = AnnÉp 1981, 745.

46

Din timpul expediţiilor dacice pot proveni ştampilele de la Buridava (Stolniceni),

locul unde a staţionat, măcar pentru o vreme, după cum a susţinut D. Tudor, chiar

guvernatorul Moesiei Inferior103. În acest punct, ştampilele legiunii V Macedonica sunt

asociate pe aceleaşi tegule cu ştampile ale legiunilor I Italica şi XI Claudia104. Se pare că o

vexillaţie din această legiune a participat la construcţia podului de la Drobeta, având în

vedere că o parte din materialul tegular, de mai multe tipuri, prezent în acest oraş provine

chiar din piciorul podului. Material tegular a mai apărut şi în castru, dar şi refolosit în

zidurile cetăţii medievale105. Interesant este de amintit aici şi faptul că Drobeta este

singurul loc din Dacia Superior unde avem atestaţi trei veterani din legiune, ale căror

inscripţii s-ar putea data (pe baza caracteristicilor onomastice şi paleografice) chiar înainte

de dislocarea acesteia la Potaissa106, dar şi prezenţa unui centurion, Maecius Domitius,

care pune o inscripţie funerară soţiei sale Flavia Valentina, originară din Sirmium107.

La Slăveni, pe Olt, s-au descoperit, de asemenea, ştampile ale legiunii, în asociere

cu material tegular aparţinând legiunii XI Claudia108, dar situaţia nu este foarte clară,

ştampila legiunii V Macedonica putând fi mai târzie, iar ştampila legiunii XI Claudia să

fie o confuzie cu o ştampilă a legiunii XIII Gemina109, prezentă şi ea cu material tegular în

acest castru110. La fel într-o situaţie destul de neclară este şi presupusa prezenţă a legiunii

în castrul de la Răcari, pe Jiu în nivelul traianic111 şi la Bumbeşti, tot într-un nivel

timpuriu112.

Sigur din timpul expediţiilor dacice datează însă ştampila pe o cărămidă de la

Arutela (Bivolari)113. Din perioada traianică sunt şi ştampilele de la Drajna de Sus, având

în vedere că această fortificaţie a funcţionat doar până la începutul domniei lui Hadrian114.

103 IDR II 564, ştampilă cu P(edites) S(ingulares), puse în legătură cu eventuala prezenţă în acest loc a guvernatorului provinciei. Pentru fortificaţia romană de aici vezi TIR L 35, 68-69, I f; Gh. Bichir, Thraco-Dacica 6, 1985, p. 93-104; N. Gudea, Der dakische Limes. Materialen zu seiner Geschichte, Sonderdruck aus Jahrbuch des Römisch-Germanischen Zentralmuseums Mainz 44, 1997, p. 88-89, nr. 74. 104 IDR II 556; 557; 559 (doar I Italica şi V Macedonica). Pentru ştampilele legiunilor Moesiei Inferioare vezi T. Sarnowski, în Roman Frontier Studies. Proceedings of the XVIth International Congress of Roman Frontier Studies, 1995, p. 497-501. 105 CIL III 8066 a = CIL III 1421624 = IDR II 99: L(egio) V M(acedonica). 106 IDR II 39; CIL III 142165 = IDR II 40; CIL III 142166 = IDR II 41. 107 IDR II 36; M. Bărbulescu, Legiunea V Mac., p. 70, nr. 19. 108 IDR II 522 (L V M); 523 (LE. XI.); N. Gudea, Cr. Găzdac, EN 16-17, 2006-2007, p. 58, nr. B. 2. 109 Opinia lui D. Tudor, SMMIM 7-8, 1974-1975, p. 16-17. 110 IDR 524: LEG XIII. 111 IDR II 167: .V M. Din păcate cărămida este astăzi dispărută. Vezi şi Gudea, Dakische Limes, p. 96, nr. 89. 112 IDR II 178: ..M. La fel ca la Răcari şi aici această cărămidă a dispărut. Vezi şi Gudea, Dakische Limes, p. 98-99, nr. 92; idem, Cr. Găzdac, EN 16-17, 2006-2007, p. 56, nr. A. 9. 113 IDR II 579. 114 IDR II 601.

47

Ştampilele acestei legiuni se asociază la Drajna cu ştampile ale legiunilor XI Claudia115 şi

I Italica116, precum şi cu ştampile ale cohortei I Flavia Commagenorum117. Castrul de la

Drajna face parte dintr-o reţea de cel puţin patru fortificaţii alături de Mălăeşti, Târgşor,

Filipeşti şi posibil Pietroasele, care par a închide drumurile prin Muntenia pe văile

Ialomiţei şi Buzăului spre Moesia Inferior118.

După încheierea războaielor dacice şi transformarea fostului regat al lui Decebal în

provincie romană, legiunea V Macedonica va rămâne în castrul de la Troesmis, unde

fusese mutată de Traian, în perioada dintre cele două războaie. Din păcate în înţelegerea

rolului şi locului legiunii în cadrul istoriei provinciei Moesia Inferior, în această perioadă,

ne putem baza doar pe informaţiile epigrafice, întrucât din punct de vedere arheologic nu

ştim aproape nimic. Nu se cunoaşte nici măcar amplasarea castrului pe teren, fără a mai

vorbi de formă sau construcţii interioare.

Troesmis se află în NV Dobrogei pe malul drept al Dunării, lângă lacul Igliţa, la 15

km S de oraşul Măcin (Arrubium) şi la 4 km N de satul Turcoaia. Ruinele descoperite pe

teren provin de la două fortificaţii, “Cetatea Mare” (Westfestung) şi “La Cetate”

(Ostfestung)119. Ruinele de la Troesmis au fost amintite şi parţial cercetate, în a doua

jumătate a secolului al XIX-lea, de către D. More, Engelhardt, G. Boissière, A. Baudry, E.

Desjardins120 şi nu în ultimul rând de Gr. Tocilescu, care a publicat inscripţiile

descoperite cu această ocazie, şi credinciosul său colaborator P. Polonic care a întocmit un

plan de situaţie121. Toate inscripţiile descoperite, cu aceste diverse ocazii, au fost reluate

în volumul al treilea din seria Corpus Inscriptionum Latinarum şi în supplementum122.

Fortificaţia din punctul “La Cetate” este un patrulater de aproximativ 120 m (NS)×

145 m (EV), latura sudică aflându-se chiar pe malul Dunării. Pentru apărare au fost

folosite doar câte o fossa şi un vallum. Cealaltă fortificaţie din punctul “Cetatea Mare” se

întinde la aproximativ 400 m N de cea prezentată mai sus, aflându-se, de asemenea, la o

altitudine mai înaltă. Are o formă trapezoidală de 150 m (SN) X 100 (80) m (EV). Dinspre

V şi S fortificaţia era apărată de Dunăre, spre N se observă prezenţa unei râpe naturale, iar

115 IDR II 602. 116 IDR II 600. 117 IDR II 603; Petolescu, Auxilia, p. 95-97, nr. 30; F. Matei-Popescu, SCIVA 52-53, 2001-2002, p. 204-205, nr. 20. 118 Bogdan-Cătăniciu, Muntenia, p. 49-50. 119 Ibidem, p. 134, fig. 1. 120 Ibidem, p. 135 cu nota 2. 121 Gr. Tocilescu, RIAF 1, 1882, p. 97-132 şi p. 293-330, planşa 10 (publicarea unui plan întocmit de P. Polonic); p. 248-282; idem, AEM 6, 1882, p. 39-45. 122 CIL III 773-776; 6162-6217; 7498-7511; 12481-12485.

48

spre E a existat un şanţ de apărare. După toate probabilităţile ambele fortificaţii au fost

folosite în perioada secolelor IV-VI p. Chr.123.

Prima informaţie despre existenţa toponimului Troesmis apare la Ovidiu, în

contextul tulburărilor din anul 15, fără a putea stabili cu exactitate dacă este vorba despre

o fortificaţie getică sau un punct apărat de o garnizoană a regilor odrysi. L. Pomponius

Flaccus124, legatul de rang pretorian al lui C. Poppaeus Sabinus125, însărcinat cu apărarea

ţărmului Dunării, a recucerit cetatea Troesmis din mâinile barbarilor, făcînd ca sălbaticul

ţărm al Dunării să fie sigur126.

Cele mai vechi inscripţii sunt cele în care magistraţii canabelor legiunii pun o

dedicaţie către Iupiter Optimus Maximus în sănătatea lui Hadrian127 şi o listă a soldaţilor

lăsaţi la vatră în anul 134 sub legatul Sex. Iulius Maior128. De asemenea, Ptolemeu ne

informează şi el că aici era sediul legiunii V Macedonica129. Cel mai probabil, înainte de

dislocarea legiunii în acest punct, aici îşi va fi avut garnizoana vreuna din trupele auxiliare

din Moesia Inferior, poate chiar ala I Pannoniorum, al cărei nume apare pe o ţiglă

ştampilată130.

Inscripţiile indică prezenţa a două unităţi administrative, canabele şi aşezarea

civilă131. Astfel apar veterani et cives Romani consistentes ad canabas legionis V

Macedonicae şi cives Romani Troesmi consistentes132, ambele unităţi administrative

funcţionând în acelaşi timp, aşa cum apare într-o inscripţie din vremea lui Antoninus Pius,

în care apar un quinquennalis canabensium şi un decurio Troesmensium133.

123 G. Simion et al., Peuce 8, 1977-1978, p. 151-288, raport arheologic asupra săpăturilor de salvare de la Troesmis din anul 1977, generate de proiectul de irigare a zonei agricole Măcin. 124 Tacitus, Ann. II, 66, 2: nec tamen Caesar placitas semel artes mutavit, sed defuncto Pandusa (pro praetore Moesiae, Tacitus, Ann. II, 66, 1), quem sibi infensum Rhescuporis arguebat, Pomponium Flaccum, veterem stipendiis et arta cum rege amicitia eoque accomodatiorem ad fallendum, ob id maxime Moesiae praefecit; B. E. Thomasson, Legatus. Beiträge zur römischen Verwaltungsgeschichte, Stockholm, 1991, p. 43. Acesta va fi consul ordinar în anul 17 p. Chr. (A. Degrassi, Fasti consolari, p. 8). 125 Acesta, fost consul ordinar în anul 9 p.Chr (A. Degrassi, Fasti consolari, p. 7), a fost guvernator al Moesiei între anii 12-35 p. Chr. Începând cu anul 15 a primit şi guvernarea Achaiei şi a Macedoniei după cum informează Tacitus, Ann. I, 80,1: Prorogatur Poppaeo Sabino provincia Moesia additis Achaia ac Macedonia; Thomasson, Legatus, p. 43. 126 Ovidiu, Ep. ex Ponto, IV, 9, 75-80: Praefuit his, Graecine, locis modo Flaccus ; et illo / ripa ferox Histri sub duce tuta fuit. / Hic tenuit Mysas gentes in pace fideli: / hic arcu fisos terruit ense Getas. / Hic raptam Trosmin celeri virtute recepit, / infecitque fero sanguine Danuvium. Vezi R. Syme, History in Ovid, Oxford, 1978, p. 93. 127 CIL III 6166 = ILS 2474 = ISM V 154. 128 CIL III 6178 + 6179 + 6180; Em. Doruţiu-Boilă, Epigraphica, p. 185-191 = ISM V 137. 129 Ptolemeu, Geographia, III, 10, 5. 130 CIL III 6242 = ISM V 214; F. Matei-Popescu, SCIVA 52-53, 2001-2002, p. 191-192, nr. 10. 131 R. Vulpe, SCIV 4, 1953, 3-4, p. 557-582. 132 Em. Doruţiu-Boilă, Dacia, N. S. 16, 1972, p. 137. 133 ISM V 158.

49

Din perioada în care legiunea a staţionat la Troesmis datează ştampilele legiunii de

la Capidava134, Arrubium135, Dinogetia136, Barboşi137, Noviodunum138 sau Horia139. Pe

baza desoperirilor de la Troesmis, au fost stabilite patru tipuri de ştampile specifice acestei

legiuni în perioada 103/105-162. Astfel apar: LEG V MAC (cu MA în ligatură şi cu C mai

mic sus la dreapta lui M); LEG V MAC (cu MA în ligatură şi cu C de aceeaşi dimensiune

cu M); LEG V MC şi L V M140. Teritoriul controlat de această legiune era destul de întins,

cea mai sudică atestare fiind la Sacidava (unde s-a descoperit piatra funerară a lui C.

Veturius Verus, pe când era încă în activitate141), iar cea mai nordică la Noviodunum142.

Totuşi, inscripţia de la Sacidava nu se poate constitui într-o dovadă directă a controlului

exercitat de această legiunea în sud-vestul Dobrogei, regiune care se afla sub controlul

legiunii XI Claudia143. Cred mai degrabă că acest militar era originar din zona Sacidavei,

tatăl lui, C. Veturius [..], fiind fără îndoială un veteran al unei dintre legiunile Moesiei

Inferior. Practic, după cum a demonstrat Emilia Doruţiu-Boilă, legiunea V Macedonica

avea în grijă sectorul de limes cuprins între gurile Dunării, cu extensiile din nordul Mării

Negre, împreună cu vexillaţii din celelalte legiuni din armata Moesiei Inferior, şi

Capidava. Sectorul de la sud de Capidava se afla sub supravegherea legiunii XI Claudia de

la Durostorum. Descoperire la Izvoarele a două ţigle ştampilate ale legiunii V

Macedonica, de tipul LEG V MAC (fără ligatură între M şi A), în asociere cu material

tegular al legiunii XI Claudia, de tipul LEG XI PONT144, nu se poate constitui într-o

dovadă a prelungirii spre sud a sectorului de limes aflat în grija legiunii de la Troesmis. În

acest caz, este posibil să avem de a face cu un simplu transport de material.

134 ISM V 54. Fragmente de ţigle descoperite de Gr. Florescu în afara cetăţii în cursul anului 1957. Ştampilele au fost lucrate după acelaşi tipar: [LE]G V MAC; [L]EG V MA[C].Tipul ştampilei este identic cu tipul 2 de la Troesmis şi cu tipul celor de la Barboşi. Aceste ştampile au condus la concluzia că prima fortificaţie de la Capidava a fost construită cu ajutorul unor detaşamente din legiunea V Macedonica, de asemenea cel mai probabil Capidava se afla în aria de acţiune legiunii. 135 ISM V 254: LEG V MAC. 136 ISM V 261: LEG V [MAC]. 137 ISM V 305: LEG V MAC; [L] V M; C. Croitoru, Istros 11, 2004, p. 160. 138 ISM V 284: LEG V MAC. 139 V. H. Baumann, Peuce 4, 1973-1975, p. 72-73 şi pl. VIII. 140 ISM V 215. Vezi încă C. Chiriac, O. Bounegru, Peuce 4, 1973-1975, p. 97-99, nr. 1-11 şi pl. I-II, nr. 1-11. 141 C. Scorpan, Pontica 10, 1977, p. 160-162; idem, în Epigraphica. Travaux dédiés au VIIe Congrès d’épigraphie grecque et latine ( Constantza 9-15 septembre 1977), Bucureşti, 1977, p. 203-207, nr. 1= AnnÉp 1977, 748 = Conrad, Grabstele, p. 202, nr. 283: „Mit einiger Sicherheit stammt der Grabstein noch aus der Zeit der Anwesenheit der legio V Macedonica in Moesia inferior. Datierung: kurz nach der Mitte des 2. Jh.”. Scorpan data inscripţia (p. 206): „Les éléments paléographiques et onomastiques et l’attestation d’un soldat de la legio V Macedonica permettent la datation de notre monument dans la première moitié du IIe siècle de n. è., au plus tard vers le milieu de ce siècle, vu que la légion allait a quitter le limes scythique en 167”. 142 Em. Doruţiu-Boilă, SCIV 23, 1972, 1, p. 45-62 143 Ibidem, p. 47-48. 144 M. Irimia, Pontica 18, 1985, p. 151-153, nr. 4-5.

50

Interesant de observat este faptul că după mutarea legiunii V Macedonica în Dacia,

legiunea XI Claudia nu şi-a extins sectorul de limes pe care îl controla, adăugându-şi

sectorul controlat înainte de legiunea V Macedonica. Astfel, acest sector a intrat în grija

legiunii I Italica, după cum o demonstrează materialul epigrafic şi tegular145. De altfel,

spre exemplu, chiar vexillaţia de Chersones s-a aflat spre sfârşitul secolului al II-lea sub

comanda unui tribun al legiunii I Italica.

Material tegular al legiunii V Macedonica a apărut şi pe litoral, după cum

sugerează o ştampilă descoperită la Callatis146, dar în aceste cazuri cred că avem de a face

mai degrabă cu aşa numite „Bauvexillationen”, decât cu garnizoane stabile147. De altfel,

presupusa ştampilă a legiunii V Macedonica descoperită la Histria pare a fi de atribuit mai

degrabă legiunii XI Claudia p. f.148. Singurul loc de pe litoralul vest-pontic unde s-au

descoperit inscripţii care atestă prezenţa unor militari activi ai legiunii este Tomis. Astfel,

îi putem menţiona pe centurionul, dintre primi ordines (I hastatus posterior), Q. Trebellius

Q. f. Fab(ia tribu) Maximus Roma [e]x trecenario [(centurio) le]g(ionis) V

Mac(edonicae)149 şi pe P. Valerius Pacatus, mil(es) leg(ionis) V Mac(edonicae), b.f. cos.,

duplicarius150. Acesta din urmă se va fi aflat în serviciul guvernatorului, care măcar o

vreme a staţionat şi la Tomis151, aşa cum se va fi întâmplat şi într-o epocă mai timpurie,

înainte de dislocarea legiunii la Troesmis cu M. Sufena M. f. Pal(atina tribu) Titianus

miles, leg(ionis) V Mac(edonicae) b.f. cos., mort în activitate în oraşul de la malul

mării152. Inscripţia a fost datată în perioada staţionării la Troemsis, dar prezenţa

nominativului în redarea numelui soldatului, prezenţa formulei hic situs est şi mai ales

originea evident italică a acestuia ne permit postularea unei datări într-o epocă pretraianică

145 Em. Doruţiu-Boilă, Actes IX, p. 89. 146 Ionescu, Papuc, Sistemul de apărare, p. 88, nota 539 şi p. 164, fig. VIII, 1, în zona hotelului Scala. Este o ştampilă de tipul: LEG V M, înscrisă într-un cartuş dreptunghiular. Interesant că acest tip de ştampilă nu apare la Troesmis, dar apare la Tyras (T. Sarnowski, Archeologia 38, 1988, p. 73, nr. 14). Vezi şi Aricescu, Armata, p. 46. 147 La construcţia zidului din anul 172, sub guvernatorul M. Valerius Bradua, de la Callatis, au contribuit probabil şi Bauvexillationen militare, chiar dacă inscripţiile care înregistrează evenimentul nu le menţionează direct, ISM III 97, 98. Vezi încă ISM III 99, 100, unde este amintită contribuţia unui everget local, T. Aelius Minicius Athenaius şi a fiul lui, la completarea construcţiilor. 148 D. Tudor, Pontica 13, 1980, p. 245, nr. 22 (fig. 2/14, p. 244); Al. Suceveanu, RRH 13, 1974, 2, p. 226; Ionescu, Papuc, Sistemul de apărare, p. 52. 149 CIL III 7534 = ILS 4063 = Em. Doruţiu-Boilă, SCIV 13, 1962, 2, p. 415-419 = ISM II 140; C. C. Petolescu, în Y. Le Bohec (ed.), La hiérachie (Rangordnung) de l’armée romaine sous le Haut-Empire. Actes du Congrès de Lyon (15-18 septembre 1994), Paris, 1995, p. 245-248. Aricescu, Armata, p. 34, postula o posibilă prezenţă a unei vexillaţii din legiune, după modelul nord-pontic. 150 CIL III 7550 = ISM II 193 = CGLBI, p. 474, nr. 618: „Pacatus war aus seinem Rang als beneficiarius consularis Gehaltsstufe eines duplicarius aufgestiegen, s. auch Nr. 782 aus Lambaesis und Nr. 821 aus Satafis”. 151 Despre statutul oraşului Tomis în epoca romană vezi Al. Suceveanu, Pontica 8, 1975, p. 115-124. 152 D. Tudor, MCA 2, 1956, p. 581, nr. 49 = AnnÉp 1957, 191 = ISM II 192 = CGLBI 620: „Titianus stammte aus einer italischen Familie, die sich in Tomis niedergelassen hatte”.

51

(vide infra la propografia legiunii). După cum se cunoaşte, beneficiarii puteau servi în

garnizoane aflate la distanţe apreciabile de locul de încartiruire al trupei din care făcea

parte. Deţinem un exemplu foarte interesant chiar pentru beneficiarii din legiunea V

Macedonica, dislocaţi în Dalmatia, la Skelani, împreună cu beneficiarii din alte legiuni ale

Moesiei Inferior153, aşa că prezenţa beneficiarii-lor consulari la Tomis nu trebuie să ne

mire, având în vedere că principala lor atribuţie va fi fost paza drumului care unea, de-a-

lungul litoralului, oraşele vest-pontice154.

De asemenea, trebuie menţionată prezenţa de vexillaţii din această legiune la

nordul Mării Negre, la Tyras şi Chersones155. Astfel, prezenţa la Tyras este extrem de

timpurie, datând din perioada 116-117, vexillaţia din legiune combinată cu vexillaţii din

trupele auxiliare (et auxilis eius) fiind pusă sub comanda centurionului M. Ennius

Illadianus156. Într-o altă inscripţie, ridicată în cinstea aceluiaşi centurion apar Cornelius

Vitalis, actarius, Iulius Iamblicus, eques, şi Marcus Valerius, valetudinarius157. Tot la

Tyras este atestat şi centurionul T. Trebius Fronto, inscripţia fiind ridicată de principales

legionis, din vexillaţia de acolo, din care s-a păstrat doar numele lui Iulius Valens,

signifer158. Numele legiunii mai apare în două inscripţii extrem de fragmentare159, precum

şi pe material tegular160. La Olbia, militari din legiunea V Macedonica fac parte dintr-o

altă vexillaţie aşezată acolo, împreună cu trupe din celelalte legiuni din Moesia Inferior161.

De asemenea, ştampile ale legiunii au fost descoperite şi la Chersones, două tipuri162,

precum şi o inscripţie care atestă un miles legionis, [...]tius Valens163. După cum s-a

observat deja, vexillaţiile din legiunile, trupele auxiliare şi flota din Moesia Inferior,

prezente la nordul Mării Negre, la Tyras, Olbia sau Chersones, au fost încartiruite chiar în

153 AnnÉp 1910, 214 = ILJug III 1032 = CGLBI 455: „Die Bezeichnung ex legione in Z. 3 betont die Abkommandierung des Beneficiariers aus seiner Stammeinheit auf die statio in Lješće, zumal die Legio V Macedonica eine der weitesten entfernten Truppen war, die regelmäßig Militärpersonal nach Dalmatien abstelle.”; ILJug I 81 = CGLB 471: „Die Namen der Gottheit und des Beneficiariers sind nich erhalten. Der Soldat war aus der Legio V Macedonica aus Niedermoesien bzw. Dakien nach Dalmatien abkommandiert”; ILJug III 1524 = CGLBI 472; CIL III 142194 = CGLBI 473; ILJug III 1522 = CGLBI 475. 154 Despre sistemul de drumuri din Dobrogea vezi Aricescu, Armata, p. 134-154 şi 193-194. Pentru o privire specială asupra oraşului Tomis vezi M. Ionescu, Gh. Papuc, Sistemul de apărare, p. 74-76. 155 T. Sarnowski, Archeologia 38, 1988, p. 70-81, cu prezentarea întregului material epigrafic cunoscut până în acel moment. 156 P. Nicorescu, AARMSI III, 26, 1944, p. 501-510; T. Sarnowski, Archeologia 38, 1988, p. 71-72, nr. 8. 157 P. Nicorescu, AARMSI III, 19, 1937, p. 219-220, nr. 2; T. Sarnowski, Archeologia 38, 1988, p. 72, nr. 9. 158 P. Nicorescu, AARMSI III, 19, 1937, p. 219, nr. 1; T. Sarnowski, Archeologia 38, 1988, p. 72, nr. 10. 159 T. Sarnowski, Archeologia 38, 1988, p. 72, nr. 11; p. 73, nr. 12. 160 T. Sarnowski, Archeologia 38, 1988, p. 73, nr. 14: LEG MAC şi L M; p. 73, nr. 15: LEG V M, în asociere cu LEG I IT şi LEG XI CL. 161 IOSPE I2 322; V. M. Zubar, N. A. Son, VDI 3 (213), 1995, p. 181-187, fiind considerată o inscripţie care atestă construcţia unui zid la Olbia. 162 T. Sarnowski, Archeologia 38, 1988, p. 76-77, nr. 27: L M V, cu mai multe soluţii de lectură; şi LEG M[AC]. 163 IOSPE I2 549 = Solomonik, Latinskii nadpisi, nr. 21.

52

interiorul acestor oraşe, şi de abia mai târziu, aceste cartiere militare s-au separat prin

ziduri de oraş, formând adevărate citadele164. Singurul loc unde încă de la început a fost

construită o fortificaţie, de către militari romani, fiind Charax (= fortificaţie, în limba

greacă)165, dar acest lucru nu ne interesează în acest moment întrucât la Charax nu sunt

informaţii despre prezenţa legiunii V Macedonica166.

O vexillaţie din această legiunea a participat fără îndoială la războiul parthic al lui

Traian, după cum pare a indica o inscripţie fragmentară descoperită la Bettir (Palaestina),

în care este vorba de vexillarii din legiunile V Macedonia şi XI Claudia (deşi o datare în

timpul războiului iudaic al lui Hadrian nu poate fi exclusă)167. Aceeaşi concluzie se poate

trage şi dintr-o inscripţie, din păcate fragmentară, descoperită la Thyatira. Un personaj al

cărui nume a căzut în spărtură afirmă că a fost pragmateus pe lângă legiunile V

Macedonica, VII Claudia, IV Scythica şi I Italica, de fapt vexillaţii din aceste legiuni, care

iernau în oraş (pragmateuovmeno" ejn ejparª......⁄......ºa paraceimatikoi'" legªiwvnwn eV Ma⁄keºdonikh'" kai; zV Kl. Pisth'" Eªujsebou'" ⁄ kºai; dV Skutikh'" kai; aV

∆Italikh'")168. Deşi afirmă că este vorba de legiuni, fără altă explicaţie, cred că este vorba

mai degrabă de anumite detaşamente, care participau la operaţiunile militare, şi care au

fost trimis la iernat în acest oraş, în timp ce poate grosul forţei expediţionare ierna la

Ancyra.

S-a presupus că vexillaţii din această legiune au participat la războiul iudaic al lui

Hadrian. În sprijinul acestei informaţii vine inscripţia funerară de la Neapolis în

Palaestina a lui M. Ulpius Cl(audia) Magnus Sav(aria) (centurio) leg(ionis) V

Mac(edonicae), ridicată de către alţi doi centurioni Fl(avius) Moderatus şi Iul(ius)

Ingenu(u)s, fără a se specifica dacă este vorba tot de legiunea V Macedonica, dar cred că

putem presupune că aşa este169. Singurul moment în care vexillaţii din această legiune ar

fi putut ajunge în Palaestina a fost războiul menţionat mai sus. Tot din timpul acestui

război sau poate mai degrabă din timpul expediţiei parthice a împăratului Traian, ar putea

data şi materialul tegular al acestei legiuni, asociat cu material tegular al legiunilor VII

Claudia p. f. şi XIII Gemina şi descoperit la Esseg (Palestina)170.

164 T. Sarnowski, Archeologia 38, 1988, p. 81. 165 Ibidem, p. 81-82. 166 Ibidem, p. 78-81, apar legiunile XI Claudia pia fidelis şi I Italica (CIL III 142154) 167 CIL III 141552. Filow, Legionen, p. 68-70; F. A. Lepper, Trajan’s Parthian War, Londra, 1948, p. 177, care nu susţine teoria lui Filow, conform căreia având în vedere că legiunea I Italica lipseşte de pe inscripţia citată ar fi participat cu întregul efectiv. 168 AnnÉp 1939, 132; J. Guey, MEFRA 55, 1938, p. 56-57; Lepper, op. cit., p. 180-183. 169 AnnÉp 1927, 146. 170 AnnÉp 1900, 69.

53

În anul 161, la puţină vreme după urcarea pe tron a lui Marcus Aurelius, a început

expediţia împotriva parţilor sub comanda lui L. Verus. După câteva lupte în Armenia

început adevărata expediţie împotriva parţilor la care a participat întreaga legiune sub

comanda legatului P. Martius Verus (vide infra)171. Acesta a fost chemat să-l înlocuiască

pe Statius Priscus, căzut într-una din luptele din timpul acestei campanii172. Din această

perioadă datează şi inscripţia funerară a lui Val(erius) Val(ens), miles l(egionis) V

M(acedonicae), defu(n)ct(us) in exped(itione) Part(hica), ridicată de tatăl acestuia, Iulius

Dizace173. De asemenea, cel mai probabil tot din această perioadă ar putea data şi

inscripţiile descoperite în Pontus et Bithynia, la Amasia, care atestă militari aflaţi în

activitate174. Tot din această perioadă datează activitatea lui [T. Val(erius)] T. f. Pol(l)ia

(tribu) Marci[anus], cas(tris), vet(eranus) leg(ionis) V Mac(edonicae) ex [b.f. c]os., care a

participat la expediţia parthică, apoi la războiul cu marcomanii şi a primit honesta missio

în anul 170, când legiunea se afla deja în Dacia175. Aflăm din această inscripţie că

Marcianus a servit succesiv sub mai mulţi comandanţi în expediţia parthică. Astfel,

Statius Priscus, consul în anul 159, a preluat la sfârşitul anului 162 comanda războiului

din Armenia, obţinând victorii strălucite şi fiind numit concomitent guvernator al

Cappadociei. Nu se cunoaşte sfârşitul carierei sale şi s-a presupus că şi-a pierdut viaţa în

timpul acestei campanii176. C. Iulius Severus a preluat comanda expediţiei orientale,

probabil după moartea lui Statius Priscus, ca guvernator al unei provincii sau ca comes

Augusti. Martius Verus a plecat împreună cu legiunea sa de la Troesmis, să ia parte la

campania lui L. Verus, capturând, după toate probabilităţile, Edessa şi Nisibis 177.

După întoarcerea din Orient, în contextul războaielor marcomanice şi a tulburărilor

care au atins Dacia în anul 168, legiunea a fost mutată în Dacia şi aşezată pentru aproape

un secol la Potaissa178. Totuşi mutarea legiunii V Macedonica în Dacia, cu toate că a fost

suplinită de către legiunile I Italica şi XI Claudia p. f., a permis în anul 170 p. Chr. o

invazie a costobocilor care afectează mai multe oraşe din Dobrogea, printre care şi

171 CIL III 6169 = ISM V 159. Vezi şi A. R. Birley, Marcus Aurelius. A Biography, Londra, 1987, p. 130. 172 RE 14, 1930, col. 2024. 173 CIL III 6189 = ISM V 185. 174 AnnÉp 1991, 1475 (centurio); 1474 (strator legati legionis) AnnÉp 1990, 896 ( centurion, descoperită la Comana Pontica, foarte aproape de Amasia); AnnÉp 1992, 1670 (beneficiarius consularis). Vezi St. Mitchell, în E. Dabrowa (ed.), The Roman and Byzantine Army in the East, Cracovia, 1994, p. 141-148. 175 Gr. Tocilescu, AEM 6, 1882, p. 41-42, nr. 86; CIL III 7505 = ILS 2311 = ISM V 160; M. Bărbulescu, Legiunea V Macedonica, p. 22-23. 176 RE III A, 1929, col. 2218-2221, nr. 18; Pflaum, nr. 136, p. 322. 177 Maria Laura Astarita, Avidio Cassio, Roma, 1983, p. 42-43: „In base a considerazioni cronologiche e geografiche, si possono attribuire a lui le conquiste di Edessa e di Nisibi”. 178 M. Bărbulescu, Legiunea V Mac., p. 22-32; p. 34-54; Piso, Fasti provinciae Daciae I, p. 88-89.

54

Tropaeum Traiani179. În acest oraş, L. Fufidius Lucianus, deceptus a Castabocas180 şi

Daizus Comozoi, interfectus a Castabocis181 şi-au pierdut viaţa în urma acestui atac182.

Doar în acest context putem înţelege prezenţa unei vexillaţii compuse din legiunile I

Italica Moesica şi V Macedonica Dacica, care a pus la Adamclisi o dedicaţie lui Neptunus

Augustus, prin grija centurionilor Eptidius Modestus (V Macedonica) şi Valerius Clemens

(I Italica)183.

3. Prosopografia legiunii V Macedonica în timpul staţionării în Moesia Inferior184

3. 1. Legati legionis

Aelius Optatus apare pe o inscripţie descoperită la Troesmis185, care datează din

timpul legaţiei lui L. Statilius Iulius Severus în Moesia Inferioară între anii 158/159-

160186. Aelius Optatus este necunoscut în prosopografia imperiului.

T. Calestrius Tiro187 a fost probabil legat al acestei legiuni în timpul războaielor

dacice, fie la Oescus, dacă admitem o mutare mai târzie a legiunii la Troesmis, fie chiar la

Troesmis. O încercare de refacere a carierei acestui personaj aparţine lui C. C.

Petolescu188. Acesta a pus alături două inscripţii, una din colecţia MNA, despre care s-a

presupus că a fost găsită la Sucidava, în care apărea un anume Tiro, legatus189 şi o

inscripţie din Cilicia, în limba greacă, care reda cariera lui T. Calestrius Tiro190. Inscripţia

179 Aricescu, Armata, p. 94. 180 Em. Popescu, StCl 6, 1964, p. 193. 181 CIL III 1421412 = ILS 8051. 182 Em. Popescu, StCl 6, 1964, p. 194–199. 183 AnnÉp 1901, 50 = CIL III 14433 = ILS 9118; Saxer, Vexillationen, p. 41-42, nr. 72; Aricescu, Armata, p. 46 şi p. 95. Despre atacul costobocilor din anul 170 vezi R. Vulpe, DID II, p. 158-163. 184 Pentru prosopografia legiunii în momentul staţionării în Dacia vezi M. Bărbulescu, Legiunea V Macedonica, p. 63-83. De asemenea, o încercare de prosopografie completă aparţine lui Ritterling, RE XII, 1925, col. 1582-1585. 185 R. Vulpe, SCIV 4, 1953, 3-4, p. 562-568, nr. 2 = AnnÉp 1960, 337 = ISM V 158. Vezi încă M. Zyromski, J. Hatłas, Balcanica Posnaniensia 7, 1995, p. 214, nr. 11. 186 Stein, Legaten, p. 75-76; Fitz, Laufbahn, p. 17-19; PIR2 I nr. 570, 575, 588. 187 M. Zyromski, J. Hatłas, Balcanica Posnaniensia 7, 1995, p. 211-212, nr. 6. 188 C. C. Petolescu, ZPE 58, 1985, p. 207-210. Vezi încă pentru întreaga sa carieră Franke, Legionslegaten, p. 123-126, nr. 58. 189 CIL III 8048. 190 AnnÉp 1965, 320.

55

din Cilicia a fost magistral comentată de H. G. Pflaum191. Astfel, personajul fusese

tribunus ale legiunii VI Ferrata în Syria, apoi quaestor în provincia Pontus et Bithynia

(tamiva Povntou kai; Beiquniva") şi legatus pro praetore al proconsulului din Gallia

Narbonensis (presbeuth;" kai; ajntistravthgo" Galliva" Narbwnhsiva"), după

tribunatul şi pretura de la Roma, devine curator viarum Valeriae Tiburtinae [...]nae.

Devine apoi legat al legiunii V Macedonica (presbeuth;" legiw'no" eV Makedonikh'"),

proconsul al Achaiei (ªajnquvpato" ∆Acºaiva") şi apoi legat al Ciliciei (presbeuth;" kai; ajntistravthgo" ∆Autokravtoro" Nevroua" Traianou' Sebastou' Germanikou' Dakikou'

ªKilikiva"º). Guvernarea Ciliciei trebuie să fi avut loc în anii 113/114-115/116, ceea ce

înseamnă că legaţia de legiune a fost cândva între 105-110. De curând, C. C. Petolescu l-a

identificat pe centurionul Ferox, ce apare pe inscripţia păstrată în colecţiile de la MNA, cu

pretorianul L. Ennius L. f. Tro(mentina) Ferox, originar din localitatea Aquae Statiellae192,

lăsat la vatră în anul 76 de către Vespasian, şi a cărui diplomă a fost găsită la Tomis193.

Într-adevăr, această inscripţie pare a fi fost pusă pentru un personaj al cărui nume se afla

în partea superioară, astăzi pierdută, a inscripţiei şi care luptase în centuria lui Ferox, de

către fratele şi moştenitorul său, M. Pompeius Proculus, beneficiarius Tironis legati.

Surprinde folosirea nominativului pe post de genitiv la un substantiv de declinarea III, dar

în această zonă mai este folosit cel puţin o dată194. De asemenea, dacă identificarea

propusă de C. C. Petolescu este exactă, atunci cariera de centurion a lui Ferox a fost destul

de lungă, însă perfect posibilă, având în vedere că servise numai 16 ani în gărzile

pretoriene.

Q. Caecilius Redditus apare pe o inscripţie descoperită la Troesmis195, care datează

din anii 151-154, anii legaţiei lui Fuficius Cornutus în Moesia Inferior196. Este foarte

posibil ca acelaşi personaj să apară într-un fragment de inscripţie descoperit tot la

Troesmis şi din care aflăm că înainte de a avea o carieră senatorială, acesta fusese ofiţer de

rang ecvestru197. Acesta servise ca prefect al cohortei I Montanorum, din Pannonia (CIL

XVI 47), apoi ca tribun al cohortei I Britannica milliaria c. R., în Moesia Superior (CIL

191 H.-G. Pflaum, în Corolla memoriae Erich Swoboda dedicata, Graz-Köln, 1966, p. 184-194 = AnnÉp 1966, 485. 192 C. C. Petolescu, în Al. Avram, M. Babeş, Civilisation grecque et cultures antiques périphériques. Hommage à Petre Alexandrescu à son 70e anniversaire, Bucureşti, 2000, p. 339-341. 193 CIL XVI 21 = ISM II 8. 194 S. Stati, Limba latină în inscripţiile din Dacia şi Scythia Minor, Bucureşti, 1961, p. 81 şi 96-97. 195 R. Vulpe, SCIV 4, 1953, 3-4, p. 557-562, nr. 1 = S. Lambrino, RévÉtRoum 2, 1954, p. 96-101 = AnnÉp 1957, 266 = ISM V 155. 196 PIR2 C 71; J. Fitz, Laufbahn, p. 16-17; R. Syme, Danubian Papers, Bucureşti, 1971, p. 217. 197 CIL III 1421423 = ISM V 142: [Q. C]aecilius Re[dditus] / [post] tres mili[tias equestres...] / sis procur[ator...]. Vezi întreaga discuţie la Em. Doruţiu-Boilă, ISM V, p. 173-174. Vezi încă M. Zyromski, J. Hatłas. Balcanica Posnaniensia 7, 1995, p. 213-214, nr. 10.

56

XVI 49), fiind atestat apoi ca procurator în Africa şi probabil în Raetia. Este apoi trecut în

tagma senatorială, probabil între edili sau pretori şi devine legat la legiunii.

Cominius Secundus apare pe o inscripţie descoperită la Troesmis198, care datează

din timpul legaţiei lui L. Minicius Natalis Quadronius Verus în Moesia Inferior, din anii

142-144199. Cominius Secundus a devenit, după această legaţie de legiune, guvernator al

provinciei Pannonia Inferior între anii 147-150200.

P. Martius Verus apare pe o inscripţie descoperită la Troesmis, din timpul

guvernatorului, M. Iallius Bassus Fabius Valerianus201. A. Stein a datat legaţia acestuia

din urmă în anul 162202. J. Fitz a propus anii 163-164 după legaţia lui M. Servilius

Fabianus Maximus203. R. Syme a stabilit că acesta a guvernat numai câteva luni în anul

162, fiind urmat de Servilius Fabianus204. Încă în acelaşi an legiunea a plecat împreună cu

Martius Verus în Orient, acesta fiind chemat să-l înlocuiască pe Statius Priscus, decedat în

timpul campaniei împotriva parţilor205. Este una din ultimele inscripţii care atestă legiunea

V Macedonica la Troesmis, înainte de plecarea în expediţia parthică şi transferul în Dacia.

Plotius Iulianus apare pe inscripţia descoperită la Troesmis, ce conţine numele

militarilor recrutaţi în anii 108-109206, şi care au fost lăsaţi la vatră în anul 134 de

guvernatorul provinciei Sextus Iulius Maior207. Din păcate, nu se cunosc alte detalii despre

cariera acestui personaj.

Q. Pomponius Rufus apare pe o inscripţie de la Leptis Magna, onorat în timp ce era

proconsul Africae. Din inscripţie aflăm că fusese şi legatus legionis V, fără alte informaţii.

Având în vedere că apoi a guvernat şi provincia Moesia Inferior, putem presupune că este

198 A. Rădulescu, Pontica 1, 1969, p. 319-323 = AnnÉp 1972, 547 = AnnÉp 1975, 756 = ISM V 141: Imp. T. Ael(io) Had(riano) Antoni/no Aug(usto) Pio p(atri) p(atriae) tr(ibunicia) p(otestate) cos. III et Ve/ro Caes(ari) c(ives) R(omani) cons(istentes) canab(is) leg(ionis) V / Ma(cedonicae) su(b) Minicio Natale leg(ato) Aug(usto) pr. pr. / dedic(ante) Cominio Secundo leg(ato) Aug(usti); descoperită în 1968 cu prilejul lucrărilor agricole la 3, 5 km SE de cetatea de vest de la Troesmis. Vezi încă M. Zyromski, J. Hatłas. Balcanica Posnaniensia 7, 1995, p. 212, nr. 8. 199 Fitz, Laufbahn, p. 14-15; Thomasson, Laterculi praesidum, col. 133, nr. 82. Vezi încă inscripţia de la Callatis, IGR I 653 = ISM III 114 şi I. Rodà de Mayer, Dacia, N. S. 22, 1978, p. 219-223. Inscripţia care îi redă complet cariera a fost descoperită la Tibur, CIL XIV 3599 = ILS 1061= InscrIt IV, I, 113. La începutul carierei a fost tribun militar al legiunii XI Claudia. 200 CIL XVI 99 (150); 179; 180 (148); PIR2 C 1271; R. Syme, Danubian Papers, p. 219; Dobó, Verwaltung, p. 57-58, nr. 39; Fitz, Verwaltung, II, p. 524-525, nr. 312. 201 CIL III 6169 = ISM V 159. Vezi încă M. Zyromski, J. Hatłas, Balcanica Posnaniensia 7, 1995, p. 215, nr. 13, datează legaţia sa de legiune între 161/2-166. 202 Stein, Legaten, p. 76-77. 203 Fitz, Laufbahn, p. 48. 204 Syme, Dacia, N. S. 12, 1968, p. 337; Thomasson, Laterculi praesidum, col. 136, nr. 94 205 RE 14, 1930, col. 2024; Maria Laura Astarita, Avidio Cassio, p. 42-44; A. R. Birley, Marcus Aurelius, p. 130. 206 CIL III 6178 + 6179 + 6180; Em. Doruţiu-Boilă, Epigraphica, p. 185-191 = ISM V 137 = CGLBI 630 (doar beneficiari); M. Zyromski, J. Hatłas. Balcanica Posnaniensia 7, 1995, p. 212, nr. 7. 207 PIR2 I 397; Stein, Legaten, p. 67; Fitz, Laufbahn, p. 46.

57

vorba de legiunea V Macedonica208. Legaţia de legiune ar trebui datată cândva înainte de

anul 95, când este atestat consul.

Q. Roscius Sex. f. Quir. Coelius Murena Pompeius Falco, legatus legionis209, în

timpul lui Traian, din partea căruia a primit dona militaria în timpul războaielor dacice

(vide supra), după cum rezultă din două inscripţii una descoperită la Tarracina, Italia şi

cealaltă la Hierapolis Castabala, în Cilicia. Aceasta din urmă este o inscripţie onorifică

ridicată de un anume A. Laberius Camerinus şi de fiul lui, Laberius Camerinus, centurion

al legiunii V Macedonica. A avut apoi o carieră prodigioasă, fiind printre altele şi

guvernator al Moesiei Inferior.

M. Sedatius C. f. Quir. Severianus Iulius Acer Metilius Nepos Rufinus Ti.

Rutilianus Censora fost leg at ale legiunii V Macedonica în perioada 144-147210, după

Cominius Secundus, devenind apoi curator viae Flaminiae şi apoi legat al provinciei

Dacia Superior, unde este atestat în mai multe inscripţii211. A fost consul suffectus în

153212.

P. Vigellius Raius Plarius Saturninus Atilius Braduanus Caucidius Tertullus, care

apare pe o inscripţie descoperită la Troemis213, a fost legat al legiunii în timpul lui

Antoninus Pius, după opinia lui E. Ritterling214. Cel mai probabil a comandat legiunea

între anii 159-162215. S-a presupus că ar putea fi identic cu un anume Saturninus,

proconsul al Africii în anul 180216.

...Volcasius, legat al legiunii V Macedonica într-o inscripţie de la Tuder (Umbria,

regio VI) care îi redă cariera. Acesta fusese pe rând: legatus provinc(iae) Narbonensis,

legatus legionis V Macedonicae proconsul provinciae Siciliae praefectus aerarii militaris

şi apoi consul217. Cel mai probabil inscripţia datează din perioada Traian-Hadrian.

208 CIL VIII 13 = ILS 1014 = AnnÉp 1948, 3; PME, P 81. Vezi încă M. Zyromski, J. Hatłas. Balcanica Posnaniensia 7, 1995, p. 207-208, nr. 3. Pentru legaţia din Moesia Inferior vezi Stein, Legaten, p. 59-60; Fitz, Laufbahn, p. 44. 209 CIL X 6231 = ILS 1035 (Tarracina, Italia); CIL III 12117 = ILS 1036 (Hierapolis Castabala, Cilicia); A. R. Birley, The Origin and Career of Q. Pompeius Falco, ArhVest 28, 1977, p. 360-367. 210 AnnÉp 1913, 55 = ILS 9487 = IDR III/2 97; AnnÉp 1933, 249 = IDR III/2 98. Vezi şi cele două inscripţii descoperite la Băile Herculane, IDR III/1 56 şi 70. 211 Pentru datarea legaţiei de legiune vezi J. Reynolds, JRS 61, 1971, 144-145 şi W. Eck, RE Suppl. XIV, 1974, col. 106, nr. 22. Despre întreaga carieră a acestui personaj vezi Piso, Fasti, p. 61-65, nr. 14 (datarea legaţiei de legiune la p. 64 ) şi M. Zyromski, J. Hatłas. Balcanica Posnaniensia 7, 1995, p. 213, nr. 9 212 Vidman, Fasti Ostienses, p. 51; Alföldy, Konsulat, p. 163-164. 213 CIL III 6183 = ILS 1116 = ISM V 145. 214 Ritterling, RE XII, col. 1582. 215 M. Zyromski, J. Hatłas, Balcanica Posnaniensia 7, 1995, p. 214-215, nr. 12. 216 B. Thomasson, Die Statthalter der römischen Provinzen Nordafrikas von Augustus bis Diocletianus, Lund, 1960, II, p. 87. 217 CIL XI 4647 = AnnÉp 1985, 365. W. Eck, Senatoren, p. 249 presupune că ar fi fost proconsul al Siciliei sub Traian; Thomasson, Laterculi praesidum, col. 6, nr. 40, nu face nici o supoziţie.

58

Sunt atestaţi 11 legaţi ai acestei legiuni, în perioada staţionării la Troesmis. Dintre

aceştia cinci sunt atestaţi prin inscipţii de la Troesmis. Marea majoritatea a acestora sunt

cunoscuţi în prosopografia imperială romană. Interesant de observat este faptul că doi

dintre aceştia sunt apoi atestaţi guvernatori ai provinciei Moesia Inferior.

3. 2. Tribuni militum

M. Acilius A. f. Volt. Priscus Egrilius Plarianus, tribunus militum laticlavius

legionis V Macedonicae, apare pe o inscripţie descoperită la Ostia, de unde era originar. A

fost tribun al legiunii cândva după anii 105-106, când este atestat IIIIvir viarum

curandarum. A avut apoi o carieră importantă, care îl va duce până la consulat, în anul

128218.

P. Cluvius Maximus Paullinus, tribunus militum laticlavius, după cum apare într-o

inscripţie funerară care îi redă cariera, parte a unei mici construcţii funerare, în formă de

templu219. Descoperirea a fost făcută la S. Terese (Labicum, Italia, Regio I). Întrucât ştim

că a fost consul în jurul anului 138 şi că a fost pretor înainte de anul 128 când a fost trimis

de senat la Hadrian cu ocazia întoarcerii din Africa (legatus missus a senatu ad

imp(eratorem) Hadrianum cum ex Africa reverteretur)220. Tribunatul său de legiune se

poate data în ultimii ani de domnie ai lui Traian, sau în primii ani de domnie ai lui

Hadrian. A devenit apoi legat al Moesiei Superior şi proconsul al Asiei221.

C. Corne[lius ..f.] C. n. Rufus, tribunus militum legionis V [Macedonica]

angusticlavius, apare pe o inscripţie onorifică descoperită la Verona (Italia, Regio X).

Cariera acestui personaj, de origine ecvestră, a continuat apoi la nivel municipal, fiind

pontifex şi IIIIvir iure dicundo. Inscripţia datează de la cumpăna secolelor I-II222.

L. Fadius Cornutus Titius Messianus, tribunus militum angusticlavius, apare pe o

inscripţie funerară descoperită la Florentia (Italia, Regio VII), fost prefect al cohortei V

Gallorum, din Moesia Superior223. Inscripţia datează din secolul al II-lea, probabil din

perioada când legiunea se afla încă în Moesia Inferior.

218 CIL XIV 155; AnnÉp 1945, 34; CIL VI 31677 = ILS 155; AnnÉp 1955, 170-172; Alföldy, Legionslegaten, p. 27-28, nr. 35; Degrassi, Fasti, p. 37. 219 A. Degrassi, Epigraphica 1, 1939, p. 307: „Si trata di un tempietto sepolcrale il cui basamento aveva le misure di circa 11 metri per 10”. 220 Vezi discuţia la Degrassi, Epigrafica 1, 1939, p. 313-315, care este de părere că ambasada l-a întâlnit pe Hadrian în Campania. 221 A. Degrassi, Epigraphica 1, 1939, p. 307-321 = AnnÉp 1940, 99 = AnnÉp 1946, 168; Degrassi, Fasti, p. 39. Pentru legaţia din Moesia Superior vezi Stein, Legaten, p. 43-44 (datată în jur de 140). 222 CIL V 3364; PME, C 249. Vezi încă Ritterling, RE XII, 1925, col. 1583. 223 CIL XI 1597 = CIL VI 3519; PME, F 20.

59

T. Flavius Claudianus T. fil. Aemona, tribunus militum angusticlavius, a pus o

dedicaţie la Tarracina (Italia, Regio I)224. Din păcate nici întregirea propusă, nici datare nu

asigura atribuirea acestei inscripţii repertoriului legiunii V Macedonica, pe când se afla în

Moesia Inferior.

C. Iavolenus Calvinus Geminius Kapito Cornelius Pollio Squilla Q. Vulkacius

Scuppidius Verus, tribunus militum laticlavius la începutul domniei lui Hadrian225.

Pentru acest personaj, tribunatul militar a fost doar o parte din prodigioasa carieră care l-a

condus până la consulat226.

C. Lu[cilius...] Proc[ulus], tribunus militum legionis V M[acedonicae]

(angusticlavius), apare pe o inscripţie de la Tarquinii (Italia, Regio VII). Inscripţia a fost

datată în a doua parte a secolului I, dar ar putea data şi de la începutul secolului al II-

lea227.

P. Mummius P. f. Gal. Sissena Rutilianus228, tribunus militum laticlavius sub

Hadrian (A. R. Birley datează tribunatul său înainte de 134229), după cum apare pe două

inscripţii de la Tibur (Tivolli) din Italia (Regio I, Latium et Campania) în care îi este

redată cariera. A devenit apoi consul în anul 146 şi apoi guvernator al Moesiei Superior şi

proconsul al Asiei230.

T. Nummius T. f. Hor. Augustalis, tribunus militum angusticlavius, apare într-o

inscripţie din Etruria, de la Falerii (Civita Castellana) şi care datează din vremea lui

Traian231.

Q. Papirius Q. f. Pupinia Maximus, tribunus militum angusticlavius, apare pe o

inscripţie onorifică descoperită la Roma. Înainte de tribunatul de legiune, acesta a fost

prefect al cohortei III Bracaraugustanorum, care a staţionat pe teritoriul Raetiei. Cel mai

probabil inscripţia datează din prima parte a secolului al II-lea232.

224 CIL X 6302; PME, F 45. 225 CIL XIV 2499 = ILS 1060, inscripţia a fost descoperită la Grottaferrata în teritoriul oraşului Tusculum; PIR I2 I 13; E. Dabrowa, în D. L. Kennedy (ed.), The Roman Army in the East, JRA Suppl. Ser. 18, Ann Arbor, 1996, p. 279-280. 226 Nu se ştie anul exact al consulatului său, dar s-a presupus că el trebuie să fi avut loc sub Hadrian sau Antoninus Pius, Degrassi, Fasti, p. 192; Alföldy, Konsulat, p. 192. 227 M. Torelli, Elogia Tarquiniensia, Florenţa, 1975, p. 160-161, nr. 5; PME, L 34bis. 228 CIL XIV 3601= Inscr It, IV, I, 115; 4244 = InscrIt, IV, I, 116. 229 Birley, Fasti, p. 250; idem, Goverment of Britain, p. 252. 230 CIL X 6587, 4 iunie; Degrassi, Fasti, p. 41; Alföldy, Konsulat, p. 151. Pentru legaţia din Moesia Superior vezi Stein, Legaten, p. 44 (datată în jur de 150). Despre întreaga sa carieră vezi Birley, Fasti, p. 248-250; Caballos Rufino, op. cit., p. 237-239, nr. 132; A. R. Birley, Goverment of Britain, p. 251-252, nr. 24. 231 CIL XI 3099 (p.1323); PME, N 23. 232 CIL VI 1822 = ILS 1893; PME, P 13. Despre cohorta în discuţie vezi H. Wolff, BayerVbl 65, 2000, p. 166-167 şi tabelul cu evidenţa diplomelor; J. Spaul, Cohors2, p. 94.

60

Tib. Pompeius Pompei Iusti f. Priscus, tribunus militum angusticlavius, originar

din Cadurcus (Aquitania), ar fi putut servi fie în Moesia Inferior, fie în Dacia, după

dislocarea legiunii la Potaissa. Inscripţia a fost descoperită la Lugdunum. După tribunatul

militar personajul de faţă a ales o carieră civilă devenind iudex arcae Galliarum III

provinciae Galliae233.

[...]cus Po[...], tribunus militum angusticlavius, apare pe o inscripţie extrem de

fragmentară, descoperită la Buthrotum (Epir). Cariera acestuia ar putea data din perioada

dinastiei Flaviilor sau din timpul domniei lui Traian234.

Salvius Nenius L. Anius Campanianus Cn. Plotius Maximinus T. Oenius Severus

Serveienus V[rsus], tribunus militum laticlavius în decursul secolului al II-lea, înainte de

expediţia parthică235.

C. Set[tidius] C. F. Pup. Fir[mus], tribunus militum angusticlavius, despre care

avem informaţii într-o inscripţie de la Pula, Regio X, că după ce a fost tribun al cohortei

IIII Thracum Syriaca, ce staţiona în Syria, a devenit apoi tribun al legiunii V Macedonica.

Comandamentul său ar putea fi pus, fie în timpul războiului iudaic, fie în timpul expediţiei

lui Lucius Verus, deşi inscripţia ar putea data şi din secolul I p. Chr. În aceste condiţii s-ar

putea data în timpul participării ei la războiul iudaic din vremea lui Nero şi începutul

domniei lui Vespasian236.

[...] Cn. f. Clu(stumina tribu) Celer [...M]aximus Cornelius [...Ce]lsinus [...]

[trib(unus) milit(um) leg(ionis)] V Macedonicae apare pe o inscripţie extrem de

fragmentară, de la Roma, unde îi este redată cariera acestui personaj. Acesta a servit ca

tribun militar laticlav şi în legiunea V Macedonica. După tribunatul militar a făcut parte

dintre Xviri stlitibus iudicandis şi apoi a devenit quaestor în provincia Asia237.

T. Travius T. f. …, tribunus militum legionis V [Macedonicae ?], apare pe o

inscripţie extrem de fragmentară descoperită la Ameria (Italia, Regio VI), care se poate

data la sfârşitul secolului I. Din păcate întregirea nu este sigură, fiind probabil vorba de un

membru al ordinului ecvestru238.

233 CIL XIII 1686 = ILS 7017 = IDRE I 186; PME P 65; Bărbulescu, Legiunea V Macedonica, p. 66, nr. 2. 234 AnnÉp 1950, 170; L. Moretti, RFIC 102, 1974, p. 456-457; W. Eck, Chiron 5, 1975, p. 385; Pflaum, Carrières, nr. 178bis; PME, P 125. 235 CIL III 6755; PIR2 VII, 2, p. 49, S nr. 140: „trib(unus) la[t(iclavius)] leg(ionis) V Mac(edonicae) Troesmide in Moesia inferiore tendentis, antequam expeditioni Marci et Veri Parthicae interfuit, ...” 236 A. von Domaszewski, AEM 5, 1881, p. 225-226 = InscrIt X,I, 67: „Titulus primus saec. p. Chr. attribuendus est”; PME, S 45. 237 CIL VI 41153 = CIL VI 3831 (p. 3142) = CIL VI 31699. 238 CIL XI 4374; PME, T 32.

61

Q. Volteius Q. f. Horatia Dexter, tribunus militum legionis V Macedonicae

angusticlavius, apare pe o inscripţie fragmentară, descoperită la Spoletium (Regio VI).

După tribunatul de legiune a devenit apoi prefect al alei I Tungrorum, din Britannia239.

Ignotus, tribunus militum angusticlavius, pune o inscripţie funerară părintelui său

la Virunum, în Noricum240. Acesta fusese prefect al unei cohorte necunoscute şi se afla în

momentul morţii tatălui său în funcţia de tribun al legiunii V Macedonica.

Ignotus, tribunus militum laticlavius, apare pe o inscripţie fragmentară descoperită

la Artena (Italia, Regio I), din care aflăm că a servit ca tribun în această legiune, devenind

apoi, după alte funcţii civile, legatus legionis II Augustae din Britannia, în prima jumătate

a secolului al II-lea241.

Ignotus, tribunus militum legionis V Macedonicae, angusticlavius, apare pe o

inscripţie fragmentară descoperită la Mataró (Iluro, Hispania Tarraconensis). Cariera

acestuia datează probabil din secolul al II-lea242.

Ignotus, tribunus militum legionis V M[ac(edonicae), apare pe o inscripţie extrem

de fragmentară, descoperită cel mai probabil undeva pe teritoriul Bulgariei243. Inscripţia

datează fără îndoială din timpul staţionării legiunii V Macedonica pe teritoriul Moesiei

Inferior.

Ignotus, tribunus militum legionis V Macedonicae, apare pe o inscripţie extrem de

fragmentară, descoperită la Antiochia, în Pisidia244. Inscripţia datează probabil din secolul

I, având în vedere funcţia de praefectus fabrum, pe care a îndeplinit-o ulterior.

Ignotus, tribunus militum legionis V Macedonicae, apare pe o inscripţie

fragmentară, descoperită la Thugga (Africa Proconsularis). Cariera acestuia poate data din

prima jumătate a secolului al II-lea245.

Sunt atestaţi 23 de tribuni ai legiuni V Macedonica, în timpul staţionării la

Troesmis. Dintre aceştia şapte sunt tribuni laticlavii, 11 sunt tribuni angusticlavii, restul

nu pot fi încadraţi într-o categorie, datorită gradului de păstrare al inscripţiilor.

239 CIL XI 4788, p. 1374; PME, V 128. 240 CIL III 4859 = ILLPRON 608. 241 S. Orlandi, ZPE 115, 1997, p. 271-277 = AnnÉp 1997, 279: . . . [co(n)s(uli), VIIvir(o) ep]ul[on(um), / trib(uno) mil(itum) leg(ionis) V] / Mac(edonicae), [quaest(ori) . . . /. . . t]rib(uno) [pleb(is), praet(ori), / curat(ori) viae V]aleri[ae Tiburtinae / et aliment(orum)?, leg(ato) l]eg(ionis) II A[ug(ustae), / . . . p]rae[f(ecto) aer(ari Sat(urni)?]; Birley, Roman Goverment of Britain, p. 260, nr. 34. 242 M. Ribas i Bertrán, Els orígens de Mataró, Mataró, 1964, p. 186; PME, Inc 9: [...flami]ni Romae et A[ugusti...] / [praef(ecto) coh(ortis)...] in Germania [...] / [praef(ecto) coh(ortis) . Ga]ilorum evuitatae (sic!) [...] / [...trib(uno) mil(itum) leg(ionis) V] Macedonic[ae...]. 243 V. Beševliev, Epigrafski prinosi, nr. 95 = AnnÉp 1957, 301; PME, Inc 51. 244 F. Cumont, J. G. C. Anderson, JRS 2, 1912, p. 234; PME, Inc 62. 245 CIL VIII 26585; PME, Inc 142. Vezi încă Saxer, Vexillationen, p. 62, nr. 124.

62

3. 3. Praefectus castrorum

Tib. Veturius Tib. f. Aemilia tribu Mauretanus246; sub Hadrian sau Antoninus Pius,

nu se poate data cu precizie, se poate doar afirma că provine din timpul staţionării la

Troesmis a legiunii. Personajul era originar din Fundi, oraş din Latium, ai cărui locuitori

erau înscrişi în tribul Aemilia. Dedicaţia este pusă de ordinul decurionilor din aşezarea

civilă de la Troesmis, şi nu cea din canabae. Din păcate, personajul nu mai este atestat în

alte documente.

3. 4. Primi pili legionis

Ti. Cl(audius) Celsus apare pe o inscripţie onorifică ridicată la Troesmis în cinstea

împăratului Antoninus Pius247.

L. Artorius Castus apare pe două inscripţii descoperite la Epetium, provincia

Dalmatia, din care aflăm că după ce a fost centurion în mai multe legiuni, inclusiv în

legiunea de faţă, devine primipil al acestei legiuni. Apoi i se încredinţează comanda unei

escadre navale a flotei de le Misenum, probabil în contextul războaielor marcomanice.

Cariera sa continuă apoi în Britannia şi procurator al Liburniei, regiune cuprinsă în

provincia Dalmatia, cu drept de justiţie capitală, probabil tot în contextul tulburărilor din

acei ani Cel mai probabil primipilatul legiunii V Macedonica se poate data în ultimii ani

de prezenaţă la Troesmis a acesteia248.

3. 5. Centuriones legionis

P. Ael(ius) Quintianus Magni fil.249; centurion aflat încă în activitate care pune o

dedicaţie lui Iuppiter Optimus Maximus pentru sănătatea împăraţilor Marcus Aurelius şi

Lucius Verus, în timp ce legat al provinciei era Iallius Bassus Fabius Valerianus şi legat

al legiunii P. Martius Verus (vide supra întreaga discuţie privind datarea acestei

inscripţii).

P. Aelius Firmus, (centurio) leg(ionis) V Mac(edonicae), centurionul aflat încă în

activitate pune o inscripţie funerară unui alumnus, Heraclius, la Amasia, în provincia

246 CIL III 775 = 6195 = ISM V 143: Tib. Veturio / Tib. fil. Aemilia / Mauretano Fun/dis praefecto / castrorum / leg(ionis) V Mac(edonicae) / ordo / Troesmensium. 247 CIL III 6168 = ISM V 140. 248 CIL III 1919 = ILS 2770 = IDRE II 303; Pflaum, Carrières, I, 196; Dobson, Primipilares, p. 267-268, nr. 151. Vezi încă CIL III 12224 (= 12791) = IDRE II 304, în timp ce era praefectus (castrorum) legionis VI victricis, din Britannia. 249 CIL III 6169 = ISM V 159.

63

Pontus et Bithynia250. Ne putem gândi că acest alumnus ar fi murit în timpul unei

campanii orientale, la care legiunea a luat parte, poate chiar cea din vremea lui L. Verus.

Se pare că legiunea staţionat destul de mult în această zonă, întrucât sunt deja două

inscripţii care atestă un veteran şi un centurion, originari din această localitate (vezi infra)

şi de asemenea prezenţa unei borne („marker or boundary stone”) cu textul: LEG V / MAC

/ COH X, ceea ce sugerează că întreaga cohortă a zecea a staţionat la Amasia251.

P. Ael(ius) S[...]anus, (centurio) leg(ionis) XXII P(rimigeniae) p(iae) f(idelis),

le[g(ionis)] V Maced(onicae), pune o inscripţie votivă la Schlossau pe limesul Germaniei

Superior, fiind centurion al legiunii XXII Primigenia252. Întrucât castelul de la Schlossau a

fost părăsit o dată cu mutarea limesului spre Est, spre barbaricum, în vremea lui

Antoninus Pius, ne-am putea gândi că această inscripţie datează din perioada ante ca.

155253. Înainte fusese, cel mai probabil, la Troesmis, centurion al legiunii V Macedonica.

L. Aconius L. f. Clu(stumina tribu) Statura, apare într-o inscripţie de la Tifernum

Mataurense (Umbria, regio VI)254. Acesta a fost centurion în legiunile XI Claudia p. f.,

IIII Flavia Felix, V Macedonica şi VII Claudia p. f., în această ultimă sarcină fiind decorat

de Traian în urma primului războai dacic, întrucât Traian nu este decât Germanicus. Mai

târziu va fi trecut, de către acelaşi principe în rangul ecvestru. O. Richier propune însă o

altă soluţie, propunând citirea carierei sale într-o ordine inversă, exact în cazul lui Sex.

Pilonius Modestus. Astfel centurionatul în legiunea XI Claudia ar fi ultimul, şi atunci

decoraţiile ob bellum Germanicum et Sarmaticum au fost obţinute când era centurion în

legiunile VII Claudia sau V Macedonica, ambele în Moesia, şi în timpul lui Domitian şi în

timpul lui Nerva; iar cele ob bellum Dacicum când era centurion al legiunii XI Claudia sau

IIII Flavia Felix, în primul război dacic (Traian nu este încă Dacicus). În aceste condiţii

centurionatul în legiunea V Macedonica datează din timpul lui Domitian.

Annaeus Pulcher, centurio fr(umentarius), a pus o dedicaţie lui Asclepius şi

Hygiei undeva pe drumul dintre Troesmis şi Noviodunum, unde se afla cel mai probabil o

statio; altarul a fost descoperit în localitea Horia (jud. Tulcea) 255.

250 D. H. French, în Deuxième Congrès International d’histoire de la côte de la Mer Noire 1er-3 Juin 1988 (limba turcă, AnnÉp 1991, 1461), Samsun, 1990, p. 559-560, nr. 4 =AnnÉp 1991, 1475. 251 D. H. French, Epigraphica Anatolica 15, 1990, p. 135-136, nr. 1. 252 CIL XIII 6504. 253 Pentru ultimele discuţii despre crearea limesului (Vorderelimes) Germaniei Superior în vremea lui Antoninus Pius, vezi G. Alföldy, în Limes Imperii Romani. Beiträge zum Fachkolloquim ”Weltkulturerbe Limes” November 2001 in Lich-Arnsburg, Saalburg Schriften 6, Bad-Homburg, 2004, p. 7-20. 254 CIL XI 5992 = IPD4 509 = Mrozewicz, Legioniści, 2; V. A. Maxfield, Military Decorations, p. 190; Richier, Centuriones ad Rhenum, p. 285-287, nr. 227. 255 ISM V 239. Aici au fost descoperite mai multe ştampile ale legiunii V Macedonica, V. H. Baumann, Peuce 4, 1973-1975, p. 72-73 şi pl. VIII.

64

M(arcus) Caesius M(arci) f(ilius) Pol(lia) Verus Pollentia (centurio) leg(ionis) V

Mac(edonicae), care apare într-o inscripţie din provincia Pontus et Bithynia, din

localitatea Comana Pontica256. Acesta după ce servise 16 ani ca pretorian în cohorta IX, a

fost făcut optio ad carcerem şi a servit ca evocatus 7 ani, după care a fost promovat

centurion în legiunea V Macedonica, în cohorta VI, hastatus posterior, în care a mai servit

patru ani şi a murit. Întreaga sa carieră este rezumată chiar în inscripţia citată: stipendia

accepit caligata XVI evocativa VII centurionica IIII militavit annis XXVII vixit annis

XXXXI. O carieră care a început foarte devreme, la 15 ani şi care s-a încheiat la 41 de ani ,

prin moartea personajului, inscripţia fiindu-i ridicată de doi liberţi. Este posibil ca

personajul de faţă să-şi fi găsit sfârşitul în una dintre expediţiile orientale la care legiunea

a luat parte, poate chiar războiul parthic al lui L. Verus (vezi infra o aglomerare de

inscripţii centrate în zona Amasia).

M. Calventius Viator, (centurio) leg(ionis) V M[a]cedonicae aflat împreună cu

legiunea sa în Orient pe timpul lui Hadrian, poate chiar în primul an de domnie, la sfârşitul

campaniei parthice; inscripţia a fost descoperită la Gerasa (Jarash, Arabia)257; acelaşi

personaj apare şi sub Traian ca centurion al legiunii IIII Flavia Felix, într-o inscripţie de

la Sarmizegetusa, în timp ce legiunea se afla în Dacia258, interesant este faptul că în timp

ce era în Dacia activase ca exercitator equitum singularium legati Aug. pr. pr., în timp ce

guvernator era C. Avidius Nigrinus, între 110/112-114259; în Arabia aflăm că: equites

sing(ulares) eius (scil. Hadriani) qui hibernati sunt Antioch[i]ae ad Chrysorhoan quae et

Gerasa hiera et asylo(s) et autonomos quorum curam agit M(arcus) Calventius Viator

(centurio) leg(ionis), având în grijă de data aceasta pe equites singulares Augusti. Reluând

de curând discuţia asupra carierei acestui personaj, C. C. Petolescu datează inscripţia chiar

în primul an de domnie al lui Hadrian260. În aceste condiţii, Calventius Viator a fost

transferat în legiunea V Macedonica, imediat după anul 114, şi îşi continuă cariera de

exercitator, pe lângă guvernatorul Syriei în timpul războiului parthic şi viitorul împărat

Hadrian. Se pare însă că nu acesta a fost punctul final al carierei acestui personaj. Acesta

256 AnnÉp 1990, 896. 257 AnnÉp 1915, 42; C. C. Petolescu, Pontica 37-38, 2004-2005, p. 195-198. 258 CIL III 7094 = IDR III/3 2205; Ritterling, RE XII, 1925, col. 1544; D. Benea, Din istoria militară a Moesiei Superior şi a Daciei. Legiunea VII Claudia şi legiunea IIII Flavia, Cluj-Napoca, 1983, p. 208, nr. 53. 259 Piso, Fasti provinciae Daciae I, p. 19-23, data guvernământul acestuia în Dacia între 110/112-?115. Se cunoaşte însă acum din două diplome militare că deja în 3/4 mai 114 era guvernator Q. Baebius Macer (RMD IV 225, 226 = RGZM, nr. 16). 260 C. C. Petolescu, Pontica 37-38, 2004-2005, p. 195-198.

65

este din nou menţionat, în discursul lui Hadrian de la Lambaesis, din vara anului 128, din

nou în legătură cu equites singulares Augusti261.

Tib. Claudius Tib. f. Quirina (tribu) Ulpianus, centurion al legiunii, care moare la

Troesmis la 56 de ani, fiind încă activ; originar din Laodicea (Syria) acesta avusese o

carieră prodigioasă fiind centurion în legiunile X Gemina (Pannonia Superior), IIII Flaviae

Felix (Moesia Superior), XII Fulminata (Cappadocia), III Cyrenaica (Arabia) X

Fretensis (Syria Palaestina) şi II Adiutrix (Pannonia Inferior) 262.

...filius Cla[udia (tribu)] Decimus263; originar din [Sava]ria (Pannonia Superior)

sau [Varva]ria (regio XI transpadană) sau [Nova]ria (Dalmatia), ultimele două localităţi

sunt propuse de G. Forni pe baza apartenenţei la tribul Claudia264; datarea trebuie să fie

foarte timpurie, numele centurionului este trecut la nominativ, formula hic situs est şi

apartenenţa italică a veteranului, mă fac să cred că această inscripţie ar data chiar din

primii ani ai sosirii legiunii în castrul de la Troesmis; cu atât mai mult cu cât inscripţia

funerară este ridicată de un anume [Vale]rius Pu[den]s, (centurio) legio[nis] eiusdem,

[her]es, personaj care ar mai putea fi identificat pe o inscripţie de la Oescus, cândva în

vremea lui Vespasian sub forma C. Val[eri]us Pud[e]n[s m]iles leg(ionis) V

M[a]c(edonicae)265, identificare perfect posibilă dacă ţinem seama că personajul nostru ar

fi putut urca la gradul de centurion după o carieră ca militar şi ar fi putut servi chiar mai

bine de trei decenii, până la începutul secolului al II-lea când a fost transferat împreună cu

legiunea sa la Troesmis; ca o simplă curiozitate amintim existenţa la Troesmis al unui alt

C. Valerius Pudens, dar care pune o inscripţie în calitate de veteran al legiunii, în timpul

lui Hadrian266.

M. Ennius Illadianus apare în două inscripţii comandând vexillaţia romană de la

Tyras pe la 117-118 (vide supra) 267.

Eptidius Modestus apare pe inscripţia descoperită la Adamclisi, menţionată mai

sus. Cariera sa datează din jurul anului 170 (vide supra) 268.

261 CIL VIII 2532 = 18042 = ILS 2487. Vezi întreaga discuţie la M. Le Glay, în Akten des XI. Internationaler Limeskongresses (Székesfehérvár, 30. 8– 6. 9. 1976), Budapest, 1977, p. 545–557 şi C. C. Petolescu, Pontica 37-38, 2004-2005, p. 197-198. 262 CIL III 6186 = ISM V 179. 263 CIL III 6193 (frg. a, b, c) + CIL III 6187 (fgr. d) = ISM V 201. 264 G. Forni, Annali della Fac. di Lett. et Filos., Univ. di Pavia, 15, 1982, p. 701(non vidi) = AnnÉp 1983, 879. 265 AnnÉp. 1912, 188 = ILB 52. 266 CIL III 6166 = ILS 2474 = ISM V 154. 267 P. Nicorescu, AARMSI III, 26, 1944, p. 501-510; T. Sarnowski, Archeologia 38, 1988, p. 71-72, nr. 8; P. Nicorescu, AARMSI III, 19, 1937, p. 219-220, nr. 2; T. Sarnowski, Archeologia 38, 1988, p. 72, nr. 9. 268 CIL III 14433.

66

[.I]ulius Candidus, (centurio) leg(ionis) V M[ac(edonicae)]269, în aceeaşi

inscripţie de la Berytus în cinstea lui Cn. Iulius Rufus, din care aflăm că acesta din urmă

era socrul său; dealtfel statuia a fost ridicată pe cheltuiala lui Candidus; inscripţia a fost

pusă cel mai probabil în ultimii ani de domnie ai lui Traian.

Iulius Proculus, centurio leg(ionis) V Mac(edonicae) et III Gal(licae) et XXII

Primig(eniae), într-o inscripţie votivă de la Lambaesis, din Numidia, în care fratele lui

C(aius) Iulius Valerianus (centurio) leg(ionis) III Aug(ustae) XVI Fl(aviae) F(elicis) bis

IIII Scyt(hicae) bis, fiind centurion în legiunea III Augusta, staţionată acolo, închină

pentru sănătatea familiei sale lui Iupiter Optimus Maximus Heliopolitanus270.

Cn. Iulius L. f.[Fa]b(ia tribu) Rufus apare pe o bază de statuie ridicată la Berytus

(Syria) în cinstea sa de un alt centurion al legiunii V Macedonica (vide infra) 271. Printre

multiplele însărcinări pe care le-a avut acest personaj se înscrie şi un centurionat al

legiunii V Macedonica, pe timpul lui Domitian sau Traian. Personajul mai este cunoscut şi

dintr-o inscripţie de la Karak Nouh în Beqaa272, de unde aflăm că şi-a încheiat cariera

militară ca primipil al legiunii I Italica.

Iulius Severus apare pe inscripţia sa funerară, care a fost a fost descoperită la

Tarsos (Cilicia) 273. Este posibil să fi murit în timpul vreunei expediţii orientale la care

legiunea a luat parte sau poate era originar chiar din această zonă, întrucât monumentul

funerar este ridicat de soţia sa.

C. Iulius C. f. Valens (centurio) leg(ionis) V Mac(edonicae) dom(o) Amasia, pe o

inscripţie funerară ridicată de soţa şi copii lui la Tropaeum Traiani pe la jumătatea

secolului al II-lea274. Unul dintre copii săi Iulius Iulianus ar fi putut şi el intra în armată,

întrucât într-o inscripţie de la Durostorum apare un omonim ca eques legionis XI

Claudiae275. Centurionul era originar din Amasia Pontului.

(A.) Laberius Camerinus, centurio legionis, după cum apare într-o inscripţie de la

Hierapolis Castabala, Cilicia, pusă de acesta împreună cu tatăl său276, în timp ce fostul

269 C. Ghadban, Bulletin d’archéologie et d’architecture libanaises, 2, 1997, p. 206-223 (non vidi) =AnnÉp 1998, 1435 = CEpR XIX-XX 878 (C. C. Petolescu); Richier, Centuriones ad Rhenum, p. 289-291, nr. 231. 270 CIL VIII 2627 (p. 1739); Bărbulescu, Legiunea V Macedonica, p. 70, nr. 18 (nu este sigur dacă poate fi atribuită Daciei). Despre această zeitate vezi în ultimă instanţă R. Turcan, Cultele orientale în lumea romană (traducere de M. Popescu), Bucureşti, 1998, p. 172-183. 271 C. Ghadban, Bulletin d’archéologie et d’architecture libanaises, 2, 1997, p. 206-223 (non vidi) =AnnÉp 1998, 1435 = CEpR XIX-XX 878 (C. C. Petolescu); Richier, Centuriones ad Rhenum, p. 289-291, nr. 231. 272 CIL III 13606 = IGLS VI 2955. 273 CIL III 222. 274 CIL III 1421410 = Conrad, Grabstelen, p. 197, nr. 265. 275 C. C. Petolescu, în Prinos lui Petre Diaconu la 80 de ani (volum îngrijit de I. Cândea, V. Sârbu, M. Neagu), p. 237-246, în special p. 239-240; vezi şi Conrad, Grabstelen, p. 207, nr. 301. 276 CIL III 12117 = ILS 1036.

67

legat al legiunii Pompeius Falco devenise legat al provinciei Moesia Inferior. Cel mai

probabil tatăl acestuia servise într-una din trupele auxiliare care staţionau în provincia

Moesia Inferior, fiind lăsat la vatră în timpul legaţiei lui M.’ Laberius Maximus, perioadă

în care la comnda legiunii V Macedonica se afla Q. Pompeius Falco. Odată devenit

cetăţean, cariera militară în legiune devenea deschisă pentru fiul acestuia care a ajuns

destul de repede centurion al legiunii V Macedonica.

... Mussidiu[s] Proculu[s], (centurio) leg(ionis) V Mac(edonicae), pune o dedicaţie

Dianei la Sirakovo, în Macedonia. Este greu de stabilit momentul cronologic al

acesteia277.

T. Seranius Primianus (centurio) legionis V Macedonic(a)e pune la Roma o

inscripţie funerară soţiei şi celor doi copii ai săi278. Probabil că acest centurion era originar

chiar din capitala imperiului.

L(ucius) Solicius Aurelian(us) (centurio) leg(ionis) V Mac(edonicae) et leg(ionis)

p(rimae) Minerviae p(iae) fidelis, într-o inscripţie de la Forum Iulii (Fréjus), din Gallia

Narbonensis279. Inscripţia ar putea data de la începutul secolului al II-lea când cele două

legiuni au staţionat în Moesia Inferior, în timpul războaielor dacice.

Q. Trebellius Q. f. Fab(ia tribu) Maximus Roma [e]x trecenario [(centurio)

le]g(ionis) V Mac(edonicae)280; menţiunea ex trecenario se referă la cele trei centurionate

efectuate de acesta în gărzile Romei, dintre care ultimul este chiar menţionat: [(centurio)?

coh(ortis)] IIII praet(oriae). După ducerea la bun sfârşit a acestor îndatoriri, Trebellius

Maximus, provenit probabil din foşti componenţi ai cohortelor pretoriene (evocatus),

având în vedere originea sa, a fost trimis în legiunea V Macedonica, între primi ordines,

devenind (centurio) I h(astatus) p(osterior). Inscripţia a fost descoperită la Tomis281. Este

foarte posibil ca în calitatea sa de ofiţer din prima cohortă a legiunii să fi fost trimis cu

însărcinări pe lângă guvernatorul provinciei, ce rezida cel mai probabil în acest oraş.

T. Trebius Fronto, inscripţia fiind ridicată de principales legionis, din vexillaţia de

la Tyras din care s-a păstrat doar numele lui Iulius Valens¸ signifer282.

[...M]aximus [(centurio) leg(ionis) V Mac]edonicae [quae est in Moesia

infe]rior<e=I> [...q]uae est [...]III; o inscripţie extrem de fragmentară de la Roma care

277 AnnÉp 1895, 100. 278 CIL VI 3631. 279 CIL XII 264 (p. 808) = ILN I 22; Richier, Centuriones ad Rhenum, p. 298-299, nr. 240: „Le centurion a donc servi dans la Ière légion Minervia entre le début du principat de Nerva et la fin de celui d’Antonin”. 280 CIL III 7534 = ILS 4063 = Em. Doruţiu-Boilă, SCIV 13, 1962, 2, p. 415-419 = ISM II 140. 281 C. C. Petolescu, în Y. Le Bohec (ed.), La hiérachie (Rangordnung) de l’armée romaine sous le Haut-Empire. Actes du Congrès de Lyon (15-18 septembre 1994), Paris, 1995, p. 245-248; vezi încă J. C. Mann, ZPE 52, 1983. p. 136-140. 282 P. Nicorescu, AARMSI III, 19, 1937, p. 219, nr. 1; T. Sarnowski, Archeologia 38, 1988, p. 72, nr. 10.

68

redă cariera unui centurio, printre altele şi perioada când a activat în legiunea V

Macedonica, în Moesia Inferior283.

M. Ulpius Cl(audia) Magnus Sav(aria) (centurio) leg(ionis) V Mac(edonicae),

acestui centurion îi este ridicată o inscripţie funerară la Neapolis în Palaestina, de către alţi

doi centurioni Fl(avius) Moderatus şi Iul(ius) Ingenu(u)s, fără a se specifica dacă este

vorba tot de legiunea V Macedonica, dar cred că putem presupune că aşa este284.

Centurionul era originar din Savaria, provincia Pannonia Superior. Cel mai probabil

centurionul a murit în timpul uneia dintre campaniile orientale. Fiind vorba de Palaestina,

ne putem gândi la războiul iudaic al împăratului Hadrian.

L. Valerius Fuscus285; altar ridicat în cinstea lui Mythras Neînvinsul de către

acest centurion al legiunii; altarul a fost descoperit, cel mai probabil la Troesmis, a fost

dus la Iaşi în perioada interbelică; N. Gostar credea că altarul trebuie să fi provenit de la

Barboşi286.

C(aius) Val(erius) Paternus, (centurio) leg(ionis) V M(acedonicae), pune o

dedicaţie către un Genius necunoscut în Mauretania Tingitana, la Banasa287.

[C.?Vale]rius Pu[den]s apare pe o inscripţie ce datează de la începutul secolului al

II-lea288. Vezi întreaga discuţie supra la centurionul ...filius Cla[udia (tribu)]Decimus, al

cărui moştenitor era personajul de faţă.

Ferox (vide supra la discuţia privind cariera lui T. Calestrius Tiro, legat al legiunii

în vremea lui Traian) 289.

Ignotus, centurion al legiunilor II Traiana fortis, X Fretensis, I Italica şi al legiunii

V Macedonica, apare într-o inscripţie funerară de la Troesmis, fiind centurion al acestei

din urmă legiuni290.

Sunt cunoscuţi 29 de centurioni ai legiunii V Macedonica, în timpul staţionării la

Troemis.

Milites legionis

283 CIL VI 31736. 284 AnnÉp 1927, 146. 285 ISM V 221 = CIMRM II, p. 360, nr. 2286. 286 N. Gostar, Danubius 1, 1967, p. 113, nota 39. 287 AnnÉp 1946, 51. 288 CIL III 6193 (frg. a, b, c) + CIL III 6187 (fgr. d) = ISM V 201. 289 CIL III 8048; C. C. Petolescu, în Al. Avram, M. Babeş, Civilisation grecque et cultures antiques périphériques. Hommage à Petre Alexandrescu à son 70e anniversaire, Bucureşti, 2000, p. 339-341. 290 CIL III 6192 = ISM V 202: ... Traian(ae), leg(ionis) I Ital(icae), leg(ionis)/Fret(ensis), leg(ionis) V Mac(edonicae)... / vixit ann(is) LIII. Petronia /...fil(ia) et her(es) f. c.

69

Pentru perioada în care legiunea a staţionat la Troesmis dispunem de un document

de o valoare inestimabilă291, şi anume lista militarilor care îşi începuseră serviciul în anii

108-109 (veterani qui militare coeperunt Annio et Atilio cos et Palma et Tullo cos)292 şi

care sunt lăsaţi la vatră în anul 134, în timp ce guvernator al Moesiei Inferior era Sex.

Iulius Maior293 şi legat al legiunii, Plotius Iulianus (vide supra). În acest document apar

aproximativ 300 de militari, dintre care 230 de veterani lăsaţi la vatră şi aproximativ 70

reliqui veterani, după cum glăsuieşte inscripţia, cel mai probabil missicii. Spre deosebire

de alte liste păstrate, cum ar fi lista de la Viminacium care păstrează numele soldaţilor

lăsaţi la vatră în anul 195 din legiunea VII Claudia294, în lista de faţă nu este trecută şi

originea veteranilor. Veteranii sunt trecuţi pe cohorte, începând cu prima cohortă în capul

listei pe faţa principală şi continuând cu celelalte trei cohorte pe aceeaşi faţă şi cu numele

veteranilor din cohortele V-X pe faţa laterală stângă. Pe faţa laterală dreaptă erau trecuţi

ultimii veterani rămaşi din cohorta X şi care nu încăpuseră pe faţa laterală stângă. În lipsa

indicaţiilor privind originea lor, doar o analiză onomastică ne poate ajuta în a stabili, cu

toate precauţiile, anumite zone predilecte de recrutare. Sunt atestaţi 34 Iulii, cu diverse

cognomina, 23 Valerii, 7 Flavii şi 5 Claudii, de asemenea şi alte nume. Se remarcă lipsa

Ulpiilor, fapt explicat prin constatarea generală că până la începutul lui Hadrian peregrinii

recrutaţi în legiuni nu adoptau numele împăraţilor la domnie295. Apar, de asemenea, şi alte

nomina, cum ar fi: Aufidius, Baebius, Antistius, Calpurnius, Cassius, Cornelius sau altele

mai rare, cum ar fi: Aconteius, Atisius, Atalius, Cabellius, Caesonius, Grattius sau

Ferranius. Marea majoritate a cognomina păstrate sunt de origine latină, cu excepţia lui

Alexander, Eleuther şi Philippus, care au origine grecească. Iată în continuare lista

soldaţilor:

Principales immunesque

Sempronius Valens, ex architecto cohortis I (col. I, r. 1); Iulius Proculus, ex

immuni (col. I, r. 5); [V]alerius Valens, ex imaginifero cohortis I (col. I, r. 20), Attius

Alexander, ex optione cohortis I (col. I, r. 24); Antonius Silvanus, ex corniculario cohortis

I (col. I, r. 31); P. Atal(i)us, ex beneficiario cohortis II (col. II, r. 24); P. Maius Severus, ex

corniculario cohortis IIII (col. III, r. 29); [...]us Valens, ex beneficiario procuratoris (col.

291 ISM V 137. 292 A. Degrassi, Fasti consolari, p. 32-33. 293 PIR2 I 397; Stein, Legaten, p. 67; Fitz, Laufbahn, p. 46; Thomasson, Laterculi praesidum, col. 133, nr. 77. 294 CIL III 14507 = IMS II 53 = IDRE II 308. Doina Benea, Din istoria militară, p. 77-78.

295 Em. Doruţiu-Boilă, ISM V, p. 169.

70

IV, r. 5); [C]rispus, ex beneficiario legati (col. IV, r. 6); [...]us, ex beneficiario (col. IV, r.

14); [...]s, ex actario (col. IV, r. 21); [...]ter, ex beneficiario (col. IV, r. 24); INTIM, ex

beneficiario procuratoris (col. IV, r. 26); [...]us, ex signifero (col. IV, r. 29); Antonius

R(...), ex optione (col. V, r. 3); Iulius Geme[...], ex beneficiario legati (col. V, r. 4);

Flavius Ei[...], ex beneficiario legati (cohortis VIIII) (col. VI, r. 28); [.] at. Philippus, ex

beneficiario (col. VII, r. 20); [...]alis optio retentus ad spem (col. VIII, r. 1); [...], ex

aquilifero (col. VIII, r. 2); Aquila, ex bucinatore (col. VIII, r. 4); [...]nd ex imaginifero

(col. VIII, r. 3); Geta b(eneficiarius ?) (col. VIII, r. 17); [...]e ex immuni (col. VIII, r. 19);

[...]us, ex beneficiario (col. VIII, r. 30); [...] ex beneficiario legati (col. VIII, r. 31); [...]us

ex beneficiario procuratoris (col. VIII, r. 34); Claudius Secundus exac[to] (col. IX, r. 18);

Flavius Valens, ex beneficiario legati (col. IX., r. 20).

Equites

Iulius Severus, ex equite (col. II, r. 30); Valerius Rufus, ex equite cohortis III (col.

III, r. 18); Valerius Valens ex[equite?] cohortis III (col. III, r. 19); Gellius Germanus, ex

equite cohortis IIII (col. III, r. 28); [Sa]turninus, ex equite (col. IV, r. 8); [...]s, ex equite

(col. IV, r. 16); [...] ex equite (col. VIII, r. 21); [...] ex equite (col. VIII, r. 27); Calpurnius

ex e[q(uite)] (col. IX, r. 12)

Milites

Coloana I, Cohors I: Pescenius I[...]; Flavius Antoninus; Valerius Valens; Vibius

Priscus; Antistius Vetus; Iulius IMV ?; [...]tenius; Lupus; [S]abinus; Iulius Longinus;

P...Me. aas ?; Valerius Proculus; Tiberius Capito; Pomponius Maximus; Caesonius

Niger; Iulius Valens; Iulius Valens; Septimius Celer; Fonteius Capito; Claudius Maximus;

Coloana II: Valerius Firmus; Cassius Longinus; Claudius Maximus

Memius Valens (sic!); Valerius Ianuarius; Cassius Valens; Iulius Maximus; Valens; M.

Pontianus; Cohors II: Sosius Longinus; Fera. Longinus; Cornelius Bassus; Valerius

Victor; Valerius Longinus; Iulius Macrinus; Memmius Capito; Naevius Pudens; Iulius

Roscius; Valerius Maximus; Pomp. IV ?; Cassius Longinus; Valerius Libo Egnatius

Valens;

Coloana III: Barbius Cant[aber?-rius?]; Cohors III: Lucilius Pu[dens?]; Iulius

Licinianus; Valerius Vale[...]; Helvius Cant[aber?-rius?]; Domitius Do[...]; Iulius Fi[...];

C(a)enius ///; Nem(onius?-isius?) Valens; Valerius Maximus; Baebius Severus;

Sempronius Rufus; Iulius Valens; Cohors IIII: Iulius Aquila; Cassius Germanus; Pe///

71

Valens; Claudius Crispus; Verus Bassus; ///Leonti(anus); Velleius Capito; Aufonius

Valen(tinus?);

Coloana IV, Cohors [V?]: [L]ong[inus]; [Secu]ndus; Alexander; [Phili]ppus;

[Sec]undus; ///nus; ///s; Valens; ///Vale[ns]; Saturninus; [S]aturninus; ///GNLL/;

Varianus; ///us; ///ONT;

Coloana V: Pro...;.nia.o; Licinius....s; Valerius Mo[destus?]; Flavius Cael...er;

Iulius;

Coloana VI: Truccius Secundus; Atistius Valens; Iulius Valens; Sulpicius

Valentinus; Iulius Balens (sic!); Iulius Severus; Iulius Longinus; Iulius Genianus; Cohors

VIIII:Iulius...; Valerius Longinus; Flavius Pont[icus?]; Valerius Ism...; Iulius Vibianus;

P. Ancoteius...; Antonius...; Antonius...; Statorius No[...]; Aemilius...; Servilius; A.

Vege[...]; Valerius Mar[...]; T. Flavius Un... s; Petronius; Valerius... s; Flavius... r; Bu ...

l; P ... s;

Coloana VII: Aponius Moe[sicus]; Valerius Ma///; Papirius Mes///; Valerius

Fronto; Iulius Alexander; Valerius Maximus; Iulius Severus; Avii...; Iulius Iub...; Me/e/s;

M(a)eonius Val///; Severus Am///; ///Leonatus; Iulius Valens Valentinus; Iulius Candidus;

Iulius Nobilis; D... Geminus; Reliq(ui) v(eterani): Antonius Eleuther; Grattius Italicus;

Valerius Priscus; Aufidius Iulianus; Antonius Geminus; Antonius Pro...; Aemilius

Geminus; Valerius Severus; Iulius Sabinus; Iulius Proculus; Catonius Secundus; Iulius

Longinus; Iulius Vitulus; T. Flavius Magnus; Cohors X: Lucretius Statutus; Valerius

Fronto; Flavius Valens; Messius Valens; Publicius Tertius;

Coloana VIII: Pavius; ///s Pudens; /// on ///////; /// Rufus; /// us Valens; Fronto;

///nq Valens; /// genus; /// nus //; /// Gemel;

Coloana IX: Cassius Vi///; Terentius Gir///; Iulius Ponticus; Caesius; Cabellius

L///; Iulius Sap....; Antonius Crispus; Antonius Proculus; Iulius Germanus; Valerius

Pollio; Marcius Silvanus; Valerius Clemens; Numitorius Severus; Valerius Aternus;

Nonius Satu[rninus]; L. Valerius Maximus; Claudius Me...; Decimus; Sex. Be///; Ruf///;

Sext///; /// Mussianus.

3. 6. Principales

3. 6. 1. Beneficiarii

72

Iul(ius) Longinus, b(ene)f(iciarius) co(n)s(ularis) ex leg(ione) V Macedon(ica),

pune la Skelani, în provincia Dalmatia o dedicaţie lui Mars Augustus296. E. Schallmayer

(CGLBI) datează inscripţia în secolul al III-lea. Totuşi, în acelaşi punct au mai fost

descoperite inscripţii ale beneficiriarilor din legiunile Moesiei Inferior, astfel încât

inscripţia datează cel mai probabil din perioada staţionării în această provincie. Nu trebuie

uitat că în lista veteranilor lăsaţi la vatră la Troesmis în anul 134 apar numai puţin de trei

Iulii Longini (ISM V 137).

...LO..., b(ene)f(iciarius) co(n)s(ularis)[leg(ionis) V] Maced(onicae), pune un altar

votiv unei divinităţi necunoscute tot la Skelani, în provincia Dalmatia ca şi beneficiarul

precedent297. Şi aceasta provine tot din timpul în care legiunea se afla pe teritoriul

Moesiei Inferior. Vezi şi alte inscripţii care atestă beneficiari din legiunile I Italica şi XI

Claudia dislocaţi la Skelani298. Şi alţi beneficiari din armata Moesiei Inferioare au mai

apărut pe teritoriul Dalmatiei, spre exemplu la Stolac299.

M. Sufena M. f. Pal(atina tribu) Titianus miles, leg(ionis) V Mac(edonicae) b.f.

cos, într-o inscripţie funerară ridicată de părinţii acestui beneficiar în vârstă de 25 ani şi

care fusese recrutat la 18 ani300. Absenţa formulei Dis Manibus, prezenţa lui hic situs est,

mă face să mă gândesc la o datare timpurie, de ce nu chiar pretraianică, când legiunea se

afla la Oescus. Numele Sufena este italic, de origine etruscă. Având în vedere că părinţii

sunt cei care pun piatra de mormânt, este posibil ca întreaga familie să fi emigrat în aceste

zone.

C. Valerius Secundus, b(ene)f(iciarius) co(n)s(ularis) leg(ionis) V

Mac(edonicae), apare într-o inscripţie funerară de la Amasia, provincia Pontus et

Bithynia, unde a murit după 25 de ani de serviciu, fiind încă în activitate301. Este posibil,

ca şi în cazul alumnus-ului mort tot la Amasia (vezi supra), şi acest beneficiar să fi murit

în timpul uneia dintre campaniile orientale la care legiunea a luat parte.

296 AnnÉp 1910, 214 = ILJug III 1032 = CGLBI 455: „Die Bezeichnung ex legione in Z. 3 betont die Abkommandierung des Beneficiariers aus seiner Stammeinheit auf die statio in Lješće, zumal die Legio V Macedonica eine der weitesten entfernten Truppen war, die regelmäßig Militärpersonal nach Dalmatien abstelle”. 297 ILJug I 81 = CGLB 471: „Die Namen der Gottheit und des Beneficiariers sind nich erhalten. Der Soldat war aus der Legio V Macedonica aus Niedermoesien bzw. Dakien nach Dalmatien abkommandiert”. 298 ILJug III 1524 = CGLBI 472; CIL III 142194 = CGLBI 473; ILJug III 1522 = CGLBI 475. 299 CGLBI 487. 300 D. Tudor, MCA 2, 1956, p. 581, nr. 49 = AnnÉp 1957, 191 = ISM II 192 = CGLBI 620: „Titianus stammte aus einer italischen Familie, die sich in Tomis niedergelassen hatte.”. 301 D. H. French, The Legio V Macedonica in Northern Asia Minor, în Congrès Internationale sure la Mer Noire 1-3 Juin, vol. 1, Samsun, 1990, p. 555-561 = AnnÉp 1992, 1670.

73

P. Valerius Pacatus, mil(es) leg(ionis) V Mac(edonicae), b.f. cos., duplicarius,

într-o inscripţie funerară de la Tomis302. Este posibil ca Pacatus să fi fost trimis cu

misiune temporară sau mai degrabă permanentă, având în vedere gradul să militar, în

oraşul Tomis.

3. 6. 2. Frumentarii

M(arcus) Flavi(us) Caecilius Telesphorianus, f(r)um(entarius) leg(ionis) V

Macedonic(ae), pune o inscripţie funerară soţiei sale Ulpia Prisca la Lambaesis, în

Numidia303.

T. Flavius Pap(iria tribu) Valerianus, Oesco, mil(es) fr(umentarius) leg(ionis) V

Mac(edonicae); acestui personaj îi este ridicată o inscripţie funerară la Roma, după ce

servise 8 ani şi trăise 28. Inscripţia îi este ridicată de moştenitorul său L. Sallustius

Alexander304. Făcea parte din acel numerus frumentariorum ce se afla cantonat la Roma.

3. 6. 3. Actarius

Cornelius Vitalis, actarius, apare într-o inscripţie de la Tyras din perioada anilor

117-118, aflat sub comanda centurionului M. Ennius Illadianus (vezi supra)305.

3. 6. 4. Optiones

C. Iulius Saturninus, domo Oesci ex optione vet(eranus)leg(ionis) V

Mac(edonicae), într-o inscripţie de la Troesmis306. A fost recrutat de la Oescus, probabil

în timpul staţionării legiunii acolo. Inscripţia poate data în aceste condiţii din epoca

Traian-Hadrian. Mai mulţi Saturnini apar în lista soldaţilor lăsaţi la vatră în 134307.

3. 6. 5. Signiferi

L(ucius) Iu[lius M]axi[mus] sig(nifer) vet(eranus) leg(ionis) V M[ac(edonicae)],

după cum apare într-o inscripţie bilingvă, greacă şi latină, din provincia Pontus et 302 CIL III 7550 = ISM II 193 = CGLBI, p. 474, nr. 618: „Pacatus war aus seinem Rang als beneficiarius consularis Gehaltsstufe eines duplicarius aufgestiegen”. 303 CIL VIII 2867 (p. 1740). 304 CIL VI 3342. 305 P. Nicorescu, AARMSI III, 19, 1937, p. 219-220, nr. 2; T. Sarnowski, Archeologia 38, 1988, p. 72, nr. 9. Pentru acest grad vezi A. von Domaszewski, RO2, p. 38-39. 306 CIL III 6190 = ISM V 188 = Ferjančić, Settlement of Legionary Veterans, p. 300, nr. 436. 307 ISM V 137.

74

Bithynia, de la Kureller308. Cel mai probabil veteranul era originar din această zonă,

întorcându-se acasă după satisfacerea stagiului militar.

Iulius Valens, signifer, este unul dintre principales legionis, din vexillaţia de la

Tyras care pun o inscripţie centurionului T. Trebius Fronto, comandantul acestei

vexillaţii309.

Ulp(ius) Latinus ex sig(nifero) vet(eranus) leg(ionis) V Mac(edonicae), într-o

inscripţie funerară, descoperită la Histria, dar care provine fără îndoială din teritoriul

oraşului310. Inscripţia i-a fost ridicată de către soţia sa Aufidia Avita, a cărei inscripţii

funerare, pusă de aceasta fiind încă în viaţă s-a descoperit tot la Histria311.

3. 7. Immunes

3. 7. 1. Stratores

L. Petronius Herculanus, strator leg(ati) leg(ionis) V Mac(edonicae), apare într-o

inscripţie funerară din Amasia Pontului (localitate de unde au mai fost recrutaţi şi alţi

membri ai acestei legiuni) unde s-a retras după 28 de ani de serviciu militar312. Deşi

inscripţia nu are elemente ferme de datare, putem presupune, prin analogie cu inscripţiia,

descoperită la Tropaeum Traiani care atestă un centurion al legiunii originar din această

localitate (vezi supra), că Herculanus a servit în perioada în care legiunea a staţionat la

Troesmis313.

3. 7. 2. Valetudinarius

Marcus Valerius, valetudinarius, pune alături de alţi membri ai legiuni o inscripţie

la Tyras în jurul anilor 117-118 centurionului M. Ennius Illadianus (vezi supra) 314.

3. 8. Eques

308 AnnÉp 1914, 135. M. P. Speidel, ANRW VII. 2, p. 734, nr. 31, datează cariera acestuia în epoca lui Claudius-Nero. 309 P. Nicorescu, AARMSI III, 19, 1937, p. 219, nr. 1; T. Sarnowski, Archeologia 38, 1988, p. 72, nr. 10. 310 V. Pârvan, Dacia 2, 1925, p. 233, nr. 24 = ISM I 276 = Ferjančić, Settlement of Legionary Veterans, p. 303, nr. 453. 311 ISM I 277. 312 D. H. French, în Deuxième Congrès International d’histoire de la côte de la Mer Noire 1er-3 Juin 1988 (limba turcă, AnnÉp 1991, 1461), Samsun, 1990, p. 559, nr. 3 = AnnÉp 1991, 1474. Despre strator legati legionis, aflat în poziţie inferioară faţă de strator consularis (servea în biroul guvernatorului), vezi A. von Domaszewski, RO2, p. 39; A. Passerini, DE IV, 1949, p. 59. 313 CIL III 1421410 = Conrad, Grabstelen, p. 197, nr. 265. 314 P. Nicorescu, AARMSI III, 19, 1937, p. 219-220, nr. 2; T. Sarnowski, Archeologia 38, 1988, p. 72, nr. 9. Despre acest grad vezi A . Passerini, DE IV, 1949, p. 608.

75

Iulius Iamblicus, eques, apare alături de alţi membri ai legiunii ca făcând parte din

vexillaţia detaşată la Tyras sub comanda centurionului M. Ennius Illadianus (vezi

supra)315.

3. 9. Milites gregarii

Iul(ius) Ponticus militavit in leg(ione) V Mac(edonica) natus Amastris, soldatul

moare la Troesmis în timp ce era încă sub arme, inscripţia fiindu-i pusă de fraţii săi, dintre

care unul era şi el miles legionis eiusdem316. Soldatul fusese recrutat la 18 ani şi moare la

32 de ani după 14 ani de serviciu militar.

C. Pu[bli]cius Niger, [mil(es)] leg(ionis) V Mac(edonicae), pune libertei şi soţiei

sale originare din Bithynia o inscripţie funerară la Troesmis317. Este probabil ca şi

soldatul să fie originar din Bithynia., fiind recrutat cu ocazia uneia dintre expediţiile

orientale la care legiunea a luat parte.

(P.) Scribonius (Collina tribu) Celer, miles legionis V Macedonicae, fiul

veteranului P. Scribonius P. f. Col(lina tribu) Varus, din Ephesus, a ridicat, împreună cu

mama sa Arrelia Celerina, o stelă funerară în memoria tatălui lui, descoperită la

Oescus318. Având în vedere că pe baza caracterelor interne, prezenţa formulei dis

manibus, dar şi a formulei hic situs est, inscripţia de poate data la începutul secolului al

II-lea, putem presupune că acest militar a continuat să servească şi după momentul

transferului legiunii la Troesmis.

Sentius Ponticus mil(es) leg(ionis) V Mac(edonicae), pune împreună cu un alte

frate, cu acelaşi nume, dar deja veteran, o inscripţie funerară unui anume Iulius Ponticus,

soldat în aceeaşi legiune şi originar din Amastris319.

L. Valerius L. f. Proclus, miles, apare pe o inscripţie funerară descoperită la

Butovo-Nedan (Pavlikeni), în necropola romană de la NV de satul Nedan, care îi redă

întreaga cariera, începută la Oescus, ca miles legionis V Macedonicae şi continuată apoi

în aceeaşi legiune, ca beneficiarius legati, optio ad spem ordinis şi centurio legionis

eiusdem, fiind şi decorat în această calitate cu ocazia războiului dacic al lui Domitian sau

315 P. Nicorescu, AARMSI III, 19, 1937, p. 219-220, nr. 2; T. Sarnowski, Archeologia 38, 1988, p. 72, nr. 9. 316 Gr. Tocilescu, AEM 6, 1882, p. 41, nr. 84; CIL III 7502 = ISM V 186 = Ferjančić, Settlement of Legionary Veterans, p. 301, nr. 439 = Conrad, Grabstelen, p. 186, nr. 228 (MNA L 299). 317 Gr. Tocilescu, AEM 6, 1882, p. 45, nr. 91; CIL III 7503 = Em. Doruţiu-Boilă, SCIV 13, 1962, p. 139 = ISM V 192. 318 AnnÉp 1912, 189 = ILB 58 („s. II ineuntis”)= Ferjančić, Settlement of Legionary Veterans, p. 295, nr. 407 = Conrad, Grabstelen, p. 242-243, nr. 436 („um 100”). 319 CIL III 7502 = ISM V 186 = Ferjančić, Settlement of Legionary Veterans, p. 301, nr. 439 = Conrad, Grabstelen, p. 186, nr. 228.

76

Traian. Şi-a continuat apoi cariera centurională în legiunile I Italica şi XI Claudia, din

Moesia Inferior, pentru a servi apoi în legiunile Britanniei, XX Valeria Victrix şi IX

Hispana320.

L. Valerius Vale(n)s, mil(es) leg(ionis) (V Macedonicae), pune împreună cu

Valerius Rusticus o inscripţie funerară la Transmarisca (Tutrakan) fratelui lor L.

Memmius Aquila, veteran din aceeaşi legiune321. În lista cu militarii lăsaţi la vatră în anul

134 apar Valerii Valenti (ISM V 137). De asemenea, un Valerius Valens, militar activ în

legiune îşi pierde viaţa în expediţia parthică a lui L. Verus (vide infra).

Val(erius) Val(ens) miles l(egionis) V M(acedonicae) defu(n)ct(us) in

exped(itione) Part(hica), într-o inscripţie funerară de la Troesmis322, ridicată de tatăl său,

Iulius Dizace, purtător al unui nume de origine tracică323. Soldatul a participat expediţia

parthică a lui L. Verus din anii 162-166.

[...]tius Valens, miles legionis, apare într-o inscripţie fragmentară de la Chersones

în Crimeea, ridicată în memoria fratelui lui324. Inscripţia datează din prima jumătate a

secolului al II-lea, când legiunea de la Troesmis avea în grijă şi nordul Mării Negre.

C. Veturius Verus, miles legionis V Macedonicae, moare fiindcă în activitate la

Sacidava (Muzait), fiind cea mai sudică atestare a legiunii din timpul staţionării la

Troesmis (vide supra)325. De asemenea, ar fi posibil ca prezenţa acestei stele funerare în

sudul Dobrogei să fie legată de posibila origine din aceste locuri a acestui militar, având

în vedere faptul că tatăl lui este cel care îi ridică stela funerară. O zonă de acţiune atât de

întinsă a legiunii nu ar fi exclusă, dar prezenţa în apropierea Sacidavei a castrului legionar

de la Durostorum susţine foarte puţin această ipoteză. Mai degrabă, militarul de faţă era

originar de la Sacidava, tatăl lui fiind fără îndoială veteran al uneia dintre legiunile

Moesiei Inferioare, aşezat aici după lăsarea la vatră. De altfel, nomen-ul indică o origine

italică a tatălui acestui militard326.

320 CIL III 12411 = ILS 2666b = IPD4 771 = ILB 432 = CGLBI 648 = Mrozewicz, Legioniści, p. 169-170, nr. 123 = Ferjančić, Settlement of Legionary Veterans, p. 303, nr. 455. 321 V. Velkov, în Studia protobulgarica et mediaevalia europensia. V cest na profesor Veselin Beşevliev, Veliko Tărnovo, 1992, p. 137-140 = Conrad, Grabstelen, p. 209, nr. 307. 322 CIL III 6189 = ISM V 185. 323 Detschew, Sprachreste, p. 133-134. 324 IOSPE I2 549 = Solomonik, Latinskie nadpisi, p. 49-50, nr. 21. 325 C. Scorpan, Pontica 10, 1977, p. 160-162, nr. 1; idem, în Epigraphica. Travaux dédiés au VIIe Congrès d’épigraphie grecque et latine ( Constantza 9-15 septembre 1977), Bucureşti, 1977, p. 203-207, nr. 1 = AnnÉp 1977, 748 = Conrad, Grabstele, p. 202, nr. 283: D. M. / C. Veturi/o Vero / mil(iti) leg(ionis) / V Mac(edonicae) / vix(it) ann(is) / XIX men(sibus) VIII / di(ebus) XXIIII / mil(itavit) an[no I vel nis II vel III] / C. Vet[u]/riu[s fi]/ lio [...]. 326 Nomen-ul mai apare la Capidava, ISM V 34 şi 56, 35, şi la Troesmis unde Tib. Veturius Tib. f. Aemilia Mauretanus, praefectus castrorum legionis V Macedonicae, aflăm că era originar din Fundi, Latium.

77

Pe baza criteriilor stilistice S. Conrad a datat această stelă funerară, imediat după

jumătatea secolului al II-lea.

Sunt atestaţi încă 9 militari, în afara de cei prezenţi pe lista cu cei lăsaţi la vatră în

anul 134. Dintre aceştia, pe lângă cei atestaţi la Troesmis, apar la Oescus, Transmarisca,

Chersones sau Sacidava. Demn de semnalat sunt militari de origine orientală, cum ar fi

cel din Amastris sau cel originar din Ephesus.

3. 10. Veterani

P. Ael[ius] Abi[...] vet[eranus] le[g(ionis) V Mac(edonicae)], într-o inscripţie

fragmentară de la Troesmis327. Ar fi posibil să fi fost de condiţie peregrină şi să fi primit

cetăţenia de la Hadrian odată cu cooptarea în legiune sau să fie urmaşul unui fost

component al trupelor auxiliare, care a primit cetăţenia romană în timpul lui Hadrian.

C. Antistius [Fabia?] [A]ncyra Vale[ns vet(eranus)] leg(ionis) V Mac(edonicae),

într-o inscripţie funerară de la Troesmis, ridicată de soţia şi fiul lui328. Fiul Anstistius

Zoticus va fi şi el înmormântat tot la Troesmis, unde s-a descoperit monumentul său

funerar329. Veteranul era originar din colonia Fabia Ancyra din Galatia, ca şi T. Flavius

Alexander (infra).

M. [Ant]onius Valens, vet(eranus) leg(ionis) V Mac(edonicae), s-a retras la

Abrittus (Razgrad) după efectuarea serviciului militar, murind acolo la 60 de ani.

Inscripţia pare să dateze din a doua jumătate a secolului al II-lea330.

Braetius Favor(inus?) vet(eranus) leg(ionis) V Mac(edonicae), într-o inscripţie

descoperită în regio Histriae, din vicus Quintionis, care ar putea data din timpul lui

Antoninus Pius sau Marcus Aurelius, de când datează majoritatea inscripţiilor menţionând

pe veterani din acest sat331.

T. Clau(dius)Ti. filius Quirina (tribu) Priscus Hemesa, ex c(ustode) a(rmorum),

într-o inscripţie funerară de la Troesmis ridicată de conveterani qui et heredes. A servit 26

327 CIL III 7499 = Em. Doruţiu-Boilă, SCIV 13, 1962, p. 136, nr. 17 = ISM V 172 = Ferjančić, Settlement of Legionary Veterans, p. 300, nr. 437. 328 CIL III 6184 = ISM V 174 = Ferjančić, Settlement of Legionary Veterans, p. 300, nr. 432. Vezi încă M. P. Speidel, ANRW VII. 2, p. 742. 329 CIL III 6207 = ISM V 175. 330 T. Ivanov, S. Stojanov, Abritus. Geschichte und Archäologie, Razgrad, 1985, 45 = R. Ivanov, în Studia in memoriam mag. prof. G. Mihailov. Thracia Antiqua 10, Sofia, 1999, p. 264-265 = Conrad, Grabstelen, p. 223, nr. 358. 331 CIL III 7524 = ISM I 336 = Ferjančić, Settlement of Legionary Veterans, p. 303, nr. 454; Bărbulescu, Viaţa rurală, p. 139-142.

78

de ani şi a murit după doi, după ce a fost lăsat la vatră332. A fost recrutat la 22 ani, din

Hemesa, Syria cu prilejul participării acestei legiuni la expediţia parthică a lui Traian sau

la înnăbuşirea revoltei iudeilor sub Hadrian333. G. Forni, încadrează această inscripţie în

perioada lui Vespasian – Traian. Hemesa din Syria334. Iar S. Conrad: nach 106, sehr

wahrscheinlich noc 1. Viertel des 2. Jh.335.

[Ti]b. (Claudius?) Vitales ex [b.f.] vet(eranus) leg(ionis) V Mac(edonicae)

[sa]cerd(os)q(ue) provin[c(iae)], apare într-o inscripţie funerară de la Troesmis336.

Având în vedere că dedicaţia este în nominativ şi că la sfârşit apare menţiunea hic situs

est, cred că această inscripţie s-ar putea data foarte timpuriu, în primii ani după aducerea

la Troesmis a legiunii. După satisfacerea serviciului militar, a devenit sacerdos

provinciae, şeful cultului imperial din Moesia Inferioară (vezi încă, ISM V 151), în afara

Pontului Stâng, care avea o altă formă de organizare în privinţa cultului imperial.

L. Cominius Val(ens) în calitate de magister, pune o dedicaţie către Antoninus

Pius şi cesarul M. Aurelius Verus, împreună cu veteranul P. Valerius Clemens, magister,

ca şi personajul de faţă337.

L. Domitius Valens, veteranus legionis V Macedonicae, apare pe o inscripţie

funerară descoperită la Salona, în provincia Dalmatia338. Inscripţia a fost datată la

sfârşitul secolului al II-lea, dar o datare mai timpurie, spre domnia lui Marcus Aurelius nu

este improbabilă. În aceste condiţii, acest veteran ar fi putut servi în această legiune şi în

perioada când ea se afla încă la Troesmis. În acelaşi loc a mai fost găsită stela funerară a

unui fost component al acestei legiuni, dar apariţia nomen-ului Aurelius ne îndreaptă spre

o datare mult mai târzie339.

[C(aius)] Erennius Maxim[us], veteranus leg(ionis) V Macedonicae, într-o

inscripţie bilingvă de la Syedra, din Cilicia, unde după lăsarea la vatră devine sacerdos

Caesaris, în acelaşi oraş. Probabil că veteranul fusese recrutat cu ocazia unei dintre

332 Gr. Tocilescu, AEM 6, 1882, p. 40, nr. 82; CIL III 7500 = ISM V 178 = Ferjančić, Settlement of Legionary Veterans, p. 301, nr. 438 (MNA L 528). 333 Ritterling, RE XII, 1925, col. 1578. 334 G. Forni, Reclutamento, p. 224. 335 Conrad, Grabstelen, p. 185, nr. 225. 336 Gr. Tocilescu, AEM 6, 1882, p. 45, nr. 92; CIL III 7506 = ISM V 194 = Ferjančić, Settlement of Legionary Veterans, p. 299-300, nr. 431. 337 CIL III 6162 = ISM V 156 = Ferjančić, Settlement of Legionary Veterans, p. 299, nr. 429. 338 ILJug 2089 = Ferjančić, Settlement of Legionary Veterans, p. 270, nr. 240. 339 CIL III 13907 = Ferjančić, Settlement of Legionary Veterans, p. 270, nr. 241.

79

campaniile orientale la care legiunea a luat parte340, dar inscripţia ar putea fi mult mai

timpurie, poate chiar din secolul I.

T. Fl(avius) Alexander vet(eranus) leg(ionis) V Mac(edonicae) domo Fab(ia)

Ancyr(a) q(uin)q(uennalis) canaben(sium), într-o altă inscripţie de la Troesmis din timpul

guvernatorului Fuficius Cornutus (151-154)341 şi a legatului de legiune Q. Caecilius

Redditus342. Veteranul era originar din colonia Fabia Ancyra din Galatia.

L. Firmus L. f. Valentinus, originar din Narbo, apare pe o inscripţie funerară

descoperită la Oescus. Deşi numele legiunii nu este menţionat, putem presupune că este

vorba de legiunea V Macedonica, având în vedere originea acestui veteran şi datarea

inscripţiei la începutul secolului al II-lea343.

T. Fl(avius) T. f. Terentin(a tribu) Valens Amast(ri), vet(eranus) leg(ionis) V

Mac(edonicae), într-o inscripţie funerară de la Troesmis344. Veteranul de faţă era originar

din Amastris, provincia Bithynia. Inscripţia datează din prima jumătate a secolului al II-

lea.

L. Licin(ius) domo Ni[copoli?] Cleme(n)s vet(eranus) leg(ionis) V Ma[c(edonicae)

q q c]anab(ensium) et dec(urio) Troesm(ensium), inscripţia care atestă funcţionarea

paralelă a celor două unităţi administrative de la Troesmis345. Inscripţia datează din

timpul legaţiei de legiune a lui Aelius Optatus, guvernator fiind L. Statilius Iulius Severus

între anii 158/159-160346.

C. Iulius C. f. Col(lina tribu) Cel[e]r veter(anus) leg(ionis) V Mac(edonicae),

într-o inscripţie de la Oescus, datată la începutul secolului al II-lea347. Printre moştenitorii

săi se află şi un anume C. Iulius Crescens, centurion în legiunea I Italica, ce staţiona la

Novae.

340 G. E. Bean, T. B. Mitford, Anatolian Studies 12, 1962, p. 192 = AnnÉp 1963, 3: [C.] Errenio Maxim[o] / veterano leg(ionis) V / Macedonicae, [s]acerdoti Ca[e/s]aris, civitas [Sy]/ed[r]en[s]ium h. f. Vezi încă M. P. Speidel, ANRW VII. 2, p. 734, nr. 37, care datează cariera acestuia în vremea flaviană-traianică. 341 PIR2 C 71; J. Fitz, Laufbahn, p. 16-17; R. Syme, Danubian Papers, p. 217. 342 R. Vulpe, SCIV 4, 1953, 3-4, p. 557-562 = S. Lambrino, RévÉtRoum 2, 1954, p. 96-101 = AnnÉp 1957, 266 = ISM V 155 = Ferjančić, Settlement of Legionary Veterans, p. 299, nr. 427. Vezi încă M. P. Speidel, ANRW VII. 2, p. 742. 343 CIL III 14417 = Ferjančić, Settlement of Legionary Veterans, p. 295-296, nr. 411. 344 Gr. Tocilescu, AEM 6, 1884, p. 40, nr. 83; CIL III 7501 = ISM V 184 = Ferjančić, Settlement of Legionary Veterans, p. 300, nr. 433 = Conrad, Grabstelen, p. 185, nr. 226 (Die Grabstele selbst ist nach Form und Paläographie nicht vor der Mitte des 2. Jh. zu datieren). Vezi încă M. P. Speidel, ANRW VII. 2, p. 742. 345 R. Vulpe, SCIV 4, 1953, 3-4, p. 562-568, nr. 2 = AnnÉp 1960, 337 = Ferjančić, Settlement of Legionary Veterans, p. 299, nr. 428. 346 Stein, Legaten, p. 75-76; Fitz, Laufbahn, p. 17-19; PIR2 I nr. 570, 575, 588. 347 CIL III 7428 = ILB 56 = Mrozewicz, Legioniści, 55 = Ferjančić, Settlement of Legionary Veterans, p. 295, nr. 406 = Conrad, Grabstelen, p. 249-248, nr. 463.

80

C. Iul(ius) Melcidianus, vet(eranus),[e]x b.f. cos leg(ionis)[V] Mac(edonicae),

apare într-o inscripţie funerară de la Drobeta, care s-ar putea data şi înainte de transferul

legiunii în Dacia348.

C. Iulius Valens, magister vici Vergobrittiani ?, într-o inscripţie descoperită la

Cius349. Până nu demult s-a crezut că numele acestui vicus provine din celticul

vergobretus / vercobretus = conducător350, totuşi reanaliza acestei inscripţii a dus la

concluzia că avem de a face cu un toponim fantomă351. Nu mai puţin de cinci Iulii

Valenti apar în lista soldaţilor lăsaţi la vatră în 134 (ISM V 137). De asemenea, tot la Cius

mai apare un Iulius Valens, veteranus ex ala, ex singularibus352, Maria Bărbulescu

considerându-l un descendent al veteranului din ala respectivă, cel mai probabil, II

Hispanorum et Aravacorum353.

T. Iulius Valens vet(eranus) leg(ionis) V Maced(onicae) m(ilitavit) an(nos) XXVI

eq(ues), într-o inscripţie din Etruria, de la Tarquinii (regio VII)354. Unul dintre puţinii

equites legionis, pe care îi cunoaştem. În lista cu militarii lăsaţi la vatră apar 9 ex

equitibus, dintre care doar 6 au şi numele păstrat355. Inscripţia este greu de datat, dar s-ar

putea totuşi referi mai degrabă la perioada în care legiunea a staţionat la Troesmis.

L. Memmius Aquila, veteranus legionis V Macedonicae, într-o inscripţie ridicată

de fraţii săi, dintre care unul L. Valerius Vale(n)s este mil(es) leg(ione) eadem (vezi

supra) şi Valerius Rusticus. Veteranul a trăit 52 ani şi se retrăsese la Transmarisca

(Tutrakan), unde a şi fost descoperită inscripţia356.

M. Octavius [Pal(atina tribu)] D[o]mitio, Nicom(edia), vet(eranus) [l]eg(ionis) V

Mac(edonicae), pune o inscripţie funerară fratelui său M. Octavius Firmi f. Pal(atina

tribu) Aper, Nicom(edia), medicus şi mamei sale. Inscripţia a fost descoperită la Pliska,

dar ar putea proveni de la Oescus. Se poate data pe la jumătatea secolului al II-lea357.

348 CIL III 142166 = IDR II 41; M. Bărbulescu, Legiunea V Macedonica, p. 72, nr. 12: „Epigrafa nefiind datată, nu există certitudinea că ar fi servit în armata Daciei (sau în timpul staţionării în Moesia?)”. 349 CIL III 12479 = ISM V 115 = Ferjančić, Settlement of Legionary Veterans, p. 304, nr. 464; Maria Bărbulescu, Viaţa rurală, p. 181. 350 Atestat la Caesar, BG I, 16,5: Lisco, qui summo magistratui praeerat, quem vergobretum appellant Haedui, qui creatur annuus et vitae necique in suos habet potestatem. 351 Fl. Matei-Popescu, A. Falileyev, Tyragetia 16, 2007, 1, p. 323-326. 352 CIL III 7495 = ISM V 121. 353 F. Matei-Popescu, SCIVA 52-53, 2001-2002, p. 189-191, nr. 9. 354 CIL XI 3369; Todisco, Veterani, p. 88-89, nr. 54. 355 ISM V 137. Vezi şi AnnÉp 1982, 847 şi AnnÉp 1990, 869 (Tyras), în care apar alţi equites legionis. 356 V. Velkov, în Studia protobulgarica et mediaevalia europensia. V cest na profesor Veselin Beşevliev, Veliko Tărnovo, 1992, p. 137-140 = Conrad, Grabstelen, p. 209, nr. 307: „Das Denkmal ist von V. Velkov aufgrund epigraphisch-historicher Anhaltspunkte in die Mitte des 2. Jh. datiert worden.” 357 AnnÉp 1935, 70 = AnnÉp 1938, 7 (D. Dečev, Izv. Arh. Inst 8, 1934, 70, nr. 2) = Ferjančić, Settlement of Legionary Veterans, p. 295, nr. 408 = Conrad, Grabstelen, p. 211-212, nr. 316.

81

Sentius Ponticus, veteranus (legionis V Macedonicae), pune împreună cu fratele

lui, omonim, o inscripţie în memoria fratelui lor, Iulius Ponticus, miles legionis V

Macedonicae, la Troesmis358.

P. Val(erius) Cleme(n)s, în calitate de magister, pune o dedicaţie către Antoninus

Pius şi cesarul M. Aurelius Verus359.

[C.] Val(erius) Firmus veteranus leg(ionis) V Mac(edonicae) ex [custode]

a(rmorum) ?, domo Nicia, într-o inscripţie funerară de la Troesmis360. Oraşul din care era

originar veteranul era Nicaea din Bithynia (Em. Doruţiu-Boilă), recrutat cu ocazia uneia

dintre deplasările orientale ale legiunii, fie sub Traian, fie sub Hadrian. Lectura funcţiei

sale în cadrul legiunii nu este asigurată. A. Opaiţ propunea ex imm(uni). Într-adevăr, pe

fotografiile publicate şi în ISM V şi în Peuce 6, se vede foarte clar doar hasta oblică

dreaptă, care poate proveni şi de la un M şi de la un A. Un Valerius Firmus apare pe

coloana a doua a listei veteranilor lăsaţi la vatră în anul 134 (ISM V 137). Inscripţia se

poate data în a doua jumătate a secolului al II-lea.

C. Valerius Longinus, veteranus legionis V Macedonicae, într-o dedicaţie către

Deum Magna Mater, descoperită la Utus (Gavren)361. Inscripţia ar putea data din primul

sfert al secolului al II-lea. Veteranul ar fi putut servi şi la Oescus şi apoi la Troemis. După

lăsarea la vatră s-a întors în apropiere de Oescus.

C. Valerius Longinus, veteranus ex beneficiario, apare într-o inscripţie funerară

descoperită în timpul săpăturilor arheologice desfăşurate în fortificaţia de la Halmyris362.

Probabil este diferit de omonimul din inscripţia de la Utus, având în vedere că această

inscripţie datează din perioada post-traianică.

C. Valerius Pudens, veteranus le(gionis) V Mac(edonicae), apare într-o inscripţie

de la Troesmis în calitate de magister canabensium363, într-o dedicaţie anuală pusă lui

Iupiter Optimus Maximus, pentru sănătatea împăratului. Inscripţia datează din timpul

domniei lui Hadrian.

358 CIL III 7502 = ISM V 186 = Ferjančić, Settlement of Legionary Veterans, p. 301, nr. 439 = Conrad, Grabstelen, p. 186, nr. 228. 359 CIL III 6162 = ISM V 156. 360 ISM V 196 = AnnÉp 1980, 821 = Ferjančić, Settlement of Legionary Veterans, p. 300, nr. 435. Publicarea iniţială a inscripţiei funerare i se datorează lui A. Opaiţ, Peuce 6, 1977, p. 181-185 (p. 184, pl. I). Studiul lui A. Opaiţ nu este menţionat de Em. Doruţiu-Boilă, care afirmă în ISM V că inscripţia este inedită. 361 AnnÉp 1935, 74 = ILB 128 = Mrozewicz, Legioniści, 121 = Ferjančić, Settlement of Legionary Veterans, p. 295, nr. 409. Pentru cultul acestei zeiţe vezi R. Turcan, Cultele orientale, p. 59-90. 362 M. Zahariade, Dacia, N. S. 34, 1990, p. 262-263, nr. 5 = AnnÉp 1991, 1386. 363 CIL III 6166 = ILS 2474 = ISM V 154 = Ferjančić, Settlement of Legionary Veterans, p. 298, nr. 426.

82

C. Valerius Victorinus veteranus legionis V Macedonicae ex b.f. trib(uni);

personajul apare într-o inscripţie funerară de la Drobeta (Dacia Superior)364, care s-ar

putea data şi înainte de transferul legiunii în Dacia.

[T. Val(erius)] T. f. Pol(l)ia (tribu) Marci[anus] cas(tris) vet(eranus) leg(ionis) V

Mac(edonicae) ex [bf. c]os., într-una dintre cele mai interesante inscripţii de la

Troesmis365. Inscripţia a fost datată puţin după anul 170, după aşezarea legiunii în Dacia,

la Potaissa366. Statius Priscus, consul în anul 159, a preluat la sfârşitul anului 162

comanda războiului din Armenia, obţinând victorii strălucite şi fiind numit concomitent

guvernator al Cappadociei. Nu se cunoaşte sfârşitul carierei sale şi s-a presupus că şi-a

pierdut viaţa în timpul acestei campanii367. C. Iulius Verus a preluat comanda expediţiei

orientale, probabil după moartea lui Statius Priscus, ca guvernator al unei provincii sau în

calitate de comes Augusti. Martius Verus a plecat împreună cu legiunea sa, să ia parte la

campania lui L. Verus.

[...]us Rufus, v[et(eranus) leg V M]ac., într-o inscripţie funerară de la Tomis368.

Cognomen-ul Rufus apare de trei ori în lista soldaţilor lăsaţi la vatră în 134 (ISM V 137).

[Iulius ?] Vitales, [miles vel veteranus legionis V] Macedonicae, apare pe o

inscripţie funerară, descoperită la Constanţa. Inscripţia a fost ridicată de C. Iulius Festus,

frater et heres369. Evident inscripţia datează din prima jumătate a secolului al II-lea.

C(aius) Vibius Sabinus, veteranus l(egionis) V Ma(cedonicae), apare într-o

inscripţie funerară din Noricum, Poljana370. Din păcate nu se poate această inscripţie nu

se poate data cu precizie, aşa că ar putea data şi din timpul staţionării legiunii în Dacia.

Totuşi numele şi posibila sa origine occidentală ne pot duce cu gândul la o datare în prima

jumătate a secolului al II-lea.

Ignotus, ex equite veteranus legionis V [Macedonicae], apare pe o inscripţie

funerară fragmentară descoperită la Tomis371. Pe baza nomen-ului fiului lui, Flavius, s-a

364 IDR II 39. Despre beneficiarius tribuni vezi A. von Domaszewski, RO2, p. 40. 365 Gr. Tocilescu, AEM 6, 1882, p. 41-42, nr. 86; CIL III 7505 = ILS 2311 = ISM V 160 = Ferjančić, Settlement of Legionary Veterans, p. 299, nr. 430. 366 A fost lăsat la vatră în timp ce guvernator al Daciilor era Sex. Cornelius Sex. f. Pal. Clemens, între 170-?172, Piso, Fasti provinciae Daciae I, p. 103-105, nr. 22, în anul 170, după data consulară. 367 RE III A, 1929, col. 2218-2221, nr. 18; Pflaum, nr. 136, p. 322. 368 Gr. Tocilescu, Fouilles, p. 218, nr. 50 = CIL III 14454 = ISM II 226 = Ferjančić, Settlement of Legionary Veterans, p. 301, nr. 444. 369 M. Bărbulescu-Munteanu, A. Rădulescu, Pontica 14, 1981, p. 165-167, nr. 3 (p. 166, fig. 3). Inscripţia nu a fost inclusă în ISM II. 370 CIL III 5130 = ILLPRON 1834. 371 M. Bărbulescu-Munteanu, A. Rădulescu, Pontica 14, 1981, p. 167-169, nr. 4 (p. 168, fig. 4); AnnÉp 1982, 847 = Ferjančić, Settlement of Legionary Veterans, p. 301, nr. 445.

83

presupus că inscripţia ar putea data de la sfârşitul secolului I, deşi o datare în prima

jumătate a secolului al II-lea nu poate fi exclusă.

Ignotus, vet(eranus) leg(ionis) V [Mac(edonicae) do]mo Ulp(ia) [Oesci?], după

cum apare într-o inscripţie funerară de la Troesmis372. După toate probabilităţile veteranul

era originar din Oescus.

Ignotus, [vet(eranus)? leg(ionis)] V Mac(edonicae), după cum apare într-o

inscripţie funerară descoperită la Ibida (Slava Rusă)373. Numele soţiei sale este Cocceia

Dorina, iar numele celor doi copii Antonia Crispina şi Alexander.

Ignotus, tatăl lui C. Arrius Quintianus bis duumviralis et augur municipii

Troesmensium, veterani filius, apare menţionat sub această formă pe inscripţia funerară a

fiului lui şi a soţiei, Claudia Servata, ridicată la Tomis de Arrius Quintianus, fiul lor, şi

Arrius Ianuarius, libert374. Având în vedere transmiterea acestui nume de la tată la fiu, în

această familie, putem presupune că veteranul va fi purtat şi el acelaşi nume. Având în

vedere strălucita cariera municipală a fiului lui la Troesmis, acesta servise fără îndoială în

legiunea V Macedonica. Inscripţia datează fără îndoială de pe la sfârşitul secolului al II-

lea.

Incertus, C. Egnatius C. f. Fabia Valens, Ancyra, veteranus [legionis V

Macedonicae], decurio municipii Troesmensium375. Din păcate nu putem fi siguri că este

vorba de legiunea V Macedonica. În favoarea acestei legiunii pledează totuşi originea lui

orientală.

Sunt atestaţi 35 de veterani ai legiunii, în perioada staţionării la Troesmis. Dintre

aceştia, avem atestaţi doi ex custodibus armorum, patru ex beneficiariis consularis şi un

ex beneficiario tribuni (laticlavii), şi doi ex equitibus. Interesant de semnalat sunt în

continuare foştii militari de origine orientală, de la Amastris, Fabia Ancyra, Niceea şi

Nicomedia. Situaţia fostului veteran, originar dintr-un oraş Nicopolis, nu este foarte clară

întrucât sunt foarte multe oraşe cu acest nume, inclusiv în Moesia Inferior. De asemenea,

se observă continuarea recrutării din zona coloniei de la Oescus, ceea ce indică faptul că

veteranii aşezaţi acolo şi-au îndemnat copii să intre în legiuni, şi în special în legiunea în

care serviseră chiar ei. Foarte interesant de urmărit este şi implicarea ulterioară a 372 CIL III 7507 = ISM V 203 = Ferjančić, Settlement of Legionary Veterans, p. 300, nr. 434. 373 Tocilescu, Fouilles, p. 208, nr. 34 = CIL III 14433 = Em. Doruţiu-Boilă, SCIV 15, 1964, p. 132, nr. 6 = ISM V 227 = Conrad, Grabstelen, p. 188, nr. 235: „Die unregelmäßingen Buchstabenformen sprechen für eine etwas spätere Enstehung. Ende des 2. Jh./Anfang des 3. Jh. ”. 374 CIL III 7560 = ISM II 244 = Ferjančić, Settlement of Legionary Veterans, p. 302, nr. 448: C. Arrius Quintianus bis/duumviralis et augur mun(icipii) / Troesmens(ium) vet(erani) filius et Clau/dia Servata uxor se vivi[s] me/moriam sibi fecerunt curan/tibus Ariis Qu[i]ntiano filio et Ianuario lib[er]to.. 375 CIL III 6188 = ISM V 183; M. P. Speidel, ANRW VII. 2, p. 6188.

84

veteranilor în viaţa civilă a provinciei. Avem astfel atestaţi doi quinquennales

canabensium, dintre aceştia unul a devenit apoi decurio Troesmensium. Un alt veteran

este atestat numai decurio Troesmensium. De asemenea, probabil după mutarea legiunii în

Dacia, fiul unui fost veteran al legiunii devine două ori duumvir al municipiului de la

Troesmis şi augur. Un alt veteran este atestat doar ca magister canabensium. Alţii trei

veterani sunt atestaţi magistri ai unor aşezări rurale. Nici un veteran al acestei legiuni nu

este atestat în vreunul din oraşele greceşti din această provincie, asta dacă cei doi membrii

ai legiunii, cu grade necunoscute, nu erau de fapt veterani, retraşi la Tomis. Funcţia cea

mai importantă ocupată de vreun veteran al legiunii V Macedonica este acea de sacerdos

provinciae, cândva imediat după transferul la Troesmis, după cum pare a indica analiza

internă a inscripţiei.

3. 11. Grade necunoscute

C. Auf(idius?) Sen(eca)...leg(ionis) V [Mac(edonicae)], într-o inscripţie de la

Tomis. Funcţia acestui personaj în legătură cu legiunea V Macedonica rămâne,

deocamdată, necunoscută376. Având în vedere faptul că inscripţia este pusă pentru soţia sa

Pompeia Sabina şi pentru sine, ne putem gândi la un veteran, aşezat împreună cu familia

sa la Tomis. Nomina personajelor şi folosirea nominativului, în locul dativului, mă înclină

să datez inscripţia chiar la începutul secolului al II-lea.

Sex. Catonius Terminalis apare într-o inscripţie descoperită la Tomis377. Din

păcate nu putem şti dacă personajul respectiv era militar activ (eventual chiar centurion)

sau veteran. Cognomenul Terminalis este de origine italică, coroborat cu folosirea

nominativului în locul dativului, mă determină să datez această inscripţie în prima

jumătate a secolului al II- lea p. Chr.

4. Retragerea legiunii din Dacia şi aşezarea ei la Oescus.

În contextul tulburărilor grave din timpul domniei lui Gallienus, Dacia a fost

pierdută, după cum apare în izvoarele literare378. Împăratului Aurelian nu i-a mai rămas

altceva de făcut decât să constate această situaţie şi să reaşeze pe limesul Moesiei, devenit

acum al Daciei sud-dunărene, cele două legiuni ale Daciei. Astfel legiunea XIII Gemina a 376 N. Gostar, St. Cl. 5, 1963, p. 305 = AnnÉp 1963, 181 = ISM II 458. 377 D. Tudor, MCA 2, 1956, p. 595, nr. 74 = ISM II 466 = Conrad, Grabstelen, p. 205, nr. 295: „Stelenform und–typus unterstützen einen Datierungsansatz in die 2. Hälfte des 2. Jh.”. 378 Vl. Iliescu, SCIV 22, 3, 1971, p. 425-442; A. Aricescu, SCIV 24, 1973, p. 485-491; C. C. Petolescu, Thraco-Dacica 5, 1-2, 1984, p. 187-193; idem, Lumea Veche 1-2, 1998, p. 63-78; D. Ruscu, Provincia Dacia în istoriografia antică, Cluj-Napoca, 2003, p. 162-233.

85

fost aşezată la Ratiaria379 şi legiunea V Macedonica la Oescus380, acolo unde staţionase şi

în secolul I p. Chr.

Ultimele inscripţii care atestă legiunea pe teritoriul Daciei provin din timpul

domniei comune Valerianus-Gallienus. Astfel, din 256-258 pare a data o inscripţie pusă la

Potaissa de către prefectul legiunii, un anume Donatus în cinstea lui Deus Azizus381 şi tot

din vremea lui Gallienus apare tot la Potaissa un alt praefectus legionis, Optatus382. Din

timpul domniei aceluiaşi împărat datează prezenţa uneor vexillaţii compuse din legiunile

dacice la Poetovio (Pannonia Superior)383, un important nod rutier pe drumul spre nordul

Italiei384.

La Oescus legiunea este atestată de o serie de ştampile tegulare cu legenda L V M

OESC şi de izvoarele literare385. Ştampile ale legiunii au apărut şi la nordul Dunării,

având mai multe tipuri de ştampile, în funcţie de garnizoana pe care o ocupau diversele

detaşamente de-a lungul Dunării386. Din Notitia Dignitatum aflăm, chiar, că unul dintre

prefecţii legiunii V Macedonica staţiona la Sucidava387. Tot din această perioadă pare a

data şi o inscripţie în limba greacă de la Sibioara (lângă Tomis), extrem de fragmentară

din păcate dar care se referă la un component ale legiunii V Macedonica bis fortis din

Colonia Oescus (ª...ºlegew'no" pevmpth" Makedonikh'" duandrikh'" kolwneiva"

Oi[skou...)388. Din păcate, având în vedere starea extrem de fragmentară a acestei

inscripţii nu se pot face prea multe supoziţii privind caracterul acesteia, dar sunt de acord

că ar putea data dintr-o perioadă mai târzie, după dislocarea legiunii la Oescus de către

Aurelian.

5. Ştampilele legiunii V Macedonica pe timpul staţionării în Moesia Inferior

Pe baza descoperirilor din castrul legionar de la Troesmis se poate stabili faptul că

pe timpul staţionării acestei legiuni pe teritoriul Moesiei Inferior, dar mai ales în perioada

379 V. Moga, Din istoria militară a Daciei romane. Legiunea XIII Gemina, Cluj-Napoca, 1985, p. 30-31. 380 Bărbulescu, Legiunea V Macedonica, p. 32-33. 381 CIL III 875; Bărbulescu, Legiunea V Macedonica, p. 64-65. 382 CIL III 892; Bărbulescu, Legiunea V Macedonica, p. 65. 383 IDRE II 267-270. 384 D. Ruscu, op. cit., p. 212. 385 It. Ant. 220, 5; ND, Or., XLII, 33. 386 D. Benea, ActaMN 15, 1978, p. 235-244. 387 ND, Or., XLII, 39: „Praefectus legionis quintae Macedonicae, Sucidava...”. 388 G. G. Mateescu, BCMI 8, 1915, p. 36-40 = ISM II 442.

86

în care a staţionat la Troesmis, au fost folosite trei tipuri de ştampile, dintre care primul

tip, cu două variante grafice389.

Deosebite de cele două tipuri 1A şi B, descoperite la Troesmis, sunt ştampilele de

pe două ţigle descoperite la Izvoarele, antica Sucidava. Ambele sunt de tipul LEG V

MAC, fără nici o

ligatură, iar bara

mediană a lui A este

ruptă şi lipită doar

de hasta dreaptă390.

Prezenţa

acestui material

tegular nu se poate

constitui

într-o dovadă a extinderii spre sud a zonei de supraveghere a legiunii V Macedonica, fiind

vorba cel mai probabil de un simplu transport de material.

1A. cu MA în ligatură şi cu C

mai mic, sus la dreapta lui

M

1. LEG V MAC

1B. cu MA în ligatură şi cu C

de aceeaşi dimensiune cu

M391

2. LEG V MC

3. L V M

389 ISM V 215. Vezi încă C. Chiriac, O. Bounegru, Peuce 4, 1973-1975, p. 97-99, nr. 1-11 şi pl. I-II, nr. 1-11. 390 M. Irimia, Pontica 18, 1985, p. 151-153, nr. 4-5. 391 Apare şi la Noviodunum (ISM V 284); Barboşi (ISM V 305); Capidava (Gr. Florescu, MCA 6, 1959, p. 624, fig. 3-4 = ISM V 54); Arrubium (ISM V 254); Horia (V. H. Baumann, Peuce 4, 1973-1975, p. 72-73 şi pl. VIII) Orlovka (Em. Doruţiu-Boilă, SCIV 23, 1972, 1, p. 54).

87

II

LEGIUNEA I ITALICA

1. Formarea legiunii şi istoria ei înainte de dislocarea pe teritoriul Moesiei.

Despre legiunea I Italica cunoaştem, datorită tradiţiei istorice, că a fost o

creaţie a împăratului Nero. Astfel Suetonius (Nero, 19, 3) transmite că: „Parabat et ad

Caspias portas expeditionem conscripta ex Italicis senum pedum tironibus

(aproximativ 1,77 m) nova legione, quam Magni Alexandri phalangem appellabat”1.

Această expediţie trebuia să fi avut loc în anul 68, legiunea existând din anul 672.

Cassius Dio transmite şi el că această legiune a fost înfiinţată de Nero şi că în vremea

lui staţiona în Moesia Inferior (LV, 24, 2): sunevtaxen oJ Nevrwn to; prw'ton to; kai;

∆Italiko;n ojnomazavmenon kai; ejn th'/ kavtw/ Musiva/ ceimavzon3. Datorită unei

inscripţii descoperite la Novae şi transportată la Bucureşti (MNA L 146), cândva în

secolul al XIX-lea, cunoaştem şi data probabilă de fondare a legiunii: 20 septembrie

(dedic(atum) XII kal(endis) Oct(obribus))4. Simbolul legiunii a fost ales mistreţul,

care apare pe diverse emisiuni monetare, dar şi pe un monument epigrafic descoperit

la Novae5. Ultimele cercetări au demonstrat că legiunea trebuie să fi fost creată de

fapt în anul 66, înainte de plecarea lui Nero în voiajul panelenic din acelaşi an6. După

toate probabilităţile, legiunea nu a mai plecat în expediţia plănuită datorită

problemelor ivite în cursul anului 68 în Gallia şi pe limesul renan. Începutul anului 69

găseşte legiunea la Lugdunum, împreună cu legatul acesteia, Manlius Valens7. Va lua

1 Pentru statura standard a recruţilor vezi tradiţia înregistrată de Vegetius, I, 5, 1: „Proceritatem tironum ad incomam scio semper exactam, ita ut VI pedum vel certe V et X unciarum inter alares equites vel in primis legionum cohortibus probarentur”. 2 Ritterling, RE XII, 1925, col. 1408; M. Heil, Die orientalische Außenpolitik des Kaisers Nero, Quellen und Forschungen zur Antike Welt. Band 26, München, 1997, p. 159. 3 Beuchel, I Italica, p. 8-9. 4 CIL III 6224 = CIL III 7591 = Beuchel, I Italica, p. 104, nr. 40 = ILS 2295 = ILB 282 (MNA L 146); Ritterling, RE XII, 1925, col. 1408: „..., so dass als Gründungstag mit sonst seltener Genauigkeit und Bestimmheit der 20. September des J. 67 bezeichnet werden kann”. Vezi şi opinia mai veche a lui Beuchel, I Italica, p. 19, care propunea fie anul 66, fie anul 67: „Ergo legio I Italica aut a. d. XII Kal. Oct. anni 66 aut a.d. XII Kal. Oct. anni 67 constituta est”. Altarul este dedicat zeilor militari (dii militares, vezi A. von Domaszewski, Aufsätze zur römischen Heeresgeschichte, Darmstadt, 1972, p. 81-82, unde citează cele două exemple de la Aquincum, CIL III 3472; 3473 şi p. 99-100, unde discută acest exemplu). 5 CIL III 6230; Ritterling, RE XII, 1925, col. 1408 (pentru descoperirile monetare). 6 G. E. F. Chilver, A Historical Commentary on Tacitus’ Histories I and II, Oxford, 1979, p. 9-10; J. Kolendo, în Studia in honorem B. Gerov, Sofia, 1990, p. 128-133; M. Absil, în Y. Le Bohec, Les légions, p. 227. Vezi încă L. Keppie, Legions in the East, p. 190. 7 Tacitus, Hist. I, 59, 4: „..., et Iunius Blaesus Lugdunensis Galliae rector cum Italica legione et ala Tauriana Lugduni tendentibus”; 64, 4: „Sed legio Italica et ala Tauriana abductae;...Manlius Valens

88

parte la bătălia de la Bedriacum8 de partea lui Vitellius şi s-a aflat apoi printre cele

patru legiuni, deşi nu este nominalizată expres în textul lui Tacitus, care au intrat în

Roma împreună cu acesta9. Face parte apoi din corpul expediţionar trimis de Vitellius

în nordul Italiei, sub comanda lui A. Caecina Alienus, în contextul apariţiei forţelor

flaviene în acea zonă10. A participat, apoi, alături de alte legiuni, la bătălia de la

Cremona11. A făcut parte apoi din contigentul de legiuni învinse, trimise în

Illyricum12. Este foarte probabil ca acesta să fi fost momentul în care legiunea este

trimisă în Moesia13, unde va ocupa castrul de la Novae, sediul anterior al legiunii VIII

Augusta. Guvernatorul Moesiei, C. Fonteius Agrippa, va avea de înfruntat un atac

distrugător al sarmaţilor în iarna anului 69/70, în care îşi va găsi chiar moartea14. Este

trimis imediat pe frontul moesic Rubrius Gallus, care după câteva lupte reuşeşte să-i

arunce înapoi peste Dunăre pe invadatori15.

Poate din prima generaţie de recruţi a făcut parte şi C. Albius C. f. Cam(ilia)

Severus, miles legionis Italicae, fără specificarea numărului de ordine, a cărui

legatus Italicae legionis, quamquam bene de partibus meritus, nullo apud Vitellium honore fuit: secretum eum criminationibus infamaverat Fabius (Valens) ignarum est, quo incautior deciperetur, palam laudatum”; Beuchel, I Italica, p. 34; Ritterling, RE XII, 1925, col. 1409; Chilver, op. cit., p. 11-12; 121-122; 126; Franke, Legionslegaten, p. 19-20, nr. 11: „Während des Bürgekrieges befehligte er die von Nero neu aufgesttelte Legio I Italica, die Anfang des Jahres 69 n. Chr. in Lugdunum in Garnison lag un sich dem Vitellius unter Mitwirkung ihres Legionslegaten anschloss”; A. R. Birley, Goverment of Britain, p. 236. 8 Tacitus, Hist. II, 41: „Dum legiones de ordine agminis sortiuntur, equites prorupere; et mirum dictu, a paucioribus Othonianis quo minus in vallum inpingeretur, Italicae legionis virtute deteritti sunt: ea strictis mucronibus redire pulsos et pugnam resumere coegit.”; Chilvert, Commentary, p. 205. 9 Tacitus, Hist. II, 89, 5: „Quattuor legionum aquilae per frontem totidemque circa e legionibus aliis vexilla,...”; Chilver, Commentary, p. 251, legiunile I Italica, V Alaudae, XXI Rapax, XXII Primigenia. Vezi încă Beuchel, I Italica, p. 34. 10 Tacitus, Hist. II, 100, 1: „Caecina e complexu Vitellii multo cum honore digressus partem equitum ad occupandam Cremonam praemisit. mox vexilla primae, quartae, quintaedecimae, sextaedecimae legionum, dein quinta et duoetvicensima secutae; postremo agmine unaetvicensima Rapax et prima Italica incessre cum vexillariis trium Britannicarum legionum et electis auxiliis ”; Saxer, Vexillationen, p. 15, nr. 19: „Diese Heerschau gibt zugleich eine umfassende Übersicht über die vitellianische Streitmacht”; Alföldy, Legionslegaten, p. 8, nr. 14, fost legat al legiunii IV Macedonica, la Mogontiacum. 11 Tacitus, Hist. III, 22, 3: „Rapaces atque Italici omnibus se manipulis miscuerant...”; vezi întregul capitol pentru trupele vitelliene care au participat la bătălie, în afară de legiunile I Italica şi XXI Rapax; Beuchel, I Italica, p. 35; Saxer, Vexillationen, p. 15-16, nr. 20. 12 Tacitus, Hist. III, 35, 2: „...; et victae legiones, ne manente adhuc civili bello ambigue agerent, per Illyricum dispersae”. Vezi Beuchel, I Italica, p. 36: „In Gallia igitur transalpina legio tendebat minus unum annum: inde a mense Aprili vel Maio anni 68 usque ad mensem Februarium vel Martium anni sequentis”. 13 Tacitus, Hist. III, 46, 7: „Fonteius Agrippa ex Asia (pro consule eam provinciam annuo tenuerat) Moesiae praepositus est, additis copiis e Vitelliano exercitu, quem spargi per provincias et externo bello inligari pars consilii pacisque erat”. 14 Flavius Josephus, BJ, VII, 4, 3; Ritterling, RE XII, 1925, col. 1410; R. Vulpe, DID, II, p. 60-61. 15 R. Vulpe, DID, II, p. 61.

89

inscripţie funerară a fost descoperită la Augusta Bagiennorum, în Liguria (Italia, regio

IX)16.

În primii ani de existenţă ai legiuni, se poate data şi tribunatul lui L. Antonius

M. f. Fabia Naso, care apare menţionat ca tribunus militum angusticlavius legionis I

Italicae pe o inscripţie descoperită la Heliopolis, în provincia Syria17. Tribunatul de

legiune a fost doar una din comenzile multiple pe care acest ofiţer le-a deţinut, în

timpul lui Vespasian ajungând chiar procurator în Bithynia, după cum apare pe o

inscripţie descoperită la Prusa18.

2. Legiunea I Italica la Novae

După cum am afirmat mai sus, castrul de la Novae fusese ocupat începând cu

cca 45 p. Chr. de legiunea VIII Augusta19, care împreună cu legiunile III Gallica şi

VII Claudia pia fidelis a participat, sub conducerea guvernatorului Aponius

Saturninus, la expediţia nord-italică, care asigurase succesul partidei flaviene în

timpul războiului civil20. Legiunea VIII Augusta nu s-a mai întors niciodată pe

teritoriul Moesiei, fiind transferată în Gallia, având castrul la Mirebeau, în preajma

oraşului Dijon. O parte a veteranilor săi fiind răsplătiţi, de către Vespasian, prin

constituirea coloniei Deultum în Thracia21.

Deşi este, din păcate, extrem de dificil de stabilit cronologia foarte restrânsă a

documentelor epigrafice descoperite la Novae, dacă nu fac referire la persoane şi

evenimente deja cunoscute, următoarele inscripţii pot face trimitere la componenţi ai

legiunii I Italica care vor fi servit în perioada pretraianică. Astfel, din această epocă,

ar putea data inscripţia votivă ridicată de aquiliferul C. Tullius C. f. Col(lina)

16 CIL V 7667 = InscrIt IX 1, 47; Forni, Reclutamento, p. 170. 17 ILS 9199 = IGLS VI 2781. 18 CIL III 6693 = ILS 253. Despre cariera acestui personaj vezi PIR2 A, nr. 854; Pflaum, Carrières, p. 86-87, nr. 36; Dobson, Primipilares, p. 203, nr. 75; PME, I 139; Richier, Centuriones ad Rhenum, p. 182-185, nr. 47. 19 ILB 300. Despre activitatea acestei legiuni la Dunărea de Jos vezi M. Mirković, în P. Dyczek (ed.), Acta of the International Conference Wykno, Poland, 18-22 November 1995, Novensia 10, Varşovia, 1998, p. 89-98. Despre împrejurările care au dus la transformarea Thraciei în provincie romană şi la includerea aşa numitei ripa Thraciae în provincia Moesia, şi rolul important pe care Novae şi legiunea VIII Augusta aveau să-l joace în noile circumstanţe vezi, L. Mrozewicz, Eos 87, 2000, p. 306-307. Mai mult decât atât, reformele administrative din Balcani sunt mult mai profunde, după arată acelaşi autor, pe baza informaţiilor din Suetonius, Claudius, 25, 3, conform cărora Achaia şi Macedonia au fost returnate senatului, Moesia devenind o provincie consulară de sine stătătoare („Achaiam et Macedoniam, quas Tiberius ad curam suam transtulerat, senatui reddidit”; cf. Tacitus, Ann., I, 80, 1: „ Prorogatur Poppaeo Sabino provincia Moesia additis Achaia ac Macedonia”). 20 Suetonius, Otho, 9 ; Vitellius, 15 ; Vespasianus, 6 ; Tacitus, Hist., I, 76; II, 46-85; III, 21-27. Vezi Saxer, Vexillationen, p. 18-19, nr. 29-30. 21 Plinius, NH, IV, 45; CIL VI 3828 = 31692; M. Reddé, în Y. Le Bohec, Les légions, p. 122.

90

Apollinaris, originar din Scythopolis (Bethsean, Palaestina)22. De curând textul acestei

inscripţii a fost revizuit şi se pare că personajul de faţă este de fapt un primus pilus

legionis23. Această a doua lectură are toate şansele să fie reală şi, în aceste condiţii,

am câştigat numele unui primus pilus al legiunii I Italica, cel mai probabil din epoca

flaviană. De asemenea, inscripţia funerară a soldatului C. Valerius C. f. Fab(ia)

Longinus, originar din Heraclea (Heraclea Sintica, ai cărei cetăţeni erau înscrişi în

tribul Fabia), aflat sub comanda centurionului Vasselus Marcellus şi avându-l ca

moştenitor pe P. Valerius Germanus, commanipularis24. Deşi datată la începutul

secolului al II-lea, inscripţia votivă ridicată de C. Iulius Maximus, praefectus

castrorum, ar putea data din secolul I p.Chr.25. De la începutul secolului al II-lea,

datează stela veteranului, C. Bruttius C. f. Cla(udia) Goutus, din Virunum (Noricum),

care a trăit 80 de ani şi servise în legiunea I Italica cel mai probabil în timpul lui

Vespasian26. Deşi mort, cel mai probabil, în timpul domniei lui Traian, P. Pompeius

P. f. Aem(ilia), din Stobi, Macedonia, fusese recrutat sub Vespasian sau Domitian,

inscripţia sa funerară fiind descoperită în necropola romană de la Butovo-Nedan27. În

vremea lui Nero sau cel mai târziu la începutul domniei lui Vespasian a fost recrutat şi

Q. Falcius? Q. f. Ani(ensi) Constans, veteranus legionis I Italicae, originar din

Ariminum (Italia, regio VIII) şi a cărui inscripţie funerară a fost descoperită la

Oescus28. Din timpul războiului civil, când legiunea, după cum am afirmat mai sus a

22 AnnÉp 1937, 97 = Gerov, Romanizmăt, I, p. 70-71, nr. 5 = ILB 293: Lunae sac(rum) / C. Tullius C. f. / Col(lina) Apollina/ris Scythop(oli) p(rovinciae) P(alaestinae) / aquil(ifer) leg(ionis) I Ital(icae) d(onum) d(edit). 23 J. Kolendo, în Studia in honorem G. Mihailov, Sofia, 1995, p. 279-283 = AnnÉp 1995, 1335: Scythopoli primus pilus Aquilae legionis donum dedit. 24 CIL III 7441 = ILB 301 = Mrozewicz, Legioniści, p. 167-168, nr. 119; p. 169, nr. 122; p. 175, nr. 129 (Novae). Stela funerară de calcar descoperită în satul turcesc de la Svištov, dispărută. 25 AnnÉp 1932, 53 = Gerov, Romanizmăt, I, p. 71, nr. 10 = CIMRM II, p. 357, nr. 2271 = IILB 290 = Mrozewicz, Legioniści, p. 126-127, nr. 59 (Ara calcaria supra mutila; reperat in via Tărgovska oppido Svišto anno 1927). 26 AnnÉp 1939, 121 = Gerov, Romanizmăt, I, p. 75, nr. 26 = ILB 307 = IGLN 79 = Mrozewicz, Legioniści, p. 87, nr. 22 = Ferjančić, Settlement of Legionary Veterans, p. 296, nr. 414 = Conrad, Grabstelen, p. 235, nr. 404; stelă funerară fragmentară, lipseşte partea superioară; inscripţia în tabula ansata. Vezi pentru momentul recrutării Forni, Il reclutamento, p. 182. 27 CIL III 12409 = Gerov, Romanizmăt, I, p. 75, nr. 28 = ILB 431 = Mrozewicz, Legioniści, p. 149, nr. 92 (Butovo-Nedan (Pavlikeni), în necropola romană de la NV de satul Nedan); Stelă funerară descoperită în acelaşi loc cu ILB 432: „reperta prope vicum Nedan in necropoli antiqua septentriones et occidentem versus a vico, postea in domo quadam partis vici „Gorna Mahala” dictae stabat. Periit”; vezi încă Forni, Reclutamento, p. 183, la lista cu legionarii recrutaţi în perioada împăraţilor din dinastia flaviilor. 28 CIL III 12352 = Gerov, Romanizmăt, I, p. 75, nr. 25 = ILB 60 = Mrozewicz, Legioniści, p. 110-111, nr. 39 = Ferjančić, Settlement of Legionary Veterans, p. 294, nr. 397 şi p. 87 = Conrad, Grabstelen, p. 247, nr. 455; stelă de calcar descoperită la Oescus; vezi încă pentru datarea momentului recrutării Forni, Reclutamento, p. 170. Vezi încă E. Todisco, I veterani in Italia in età imperiale, Bari, 1999, p. 106.

91

staţionat în Gallia Narbonensis, datează şi recrutarea lui M. Licinius M. f. Voltinia

Optatus, originar din localitatea Lucus Augusti (Vocontiorum) (Gallia Narbonensis) şi

care va fi colonizat la Scupi, unde i-a fost descoperită şi inscripţia funerară29. De

asemenea, la Scupi s-a descoperit inscripţia funerară a unui anonim din tribul Aniensis

originar din Forum Iulii, mil(es) leg(ionis) I Italic(ae), de numai 18 ani şi care se afla

încă în activitate în centuria lui L. Octavius Pulcher30. Cu ce ocazie acest militar a

murit în aceaa zonă este greu de precizat. Având în vedere că inscripţia este pusă de

cumnatul său, posibil din primul val de colonişti de la Scupi, ne putem gândi că este

posibil ca acesta să se fi ocupat să transporte trupul cumnatului său alături de familie.

În vremea lui Vespasian, a activat şi Q. Glitius P. f. Stellatina Atilius Agricola,

tribunus militum laticlavius, conform celor două inscripţii onorifice (de fapt sunt mai

multe, dar doar pe acestea două s-a păstrat şi menţiunea că a fost tribun militar al

legiunii I Italica în vremea împăratului Vespasian) de la Taurini (Augusta

Taurinorum), care îi redau cariera (vezi mai jos întreaga desfăşurare a carierei sale

excepţionale)31. Din aceeşi perioadă, Vespasian/Domitian, datează şi tribunatul

angusticlav al lui L. Clodius P. f. Cla(udia tribu) Ingenuus, care, după ce a fost prefect

al cohortei Mattiacorum, a devenit tribun al legiunilor I Italica, V Macedonica şi VII

Claudia, toate staţionând în Moesia32.

Odată cu reorganizările administrative din timpul împăratului Domitian,

legiunea I Italica şi castrul de la Novae au intrat sub autoritatea guvernatorului

provinciei Moesia Inferior. De altfel, vexillaţii din această legiune au participat şi la

războiul dacic al acestui împărat, după cum demonstrează cariera centurionul L.

Valerius Proclus, fost soldat, apoi beneficiar al legatului legiunii V Macedonica şi

apoi optio al aceleaşi legiuni, primind dona militaria şi fiind apoi transferat

29 CIL III 8198 = IMS VI 37 = Mrozewicz, Legioniści, p. 133-134, nr. 69 = Ferjančić, Settlement of Legionary Veterans, p. 282, nr. 318 şi p. 75; Forni, Reclutamento, p. 174. Tot la Scupi au fost colonizaţi şi alţi veterani originari din Lucus Vocontiorum, L. Valerius L. f. Galeria Galenus, veteranus legionis IIII Macedonicae şi C. Iulius C. f. Voltinia Velox, veteranus legionis V Alaudae (IMS VI 39 şi 41 = Ferjančić, Settlement of Legionary Veterans, p. 282, nr. 320-321 şi p. 74). 30 AnnÉp 1972, 512 = AnnÉp 1977, 727 = IMS VI 36 = Mrozewicz, Legioniści, p. 117-118, nr. 48; p. 142, nr. 82. Vezi încă Ferjančić, Settlement of Legionary Veterans, p. 75. 31 CIL V 6974 = ILS 1021; CIL V 6977 = ILS 1021a. CIL V 6974-6987 sunt toate inscripţiile descoperite. Vezi încă IDRE I 157-161 şi E. Groag, RE Suppl. III, 1918, col. 786-789, nr. 1; PIR2 G 181. 32 AnnÉp 1906, 104 = CIL VI 37274, într-o inscripţie de la Praeneste; PME, C 201. Despre problemele cohortelor de mattiaci din Moesia şi apoi Moesia Inferior vezi în ultimă instanţă Fl. Matei-Popescu, SCIVA 52-53, 2001-2002 (2004), p. 219-221, nr. 30, la cohorta II Mattiacorum.

92

(promovat) ca centurion de alt rang în legiunea I Italica33. Este bine ştiut faptul că

fiecare transfer al centurionilor dintr-o legiune în alta era echivalent cu o promovare

pe un rang mai înalt decât precedentul, cu atât mai mult cu cât centurionul legiunii V

Macedonica se distinsese în timpul operaţiunilor militare.

De asemenea, din timpul războaielor dacice ale lui Domitian părea să dateze

cariera centurionului, Ti. Claudius Vitalis, păstrată pe o inscripţie funerară descoperită

la Roma34. L. Mrozewicz, cel căruia îi aparţine ultima analiza detaliată a carierei

acestui personaj, datează această carieră în perioada cuprinsă între anii 80-101şi

propune următoarea secvenţă cronologică: centurion al legiunii V Macedonica în jur

de 80; centurion al legiunii I Italica 85/86; centurion al legiunii I Minervia 88;

centurion al legiunii XX Valeria Victrix 88/89-90/91; centurion al legiunii VII

Claudia 91/92-101/10235. Această datare se bazează pe faptul că dona militaria au

fost primite în timpul războiului dacic (bellum Dacicum) fără menţiunea împăratului

şi în aceste condiţii nu poate fi vorba decât de Domitian, care, după cum bine se ştie, a

suferit o damnatio memoriae. Cu toate acestea, după cum a demonstrat deja K.

Strobel, cariera acestui personaj datează mai degrabă din perioada războaielor lui

Traian cu dacii36. Dovada cea mai clară este decorarea sa în timp ce era centurion în

legiunea I Minervia, cel mai probabil în timpul celui de al doilea război dacic. După

cum se ştie, au fost deja publicate dovezi ale prezenţei legiunii I Minervia la Novae,

în timpul războaielor dacice, astfel încât transferul (promovarea) lui Vitalis din

legiunea I Italica în legiunea I Minervia ar fi fost foarte simplă. După cum se cunoaşte

legiunea I Minervia a participat la a doua expediţie dacică a lui Traian, sub comanda

viitorului împărat, Hadrian37. Trimiterea lor în Britannia, poate împreună cu soldaţi de

33 CIL III 12411 = ILS 2666b = IPD4 771 = ILB 432 = CGLBI 648 = Mrozewicz, Legioniści, 123 = Ferjančić, Settlement of Legionary Veterans, p. 303, nr. 455 = IDRE II 328 (Butovo-Nedan (Pavlikeni); Maxfield, Military Decorations, p. 191-192; Strobel, Tyche 2, 1987, p 208-209. 34 CIL VI 3584 = ILS 2656 = IPD4 794 = IDRE I 3; Ritterling, RE, XII, 1925, col. 1282; 1413; 1417; 1432; 1584; 1627; 1670; 1779; A. von Domaszewski, RO2, p. 94-96; 232-233; E. Birley, Carnuntum Jahrbuch, 1963-1964, p. 30-31 (discuţie paralelă asupra ambilor centurioni); K. Strobel, Tyche 2, 1987, p. 203-209; Richier, Centuriones ad Rhenum, p. 310-312, nr. 256. 35 Mrozewicz, Legioniści, p. 94-99, nr. 31. 36 Strobel, Tyche 2, 1987, p. 209: „Da wir bei dem ex equite Romano direktberufenen Vitalis auc făr seinen ersten Centurionat bei der Legio V Macedonica wohl von einer relativ kurzen Dauer ausgehen können, läßt sich in etwa der folgende Zeitrahmen für seine Karriere etnwerfen: Eintritt in die V Macedonica ca. 100/101 n. Chr., Dienst in den Legionen V Macedonica, I Italica, I Minervia bis 106 n. Chr., ca. 107-110/111 n. Chr. Rasche Versetzungen und Befördungen des hoch dekorierten Offiziers zu den Legionen XX Valeria Victrix und IX Hispana (alle drei Posten in Nimwegen ?) bis zum ersten Centurionat bei der VII Claudia. Sein zweiter Centurionat bei dieser Truppe wäre demnach in die Jahre ca. 111-121/122 n. Chr. zu datieren”. Vezi în acelaşi sens şi Richier, Centuriones ad Rhenum, p. 311. 37 SHA, Vita Hadriani, 3, 6: „...secunda expeditione Dacica Traianus eum (scil. Hadrianum) primae legioni Minerviae praeposuit secumque duxit,...”; J. Fündling, Kommentar zur Vita Hadriani der

93

la Dunărea de Jos ar fi avut loc, conform lui E. Birley, la începutul domniei lui

Hadrian.

Legiunea a luat apoi parte la expediţiile dacice ale împăratului Traian. Din

această vreme par a proveni ştampilele de la Buridava (Stolniceni), locul unde a

staţionat, măcar pentru o vreme, după cum a susţinut D. Tudor, chiar guvernatorul

Moesiei Inferior38. În acest punct, ştampilele legiunii I Italica sunt asociate pe aceleaşi

tegule cu ştampile ale legiunilor V Macedonica şi XI Claudia39. Din perioada

traianică datează şi ştampilele descoperite la Drajna de Sus, având în vedere că

această fortificaţie a funcţionat doar până la începutul domniei lui Hadrian40.

Ştampilele acestei legiuni se asociază la Drajna cu ştampile ale legiunilor XI Claudia

p. f.41 şi V Macedonica42, precum şi cu ştampile ale cohortei I Flavia

Commagenorum43. Castrul de la Drajna a făcut parte dintr-o reţea de cel puţin patru

fortificaţii alături de Mălăeşti, Târgşor, Filipeşti şi posibil Pietroasele, care închidea

drumurile prin Muntenia pe văile Ialomiţei şi Buzăului spre Moesia Inferior44.

Probabil tot din perioada războaielor dacice datează prezenţa unei vexillaţii din

această legiune la Sucidava45 şi a unei vexillaţii la Drobeta, probabil pentru a ajuta la

construcţia podului, după cum pare a indica numărul destul de mare de cărămizi

ştampilate descoperit46.

Historia Augusta, Antiquitas. Reihe 4. Beiträge zur Historia-Augusta-Forschung. Serie 3: Kommentare, 4/1-2, Bonn, 2006, p. 339-341. De asemenea, doi centurioni ai acestei legiuni au fost decoraţi (CIL II 2424; VI 35844), şi, bineînţeles, Hadrian (Maxfield, Military Decorations, p. 150); vezi încă Fündling, op. cit., p. 341, comentariu la pasajul, SHA, Vita Hadriani, 3, 6: „...,quando quidem multa egregia eius facta claruerunt”. 38 IDR II 564, ştampilă cu P(edites) S(ingulares), puse în legătură cu eventuala prezenţă în acest loc a guvernatorului provinciei. Pentru fortificaţia romană de aici vezi TIR L 35, 68-69, I f; Gh. Bichir, Thraco-Dacica 6, 1985, p. 93-104; N. Gudea, Der dakische Limes. Materialen zu seiner Geschichte, Sonderdruck aus Jahrbuch des Römisch-Germanischen Zentralmuseums Mainz 44, 1997, p. 88-89, nr. 74. 39 IDR II 556; 557; 559 (doar I Italica şi V Macedonica). Pentru ştampilele legiunilor Moesiei Inferioare vezi T. Sarnowski, în Roman Frontier Studies. Proceedings of the XVIth International Congress of Roman Frontier Studies, 1995, p. 497-501. 40 IDR II 600. 41 IDR II 602. 42 IDR II 601. 43 IDR II 603; Petolescu, Auxilia, p. 95-97, nr. 30; F. Matei-Popescu, SCIVA 52-53, 2001-2002, p. 204-205, nr. 20. 44 I. Bogdan-Cătăniciu, Muntenia în sistemul defensiv al Imperiului Roman. Sec. I-III p. Chr., Alexandria, 1997, p. 49-50. 45 IDR II 235; Strobel, Dakerkriege, p. 86. 46 CIL III 8072 = IDR II 97; Strobel, Dakerkriege, p. 86.

94

În acelaşi război dacic a fost poate decorat şi C. Nummius Verus, tribun al

legiunii I Italica, după cum apare pe o inscripţie descoperită în Italia, la Falerii, dar

care din păcate nu este îndeajuns de clară47.

Legiunea I Italica a trimis o vexillaţie pentru a participa la războiul parthic al

lui Traian, după cum indică o inscripţie funerară ridicată în onoarea lui C. Valerius

Cre(scens?), miles vexillationis legionis I Italicae, descoperită la Artaxata (Pokr

Ved/Artashat, Armenia)48. Aceeaşi concluzie se poate trage şi dintr-o inscripţie, din

păcate fragmentară, descoperită la Thyatira. Un personaj al cărui nume a căzut în

spărtură afirmă că a fost pragmateus pe lângă legiunile V Macedonica, VII Claudia,

IV Scythica şi I Italica, de fapt vexillaţii din aceste legiuni, care iernau în oraş49.

După mutarea legiunii V Macedonica la Potaissa, legiunea I Italica a preluat

segmentul de limes, aflat, până în acel moment, sub controlul legiunii menţionate.

Această observaţie se bazează pe descoperirile de material epigrafic şi tegular, care

provin din fostul teritoriu supravegheat de legiunea V Macedonica50. Consecinţa

directă a trimiterii legiunii V Macedonica în Dacia a fost atacul costobocilor din anul

170. Acest atac, resimţit puternic în zona oraşului Tropaeum Traiani, a urmat aceeaşi

rută ca atacul dacilor din anii 101-102. Această observaţie permite explicarea alegerii

Troesmis-ului ca sediu al legiunii V Macedonica de către împăratul Traian. Este

foarte posibil ca Marcus Aurelius să se fi gândit că valul din jurul castrului de la

Barboşi ar fi fost suficient pentru apărarea Dobrogei, dar s-a dovedit, măcar în acest

caz, ineficient. Numai aşa ar putea fi explicată prezenţa lui Cornelius Firmus,

centurion al legiunii, la Barboşi în anii 167-169 (161-169)51. Este posibil ca acesta să

fi fost trimis, împreună cu o vexillaţie din legiunea I Italica, pentru a supraveghea

acest adevărat avanpost al defensivei romane la Dunărea de Jos.

Pe teritoriul Dobrogei au fost descoperite mai multe inscripţii care atestă

prezenţa în această zonă a unor membrii ai legiunii I Italica. Astfel la Tropaeum

Traiani, Q. Lucilius Piscinus, centurion al legiunii, pune o dedicaţie lui Sol Invictus in

honorem domus divinae52. Cel mai probabil inscripţia se referă la familia Severilor.

47 CIL XI 3100 = Filow, Legionen, p. 53, nr. 1 = IPD4 757 = IDRE I 131; PME, N 34. 48 AnnÉp 1968, 511 = B. N. Arakelyan, VDI 115, 1971, 1, p. 116-118: C(aio) Val(erio) Cre(scenti) mil(iti) vex(illationis) leg(ionis) I Italic(a)e.49 AnnÉp 1939, 132: pragateuovmeno" ejn ejparª......É......ºa paraceimatikoi'" legªiwvnwn eV MaÉkeºdonikh'" kai; zV Kl. Pisth'" Eªujsebou'" É kºai; dV Skutikh'" aV ∆Italikh'"; J. Guey, MEFRA 55, 1938, p. 56-57; Lepper, op. cit., p. 180-183. 50 Aricescu, Armata, p. 41. 51 CIL III 778 = 7514 = ISM V 297. 52 CIL III 12468 = CMIRM II, p. 366, nr. 2312 = Aricescu, Armata, p. 220, nr. 49.

95

Cel mai probabil în contextul atacurilor costobocilor din jurul anului 170, este

atestată prezenţa tot la Tropaeum Traiani a unei vexillaţii a legiunii I Italica, sub

conducerea centurionului Valerius Clemens, împreună cu o vexillaţie a legiunii V

Macedonica D(acica), aflată sub conducerea centurionului, Eptidius Modestus, care

pun împreună o dedicaţie zeului Neptun53. Nevoia unui ajutor din partea legiunii

dacice s-a datorat participării unei bune părţi din armata Moesiei Inferior la acţiunile

militare din zona Moesiei Superioare54. Acest fapt a lăsat descoperită Moesia Inferior

în faţa atacului costobocilor, atac resimţit puternic la Tropaeum Traiani, unde

inscripţiile consemnează moartea a doi locuitori ai oraşului în acest context, L.

Fufidius Lucianus, deceptus a Castabocae şi Daizus Comozoi, interfectus a

Castabocis55.

La Troesmis, după mutarea legiunii V Macedonica la Potaissa, apar centurionii

C. Valerius Firmus (dedicaţie în cinstea lui Ti. Claudius Pompeianus din anul 173)56

şi L. Antonius L. f. Arnensi Felix, originar din Carthagina, care a murit aici la vârsta

de 59 de ani57. Prezenţa celor doi centurioni, ambii încă în activitate, la Troesmis

demonstează fără umbră de îndoială că această zonă a continuat să fie supravegheată

de detaşamente ale legiunii I Italica, trimise de la Novae şi puse sub comanda unor

centurioni.

Prezenţa beneficiarului consular, Aelius Victor, undeva în teritoriul Histriei

unde i-a fost ridicată o inscripţie funerară de către fratele său, Aelius Severinus,

decurion al municipiului de la Durostorum, cândva spre sfârşitul secolului al II-lea58,

poate fi pusă în legătură cu presupusa existenţă în această zonă a unei statio pentru

supravegherea drumurilor. La fel prezenţa unui alt beneficiar, Antonius Florus, la

53 AnnÉp 1901, 50 = CIL III 14433 = ILS 9118: Nept(uno) Aug(usto) sac(rum) / vex(illationes) leg(ionis) I Ital(icae) / M(oesiacae) et V Mac(edonicae) D(acicae) Trop/a[e]i sub curam (sic!) / Eptidi(i) Modesti / (centurionis) leg(ionis) leg(ionis) V Mac(edonicae) et / Valeri(i) Clementis / (centurionis) leg(ionis) I Ital(icae) / v(otum) s(olverunt) l(ibentes) m(erito); Saxer, Vexillationen, p. 41-42, nr. 72; Aricescu, Armata, p. 46 şi p. 95. Despre atacul costobocilor din anul 170 vezi R. Vulpe, în R. Vulpe, I. Barnea, Din istoria Dobrogei II. Romanii la Dunărea de Jos, Bucureşti, 1968, p. 158–163. Vezi încă W. Scheidel, Historia 39, 1990, 4, p. 493-498, în special p. 494, nr. 1, cu un comentariu al acestei inscripţii. 54 Saxer, Vexillationen, p. 42. 55 Em. Popescu, StCl 6, 1964, p. 193; CIL III 1421412 = ILS 8051. Vezi şi întreaga discuţie la Em. Popescu, op. cit., p. 194-199. 56 CIL III 6176 = ISM V 146. O inscripţie cu text identic a fost descoperită la Ismail, pe braţul Chilia, N. Gostar, în Hommages à Marcel Renard, II, Collection Latomus, vol. 102, Bruxelles, 1969, p. 290-291. Vezi şi p. 291-301, despre activitatea lui Pompeianus în nordul Dobrogei şi chiar la nord de Dunăre. 57 CIL III 6185 = ISM V 176. 58 ISM I 302.

96

Capidava, inscripţia fiindu-i ridicată tot spre sfârşitul secolului al II-lea de fratele său,

Antonius Florianus, optio legionis I Italicae59.

La Halmyris este atestat, în vexillaţia ce staţiona în acel loc, Valerius Valens,

miles legionis, pune o inscripţie funerară părinţilor săi cândva spre sfârşitul secolului

al II-lea60. Această vexillaţie, compusă din detaşamente ale celor două legiuni, I

Italica şi XI Claudia, este atestată direct printr-un altar dedicat lui Hercules, cândva în

a doua jumătate a secolului al II-lea şi nu la începutul secolului al II-lea cum credea

M. Zahariade61.

De asemenea, trebuie menţionat materialul tegular cu ştampila legiunii I

Italica, descoperit la Carsium62, Troesmis63, Dinogetia64 şi Barboşi65.

În sudul Dobrogei, la Dionysopolis a fost descoperit un altar dedicat lui Deus

Dolichenus în limba greacă de beneficiarul consular, M. Pompeius Lucius, al legiunii

I Italica Antoniniana66. Acest personaj era în acelaşi timp şi bouleutēs la

Dionysopolis, Callatis şi Marcianopolis, ceea ce indică prezenţa lui cu misiuni

importante în zona acestor oraşe. Având în vedere funcţia sa de beneficiar, ne putem

gândi că onorurile i s-au tras din urma unor activităţi, cum ar fi supravegherea

împrejurimilor şi a căilor de comunicaţie între aceste oraşe, aflate în apropiere unul de

celălalt şi activităţi poliţieneşti. De asemenea, la Odessos este atestat un alt beneficiar

consular, Manlius Secundus al unei legiuni necunoscute, care a ridicat la un moment

dat o inscripţie funerară soţiei, cu un text bilingv67.

Un număr important de militari ai legiunii I Italica sunt atestaţi la Montana,

printre ei chiar un legat al legiunii, venit, în timpul domniei comune a lui Marcus

Aurelius şi Lucius Verus, să dedice un altar în sanctuarul zeilor Apollo şi Diana68.

Acest oraş era un punct important al provinciei, iar sanctuarul lui Apollo şi al Dianei

59 CIL III 1421419 = ISM V 41. 60 M. Zahariade, Dacia, N. S. 36, 1990, p. 261-262, nr. 4 = Halmyris, I, p. 121, nr. 14. 61 M. Zahariade, Dacia, N. S. 30, 1-2, p. 173-176 = Halmyris, I, p. 116, nr. 2. Vezi şi discuţia din Halmyris, I, p. 98. 62 ISM V 113. 63 CIL III 6239 = ISM V 216. 64 ISM V 262. 65 ISM V 307. 66 IGB I2 24 bis = AnnÉp 1972, 505 = BullEpigr 1971, 436 = CCID 71 = CGLBI, p. 471-472, nr. 614. Mihailov, IGB I2, p. 71: „M. Pompeium Lucium ob merita eius erga Dionysopolin, Callatidem et Marcianopolin fortasse Carpis in Scythiam minorem anno 214 incursantibus buleutam ab iisdem urbibus electum et monumentis honoratum esse”. G. Mihailov leagă aceste onoruri de posibila expediţie a lui Caracalla, pusă la îndoială totuşi de curând, C. C. Petolescu, în Contribuţii la istoria Daciei romane I, Bucureşti, 2007, p. 127-132. 67 CIL III 144581 = IGR I 661 = IGB I2 218. 68 Montana, II, p. 24-25, nr. 48.

97

din această zonă se pare că era celebru în toată provincia şi chiar în imperiu69. Dintre

membrii legiunii prezenţi aici îi mai putem menţiona pe: T. Flavius Iulius70 (centurio,

praepositus numeri civium Romanorum, jumătatea sec. III când este atestat acest

numerus), G. Marius Victorinus71 (centurio, 18 mai 203), Calvisius Flavinius72

(centurio, în timpul guvernatorului L. Iulius Statilius Severus, 159-160), Aelius

Artemidorus73 (centurio legionis I Italicae R(apacis?), de fapt centurio regionarius,

în timpul aceluiaşi guvernator, 159-160), Q. Granius Romanus74 (centurio, a doua

jumătate a sec. II), C. Firmidius Lucanus75 (centurio leg. I Italicae Antoninianae,

domo Dacia, 211-217), Pudentinus76 (centurio, prima jumătate a sec. III) Aurelius

Bonitus77 (optio spei, sec. III: pro salute dominorum nostrorum Augustorum), Ulpius

Eptezenus78 (princeps duplicarius, prima jumătate a sec. III), P. Aelius Clemens79

(beneficiarius consularis), Iulius Mucazenus80 (beneficiarius consularis, agens

territorii Montanensium, cognomen de origine tracică, începutul sec. III), Villanius

Troilus81 (beneficiarius consularis, prima jumătate a sec. III) Aurelius Titus82

(vexillarius eq. leg. I Italicae Gordianae Augustae in regione Montanensium, 238-

244)

Legiunea a trimis trupe şi în timpul conflictelor din anii din zona Daciei, din

timpul Marcus Aurelius. Astfel dintr-o inscripţie de la Lambaesis aflăm că [A.] Iulius

Pompilius A. fil. Cornelia Piso T. Vib[us Varus Laevillus] Berenicianus, legat al

69 ILS 9275 = Montana, II, p. 22-23, nr. 46 : Cum primum / veni Monta/nis et numina / vidi / deabus / votum vovi / ut potui, pos/ui. Mallia Ae/miliana do/mo Roma fr[u]/mento [p]ubli/[co] cum fili[o] suo / m(onumentum) restitui[t]. 70 V. Božilova, ArcheologijaSofia 18, 1976, 2, p. 40-41, nr. 1 = AnnÉp 1975, 743. Montana, I, p. 25-26, nr. 9 =V. Božilova, în Limes XI, p. 473-474 = AnnÉp 1979, 548 = Montana, II, p. 16, nr. 30 = M. Reuter, 80. BerRGK 1999, p. 476, nr. 58 (pentru Diana); Montana, I, p. 30, nr. 20 = Montana, II, p. 21-22, nr. 43 (pentru Apollo). Despre acest numerus vezi Fl. Matei-Popescu, SCIVA 51-52, 2001-2002, p. 230-231, nr. 38. 71 AnnÉp 1985, 744 = AnnÉp 1987, 877 = Montana, I, p. 26-27, nr. 11 = Montana, II, p. 9-10, nr. 14. 72 AnnÉp 1987, 879 = Montana, I, p. 28, nr. 13 = Montana, II, p. 26, nr. 50 73 CIL III 12371 = Gerov, Romanizmăt, II, p. 356, nr. 1 = Montana, II, p. 26, nr. 51. 74 AnnÉp 1979, 549 = AnnÉp 1985, 742 = Montana, I, p. 32-33, nr. 26 = Montana, II, p. 36, nr. 78. 75 AnnÉp 1957, 306 = Gerov, Romanizmăt, II, p. 398, nr. 778. Lectură îmbunătăţită de L. Mrozewicz, ZPE 78, 1989, p. 163-164 = AnnÉp 1989, 638 = Montana, II, p. 15, nr. 26. 76 Montana, II, p. 29-30, nr. 58. 77 AnnÉp 1957, 340 = Gerov, Romanizmăt, II, p. 356, nr. 2 = Montana, II, p. 20-21, nr. 41. 78 Gerov, Romanizmăt, II, p. 358, nr. 24 = Montana, II, p. 40, nr. 91. 79 Montana, I, p. 24, nr. 5 = CGLBI 646, p. 497-498; Montana, I, p. 24-25, nr. 6 = CGLBI 645, p. 496-497 = Montana, II, p. 18, nr. 35. Un alt fragment de alat în care apare numele aceluiaşi beneficiar a fost descoperit la Altimir (CGLBI 613, p. 470-471). 80 AnnÉp 1987, 881 = Montana, I, p. 29, nr. 15 = CGLBI 647, p. 498-499 = Montana, II, p. 28-29, nr. 57. Formula agens territorii Montanensium mai apare pe o inscripţie a unui optio legionis XI Claudiae (J. Mladenova, ArcheologijaSofia 24, 1961, p. 264-265, nr. 2). 81 CIL III 7447 = Gerov, Romanizmăt, II, p. 356, nr. 4 = Montana, II, p. 28, nr. 56 = IDRE II 317. 82 AnnÉp 1957, 342 = Montana, II, p. 13-14, nr. 22.

98

legiunii XIII Gemina, ce staţiona în Dacia Superior, după moartea lui M. Claudius

Fronto devine praepositus legionibus I Italicae et IIII Flaviae cum omnibus copiis

auxiliorum dato iure gladi83. În legătură cu aceleaşi evenimente ar putea fi pusă şi

prezenţa la Potaissa a unui soldat din legiunea I Italica, care pune o dedicaţie lui

Iupiter Optimus Maximus84. În Historia Augusta, Vita Clodii Albini, apare următoarea

informaţie (6,2): egit et legionem quartanorum et primanorum, care a fost pusă în

legătură cu inscripţia citată mai sus85, deşi credem că mai degrabă se referă la funcţii

de tribun, după cum ar rezulta din desfăşurarea carierei sale militare relatată în

Historia Augusta86. I. Piso a datat aceste evenimente în iarna anului 174/17587.

În anul 193, legatul legiunii, L. Marius L. f. Quirina Maximus Perpetuus

Aurelianus (vezi mai jos desfăşurarea carierei sale), comandă o vexillaţie compusă din

legiunile I Italica şi XI Claudia p. f. trimisă să înfrângă armatele lui Pescennius Niger

din jurul Byzantium-ului, pentru ca în anul 197 să fie trimis în Gallia, la Lugdunum,

pentru a lupta împotriva forţelor lui Clodius Albinus (dux exerciti (sic!) Mysiaci aput

Byzantium et aput Lugudunum leg(atus) leg(ionis) I Ital(icae))88.

Începând cu anul 182, o serie de primipili ai legiunii (vezi mai jos întreaga

listă) dedică mai multe statui unor divinităţi cum ar fi: dii militares (Genius, Virtus,

Aquila sancta, signa), Mars victor, Victoria Augusta Panthea, Bonus Eventus, toate

descoperite în perimetrul principiei castrului din acea vreme89.

Un fenomen extrem de interesant este prezenţa de beneficiari consulari din

această legiune în Dalmatia, alături de alţi beneficiari din legiunile XI Claudia p. f. şi

V Macedonica. Astfel, îi putem menţiona pe C. Iulius Herculanus90 (Skelani şi

83 CIL VIII 2582 = ILS 1111 = IDRE II 450; Vezi încă CIL VIII 2488; 2547; IDRE II 449. RE IX, 1919, col. 779-780 (Hohl); Ritterling, RE XII, 1925, col. 1414; Alföldy, Konsulat, p. 297, nota 81, datează acest comandament în anii 175-176, considerând că a devenit cos. suff. în jur de 178 şi că o comandă imediat după moartea lui M. Claudius Fronto ar fi prea timpurie. Vezi încă V. Moga, Din istoria militară a Daciei romane. Legiunea XIII Gemina, Cluj-Napoca, 1985, p. 84-85; Piso, Fasti provinciae Daciae I, p. 218-224, nr. 52. 84 CIL III 889. 85 Ritterling, RE XII, 1925, col. 1414, dar care consideră, alături de alţi autori că această vita este falsă. 86 SHA, Vita Clodii Albini, 6, 1-2: „Adulescens igitur statim se ad militiam contulit atque Antoninis per Lollium Serenum et Baebium Maecianum et Ceionium Postumianum suos adfines innotuit. Egit tribunus equites Dalmatas; egit et legionem quartanorum et primanorum; Bithynicos exercitus eo tempore, quod Avidius rebellabat, fideliter tenuit”. La fel credea şi A. von Premerstein, Klio 13, p. 182. 87 I. Piso, ActaMN 16, 1979, p. 69-76, nr. 1, în special p. 75. 88 CIL VI 1450 = ILS 2935; 2936; Ritterling, RE XII, 1925, col. 1414; F. Miltner, RE XIV, 1930, col. 1828-1831, nr. 48. 89 T. Sarnowski, Zur Statuenaustattung römischer Stabsgebäude. Neue Funde aus den Principia des Legionslagers Novae, BJ 189, 1989, p. 97-120, cu întreaga discuţie asupra acestui fenomen. 90 ILJug III 1522 = CGBLI, p. 374, nr. 475; CIL III 14631 = CGLBI, p. 383-384, nr. 487.

99

Stolac), Aelius Martianus91 (Salona), M. Ulpius Kalendinus92 (Narona, 225 p. Chr.) şi

T. Flavius Sabinus93 (Runović, Novae) Deşi este greu de stabilit momentul exact al

misiunii acestora în Dalmatia, credem că trebuie să dateze dinainte de plecarea

legiunii V Macedonica la expediţia parthică a lui L. Verus, întrucât ar fi greu de

explicat o asociere de acest tip după mutarea legiunii în Dacia, începând cu anul 168.

Totuşi, pe una din inscripţii este redat anul, 225 p. Chr., aşa încât aceste inscripţii par

a data mai degrabă din timpul domniei lui Severus Alexander.

Legiunea I Italica a trimis, împreună cu legiunea V Macedonica şi XI Claudia

p. f., vexillaţii în nordul Mării Negre. Interesant de observat este faptul că, după

mutarea în Dacia a legiunii V Macedonica, comanda acestor vexillaţii va reveni

tribunilor angusticlavi din legiunea I Italica. În această funcţie sunt atestaţi, Antonius

Valens şi Ti. Plautius Ti. f. Papiria Felix Ferruntianus. Primul este atestat de două

inscripţii descoperite la Balaklava în Crimeea, o dedicaţie pusă prin grija centurionul

Novius Ulpianus, tot din legiunea I Italica, către Hercule, în sanctuarul din acel loc94

şi o dedicaţie către Iupiter Optimus Maximus Dolichenus95. Al doilea este atestat de o

inscripţie de la Mactaris (Africa) din care aflăm că, în timp ce era tribun al legiunii I

Italica, a fost şi praepositus vexillationibus Ponticis aput Scythia(m) et Tauricam,

adică comandantul vexillaţiilor legionare trimise din Moesia Inferior sau din Pontus et

Bithynia, mai degrabă (vexillationes Ponticae), în nordul Pontului Euxin. Mai târziu

va fi transferat în Africa şi trimis la Dunărea mijlocie unde este atestat ca praepositus

vexillationis legionis III Augustae aput Marcomannos96.

În jurul anilor, 185-186 la comanda vexillaţiei de la Chersones (vexillatio

Chersonessitana) se afla Atilius Primianus, tribunus şi Valerius Maximus, centurio.

Aceştia, împreună cu fostul tribun, comandant al vexillaţiei, Arrius Alcibiades, sunt

menţionaţi într-un dosar epigrafic referitor la abuzurile (exaggerandae vectigalis

quantitatis sponte suscepisse) în privinţa colectării impozitului pentru prostituţie

91 CIL III 2023 = CGLBI, p. 390, nr. 498. 92 CIL III 1781 = CGLBI, p. 387-389, nr. 494. 93 CIL III 1906 = CGLBI, p. 369, nr. 467. 94 T. Sarnowski, V. M. Zubar, O. J. Savelja, Historia 47, 1998, 3, p. 325-326, nr. 1 = T. Sarnowski, O. J. Savelja, ArchWarszawa 49, 1998, p. 41-42, nr. 31. 95 T. Sarnowski, V. M. Zubar, O. J. Savelja, Historia 47, 1998, 3, p. p. 326-329, nr. 2 = T. Sarnowski, O. J. Savelja, ArchWarszawa 49, 1998, p. 43-44, nr. 34; p. 42-43, nr. 32 (o altă dedicaţie fragmentară pentru Hercule în care apare drept comandant al acestei vexillatii). 96 CIL VIII 619 = ILS 2747 = IPD4 535; Saxer, Vexillationen, p. 42-43, nr. 72; Sarnowski, ArchWarszawa 38, 1988, p. 77, nr. 29; PME, P 41.

100

(vectigal lenocinii – tevlo" pornikovn)97. Numele unităţii în care serveau aceştia nu

este menţionat, dar, având în vedere celelalte inscripţii care atestă tribuni angusticlavi

ai legiunii I Italica la comanda vexillaţiei de la Chersones, putem presupune că şi

aceştia făceau parte din aceeaşi legiune. Datarea se bazează pe menţiunea pe

inscripţie, după numele martelat al unui împărat, a cuvântului eujtuc... (Felix), unul

dintre agnomina ale lui Commodus, care apare doar în anii 185-186, pe inscripţii, sub

forma Felix Augustus Pius. După acest moment apare fie Pius Felix Augustus, fie

Augustus Pius Felix98. De curând, I. Makarov a respins argumentele lui A. von

Domaszewski, observând că aceste reguli nu erau respectate foarte strict pe inscripţii,

şi că şi alţi împăraţi care au suferit damnationes memoriae apar cu agnomen-ul felix

imediat după nume. Propune, în schimb, numele lui Severus Alexander, observând o

similitudine în formularistica rescriptului imperial din dosarul de la Chersones şi un al

rescript al aceluiaşi împărat asupra aurum coronarium şi observând că în inscripţii

există exemple unde numele acestui împărat este urmat direct de agnomen-ul felix.

Mai mult decât atât, paleografia acestei inscripţii ar sugera mai degrabă o datare în

timpul domniei lui Severus Alexander99. Totuşi, la finalul pledoariei sale I. Makarov

nu exclude totuşi cu totul datarea de la sfârşitul secolului al II-lea, observând că nu

toate caracteristicile paleografice, specifice epocii severilor, sunt prezente pe această

inscripţie100.

Acest impozit, introdus de Caligula, era adunat în tot imperiul prin intermediul

armatei, după dispariţia publicanilor din sistemul de colectare al taxelor şi impozitelor

roman şi inscripţia de la Chersones confirmă faptul că era ridicat pe cuprinsul

întregului imperiu, şi nu numai la Roma101. M. Rostovtzeff a considerat că acest

impozit a început să fie ridicat de vexillatio Chersonessitana, începând cu domnia lui

97 CIL III 13750 = IGR I 860 = AnnÉp 1893, 126 = Solomonik, Latinskie nadpisi, p. 20-27, nr. 1; Saxer, Vexillationen, p. 91-92, nr. 269. Vezi încă I. Makarov, în A. Bresson, A. Ivantchik, J.-L. Ferrary, Une koinè pontique. Cites grecques, sociétés indigènes et empires mondiaux sur le littoral nord de la Mer Noire (VIIe s. a.C. - IIIe s. p.C.), Bordeaux, 2007, p. 328-337, cu un nou comentariu juridic, fiscal şi istoric al acestui important dosar epigrafic. Este vorba de toate activităţile asimilate prostituţiei (lenocinia) şi nu numai prostituatele propriu zise (meretrices), după cum arată Makarov, op. cit., p. 328. 98 A. von Domaszewski, CIL III, p. 2243. 99 I. Makarov, op. cit., p. 329-330. 100 Ibidem, p. 330. 101 Suetonius, Gai, 40: „vectigalia nova atque inaudita primum per publicanos, deinde, quia lucrum exuberabat, per centuriones tribunosque praetorianos exercuit...exigebatur...ex capturis prostitutarum quanto quaeque uno concubita mereret, additumque ad caput legis, ut tenerentur publico et quae meretricium quive lenocinium fecissent ”. Vezi comentariul lui A. von Domaszewski, CIL III, p. 2243: „Hinc quae colliguntur, egregie confirmat constitutio Chersonesitana: scilicet eiusmodi vectigal non in urbe solo, sed per totum imperium a fisco exactum esse”.

101

Hadrian sau Antoninus Pius, fiind împărţit între garnizoana, ca o formă de salariu

plătit de oraş garnizoanei romane în schimbul apărării sale, şi visteria oraşului.

Conflictul a izbucnit ca urmare a procentului pe care trebuia să-l încaseze fiecare.

Apoi, cândva, procentajul din visteria oraşului a fost mărit şi cel ce intra în aerarium

vexillationis diminuat, ca o formă de privilegiu, la care se face referire ca fiind

drepturile oraşului, în r. 17 al inscripţiei102. I. Makarov atrage atenţia că cetăţenii se

plâng de abuzurile militarilor în timpul ridicării impozitului şi nu în momentul

redistribuirii. De altfel nimic din textul inscripţiei nu face trimitere la o posibilă

împărţire a acestui impozit. Acelaşi autor consideră că sursa nemulţumirii cetăţenilor

din Chersones ar fi tentativa de a colecta ilegal un vectigal lenocinii. Mai departe,

Makarov consideră că acest impozit nu era un fel de echivalent al annona militaris,

după cum a susţinut V. M. Zubar103, ci că este vorba, ca orice vectigalia, de o taxă

fiscală indirectă104. În aceste condiţii, centurioni de la Chersones erau însărcinaţi cu

colectarea taxelor fiscale ordinare, şi nu a unor taxe speciale militare, caz unic totuşi

în istoria imperiului. Totuşi multe din exemplele citate de R. W. Davies şi respinse de

Makarov ca fiind puţin relevante105, indică faptul că în anumite circumstanţe, armata

romană participa sau ajuta sau doar supraveghea colectarea impozitelor de către

autorităţile civile, însărcinate cu această activitate106. Nu trebuie să ne închipuim că

peste tot, în imperiu, armata romană acţiona în conformitate cu limitele legii. Evident

în asemenea condiţii abuzurile îşi puteau găsi oricând loc. Sursa plângerilor

cetăţenilor din Chersones ar putea fi faptul că după ocuparea Chersonesului de către

trupele romane, o parte a veniturilor sale, printre care şi impozitul pe prostituţie, una

din sursele tradiţionale de venituri ale unui oraş grecesc, au ajuns la fiscul imperial.

Rolul armatei, în aceste condiţii, nefiind decât acela de a supraveghea din punct de

vedere poliţienesc colectare impozitului de către preceptori civili107.

Mai departe, Makarov ajunge la concluzia că legionarii aveau dreptul să

controleze prostituţia doar într-o anumită zonă, bine specificată, a oraşului, acesta

fiind privilegiul acordat oraşului de către autorităţile imperiale108. Totuşi, pasajele din

102 M. I. Rostovtzeff, Delo o vzimanii prosticionnoj podati v Khersonese, IAK 60, 1916, p. 63-69, non vidi apud I. Makarov, op. cit., p. 330. 103 V. M. Zubar, Historia 44, 1995, p. 203. 104 I. Makarov, op. cit., p. 331, cu trimitere la Ulpian (Dig. 50, 16, 17, 1). 105 I. Makarov, op. cit., p. 332-333. 106 R. W. Davies, ANRW II, 1, p. 327-328. 107 I. Makarov, op. cit., p. 333. 108 Ibidem, p. 335.

102

dosarul epigrafic nu par a susţine această interpretare, ci mai degrabă este vorba de

limite fiscale şi nu teritoriale. Oricare ar fi interpretare acestui dosar, este evident

faptul că proximitatea dintre militari şi populaţia civilă a dus la diverse abuzuri, acesta

fiind doar unul dintre ele. Împăratul sau guvernatorul erau nevoiţi să intervină deseori

pentru a reglementa într-un fel sau altul conflictele apărute.

Menţionăm, de asemenea, materialul tegular descoperit la Tyras, care atestă

existenţa unui detaşament din această legiune109. De asemenea, din acelaşi oraş

provine o inscripţie care îl atestă pe M. Atalius Placidus, centurio. Inscripţia a fost

ridicată pro succesu eius zeilor Asclepius şi Hygia de către un medicus vexillationis şi

de un medicus duplicarius classis Flaviae Moesiacae110. Numele aceluiaşi centurion

apărea şi pe o ştampilă tegulară descoperită undeva la nordul Mării Negre111. De

asemenea, tot la Tyras, în timpul lui Antoninus Pius/Marcus Aurelius, legiunea face

parte din vexillaţia compusă din detaşamente ale celor trei legiuni din Moesia Inferior,

pusă sub comanda unui centurion al acestei legiunii, Ant(onius) Pl(...)112. La Charax

este atestat, pe o ţiglă, un alt centurion al legiunii I Italica, L(...) A(...) C(...),

praepositus vex(illationis) Moes(iae) Inf(erioris)113.

În timpul domniei lui Commodus, în anul 184, este atestat Fl. Sergius

Sosibius, tribunus militum angusticlavius la Chersones, printr-o dedicaţie pusă către

Commodus şi acest tribun (s(ub) c(uius) c(ura) e(gi) după cum apare pe inscripţie) de

T. Aur(elius) T. f. Cam(ilia) Secundus Rave(nna), tr(ierarchus) c(lassis) F(laviae)

M(oesicae)114. Tot la Chersones sunt atestaţi şi alţi militari ai legiunii I Italica: un

anume Valerianus, fără a putea preciza ce funcţie a îndeplinit115, un anume Volusius,

posibil miles legionis116 şi Aurelius Victor, miles legionis, mort la vârsta de 36 de ani

după 18 ani de serviciu, epitaful fiindu-i ridicatănu de soţia, Valeria Marcia şi de

fiica, Valeria Bessa, nume care ar putea indica o posibilă origine tracică a soţiei

109 P. Nicorescu, Ephemeris Daco-Romana 2, 1924, p. 413-414, nr. 68; T. Sarnowski, ArchWarszawa 38, 1988, p. 73, nr. 15: LEG I IT, în asociere cu LEG V M şi LEG XI CL. 110 AnnÉp 1995, 1350. 111 T. Sarnowski, ZPE 95, 1993, p. 214, nr. 8. 112 Saxer, Vexillationen, p. 90, nr. 266; Sarnowski, ArchWarszawa 38, 1988, p. 73, nr. 15 113 CIL III 142145 = Saxer, Vexillationen, p. 92, nr. 270 = Sarnowski, ArchWarszawa 38, 1988, p. 78-79, nr. 36. 114 AnnÉp 1900, 199 = CIL III 1421434 = IOSPE I2 417 = Solomonik, Latinskie nadpisi, p. 37-38, nr. 9; Sarnowski, ArchWarszawa 38, 1988, p. 77, nr. 30; PME, F 71. Inscripţia se află în muzeul de la Chersones. 115 IOSPE I2 572 = Solomonik, Latinskie nadpisi, p. 41-42, nr. 12. 116 IOSPE I2 548 = Solomonik, Latinskie nadpisi, p. 44-45, nr. 14.

103

acestui legionar117. De asemenea, la Chersones apare şi tribunul L. Iulius Mucazenus,

fără a se specifica despre ce legiune este vorba118. Cei care au publicat această

inscripţie au atras atenţia asupra unei inscripţii de la Montana, în care apare un

omonim, dar cu funcţia de beneficiar consular119. La Olbia, trupe din legiunea I Italica

fac parte dintr-o altă vexillaţie aşezată acolo, împreună cu trupe din celelalte legiuni

din Moesia Inferior120. Tot la Olbia este atestat şi centurionul M. Aemilius Severinus,

într-o inscripţie în limba greacă121. După cum s-a observat deja, vexillaţiile din

legiunile, trupele auxiliare şi flota din Moesia Inferior, prezente la nordul Mării

Negre, la Tyras, Olbia sau Chersones, au fost încartiruite chiar în interiorul acestor

oraşe, şi de abia mai târziu, aceste cartiere militare s-au separat prin ziduri de oraş,

formând adevărate citadele122. Singurul loc unde încă de la început a fost construită o

fortificaţie de către militari romani a fost Charax (= fortificaţie, punct întărit, în limba

greacă)123, unde apar informaţii despre prezenţa legiunilor I Italica şi XI Claudia p. f. 124.

În perioada 196-210, este atestat un bellum Bosporanum la care a luat parte un

tânăr recrut al legiunii I Italica, al cărui nume nu s-a păstrat, după cum atestă o

inscripţie descoperită la Preslav125. Din păcate este imposibil de stabilit despre ce

expediţie este vorba, după cum observa şi editorul inscripţiei, deşi acesta înclina să

dateze acest moment în timpul războaielor civile din anii 193-197, cînd ar fi posibil ca

regatul bosporan şi Chersonesul să fi susţinut pretendenţi diferiţi. În aceste condiţii,

dintre trupele din Moesia inferior, fidele de la început lui Septimius Severus, au fost

trimise vexillaţii la nordul Mării Negre, cel mai probabil împotriva regatului

bosporan, întrucât se pare că oraşul Chersones a fost de la început de partea

împăratului de origine africană126.

117 IOSPE I2 547 = Solomonik, Latinskie nadpisi, p. 48-49, nr. 20. 118 S. Iu. Saprykin, S. V. Dyachkov, VDI 4 (229), 1999, p. 71-78. 119 Montana II, p. 30, nr. 57 = CGLBI 647, p. 498-499. 120 IOSPE I2 322; V. M. Zubar, N. A. Son, VDI 3 (213), 1995, p. 181-187, fiind considerată o inscripţie care atestă construcţia unui zid la Olbia. 121 Nadpisi Olvii, 131. 122 T. Sarnowski, Archeologia 38, 1988, p. 81. 123 Ibidem, p. 81-82. 124 Ibidem, p. 78-81(CIL III 142154). 125 T. Sarnowski, ZPE 87, 1991, p. 137-144 (p. 138-139) = AnnÉp 1991, 1378: ... / leg. I Ital. [[Al]]ex[[andrianae]] / militavit bf. cos. et / cornicul. proc. / quot (sic !) tiro proficiscens / in bello Bosporano / voverat et adiuvante / numen(e) (sic !) eius multis / periculis in barbarico / liberatus sit merito / votum posuit. 126 T. Sarnowski, ZPE 89, 1991, p. 140-141.

104

3. Prosopografia legiunii I Italica

3.1. Legati legionis

M. Fabius M. f. Quirina Magnus Valerianus127. Conform inscripţiei de la

Clusium, care păstrează cariera sa, fusese tribun al legiunii XI Claudia, ca după

îndeplinirea unor altor îndatoriri să devină legat al legiunii I Italica. Cel mai probabil

în timpul domniei comune a lui Marcus Aurelius şi Commodus (legatus

Augg(ustorum) legionis I Italicae), devenind consul în jur de 182128.

Appius Claudius Martialis [A?]nius [S]ilvinus, legatus Augustorum legionis I

Italicae pune împreună cu soţia sa, Sextia Torquata, o dedicaţie lui Apollo şi Dianei

în sanctuarul acestora de la Montana129. Un omonim, Anius Claudius Martialis, este

atestat guvernator al provinciei Thracia între anii 161-163130, în aceste condiţii

această inscripţie ar putea data chiar din anul 161.

Avidius Cassius ? Pe baza unui pasaj din Historia Augusta (4, 6-9), în care se

vorbeşte de înfrângerea a 3000 de sarmaţi care trecuseră Dunărea, fără a se specifica

din păcate în ce provincie, s-a presupus că acesta ar fi putut comanda, înainte de

transferul său în Orient la comanda legiunii III Gallica, una din legiunile Moesiei

Inferior. Având în vedere că pentru acea perioadă legaţii legiunilor V Macedonica şi

XI Claudia p. f. sunt cunoscuţi, ar putea fi vorba de comanda legiunii I Italica131.

M. Clodius Laetus. Dintr-o inscripţie pe un altar descoperit la Novae este

cunoscut numele acestui legat. Altarul, dedicat zeiţei Hygia, a fost descoperit în

ruinele porticului construit deasupra valetudinarium-ului, fiind folosită ca piatra de

construcţie într-un zid care a fost datat în secolul al IV-lea p. Chr.132. Conform acestei

inscripţii, statuia de argint a zeiţei Hygia a fost ridicată de acest legat al legiunii prin

colectă; cel mai probabil este vorba de un legat al legiunii (ILN, p. 23). „La statuette 127 CIL XI 2106 = ILS 1138; E. Groag, RE VI, 1909, col. 1775-1776, nr. 97. 128 Alföldy, Konsulat, p. 297. 129 Montana, II, p. 24-25, nr. 48: a) Apollini et Dianae / Appius Cl. Martialis / [A?]nius [S]ilvinus leg. / Augustor(um) leg(ionis) I Italic(ae) / cum Sextia Titi / filia Torquata / [co]niuge et liber(is) [...]; b) montis praesidibus / deis Nicivosi natis / dei(s)que in insula va/ga Nili voto coniugis / atque liberorum / aram dedicat App/[ius Cl. Martialis] / [...]. 130 Thomasson, Laterculi praesidum, col. 166, nr. 29; PIR2, C 931; Montana, II, p. 24; inscripţiile: AnnÉp 1915, 117 = IGB II 660; SEG 15, 1958, 438 = IGB IV 1926; SEG 28, 1978, 599. 131 Întreaga discuţie la Maria Laura Astarita, Avidio Cassio, Roma, 1983, p. 34-39: „Legato, quindi, della I Italica, egli vienne trasferito in questa occasione alla III Gallica, date le eccezionali circonstanze di questa guerra” (p. 39). Vezi încă Alföldy, Konsulat, p. 297. 132 J. Kolendo, Le culte des divinités guériesseuses à Novae à la lumière des inscriptions nouvellement découvertes, ArchWarszawa 33, 1982 (1985), p. 65-72, fig. 1-6 = ILN 7. Vezi încă J. Kolendo, Inscriptions en l’honneur d’Esculape et d’Hygie du valetudinarium de Novae, ArcheologiaWarszawa 49, 1998, p. 55-71 (p. 58, nr. 3).

105

d'argent de Hygie se trouvait probablement dans une chapelle ou dans un petit temple

des divinités guérisseuse (Esculape et Hygie), situé dans l'enceinte de l'hôpital

militaire (valetudinarium) de la legio I Italica. En faveur d'une telle supposition

témoignent la réutilisation de ce piédestal ainsi que celle d'un autre monument en

l'honneur de Hygie (ILN 8) dans le mur de bâtiment à portiques, construit sur

l'emplacement du lazaret militaire. Dans ce cas, les inscriptions n'avaient pas à être

transportées sur une grande distance.” (p. 24). Personajul este necunoscut în carierele

senatoriale. Statuia a fost ridicată cel mai probabil în timpul unei epidemii, ne putem

gândi la marea epidemie din preajma războaielor marcomanice, adusă de armatele

participante la expediţia parthică a lui Lucius Verus133.

Fonteius Maximus. Numele acestui legat apare pe o dală de calcar, parte a unei

construcţii de la Novae. Formula de încheiere indică faptul că partea de început a

inscripţiei se afla pe o altă dală. Din păcate, personajul este necunoscut în

prosoprographia Imperiului134. Inscripţia a fost dedicată la data de 1 mai 233

(Dedicata Kal(endis) Mais [Ma]ximo et [P]aterno co(n)s(ulibus)).

Lucius Iulius Lucillianus. Pe o greutate de argint, descoperită la Ružica,

Bulgaria (pescuită din apele Dunării de pescari şi ajunsă apoi la Viena sau Paris),

apare următoarea inscripţiei de jur împrejurul cifrei care indica cantitatea (pondus X):

legionis primae Italic(ae) Lucius Iulius Lucilianus, leg(atus) Aug(usti) leg(ionis) I

Ital(icae) pondera examinata sig(navit?)135. Din păcate nu cunoaştem momentul

exact al misiunii acestui personaj la Dunărea de Jos. A fost identificat cu [L. ] Iulius

L. f. Lucilianus, patron la municipiului Ocriculum136.

C. Mansuanius Severus. Numele acestui personaj apare într-o inscripţie de la

Novae, pusă pe baza statui de argint a zeului Aesculapius, din sanctuarul lui şi al

zeiţei Hygia, situat în valetudinarium-ul din castru ([A]esculapium / ex donis

arg(enteum) / p(ondo) V unc(iis)V / C. Mansuanius / Severus leg(atus) Aug(usti) f.

133 Vezi J. F. Gilliam, The Plague under Marcus Aurelius, American Journal of Philology 1961, p. 225-251. „La chronologie ne s'oppose pas à l'hypothèse de l'érection de la statuette d'Hygie en rapport avec l'épidémie du début des guerres des Marcomans. Paléographiquement, l'inscription peut être datée du IIe siècle. Nous savons aussi, qu'en 157, le gouverneur de la Mésie Inférieure T. Pomponius Proculus Vitrasius Pollio avait dédicacé un sanctuaire à Hygie à Novae (ILN 9)”. 134 L. Mrozewicz, Ein neuer römischer Senator aus Novae (Moesia Inferior), ZPE 57, 1984, p. 179-180, Taf. 14 = AnnÉp 1987, 862 = ILN 50. Descoperită la Novae Vest (sector X), în 1982, în nava centrală a basilicii episcopale, refolosită în pavaj. J. Hatłas, Legati legionis I Italicae. Zestawienie prozopograficzne [Prosopographic List], Balcanica Posnaniensia 5, 1990, p. 212, nr. 13. 135 CIL III 784 = Gerov, Romanizmăt, II, p. 358, nr. 21. 136 CIL XI 4089; RE X, 1919, col. 663, nr. 326 (Riba).

106

c.)137. Cantitatea de argint folosită corespundea cu 540 de denari. Legatul legiunii

poate fi identificat cu senatorul polionim, L[...]ius L. f. Stellatina Gallus Vecilius

Crispinus Mansuanius Marcellinus Numisius Sabinus, care apare pe o inscripţie din

Antiochia (Pisidia)138. A îndeplinit funcţia de legat al legiunii chiar înainte de războiul

parthic al lui Taian, în 112-113 (110-112, după Th. Franke). Mai târziu va comanda

legiunea II Traiana fortis şi apoi va deveni guvernator al Sardiniei şi al provinciei

Galatia Pisidia Paphlagonia. Despre funcţia de legat al legiunii II Traiana fortis, care

staţiona în Egipt şi era comandată doar de prefecţi vezi comentariul lui Th. Mommsen

din CIL III, Suppl. I,1: „legatus legionis II Traianae fortis pariter atque Claudianus

(presbeuth;") ªlegew'nºo" deutevra" Traianh'" tituli reperti Xanthi in Lycia

recedunt a lege ea, quod legionibus Aegyptiacis non praesunt senatorii ordinis viri.

Sed tamen fieri potest, ut haec legio aliquando extra Aegyptum rem gesserit,

quamquam de eiusmodi expeditione nihil traditur (cf. tamen n. 6592) et cessante

causa eo tempore et ipsa fuerit sub legato”. Serviciul l-a început în timpul lui

Domitian, întrucât a fost tribun al legiunii XXII Rapax, distrusă probabil de sarmaţi, în

timpul domniei aceluiaşi împărat.

L. Marius L. f. Quirina Maximus Perpetuus Aurelianus, atestat de o inscripţie

descoperită la Roma ca legat al legiunii în jurul anului 193. Având în vedere

importanţa deosebită a informaţiilor din această inscripţie, redăm textul integral139: L.

Mario L. f. Quir. / Maximo Perpetuo / Aureliano co(n)s(uli) / sacerdoti fetiali /

leg(ato) Augg(ustorum) pr. pr. / provinc(iae) Syriae Coelae leg(ato) Augg(ustorum)

pr. pr./ provinc(iae) Germaniae inferioris, item / provinc(iae) Belgicae, duci exerciti

(sic !) Mysia/ci aput Byzantium et aput Lugudunum / leg(ato) leg(ionis) I Italic(ae),

cur(atori) viae Latinae / item reip(ublicae) Faventinorum allecto in/ter praetorios,

trib(uno) pleb(is) candidate, / quaestori urbano, trib(uno) laticl(avio) leg(ionis) / XXII

Primige(niae), item III Italicae / IIII (sic!) viarum curandarum, / M. Iulius

Artemidorus / leg(ionis) III Cyrenaicae. 137J. Kolendo, Inscriptions en l’honneur d’Esculape et d’Hygie du valetudinarium de Novae, ArcheologiaWarszawa 49, 1998, p. 55-71 (p. 58-60, nr. 4) = AnnÉp 1998, 1131. 138 CIL III 6813 = ILS 1038: [...]nio L. f. Stel. / [.]Gallo Vecilio / Crispino Mansuanio / Marcellino Numisio / Sabino leg. Aug. pro. pr. / provinciar(um) Galatiae Pisid. / Paphlagoniae sodali Fla/viali procos. prov. Sard. / leg. legionum I Italicae et / II Traiane fortis praef Frum. / idandi curatori viar(um) Clodiae / Cassiae / Anniae Ciminiae Tra/nae novae praetori trib. pl. / quaestori provinc(iae) Ponti et / Bithyniae leg. Asiae IIIvir(o) capital(i) / trib. mil. leg. XXI Rapacis. Despre cariera acestui personaj, înainte de publicarea inscripţiei de la Novae, vezi Th. Franke, Legionslegaten, p. 20-22, nr. 12. 139 CIL VI 1450 = ILS 2935; 2936; Ritterling, RE XII, 1925, col. 1414; F. Miltner, RE XIV, 1930, col. 1828-1831, nr. 48; Wesch-Klein, Soziale Aspekte, p. 16.

107

Aflăm din textul acestei inscripţii că personajul de faţă a fost: dux exerciti

(confuzie cu declinarea a doua) Mysiaci aput Byzantium et aput Lugudunum leg(atus)

leg(ionis) I Ital(icae). Astfel, întrucât cursus honorum este redat în ordine inversă,

înţelegem că în calitate de legat al legiunii I Italica a comandat o vexillaţie compusă

din trupe ale Moesiei Inferior împotriva armatelor lui Pescennius Niger din acea

zonă140. Apoi, probabil datorită modului în care s-a comportat în această problemă,

este trimis în Gallia pentru a lupta contra armatelor lui Clodius Albinus, staţionate în

jurul oraşului Lugdunum, în anul 197. De altfel, Marius Maximus este menţionat în

Historia Augusta ca sursă istorică în ceea ce priveşte consultarea auspiciilor de către

Septimius Severus înainte de lupta decisivă cu armata lui Clodius Albinus141.

Mucius Maior [legatus legionis?]. Într-o dedicaţie (titulus pictus) către

Marcus Aurelius şi Commodus, descoperită în 1978, în unghiul de sud-est al basilicii

episcopale (absida sud) de la Novae, apare numele acestui personaj, fără a avea

siguranţa că servea în acel moment ca legat al legiunii, în timpul guvernatorului P.

Calpurnius [Iulianus]142. De curând, I. Piso propune, cu prudenţă, o cu altă soluţie.

Din perspectiva acestuia, P. Calpurnius Iulianus va fi fost guvernator de rang

pretorian al provinciei Moesia Inferior şi că pentru o perioadă foarte scurtă, începând

cu anul 177, când P. Helvius Pertinax, odată cu declanşarea celui de al doilea război

marcomanic, este trimis în Dacia, Moesia Inferior va fi avut o singură legiune. Acest

lucru presupune o participare directă, cu totul efectivul al legiunii XI Claudia la

această campanie. P. Calpurnius Iulianus a fost legat al legiunii V Macedonica între

175-177 şi apoi mutat în Moesia Inferior. Cum în această provincie era prezentă doar

legiunea I Italica, automat legatul acesteia era şi guvernatorul provinciei. În aceste

condiţii, Mucius Maior va fi fost un simplu membru al legiunii, cel mai probabil un

140 SHA, Pescennius Niger, 5, 6: „ Et Pescennius quidem veniente ad orientem Severo Graeciam, Thracias, Macedoniam interfectis multis inlustribus viris tenebat, ad participandum imperii Severum vocans. A quo causa eorum, quos occiderat, cum Aemiliano hostis est appellatus. Dein a ducibus Severi per Aemilianum pugnans victus est ”. 141 SHA, Vita Clodii Albini, 9, 2: „Denique cum sollicitus augures consuleret, responsum illi est, ut dicit Marius Maximus, venturum quidem in potestate eius Albinum, sed non vivum nec mortuum”. 142 L. Mrozewicz, ArchWarszawa 31, 1980, p. 157-160, fig. 1-2 = ILN 38. Data 176-180, domnia comună a lui Marcus Aurelius şi Commodus. Pentru legat vezi discuţia la E. Doruţiu-Boilă, StCl 22, 1984, p. 109-115, nr. 1, pe baza inscripţiei de la Băile Herculane (CIL III 1566 = IDR III/1 67), contra lecturii lui I. Piso, Römisches Österreich 3, 1975, p. 175-182 (înainte de descoperirea inscripţiei de la Novae), care îl considera legat al Daciei Superioare între anii 153-156. Vezi încă Piso, Fasti provinciae Daciae I, p. 79-81, nr. 20; idem, în V. Spinei, L. Munteanu (ed.), Miscellanea numismatica antiquitatis. In honorem septagenarii magistri Virgilii Mihailescu-Bîrliba oblata, Bucureşti, 2008, p. 179, care confirmă fără dubiu lectura [leg. A]ug. pr. pr. [pro]v. Moesiae inferioris.

108

centurion143. Soluţia este într-adevăr extrem de seducătoare, dar din păcate nu avem

informaţii despre prezenţa legiunii XI Claudia în alt colţ al imperiului în acest

moment. Totuşi acest lucru nu este imposibil, dacă ţinem seama de exemplu de

prezenţa acestei legiuni în Phrygia, în timpul expediţie parthice a lui Septimius

Severus (vezi întreaga discuţie la capitolul dedicat legiunii XI Claudia)144.

L. Novius Crispinus Martialis Saturninus. Apare pe lista cu soldaţii lăsaţi la

vatră în anul 150 (care începuseră serviciul în 124 şi 125) din legiunea III Augusta de

la Lambaesis. Acesta fusese legat al legiunii în jur de 140-145 (post 142, datarea

legaţiei sale se poate face în funcţie de datarea legaţiei lui L. Venuleius Apronianus,

cos. suff. 145, vezi mai jos) legat al legiunii I Italica145.

L. Ovinius L. f. Quir. Rusticus Cornelianus a fost legat al legiunii I Italica şi

apoi legat al provinciei Moesia Inferior, după cum apare pe mai multe inscripţii care îi

redau cariera146.

Q. Planius Sardus L. Varius L. f. Fal(erna) Ambibulus apare ca legat al

legiunii I Italica pe o inscripţie descoperită la Djemila (Numidia) şi pe o inscripţie

descoperită la Capua147.

[Pompeius ...f. Pomptina Vopiscus C. Arr]unt[ius Cate]llius Celer Allius

Sabinus apare pe o inscripţie descoperită la Volsinii (Belsona, Etruria) ca legat al

legiunii I Italica, calitate în care a primit dona militaria de la Hadrian, cel mai

probabil în urma războiului iudaic. A devenit consul suffectus în jur de 140148.

P. Septimius Geta, fratele împăratului Septimius Severus, apare pe o inscripţie

descoperită la Lepcis Magna (Africa Proconsularis) care îi redă cariera. Printre altele

a fost şi legat al legiunii I Italica, pentru ca apoi să se întoarcă în provincia Moesia

Inferior în calitate de legatus Augustorum pr. pr. după momentul în care Septimius

Severus a devenit împărat149.

143 I. Piso, în V. Spinei, L. Munteanu (ed.), Miscellanea numismatica antiquitatis. In honorem septagenarii magistri Virgilii Mihailescu-Bîrliba oblata, Bucureşti, 2008, p. 177-181. 144 AnnÉp 1995, 1512. 145 CIL VIII 2747 = ILS 1070. Vezi încă EE VII 397, în care apare ca legat al Africii; E. Groag, RE XVII, 1937, col. 1217-1218; A. R. Birley, Goverment of Britain, p. 286-287, nr. 16, în Britannia servise ca tribun al legiunii IX Hispana, în jur de 125. 146 CIL II 4126; CIL VI 31744; AnnÉp 1935, 21; AnnÉp 1954, 182; PIR2 O 190; Caballos Rufino, op. cit., p. 243-244, nr. 134. 147 CIL X 3872; ILAlg II/3 7910 = ILS 9486 = AnnÉp 1911, 111 = AnnÉp 1966, 545; Alföldy, Legionslegaten, p. 40-42, nr. 50; idem, Konsulat, p. 297 (în jur de 160, cos. suff. în jur de 164/165). 148 AnnÉp 1980, 426; M. Zyromski, Eos 84, 1996, p. 21, nr. 126. 149 AnnÉp 1946, 131 = IPD4 863 = IDRE II 438. Pentru o scurtă discuţie a carierei sale vezi Piso, Fasti Daciae, p. 150-156, nr. 31 şi Petolescu, IDRE II, p. 456-458.

109

Q. Servaeus Fuscus Cornelianus este cunoscut prin intermediul a două

inscripţii. Una dintre ele a fost descoperită la Novae. Un altar dedicat lui I.O. M.

Depulsor, divinitate de origine norico-pannonică care se referă la respingerea

atacurilor inamice150, de către primipilul, G. Baienius G. f. Claudia Ianuarius151.

Monumentul a fost dedicat în 5 octombrie 227. Dedicantul era originar din Celeia

(Noricum, Celje, Slovenia), cetăţeni săi fiind înscrişi în tribul Claudia. Pe latura

stângă a monumentului este un carmen epigraphicum, care pare a reda cariera acestui

primipil. Guvernatorul L. Mantennius Sabinus Moesiei Inferior, atestat şi el prin

această inscripţie, mai era cunoscut graţie mai multor inscripţii152. A doua inscripţie,

care îl atestă pe legatul legiunii, mai sus menţionat, a fost descoperită la Gigthis

(Tripolitania), de unde era originar, şi de unde sunt cunoscuţi şi alţi Servaei, în care îi

este redat cursus honorum în ordine inversă: quaestor urbanus, tribunus plebis,

praetor hastarius, iuridicus per Calabriam, Lucaniam, Apuliam, Bruttios, curator

viae Salariae, praetor ex delegatione de liberalibus causis et supremarium, legatus

legionis XIII Geminae, legatus legionis I Italicae, legatus provinciae Galatiae153.

M. Valerius Maximianus apare pe celebra inscripţie descoperită la Diana

Veteranorum (Numidia), care îi redă cariera începută ca prefect de cohortă şi ajunsă

până la legaţiile de legiuni, printre care şi legiunea I Italica, în vremea lui

Commodus154.

Valerius [Opta]tianus apare într-o inscripţie descoperită la Novae (Vest, sector

X, în 1976 faţă şi 1978 latura dreaptă, în basilica episcopală), ridicată în onoarea lui

Septimius Severus şi familiei sale, de către primipilul M. Aurelius M. f. Aelia (tribu)

Paulinus, Ovilavis, în timp ce guvernator al Moesiei Inferior era L. Iulius

Faustinianus şi legat al legiunii Valerius [Opta]tianus, la data de 15 mai 208155.

150 M. Hainzmann, Jupiter Deplusor – die norischen Befunde, în Orbis antiquus, p. 224-234. 151 J. Kolendo, Inscription de l'an 227 en honneur de Jupiter Depulsor découverte à Novae, ArchWarszawa 19, 1968 (1969), p. 117-144, fig. 1-19 = AnnÉp 1972, 526 = ILB 272 = ILN 13. Descoperită la Novae Vest (sector V) în 1965 (părţile A şi B) şi 1966 (parte C). Inscripţiile erau dispuse pe trei feţe ale unui piedestal de calcar, pe cărui suprafaţă de aşteptare se observă urmele unui sistem de prindere a statuii zeului. 152 ISM V 8; 57 (Capidava); IGB I2 70 bis (Odessos); Stein, Legaten, p. 96; Fitz, Laufbahn, p. 29-30. 153 CIL VIII 22721 = ILS 8978 = IDRE II 440 şi CIL VIII 11028 = ILTun 12. Vezi Piso, Fasti provinciae Daciae I, p. 257-260, nr. 63. 154 AnnÉp 1956, 124 = IPD4 536 = IDRE II 445; PME, V 23; Piso, Fasti provinciae Daciae I, p. 224-235, nr. 53; Petolescu, IDRE II, p. 466-469. 155 L. Mrozewicz, Une inscription latine en l’honneur de Séptime Sévère et de sa famille, nouvellement découverte à Novae, ArchWarszawa 28, 1977 (1978), p. 117-124, doar o faţă; Idem, Origo felicissimorum temporum à Novae, ArchWarszawa 31, 1980 (1982), p. 101-112, latura dreaptă; Idem, L. Iulius Faustinianus co(n)s(ularis) Moesiae Inferioris, Eos 69, 1981, 1, p. 99-103 = AnnÉp 1982, 849 = ILB 268 ter = ILN 28

110

Înainte de a fi reutilizată în pavajul basilicii, inscripţia se afla în curtea

comandamentului, alături de celelalte monumente ridicate de primipili. M. Aurelius

Paulinus era originar din Ovilava (Noricum), familia sa avea dreptul de cetăţenie de

cel puţin două generaţii. Aparţinea unui pseudotrib, Aelia. Consularul provinciei este

cunoscut din mai multe inscripţii156, această inscripţie permiţând datarea legaţiei sale

între 208-210?157. Legatul Valerius O[pta]tianus158 ar putea fi identificat cu un

anume C. Valerius [.......]nus, guvernator de rang pretorian al provinciei Pannonia

Inferior, care apare într-o inscripţie descoperită în 1955 la Aquincum159: Iovi

Iunoni/Minervae/ C. Valerius/[.......]nus/leg. Aug. pr. pr./cos. desig. et Salviae

Luciolae eius); legat al legiunii I Italica în anul 208; guvernator Pannonia Inferior

înainte de 214, apoi consul designatus.

L. Venuleius L. f. Gal. Apronianus Octavius. Legaţia sa apare pe două

inscripţii descoperite la Pisa (regio VII) 160. A fost consul iterum în anul 168 (tatăl său

L. Venuleius Apronianus fusese şi el cos. ord. în 123) şi consul suffect în jurul anului

145 şi legat al legiunii în primii ani de domnie ai lui Antoninus Pius ( 142-143)161.

Ignotus. Pe o inscripţie descoperită în Bulgaria apare un anume [---]ERNO,

probabil un cognomen de forma Paternus sau Maternus, despre care aflăm că a fost

legatus legionis I Italicae, inscripţia fiind ridicată, cel mai probabil, de mai mulţi

liberţi, dintre care s-au păstrat doar numele unui anume Eutychius şi un anume

Pasquinius162. Din păcate locul de descoperire nu se cunoaşte, dar putem presupune,

alături de B. Gerov, că ar trebui să fi fost descoperită la Oescus sau în împrejurimi. De

curând, G. Alföldy a propus o nouă reconstituire a textului, considerând că în primul

rând ar fi de fapt numele unui guvernator al Moesiei Inferior, nu un legat de legiune.

În consecinţă, reluând o idee mai veche a unei posibile legaţii în Moesia Inferior,

imediat după crearea acestei provincii, a lui M. Cornelius Nigrinus Curiatius

Maternus163.

156 Stein, Legaten, p. 88-89; Fitz, Laufbahn, p. 50; Thomasson, Latercului praesidum, p. 24-25; PIR2 IV, p. 211-212. 157 Em. Doruţiu-Boilă, Legaţii Moesiei inferioare între 175-180 şi 198-212, StCl 22, 1984, p. 109-113. 158 L. Mrozewicz, ZPE 93, 1995, p. 221-225 = Idem, în L. Mrozewicz, K. Ilski (ed.), Prosopographica, Poznań, 1993, p. 43-48. 159 AnnÉp 1962, 119. 160 CIL XI 1432 = InscrIt VII, I, 16; 1433 = InscrIt VII, I, 17 = AnnÉp 1955, 120, 6. 161 Alföldy, Konsulat, p. 150 162 V. Beševliev, Epigrafski prinosi, Sofia, 1952, p. 57, nr. 97 = AnnÉp 1957, 302 = ILB 13. 163 G. Alföldy, REMA 1, 2004, p. 54-58 = AnnÉp 2004, 1239: [M. Cornelio Nigrino Curiatio Mat]erno c[o(n)s(ule)] / [leg(ato) Aug(usti) pr(o) pr(aetore) prov(inciae) Moesiae Inferioris,...]o leg(ato) leg(ionis) I Italicae. Vezi încă Thomasson, Laterculi, col. 125, nr. 28; col. 148, nr. 162,

111

Ignotus. Bază de statuie descoperită in situ în villa aflată la 75 m spre Dunăre

de incinta de la Novae164. Această bază de statuie poartă următoarea inscripţie:---E---

/ ---R--- / ---ET--- / ---N--- / [aedi]li, praet(ori) [tu]/[tela]rio, curat(ori) civ[it(atis)] /

[...]etanorum, cura[tori] / [via]e Clodiae Cass[iae...]/[...]tiae Ciminia[e] /

[iu]rid(ico) Apuliae et C[ala]/briae [item]que Brut/[tio]rum, sac[er]doti[.../...]i

proco(n)[s(uli) pr]ov(inciae) S[iciliae]/ sortit[o] / [o]ptiones leg(ionis) I [Ital(icae]/

Gord(ianae) patr(ono) integ[errimo]/ per Aur(elium) Domnionem op(tionem)

pr(aetorii).

Inscripţia datează din 238-244, anii de domnie ai lui Gordian III. Având în

vedere că fusese proconsul al Siciliei, personajul anonim nu a putut îndeplini decât

funcţia de legatus legionis, întrucât acest proconsulat era de rang pretorian, funcţie

care trebuie să fi fost menţionată în partea de început a inscripţiei. Este foarte posibil

ca această villa aflată extra muros să fi servit drept locuinţă a legatului legiunii.

Ignotus, leg(atus) leg(ionis) [I Ital.] Antoniniana[e] apare pe un altar votiv

fragmentar, descoperit la Hjusendže. Pe baza supranumelui legiunii putem presupune

că ea datează fie din timpul lui Caracalla, fie din timpul lui Elagabal165.

Sunt atestaţi 21 de legati legionis166, dintre care şapte sunt atestaţi prin

inscripţii la Novae, în momentul exercitării funcţiei, unul fiind cunoscut şi dintr-o altă

sursă.

3. 2. Tribuni militum legionis

C. Aetrius C. f. Lemonia Naso, tribunus militum angusticlavius, după cum

apare pe o inscripţie de la Sentinum (Italia, Regio VI), de unde era probabil originar.

După ce efectuase prima militia ca prefect al cohortei I Germanorum (fără a fi siguri

că este vorba de cea din Moesia Inferior167), devine tribun ale legiunii I Italica168.

Inscripţia a fost datată spre sfârşitul secolului I.

reluând ideea lui G. Alföldy, H. Halfmann, Chiron 3, 1973, p. 356-361 (textul inscripţie de la Liria Edetanorum la p. 345; AnnÉp 1973, 283 = IPD4 775b = IDRE I 176; PME, C 242). Vezi încă CIL II 6013, Liria Edetanorum: M. Cornelio / M. f. G[al.] Nigri/no Curiatio / Materno cos. / leg. Aug. pro pr. provinc. Moes. / provinc. Syriae, şi CIL II 3783. 164 M. Čičikova, V. Božilova, Carière sénatoriale d’un magistrat de Novae (millieu du IIIe s.), în Studia in honorem Borisi Gerov, Sofia, 1990, p. 44-50 = ILN 46. 165 CIL III 12439; Fitz, Honorific Titles, p. 60, nr. 209. 166 La care trebuie adăugat încă unul, a cărui inscripţie a fost descoperită de curând la Novae, în timpul săpăturilor din retentura sinistra, T. Sarnowski, ArchWarszawa 56, 2005, p. 148, care ar putea fi identificat, în opinia lui Sarnowski, cu legatul necunoscut din timpul domniei lui Gordian III (ILN 46). 167 Fl. Matei-Popescu, SCIVA 52-53, 2001-2002, p. 211-212, nr. 25. 168 CIL XI 5745 = ILS 6644; PME, A 95.

112

L. Antonius L. f. Galeria Numida, tribunus militum angusticlavius, după cum

apare pe două inscripţii onorofice de la Saguntum (Hispania Tarraconensis).

Tribunatul său a fost datat în a doua jumătate a secolului I p. Chr.169

Anton(ius) Valens, trib(unus) milit(um) leg(ionis) I Ital(icae), angusticlavius ?

Numele său apare pe o dedicaţie pusă prin grija centurionul Novius Ulpianus către

Hercule, pe soclul statuii zeului din sanctuarul de la Balaklava, în peninsula

Crimeea170. Din două alte dedicaţii, una pentru Hercule şi una ridicată în cinstea lui

Iupiter Optimus Maximus Dolichenus, aflăm că acest tribun avea în grijă vexillatia

trimisă din Moesia Inferior171.

C. Aponius Memmius Celer, tribunus militum angusticlavius, apare pe o

inscripţie funerară descoperită la Cibalae (Pannonia Inferior), fără a putea data cu

precizie momentul tribunatului său, poate la cumpăna secolelor II-III172.

L. Arrius Alcibiades, tribunus militum angusticlavius, apare pe inscripţia ce

redă scrisoarea guvernatorului Moesiei Inferior către acest tribun şi un centurion al

unei legiuni, referitoare la exagerările în privinţa impozitului practicat pe prostituţie la

Chersones. Numele legiunii nu este menţionat, dar ar putea fi vorba de legiunea I

Italica173. Inscripţia datează dinainte de 185-186, când în aceeaşi funcţie este atestat

un alt tribun, Atilius Primianus.

Atilius Primianus, tribunus militum angusticlavius, apare pe aceeaşi inscripţie

de la Chersones, pe care apare şi tribunul Arrius Alcibiades (vide supra). Nu este sigur

dacă tribunatul a fost exercitat în legiunea I Italica sau XI Claudia, dar ştim că datează

din anii 185-186174.

C. Caesidius C. f. Clustumina Dexter, tribunus militum angusticlavius, apare

pe o inscripţie onorifică de la Pitinum Pisaurense (Italia, regio VI), având următoarea

carieră: eques cohortis VIII, prefect al cohortei I Lingonum equitata din Britannia,

169 CIL II 3845; 3850; PME, A 141. 170 T. Sarnowski, V. M. Zubar, O. J. Savelja, Historia 47, 1998, 3, p. 325-326, nr. 1, fig. 4 = T. Sarnowski, O. J. Savelja, ArchWarszawa 49, 1998, p. 41-42, nr. 3; AnnÉp 1998, 1154. 171 T. Sarnowski, V. M. Zubar, O. J. Savelja, Historia 47, 1998, 3, p. p. 326-329, nr. 2, fig. 5 = T. Sarnowski, O. J. Savelja, ArchWarszawa 49, 1998, p. 43-44, nr. 34; AnnÉp 1998, 1156; T. Sarnowski, O. J. Savelja, ArchWarszawa 49, 1998, p. 42-43, nr. 32; AnnÉp 1998, 1155, cealaltă dedicaţie pentru Hercule. 172 CIL III 3268; PME, A 151. 173 CIL III 13750 = IGR I 860 = AnnÉp 1893, 126 = Solomonik, Latinskie nadpisi, p. 20-27, nr. 1; PME, A 161 (praepositus vexillationi Chersonessitanae ad exigendum vectigal de lenonibus - tou' tevlou" tou' pornikou'). Vezi încă Saxer, Vexillationen, p. 91-92, nr. 269. Vezi încă un fragment de inscripţie greacă, descoperită la Balaklava SEG 26, 1976-1977, 801. 174 CIL III 13750 = IGR I 860 = AnnÉp 1893, 126 = Solomonik, Latinskie nadpisi, p. 20-27, nr. 1; PME, A 161.

113

tribun al legiunii I Italica, prefect al alei Classiaria invicta bis torquata c. R. din

Britannia (poate în timpul războiului din vremea lui Hadrian)175.

M. Cassius Paullinus, tribunus militum laticlavius, apare pe o inscripţie

funerară de la Roma, care îi redă scurta cariera. După una din funcţiile vigintivirale, a

devenit tribun al legiunii staţionate la Novae şi apoi quaestor al provinciei

Macedonia176.

Ti. Claudius Claudii Iasonis f. Quirina Agrippinus, tribunus militum

angusticlavius, apare pe o inscripţie de la Patara, Lycia, pusă în onoarea sa. Aflăm

astfel că fusese praefectus fabrum, tribunus legionis III Gallicae, tribunus legionis I

Italicae, praefectus alae (VII) Phrygum. Activitatea acestui personaj datează din

prima jumătate a secolul al II-lea177.

M. Cosconius M. f. Pollia Fronto, tribunus militum angusticlavius, conform

unei inscripţii descoperite la Carales (Sardinia), poate spre sfârşitul secolului al II-lea,

întrucât apare ca procurator Augustorum, cel mai probabil fiind vorba de Septimius

Severus şi Caracalla178.

Q. Glitius P. f. Stellatina Atilius Agricola, tribunus militum laticlavius, în

timpul lui Vespasian, conform celor două inscripţii onorifice de la Taurini (Augusta

Taurinorum), care îi redau cariera. Apartenenţa la tribul Stellatina indică fără dubiu că

era originar din acel în oraş. Va deveni apoi legat al Pannoniei sub Traian şi va

participa la războaiele dacice, fiind decorat cu această ocazie şi devenind consul

iterum în 103, împreună cu M’. Laberius Maximus179.

T. Iul(ius) T. f. Fabia Saturninus trib(unus) mil(itum) leg(ionis) I Ital(icae),

angusticlavius, după cum apare pe două inscripţii onorifice descoperite la Letnica

(Bulgaria) şi Capidava. A activat în timpul lui Hadrian-Antonius Pius180.

C. Maesius C. f. Picantianus, tribunus militum laticlavius legionis I Italicae,

apare pe o inscripţie de la Brixia ca patron al oraşului, în timpul preturii sale. A fost

175 CIL XI 6033; PME, C 39. 176 CIL VI 1373 (p. 3141, 4688). 177 TAM II/2 423 = IGR III 670 ; PME, C 116; D. Kennedy, ZPE 118, 1997, p. 303. 178 CIL X 7584 = ILS 1359; Stein, RE IV, 1901, col. 1670, nr. 14; PME, C 253. 179 CIL V 6974 = ILS 1021; CIL V 6977 = ILS 1021a. Vezi încă IDRE I 157-161 şi E. Groag, RE Suppl. III, 1918, col. 786-789, nr. 1; PIR2 G 181. A. Dobó, Die Verwaltung der römischen Provinz Pannonien von Augustus bis Diocletianus. Die provinziale Verwaltung, Amsterdam, 1968, p. 39-40, nr. 26; E. Dabrowa, în D. L. Kennedy, The Roman Army in the East, JRA Suppl. Ser. 18, Ann Arbor, 1996, p. 286-287. 180 AnnÉp 1928, 153 = ILB 246; AnnÉp 1934, 107 = ISM V 10; PME, I 120. Mai multe inscripţii au fost descoperite în Gallia Lugdunensis, care redau cariera procuratorială ulterioară a acestuia (Pflaum, Carrières, nr. 174)

114

adlectus inter tribunicios ab Imperatore Hadriano Antonino Augusto Pio, după ce a

exercitase tribunatul de legiune la Novae181. Va deveni apoi legat al provinciei

Numidia (al legiunii III Augusta) în anii 162-165 (sigur atestat 163/164-165)182.

L. Marcius Celer Calpurnius Longus apare pe două inscripţii, în limba greacă,

de la Attaleia (Antalya), din provincia Lycia et Pamphylia, din care aflăm că acesta

fusese tribunus militum laticlavius legionis I Italicae (cilivarco" legew'no" prwvth"

∆Italikh'") şi apoi legatus Augusti pro praetore în provinciile Pontus et Bithynia şi

Achaia (presbeuth;" Povntou kai; Biquniva", presbeuth;" ∆Acaiva")183. Numele

aceluiaşi personaj ar putea fi identificat pe o inscripţie de la Patara, tot în limba

greacă, care aminteşte pe un anume, Lucius Marcius Celer Marcus Calpurnius

Longus184.

[...] Memm[i]us ... Anie(n)s(i) Barbarus apare pe o inscripţie descoperită la

Astorga (Asturica Augusta) îndeplinind următoarele funcţii: sacerdos Romae et

Aug(ustorum) ad Lucum Aug(usti), flamen provinciae Hispaniae citerioris trib(unus)

mil(itum) leg(ionis) I Italicae an(norum) LVIIII h(ic) s(itus) e(st)185. Inscripţia ar

putea data din a doua jumătate a secolului I p. Chr.

C. Nummius Horatia Verus, tribunus militum angusticlavius, decorat în timpul

războiului dacic al împăratului Traian, fost prefect al unui cohors Thracum186.

Ti. Plautius Ti. f. Papiria Felix Ferruntianus, tribunus militum angusticlavius,

la începutul domniei lui Marcus Aurelius, după cum apare pe o inscripţie de la

Mactaris (Africa). Afllăm, de asemenea, că în timp ce era tribun al legiunii a fost şi

praepositus vexillationibus Ponticis aput Scythia(m) et Tauricam, adică comandantul

vexillaţiilor legionare trimise, din Moesia Inferior, în nordul Pontului Euxin. Mai

181 CIL V 4338 = InscIt X, V/1, 126; PIR2, V/1, M 78. 182 CIL VIII 4591 = 18648; 10658 = 17588; 17587; B. E. Thomasson, Die Statthalter der römischen Provinzen Nordafrikas, II, Lund, 1960, p. 180; Y. Le Bohec, La troisième légion Auguste, Paris, 1989, p. 385-386. Anul consulatului său este necunoscut, poate a fost consul suffect în anul 165, G. Alföldy, Konsulat und Senatorenstand unter den Antoninen. Prosopographische Untersuchungen zur senatorischen Führungschicht, Antiquitas. Reihe 1. Abhandlungen zur Alten Geschichte, Band 27, Bonn, 1977, p. 180 (p. 248 pentru legaţia din Numidia). 183 AnnÉp 1972, 620, 621. 184 TAM II 426. 185 CIL II 2638 (p. 911) = IRPLeon 77 = EAstorga 18; PME, M 39. A urmat apoi o carieră la nivelul funcţiilor sacerdotale provinciale, flamen provinciae Hispaniae citerioris et sacerdos Romae et Augusti ad Lucum Augusti. 186 CIL XI 3100; PME, N 24.

115

târziu va fi transferat în Africa şi trimis la Dunărea mijlocie unde este atestat ca

praepositus vexillationis legionis III Augustae aput Marcomannos187.

Sex. Quintilius Sex. f. Aniensi tribu Valerius Maximus, tribunus militum

laticlavius legionis, după cum apare pe o inscripţie descoperită la Tusculum. Această

funcţie ar data din ultimii ani ai secolului I, având în vedere că spre anul 110 devine

legat al Achaiei188.

Fl. Sergianus Sosibius, tribunus militum angusticlavius, atestat la Chersones

printr-o dedicaţie pusă către Commodus şi acest tribun de T. Aur(elius) T. f.

Cam(ilia) Secundus Rave(nna), tr(ierarchus) c(lassis) F(laviae) M(oesicae), în anul

184189.

M. Ulp(ius) Peregrinus, tribunus militum angusticlavius, originar din Napuca,

a pus o dedicaţie zeiţei Diana la Novae190. Dedicantul poartă un gentiliciu imperial,

indicând faptul că strămoşii săi au primit cetăţenia romană de la Traian; Napoca este

scris sub forma Napuca, ca la Ptolemeu (III, 8,4), vezi Mihăescu, p. 177-182, pentru

trecerea de la O la U191. „L'inscription peut être datée de la fin du IIe ou du début du

IIIe siècle du fait qu'un certain temps devait s'écouler entre l'obtention du droit de cité

romaine et l'entrée dans l'ordre équestre de M. Ulpius Peregrinus”.

P. Vedius Antoninus apare într-o inscripţie onorifică în limba greacă de la

Ephesos, fără a putea şti dacă este de rang senatorial sau ecvestru192. Cariera acestui

personaj s-a desfăşurat în decursul secolului al II-lea.

C. Vettius C. f. Voltinia Sabinianus Iulius Hospes, tribunus militum

angusticlavius, în timpul lui Antoninus Pius, în jurul anului 154, după cum apare pe

187 CIL VIII 619 = ILS 2747 = IPD4 535; AnnÉp 1969-1970, 580; Saxer, Vexillationen, p. 42-43, nr. 72; Sarnowski, ArchWarszawa 38, 1988, p. 77, nr. 29; PME, P 41. 188 CIL XIV 2609 = IDRE I 103; vezi încă CIL III 384, unde apare cu funcţii municipale în timpul lui Traian în colonia Alexandria Troas şi menţionat doar că fusese trecut în ordinul senatoriale de Nerva (latus clavus exornatus a divo Augusto Nerva) şi că era quaestor al provinciei Pontus et Bithynia; PIR Q 24; E. Groag, Reichsbeamten Achaia, col. 105-106; Halfmann, Senatoren, p. 141-142, nr. 49. 189 AnnÉp 1900, 199 = CIL III 1421434 = IOSPE I2 417 = Solomonik, Latinskie nadpisi, p. 37-38, nr. 9; Sarnowski, ArchWarszawa 38, 1988, p. 77, nr. 30; PME, F 71. Inscripţia se află în muzeul de la Chersones. 190 M. Čičikova, Un tribunus legionis I Italicae inconnu de Napoca, In memoriam Constantini Daicoviciu, Cluj, 1974, p. 65-72 = ILB 279 = ILN 6 = IDRE II 323: [Dia]nae Aug. / [sa]c(rum) M. Ulp(ius) / Napucae / Peregrinus / trib. leg. I Ital. / v. s. l. m.; PME, U 13bis. Descoperit la Novae în 1967 în sectorul Novae Est, în proximitatea zidului de incintă şi a turnului 1. 191 Vide contra L. Mrozewicz, Palaeographia Novensia: Napuca, în Phosphorion. Studia in honorem Mariae Čičikova, Sofia, 2008, p. 417- 420, care consideră că este vorba de o greşeală de gravare, care provine de la o greşeală de lectură a textului cursiv, pe care lapicidul l-a folosit la transcrierea textului inscripţiei. În scrierea cursivă o şi v erau foarte uşor de confundat. Exemple de tipul VIVOS, în loc de VIVVS, care apar la Novae, sunt considerate de autor argumente în acest sens. 192 D. Knibbe, JÖAI 50, 1972-1975, p. 71-72, nr. 3 = AnnÉp 1975, 802; PME, V 60.

116

celebra inscripţie descoperită la Thuburbo Maius (Africa Proconsularis), care îi redă

impresionanta carieră, începută ca prefect de cohortă şi ajunsă până la consulat193.

[Tib. Claudius ?] Pollio, tribunus militum angusticlavius, apare pe o inscripţie

fragmentară de la Ephesus194, de unde aflăm că după ce a fost prefect al cohortei I

Thracum Syriaca, ce a staţionat în Moesia Inferior după expediţia parthică a lui

Traian195, devine tribun al legiunii I Italica. Inscripţia a fost datată post anul 165. A

fost identificat de către H. Devijver, cu un anume Tib. Claudius Pollio, care apare pe

un pondus de plumb, descoperit la Metropolis, provincia Asia, în timp ce era

agoranom196.

Ignotus apare pe o inscripţie de la Nemausus, Gallia Narbonensis197, fiind

identificat cu D. Terentius Scaurianus198, identificare nu în totalitate sigură. Ce ne

interesează este faptul că acest personaj a fost şi tribunus militum laticlavium legionis

I Italicae.

Ignotus ([---)ti fil. Quir. I[---]) apare pe o inscripţie descoperită la Cagliari, al

cărei al doilea rând a fost citit: [trib. mil. leg(ionis) I] Itali(cae), după care mai

urmează un al doilea tribunat de legiune, dar numele legiunii a căzut în spărtură şi

apoi o carieră senatorială, quaestor şi praetor, inscripţia fiind ridicată de ordo

Karalitanorum, oraş al cărui personajul de faţă era patronus199.

Ignotus, tribunus militum laticlavius, apare pe o inscripţie descoperită la

Salonae. După ce a servit ca tribun în această legiune, ajunge legat de legiune, fie al

legiunii XX Valeria Victrix, fie al legiunii XXX Ulpia Victrix. Tribunatul lui datează

din timpul domniei lui Hadrian, al cărui candidat a fost pentru demnităţile de tribunus

plebis şi praetor, probabil cândva între 128/130200.

193 AnnÉp 1920, 45 = IPD4 524 = IDRE II 427; PIR V 339; A. Betz, RE VIII A 2, 1958, col. 1861-1867, nr. 43; E. Birley, Carnuntum Jahrbuch, 1957, p. 18; Dobó, Pannonien, p. 65-67, nr. 46; PME, V 80; Piso, Fasti, p. 131-137, nr. 26 (legatus Augusti pro praetore III Daciarum 180?-182, cu întreaga bibliografie). 194 AnnÉp 1968, 484; PME, P 127. Vezi încă PME, C 169, unde apare un anume P. Claudius Tib. f. Palatina (sic!) Pollio, pe o inscripţie în limba greacă de la Teos, provincia Asia, praefectus cohortis primae milliariae Thracum, staţionată pe teritoriul provinciei Syria Palaestina. 195 Fl. Matei-Popescu, SCIVA 52-53, 2001-2002, p. 227-229, nr. 36. 196 H. Devijver, ZPE 50, 1983, p. 270-274 = idem, The Equestrian Officers of the Roman Imperial Army, Amsterdam, 1989, p. 229-234: Tib. Kl. PolªliºÉwno" iJppiÉkou' ajpo; ceiãliarceivÃÉa" filoseb(avstou) É movnou ajgoÉranovmou. După cum observă autorul, formula iJppiko;" ajpo; ceiliarc(e)iva" este traducerea grecească a latinescului: eques (Romanus) a militiis. 197 CIL XII 3169 = IDRE I 183. 198 I. Piso, ActaMN 19, 1982, p. 39-50. Vezi contra Y. Burnand, MEFRA 87, 1975, 2, p. 701-703; W. Eck, ZPE 52, 1983, p. 151-155. 199 AnnÉp 1951, 203. 200 AnnÉp 1922, 36: […le]gat(o) l[eg(ionis) XX Val(eriae) vel XXX Ulp(iae) / vic]tric(is), praetori c[andidato / divi] Hadriani, tri[b(uno)] plebis / candidato eiusdem, q[uaestori / divi Ha]driani,

117

Sunt atestaţi 26 de tribuni ai acestei legiuni, dintre care opt sunt tribuni

laticlavi, restul fiind angusticlavi, cu excepţia a doi tribuni, asupra cărora nu ne putem

pronunţa.

3. 3. Praefecti castrorum

T. Aur(elius) Bithus?, praef(ectus) cas(trorum), apare în partea inferioară a

unui altar/bază de calcar, descoperit la Novae în 1975, la 250 m V de incinta oraşului.

Ar putea data din secolul al III-lea, poate chiar a doua jumătate, având în vedere

originea sa tracică, conform cognomen-ului201.

T. Fl(avius) Sammius Terentianus, praefectus castrorum, apare pe un altar,

descoperit la Novae şi care datează de la sfârşitul domniei lui Aurelian202.

C. Iulius Maximus dedică un altar de calcar lui Deus Invictus la Novae, cel mai

probabil la începutul secolului al II-lea203.

Ignotus apare pe o inscripţie extrem de fragmentară, descoperită la Novae, în

zona valetudinarium-ului. Editorii inscripţiei încearcă să o lege despre o posibilă

atestare a unui templu al lui Sol invictus, ridicat în timpul împăratului Elagabal204.

Totuşi argumentaţia editorilor nu este deloc convingătoare, atâta timp cât nu se

observă urme de martelare pe singura literă păstrată din presupusul epitet

A[ntoniniana]. De asemenea, nici epitetul A[lexandriana] nu poate fi exclus. Totuşi

având în vedere faptul că epitetul Antoniana este atestat la Novae într-o inscripţie

ridicată pentru Mars Victor în sănătatea lui Elagabal205, putem admite interpretarea

autorilor.

3. 4. Primipili legionis

Arius Coryphus. Numele acestui primipil apare pe un altar de calcar dedicat

Dianei Augusta şi descoperit la Nikopol (Bulgaria). Astfel aflăm că acest personaj,

primipil al legiunii I Italica Antoniniana dedică Dianei pentru sănătatea împăratului

t[rib(uno) mil(itum) legion(is) I] Itali[cae...] ; Alföldy, Legionslegaten, p. 30-31, nr. 38; A. R. Birley, Goverment of Britain, p. 252, nr. 25. 201 ILN 30. 202 AnnÉp 1998, 1129: T. Fl(avius) Sam/mius Te/rentianus / praef(ectus) kast(rorum). 203 AnnÉp 1932, 53 = CIMRM II, p. 357, nr. 2271 = ILB 290 = Mrozewicz, Legioniści, p. 126-127, nr. 59. 204 E. Bunsch, J. Kolendo, J. Zelazowski, ArchWarszawa 54, 2003, p. 44-50, nr. 1= AnnÉp 2004, 1243. 205 IGLN 33 = ILN 18, vezi mai jos întreaga discuţie asupra acestei inscripţii.

118

Caracalla, reamenajând un izvor şi platând arbori (r. 6-7: fonte refecto arboribus

institutis), prin grija lui Arius Diogenianus, cel mai probabil un libert al său206.

Aur(elius) Concessus. Numele acestui primipil apare pe laterculum primorum

ordinum centurionumque din anul 196, descoperit la Novae207.

M. Aurelius Iustus. Numele acestuia, originar din Horreum Margi (Moesia

Superior), apare pe un altar de calcar dedicat Zeilor Militari (Dii militares), Genius,

Virtus, Aquila Sancta, Signa, ca primipil al legiunii I Italica Severiana. Altarul a fost

descoperit la Novae şi transportat în secolul al XIX-lea la Bucureşti (actualmente la

Muzeul Militar, fost MAN L 146)208. Altarul a fost dedicat la 20 septembrie 224 în

opinia savantului bulgar B. Gerov, poate chiar dies natalis legionis.

M. Aurelius M. f. Aelia (tribu) Paulinus, Ovilavis, apare într-o inscripţie,

descoperită la Novae (Vest, sector X), în 1976 faţă şi 1978 latura dreaptă, în basilica

episcopală), ridicată în onoarea lui Septimius Severus şi familiei lui, de către acesta în

timp ce guvernator al Moesiei Inferior era L. Iulius Faustinianus şi legat al legiunii

Valerius [Opta]tianus209 (vide supra) la data de 15 mai 208. Înainte de a fi reutilizat

în pavajul basilicii, inscripţia se afla în curtea principiei alături de celelalte

monumente ridicate de primipili. M. Aurelius Paulinus originar din Ovilava

(Noricum), familia sa avea dreptul de cetăţenie de cel puţin două generaţii. Aparţinea

unui pseudotrib Aelia. Consularul provinciei este cunoscut din mai multe inscripţii210,

această inscripţie permiţând datarea legaţiei sale între 208-210?211.

G. Baienius G. f. Claudia Ianuarius, originar din Celeia (Noricum) pune o

dedicaţie la Novae în cinstea lui Iupiter Depulsor, pentru sănătatea împăratului

Severus Alexander, fiind primipil al legiunii I Italica Severiana. Baza de statuie,

descoperită la Novae Vest (sector V) în 1965 (părţile A şi B) şi 1966 (parte C) conţine

trei inscripţii dispuse pe trei feţe ale unui piedestal de calcar, pe cărui suprafaţă de

206 V. Beševliev, Epigrafski prinosi, Sofia, 1952, p. 38-39, nr. 60 = AnnÉp 1957, 282 = ILB 143; Fitz, Honortific Titles, p. 60, nr. 210. 207 T. Sarnowski, ZPE 1993, p. 205-219 (p. 208). 208 CIL III 6224 = CIL III 7591 = ILS 2295 = ILB 282. 209 L. Mrozewicz, Une inscription latine en l’honneur de Séptime Sévère et de sa famille, nouvellement découverte à Novae, ArchWarszawa 28, 1977 (1978), p. 177-124, doar o faţă; Idem, Origo felicissimorum temporum à Novae, ArchWarszawa 31, 1980 (1982), p. 101-112, latura dreaptă; Idem, L. Iulius Faustinianus co(n)s(ularis) Moesiae Inferioris, Eos 69, 1981, 1, p. 99-103 = AnnÉp 1982, 849 = ILB 268 ter = ILN 28 210 Stein, Legaten, p. 88-89; Fitz, Laufbahn, p. 50; Thomasson, Latercului praesidum, p. 24-25; PIR2 IV, p. 211-212. 211 Em. Doruţiu-Boilă, Legaţii Moesiei inferioare între 175-180 şi 198-212, StCl 22, 1984, p. 117-118, nr. 3.

119

aşteptare se observă urmele unui sistem de prindere a statui zeului212. Statuia acestei

divinităţi a fost dedicată la 5 octombrie 227, în timp ce legat al legiunii era Servaeus

Cornelianus (vezi mai sus) şi legat al provinciei Moesia Inferior, L. Mantennius

Sabinus (vezi mai sus). Dedicantul era originar din Celeia (Noricum, Celje, Slovenia),

cetăţeni erau înscrişi în tribul Claudia. Iupiter Depulsor era o divinitate de origine

norico-pannonică care se referă la respingerea atacurilor inamice.

L. Betutius L. f. Palatina Furianus, primus pilus legionis I Italicae, apare pe

două inscripţii de la Ariminum213.

Cn. Iulius L. f.[Fa]b(ia tribu) Rufus214 apare pe o bază de statuie ridicată la

Berytus (Syria) în cinstea acestuia de un alt centurion al legiunii V Macedonica (vide

infra); printre multiplele însărcinări pe care le-a avut acest personaj se înscrie şi un

centurionat al legiunii V Macedonica şi unul în cadrul legiunii XI Claudia, pe timpul

lui Domitian sau Traian; personajul mai este cunoscut şi dintr-o inscripţie de la Karak

Nouh în Beqaa, de unde aflăm că şi-a încheiat cariera militară ca primipil al legiunii I

Italica, probabil în ultimii ani de domniei ai lui Traian215.

Fl(avius) Constans, (primus pilus?). Numele acestui posibil primipil apare pe

laterculus primorum ordinum centurionumque din anul 196, descoperit la Novae216.

[D. Furi]us D. f. Octavius Secundus Curib(us) Sab(inis), primipil(us)

leg(ionis) primae [I]ta[l]ic., din timpul lui Hadrian (post 135)-Antoninus Pius, într-o

inscripţie onorifică de la Serrae (Macedonia)217:[.....]us Decimi f. / [Serg(ia)]

Octavius Se/[c]undus Curib(us) Sab(inis) mil(es) coh(ortis) / X urb(anae) translat(us)

in coh(ortem) VI pr(aetoriam) / [s]ing(ularis) trib(uni) benef(iciarius)

trib(uni)sing(ularis) pr(aefecti) / [p]raet(orio) optio in centur(ia) sign(ifer) / <fisci>

curat(or) cornicul(arius) trib(uni) / ev(ocatus) Aug(usti) (centurio) leg(ionis) X

Fretensis / donis don(atus) ab divo Hadrian(o) / ob bell(um) Iudaicum corona au/rea

torquib(us) armillis phaler(is) / et ab eodem promotus succes(ione) / in leg(ionem)

212 J. Kolendo, Inscription de l'an 227 en honneur de Jupiter Depulsor découverte à Novae, ArchWarszawa 19, 1968 (1969), p. 177-144, fig. 1-19 = AnnÉp 1972, 526 = ILB 272 = ILN 13. 213 CIL XI 385; 386 = ILS 6659; AnnÉp 1944, 29. 214 C. Ghadban, Bulletin d’archéologie et d’architecture libanaises, 2, 1997, p. 206-223 (non vidi) =AnnÉp 1998, 1435 = CEpR XIX-XX 878 (C. C. Petolescu); Richier, Centuriones ad Rhenum, p. 289-291, nr. 231. 215 CIL III 13606 = IGLS VI 2955. 216 T. Sarnowski, ZPE 1993, p. 205-219 (p. 208). 217 CIL III 7334 = Dobson, Primipilares, 123 = CGLBI, p. 518-520, nr. 671. (Sérrai, Serrhae, Macedonia).

120

primam Italic(am) primipil(us) leg(ionis) / eiusdem adlectus decurio in / colon(i)is et

or<na>m(entis) IIviralib(us) / <or>n(atus) Actiae Nicopoli et Ulpia [----].

Aflăm astfel că după a ce a îndeplinit mai multe funcţii la Roma în cohortele

pretoriene şi n a devenit centurion al legiunii X Fretensis, primind dona militaria din

partea lui Hadrian ca urmare a partcipării la războiul iudaic al acestuia, fiind promovat

apoi primipil al legiunii I Italica, imediat după 135. După cum înţelegem din această

inscripţie se afla încă în această funcţie după moartea lui Hadrian, când este onorat cu

ornamentele duumvirale de coloniile Actia Nicopoli şi Ulpia [---]218.

Cn. Iulius L. f. [Fa]b(ia tribu) Rufus219 apare pe o bază de statuie ridicată la

Berytus (Syria) în cinstea acestui personaj de Iulius Candidus, centurion al legiunii V

Macedonica, şi ginere al acestui primipil. printre multiplele însărcinări pe care le-a

avut acest personaj se înscrie un centurionat în legiunea V Macedonica, pe timpul lui

Domitian sau Traian şi unul în legiunea XI Claudia pia fidelis; personajul mai este

cunoscut şi dintr-o inscripţie de la Karak Nouh în Beqaa220, de unde aflăm că şi-a

încheiat cariera militară ca primipil al legiunii I Italica. A primit dona militaria de la

Domitian şi de la Traian (pentru războiul parthic). De asemenea, a primit de la Traian

albata decursio.

C. Iulius Carianus. Numele acestui primipil apare pe un altar de marmură,

descoperit în secolul al XIX-lea la Novae şi transportat la Bucureşti (actualmente la

IAB, MNA, L 70). Altarul a fost dedicat lui Liber Pater de acest personaj, despre care

aflăm că renunţase la tagma ecvestră pentru a intra în armată (ex equite Romano). Cel

mai probabil misiunea acestuia datează din a doua jumătate a secolului al II-lea221.

M. Maesius Geminus. Numele acestui primipil apare pe două altare

descoperite la Novae, dintre care unul transportat în secolul al XIX-lea la Bucureşti

(actualmente la IAB, MNA L 19), ambele dedicate lui Bonus Eventus legionis şi

Bonus Eventus Augusti în anul 182222. Personajul era originar din Bononia, fie cea din

Moesia Superior (Vidin), fie cea din Italia (Bologna).

L. Maximius L. f. Voltinia Gaetulicus, originar din Vienna (Gallia

Narbonensis) a pus o bază de statuie zeiţei Victoria Panthea Sanctissima, probabil în

principia castrului, în anul 184. Baza a fost descoperită în 1982 în narthexul basilicii, 218 Vezi L. Ruscu, ZPE 157, 2006, p. 250-251. 219 C. Ghadban, Bulletin d’archéologie et d’architecture libanaises, 2, 1997, p. 206-223 (non vidi) =AnnÉp 1998, 1435 = CEpR XIX-XX 878 (C. C. Petolescu). 220 CIL III 13606 = IGLS VI 2955. 221 CIL III 750 = Gerov, Romanizmăt, II, p. 360, nr. 52 = ILB 292 (MNA L 70). 222 CIL III 6223 = ILB 283; AnnÉp 1982, 848 = ILB 284.

121

Novae Vest (sector XI), aproape de intrarea în nava centrală223. Acesta îşi începuse

cariera militară cu 57 de ani în urmă în Britannia ca tiro legionis XX Valeriae

Victricis, apoi centurion (RIB 1725, Aesica, Great Chesters: IOM D[oli]c(h)eno

Lucius Maximius Gaetulicus c(enturio) leg(ionis) XX V. V. v. s. l. m.; RIB 2120,

Trimontium, Newstead: Deo Apollini L. Maximius Gaetulicus c(enturio) leg(ionis))

pentru ca la sfârşitul carierei să ajungă primipil al legiunii ce staţiona la Novae.

C. Valerius C. f. Pap(iria) Valentianus apare pe o inscripţie de la Oescus,

descoperită cu ocazia săpăturilor arheologice din anul 1906, ca primipil al legiunii I

Italica Severiana şi apoi prefect al legiunii I Adiutrix Severiana224. Inscripţia este

ridicată de fiul său, C. Valerius Plautianus, intrat în tagma ecvestră şi fiind pontifex et

duumviralis coloniae. Având în vedere locul de descoperire al inscripţiei şi mai ales

apartenenţa la tribul Papiria, putem presupune că personajul era originar din Colonia

Ulpia Oescensium. Prezenţa epitetului Severiana pentru cele două legiuni permite

datarea acestei inscripţii în vremea împăratului Severus Alexander.

M. Val(erius) M. Val(erii) Mucacenti f. Quir. Flavianus domo Cirta. Pe o bază

de statuie dedicată lui Marte pentru sănătatea împăratului Elagabal (218-222),

descoperită în anul 1987 în principia castrului de la Novae225, apare numele acestui

personaj originar din Africa de Nord. Patronimicul său trădează însă o origine

balcanică (thracică), fiind urmaşul unui trac care a rămas în Africa după efectuarea

unui stagiu militar. Autorii îl apropie de Spinus Mucacenti şi tatăl acestuia Quintus

Mucacenti, care serviseră în Africa în ala I Pannoniorum (p. 44)226.

[...]inu[s p(rimus)] p(ilus) / [leg(ionis) eiusde]m v[ot]um / [...posu]it apare pe

o inscripţie extrem de fragmentară descoperită de curând la Novae, în timpul

săpăturilor din principia227.

223 L. Mrozewicz, Victoria Aug(usta) Panthea Sanctissima, ZPE 57, 1984, p. 181-184 (Taf. 15) = idem, Inskrypje łacińskie Novae, ArchWarszawa 35, 1984 (1986), p. 142-146 = AnnÉp 1985, 735 = ILN 27 = IGLN 46 = B. Rémy, F. Kayser, Les viennois hors de Vienne. Attestations (épigraphiques, litéraires et papyrologiques) de l’activité des Viennois(es) en dehors de leur cité, Bordeaux, 2005, p. 80-81, nr. 43, 1 şi p. 82-83, pentru un scurt comentariu al carierei sale. Vezi încă J. Kolendo, Le rôle du primus pilus dans la vie religieuse de la légion. En rapport avec quelques inscriptions de Novae, ArchWarszawa 31, 1980 (1982), p. 49-60 şi E. Birley, The Roman Army Papers, 1929-1986, Amsterdam, 1988, p. 206-220, pentru discuţia privind perioada îndelungată de serviciu a unui centurion. 224 V. Beševliev, Epigrafski prinosi, Sofia, 1952, p. 53, nr. 84 = AnnÉp 1957, 294 = ILB 17. 225 T. Sarnowski, Zur Statuenausstatung römischer Stabsgebaude. Neue Funde aus den Principia des Legionslager Novae, BJ 189, 1989, p. 97-120. 226 J. Kolendo, Un chevalier de Cirta dans une inscription de Novae (Mésie Inférieure) découverte en 1987, în L’Africa romana. Atti del V convegno di studio Sassari, 11-13 dicembre 1987, Sassari, 1988, p. 375-381, fig. 1 = Idem, Les nouvelles inscriptions des primi pili de Novae, ArchWarszawa 39, 1988 (1990), p. 93-99 = AnnÉp 1988, 984 = ILN 18 = IGLN 33. 227 T. Sarnowski, ArchWarszawa 56, 2005, p. 145, nota 5.

122

Sunt atestaţi 16 primi pili ai legiuni, de departe numărul cel mai mare pe care

îl cunoaştem pentru legiunile ce au staţionat pe teritoriul Moesiei Inferior. Din acest

punct de vedere, săpăturile pe scară largă de la Novae au fost decisive, având în

vedere faptul că 10 primipili au fost atestaţi pe baza unor inscripţii descoperite la

Novae.

3. 4. Centuriones legionis228

Aelius Artemidorus, centurio r(egionarius)229, apare pe o inscripţie descoperită

la Montana din timpul guvernatorului L. Iulius Statilius Severus - 159-160 p.Chr.230.

Ael(ius) Cydias, centurio secundus hastatus posterior; apare pe lista cu

centurioni legiunii din anul 196 p.Chr.231.

P. Aelius P. f. Romanus ex Mysia, centurio, apare spre sfârşitul secolului al II-

lea e o inscripţie funerară de la Lambaesis, centurion al legiunii III Augusta, după ce

fusese succesiv centurion în legiunile, I Italica, XX Valeria Victrix, VII Claudia şi

primise, în timp ce era centurion în Africa: donis donatus, debellator hostium prov.

His. et Mazicum reg. Montens.232.

M. Aemil(ius) Severinus, centurio, apare pe două inscripţii în limba greacă

descoperite la Olbia şi care au fost datate în cursul secolului al II-lea233.

L. Antonius L. fil. Arnensi Felix Karthagine, centurio, apare pe o inscripţie din

al treilea sfert al secolului al II-lea, descoperită la Troesmis. Cariera sa a cuprins a fost

compusă din: (centurio) leg(ionis) III Aug(ustae), (centurio) leg(ionis) X

Gem(inae),[(centurioni) l]eg(ionis) I Ital(icae)234. Acelaşi personaj apare pe o

inscripţie de la Lambaesis235.

Ant(onius) Pl(...), centurio, între 162-167 p.Chr., atestat de o ştampilă tegulară

de la Tyras236.

228 Lista a fost compilată ultima dată de T. Sarnowski, ZPE 95, 1993, p. 213-218. 229 CIL III 12371 = Gerov, Romanizmăt, II, p. 356, nr. 1 = Montana II, p. 26, nr. 51. În ultima publicaţie, r(apacis), fiind vorba bineînţeles de r(egionarius). 230 Thomasson, Laterculi, col. 135, nr. 89. 231 T. Sarnowski, ZPE 95, 1993, p.208. 232 CIL VIII 2786 = ILS 2659; E. Birley, Carnuntum Jahrbuch 1963-1964, p. 25, nr. 5. 233 T.N.Knipovič, E.I.Levi, Nadpisi Olvii, Leningrad 1968, p. 101, nr. 131; V.P.Jajlenko, în: Problemy issledovanija Olvii. Tezisy dokladov i soobščenij seminara, Parutino, 1985, p. 89. 234 CIL III 6185 = ISM V 176. 235 CIL III, p. 1005: D. M. / M. Laetorio Syriaco mil(iliti) leg(ionis) III Aug(ustae) (centuria) Antoni felic(is)... 236 AnnÉp 1925, 78.

123

Q. Apidius Sabinus, centurio has(tatus) leg(ionis) I Ital(icae) ex trecena(rio),

apare pe un altar descoperit în timpul săpăturilor din perimetrul valetudinarium-ului

de la Novae237. J. Kolendo, primul editor al acestei inscripţii, notează greşit: „En

effet, le trecenarius était à la tête d’une unité de 300 speculatores stationnée à

Rome”. De fapt acesta efectuase trei centurionate în garnizoana Romei, întorcându-se

în legiune printre primi ordines şi putând deveni apoi primipil238.

M. Atalius Placidus, centurio, apare pe o ştampilă tegulară din nordul Mării

Negre, nepublicată, care se poate data destul de larg în secolele II-III239. Este posibil

ca acest personaj să fie identic cu cel atestat de o inscripţie descoperită la Tyras, pusă

pro succesu eius zeilor Asclepius şi Hygia de către un medicus vexillationis şi de un

medicus duplicarius classis Flaviae Moesiacae240.

M. Aur(elius) Claudianus, centurio bis, apare pe o inscripţie funerară

descoperită la Ostia, care se poate data larg în secolele II-III. După o carieră de

centurion în mai multe legiuni se retrage fiind centurio secundus princeps prior în

legiunea XVI Flavia, prin urmare centurion în cohors II. Având în vedere că

centurionatele sale sunt enumerate în ordine inversă, putem presupune că cele două

centurionate în legiunea I Italica datează din ultimii ani de domnie ai lui Commodus

sau din primii ani de domnie ai lui Septimius Severus241.

M. Aur(elius) Iaso[n], centurio, apare pe o dedicaţie descoperită la Bjala

Slatina (Bulgaria), care se poate data în intervalul 205-222242. Dedicaţia către (Deus)

Aeternus a fost ridicată împreună cu fii săi, Ulpius Lucretius, Aurelius Iason şi

Aurelius Lucretianus, care atinseseră deja demnitatea ecvestră.

237 J. Kolendo, Inscriptions en l’honneur d’Esculape et d’Hygie du valetudinarium de Novae, ArchWarszawa 49, 1998, p. 60-61, nr. 5 = AnnÉp 1998, 1132. 238 J. C. Mann, ZPE 52, 1983, p. 136-140. Vezi încă C. C. Petolescu, în Y. Le Bohec (ed.), La hiérachie (Rangordnung) de l’armée romaine sous le Haut-Empire. Actes du Congrès de Lyon (15-18 septembre 1994), Paris, 1995, p. 245-248, discutând cazul lui Q. Trebellius Q. f. Fab. Maximus Roma, ex trecenario, centurio legionis V Macedonicae I hastatus posterior, care apare pe o inscripţie descoperită la Tomis (CIL III 7534 = ILS 4063 = Em. Doruţiu-Boilă, SCIV 13, 1962, 2, p. 415-419 = ISM II 140). 239 T. Sarnowski, ZPE 95, 1993, p. 214, nr. 8. 240 AnnÉp 1995, 1350. 241 AnnÉp 1981, 158; Richier, Centuriones ad Rhenum, p. 385-387, nr. 342. Pentru rangul atins de acest centurion vezi Domaszewski, RO2, p. 93 şi p. 95-96 pentru modul în care fiecare succesiune însemna de fapt o promovare. 242 CIL III 12388.

124

L. A(...) C(...), centurio, praepositus vexillationis Moesiae inferioris, după cum

apare pe o ţiglă ştampilată descoperită la Charax şi care a fost datată pe baza

contextului arheologic în al treilea sfert al secolului al III-lea243.

P. A[el(ius) M]onimus, centurio, a pus o dedicaţiei descoperită la Altimir

(Bulgaria)244. Dedicaţia se poate data aproximativ între jumătatea secolului al II-lea şi

jumătatea secolului următor, dar numele şi funcţia personajului nu sunt asigurate.

Bae(bius) Urvinianus, centurio primus hastatus posterior, apare pe lista cu

primi ordines şi centuriones din anul 196, descoperită la Novae, adică al doilea

centurion din prima cohortă245.

Baebius, centurio, pe o inscripţie de la Novae, datată larg în intervalul

secolelor II-III246.

[C.]Blandius C. [f.] Voltinia Latinus, centurio, apare pe o inscripţie onorifică

descoperită la Gennava, care datează din timpul dinastiei flaviilor247. A fost recrutat

în legiunea I Italica, poate chiar de la formarea acesteia. Serveşte ca miles în castrul

de la Novae, devenind centurio în perioada 85/86-88, fiind apoi transferat.

Calvisius Flavin(us), centurio, apare pe o dedicaţie descoperită la Montana,

care datează din timpul guvernatorului L. Iulius Statilius Severus, 159-160248.

Cassius Bassus, centurio, apare pe o stelă funerară de calcar, provenind fără

îndoială din una din necropolele de la Novae. Sub inscripţie este redată o vitis,

simbolul centurionului. Absenţa formulei dis manibus permite datarea acestei

inscripţii în secolul I, spre sfârşit (vide supra)249.

Carisius Clemens, centurio, apare pe o dedicaţie descoperită probabil la

Noviodunum? Dedicaţia este pusă de C. Iulius Fabius, optio ad spem (vide infra) din

243 AnnÉp 1900, 200 = CIL III 142154: Per L. A(...) C(...) (centurionem) leg(ionis) I It(alicae) praep(ositum) vex(ilationibus) Moes(iae) Inf(erioris). 244 CIL III 13720 = Gerov, Romanizmăt, II, p. 358, nr. 22. 245 T. Sarnowski, ZPE 95, 1993, p. 208. Pentru rangul atins de acest centurion vezi Domaszewski, RO2, p. 93. 246 ILN 111. 247 CIL XII 2601 = Howald, Meyer, Die römische Schweiz, p. 230, nr. 119: „Der Gennante ist also während des Aufenthaltes des 1. Legion in Lyon eigetreten, marschierte mit ihr nach Italien, wurde dann in die gennante Abteilung der 2. Legion versetz und kam dadurch mit der zu ihrem Truppenteil zurückkehrende Abteilung nach Britannien, wo er blieb;...” = J. L. Maier, Genavae Augustae. Les inscriptions romaines de Genève, Geneva, 1983, p. 51, nr. 32 = ILNarb. V/3 (Vienne) 865 Mrozewicz, Legioniści, p. 84-85, nr. 18; Richier, Centuriones ad Rhenum, p. 120-121, nr. 22. Vezi încă L. Mrozewicz, Legio I Italica i legio XX Valeria Victrix: związki wzajemne, Eos 74, 1986, p. 303-308. 248V. Božilova, Montana, I, p. 28, nr. 13 = AnnÉp 1987, 879 = Montana, II, p. 26, nr. 50; Thomasson, Laterculi, col. 135, nr. 89. 249 ILB 329 = ILN 59 = IGLN 85 = Mrozewicz, Legioniści, p. 90, nr. 26; p. 164, nr. 115 = Conrad, Grabstelen, p. 235, nr. 405.

125

centuria acestuia. Inscripţia se poate data după anul 167, când acest sector de limes a

fost preluat de legiunea I Italica250.

Cl(audius) Dexter, centurio tertius princeps prior, apare pe lista cu primi

ordines şi centuriones din anul 196, descoperită la Novae251.

Tib. Cl(audius) D[- - -], centurio, apare pe o dedicaţie descoperită la Madara

(Bulgaria), din secolul al II-lea252.

Ti. Claudius Ti. f. Galeria Vitalis, centurio, ex equite Romano, din timpul lui

Domitian-Traian (vezi mai sus întreaga discuţie)253.

Cornelius Firmus, centurio, a ridicat un altar pentru sănătatea şi concordia

celor doi împăraţi, Marcus Aurelius şi Lucius Verus, descoperit la Barboşi. Altarul se

poate data în intervalul 167-169, când legiunea a fost mutată la Potaissa şi moartea lui

Lucius Verus254.

Dov(ius) Fortunatus, centurio secundus princeps posterior, apare pe lista cu

primi ordines şi centuriones din anul 196, descoperită la Novae255.

El(- - -) Eufeminus, centurio secundus hastatus prior, apare pe lista cu primi

ordines şi centuriones din anul 196, descoperită la Novae256.

G. Ers[idius?], (centurio) l[eg(ionis) I]It(alicae), apare pe o inscripţie funerară

ridicată de soţia sa împreună cu fiul şi fiica lor, descoperită în satul Čomakovci,

aprox. 60 km sud de Oescus, pe râul Isker257.

Enn(ius) Deccius, centurio primus hastatus posterior ?, apare pe lista cu primi

ordines şi centuriones din anul 196, descoperită la Novae258.

Fan(nius) Semninus, centurio primus princeps posterior, apare pe lista cu

primi ordines şi centuriones din anul 196, descoperită la Novae259.

C. Firmid[i]us Luca[nus] do[mo] Daci[a], centurio legionis I Italicae

Antoninianae, apare pe o dedicaţie către Diana Sancta Ve(natrix ?), descoperită la

Montana din timpul domniei împăraţilor Caracalla sau Elagabal260.

250 D. Tudor, Materiale 2, 1956, p. 604-606, nr. 100 = AnnÉp 1957, 195. 251 T. Sarnowski, ZPE 95, 1993, p. 208. 252 D.Dečev, în Madara. Razkopki i Proučvanija, II, Sofia, 1936, p. 22, nr. 3. 253 CIL VI 3584 = ILS 2656 = IPD4 794 = IDRE I 3; Ritterling, RE, XII, 1925, col. 1282; 1413; 1417; 1432; 1584; 1627; 1670; 1779; A. von Domaszewski, RO2, p. 94-96; 232-233; K. Strobel, Tyche 2, 1987, p. 203-209. 254 CIL III 778 = 7514 = ISM V 297. 255 T. Sarnowski, ZPE 95, 1993, p. 208. 256 T. Sarnowski, ZPE 95, 1993, p. 208. 257 ILB 170. 258 T. Sarnowski, ZPE 95, 1993, p. 208. 259 T. Sarnowski, ZPE 95, 1993, p. 208.

126

Fla(vius) Augustalis, cent(urio) leg(ionis) pri(mae) It(alicae) Moes(iacae?),

apare pe o inscripţie funerară descoperită la Aquileia, care după toate probabilităţile

datează din a doua jumătate a secolul al III-lea261.

T. Fl(avius) Carantinus, centurio, pune împreună cu soţia sa o stelă funerară

fiului lor, în vârstă de numai un an, la Novae, în a doua jumătate a secolului al II-

lea262.

Fl(avius) Honoratus, centurio, secolele II-III („On remarquera l'abréviation du

nomen gentile, Fl(avius), ce qui peut suggérer une datation de l'inscription dans IIIe

siècle”), dedicaţie descoperită la Novae263.

T. Flavius Iulius, centurio legionis I Italicae, praepositus n(umeri) c(ivium)

R(omanorum), apare pe două dedicaţii de la Montana de la jumătatea secolului al III-

lea264.

Gra(nius ?) Ie[.]a[.]lida, centurio tertius hastatus prior, apare pe lista cu

primi ordines şi centuriones din anul 196, descoperită la Novae265.

Q. Granius Romanus, centurio, a pus o dedicaţie către Latona, descoperită la

Montana. Dedicaţia se poate data în a doua jumătate a secolului al II-lea266.

Humid(ius), centurio quintus hastatus prior, apare pe lista cu primi ordines şi

centuriones din anul 196, descoperită la Novae267.

Iulius Candidus, centurio, apare pe o dedicaţie descoperită la Old Kilpatrick

(Britannia). Menţiunea acestuia, ocupându-se de ridicarea unui altar pentru Iupiter

Optimus Maximus, în locul unde staţiona cohors I Baetasiorum, îl determină pe E.

Birley să presupună că o parte din legiune a fost în Britannia, împreună cu Septimius

Severus, în anii 208-211268.

260 AnnÉp 1957, 306 = Gerov, Romanizmăt, II, p. 398, nr. 778. Lectură îmbunătăţită de L. Mrozewicz, ZPE 78, 1989, p. 163-164 = AnnÉp 1989, 638 = Montana, II, p. 15, nr. 25 = IDRE II 317. Vezi încă Fitz, Honorific Titles, p. 61, nr. 211. 261 CIL V 914 = InscrAquil 2739. 262 J. Kolendo, Stèles funéraires réemployées dans la construction d’une rue a Novae, ArchWarszawa 50, 1999, p. 19-38 (28 et sqq. nr. 5) = Conrad, Grabstelen, p. 232, nr. 393. 263 J. Kolendo, Le culte des divinités guériesseuses à Novae à la lumière des inscriptions nouvellement découvertes, ArchWarszawa 33, 1982 (1985), p. 72-74, fig. 7-8 = ILN 8. 264 AnnÉp 1975, 743 = AnnÉp 1979, 548 = Montana, II, p. 16, nr. 30 = Reuter, 80. BerRGK, 1999, p. 476, nr. 58.; Montana, I, p. 31, nr. 20 = AnnÉp 1987, 884 = Montana, II, p. 21-22, nr. 44. Vezi Fl. Matei-Popescu, SCIVA 51-52, 2001-2002, p. 230-231, nr. 38. 265 T. Sarnowski, ZPE 95, 1993, p. 208. 266 AnnÉp 1975, 748 = AnnÉp 1979, 549 = AnnÉp 1985, 742 = V. Božilova, Montana, I, p. 32-33, nr. 26 = Montana, II, p. 36, nr. 78. Vezi încă V. Božilova, Montana, I, p. 34, nr. 34 = Montana, II, p. 35, nr. 73, dedicaţie fragmentară către Hygia pe care se poate citi: Gran[ius], numele aceluiaşi personaj. 267 T. Sarnowski, ZPE 95, 1993, p. 208. 268 E. Birley, în Roman Britain in 1969 Britannia 1, 1970, p. 310, nr. 20 = AnnÉp 1971, 226.

127

Iul(ius) Co[- - -], centurio tertius princeps posterior, apare pe lista cu primi

ordines şi centuriones din anul 196, descoperită la Novae269.

C. Iulius C. f. Col. Crescens, centurio, a ridicat o stelă funerară în memoria

părinţilor lui descoperită în satul Brest, Bulgaria, lângă Oescus270, probabil în primul

sfert al secolului al II-lea.Tatăl său, C. Iulius C. f. Col. Celer, servise în legiunea V

Macedonica şi era veteran în momentul morţii.

C. I(ulius ?) C(- - -), centurio l(egionis) I (Italicae), apare pe o ţiglă ştampilată

descoperită la Tyras, care a fost datată în prima treime a secolului al III-lea271.

C. Iulius Faventianus, centurio, apare pe o dedicaţie descoperită la Günzburg

(Raetia)272. Este o dedicaţie divinităţii protectoare a râului Gontia, astăzi Günz. În

itinerarii apare o localitate cu numele Guntia la confluenţa acestui râu cu Dunărea.

Inscripţia ridicată de Faventianus ar putea data din timpul participării unor

detaşamente din această legiune la înăbuşirea rebeliunii lui Clodius Albinus, în Gallia,

în anii 196-197.

Iul(ius) Ni[- - -], centurio tertius hastatus posterior, apare pe lista cu primi

ordines şi centuriones din anul 196, descoperită la Novae273.

C. Iulius Saturninus, centurio regionarius, apare pe trei dedicaţii descoperite

la Montana din timpul împăratului Severus Alexander274.

Iulius Verecundus, centurio, din secolul I p. Chr. (h. s. e)275. În centuria

acestuia a servit soldatul L. Attius Maxsimus (sic!), care a ridicat o stelă funerară în

memoria camaradului lui ...Donatus (vide infra).

Iunius Pacatus, centurio, apare pe o dedicaţiei descoperită la Iatrus (Krivina,

Bulgaria), datată la începutul secolului al II-lea276.

Q. Lucilius Piscinus, centurion al legiunii, pune o dedicaţie lui Sol Invictus in

honorem domus divinae, descoperită la Tropaeum Traiani277. Cel mai probabil

inscripţia se referă la familia Severilor.

269 T. Sarnowski, ZPE 95, 1993, p. 208. 270 CIL III 7428 = ILB 56 = Mrozewicz, Legioniści, 55 = Ferjančić, Settlement of Legionary Veterans, p. 295, nr. 406 = Conrad, Grabstelen, p. 249-248, nr. 463. 271 I.B.Klejman, Kratkije Soobščenija, Odessa, 1963, p. 34; T. Sarnowski, ZPE 95, 1993, p. 216, nr. 44. 272 AnnÉp 1930, 74: Gontiae / sac(rum) / G. Iulius / Faventianus / (centurio) leg(ionis) I Ital(icae). 273 T. Sarnowski, ZPE 95, 1993, p. 208. 274 V. Božilova, Montana, I, p. 29-30, nr. 17 = Montana, II, 39: centurio regionarius; CIL III 12380 = Gerov, Romanizmăt, II, p. 359, nr. 39 = Montana, II, 134: centurio regionarius; Montana, II, 135: centurio leg. I Ital. Sev. 275 CIL III 6232 = ILB 311 = IGLN 87 = Mrozevicz, Legioniści, p. 80, nr. 13; p. 102-103, nr. 35; p. 130, nr. 130 = Conrad, Grabstelen, p. 234-235, nr. 403 (Bucureşti, MNA L 237). 276 AnnÉp 1985, 762.

128

C. Maenius Haniochus, domo Corinthi, centurio legionis I Italicae, a pus o

dedicaţie la Theba, în Egipt, pe data de 19 aprilie 127, pe una din statuile atribuite lui

Memnon, fiul Aurorei (de fapt una dintre cele două statui uriaşe ale faraonului

Amenophis III, care scoteau anumite sunete, pe care cei ce vizitau locul le auzeau şi

înregistrau evenimentul în scris; 18 inscripţii latine se află pe aceste două

monumente)278. Acesta şi-a început cariera în legiunea XI Claudia p. f., fiind apoi

transferat în legiunea I Italica, din aceeaşi provincie, pentru a fi apoi din nou

transferat, de data aceasta în Egipt, în legiunea II Traiana fortis. Era originar din

Achaia, de la Corinth, nomen-ul arătând că făcea parte dintr-o familie ce obţinuse mai

demult cetăţenia romană.

C. Marius Victorinus, centurio, apare pe o dedicaţie datând din 18 mai 203

p.Chr. (dedicatum XV kal(endas) Iunias [[Plautiano II et P. Septimio Geta cos]]),

descoperită la Montana279.

L. Messius [P]rimus, centurio r(egionarius)? vel fr(umentarius), din timpul

legaţiei lui T. Vitrasius Pollio în Moesia Inferior (157-159 p.Chr.)280; a pus o

dedicaţie către Hercule pentru sănătatea legatului, descoperită la Almus (Lom,

Bulgaria)281.

Muf(eius ?) Ter[- - -], centurio quartus hastatus posterior, apare pe lista cu

primi ordines şi centuriones din anul 196, descoperită la Novae282.

[Nu]mis(ius) Florus, centurio secundus princeps prior, apare pe lista cu primi

ordines şi centuriones din anul 196, descoperită la Novae283.

Novius Ulpianus, centurio, apare pe mai multe inscripţii descoperite la

Balaklava, Crimeea, alături de tribunul Antonius Valens, comandantul vexillaţiei

trimise din Moesia Inferior în acel punct284.

Num(- - -) F[ - -], centurio quintus pilus prior, apare pe lista cu primi ordines

şi centuriones din anul 196, descoperită la Novae285.

277 CIL III 12468 = CMIRM II, p. 366, nr. 2312 = Aricescu, Armata, p. 220, nr. 49. 278 CIL III 42 („in Memnonis pede dextro summo”): C. Maenius Haniochus / domo Corinthi / (centurio) leg(ionis) XI Cl(audiae) p. f. item I / Ital(icae) item II Tr(aianae) f(ortis) audivi Memnonem ante semihoram / XIII K. Mai. Gallicano et Titiano cos. eodem die / hora prima et dimidia. 279 V. Božilova, Montana, I, p. 26-27, nr. 11 = AnnÉp 1985, 744= AnnÉp 1987, 877 = Montana, II, 14. 280 Stein, Legaten, p. 72-73; Fitz, Laufbahn, p. 47. 281 CIL III 6125 = 7420 = Gerov, Romanizmăt, II, p. 358, nr. 19. 282 T. Sarnowski, ZPE 95, 1993, p. 208. 283 T. Sarnowski, ZPE 95, 1993, p. 208. 284 T. Sarnowski, V. M. Zubar, O. J. Savelja, Historia 47, 1998, 3, p. 325-326, nr. 1 = T. Sarnowski, O. J. Savelja, ArchWarszawa 49, 1998, p. 41-42, nr. 31. 285 T. Sarnowski, ZPE 95, 1993, p. 208.

129

L. Octavius Pulcher, centurio, apare pe o inscripţie funerară a unui soldat din

centuria acestuia descoperită la Scupi, datând din a doua jumătate a secolului I p. Chr.

(vezi mai sus întreaga discuţie)286.

[M. Petronius Fortunatus], centurio, apare pe o inscripţie funerară descoperită

la Cillium (Al Qasrayn, Tunisia), cariera sa începând, după unele păreri, în jurul anilor

172-175287. Acesta a servit ca miles patru ani în această legiune, îndeplinind funcţii

care îl situează printre principales: librarius, tesserarius, optio şi signifer fiind apoi

centurio factus ex suffragio legionis eiusdem, servind apoi şi în alte legiuni şi primind

decoraţii cel mai probabil în timpul expediţie parthice a lui Septimius Severus,

(consecutus ob virtutem in / expeditionem Parthicam / coronam muralem, vallarem, /

torques et phaleras). Datarea în timpul domniei lui Septimius Severus se bazează pe

indicarea unui centurionat în legiunea II Parthica. Având în vedere că a trăit 80 de ani

(agit in diem operis perfecti, annos LXXX) cariera s-ar fi putut întinde pe mai bine de

50 de ani. Oricum în legiunea I Italica a servit cu siguranţă în a doua jumătate a

secolului al II-lea288.

Pet(ronius ?) Flo[rus ?], centurio quintus princeps prior, apare pe lista cu

primi ordines şi centuriones din anul 196, descoperită la Novae289.

Sab(inius ?) Pudens, centurio primus hastatus prior, apare pe lista cu primi

ordines şi centuriones din anul 196, descoperită la Novae290.

M. Ratin(ius) M. f. P(...) Saturninus, centurio legionis I Italicae Decianae, la

Chersones. Vexillaţia pe care o conducea acesta reface schola principalium în anul

250 ([[Traiano]] [[Decio Aug(usto)]] II et Vettio Grato co(n)s(ulibus))291.

[M. Tuccius - - -], centurio, apare pe o inscripţie funerară din timpul lui Traian

de la Lambaesis. Această inscripţie indică faptul că a început cariera ca centurion al

cohortei III Bracaraugustanorum (Raetia, Britannia sau Iudaea, poate e o greşeală şi

este vorba de II Bracaraugustanorum care staţiona în Moesia Inferior), devenind apoi

centurion al legiunilor I Italica, XI Claudia, XX Valeria Victrix şi III Augusta292.

286 AnnÉp 1972, 512 = IMS VI 36 = Mrozewicz, Legioniści, p. 117-118, nr. 48; p. 142, nr. 82. 287 Wesch-Klein, Soziale Aspekte, p. 28-30. 288 CIL VIII 217 = 11301 = ILS 2658 add. = ILTun. 332 = AnnÉp 1991, 1633; E. Birley, Carnuntum Jahrbuch 1963-1964, p. 23; Richier, Centuriones ad Rhenum, p. 366-369, nr. 321. 289 T. Sarnowski, ZPE 95, 1993, p. 208. 290 T. Sarnowski, ZPE 95, 1993, p. 208. 291 AnnÉp 1996, 1358 = AnnÉp 1999, 1349. 292 CIL VIII 3005; E. Birley, Carnuntum Jahrbuch, 1963-1964, p. 26, nr. 7. Că este mai degrabă vorba de II Bracaraugustanorum vezi şi Birley: „for in every other case in which a man is shown proceeding

130

Ulpius Balimber, (centurio) princeps l[eg. I] Italic. apare pe un altar funerar

de marmură cu şase feţe, dintre care una scrisă. A fost descoperit la Constanţa în

apropiere de basilica mare. Din inscripţie aflăm că, Cocceia Hortensia, fiica lui

Cocceius Hortensius, centurio legionis XI Claudiae şi soţia lui Ulpius Balimber,

(centurio) princeps legionis I Italicae, a ridicat acest altar în memoria fiilor ei Ulpius

Hortensius şi Ulpius Balimber293. Acest altar funerar ar putea data fie din a doua

jumătate a secolului al II-lea, fie din prima jumătate a celui următor. Extrem de

interesantă este această înrudire a celor doi centurioni şi mai interesant cum cei doi

nepoţi au încercat prin nume să păstreze ambele tradiţii familiale. Nemenţionarea

celor doi, ca asociaţi în ridicarea monumentului funerar, indică poate faptul că şi

aceştia erau morţi de mult.

M. Ulpius Modianus, centurio, apare pe un altar descoperit la Iatrus (Krivina,

Bulgaria)294. Cariera acestuia ar putea data din secolul al II-lea, probabil a doua

jumătate sau mai degrabă din prima jumătatea a secolului al III-lea. Este evident că

unul dintre strămoşii lui a primit cetăţenia în timpul lui Traian.

Valerius Clemens, centurio, a comandat vexillaţia legiunii I Italica trimisă,

împreună cu o vexillaţie a legiunii V Macedonica, din Dacia, în ajutorul oraşului

Tropaeum Traiani, grav afectat de invazia costobocilor din anul 170295 (vide supra).

C. Valerius Firmus, centurio, a pus o dedicaţie în cinstea lui Ti. Claudius

Pompeianus, legatul Moesiei Inferior, ginerele lui Marcus Aurelius (SHA, Vita Marci,

20), în anul 173296, descoperită la Troesmis297. Acelaşi personaj mai apare într-o

inscripţie descoperită la Ismail, tot o dedicaţie către acelaşi Tib. Claudius

Pompeianus298.

to a legionary centurionate after service as decurion or centurion in an auxiliary unit, the sequence can be shown to occur in the same province”. 293 A. Rădulescu, SCIVA 14, 1963, 1, p. 97-98, nr. 15; Aricescu, Armata, p. 220, nr. 54, p. 204-205, nr. 47 = ISM II 260 = AnnÉp 1988, 1003. Ulpius Balimber făcea parte dintre primi ordines, fiind al treilea centurion ca rang al legiunii, Domaszewski, RO2, p. 93. 294 H. Krummrey, Klio 47, 1966, 359 sqq., nr. 1 = idem, Das Altertum 9, 1963, 4, p. 232 = ILB 343. 295 AnnÉp 1901, 50 = CIL III 14433 = ILS 9118: Nept(uno) Aug(usto) sac(rum) / vex(illationes) leg(ionis) I Ital(icae) / M(oesiacae) et V Mac(edonicae) D(acicae) Trop/a[e]i sub curam (sic!) / Eptidi(i) Modesti / (centurionis) leg(ionis) leg(ionis) V Mac(edonicae) et / Valeri(i) Clementis / (centurionis) leg(ionis) I Ital(icae) / v(otum) s(olverunt) l(ibentes) m(erito); Saxer, Vexillationen, p. 41-42, nr. 72; Aricescu, Armata, p. 46 şi p. 95. Despre atacul costobocilor din anul 170 vezi R. Vulpe, DID II, p. 158–163; W. Scheidel, Historia 39, 1990, 4, p. 493-498. 296 PIR2 C, 973; A. Stein, RE III, 1899, col. 2843-2845. 297 CIL III 6176 = ILS1108 = ISM V 146. 298 N. Gostar, Apulum 7, 1968, p. 381-389 = idem, în Hommages à Marcel Renard, II, Collection Latomus, vol. 102, Bruxelles, 1969, p. 290-291. Vezi şi p. 291-301, despre activitatea lui Pompeianus în nordul Dobrogei şi chiar la nord de Dunăre.

131

L. Valerius L. f. Proclus, centurio, apare pe o inscripţie funerară descoperită la

Butovo-Nedan (Pavlikeni), în necropola romană de la NV de satul Nedan, care îi redă

întreaga cariera ce se poate data în timpul domniilor lui Domitian şi Traian (vezi mai

sus întreaga discuţie)299.

M. Val(erius) Vitalis, centurio leg(ionis) I Ital(icae), apare pe un altar

fragmentar, descoperit în satul Obnova, pe râul Asamus. Având în vedere că dedicaţia

este pusă în timpul domniei a doi împăraţi, inscripţia s-ar putea data, fie în perioada

domniei comune a lui Marcus Aurelius şi Lucius Verus, sau Marcus Aurelius şi

Commodus sau în timpul domniei comune a lui Septimius Severus şi Caracalla300.

Vasellius Marcellus, centurio, apare pe inscripţia funerară a unui soldat din

centuria sa, de la sfârşitul secolului I301.

Quietus, centurio secundus hastatus prior, apare pe lista cu primi ordines şi

centuriones din anul 196, descoperită la Novae302.

[- - -] Pudentinus, centurio, apare pe o dedicaţie descoperită la Kalimanica

(Bulgaria), în apropiere de Montana, şi care a fost datată în prima jumătate a secolului

al III-lea303.

Ignotus, centurio, apare pe o inscripţie funerară din vremea lui Traian-

Hadrian, descoperită la Troesmis. Acesta fusese pe rând centurion al legiunii I Italica,

X Fretensis şi V Macedonica, funcţie în care a şi murit la 53 de ani304.

Ignotus, centurio pri(mus) pri(nceps) pri(or) le[g. I] It., apare pe inscripţia

funerară a unui optio descoperită la Roma, datând din vremea lui Septimius

Severus305.

Ignotus, [pri]nceps leg. I Ital., apare pe o dedicaţie descoperită la Novae, care

a fost datată larg în secolele II-III306.

299 CIL III 12411 = ILS 2666b = IPD4 771 = ILB 432 = CGLBI 648 = Mrozewicz, Legioniści, p. 169-170, nr. 123 = Ferjančić, Settlement of Legionary Veterans, p. 303, nr. 455. 300 ILB 241. 301 CIL III 7441 = ILB 301 = Mrozewicz, Legioniści, p. 167-168, nr. 119; p. 169, nr. 122; p. 175, nr. 129. 302 T. Sarnowski, ZPE 95, 1993, p. 208. Pentru rangul centurionului vezi Domaszewski, RO2, p. 93. 303 T. Sarnowski, ZPE 95, 1993, p. 217, nr. 74; Montana, II, p. 29-30, nr. 58. 304 CIL III 6192 = ISM V 202. 305 CIL VI 3628. Pentru rangul centurionului vezi Domaszewski, RO2, p. 93, acesta era al treilea centurion al legiunii. 306 AnnÉp 1968, 454bis = ILB 299. Pentru rangul centurionului vezi Domaszewski, RO2, p. 93, acesta fusese al treilea centurion al legiunii după cei doi primi pili.

132

Ignotus, [pri]nc(eps) leg. pr. I[tal.], a ridicat o inscripţia funerară în memoria

soţiei sale, descoperită la Ravenna. Cel mai probabil activitatea acestui centurion

datează din secolul al III-lea307.

Ignotus, ordinarius legionis I Italicae, într-o inscripţie funerară descoperită la

Ticinum (Italia, regio XI) 308. J. Kolendo consideră că acesta comanda aici o vexillaţie

compusă din trupe aparţinând ambelor legiuni din Moesia Inferior şi că a fost trimisă

aici cel mai probabil în timpul tulburărilor din a doua jumătate a secolului al III-lea,

cum este cazul în timpul lui Gallienus, când la Ticinum sunt atestate vexillaţii din

legiunile II Adiutrix şi XIII Gemina309.

Milites legionis

3. 5. Principales

Pe o inscripţie descoperită la Lom, în apropiere de Bulgaria, apare o listă de

principales şi immunes, în frunte cu Geminius Severus, evocatus legionis I Italicae.

Deşi nu se menţionează direct, cel mai probabil toţi aparţin legiunii I Italica310. Iată

lista acestora: Domitius Celerinus, optio; Aurelius Dionysius, imaginifer; Petronius

Ingenuus, tesserarius; Petronius Sn(...), cornicen; Mettius Aquila, imaginifer;

Valerius Min(...), cornicen; Annius Celer, optio; Papirius Valens, tubicen; Pomponius

..n.., tubicen; Aurelius Cornelianus, custos armorum; Iulius Felix, custos armorum;

Cocceius Urbicus, cornicen; Perennius Primus, cornicen; Salvius Vale(n)s cornicen;

Iulius Rusticus, evocatus. Pe baza numelor şi a paleografiei, această inscripţie se poate

data în prima jumătate a secolului al III-lea.

3. 5. 1. Optiones

Antonius Florianus, optio legionis I Italicae, a ridicat o stelă funerară fratelui

său Antonius Florus, beneficiar consular, probabil în cadrul aceleiaşi legiuni,

descoperită la Capidava311. Activitatea acestui optio ar putea data din a doua jumătate

a secolului al II-lea, după mutarea legiunii V Macedonica la Potaissa. Probabil că

înainte de gradul de optio, Florianus fusese şi el beneficiar consular.

307 CIL XI 245. 308 AnnÉp 1992, 786. Pentru termenul de ordinarius pentru un centurion vezi J. F. Gilliam, Roman Army Papers, Amsterdam, 1986, p. 1-22. 309 J. Kolendo, Prosopographica, p. 91-95 = AnnÉp 1993, 820. 310 CIL III 144091. 311 CIL III 1421419 = ISM V 41 = CGLBI, p. 473, nr. 616.

133

Aurelius Bonitus, optio spei legionis I Italicae, a dedicat un altar pro salute

dd(ominorum) nn(ostrorum) Augg(ustorum), descoperit la Montana. Este cel mai

probabil vorba de domnia lui Maximin Thracul şi a fiului lui312.

C. Iulius Fabius, optio legionis I Italicae, din centuria lui Carisius Clemens, a

dedicat un altar lui Hercules, descoperit la Noviodunum313. Cel mai probabil

inscripţia datează după anul 167, când acest sector de limes a fost preluat de legiunea

I Italica, după mutarea legiunii V Macedonica în Dacia, la Potaissa.

C. Iulius Valens, optio legionis, dedică o tabulă de marmură lui Iupiter

Optimus Maximus, Iuno şi Hercules, descoperită în ruinele bizantine din satul

Sadovec314.

C. Iulius Valens, optio legionis I Italicae, a ridicat o columnă funerară de

calcar, pentru sine şi pentru ai săi, soţia Irenis şi fiica, Iulia Valentina. Monumentul a

fost descoperit în satul Osenec, pe teritoriul oraşului Loveč315. Este greu de precizat

dacă cei doi C. Iulii Valentes, ambii optiones legionis I Italicae, sunt unul şi aceeaşi

persoană.

Numisius Rufinus ridică la Novae un altar pentru Iupiter Optimus Maximus

D(olichenus) sau D(epulsor). Numisius este un nomen de origine italică, chiar

etruscă316.

3. 5. 2. Speculator

Valerius Antoninus, speculator legionis I Italicae Severianae, a dedicat un

altar votiv unei divinităţi necunoscute, descoperit la Altimir317. Inscripţia datează din

timpul domniei lui Severus Alexander.

312 Gerov, Romanizmăt, II, p. 356, nr. 2; V. Velkov, ArchWarszawa 7, 1955, 1, p. 93-94, nr. 3 = AnnÉp 1957, 340 = Montana, II, p. 20, nr. 41. 313 D. Tudor, Materiale 2, 1956, p. 604-606, nr. 100 = AnnÉp 1957, 195. 314 AnnÉp 1957, 289 = ILB 235. Vezi acum şi fragmentele publicate de V. Velkov, în S. Uenze (ed), Die spätantike Befestigungen von Sadovec (Bulgarien), Münchener Beiträge zur Vor- und Frühgeschichte, 43, München, 1992 = AnnÉp 1992, 1500. 315 ILB 234. 316 AnnÉp 1944, 14 = Gerov, Romanizmăt, II, p. 360, nr. 51 = ILB 275. Depulsor este atestat la Novae (ILB 272). 317 CIL III 13719 = Gerov, Romanizmăt, II, p. 358, nr. 23: [...]Valer(ius) / Antoni/nus spec(ulator) / leg(ionis) I Ital(icae) / Severia/nae / v(otum) l(ibens) s(olvit). Despre speculatores din serviciul guvernatorului vezi von Domaszewski, RO2, p. 32, nr. 3. Din fiecare legiune erau selectaţi şi funcţionau în statul major al guvernatorului 10 speculatores.

134

3. 5. 3. Beneficiarii

P. Aelius Clemens, beneficiarius consularis, a dedicat un altar zeiţei Diana,

descoperit la Montana, în anul 1978, chiar în faţa intrării în sanctuarul Dianei şi al lui

Apollo318. Un altar dedicat de acelaşi beneficiar a fost descoperit în apropiere319.

Ambele altare au fost ridicate împreună cu Aurelia Rufina, probabil soţia acestuia.

Numele aceluiaşi beneficiar apare şi pe un fragment de altar, descoperit la Altimir320.

Nomen-ul beneficiarului permite, în opinia primei editoare, o datare în prima jumătate

sau chiar la jumătatea secolului al II-lea.

Aelius Martianus, beneficiarius consularis legionis I Italicae, ridică o

inscripţie funerară fiicei lui, Fania Maxima (innocentissima puella...dulcissima), la

Salona, în provincia Dalmatia, cel mai probabil spre sfârşitul secolului al II-lea321.

Aelius Victor, beneficiarius consularis legionis I Italicae, apare pe un cippus

de calcar, refolosit la construirea incintei post-gotice de la Histria322. Inscripţia

funerară, bilingvă, i-a fost ridicată de fratele acestui Aelius Severianus, decurion al

municipiului de la Durostorum, fostele canabae Aeliae. În aceste condiţii inscripţia

datează cel mai devreme din timpul domniei lui Marcus Aurelius.

Antonius Florus, beneficiarius consularis, posibil al legiunii I Italica, apare pe

un fragment de stelă funerară, descoperit la Capidava. Stela i-a fost ridicată de fratele

lui Antonius Florianus, optio legionis I Italicae, Florus murind după 23 de ani de

serviciu militar323. Activitatea acestui personaj datează din a doua jumătate a

secolului al II-lea, după mutarea legiunii V Macedonica la Potaissa.

Billanius Troilus, beneficiarius consularis, a ridicat un altar Dianei şi lui

Apollo, descoperit la Montana, spre mulţumire pentru o însănătoşire sau pentru că l-au

scăpat dintr-o primejdie (conservatus ab eis). Inscripţia a fost datată în a doua

jumătate a secolului al II-lea324.

318 V. Božilova, Monuments epigraphiques du sanctuaire de Diane et Apollon, în Montana I, Sofia, 1987, p. 24, nr. 5 = AnnÉp 1987, 872 = CGLBI, p. 497-498, nr. 646 = Montana, II, p. 11-12, nr. 19. 319 V. Božilova, Monuments epigraphiques du sanctuaire de Diane et Apollon, în Montana I, Sofia, 1987, p. 24-25, nr. 6 = AnnÉp 1987, 873 = CGLBI, p. 496-497, nr. 645 = Montana, II, p. 18, nr. 34. 320 CGLBI, p. 470-471, nr. 613. 321 CIL III 2023 = CGLBI, p. 390, nr. 498. 322 V. Pârvan, Histria IV, p. 668-671, nr. 45 = ISM I 302 = CGLBI, p. 489, nr. 634. Iată şi textul variantei în limba greacă: Ai[lio" Bivktwr b. f. uJpatikou' legªiºÉw'no" prwvte" ∆Italikh'" e[zese É ªe[ºth lhV ejstrateuvsato e[te ihV É ªAºi[lio" Seouerianov" bouleuth;" É ªDourºostorhsivwn ajdelfw/' gluɪkutavºtw/ ajneqeke. 323 CIL III 1421419 = ISM V 41 = CGLBI, p. 473, nr. 616. 324 CIL III 7447 = Gerov, Romanizmăt, II, p. 356, nr. 4 =CGLBI, p. 496, nr. 644 = Montana, II, p. 28, nr. 56.

135

T. Flavius Sabinus, beneficiarius consularis legionis I Italicae, a ridicat un

altar divinităţii, Fortuna Redux, descoperit la Runović (Novae), în provincia

Dalmatia325. Numele acestui militar indică faptul că unul dintre strămoşii săi a primit

cetăţenia de la fratele împăratului Vespasian, Flavius Sabinus, guvernator al Moesiei

pe la jumătatea secolului I. Inscripţia datează din prima jumătate a secolului al II-lea.

C. Iulius Herculanus, beneficiarius consularis legionis I Italicae Moesiae

inferioris, a ridicat un altar de calcar lui Aesculapius şi Hygiei, descoperit în 1939, în

partea nordică a aşezării romane la Skelani (Bosnia-Herţegovina), pe teritoriul

provinciei Dalmatia326, loc în care s-au descoperit mai multe inscripţii cu beneficiari

din legiunile ce staţionau în Moesia Inferior. La Stolac (Ad Turres, în apropiere de

Narona), tot în provincia Dalmatia, un omonim, Iulius Herculanus, tot beneficiar

consular al legiunii I Italica, probabil identic cu acest personaj, pune o dedicaţie lui

Iupiter Optimus Maximus327.

Iulius Mucazenus, beneficiarius consularis legionis I Italicae, ag(ens)

t(erritorio) M(ontanensium) a dedicat un altar marmură descoperit în 1977, refolosit

în zidul unei basilici paleocreştine din apropierea sanctuarului Dianei şi al lui

Apollo328. Inscripţia datează de la sfârşitul secolului al II-lea şi începutul celui

următor. Formula agens territorii Montanensium mai apare pe o inscripţie, unde apare

un optio legionis XI Claudiae329. Cognomenul este de origine tracică, fiind vorba de

un cetăţean roman de dată foarte recentă.

M. Pompeius Lucius, beneficiarius consularis, pune o dedicaţie către

Dolichenus la Dionysopolis; un altar, descoperit în for. Cu această ocazie aflăm că

acest personaj era membru al sfaturilor oraşelor, Dionysopolis, Callatis şi

Marcianopolis, ca urmare a activităţii lui de păstrare a ordinii. Inscripţia datează din

timpul domniei împăratului Caracalla330.

325 CIL III 1906 = CGLBI, p. 369, nr. 467. 326 ILJug III 1522 = CGBLI, p. 374, nr. 475. 327 CIL III 14631 = CGLBI, p. 383-384, nr. 487. 328 V. Božilova, Monuments epigraphiques du sanctuaire de Diane et Apollon, în Montana, I, Sofia, 1987, p. 29, nr. 15 = AnnÉp 1987, 881 = CGLBI, p. 498-499, nr. 647 = Montana, II, p. 28-29, nr. 57. 329 J. Mladenova, ArcheologijaSofia 24, 1961, p. 264-265, nr. 2 = AnnÉp 1969-1970, 576 = Montana, II, p. 27, nr. 53. 330 IGB I2 24 bis = AnnÉp 1972, 505 = BullEpigr 1971, 436 = CCID 71 = CGLBI, p. 471-472, nr. 614: ÔUpe;r swthriva" tou' kuÉrivou AujtokravÉtoro". É ∆Agaqh'i tuvchi É Dii; Dolicaivw/ É M(avrko") Pompªhviºo" LouvÉkio" beneªfºikiavÉrio" uJpatikou' leg(iw'no") aV ∆Italikh'" É ∆Antwneinianh'" É bouleuth;" DionuÉsopoleitw'n KalÉlatianw'n MarÉkianopoleitw'n É eujcaristhvrion. Vezi încă Fitz, Honorific Titles, p. 61, nr. 211; Wesch-Klein, Soziale Aspekte, p. 128-129.

136

Pius Clarus, beneficiarius consularis I Italicae, apare pe o inscripţie

nepublicată găsită de S. Torbatov în timpul excavării sanctuarului cavalerului trac de

la Telerig, în raionul Dobrič331.

M. Ulpius Kalendinus, beneficiarius consularis legionis I Italicae, a ridicat un

altar lui Iupiter Optimus Maximus, la Narona, în provincia Dalmatia, în anul 225

(Fusco II et Dextro consulibus)332.

Valerius Victorinus, beneficiarius tribuni legionis I Italicae Gordianae, pune o

dedicaţie în onoarea lui Hercules pe o placă de marmură, descoperită la Vrača.

Inscripţia datează din anul 239 (Aviola cos.)333.

Ignotus apare ca beneficiarius consularis şi care devine apoi cornicularius

procuratoris, pe o inscripţie descoperită la Preslav. Numele acestui personaj este

pierdut, dar ştim că el a servit în legiunea I Italica Alexandriana. La începutul carierei

militare a participat la un bellum Bosporanorum, cel mai probabil în timpul domniei

lui Septimius Severus (quot (sic!) tiro proficiens in bello Bosporano voverat et

adiuvante numen(e) (sic!) eius multis periculis in barbarico liberatus sit merito)334.

Sunt atestaţi 13 beneficiarii ai legiunii I Italica, 12 beneficiarii consularis şi un

beneficiarius tribuni laticlavi. Patru din aceştia sunt atestaţi pe teritoriul provinciei

Dalmatia, o zonă predilectă de acţiune a beneficiarilor armatei din Moesia Inferior. De

asemenea, trebuie menţionaţi şi beneficiari atestaţi în zona Montana, unul dintre ei

fiind atestat agens territorii Montanensium.

3. 5. 4. Frumentarii

C. Cassius Maximus, miles frumentarius legionis I Italicae, apare pe o placă

funerară de marmură folosită la un columbarium pe via Ostiensis335. Acest personaj a

fost selectat dintre soldaţii legiunii I Italica şi trimis la Roma, în corpul celor 300 de

frumentarii.

331 S. Torbatov, în Naučni săobštenija na Săjuza na učenite v Bălgarija, klon Dobrič 3, 2001, p. 142, non vidi, apud Oppermann, Thrakische Reiter, p. 103 şi p. 101-103, pentru descrierea complexului arheologic. 332 CIL III 1781 = CGLBI, p. 387-389, nr. 494. 333 S. Mašov, Izvetija Muz. Sev. 8, 1983, p. 92-93, nr. 1 = CGLBI, p. 472, nr. 615. 334 AnnÉp 1991 = T. Sarnowski, ZPE 87, 1991, p. 137-144; vezi încă D. şi N. Ovčarov, Thracia 8, 1988, p. 122-129. 335 AnnÉp 1958, 183.

137

C. Iulius Pudens, frumentarius legionis I Italicae miles, care apare pe o

inscripţie de la Delphi, fiind trimis de la Roma de împăratul Hadrian să supravegheze

construcţiile finanţate de acesta, în timpul archontatului său336.

3. 5. 5. Signiferi

L. Cultius, signifer, a ridicat un altar, unei divinităţi necunoscute, descoperit la

Novae337. Numele legiunii nu apare pe inscripţie, putem afirma fără ezitare că este

vorba despre legiunea I Italica. A fost propusă o datare în epoca Severilor.

Ti. Claudios Zhnodotos, sig(nifer), (centuria) Iuni(i) Pacati leg(ionis) I

Ital(icae), a pus o dedicaţie lui (Deus) Invictus, descoperită în ruinele fortificaţiei

târzii de la Iatrus (Krivina)338. Inscripţia a fost datată în ultima parte a secolului I şi

începutul secolului al II-lea. Foarte interesante influenţele de limba greacă şi grija

soldatului de a nota diferenţiat vocala lungă. Este fără îndoială vorba de un greco-

oriental, urmaş al unui fost component al trupelor auxiliare, lăsat la vatră în timpul lui

Claudius-Nero.

3. 5. 6. Custos armorum

Valerius Crescens pune un altar la Novae zeului Marte şi Genius

armamentarii, fiind prima dedicaţie către o asemenea divinitate339.

336 A. von Domaszewski, RO2, p. 63 (Bourguet, De rebus Delphicis, 1905, p. 43): Qeov" Tuvca ajgaqav. Mhni; Poiotropivw/ gV ejntovmw/ damiourgivw: e[doxen toi'" damiourgoi'" G. Ioulivw/ Pouvdenti froumentarivw/ legiw'no" prwvth" ∆Italikh'" stratiwvth/ ejpi; tw'n e[rgwn o[nti tw'n kataskeuazomevnwn uJpo; tou' kurivou Kaivsaro" Traªianºou' ÔAdrianou' Sebastou', kalw'" ªkai;º aijdhmovnw" ejpidhmou'nti, doªu'ºpai politeiva": “Arconto" Aujtokravtoro" Kaivsaro" Traianou' ÔAdrianou' Sebastou. Despre activitatea constructivă a lui Hadrian vezi afirmaţia de maximă generalitate a scriitorului anonim al Historia Augusta, Hadr., 19, 2: in omnibus paene urbibus et aliquid aedificavit. De asemenea, despre obiceiul lui de accepta onorific funcţii publice în diverse oraşe, romane sau greceşti, SHA, Hadr., 19, 1: in Etruria praeturam imperator egit. per Latina oppida dictator et aedilis et duumvir fuit, apud Neapolim demarchus, in patria sua quinquennalis et item Hadriae quinquennalis, quasi in alia patria, et Athenis archon fuit. 337 Gerov, Romanizmăt, II, p. 360, nr. 54. 338 K. Wachtel, V. Najdenova, Archeologija 1984, 1, p. 41-42 = AnnÉp 1985, 762 = Mrozewicz, Legioniści, p. 99, nr. 32; p. 131, nr. 66. 339 M. P. Speidel, A. Dimitrova-Milčeva, The Cult of the Genii in the Roman Army and a New Military Deity, ANRW II, 16, 2, p. 1542-1554, în special p. 1551-1554 (fotografie planşa 2) = ILB 294 = ILN 17. Altar de calcar, distrus în partea dreaptă, descoperit Novae Est, refolosit într-o construcţie târzie situată pe via sagularis lângă incinta de sud. Custodes armorum erau parte a aşa numitelor „Militärische Chargen”. La început, se pare că fiecare centurie a legiunii avea propriul ei custos armorum, dar cu timpul, în secolul al III-lea, apar numai 32, ceea ce înseamnă că fiecare centurie a cohortei I avea câte unul, iar cei 27 de manipuli ai cohortelor II-X aveau câte unul (von Domaszewski, RO2, p. 44-45).

138

3. 5. 7. Vexillarius

Aurelius Titus, vexillarius equitum legionis I Italicae Gordianae Augustae in

regione Montanensium, a ridicat un altar zeiţei Diana Regina la Montana, între anii

238-244 340.

3. 5. 8. Cornicines

C. Annius Fuscus, cornicen legionis I Italicae, apare pe o inscripţie

descoperită la Novae, refolosită într-o stradă târzie care suprapunea valetudinarium-

ul, împreună cu stela funerară a lui C. Aurelius Vegetus, din Clunia (vide infra). Este

vorba tot de o stelă funerară ridicată de acest soldat în memoria soţiei sale, de origine

servilă, Valeria L. liberta Elphis. S. Conrad a datat această inscripţie la sfârşitul

secolului al II-lea, începutul secolului III-lea341. Totuşi cred că inscripţia se poate data

mai degrabă la sfârşitul secolului I şi începutul secolului II. Lipsa formulei dis

manibus, prezenţa formulei hic sita est, nominativul defunctei şi nomenul italic al

soldatului, precum şi descoperirea împreună cu inscripţia mai sus citată, care datează

din ultimul sfert al secolului I, sunt elemente care susţin puternic această supoziţie.

...Saturninus, cornicen legionis I Italicae, apare pe o inscripţie de la Ticinum

(Italia, Regio XI), ridicată în memoria unui centurio ordinarius342 al legiunii I Italica,

rămas necunoscut, la care a fost adăugat şi personajul de faţă, împreună cu un anume

Curtilianus, signifer legionis XI Claudiae p. f.343 Este greu de precizat momentul

cronologic al acestei inscripţii, dar în timpul domniei lui Gallienus vexillaţii din cele

două legiuni dacice, XIII Gemina şi V Macedonica, au luat parte la luptele din nordul

Italiei, fiind atestate la Dertona şi Ticinum344. Este foarte posibil şi ca vexillaţii din

legiunile Moesiei Inferior să fi luat parte la această expediţie nord-italică şi această

inscripţie să fie o dovadă a prezenţei lor acolo.

340 V. Velkov, ArchWarszawa 7, 1955, 1, p. 96-99, nr. 5 = AnnÉp 1957, 342 = Montana, I, p. 50-51 = Montana, II, p. 13-14, nr. 22. 341 J. Kolendo, Stèles funéraires réemployées dans la construction d’une rue a Novae, ArchWarszawa 50, 1999, p. 19-38 (26 et sqq. Nr. 4) = AnnÉp 1999, 1334 = Conrad, Grabstelen, p. 228, nr. 381. 342 Pentru centurio ordinarius vezi J. F. Gilliam, Roman Army Papers, Amsterdam, 1986, p. 1-22. 343 AnnÉp 1992, 786. 344 J. Kolendo, Prosopographica, p. 91-95 = AnnÉp 1993, 820.

139

3. 5. 9. Tesserarii

L. Appius ..ANI, tesserarius legionis I Italicae, ridică un altar la Novae, pentru

Asclepius SAURUS?, descoperit în anul 1993, în valetudinarium345. Epicleza

SAORUS (SAORO, dativ) rămâne enigmatică.

Pe o tablă votivă de bronz, descoperită în castrul de la Novae, Priscinius

Valens, tesserarius legionis, pune o dedicaţie în limba greacă către o divinitate

necunoscută (probabil Dolichenus), în timpul dinastiei Severilor346.

Aurelius Lupo, tesserarius, a dedicat la Novae un altar de calcar, unei

divinităţi nemenţionate, datând, în opinia editorilor, din prima jumătatea a secolului al

III-lea347. Cel mai probabil, altarul a fost adus şi refolosit în cetate, în perioada

romană târzie, din zona unui edificiu de cult, dedicat divinităţii nenumite în această

inscripţie.

3. 5. 10. Librarii

M. Aur[elius?...], librarius, după cum apare pe o inscripţie descoperită la

Novae, un fragment de monument funerar, descoperit în 1974 în sectorul Novae Vest.

Numele legiunii nu este păstrat, dar este vorba fără îndoială de legiunea I Italica348.

Cornelius Magnus, librarius legionis I Italicae Severianae, apare pe o stelă

funerară, descoperită în satul Strahilovo. Acesta a decedat la vârsta de 30 de ani, după

13 ani de serviciu militar. Pe baza supranumelui legiunii, inscripţia datează din timpul

domniei lui Severus Alexander349.

3. 5. 11. Duplicarii

Ulpius Eptezenus p(rinceps ?) d(uplicarius) apare pe o inscripţie votivă

dedicată lui Silvanus şi Silvester, descoperită la Liljače, în teritoriul Montanei350.

Cognomen-ul acestui militar indică fără dubiu originea sa tracică, fiind probabil

345 J. Kolendo, Inscriptions en l’honneur d’Esculape et d’Hygie du valetudinarium de Novae, ArcheologiaWarszawa 49, 1998, p. 61-62, nr. 6 = AnnÉp 1998, 1133. 346 Iv. Velkov, Godišnik na Narodnija Muzej za 1922-1925, 1926, p. 157 = AnnÉp 1927, 79 = AnnÉp 1935, 110 = Gerov, Romanizmăt, II, p. 363, nr. 108 = IGLN 174 = IGB V 5261: Priskeivnio" É Bavleh" tes(seravrio") leÉgi(w'no") prwvth" ∆ItaÉlikh'" qew'/ DiÉei; uJpe;r swthÉriva" eujch;n ajÉnevqeka. 347 AnnÉp 2004, 1250 = E. Bunsch, J. Kolendo, J. Želazowski, ArchWarszawa 54, 2003, p. 43-64 (p. 61-62, nr. 8). 348 ILN 55. 349 ILB 354 = Gerov, Romanizmăt, p. 360, nr. 357 = Conrad, Grabstelen, p. 215, nr. 329. 350 AnnÉp 1932, 29 = AnnÉp 1954, 34 = 1955, 67 = Gerov, Romanizmăt, II, p. 358, nr. 24 = Montana, II, p. 40, nr. 91.

140

urmaşul unui fost militar de origine tracică, care servise în trupele auxiliare şi primise

cetăţenia de la Traian. Inscripţia a fost datată în prima jumătate a secolului al III-lea,

dar o datare mai timpurie nu poate fi exclusă.

3. 5. 12. Mensor

Aurelius Mucianus, discens mensor legionis I Italicae, a murit la vârsta de 20

de ani după doar câţiva ani (maxim 2-3 ani) de serviciu militar. Stela sa funerară a

fost descoperită la Stapište (Trimammium). Activitatea sa se poate data în prima

jumătate a secolului al III-lea351.

3. 6. Equites legionis

M. Aurelius Maximus, eques legionis I Italicae Antoninianae pune o dedicaţie

lui Iupiter Optimus Maximus şi pentru Iuno Regina, descoperită în punctul numit

„Batova” de lângă Dermanci, cel mai probabil în anul 215, anul celui de al treilea

consulat al lui Caracalla352.

M. Iulius Val(ens?), eques legionis I Italicae, a pus o dedicaţie Cavalerului

Thrac, adorat sub numele deus Assallacanus, în sanctuarul rural de lângă satul

Trănčovica353.

3. 7. Milites gregarii

A. Romanus, miles legionis I Italicae, a dedicat un altar de calcar, descoperit la

Noviodunum354. Altarul ar putea data de la sfârşitul secolului al II-lea sau de la

începutul secolului al III-lea. Nomen-ul acestui militar ar putea fi Aurelius.

Aelius Valens, miles legionis I Italicae, a dedicat un altar zeiţei Iuno Regina,

descoperit în apropiere de oraşul Šumen355. Activitatea acestui soldat se poate data

după anul 212.

351 V. Velkov, Izvestija na narodnija Muzei Ruse 3, 1968, p. 4-5, nr. 2 = Conrad, Grabstellen, p. 255, nr. 2 = AnnÉp 2004, 1258. 352 CIL III 12394 = Gerov, Romanizmăt, II, p. 360, nr. 66 = ILB 192. Despre datare vezi B. Gerov: „Potius a. 205 quam 219, quia nomen imperatoris non erasum est”. În CIL se presupune că ar ma fi fost loc pentru încă o hastă, în faţa cifrei II şi atunci se referă la anul 215. Fitz, Honorific Titles, p. 60, nr. 208, consideră că ar fi vorba de anul 220. 353 AnnÉp 1976, 611 = ILB 245; Oppermann, Thrakische Reiter, p. 155, consideră că în această zonă trebuie să fie existat un loc de cult. Vide etiam ILB 244; Oppermann, Thrakische Reiter, p. 155 şi p. 352, nr. 940. 354 Gh. Ştefan, Dacia 9-10, 1941-1944, p. 473-475, nr. 1 = AnnÉp 1950, 71 = ISM V 271. 355 CIL III 12442.

141

C. Albius C. f. Camilia tribu Severus, miles legionis I Italicae, apare pe o

inscripţie funerară de la Augusta Bagiennorum (Bene, Italia, Regio X), împreună cu

mama sa, Maria C. f. Quarta şi cu fratele lui P. Albius C. f. Secundus, cel care fiind

încă în viaţă s-a îngrijit de ridicarea monumentului356. Inscripţia se poate data în a

doua jumătate a secolului I p. Chr., soldatul putând să facă parte dintr-una din primele

generaţii de recruţi ai acestei legiuni.

L. Attius Maxsimus (sic!) a ridicat la Novae o stelă funerară pentru camaradul

său ...Donatus (vide infra). L. Attius Maxsimus (sic!) a servit în centuria lui Iulius

Verecundus, în a doua jumătate a secolului I p. Chr.357.

Aurelius Bithus, miles legionis I Italicae, natione Trax cives Filopopulitanus,

apare pe o inscripţie funerară de la Roma pe când era eques cohortis VI praetoriae.

Acesta a trăit 35 de ani şi servise 17 ani, după cum relatează inscripţia: qui militavit

an(nis) XVII, sic: in legione I Italica an(norum) II, in co(ho)r(te) II pr(a)et(oria),

munifex an(norum) XIIII, factus eq(uitem) mil(itavit) menses n(umero) X358. Inscripţia

funerară i-a fost ridicată de Valerius Aulusanus, tot de origine tracică şi datează din

prima jumătate a secolului al III-lea, când numărul pretorienilor din zona Balcanilor

este foarte mare.

Aurelius Martialis, miles legionis I Italicae, stipendiorum XXVII, a murit la

Salona, în provincia Dalmatia, cândva în a doua jumătate a secolului al III-lea,

împreună cu soţia sa Aelia şi fiul lor Martialis. Inscripţia le-a fost ridicată prin grija

lui Disdozi, frater et heres eorum359. Numele acestuia are o origine daco-moesică

certă, fiind atestat încă o dată la Straža, pe teritoriul provinciei Moesia Inferior, unde

apare Aurelius Disdosi, miles al unei legiuni sau unităţi auxiliare necunoscute, cândva

după anul 212360.

356 CIL V 7667 = InscrIt IX, 1, 47. 357 CIL III 6232 = ILB 311 = IGLN 87 = Mrozevicz, Legioniści, p. 80, nr. 13; p. 102-103, nr. 35; p. 130, nr. 130 = Conrad, Grabstelen, p. 234-235, nr. 403 (Bucureşti, MNA L 237). 358 CIL VI 2601 = ILS 2055 = Domaszewski, RO2, p. 230. Este prima menţiune, din punct de vedere cronologic a termenului de munifex, care mai apare o dată la sfârşitul secolului al III-lea, în legătură cu un eques legionis XI Claudiae pe o inscripţie descoperită la Aquileia, CIL V 896 = ILS 2332 = InscrAquil 2774 = Domaszewski, RO2, p. 218. Vezi încă Domaszewski, RO2, p. 2, cu toată discuţia privind distincţia dintre principales şi munifices, precum şi despre rolul din ce în ce mai important al cavaleriei în secolul al III-lea. 359 CIL III 2008. 360 AnnÉp 1927, 47: Herculi invicto / Aur(elius) Disdosi / mil(es) / v(otum) p(osuit). 

142

Aurelius Marcianus, miles legionis I Italicae Severianae, a ridicat o inscripţie

funerară, descoperită la Salona, în memoria unui contubernalis, al cărui nume nu s-a

păstrat. Inscripţia datează bineînţeles din timpul domniei lui Severus Alexander361.

M. Aurelius Maximus, miles legionis I Italicae, a ridicat o inscripţie în

memoria nurorii sale, Amica, descoperită în apropiere de Nicopolis ad Istrum.

Interesant de menţionat este faptul că pentru nurus este folosit cuvântul de origine

germanică brutis (vezi goticul bruths şi germ. Braut = mireasă)362. Inscripţia datează

se poate data cu siguranţă după anul 212.

Aurelius Mucianus, miles legionis I Italicae, a murit după 24 de ani de

serviciu. Inscripţia sa funerară a fost descoperită la Dimum (Belene)/ sau Iatrus

(Krivina), refolosită la un mormânt din perioada romană târzie363. Evident activitatea

acestui soldat datează din prima jumătate a secolului al III-lea, după anul 212.

Aurelius Mucatra, miles legionis I Italicae, stipendiorum XIIII, a murit la

Salona, cândva în prima jumătate a secolului al III-lea. Inscripţia a fost ridicată prin

grija lui Aurelius Sabasianus (nume evident teoforic, de la zeul Sabazios), miles

legionis supra scriptae364.

Aurelius Pontianus, miles legionis pri(mae) Italica(e), stipendiorum XXVI, qui

vixit annos L, apare pe o altă inscripţie funerară descoperită la Salona, ridicată de fiul

lui L. Aurilius Ouintianus (Quintianus)365. Evident şi această inscripţie, pe baza

numelor, a prezenţei ligaturilor şi a greşelilor de limba se poate data cel mai devreme

în prima jumătate a secolului al III-lea, dacă nu chiar după jumătatea acestui secol.

Aurelius Saturninus, miles torquatus legionis primes Italice, apare pe o

inscripţie funerară descoperită la Falerii Novi (Italia, Regio VII), ridicată de Aurelius

Arborius, probabil un camarad366. Inscripţia a fost datată la începutul secolului al III-

lea, dar oricum după anul 212.

361 CIL III 12899: //AE / .leg(ionis) I Italic(ae) / Severianae sti/pend(iorum) XVIII vixit / a[nnis...Au]rel(ius) / Marcianus / miles leg(ionis) s(upra) s(criptae) con/tubernalis, b(ene) m(erenti) p(osuit). 362 Gerov, Romanizmăt, II, p. 386, nr. 536 = ILB 367: M. Aur. Maximus mil(es) l(egionis) I I[t(alicae)...] / ..mem(oriam) bruti Amica posuit et ... /..t rogat et petet pro salu[te sua?]. Pentru brutis vezi H. Mihăescu, Limba latină în provinciile dunărene ale Imperiului Roman, Bucureşti, 1960, p. 192, cu citarea altor exemple, printre care şi unul de la Montana (CIL III 12377) şi p. 276, nr. 306. 363 ILB 338 = Conrad, Grabstelen, p. 238, nr. 417. 364 CIL III 2009. 365 CIL III 2010. 366 S. Manzella, în Supplementa Italica, N. S. 1, 1981, p. 143-144, nr. 22.

143

Aurelius Valens, miles, a pus o dedicaţie către Iuno Regina, descoperită la

Opaka (regiunea Popovo). Inscripţia a fost datată în timpul dinastiei severilor367.

C. Aurelius [.] f. Galeria tribu Vegetus, originar din Clunia, miles legionis I

Italicae F. R. (=frumentarius?), apare pe o inscripţie funerară, refolosită într-o stradă

târzie care suprapunea valetudinarium-ul de la Novae. Acesta fusese miles cohortis V

Asturum şi apoi a fost transferat în legiunea I Italica (inde translatus in legione I

Italica). A servit 23 de ani în armată, fiind înrolat în jurul vârstei de 17 ani. Inscripţia

datează din ultimul sfert al secolului I p. Chr.368.

Aurelius Victor, miles legionis I Italica (sic!), a pus o tabulă cu reprezentarea

cavalerului trac descoperită în 1932, în sanctuarul de lângă satul Trănčovica, în

acelaşi loc unde a fost descoperită şi dedicaţia ridicată de M. Iulius Valens, eques

legionis I Italicae369.

Aurelius Victor, miles legionis I Italicae, a murit la Chersones la vârsta de 36

de ani, după 18 ani de serviciu militar. Inscripţia funerară i-a fost ridicată de soţia,

Valeria Marcia, şi de fiica Valeria Bessa370. Având în vedere numele cognomen-ul

fiicei sale ne putem gândi că acest soldat a fost de origine tracică. Este greu de

precizat dacă cei doi Aurelii Victores sunt una şi aceeaşi persoană. Inscripţia datează

din a doua jumătate a secolului al II-lea371.

C. Caelius Annius Maximus, miles legionis I Italicae, domo Ha[d(ria)?], apare

pe o inscripţie funerară, descoperită la Philippopolis, pe teritoriul provinciei Thracia,

şi care datează din secolul I p. Chr372. Este vorba cel mai probabil de un italic, întrucât

întregirea propusă pare singura posibilă (întregirea Ha[drianopoli] este exclusă,

având în vedere datarea sigură a inscripţiei în secolul I, pe baza numelui decedatului

la cazul nominativ şi formula hic situs est).

367 CIL III 12442 = Gerov, Romanizmăt, p. 362, nr. 93. 368 J. Kolendo, Stèles funéraires réemployées dans la construction d’une rue a Novae, ArchWarszawa 50, 1999, p. 19-38 (24 et sqq, nr. 3) = AnnÉp 1999, 1333 = Conrad, Grabstelen, p. 227-228, nr. 377. 369 AnnÉp 1939, 252 = ILB 244; Gerov, Romanizmăt, II, p. 359, nr. 45; Oppermann, Thrakische Reiter, p. 155 şi p. 352, nr. 940, relieful este de tipul C2, conform tipologiei propuse de autor, tip ce datează din prima jumătate a secolului al III-lea, p. 73-75. Vide etiam ILB 245. 370 CIL III 13751a = IOSPE I2 547 = Solomonik, Latinskie nadpisi, p. 48-49, nr. 20. 371 Solomonik, Latinskie nadpisi, p. 49. 372 E. Kalinka, Antike Denkmäler in Bulgarien, Viena, 1906, nr. 409 = Mrozewicz, Legioniści, p. 87-88, nr. 22.

144

C. Ersidius Sexstus, miles legionis I Italicae, a ridicat un altar lui Hercules la

Novae373. Inscripţia datează, cel mai probabil, din prima parte a secolului al II-lea,

întrucât cognomen-ul acestui soldat este de origine italică.

Fame Syrus, mili(tavit) in leg(ione) p(rima) I(talica) an(nis) VIII, apare pe o

inscripţie funerară fragmentară descoperită la Svalenik, regiunea Ruse. Inscripţia a

fost datată spre sfârşitul secolului al III-lea374.

M. Fonteius Aniensi tribu Clemens, italic de origine, din Ariminum. Stela sa

funerară a fost descoperită la Novae, refolosită la construirea unei străzi în perioada

romană târzie. Activitatea acestui soldat datează din a doua jumătate a secolului I p.

Chr., când a servit în prima centuria a legiunii (centuria primi pili)375.

Iulius Firmus, miles legionis I Italicae, apare pe o inscripţie ridicată în onoarea

primipilului Nonius Felix, al legiunii XI Claudia, descoperită lângă Apamea, Phyrigia,

la Aulutrene. Nonius Felix comanda vexillaţiile legionare din Moesia Inferior (XI

Claudia, I Italica) şi Moesia Superior (IV Flavia Felix) trimise în Orient cu ocazia

uneia dintre expediţiile parthice ale lui Septimius Severus. Din această vexillaţie a

făcut parte şi Iulius Vitalis, colegul lui Iulius Firmus (vide infra)376.

Iulius Vitalis, miles legionis, apare pe aceeaşi inscripţie ridicată în onoarea

primipilului legiunii XI Claudia Nonius Felix, cel care conducea vexillaţia sau

vexillaţiile ce staţionau la Aulutrene, în apropiere de Apamea, Phrygia, cu ocazia

uneia dintre expediţiile parthice ale lui Septimius Severus (vide supra)377.

Iulius Iulianus, miles legionis I Italicae Severianae, apare pe două dedicaţii,

una pentru Cavalerul Thrac şi una pentru Iupiter Optimus Maximus şi Iunona. Prima a

fost descoperită în sanctuarul de la Glava Panega378, cea de a doua a fost descoperită

373 CIL III 7438 = Gerov, Romanizmăt, II, p. 360, nr. 53 = ILB 285. Altar descoperit în ruinele de la Novae în 1876 şi dus la Bucureşti (MNA L 1427). 374 N. Anghelov, IzvestijaSofia 17, 1950, p. 278 = Gerov, Romanizmăt, II, p. 362, nr. 85. 375 J. Kolendo, Stèles funéraires réemployées dans la construction d’une rue a Novae, ArchWarszawa 50, 1999, p. 19-38 (22 nr. 2) = AnnÉp 1999, 1332 = Conrad, Grabstelen, p. 234, nr. 402. 376 M. Christol, Th. Drew-Bear, Un castellum romain près d’Apamée de Phrygie, Ergänzungsbände zu den Tituli Asiae Minoris, nr. 12, Viena, 1987, p. 34-46, nr. 6 = AnnÉp 1987, 941 = AnnÉp 1995, 1512: [I. O. M.] / et Iun[oni Reg.] / pro salu(te) D D / N N Imp(eratorum) Aug(ustorum duorum) / et Iuliae matris kas(trorum) / suc cura Non. Felicis / v(iri) o(ptimi) p(rimi) p(ili) praepo(siti) / vex(illationis vel -illationum/-illationibus) Aulutre(nae) mil(ites vel -itum) conducto(res vel -rum) kastelli / leg(ionis) XI Cl. Fl. Sabinian(us) / tess(erarius), Val. Silvanus et Val. / Castus, Mucatr(a)l(is) Dolei, / Aur. Seupro et Aur. Tarsa, leg(ionis) I Ita(licae) / [I]ul. Vitalis, Iul. Firmus. 377 M. Christol, Th. Drew-Bear, Un castellum romain près d’Apamée de Phrygie, Ergänzungsbände zu den Tituli Asiae Minoris, nr. 12, Viena, 1987, p. 34-46, nr. 6 = AnnÉp 1987, 941 = AnnÉp 1995, 1512. 378 AnnÉp 1939, 242 = ILB 205.

145

la Basarbovo, regiunea Ruse, dar lipseşte epitetul legiunii, ceea ce pune la îndoială

identitatea celor doi dedicanţi379.

Q. Scantillus Marcus, miles legionis I Italicae, apare pe o inscripţie funerară,

ridicată de tatăl său, Africanus. Stela funerară a fost descoperită la Novae şi datează de

la mijlocul secolului al II-lea380.

Valerius Paetus?, miles legionis I Italicae, a pus o dedicaţie, împreună cu

fratele lui, Valerius Charito, lui Iupiter Optimus Maximus, descoperită în punctul

„Kailăka” de lângă oraşul Pleven (Storgosia), în 1970, refolosită într-un zid

medieval381.

[. V]alerius L. f. Claudia (tribu) Birbilo, Celeia, miles legionis I Italica,

(centuriae) Cassi Bassi, apare pe inscripţia sa funerară, ridicată de fratele lui,

descoperită la Novae382. Inscripţia se poate data în a doua jumătate a secolului I,

datorită absenţei formulei dis manibus şi redarea numelui defunctului în cazul

nominativ. Birbilo este un cognomen de origine celtică (vezi localitatea Bilbilis sau

Birbilis din Hispania Tarraconensis). Soldatul era originar din Celeia (Noricum), fiind

înscris firesc în tribul Claudia.

C. Valerius Crescens, miles vexillationis legionis I Italicae, a murit la

Artaxata, capitala Armeniei (Pokr Ved) între iunie-decembrie 116, când vexillaţii ale

armatei romane s-au aflat în această zonă, în timpul expediţiei parthice a lui Traian.

Inscripţia i-a fost ridicată de un soldat din legiunea VI Ferrata383.

C. Valerius C. f. Fabia tribu Longinus, originar din Heraclea, apare pe o stelă

funerară, descoperită în apropiere de Novae, ridicată de commanipularis eius et heres,

P. Valerius Germanus (vide infra). Soldatul era originar din Heraclea Sintica, ai cărei

cetăţeni erau înscrişi în tribul Fabia. Cei doi au servit în centuria lui Vasselius

Marcellus, în a doua jumătate a secolului I p. Chr.384.

379 Izvestija B. A. I, 14, 1940-1942, p. 276 = Gerov, Romanizmăt, II, p. 361, nr. 82. 380 V. Božilova, Monuments funéraires de Novae (Moesia Inferior), în Actes du IXe Congrès International d’éprigraphie grecque et latine, Sofia, 1987, p. 225, fig. 1 = AnnÉp 1987, 863 = ILN 58 = IGLN 84 = Conrad, Grabstelen, p. 231-232, nr. 392. Descoperită în 1975 împreună cu inscripţia ILN 57. 381 ILB 226. Despre cognomen vezi B. Gerov: „cognomen militis dubium. (Bittus?)”. 382 ILB 329 = ILN 59 = IGLN 85 = Mrozewicz, Legioniści, p. 90, nr. 26; p. 164, nr. 115 = Conrad, Grabstelen, p. 235, nr. 405. Stelă funerară de calcar, provenind fără îndoială din una din necropolele de la Novae. Sub inscripţie este redată o vitis, simbolul centurionului. 383 AnnÉp 1968, 511 = B. N. Arakelyan, VDI 115, 1971, 1, p. 116-118. 384 CIL III 7441 = ILB 301 = Mrozewicz, Legioniści, p. 167-168, nr. 119; p. 169, nr. 122; p. 175, nr. 129. Stela funerară de calcar descoperită în satul turcesc de la Svištov, dispărută.

146

P. Valerius Germanus, commanipularis al soldatului C. Valerius C. f. Fabia

tribu Longinus (vide supra), căruia îi ridică o stelă funerară, descoperită în apropiere

de Novae. Ambii serviseră în centuria lui Vasselius Marcellus, în a doua jumătate a

secolului al I p. Chr.385

Valerius Valens, miles legionis I Italicae, a pus inscripţia funerară pentru

părinţii săi, Valerius Ponticus şi Valeria Nene, undeva în împrejurimile fortificaţiei de

la Halmyris, de unde piatra funerară a fost refolosită ca material de construcţie în

fortificaţia târzie386. Numele personajelor indică o cetăţenie de dată recentă, tatăl

soldatului de faţă fiind fără îndoială fost militar la rândul lui. Cognomen-ul feminin

Nene este de origine tracică, fiind atestat de o diplomă militară din anul 99, unde

apare o Nene, fiica lui Dolazenus Mucachenti f. Bessus, din ala I Flavia

Gaetulorum387.

C. Valerius Severus, miles legionis p(rimae) I(talicae), a ridicat o stelă

funerară soţiei sale, descoperită în satul Doriones (lângă Slatina, în locul numit „Staro

selište”). Stela datează din prima jumătate a secolului al III-lea388.

Valerius Sudius, miles legionis I Italicae provinciae Traciae (sic!), apare pe o

inscripţie funerară descoperită la Tibur (Italia, Regio I), ridicată de fratele acestuia

Dulus, poate mai degrabă un camarad389. Din păcate este greu de precizat momentul

cronologic al prezenţei acestui soldat al legiunii I Italica în regiunea Latium, dar

bineînţeles acesta trebuie aşezat cândva în secolul al III-lea. Un omonim a ridicat o

inscripţie funerară soţiei sale, descoperită la Roma, dar probabil că este vorba de o

simplă coincidenţă, întrucât nu se menţionează calitatea de militar390.

...Donatus GAL vel CAE, miles legionis I Italicae, apare pe stelă funerară,

descoperită la Novae şi transportată la Bucureşti, în a doua jumătate a secolului al

XIX-lea391. Activitatea acestui militar datează din a doua jumătate a secolului I p.

Chr. stela fiindu-i ridicată de L. Attius Maxsimus (sic!), moştenitorul lui, din centuria

lui Iulius Verecundus, centurie în care servise probabil şi acesta. Lectura celor trei

385 CIL III 7441 = ILB 301 = Mrozewicz, Legioniści, p. 167-168, nr. 119; p. 169, nr. 122; p. 175, nr. 129. 386 M. Zahariade, Dacia, N. S. 34, 1990, p. 261-262, nr. 4 = AnnÉp 1991, 1385. 387 W. Eck, A. Pangerl, Dacia, N. S. 50, 2006, p. 97-99, nr. 2. Numele mai apare în perioada târzie, IGLR 188. 388 CIL III 12398 = 1420740 = ILB 249 = Conrad, Grabstelen, p. 253-254, nr. 479. 389 CIL XIV 3631 = InscrIt IV, 1, 164. 390 CIL VI 15629. 391 CIL III 6232 = ILB 311 = IGLN 87 = Mrozevicz, Legioniści, p. 80, nr. 13; p. 102-103, nr. 35; p. 130, nr. 130 = Conrad, Grabstelen, p. 234-235, nr. 403 (Bucureşti, MNA L 237).

147

litere de la sfârşitul numelui soldatului a ridicat probleme. Dacă admitem lectura GAL,

atunci ar trebui să căutăm o localitate care să înceapă cu aceste trei litere, întrucât

menţionarea tribului Galeria ar fi neobişnuită în această parte a antroponimului. B.

Gerov a propus lectura CAE(sarea).

[Vol]usiu[s], miles legionis I Italicae, apare pe o inscripţie funerară extrem de

fragmentară, descoperită la Chersones la sfârşitul secolului al XIX-lea392. Pe baza

numelui la nominativ şi a formulelor annorum şi hic situs est, inscripţia se poate data

în a doua jumătate a secolului I.

Ignotus Aniensi, Foro Iulio, miles legionis I Italicae, apare pe o inscripţie

funerară descoperită în colonia romană de la Scupi. Inscripţia a fost ridicată prin grija

centurionului aceleiaşi legiuni, L. Octavius Pulcher, cognatus suus393. Inscripţia

datează din epoca flaviană.

Ignotus apare pe o inscripţie funerară descpoperită la Salona, din care aflăm că

a servit XVIII ani, probabil ca simplu miles în legiunea I Italica Severiana. Inscripţia

i-a fost ridicată prin grija lui Aurelius Marcianus, soldat în aceeaşi legiune şi

contubernalis al acestuia394.

Ignotus (poate Valerianus) apare pe o inscripţie de la Chersones, probabil un

altar, în legătură cu legiunea I Italica. Din păcate şi funcţia personajului este

pierdută395.

Sunt atestaţi 37 de soldaţi ai legiunii I Italica. Este interesant numărul destul de

mare al Valerii-lor, opt, ceea ce indică o extindere a acestui nomen, militar prin

excelenţă, mai ales spre sfârşitul secolului al II-lea şi în prima parte a secolului al III-

lea. La fel de mare este şi numărul Aurelii-lor, ceea ce indică o prepoderenţă a

inscripţiilor care datează din secolul al III-lea.

3. 8. Veterani

P. Aelius Gerrus, ex duplario veteranus (legionis I Italicae), apare pe o

inscripţie funerară, descoperită la Karaisen, în apropiere de Novae396. Deşi numele

392 IOSPE I2 548 = Solomonik, Latinskie nadpisi, p. 44-45, nr. 14. 393 B. Dragojevič-Josifovska, Živa Antika 20, 1970, p. 153-157, p. 153, nr.2 = AnnÉp 1972, 512 = IMS VI 36 = Mrozewicz, Legioniści, p. 117-118, nr. 48; p. 142, nr. 82. 394 CIL III 12899: //AE / .leg(ionis) I Italic(ae) / Severianae sti/pend(iorum) XVIII vixit / a[nnis...Au]rel(ius) / Marcianus / miles leg(ionis) s(upra) s(criptae) con/tubernalis, b(ene) m(erenti) p(osuit). 395 IOSPE I2 572 = Solomonik, Latinskie nadpisi, p. 41-42, nr. 12. 396 Gerov, Romanizmăt, II, nr. 55 = Ferjančić, Settlement of Legionary Veterans, p. 297, nr. 423.

148

legiunii a căzut în spărtură, putem presupune că este vorba de legiunea I Italica. Cel

mai probabil acest veteran este urmaşul unui fost component al trupelor auxiliare care

a primit cetăţenia în timpul lui Hadrian. Deja cetăţean, P. Aelius Gerrus s-a putut

înrola într-o legiune. În aceste condiţii, acesta a servit în a doua jumătate a secolului al

II-lea.

Aelius Valerianus apare pe un altar de calcar, descoperit într-un zid din satul

Obnova, şi dedicat unui genius loci. Cel mai probabil acesta era veteranus legionis I

Italicae, în care servise pe post de signifer397. Totuşi ambele întregiri sunt nesigure.

Aurelius Ianuarius, veteranus, este unul dintre cei care ridică o stelă funerară

pentru o anume Aurelia Quieta şi veteranului legiunii I Italica Severiana, Flavius

Decebalus, descoperită la Kalma Češma, localitate situată la 2 km S-E de Novae

(vide infra)398. Deşi numele legiunii nu apare în legătură directă cu acest personaj,

putem presupune că este vorba de aceeaşi legiune.

M. Aurel(ius) Mucianus vet(eranus) ex b. f. leg(ati) leg(ionis) I Ital(icae) a

ridicat o construcţie pentru un mormânt. Pe arhitrava acestei construcţii, descoperite

în zona necropolei romane de la Butovo (Nedan, Pavlikeni), s-a păstrat această

inscripţie. Activitatea acestui personaj datează din prima jumătate a secolului al III-

lea399.

C. Bruttius C. f. Claudia tribu Goutus, originar din Virunum, provincia

Noricum, veteranus legionis I Italicae, a servit în a doua jumătate a secolului I p.

Chr., mai degrabă în epoca domitianică. Stela sa funerară a fost ridicată la Novae prin

grija lui C. Vibius Therapo, după indicaţiile testamentare ale veteranului400.

C. Caesellius Vitalis, veteranus legionis I Italicae, a dedicat o bază votivă

către Iupiter Optimus Maximus şi Iuno Regina, descoperită la Novae, în zona

valetudinarium, dar refolosită într-un edificiu târziu401. Nomen-ul veteranului este

extrem de rar, mai apare o dată în Gallia Narbonensis şi de două ori în Dalmatia.

397 ILB 242 = 243. 398 V. Božilova, Contributions épigraphiques de Novae, Klio 62, 1980, 1, p. 67-78 = ILN 54 = IGLN 395 = IDRE II 324 = Conrad, Grabstelen, p. 232, nr. 395. 399 CIL III 12408 = ILB 430 = CGLBI, p. 500, nr. 649 = Ferjančić, Settlement of Legionary Veterans, p 303, nr. 458. ILB: „Pars dextra architravii calcarii subrotundi, quod super parietem sepulcri rotundi positum erat; reperat in vico Nedan in loco dicto «Pod ostricata»”. 400 AnnÉp 1939, 121 = ILB 307 = IGLN 79 = Mrozewicz, Legioniści, p. 87, nr. 22 = Conrad, Grabstelen, p. 235, nr. 404. Stelă funerară fragmentară, lipseşte partea superioară; inscripţia în tabula ansata. 401 J. Kolendo, Inscriptions en l’honneur d’Esculape et d’Hygie du valetudinarium de Novae, ArcheologiaWarszawa 49, 1998, p. 66-67, nr. 11 = AnnÉp 1998, 1136.

149

Tib. Claudius Tib. f. Sergia tribu Niger, originar din oraşul Nicopolis din Epir,

având în vedere apartenenţa sa la tribul Sergia402. Apare pe o stelă funerară,

descoperită în oraşul Gorna Orjahovica. Stela i-a fost ridicată de Tib. Claudius

Zoticus, libertus et heres, şi ar putea data din prima jumătate a secolului al II-lea403.

L. Cornelius Fronto, veteranus ex signifero legionis I Italicae, a ridicat,

împreună cu soţia sa, Vibia Marcia, o stelă funerară pentru L. Cornelius

Mampsalachanus, fiul lor decedat la vârsta de 6 ani. Stela a fost descoperită la Novae

şi a fost datată la sfârşitul secolului al II-lea, începutul secolului al III-lea404.

C. Crispinus C. f. Claudia tribu Firmus, veteranus legionis I Italicae, originar

din Aspendus, Licya et Pamphylia. Acesta a ridicat o inscripţie funerară soţiei sale şi

celor doi nepoţi. Inscripţia a fost descoperită la Sucidava, dar ea provine fără umbră

de îndoială de la Oescus, unde veteranul s-a retras după încheierea serviciului

militar405. Activitatea acestuia datează din prima jumătate a secolului al II-lea, venind

să completeze lista soldaţilor recrutaţi din zona orientală a Imperiului, dar din colonii

romane, şi care au servit în legiunile de la Dunărea de Jos.

C. Curtius Vegetus, veteranus legionis I Italicae, a ridicat la Novae un altar în

cinstea lui Iupiter şi a zeiţei Diana Bu(---), cândva pe la sfârşitul secolului al II-lea,

începutul celui de al III-lea406.

Q. Falcius? Q. f. Aniensi tribu Co(n)sta(n)s, veteranus legionis I Italicae,

originar din Ariminum407. Stela sa funerară a fost descoperită la Oescus, unde, având

în vedere faptul că activitatea lui datează din ultima parte a secolului I şi începutul

secolului al II-lea, a făcut parte din prima generaţie de colonişti, aşezaţi de Traian pe

locul fostului castru al legiunii V Macedonica, la sfârşitul războiului dacic.

Flavius Decebalus, veteranus legionis I Italicae Severianae, apare pe o stelă

funerară descoperită la Kalma Češma, localitate situată la 2 km S-E de Novae, în

1975, împreună cu o altă inscripţie (ILN 62) şi cu un relief provenind de la un 402 Ritterling, RE XII, 1925, col. 1417. 403 CIL III 6144 = Gerov, Romanizmăt, I, p. 76, nr. 29 = ILB 376 = Mrozewicz, Legioniści, p. 93-94, nr. 30 = Ferjančić, Settlement of Legionary Veterans, p. 303, nr. 457. 404 CIL III 756 = ILB 302 = IGLN 80 = Ferjančić, Settlement of Legionary Veterans, p. 296, nr. 417 = Conrad, Grabstelen, p. 229-230, nr. 384. 405 CIL III 14491 = IDR II 204 = ILB 59 = Ferjančić, Settlement of Legionary Veterans, p. 294, nr. 398 = Conrad, Grabstelen, p. 247-248, nr. 456 (Sucidava, MNA L 169). Ferjančić, op. cit., p. 88, consideră că activitatea acestui personaj ar trebui plasată fie în a doua jumătate a secolului al II-lea, fie în secolul al III-lea. 406 AnnÉp 2004, 1249 = E. Bunsch, J. Kolendo, J. Želazowski, ArchWarszawa 54, 2003, p. 43-64 (p. 59-60, nr. 7). 407 CIL III 12352 = ILB 60 = Mrozewicz, Legioniści, p. 110-111, nr. 39 = Conrad, Grabstelen, p. 247, nr. 455.

150

monument funerar. Pe baza supranumelui legiunii stela funerară se poate data în

timpul domniei lui Severus Alexander408. Cognomen-ul este de origine dacică, fiind

de altfel cel mai răspândit nume de tradiţie dacică din epoca romană.

L. Fufius Secundus, veteranus legionis I Italicae (Louvkio" Fouvfio"

ªSeºkovndo" ojuetrano" legiw'no" aV Eijtalikh'") apare pe o inscripţie funerară,

descoperită Wadi Bu Nabeh, la 3 Km de Cyrene409. Cel mai probabil acest veteran era

originar din Cyrenaica, şi s-a retras în acea zonă după efectuarea stagiului. Altă

posibilitate ar fi să fi făcut parte din grupul de 3000 de veterani trimişi de Traian acolo

după sfârşitul răscoalei iudeilor din anii 115-117. La momentul morţii era în vârstă de

60 de ani, iar inscripţia datează de la jumătatea secolului al II-lea după caracteristicile

paleografice.

M. Herennius Rufus, veteranus ex beneficiario, apare pe o stelă funerară cu o

inscripţie în limba greacă, descoperită la Sadanski, Bulgaria, pe teritoriul fost

provincii romane a Macedoniei. Inscripţia datează din anul 121410. Herennii sunt

atestaţi în Macedonia, mai ales la Thessaloniki, Stobi şi Philippi. Beneficiarul, născut

în anul 46, a fost recrutat în anul 71, a servit 25 de ani şi apoi a trăit încă 25 de ani,

între 96 şi 121, după lăsarea la vatră. Numele soţiei sale, Herennia Poruzai (dativ)

este de origine tracică.

C. Iulius Magnus, originar din colonia Fabia Ancyra, veteranus legionis I

Italicae, apare pe o inscripţie descoperită la Novae411, împreună cu inscripţia funerară

ridicată pentru o libertă a sa412. Inscripţia datează din prima jumătate a secolului al II-

lea, fiind încă un exemplu al recrutării legionarilor din Moesia Inferior, din zona

coloniilor romane din Orient. Fenomenul este atestat pe larg mai ales în cazul legiunii

V Macedonica, prezentă de mai multe ori în Orient, cu prilejul diverselor expediţii sau

războaie.

408 V. Božilova, Contributions épigraphiques de Novae, Klio 62, 1980, 1, p. 67-78 = ILN 54 = IGLN 395 = IDRE II 324 = Ferjančić, Settlement of Legionary Veterans, p. 296, nr. 417 = Conrad, Grabstelen, p. 232, nr. 395. 409 M. Fadel Ali, J. Reynolds, L’Africa Romana 14, 2002, p. 1657-1660 = AnnÉp 2002, 1648. 410 T. Ivanov, ArcheologijaSofia 7, 1965, 2, p. 16-20 = AnnÉp 1972, 565 = IGB IV 2270 = CGLB, p. 518, nr. 670: M(avrkw/) ÔErennivw/ ÔRouvfwi É palai(stratiwvth//) leg(iw'no") aV ∆Ital(ikh'") É benefikiarivw/ katalegevnti É kai; strateusamevnw/ e[Éth keV biwvsanti e[th É oeV meta; ajpovlusin e[th É keV kai; ÔErenniva/ Purozai É zwvsh/ M(avrko") ÔErevnnio" PauÉlei'no" oJ uiJo;" kai; ÔErevnnioi Bassiano;" É ÔRou'fo" Paulei'na É oiJ uiJwvnoi É e[tou" bnrV. 411 AnnÉp 1932, 52 = ILB 304 = IGLN 83 = Ferjančić, Settlement of Legionary Veterans, p. 296, nr. 415 = Conrad, Grabstelen, p. 229, nr. 383. 412 ILB 318 = IGLN 99 = Conrad, Grabstelen, p. 229, nr. 382.

151

C. Iulius Celsus, [veteranus leg(ionis)?] I Ital(icae), a pus o dedicaţie către

cavalerul trac pe o statuetă, descoperită la Malăk Porovec, în zona locului de cult

„Demir baboteke” în apropiere de „Sborjanovo”. Totuşi lectura nu este sigură413.

M. Licinius M. f. Voltinia tribu Optatus, originar din Lucus Augusti (Gallia

Narbonensis), veteranus legionis I Italicae, a fost recrutat în 68/69, în timpul

staţionării la Lyon a legiunii, lăsat la vatră în jur de 93 de Domitian şi colonizat la

Scupi414.

L. Papius Marcellinus, veteranus legionis I Italicae, şi-a ridicat fiind în viaţă,

lui şi familiei sale, un monument funerar, descoperit la Piranum (Insula Pirano, Italia,

Regio X)415. Întrucât inscripţia datează de la sfârşitul secolului I p. Chr., este foarte

posibil ca acesta să fi făcut parte din prima generaţie de recruţi ai legiuni sau din

recrutările parţiale din timpul anului celor patru împăraţi.

P. Pompeius P. f. Aemilia tribu Magnus, veteranus legionis I Italicae originar

din Stobi, Macedonia, apare pe o stelă funerară descoperită în necropola romană

situată la NV de satul Butovo-Nedan (Pavlikeni)416. Interesant că veteranul a păstrat

cognomen-ul Magnus, transmis probabil din generaţie în generaţie, în familia sa, după

cum a făcut şi soldatul de faţă cu fiul lui, al cărui strămoş se poate să fi primit

cetăţenia chiar de la Cn. Pompeius Magnus în timpul războiului civil de la Roma, de

la jumătatea secolului I a. Chr. Nomen-ul Pompeius a fost foarte răspândit în zona de

nord a Macedoniei, după cum o dovedeşte şi nomen-ul soţiei sale, Pompeia Marcia.

Activitatea acestui personaj datează din timpul domniei lui Traian, iar moartea sa a

survenit cândva pe timpul domniei lui Hadrian.

C. Pontius Cox[…?], veteranus ex beneficiario legati legionis I Italicae, apare

pe un altar de calcar, dedicat unei divinităţi necunoscute, descoperit în urma

413 B. Iliev, Vekove 11, 1982, 6, 1982, p. 66-72 = CCET II/2 611; Oppermann, Thrakische Reiter, p. 123, exprimă dubii în privinţa lecturii. 414 CIL III 8198 = IMS VI 37 = Mrozewicz, Legioniści, p. 133-134, nr. 69. 415 CIL V 481 = InscrIt X, III, 39; Todisco, Veterani, p. 135-136, nr. 110. A. Degrassi, InscrIt: „Titulus primo saeculo exeunte vel altero ineunte scriptus esse videtur”. 416 CIL III 12409 = ILB 431 = Mrozewicz, Legioniści, p. 149, nr. 92 = Ferjančić, Settlement of Legionary Veterans, p. 303, nr. 456 (în necropola romană de la NV de satul Nedan). Stelă funerară descoperită în acelaşi loc cu ILB 432: „reperta prope vicum Nedan in necropoli antiqua septentriones et occidentem versus a vico, postea in domo quadam partis vici «Gorna Mahala» dictae stabat. Periit”. Vezi încă CIL III 12410, un fragment de arhitravă, descoperit în ruinele romane de la Nedan: [P]OMP MAGNVS · BVL · C POMPEI MAG[NI] (K. Skorpil, AEM 15, 1892, 2, p. 210, nr. 82: „Gebälkstuck aus Kalkstein”).

152

săpăturilor arheologice efectuate de echipa bulgaro-germană în fortificaţia târzie de la

Iatrus (Krivina)417.

[...Mu vel Mar]cianus, vet(eranus) leg(ionis) I It(alicae), a pus o dedicaţie, pe

o tabulă de calcar, descoperită în sanctuarul lui Asclepius de la Glava Panega418.

C. Staboratius, veteranus ex beneficiario consulari (legionis I Italicae), a

dedicat o placă în onoarea Concordia consacranis (Iovianorum), un colegiu religios,

pentru Iupiter Optimus Maximus, Iuno Regina şi Minerva. Inscripţia, descoperită la

Oescus, ar putea data din perioada 205-211419.

Tauriscus, (ex centurione) veteranus apare pe o inscripţie funerară, extrem de

fragmentară, descoperită la Novae şi care datează din prima jumătate a secolului al II-

lea. Tauriscus este un nume de origine celtică420.

C. Valerius Longinus, veteranus ex imaginifero, apare pe o inscripţie de la

Novae, împreună cu ...Valens, veteranus ex custode armorum, cu ocazia refacerii unui

edificiu de cult. Inscripţia ar putea data din timpul domniei lui Severus Alexander421.

C. Valerius Rufus, veteranus legionis I Italicae, apare pe o stelă funerară

descoperită la Utus, ridicată de soţia sa Iulia Verecunda (un centurion Iulius

Verecundus este atestat în legiunea I Italica în secolul al II-lea, vide supra) şi de fiul

lui Valerius Rufus. Activitatea sa, de numai 20 de ani (meruit annis XX) a fost datată

în cursul secolului al II-lea422.

Valerius Valens, veteranus ex legione I I(talica), i-a fost ridicat un cip de

calcar (Pfeilerartige Stele), de către soţia sa cu reprezentarea în stânga şi dreaptă a lui

Atys în aediculă, descoperit în satul Vălčitrăn423. Pe acelaşi monument este

comemorat şi Valerius Valentinus, fiul acestuia, care a servit in legione Prim[a], ca

beneficiarius leg(ati). Nu este clar dacă este vorba de aceeaşi legiune, I Italica, după

cum nu este clar faptul de ce a ales lapicidul să redea în moduri diferite numele

417 S. Conrad, D. Stančev, ArcheologiaBulgarica 7, 2003, 2, p. 38-41, nr. 2 = AnnÉp 2003, 1540. 418 Gerov, Romanizmăt, II, p. 360, nr. 59 = AnnÉp 1976, 612 = ILB 203. 419 ILN 12 = Ferjančić, Settlement of Legionary Veterans, p. 297, nr. 422. 420 CIL III 12366 = Gerov, Romanizmăt, II, p. 360, nr. 50 = Ferjančić, Settlement of Legionary Veterans, p. 297, nr. 421. 421 AnnÉp 2004, 1244 = E. Bunsch, J. Kolendo, J. Želazowski, ArchWarszawa 54, 2003, p. 43-64 (p. 50-56, nr. 2) = AnnÉp 1966, 347 (partea dreaptă a inscripţiei). 422 CIL III 12354 = Gerov, Romanizmăt, II, p. 359, nr. 43 = ILB 130 = Ferjančić, Settlement of Legionary Veterans, p. 304, nr. 462 = Conrad, Grabstelen, p. 241, nr. 430. Stelă funerară de calcar descoperită în satul Gauren (Milkovica), în ruinele cetăţii Utus. 423 G. Tabakova-Canova, ArcheologijaSofia 12, 1, 1970, p. 44-47, nr. 4 = ILB 236 = CGLB, p. 504-505, nr. 654 = Conrad, Grabstelen, p. 252, nr. 473.

153

legiunii, dacă este una şi aceeaşi. Inscripţia a fost datată în prima jumătate a secolului

al III-lea.

L. Vibius Valens, veteranus legionis I Italicae, a ridicat o inscripţie funerară

pentru sine şi pentru Vibia, probabil fiica sa, la Aquileia424. Este greu de precizat

momentul cronologic, dar se pare că avem de a face cu un italic şi în aceste condiţii

activitatea acestui personaj ar data din prima jumătate a secolului al II-lea.

...C. f. Papiria (tribu) Severus, originar din Oescus, veteranus legionis I

Italicae a ridicat o stelă funerară, probabil unui copil şi soţiei sale Marcia

Marcella425. Stela a fost datată în al doilea sfert al secolului al II-lea, şi este cel unui

din cele mai timpurii exemple de recrutare din colonia de la Oescus, şi de recrutare

locală. Evident acest veteran a fost la rândul lui fiul altui veteran, colonizat de Traian

acolo.

...Valens, veteranus ex custode armorum, apare pe o inscripţie de la Novae,

împreună cu C. Valerius Longinus, veteranus ex imaginifero (vide supra), cu ocazia

refacerii unui edificiu de cult, cel mai probabil pe timpul împăratului Severus

Alexander426.

[...Mu vel Mar]cianus, veteranus legionis I Italicae, apare pe un fragment de

placă votivă, descoperit în sanctuarul cavalerului trac de la Glava Panega427. Inscripţia

datează probabil din prima jumătate a secolului al III-lea.

Ignotus, veteranus legionis I Italicae, apare pe o coloană de calcar, ruptă în

partea superioară, descoperită într-un mic tumul din cimitirul vechi al satului Morava.

Inscripţia funerară a fost ridicată prin grija soţiei sale Claudia Marcel(l)ina. B. Gerov

a datat acest monument în vremea dinastiei severiene428.

Ignotus, ex imaginifero le[gionis I Italicae] a ridicat sau refăcut o clădire la

Novae pe propria sa cheltuială429.

Ignotus, veteranus legionis I Italicae, apare pe un fragment de stelă funerară

de calcar, descoperit la Tomis430.

424 SupplIt 188 = Inscr. Aquil. 2740; Todisco, Veterani, p. 125, nr. 101 şi p. 131. 425 AnnÉp 1932, 51 = ILB 306 = IGLN 89 = Ferjančić, Settlement of Legionary Veterans, p. 296, nr. 415 = Conrad, Grabstelen, p. 235-236, nr. 408. Stelă funerară, ruptă în două bucăţi, lipseşte partea superioară. 426 AnnÉp 2004, 1244 = E. Bunsch, J. Kolendo, J. Želazowski, ArchWarszawa 54, 2003, p. 43-64 (p. 50-56, nr. 2) = AnnÉp 1966, 347 (partea dreaptă a inscripţiei). 427 AnnÉp 1976, 612 = Ferjančić, Settlement of Legionary Veterans, p. 305, nr. 466. 428 CIL III 14422 = Gerov, Romanizmăt, II, p. 359, nr. 46 = ILB 346. 429 ILN 43 = Ferjančić, Settlement of Legionary Veterans, p. 297-298, nr. 424. 430 CIL III 6555 = ISM II 250.

154

Incertus, M. Iulius Frontinianus, veteranus Aug(ustorum) n(ostrorum duorum)

a pus o dedicaţie pentru Iupiter Optimus Maximus Tamitenus, descoperită în apropiere

de Oescus, la Riben431. Deşi numele unităţii în care a activat nu este cunoscut, putem

presupune că este vorba de legiunea I Italica, de la Novae. Având în vedere numele

acestui veteran, o activitate într-una din trupele auxiliare ale provinciei este exclusă.

Inscripţia ar putea fi datată în perioada domniei comune a lui Marcus Aurelius cu L.

Verus sau Commodus sau, mai degrabă, în perioada domniei comune a lui Septimius

Severus şi Caracalla. Tamitenus, asimilat lui Iupiter Optimus Maximus, pare a avea o

origine celtică. Oricum această inscripţie este singura sa atestare.

Sunt atestaţi 34 de veterani ai legiunii I Italica. Dintre aceştia amintim un ex

centurione, doi foşti beneficiarii consularis şi doi beneficiarii legati, un ex custode

armorum, doi foşti signiferi şi doi imaginiferi. Din inscripţii nu reiese foarte clar

modul în care veteranii acestei legiuni s-au implicat în viaţa civilă a provinciei, atâta

timp cât nu se menţionează anumite funcţii îndeplinite de aceştia.

431 AnnÉp 1912, 54 = Gerov, Romanizmăt, II, 67 = Ferjančić, Settlement of Legionary Veterans, p. 296, nr. 413

155

4. Ştampilele legiunii I Italica

Tipurile de ştampile tegulare folosite de-a lungul timpului în figlinae-le

legiunii I Italica au fost studiate de T. Sarnowski, într-un articol publicat în 1983432.

Tipologia propusă de Sarnowski a fost discutată şi îmbunătăţită de N. Gudea în

2003433. Foarte utilă este observaţia metodologică propusă de N. Gudea: „Am definit

ca tip de ştampilă conţinutul textului scris (numele de bază al legiunii), indiferent de

cadru (ramă), indiferent de dimensiunile literelor, de distanţele dintre litere, indiferent

de semnele despărţitoare între grupurile de litere (prescurtări ale cuvintelor”; mai

departe autorul consideră că toate aceste criterii, lăsate deoparte pentru definirea

tipului, trebuie luate în considerare pentru definirea variantelor şi subvariantelor434.

Această observaţie ne permite să sistematizăm tipurile ştampilelor legiunii I Italica,

întrucât conform tipologiei propuse de Sarnowski am fi avut de a face cu 220 de tipuri

de ştampile. N. Gudea propune următoarea tipologie435:

1. LEG I ITAL I şi frunză

2. LEG I ITAL A

3. LEG I ITAL AL

4. LEG I ITAL ALE

5. LEG I ITAL ANT

6. LEG I ITAL E

7. LEG I ITAL S

8. LEG I ITAL T

9. frunză cu vârful în sus LEG I ITAL frunză cu vârful în jos

10. frunză cu vârful în jos LEG I ITAL

11. LEG I ITAL svastică

12. Frunză cu vârful spre lateral LEG ITAL

432 T. Sarnowski, ArchWarszawa 34, 1983, p. 17-61. 433 N. Gudea, EphemNap 13, 2003, p. 195-216. 434 N. Gudea, EphemNap 13, 2003, p. 199. 435 N. Gudea, EphemNap 13, 2003, p. 202.

156

Tipul numărul patru conţine 12 variante:

1. LEG I ITALICAE

2. LEG I ITALIC

3. LEG I ITALI

4. LEG I ITAL

5. LEG I ITA

6. LEG I IT

7. LEG ITAL

8. LEG ITA

9. LEI ITAL

157

III

LEGIUNEA XI CLAUDIA PIA FIDELIS

1. Istoria legiunii XI Claudia înainte de mutarea în Moesia Inferior

Prima menţiune a legiunii provine din timpul războaielor civile de la jumătatea

secolului I a. Chr. Astfel, la Perusia, în anii 41-40 a. Chr. apare o legiune cu numărul

XI în armata lui C. Iulius Caesar Octavianus pe câteva greutăţi de plumb descoperite

în zonă1.

În bătălia de la Actium, din 2 septembrie 31 a. Chr., se pare că legionarii din

această legiune s-au distins în chip deosebit, fiind apoi colonizaţi la Ateste, unde pe o

inscripţie funerară apare chiar cognomen-ul Actiacus: M. Billienus M. f. Rom(ilia)

Actiacus legione XI, proelio navali facto in coloniam deductus2.

Odată cu reorganizările din vremea lui Augustus, legiunea a fost trimisă în

Illyricum. Una dintre cele mai vechi dovezi ale prezenţei legiunii în această zonă este

piatra funerară a unui veteran de 85 de ani, descoerită la Poetovio (Ptuj, Slovenia): A.

Postumius Sp. f. Seneca domo Parma veter(anus) missi(cius) leg(ione) XI an(norum)

XXCV h(ic) s(itus) e(st)3. Cel mai probabil această inscripţie se poate data înainte de

împărţirea Illyricum-ului din anii 7-8 p. Chr. şi pare a indica o dislocare a efectivelor

legiunii în zona viitoarei provincii Pannonia Inferior. În anul 18/19, ambele legiuni ale

provinciei Illyricum ridică o statuie lui Tiberius, prin grija guvernatorului, P.

Cornelius Dolabella. Baza de statuie a fost descoperită la Iader4.

După împărţirea Illyricum-ului, legiunea a fost de la început dislocată în

Dalmatia, având castrul la Burnum pe râul Kerka, în apropiere de actuala localitate

Ivoševci (azi pe teritoriul Croaţiei). Deja în perioada flaviană este atestată în această

zonă o prata leg(ionis)5. Aici a rămas cantonată legiunea XI pe toată durata şederii ei

în Dalmatia, de aici provenind majoritatea inscripţiilor care datează dinaintea anului

1 EE VI 76-78 = CIL XI 672125-27; Ritterling, RE XII, 1925, col. 1690. 2 CIL V 2501. Vezi încă CIL V 2495; 2503; 2512; 2839 (Patavium). CIL V 890; 2389 (veterani care poartă acelaşi cognomen, dar legiunea nu este numită) 3 Öster.Jahresh. XVII, col. 134; Ritterling, RE XII, 1925, col. 1691; Ferjančić, Settlement of Legionary Veterans, p. 239, nr. 26. 4 CIL III 2908: Ti. Caesar divi Aug(usti) f. / Augustus imp(erator) pontif(ex) max(imus) / trib(unicia) potest(ate) XX / co(n)s(ule) III / leg(io) VII leg(io) XI / P. Cornelio Dolabella / leg(ato) pro pr(aetore). 5 CIL III 13250.

158

642 p. Chr. , când legiunii, împreună cu legiunea VII, i se acordă numele de Claudia

pia fidelis . De asemenea, tot la Burnum au fost descoperite ştampile cu numele

legiunii

7

8. Este posibil ca la început să fi împărţit castrul cu legiunea XX. După anul

42 o altă serie de inscripţii atestând legiunea XI Claudia p. f. au fost descoperite la

Burnum9. În capitala provinciei, Salona, au fost descoperite doar câteva inscripţii cu

legiunea XI Claudia, spre comparaţie cu legiunea VII Claudia. Asfel sunt atestaţi

câţiva soldaţi încă în exerciţiul funcţiunii10, majoritatea aflaţi în officium-ul

guvernatorului, cum este cazul unui centurion al legiunii11, dar şi al veteranilor aflaţi

încă sub vexillo12. Trebuie amintite, de asemenea, şi inscripţiile funerare ale

veteranilor retraşi la Salona, după efectuarea stagiului militar13. Tot din această

perioadă, dinaintea anului 42, la puţină vreme după înăbuşirea revoltei pannonilor din

anii 6-9, în anul 17, ambele legiunii din Dalmatia, VII şi XI, au construit o stradă

lungă de 167 de mile (aproximativ 250 km), care pleca de la Salona şi ducea la

hotarele provinciei Illyricum14.

În timpul lui Augustus sau Tiberius, primipil al legiunii a fost M. Vergilius M.

f. Terentina Gallus Lusius, conform inscripţiei care îi redă cariera descoperită la

Venafrum (Italia, regio I)15. Conform schemei de promovare preclaudiană, direct

după primipilat a urmat prefectura unei cohorte auxiliare (praefectus cohor(tis)

Ubiorum peditum et equitum), primind dona militaria de la Divus Augustus şi

Tiberius Caesar Augustus, apoi praefectus fabrum III, tribunus militum cohortis

primae şi idiologus Aegypti. De asemenea, tot înainte de anul 42 trebuie să fi servit ca

6 CIL III 2832 = 9892; 2835 = ILS 2257; 6416; 6418 = 9896 = ILS 2259 = Ferjančić, Settlement of Legionary Veterans, p. 281, nr. 315; 14996; 149971-2; 15000; 15001. 7 Cassius Dio, LX, 15, 4. 8 CIL III 14022. 9 CIL III 2833; 2834 = 9893; 2839 = Ferjančić, Settlement of Legionary Veterans, p. 278, nr. 294; 6417; 6419 = 9897; 9903; 9904 = 143213; 9905; 9906 = 143214; 13251; 13263; 1432119; 14997; 14998; 14999; 150041 = Ferjančić, Settlement of Legionary Veterans, p. 278, nr. 295; 15005; 150051; AnnÉp 1900, 44; 45. 10 CIL III 2013; 2031; 8740 = B. Rémy, F. Kayser, Les viennois hors de Vienne. Attestations (épigraphiques, litéraires et papyrologiques) de l’activité des Viennois(es) en dehors de leur cité, Bordeaux, 2005, p. 100, nr. 63-64: Q Fabius Pacatus Volt. Viennae. 11 CIL III 2035; vezi şi CIL III 8738. 12 CIL III 2017. 13 CIL III 2037 = ILS 2260 (missicius cel mai probabil ex causa, întrucât a murit la 35 de ani); 8579; 8758 = 2054; 2056; 2062 = V 2164. 14 CIL III 3198a = 10156a + 3200 = 10158 = ILS 2478: [viam] a colonia Salonitan(a) / [ad f]in[e]s provinciae Illyrici / [...] / cuius viai (sic!) millia passus sunt / CLXVII munit per vexillarios / leg(ionum) VII et XI / item viam Gabiniam / ab Salonis Andetrium aperuit / et munit per leg(ionem) VII; Saxer, Vexillationen, p. 88-89, nr. 263. 15 CIL X 4862 = ILS 2690; Pflaum, Carrières, p. 23, nr. 7; Dobson, Primipilares, p. 170-171; PME, V 66; Holder, Auxilia, p. 247, nr. E 56.

159

primipil şi Q. Apidius P. f. Quirina Bassus care apare pe o inscripţie din Italia,

Latium, de la Casale di Sabone (Lunghezza), ca prim[uspilus] leg(ionis) XI şi devenit

VIIIvir la Amiternum16. Tot înainte de anul 42, Q. Orfius Q. f. Flaccus Caesius a

servit ca tribun militar de rang ecvestru, după cum atestă o inscripţie descoperită la

Amiternum17.

Probabil înainte de anul 42 a servit şi L. Pedanius C. f. Macer, menţionat de o

inscripţie descoperită la Florentia (Italia, Regio VII, Etruria), în care numele legiunii

este scris fără alte menţiuni18. De asemenea, trebuie menţionat şi [M.] Moranus, miles

legionis XI, atestat de o inscripţie descoperită în teritoriul coloniei romane Parentium

(pe coasta Dalmaţiei, la S. Andrea di Caroiba)19. La Salona a fost descoperită

inscripţia funerară a unui missicius legionis XI, Quartus Iuventus T. f., evident un

italic, care a murit la vârsta de 35 de ani20. La Burnum a fost descoperită o epigramă

funerară a lui P. Fannius Ani., eques legionis XI, annorum XXIX, stipendiorum XII,

originar din Cremona21. Tot înainte de anul 42, a servit şi Q. Gavius Q. f. Arn.

Optatus, domo Brixel., a căruit inscripţie funerară a fost descoperită tot la Burnum.

Signiferul, P. Gosselius Q. f. Ani. Cre(mona) a servit tot înainte de anul 42, după cum

indică inscripţia sa funerară descoperită în apropiere de Burnum22.

Săpăturile arheologice efectuate la Burnum au putut dezvălui faptul că forul

viitorului oraş s-a aşezat peste planul fostei principia a castrului legiunii înainte de

anul 6923.

Dovezi ale prezenţei legiunii XI Claudia în această zonă au fost descoperite şi

în castrul legiunii VII Claudia de la Gardun, unde apar un tribun, P. Apulanus Pf.

Pollia Sabinus, domo Eporedia (Italia, Regio XI)24 25 şi un signifer şi, de asemenea, o

ştampilă pe un sigiliu de plumb26 27 şi pe o ţiglă de hypocaust .

16 CIL XIV 3906 = InscrIt IV, I, 152 = AnnÉp 1974, 151. 17 CIL IX 4197. 18 CIL XI 1598 = Todisco, Veterani, p. 87-88, nr. 53. 19 CIL V 8197 = InscrIt X, II, 252. 20 CIL III 2037. 21 CIL III 6416. 22 CIL III 15001. 23 M. Kandler, în S. Zabehlicky-Scheffenegger, M. Kandler, Burnum I. Erster Bericht über die Kleinfunde der Grabungen 1973 und 1974 auf dem Forum, Oesterr. Akad. Der Wissensch., Schriften der Balkankommission 14, Viena, 1979, p. 9-15; R. Fellmann, 11. Legion, p. 127. 24 CIL III 2711; PME A 158. 25 CIL III 2708 = 9725. 26 LEG XI (CIL III 13350). 27 LEG XI CPF (C. Patsch, Öster.Jahresh., I, col. 121-124; CIL III 14022).

160

Este posibil ca un loc timpuriu de staţionare a legiunii să fi fost şi Scardona, de

unde au apărut mai multe inscripţii cu numele legiunii28 şi unde este atestat, de

asemenea, un vexillum veteranorum pe o piatră funerară a unui veteran29. Despre unul

din veteranii aşezaţi la Scardona, M. Fraxsanius Sex. f. Pol. domo Regio Lepido,

aflăm că a fost decorat cândva înainte de anul 42 (donatus phaleris torquibus

armillis)30. 31 32 Inscripţii cu veteranii legiuni au fost descoperite la Novae , Tragurium , la

Corinium33 34 şi Iader . În peninsula Istria, au fost descoperite inscripţii cu această

legiune la Albona35 36 37 precum şi în alte zone ale peninsulei şi chiar la Aquileia .

Legiunea XI Claudia a participat la construcţia de străzi în provincie, împreună

cu legiunea VII Claudia, conform unei inscripţii descoperite la Iader, din timpul

legatului P. Cornelius Dolabella (18-19 p. Chr.) şi unei alte inscripţii, descoperite la

Salona, care se datează în timpul domniei lui Tiberius38. De asemenea, centurionii ei

(primi ordines) se vor ocupa cu trasările de graniţe între diversele comunităţi din

provincie39 şi vor fi numiţi chiar în fruntea unor astfel de comunităţi cum este cazul

lui: ...Marcellus (centurio) leg(ionis) XI Cl[audiae piae fidelis pr]aef(ectus) civitatis

Maeze[iorum item Daesid]iatium, în timpul lui Nero40.

28 CIL III 6413 = ILS 2258; CIL III 6415; CIL III 9885 = ILS 2322 = Filow, Legionen, p. 51, nr. 16. 29CIL III 2818 = Ferjančić, Settlement of Legionary Veterans, p. 281, nr. 313, T. Cillius T. f. Fabia domo Laranda, veteranus legionis XI (Roški Slap). 30 CIL III 9885 = ILS 2322 = Filow, Legionen, p. 51, nr. 16: „Die dona militaria sind deshalb entweder von Augustus oder Tiberius verliehen worden, weil unter Caligula, der noch einzig in Betracht kommen köntte, in Illyricum keine Kriege geführt worden sind”. Vezi încă Ferjančić, Settlement of Legionary Veterans, p. 281, nr. 314: M. Fraxsanius Sex. f. / Pol. domo Regio Lepido / veteranus leg. XI eques / annorum XLIIII stipendiorum XXV donatus / phaleris torquibus / armillis h. s. e. / Primu(s) l(ibertus) pro meritis. Decoraţiile ar putea data din momentul implicării legiunii în înăbuşirea revoltei pannonilor din anii 6-9. 31 CIL III 1914 - 1915 = Ferjančić, Settlement of Legionary Veterans, p. 280, nr. 307-308. C. Appuleius Etruscus, speculator veteranus legionis XI, decurio allectus Salonae şi Ignotus, originar din Florentia, veteranus legionis XI Claudiae p. f. 32 CIL III 9709; 9710. 33 CIL III 9974. 34 CIL III 2918. 35 CIL III 3052. 36 CIL V 314 = InscrIt X, II, 204 (la S. Lorenzo del Pasenatico, în teritoriul colonie Iulia Parentium); 8197. 37 CIL V 927. 38 CIL III 2908 = ILS 2280; CIL III 3200 = ILS 2478. 39 CIL III 9832 = ILS 5949 (sub Caligula), Devijver, PME, II, 873; CIL III 9973 = 150452 = ILS 5953 (per A. Resium Maximum centurionem leg. XI C. p. f. pr. posterior. et Q. Aebitium Liberalem (h)astat. posteriore. leg. eiusdem); 2883 = ILS 5953a (sub Nero). 40 CIL IX 2564; Ritterling, RE XII; 1925, col. 1693; PME, M 78 bis (Bovianum Undecimanorum, Italia, Regio IV).

161

Numele de legiunea XI Claudia pia fidelis i-a fost acordat în anul 42, împreună

cu legiunea VII Claudia pia fidelis, de către împăratul Claudius, datorită faptului că au

rămas credincioşi împăratului cu ocazia încercării de revoltă a guvernatorului

Dalmatiei Furius Camillus Scribonianus la instigarea lui Annius Vinicianus, după

cum am amintit şi mai sus41. 42 După plecarea legiunii VII Claudia, din anii 56/57 p. Chr. , legiunea XI

Claudia a rămas singura legiune din garnizoana Dalmatiei, trimiţând chiar o vexillaţie

pentru a ocupa castrul părăsit de la Gardun.

Cândva în perioada 42-69 a activat şi tribunul M. Acilius M. f. Priscus care

apare pe o inscripţie de la Ostia. Acesta a fost pe rând prefect al cohortei I

Bracaraugustanorum, apoi tribun al cohortei VIII Voluntariorum, ambele staţionate în

Dalmatia şi apoi tribun al legiunii43. În aceeaşi perioadă, trebuie să fi servit şi M.

Caecilius Saturninus, veteranus legionis XI Claudiae p. f., care apare pe o inscripţie

funerară descoperită pe teritoriul Dalmaţiei, la Aequum44. De asemenea, M. Antonius

Maximus, signifer veteranus legionis XI Claudiae p. f., mort la vârsta de 50 de ani,

după 30 de ani serviciu militar şi retras undeva în apropiere de Narona45. Probabil tot

în perioada 42-69, a activat şi M. Iulius M. f. Vol. Paternus, centurio legionis XI

Claudiae p. f., originar din Italia, din localitatea Aquae Sextiae, care apare pe o

inscripţie funerară, descoperită la Salona46. Un veteran al legiunii, T. Tettenius T. f.

Ste. Pansa, evident de origine italică, a murit undeva în apropiere de Salona, pe la

mijlocul secolului I (legio XI Claudia p. f. + nominativ + hic situs est)47. La Burnum,

au fost descoperite mai multe inscripţii cu militari şi veterani din perioada staţionării

legiunii acolo: L. Icconius L. Ani. Surio, miles, originar din Caesarea Augusta, din

41 Cassius Dio, LX, 15, despre întreaga desfăşurare a complotului şi LX, 15, 4: „...tov te e{bdomon kai; to; eJndevkaton, kai; Klaudiveia kai; pista; kai; eujsebh' kai; pro;" th'" ejponomasqh'nai...”. Suetonius, Claudius, 13, 3: „Bellum civile movit Furius Camillus Scribonianus Delmatiae legatus; verum intra quintum die opressus est, legionibus, quae sacramentum mutaverat, in paenitentiam religione conversis, postquam, denuntiato ad novum imperatorem itinere, casu quodam ac divinitus neque aquila ornari neque signa convelli moverique potuerunt”; Tacitus, Hist., II, 75, 3, despre moartea lui Scribonianus, ucis de un simplu soldat, Volaginius. Vezi Filow, Legionen, p. 18 şi L. Homo, Histoire romaine. III. Le Haut-Empire, Paris, 1933, p. 248. 42 D. Benea, Din istoria militară a Moesiei Superior şi a Daciei. Legiunea a VII-a Claudia şi legiunea IIII-a Flavia, Cluj-Napoca, 1983, 33-34. 43 AnnÉp 1955, 169; M. Le Glay, Ancient Society 3, 1972, p. 209-221; Fl. Matei-Popescu, în Corona laurea. Studii în onoarea Luciei Ţeposu Marinescu, Bucureşti, 2005, p. 313; PME, A 10. 44 ILJug 748 = Ferjančić, Settlement of Legionary Veterans, p. 267, nr. 222. 45 Ferjančić, Settlement of Legionary Veterans, p. 269, nr. 232, inscripţia datează cel mai probabil din perioada 42-69 şi nu din a doua jumătate a secolului I, după cum pretinde autoarea. 46 CIL III 2035. Evident şi pe baza altor criterii, în afara prezenţei legiunii în această zonă, această inscripţie nu se poate data decât în a doua jumătate a secolului I. 47 CIL III 2054.

162

centuria lui Titus Silvanus; A. Sentius A. f. Pom., veteran, originar din Arretium; M.

Vallius M. f. Qui. Maurinus, miles, din centuria lui Valerius Postumus, originar din

Seg(ontia), Hispania Tarraconensis sau Seg(ovia), Baetica; M. Cupitius M. f. Pol.

Paulus, originar din Amasia, care a servit 17 ani48; L. Flavius L. f. Fab. Valens,

originar din Heraclea, probabil Lyncestis, din Macedonia, din centuria lui Iulius

Priscus, murit la 42 de ani după 22 de ani de serviciu militar49; C. Coccius C. f.

Veturius Tertius, din centuria lui Caecilius Sabinus, beneficiarius tribuni50; M.

Valerius Liberalis, miles, originar din colonia Claudia Aequum51; L. Valerius

Maximus, veteranus52.

Spre sfârşitul domniei lui Nero sau chiar la începutul războiului civil, la

comanda legiunii s-a aflat L. Annius Bassus, ocupându-se alături de Pompeius

Silvanus de recrutarea a 6000 de dalmaţi, după cum transmite Tacitus53.

În timpul războiului civil care a urmat îndepărtării lui Nero, legiunea XI

Claudia a continuat să staţioneze în Dalmatia, după cum transmite Tacitus, luptând de

partea lui Otho54 55 şi fiind apoi, după înfrângerea acestuia, retrimisă în castrul ei . Va

lua apoi partea flavienilor şi va participa la marşul acestora asupra Romei, de după

victoria de la Cremona56. Va fi apoi trimisă, alături de alte legiuni, sub comanda

supremă a lui Annius Gallus în Germania Superior57. Va ocupa castrul de la

48 CIL III 13263. 49 CIL III 14999. 50 CIL III 14997. 51 CIL III 15004. 52 CIL III 150041. 53 Tacitus, Hist., III, 50, 2: „Undecima legio sese adiunxerat, initio cunctata, sed prosperis rebus anxia quod defuisset; sex milia Dalmatarum, recens dilectus, comitabantur; ducebat Pompeius Silvanus consularis; vis consiliorum penes Annium Bassum legionis legatum”; Franke, Legionslegaten, p. 221, nr. 93: „L. Annius Bassus fungiert höchstwarscheinlich 66 n. Chr. als proconsul provinciae Cypri, bevor ihn möglicherweise noch Nero an die Spitze der Legio XI Claudia stellte”. 54 Tacitus, Hist., II, 11, 1-2: „Laeta interim Othoni principia belli, motis ad imperium eius e Dalmatia Pannoniaque exercitibus. Fuere quattuor legiones, e quibus bina milia praemissa; ipsae modicis intervallis sequebantur, septima a Galba conscripta, veteranae undecima ac tertia decima et praecipui fama quartadecumani rebellione Britanniae compressa”. 55 Tacitus, Hist., II, 67, 2: „Prima classicorum legio in Hispania missa ut pace et otio mitesceret, undecima ac septima suis hibernis redditae, tertiadecimani struere amphiteatra iussi;...”. 56 Tacitus, Hist., III, 50, 3: „Undecima legio sese adiunxerat, initio cunctata, sed prosperis rebus anxia quod defuisset; sex milia Dalmatarum, recens dilectus, comitabantur; ducebat Pompeius Silvanus consularis; vis consiliorum penes Annium Bassianum legionis legatum”. 57 Tacitus, Hist., IV, 68, 4: „Legiones victrices, octava, undecima, decima tertia Vitellianarum unaetvicensima, e recens conscriptis secunda Poeninis Cottianisque Alpibus, pars monte Graio traducuntur;...”; Ritterling, RE XII, 1925, col. 1694.

163

Vindonissa (Windisch, Elveţia), unde staţionase înainte de războiul civil legiunea XXI

Rapax58.

La Vindonissa au fost descoperite ţigle şi cărămizi cu ştampila: LEG XI CPF

şi inscripţii în care apar ofiţeri şi soldaţi ai acestei legiuni59. Două inscripţii cu soldaţi

din legiune au fost descoperite şi la Zurzach60, dovadă că legiunea avea în grijă

drumul care urmărea valea Rinului.

În anii 73-74 (după alţi autori chiar mai târziu în vremea lui Domitian),

legiunea trimite o vexillaţie importantă pe cursul superior al râului Necker, la

Rottweil /Area Flaviae pentru a participa la construcţia acestui sector de limes sub

guvernatorul Cn. Cornelius Pinarius Clemens61.

În anul 75, este atestat un anume [...]Marcellus, care fusese centurion al

legiunii, poate încă dinaintea domniei lui Vespasian după cum înţelegem din cariera

sa care cuprinde praefectus civitatis Maezeiorum...praefectus cohortis III Alpinorum[-

--]. În anul 75, era patron al coloniei Bovianum Undecimanorum (Boiano, Italia, regio

IV)62. Desfăşurarea carierei sale indică fără dubiu perioada Claudius-Nero.

A participat, de asemenea, alături de alte legiuni din aceeaşi provincie, la

războiul cu Chatti al lui Domitian (în anul 8363), acţionând în zona de la nord de râul

Main, fiind atestată la Friedberg Wetterau (unde a fost identificată o figlina legionis,

unde s-au produs ţigle şi cărămizi ştampilate în două feluri: LEG XI; LEG XI CPF)64.

Tot în timpul lui Domitian, o parte a legiunii a participat la ridicarea unei construcţii

importante în Baden-Baden65. Imediat după terminarea războiului cu Chatti, legiunea

trimite o vexillaţie, alături de vexillaţii din celelalte patru legiuni din Germania şi

alături de vexillaţii din cele patru legiuni ale Britanniei, în ţinutul tribului celtic al

Lingones, la Mirebeau (lângă Dijon). Aici se vor efectua importante lucrări defensive

58 R. Fellmann, 11. Legion, p. 127; M. Hartmann, Vindonissa. Oppidum, Legionslager-Castrum, Windisch, 1986. 59 CIL XIII 5207; 5209-5217; 5197; 11501; 11506; 11507; 11508; 11525; 11525a-d; AnnÉp 1900, 115; AnnÉp 1901, 99; AnnÉp 1914, 97. 60 CIL XIII 5240; 5241. 61 CIL XIII 12237, 1-4; R. Fellmann, 11. Legion, p. 128-129; R. Franke, Ein Lager der Legio XI Claudia in Area Flaviae/Rottweil und die Besetzung des oberen Neckargebietes, Gesselschaft Pro Vindonissa Jahresbericht 1997, Brugg, 1998, p. 25-32; M. Reddé, Réflexions sur l’occupation militaire de Strasbourg et Mirebeau au 1er siècle après J. C., Gesselschaft Pro Vindonissa Jahresbericht 1997, Brugg, 1998, p. 5-12. 62 CIL IX 2564. 63 Suetonius, Domitianus, 6, 1-2: „Expeditiones partim sponte suscepit, partim necessario; sponte Chattos...De Chattis Dacisque post varia proelia duplicem triumphum egit,...”; Cassius Dio, LXVII, 4, 1; L. Homo, Haut-Empire, p. 399-400. 64 Ritterling, RE XII, 1925, col. 1696. 65 CIL XIII 6298; Ritterling, RE XII, 1925, col. 1696.

164

unde vexillaţiile legionare au rămas pentru mai mulţi ani. Numele legiuni apare, de

altfel, pe ştampilele tegulare descoperite la Mirebeau: VEXIL LEGION VIII XI XIV

XXI66.

În anul 89, guvernatorul provinciei Germania Superior, L. Antonius

Saturninus, sprijinindu-se pe legiunile XIV Gemina şi XXI Rapax care staţionau în

cel mai important castru din Germania Superior la Mogontiacum şi aliindu-se cu

populaţiile germanice din dreapta Rinului s-a proclamat împărat. Se pare că legiunea

XI Claudia, împreună cu legiunea VIII Augusta, nu a fost de acord cu această

rebeliune. În cele din urmă, legatul Germaniei Inferior, L. Appius Maximus Norbanus,

împreună cu armata din provincia sa (care va fi numită de acum încolo: exercitus pius

fidelis), îl învinge pe Saturninus, în apropiere de Mainz, acesta pierzându-şi viaţa în

bătălie67.

Din timpul lui Domitian, datează şi centurionatul în legiunea XI Claudia pia

fidelis al lui L. Aconius L. f. Clustumina Statura, după cum indică o inscripţie de la

Tifernum Mataurense, care îi redă întreaga carieră, marcată de mai multe decoraţii68.

Se pare că centurionatul în legiunea XI Claudia datează din anii 83-84, din timpul

războiului împotriva chatti-lor, când este şi decorat ob bellum Germanicum. O.

Richier propune însă o altă soluţie, propunând citirea carierei sale într-o ordine

inversă, exact în cazul lui Sex. Pilonius Modestus. Astfel centurionatul în legiunea XI

Claudia ar fi ultimul, şi atunci decoraţiile ob bellum Germanicum et Sarmaticum au

fost obţinute când era centurion în legiunile VII Claudia sau V Macedonica, ambele în

Moesia, şi în timpul lui Domitian şi în timpul lui Nerva; iar cele ob bellum Dacicum

când era centurion al legiunii XI Claudia sau IIII Flavia Felix, în primul război dacic

(Traian nu este încă Dacicus).

Din timpul dislocării legiunii în Germania, ar putea data şi tribunatul unui

anume [Q. Nov]ius Q. f care apare pe o inscripţie funerară de la Antinum (Italia, regio

IV). Acesta fusese tribun al legiunii VIII Augusta şi apoi al legiunii XI Claudia69.

Pe o inscripţie descoperită la Altenburg (Vindonissa, Germania Superior)

apare un anume Verecundus, cornicularius Satrieni Iuvenalis, tribuni militum

66 ILS 2285. Vezi încă AnnÉp 1995, 1148. 67 L. Homo, Haut-Empire, p. 405-406. 68 CIL XI 5992 = IPD4 509 = 800 a = IDRE I 125; Richier, Centuriones ad Rhenum, p. 285-287, nr. 227. Filow, Legionen, p. 42-44, credea că ar fi vorba de: „das bellum Germanicum unserer Inschrift kann also nur der germanischen Krieg Vespasians vom J. 73/74 sein”; Ritterling, RE XII, 1925, col. 1695-1696. 69 CIL IX 3834; PME, N 14.

165

leg(ionis) XI C(laudiae) p. f., fără a şti dacă este vorba de un tribun laticlav sau

angusticlav70. Tot la Vindonissa a fost descoperită şi inscripţia lui C. Valerius C. f.

Vol. Campanus, originar din Vienna (Gallia Narbonsensis), care servise 11 ani în

legiunea XI Claudia p. f.71. Tot în această perioadă trebuie să fi servit şi centurionul L.

Ci...L. f. Claudia Tertius, originar din Virunum, după cum apare pe o inscripţie

funerară descoperită la Kastel, nu departe de Vindonissa72. La Mainz, este atestat un

alt centurion al acestei legiuni, C. Memmius Martialis, care pune o inscripţie votivă

lui I. O. M. Conservator73.

La Vindonissa au servit şi următori milites: M. Apronius M. f. Vol. Secundus,

Luco Augusti (Lugo) în centuria lui Velius Fuscus74; C. Ennius C. f. Veturia Titus,

Placentia (Piancenza) în centuria lui Novius Castor75; M. Iulius M. f. Quirina

Maximus, Augustonemetum (Clermont-Ferrand), fiind 8 ani şi structor76; Q. Lucilius

Q. f. Vot. Pudens, Bergomum (Bergamo) în centuria lui Gellius Agricola77; M.

Luxsonius M. f. Rom. Festus, Ateste(Este), în centuria lui Attius Valens78; M. Magius

M. f. Pob. Maccaus, Verona, în centuria lui Marcus Modestus79; P. Tettius P. f. Cor.

Vala80; L. Titennius L. f. Lem. Victorinus, Bononia (Bologna), din centuria lui

Valerianus81; L. Vecnatius L. f. Pollia Maximus, Forum Cornelii (Imola), din centuria

70 H. Devijver, PME II, p. 720. 71 CIL XIII 5214 = Riese, Rheinische Germanien, p. 106, nr. 905 = Howald, Meyer, Die römische Schweiz, p. 290-291, nr. 285B. Rémy = F. Kayser, Les viennois hors de Vienne. Attestations (épigraphiques, litéraires et papyrologiques) de l’activité des Viennois(es) en dehors de leur cité, Bordeaux, 2005, p. 101, nr. 65; Richier, Centuriones ad Rhenum, p. 252, nr. 170. 72 CIL XIII 7287 = Riese, Rheinische Germanien, p. 105, nr. 894; Richier, Centuriones ad Rhenum, p. 230-231, nr. 132. 73 CIL XIII 6706 = Riese, Rheinische Germanien, p. 105, nr. 899; Richier, Centuriones ad Rhenum, p. 247-248, nr. 161. 74 CIL XIII 5207 = Riese, Rheinische Germanien, p. 106, nr. 903 = E. Howald, E. Meyer, Die römische Schweiz. Texte und Inschriften mit Übersetzung, Zürich, 1940, p. 288, nr. 277; Richier, Centuriones ad Rhenum, p. 221, nr. 119. 75 H. Nesselhauf, Neue Inschriften aus dem römischen Germanien und den angrezenden Gebieten, 27. Ber. RGK, 1938, p. 67, nr. 61 = Howald, Meyer, Die römische Schweiz, p. 288, nr. 278; Richier, Centuriones ad Rhenum, p. 250-251, nr. 167. 76 CIL XIII 5209 = Riese, Rheinische Germanien, p. 106, nr. 907 = Howald, Meyer, Die römische Schweiz, p. 288-289, nr. 279. 77 CIL XIII 5210 = Riese, Rheinische Germanien, p. 105, nr. 897 =Howald, Meyer, Die römische Schweiz, p. 289, nr. 280; Richier, Centuriones ad Rhenum, p. 237, nr. 146. 78 H. Finke, Nachträge zu CIL XIII, 17. Ber.RGK, 1927, p. 37, nr. 108 = Howald, Meyer, Die römische Schweiz, p. 289, nr. 281: „Ateste, Este in Oberitalien; Luxonii sind dort auch sonst belegt.”; Richier,Centuriones ad Rhenum, p. 218-219, nr. 114. 79 CIL XIII 5211 = Riese, Rheinische Germanien, p. 105-106, nr. 901 = Howald, Meyer, Die römische Schweiz, p. 290, nr. 282; Richier, Centuriones ad Rhenum, p. 247, nr. 160. 80 CIL XIII 5212 = Riese, Rheinische Germanien, p. 106, nr. 909 = Howald, Meyer, Die römische Schweiz, p. 290, nr. 283. 81 CIL XIII 5213 = Riese, Rheinische Germanien, p. 106, nr. 903 = Howald, Meyer, Die römische Schweiz, p. 290, nr. 284; Richier, Centuriones ad Rhenum, p. 220, nr. 117.

166

82lui Gusorius ; C. Vegelus C. f. Aniensi Rufus, Cremona, din centuria lui Mettus

Firmus83; ...Verecundus, cornicularius Satrieni Iuvenalis, tribuni militum leg. XI Cl.

p. f.84 85; T. Vitellius Sergia Felix, Forum Claudii(Martigny) ; M. Masterna, din

centuria lui Crispus86; Valerius Tertius ?, din centuria lui Domitius, care dedică o

tăbliţă de bronz pentru Genius legionis XI Claudiae p.f.87; C. Licinius Crescens, din

centuria lui Coelius88 89; L. Flavius Burrus, din centuria lui Betuvus Silo ; P. Terentius

Tertullus, signifer, din centuria lui Severinus90 91; C. Viselius Verecundus, veteranus ;

C. Novellius Primus, veteranus92; Q. Valerius Q. f. Fabia Libens; Brixia (Brescia),

din centuria lui Attienus Maximus (inscripţie găsită la Zurzach)93; ...ugiacus...f. Polia

Super, Pollentia, din centuria lui Saenus Maximus (inscripţie descoperită la

Zurzach)94; C. Iulius Spinther natione Mac(edo) (inscripţie descoperită la Schleithem

bei Schaffhausen)95.

Tot la Vindonissa a servit cel mai probabil şi Q. Antonius Silo, atestat ca

centurion al mai multor legiuni, printre care şi legiunea XI Claudia p. f., într-o

82 CIL XIII 5215 = Riese, Rheinische Germanien, p. 105, nr. 898 = Howald, Meyer, Die römische Schweiz, p. 291, nr. 286; Richier, Centuriones ad Rhenum, p. 260-261, nr. 188. 83 CIL XIII 5216 = Riese, Rheinische Germanien, p. 105, nr. 900 = Howald, Meyer, Die römische Schweiz, p. 291, nr. 287; Richier, Centuriones ad Rhenum, p. 248, nr. 162. 84 H. Finke, 17. Ber.RGK, 1927, p. 36, nr. 106 = Howald, Meyer, Die römische Schweiz, p. 291, nr. 288. 85 CIL XIII 5217 = Riese, Rheinische Germanien, p. 106, nr. 910 = Howald, Meyer, Die römische Schweiz, p. 292, nr. 289; Richier, Centuriones ad Rhenum, p. 255-256, nr. 178. 86 CIL XIII 11501 = Riese, Rheinische Germanien, p. 105, nr. 896 = Howald, Meyer, Die römische Schweiz, p. 294, nr. 296: „Der Weihende ist nach seinem Namen Etrusker, also auch aus Oberitalien;...”; CIL XIII 5197 = ILS 9279 = Riese, Rheinische Germanien, p. 105, nr. 895 = Howald, Meyer, Die römische Schweiz, p. 294, nr. 297; Richier, Centuriones ad Rhenum, p. 234, nr. 138. 87 H. Finke, 17. Ber.RGK, 1927, p. 34-35, nr. 100 = Howald, Meyer, Die römische Schweiz, p. 294-295, nr. 299; Richier, Centuriones ad Rhenum, p. 234, nr. 139. 88 Nesselhauf, 27. BerRGK 1938, p. 66, nr. 58; Richier, Centuriones ad Rhenum, p. 232-233, nr. 135. 89 CIL XIII 11508 = Riese, Rheinische Germanien, p. 105, nr. 893 = Howald, Meyer, Die römische Schweiz, p.p. 296-297, nr. 307; Richier, Centuriones ad Rhenum, p. 228-229, nr. 128. 90 M. A. Speidel, Schreibtafeln von Vindonissa, nr. 152; Richier, Centuriones ad Rhenum, p. 258, nr. 183. 91 CIL XIII 11507 = Howald, Meyer, Die römische Schweiz, p. 296, nr. 305. 92 Riese, Rheinische Germanien, p. 107, nr. 911. 93 CIL XIII 5241 = A. Riese, Das rheinische Germanien in den antiken Inschriften, Leipzig-Berlin, 1914 (noua ediţie stereoptipă, Groningen, 1968), p. 105, nr. 892 = Howald, Meyer, Die römische Schweiz, p. 302-303, nr. 331: „Dass in Zurzach drei Grabsteine von Soldaten der Windischer Legionen gefunden sind, kann wohl nur daraus erklärt werden, dass in diesem wichtigen Rheinübergang eine Abteilung der betreffenden Legionen ständing in Besatzung lag. Eine centuria Attieni, doch wohl dieselbe, auch einem Bronzetäfelchen aus dem Schutthügel von Vindonissa,...”; Richier, Centuriones ad Rhenum, p. 228, nr. 127. Vezi încă G. Forni, în Atti del Convegno internazionale per il XIX centenario della dedicazione del «Capitolium» e per il 150º anniversario della sua scoperta. Brescia 27-30 settembre 1973, Brescia, 1974, p. 229, nr. 13 („epoca flavia”). 94 CIL XIII 5213 = Riese, Rheinische Germanien, p. 106, nr. 902. 95 CIL XIII, 2, p. 6, nr. 1020* = Howald, Meyer, Die römische Schweiz, p. 303, nr. 332: „Die Angabe der Herkunft durch das Wort natione bei Leuten, die nicht aus Stadtgemeinden stammten, das übliche. Laetr und Dienstjahre des Toten zeigen, dass er im Dienst gestorben ist”.

167

inscripţie descoperită la Rötenberg. Centurionatul în această legiune dateză din a doua

jumătate domnie a lui Domitian96.

Legiunea XI Claudia pia fidelis este atestată sigur la Vindonissa în ultimul

deceniu al secolului I p. Chr. prin mai multe tabulae ceratae, care păstrează datele

consulare din anii 90, 91 şi 9497.

În această vreme (între 96-97), a funcţionat ca legat al legiunii L. Iulius L. f.

Fab. Marinus Caecilius Simplex, după cum apare pe o inscripţie din Italia care redă

cariera sa98. Urmaşul acestuia la comanda legiunii a fost L. Munatius M. f. Ter. Gallus

(98-99/100?) şi poate ultimul legat înainte de mutarea legiunii de la Vindonissa,

întrucât despre A. Vettius Priscus, atestat legatus legionis pe o altă inscripţie de la

Vindonissa, nu se cunoaşte dacă a comandat această legiune sau alta şi în ce

perioadă99. L. Munatius Gallus este numit apoi legat al legiunii III Augusta din

Africa, între 100-102100. În anii 99-101, poate chiar în timpul mutării acestei legiunii

spre teatrul de operaţiuni de la Dunărea de Jos, la comanda acestei legiuni s-a aflat,

cel mai probabil, cunoscutul C. Iulius Quadratus Bassus, după cum apare pe inscripţia

care îi redă cariera de la Pergam, poate chiar cu titlul de praepositus, dacă întregirea

primului editor se dovedeşte a fi corectă (ªpraipovsiton legºiw'no" iaV Klaudiva")101.

Din primii ani de domnie ai lui Traian, datează atestarea unei vexillaţii din

această legiune la Aquae (Baden-Baden), alături de o vexillaţie din legiunea I

Adiutrix102.

96 CIL XIII 6357; Richier, Centuriones ad Rhenum, p. 223-226, nr. 122. 97 M. Alexander Speidel, Die römischen Schreibtafeln von Vindonissa. Lateinische Texte des militärischen Alltegs und ihre geschichtliche Bedeutung, Veröffetlichungen der Gesselschaft Pro Vindonissa 12, Brugg, 1996, p. 90-93, nr. 1 (tabella honestae missionis (Entlassungsurkunde) pentru mai mulţi soldaţi, recrutaţi în anii 66-67 p. Chr. şi lăsaţi la vatră în anul 91, sub legatul L. Iavolenus Priscus); p. 98-101, nr. 3 (notă privind forma sub care va fi restituit un împrumut, „Schuldschein”; 25 ianuarie 90: ...in dies XXX et quamcumque ducitur. Ibi sortem et usuras probas recte dari stipulatus est Sex. Carisius Maximus, quo spopondit L. Haterius Maximus. Aes reddam tibi aut proc(uratori) aut heredi tuo. Actum Vindonissa hib(ernis) leg(ionis) XI, VIII K(alendas) Februar(ias). Imp(eratore) Domitiano V. f. Aug. Ger. XV M. Cocceio Nervae II cos.); p. 102-105, nr. 4; p. 114-115, nr. 9 (scrisoare); p. 116-117, nr. 10 (scrisoare) şi p. 42-43, cu un scurt istoric al prezenţei legiunii la Vindonissa. Vezi încă R. Fellmann, 11. Legion, p. 129. 98 CIL IX 4965 = ILS 1026 = Riese, Rheinische Germanien, p. 104, nr. 889; Alföldy, Legionslegaten, p. 20-21, nr. 27; Th. Franke, Legionslegaten, p. 222-224, nr. 94; M. Zyromski, Eos 86, 1999, p. 122-123, nr. 7, propune 96-97. 99 AnnÉp 1953, 250b; Alföldy, Legionslegaten, p. 21, nr. 29. 100 CIL XIII 11500; CIL VIII 10186; Alföldy, Legionslegaten, p. 21, nr. 28; Y. Le Bohec, La troisième légion Auguste, Paris, 1989, p. 125; 371; 373 şi 376; Franke, Legionslegaten, p. 62-63, nr. 35; M. Zyromski, Eos 84, 1996, p. 124, nr. 17. 101 Chr. Habicht, Altertümer von Pergamon, VIII 3, Berlin, 1969, p. 43 sqq., nr. 21; Franke, Legionslegaten, p. 211-217, nr. 91. 102 ILS 2286.

168

După toate probabilităţile, castrul de la Vindonissa a fost părăsit în anul

100/101 după cum par a indica descoperirile monetare103.

2. Disclocarea legiunii XI Claudia pe teritoriul Moesiei Inferior şi istoria

ei ulterioară

Se părea, până nu demult, că legiunea XI Claudia a staţionat o vreme la

Brigetio, în Pannonia104, dar este foarte posibil ca aceste urme să dateze din perioada

transferului spre limesul Dunării de Jos, transfer efectuat, în opinia mea, ca urmare a

atacului dacilor din iarna anului 101-102105. Este posibil, de asemenea, după cum

sugera B. Lőrincz, ca o „Bauvexillation” a acestei legiuni, împreună cu alte

„Bauvexillationen” din legiunile XIIII Gemina şi XV Apollinaris, să fi construit

castrul de la Brigetio, în perioada 101-105106 (lagărul II, primul lagăr legionar din

acest punct107). De fapt activitatea constructivă la Brigetio ar fi început din anul 97,

după bellum Suebicum, când au participat alături de celelalte două legiuni menţionate,

legiunile I Adiutrix (cu întreg efectivul) şi XIII Gemina (doar o „Bauvexillation”).

Întrucât, odată cu debutul primei expeditio Dacica, ambele legiuni au fost aduse pe

frontul dacic, o „Bauvexillation” a legiunii XI Claudia pia fidelis a fost adusă pentru a

înlocui vexillaţiile din aceste două legiuni. De asemenea, activitatea constructivă a

soldaţilor din această „Bauvexillation” s-a făcut simţită şi la Aquincum, Tokod,

Scarbantia şi la Ad Flexum108.

Dealtfel, încă din perioada 101-106 la Oescus sunt informaţii despre prezenţa

legiunii XI Claudia, înainte de aşezarea ei definitivă la Durostorum. Menţionăm

inscripţia care îl atestă pe C. Cornelius Iustus, miles legionis XI C(laudiae) p(iae)

f(idelis), ce datează cu siguranţă de la începutul secolului al II-lea, având în vedere

redarea numelui defunctului la nominativ şi folosirea formulei hic situs est la sfârşitul

epitafului109. M. Zahariade consideră că doar o parte a acestei legiuni a fost dislocată

la Oescus, unde a staţionat împreună cu legiunea V Macedonica, acest transfer având

loc înainte de începutul primului război dacic, concomitent cu vexillaţia de la

Βrigetio110, urmând ca o altă vexillaţie să fie trimisă direct la Durostorum spre 105-

103 Ritterling, RE XII, 1925, col. 1697. 104 B. Lőrincz, ActaArchHung 27/3-4, 1975, p. 342-352. 105 Fl. Matei-Popescu, Argesis 13, 2004, p. 123-129. 106 B. Lőrincz, ActaArchHung 27/3-4, 1975, p. 349-351. 107 Ibidem, p. 346-349. 108 Ibidem, p. 350. 109 ILB 62 = Conrad, Grabstelen, p. 242, nr. 435. 110 B. Lőrincz, ActaArchHung 27/3-4, 1975, p. 350.

169

111 112106 . Cu toate că, aşa cum observase deja şi K. Strobel , toate ştampilele legiunii

XI Claudia p. f. care se pot data cu siguranţă în vremea războaielor dacice sunt

identice cu cele din Germania Superior şi Pannonia, un astfel de scenariu precum cel

propus de M. Zahariade e greu de crezut. Cred mai degrabă că, la început, când a

adus pe frontul de operaţiuni al războiului dacic legiunile I Adiutrix şi XIII Gemina

(ambele cu întreg efectivul) Traian nu avea de gând să disloce şi legiunea XI Claudia

pia fidelis, atestată încă, după cum am arătat mai sus, la Vindonissa. După atacul din

iarna anului 101-102, supus unei presiuni extraordinare pe două fronturi, destul de

largi, Traian hotărâşte aducerea legiunii XI Claudia şi a unor detaşamente din

legiunea I Minervia113 (sau poate chiar întreaga legiune). Totuşi, lasă la Brigetio

vexillaţia care se ocupa cu ridicarea castrului din acel punct pe limesul pannonic,

nedorind slăbirea excesivă a acestui sector de limes.

După cum afirmam mai sus, cele mai timpurii dovezi privind prezenţa legiunii

XI Claudia pia fidelis la Dunărea de Jos provin de la Oescus. Astfel, în afara

inscripţiei deja citate, se mai poate aduce în discuţie şi materialul tegular cu ştampila

LEG XI CPF, în tabula ansata (tipul A), descoperit în acest loc114. Ştampile de

acelaşi tip au fost descoperite şi la Novae (în săpăturile efectuate la valetudinarium,

construcţie datând de la începutul secolului al II-lea115). De asemenea, în timpul

săpăturilor arheologice a fost descoperit şi un fragment de dedicaţie imperială, pe care

apare numele legiunii116. Dacă admitem teoria conform căreia, legiunea V

Macedonica a fost trimisă după anul 101 la Troesmis, atunci cred că putem postula o

posibilă prezenţă permanentă a legiunii XI Claudia pia fidelis în castrul de la Oescus

până la sfârşitul războaielor dacice117.

111 M. Zahariade, în Roman Frontier Studies. Proceedings of the XVIIth International Congress of Roman Frontier Studies, Zalău, 1999, p. 599-607 112 K. Strobel, Dakerkriege, p. 93-95, în special p. 94 cu nota 58. Vezi încă T. Sarnowski, L’armée, p. 62. 113 T. Sarnowski, Germania 65, 1987, p. 107-122; K. Strobel, Klio 70, 1988, p. 501-511. 114 R. Ivanov, ArcheologijaSofia 23, 1981, 3, p. 42-48, material descoperit în poziţie secundară într-un mormânt din teritoriul coloniei Oescus. Vezi şi materialul refolosit în poziţie secundară la construcţia unor edificii ale coloniei Oescus, Zl. Morfova, Latomus 18, 1959, p. 640-648. Vezi încă K. Strobel, Klio 70, 1988, p. 503. 115 T. Sarnowski, Germania 65, 1987, p. 107; p. 110, fig. 3-4; p. 111. Vezi încă St. Parnicki-Pudełko et alii, ArchWarszawa 17, 1967, p. 178, nr. 51: LEG XI CPF. 116 D. Dimitrov, IzvestijaSofia 28, 1965, p. 57 = AnnÉp 1965, 136: [pro salut]e Imp. Caes. / [...... Au]g. / [......]us leg. XI C(laudiae). Cu aceeaşi ocazie sunt publicate şi alte câteva ştampile ale acestei legiuni, IzvestijaSofia 28, 1965, p. 47 = AnnÉp 1965, 135. 117 R. Ivanov, Ber. RGK, 1997, p. 512-513, considera că legiunea V Macedonica a trimis doar o vexillaţie la Troesmis şi că o altă vexillaţie a continuat să staţioneze la Oescus, împreună cu o vexillaţie din legiunea XI Claudia p. f., după ce în prealabil şi aceasta trimisese o vexillaţie la Durostorum şi cu o vexillaţie din legiunea I Italica.

170

De asemenea, material tegular al legiunii de acelaşi tip a fost descoperit şi la

nord de Dunăre, la Drajna de Sus118 119, Voineşti (un singur exemplar) şi Târgşorul

Vechi120. După cum a fost deja observat, tipul este sunt identic (A, vezi mai jos

tipologia ştampilelor legiunii), cartuş tabula ansata, text, LEG XI CPF, diferind doar

decorul sau lipsa acestuia pe cartuş.

Cea mai timpurie atestare a legiunii la Durostorum datează din vremea

guvernatorului, Q. Pompeius Falco (anii 115-117)121. Cândva, poate sub Marcus

Aurelius, canabele legiunii (atestate încă din vremea lui Antoninus Pius, sub

guvernatorul Ti. Claudius Saturninus122) primesc statutul de municipiu. Acest

municipium, apare într-o inscripţie descoperită la Histria, refolosită la ridicarea

incintei post gotice. Este vorba de stela funerară bilingvă a beneficiarului, Aelius

Victor, din legiunea I Italica, ridicată de fratele acestuia, Aelius Severianus, d(ecurio)

m(unicipii) Durosteri123. De asemenea, acelaşi municipium este atestat şi de o

inscripţie în cinstea lui Marcus Aurelius, din perioada 169-176124.

La Durostorum a fost descoperit şi un altar ridicat de veteranii legiunii, lăsaţi

la vatră cel mai probabil în anul 167. Aceştia fuseseră recrutaţi în perioada 136-

139125.

118 M. Zahariade, T. Dvorski, The Lower Moesian Army in Northern Wallachia (A. D. 101-118). An Epigraphical and Historical Study on the Brick and Tile Stamps Found in the Drajna de Sus Roman Fort, Bucureşti, 1997, p. 22 şi fig. 13, a-c, în asociere cu material tegular al legiunilor I Italica şi V Macedonica (mai multe tipuri) şi, de asemenea, în asociere cu material tegular al cohortei I Flavia Commagenorum (mai multe tipuri). 119 M. Bădescu, SCIVA 32, 1981, 2, p. 291-294; AnnÉp, 2000, 1264-1265; ILD 165-166, în asociere cu o ştampilă a cohortei I Flavia Commagenorum. 120 IDR II 606, în asociere cu ştampile ale cohortei I Flavia Commagenorum. 121 I. I. Russu, AISC, 1933-1935, p. 217, nr. 5; Aricescu, Armata, p. 37. 122 CIL III 7474 = ILS 2475 = Filow, Legionen, p. 65, nota 4: I. O. M. / Pro salute imp(eratoris) Caes(aris) T. Aeli Ha/driani Antonini Aug(usti) Pii et Ve / ri Caes(aris), templum et statuam / c(ivibus) R(omanis) et consisstentibus in / canabis Aelis leg(ionis) XI Cl(audiae) / Cn. Oppius Sotherichus et / Oppius Severus fil(ius) eius / de suo fecerunt. Dedica/tum est per Tib. Cl(audium) Saturni/num leg(atum) Aug(usti) pr. pr., Tib. Cl(audio) Iuli/ano, leg(ato) Aug(usti). 123 V. Pârvan, Histria IV, p. 668-671, nr. 45 = ISM I 302. Vezi încă P. Donevski, în Roman Frontier Studies 1989. Proceedings of the XVth International Congress of Roman Frontier Studies, University of Exeter Press, 1991, p. 277-280. 124 E. Bujor, SCIV 11, 1960, 1, p. 145-146, nr. 2: [I. O.]M et Iun[on]i Reg(inae) / pro salu[te i]mp(eratoris) M. / Aur(eli) Anto[nin]i Aug(usti) et mu/nic(ipi) D[ur(osteri)] C. Teren/tius Hero[dia]nus et L. Nume[ri]us Ponti/cus II v(iri) i(ure) [d(icundo)] T. Fl(avius) Papi/rian[us et] Cl(audius) Satur/nin[us aed(iles)] et Q. Vissel/lius Lol[lia]nus T. Lu/creti[us Fe]lix q(uaestores) n(ostri). 125 E. Bujor, SCIV 11, 1960, 1, p. 141-144, nr. 1: I. O. M. / vet(erani) leg(ionis) XI Cl(audiae) p. f. / missi IIII co(n)s(ulatuum) qui / milita(re) coeper(unt) Comodo / et Pompeiano et L. Aelio / II co(n)s(ulibus) et Nigro et / Camarino imp(eratore) / Antonino II / missi ab M. Aurelio / Ant(onino) et L. Aur(elio) / Vero augustis / sub Servil[i]o Fabiano / legato augustor(um) pr. pr. et / Cornelio Plotiano leg(ato).

171

Se pare că la Tropaeum Traiani sau undeva în împrejurime staţiona un

detaşament din legiunea XI Claudia p. f.126. Astfel, în timpul lui Antoninus Pius (anul

157) tribunul M. Stabius Colonus, originar din Luca, pune o dedicaţie mai multor

divinităţi127. În vremea lui Marcus Aurelius, centurionul Annius Saturninus dedică un

monument votiv lui Deus Invictus128. Cel mai probabil în secolul al III-lea, un al

centurion, Iulius Favor, pune o dedicaţie lui Apollo129. Signiferul Aelius Antonius

Aeternalis a ridicat, împreună cu fratele său, Aelius Antonius Sabinus, duumvir al

municipiului, o inscripţie funerară în memoria surorii şi tatălui lor, de asemenea,

duumvir al municipiului Tropaeum Traiani130. Tot la Adamclisi a fost descoperită şi

piatra funerară a unui exceptor sau strator al legatului legiunii sau ai legatului

provinciei131.

Pe teritoriul Dobrogei au mai fost descoperite şi alte inscripţii care atestă

prezenţa unor militari ai legiunii XI Claudia la o distanţă destul de mare de castrul ei.

Astfel, în teritoriul Histriei apare Ulpius Felix, strator consularis, dar este posbil să

se fi deplasat în acest loc numai pentru a ridica o inscripţie funerară părinţilor lui, M.

Vettius Felix, ex decurione ale (sic !), şi Aurelia Faustina132. Undeva în împrejurimile

Histriei a fost înmormântat şi Iulius Saturninus, centurio, al acestei legiuni, fiindu-i

ridicată spre memorie o statuie de către o libertă a sa, la începutul secolului al III-

lea133. Având în vedere faptul că centurionul era încă în activitate, putem presupune

că era originar de pe aceste meleaguri sau se afla împreună cu vreun detaşament al

legiunii în împrejurimile Histriei, poate pentru controlul reţelei rutiere. Totuşi de la

Histria provine o ştampilă despre care s-a afirmat că aparţine legiunii V Macedonica,

dar care mai degrabă ar trebui să fie atribuită legiunii XI Claudia p. f.134. La Tomis a

murit încă în activitate centurionul M. Domitius Capetolinus, domo Capetoliade

126 Aricescu, Armata, p. 38. 127 AnnÉp 1901, 48 = CIL III 142141 = Aricescu, Armata, p. 219, SE nr. 34. 128 CIL III 7483 = AnnÉp 1960, 342 = CIMRM II, p. 366, nr. 2311 = Aricescu, Armata, p. 219, SE nr. 35, inscripţia a fost descoperită la Pietreni. Este cel mai probabil vorba de Mithras. 129 N. Gostar, ArhMold 6, 1969, p. 111-112, nr. 1 = AnnÉp 1972, 522: Apol(lini) s[ant(o)] / Iul(ius) Favor / (centurio) leg(ionis) XI Cl(audiae) / sac(rum) pro se et suis ex v(oto) fec(it) 130 CIL III 142146 = Aricescu, Armata, p. 219, SE nr. 36. 131 CIL III 13736 = Aricescu, Armata, p. 220, SE nr. 43. Pentru funcţia de exceptor (grefier) vezi Domaszewski, RO2, p. 37, nr. 16: „Diese exceptores werden auf den stationes der beneficiarii consulares verwendet” (CIL VIII 17634 = Domaszewski, RO2, p. 247: b(ene)f(iciarius) [et] exceptores [ex]pleta statione cum suis omnibus). Pentru funcţia de strator consularis sau strator legatis legionis (scutier) vezi Domaszewski, RO2, p. 35 şi p. 39. 132 ISM I 278. 133 ISM I 292. 134 D. Tudor, Pontica 13, 1980, p. 245, nr. 22 (fig. 2/14, p. 244); Al. Suceveanu, RRH 13, 1974, 2, p. 226; M. Ionescu, Gh. Papuc, Sistemul de apărare, p. 52.

172

135(Syria), la 32 de ani . Tot la Tomis a fost descoperit epitaful versificat al lui

Aurelius Claudius, veteranus, care s-a retras în acest oraş136. La Slava Rusă a murit

soldatul Valerius Valens, de numai 22 de ani, inscripţia funerară cu redarea lupei

capitoline fiindu-i ridicată de părinţi137. Este posibil ca această inscripţie să nu ateste

prezenţa unui detaşament din această legiune în această zonă şi să fie mai degrabă

vorba de ridicare unui monument în locul de origine. De la Noviodunum era originar

signiferul Iulius Valens, care a pus o inscripţie funerară părinţilor săi138. D. Tudor l-a

identificat pe acesta cu signiferul omonim care apare pe lista cu militarii lăsaţi la vatră

în anul 155, descoperită la Durostorum139. Tot la Tomis apare menţionat şi

centurionul Cocceius Hortensius, socrul lui Ulpius Balimber, centurio princeps al

legiunii I Italica140. La Lazu, nu foarte departe de Tomis, a fost descoperit altarul

funerar al lui C. Nummerius Valens, miles legionis, ridicat de către L. Sextilius

Fuscus, centurio coh(ortis) I Trha(cum) (sic !)141, poate I Thracum Syriaca. De la

Histria, provine un fragment de cărămidă ce poartă ştampila acestei legiuni, după cum

am verificat personal, şi nu a legiunii V Macedonica cum credea D. Tudor142.

O descoperire interesantă a fost făcută la Izvoarele, antica Sucidava, unde a

apărut material tegular, purtând ştampila LEG XI PONT (ligatură între ultimele două

litere). Editorul consideră că ar trebui întregit sub forma leg(ionis) XI Pont(icae),

referindu-se la o figlina până acum necunoscută. Din păcate, fiind descoperiri

întâmplătoare, datarea acestor piese nu este asigurată143. Totuşi, având în vedere că

ele se păstrau împreună cu un fragment de ţiglă ştampilată a legiunii V Macedonica,

de tipul LEG V MAC144, apropiată ca tip de tipul 1B de la Troesmis, dar fără a avea

ligatura între M şi A, ele datează cel mai probabil din secolul al II-lea. Sunt de acord

că ar trebui să se refere la legiunea XI Claudia, şi bineînţeles la Pontul Euxin, dar nu

pot explica nici eu de ce a primit cândva un agnomen de tip Pontica145. Singurul

135 CIL III 771 = ISM II 348. 136 ISM II 383. Al. Barnea, Dacia, N. S. 19, 1975, p. 258-259. 137 A. Aricescu, SCIVA 27, 1976, p. 531-534 = AnnÉp 1977, 756 = ISM V 224. 138 AnnÉp 1956, 213 = ISM V 276. 139 CIL III 7449; D. Tudor, StCercSt 4, 1953, Iaşi, p. 468-471. 140 ISM II 260. Ulpius Balimber făcea parte dintre primi ordines, fiind al treilea centurion ca rang al legiunii, Domaszewski, RO2, p. 93. 141 ISM II 263. 142 D. Tudor, Pontica 13, 1980, p. 245, nr. 22. 143 M. Irimia, Pontica 18, 1985, p. 142, nr. 1-3 şi p. 142-151. 144 Ibidem, p. 151-152, nr. 4-5 şi p. 153. 145 C. C. Petolescu, SCIVA 40, 1989, 2, p. 167, consideră că ar fi de dată târzie, cel mai devreme din timpul tetrarhiei şi o pune în legătură cu epitetele de tip Scythica, pentru legiunea I Iovia, şi Moesica, pentru legiunea I Italica.

173

element pe care îl pot aduce în discuţie este celebra inscripţie de la Mactaris care îl

aminteşte pe Ti. Plautius Ti. f. Papiria Felix Ferruntianus, tribunus militum

angusticlavius legionis I Italicae, praepositus vexillationibus Ponticis aput Scythia(m)

et Tauricam, adică comandantul vexillaţiilor legionare trimise, din Moesia Inferior, în

nordul Pontului Euxin146. Dacă admitem că prin vexillationes Ponticae se înţeleg

legiunile din Moesia Inferior, atunci ştampila de tip LEG XI PONT s-ar putea referi la

participarea unor vexillaţii din această legiune la apărarea ţămului nordic al Mării

Negre.

Din simpla enumerare de mai sus, se poate observa cu uşurinţă numărul relativ

mic de militari ai legiunii XI Claudia atestaţi în Dobrogea, spre comparaţie cu

numărul celor din legiunea I Italica. Şi din acest punct de vedere, putem afirma că

zona de la nord de Capidava a intrat, după mutarea legiunii V Macedonica la Potaissa,

sub controlul legiunii I Italica şi nu sub cel al legiunii XI Claudia, care s-a mărginit în

a controla zona de sud a Dobrogei.

La Halmyris, este atestată o vexillaţie compusă din detaşamente ale celor două

legiuni, I Italica şi XI Claudia, printr-un altar dedicat lui Hercules, cândva în a doua

jumătate a secolului al II-lea şi nu la începutul secolului al II-lea cum credea M.

Zahariade 147. O prezenţă timpurie a unei vexillaţii compuse din legiunile de la Novae

şi Durostorum este puţin probabilă în timpul în care legiunea V Macedonica se afla la

Troesmis148. Mai mult decât atât, curioasă este absenţa tocmai a acestei legiuni din

vexillaţia atestată la Halmyris. Argumentul cel mai important al datării acestei

inscripţii în prima parte a secolului al II-lea este abrevierea numelui legiunii sub

forma CPF149 150, abreviere care dispare la începutul lui Hadrian . Mai târziu chiar

epitetul pia fidelis nu mai este notat pe inscripţii. Totuşi există şi excepţii. Pe o

inscripţie de la Ticinum, din nordul Italiei, care menţionează un grup de militari din

legiunile I Italica şi XI Claudia prezenţi în acea zonă, numele legiunii XI Claudia este

146 CIL VIII 619 = ILS 2747 = IPD4 535; AnnÉp 1969-1970, 580; Saxer, Vexillationen, p. 42-43, nr. 72; Sarnowski, ArchWarszawa 38, 1988, p. 77, nr. 29; PME, P 41. 147 M. Zahariade, Dacia, N. S. 30, 1986, 1-2, p. 173-176 = Halmyris, I, p. 116, nr. 2. Vezi şi discuţia din Halmyris, I, p. 98. 148 Vezi A. Aricescu, Pontica 10, 1977, p. 182, care arată că în interiorul Dobrogei, în perioada staţionării la Troesmis a legiunii V Macedonica, legiunea XI Claudia este atestată doar în zona de sud, mai ales în zona Tropaeum Traiani. 149 Vezi spre exemplu şi inscripţia de la Oescus, una dintre cele mai timpurii atestări ale legiunii în provincia Moesia Inferior, unde numele legiunii este abreviat tot sub forma CPF, ILB 62 = Conrad, Grabstelen, p.242, nr. 435. 150 O ultimă atestare sigură pare a proveni din timpul legaţiei în Moesia Inferior a lui Pompeius Falco, I. I. Russu, AISC 2, 1933-1935, p. 217 = AnnÉp 1936, 14.

174

151abreviat sub forma XI CL P [F] . Din păcate inscripţia de la Ticinum nu are

elemente sigure de datare, dar oricum ea se poate data mai degrabă în secolul al III-

lea, constituindu-se într-o dovadă a folosirii epitetului şi în secolul al III-lea. La

Aquileia, pe o inscripţie extrem de fragmentară, care poate fi datată oricând în

secolele II-III, apare aceeaşi abreviere a numelui legiunii, XI CL P F152.Având în

vedere aceste observaţii, consider că este mai normal să admitem că inscripţia de la

Halmyris ar data mai degrabă după mutarea legiunii V Macedonica pe teritoriul

Dacie.

Pe teritoriul Bulgariei, la Levski, pe drumul ce leagă Švištov de Loveč, a fost

descoperită stela funerară a unui quaestionarius legionis, Aelius Iustinus, ridicată de

moştenitorul său Aelius Ingenuus, beneficiarius legati legionis153. Este foarte posibil

ca cei doi să fi făcut parte dintr-un detaşament care se ocupa cu supravegherea

drumului spre sud, spre Stara Planina.

O vexillaţie importantă din legiunea XI Claudia a activat la Montana. Aceasta

ridică o inscripţie în anul 155, sub guvernatorul, T. Flavius Longinus, aflându-se sub

conducerea lui Flavius Maximus, centurio legionis eiusdem şi fiind compusă dintr-un

beneficiarius consularis, Ulpius Alexander; din câţiva principales: Iulius Aeternalis

(tesserarius), Aurelius Postumus (tubicen); Valerius Rufus (cornicen); Aurelius

Artemo (medicus); un decurio ex equite legionis, Pomponius Herculanus şi un număr

de 67 de: immunes venatores154. Este fără îndoială vorba de o venatio Caesariana, la

fel ca acea venatio Caesariana atestată pentru anul 147 şi la care au participat efective

din legiunile I Italica şi XI Claudia, din cohorta I Cilicum milliaria şi din classis

Flavia Moesiaca155, organizată probabil pentru a celebra apoi cum se cuvine, în anul

următor, cei 900 de ani de la fondarea Romei156. În acest scop, vexillaţiile din trupele

menţionate au fost puse sub comanda tribunului cohortei menţionate, Ti. Claudius

Ulpianus157, „...tribunus cohortis I Cilicum cum vexillationibus legionum I Italicae,

XI Claudiae, classis Flaviae Moesiacae ob venationem Caesarianam iniunctam a 151 AnnÉp 1992, 786. 152 CIL V 795a. 153 CIL III 12401 = ILB 444 = Conrad, Grabstelen, p. 252, nr. 474. 154 CIL III 7449 = Montana, II, p. 2, nr. 1. 155 V. Velkov, D. Alexandrov, în Terra Antiqua Balcanica II. Actes du IXe Congres International d’Épigraphie Grecque et Latin, Sofia, 1987, p. 279–283 = Chiron 18, 1988, p. 270–277 = AnnÉp 1987, 867 = Montana, II, p. 6-7, nr. 9. Vezi încă şi F. Bérard, ZPE 79, 1989, p. 129–138. 156 Observaţie extrem de importantă, făcută de D. Knoepffler, RÉG 112, 1999, p. 485–509, pe baza textului lui Pausanias (IX 21, 3; X 13, 1), care a văzut bizoni, cu ocazia sărbătorilor de la Roma din anul 148. 157 PME, C 190 bis.

175

Claudio Saturnino, legato Augusti pro praetore, ursis et visonibus prospere captis”.

După îndeplinirea acesteia, participanţii la misiune au dedicat un altar zeiţei Diana.

Montana era un punct important al provinciei, iar sanctuarul lui Apollo şi al Dianei

din această zonă se pare că era celebru în toată provincia şi chiar în imperiu158. Dintre

membrii legiunii prezenţi aici îi mai putem menţiona pe: Q. Caecilius Larensis159

(centurio, 161-169, în timpul legaţiei lui M. Pontius Laelianus), P. Aelius Fronto160

(centurio), C. Aemilius Donatus161 162 (centurio), Cocceius Silvanus (centurio, 198-

211), Urbanus163 164 (centurio, sec. III), C. Iulius Africanus (centurio, 157-158, din

timpul legaţiei lui T. Vitrasius Pollio), Aelius Severus165 (centurio), C. Valerius

Valens166 167 (optio, agens regione Montanensium, 161-163), L. Cocceius Marcus

(centurio, praepositus numeri civium Romanorum, jumătatea sec. III, când este atestat

acest numerus) şi pe Aurelius Iovinus168 (miles, datat în sec. II, dar după nume mai

degrabă spre sfârşitul secolului III şi care apare pe o placă votivă dedicată Cavalerul

Thrac, descoperită în sanctuarul de la Liljače).

Membrii legiunii XI Claudia pia fidelis au activat şi în cadrul detaşamentelor

din armata Moesiei Inferior, trimise la nordul Mării Negre. Astfel, la Chersones

menţionăm pe Aurelius Primus, discens armaturae169, T. Flavius Celsinus,

beneficiarius consularis170, un anume eq(ues) Rom(anus) [praep(ositus)?]

v(e)x(illationis) per qua[dr(iennium) leg(ionis) XI Cl(audiae)171; (este de fapt vorba

de un Ignotus, centurio legionis ex eq(uite) Rom(ano)); Aurelius Salvinus, tubicen

legionis172 173 şi pe un anume Sabinus, miles legionis . Tot la Chersones, din păcate pe

158 ILS 9275 = Montana, II, p. 22-23, nr. 46 : Cum primum / veni Monta/nis et numina / vidi / deabus / votum vovi / ut potui, pos/ui. Mallia Ae/miliana do/mo Roma fr[u]/mento [p]ubli/[co] cum fili[o] suo / m(onumentum) restitui[t]. 159 AnnÉp 1987, 869 = Montana, II, p. 7-8, nr. 10. 160 AnnÉp 1987, 876 = Montana, II, p. 10-11, nr. 16 (pentru Diana); AnnÉp 1987, 886 = Montana, II, p. 18, nr. 34 (pentru Apollo); AnnÉp 1987, 888 = Montana, II, p. 34, nr. 71 (pentru Aesculapius şi Hygia). 161 AnnÉp 1987, 871 = Montana, II, p. 11, nr. 17. 162 AnnÉp 1987, 887 = Montana, II, p. 19, nr. 38. 163 AnnÉp 1987, 883= Montana, II, p. 21, nr. 42. 164 AnnÉp 1985, 751 = AnnÉp 1987, 247 = Montana, II, p. 23, nr. 47. 165 Gerov, Romanizmăt, II, p. 357, nr. 6 = Montana, II, p. 39, nr. 88. 166 AnnÉp 1969/1970, 577 = Montana, II, p. 27, nr. 53 (inscripţia a fost descoperită la Almus, Lom, în teritoriul Montanei). 167 AnnÉp 1985, 746 = Montana, II, p. 32, nr. 65. 168 AnnÉp 1955, 63 = Gerov, Romanizmăt¸II, p. 358, nr. 25 = Montana, II, p. 38, nr. 84. 169 IOSPE I2 676 = Solomonik, Latinskie nadpisi, p. 36-37, nr. 8. 170 AnnÉp 1967, 430 = Solomonik, Latinskie nadpisi, p. 38-40, nr. 10; Sarnowski, ArchWarszawa 38, 1988, p. 80, nr. 53. 171 IOSPE I2 550 = Solomonik, Latinskie nadpisi, p. 56-57, nr. 29. 172 CIL III 782 = IOSPE I2 222 = IOSPE I2 551 = Solomonik, Latinskie nadpisi, p. 58-59, nr. 31

176

o inscripţie extrem de fragmentară, este atestată legiunea cu epitetul Severiana,

acordat în timpul domniei lui Severus Alexander174. La Chersones a fost descoperit şi

material tegular cu ştampila legiunii: LEG XI CL175, de acelaşi tip cu materialul

tegular descoperit la Alma-Kermen şi Charax (tipul C, vezi mai jos). La Charax, pe

posibila inscripţie de inaugurare a unei clădiri apare numele legiunii XI Claudia: ...nus

/ [...pe]r vexillat(ionem) / [Moes(iae) inf(erioris) ? curam] agente / [....(centurione)

leg(ionis)] XI Cl(audiae)176. Între timp s-au mai descoperit fragmente, care permit

datarea acestei inscripţii în vremea domniei comune a lui Marcus Aurelius şi Lucius

Verus, în anul 166177. La Tyras, în timpul lui Antoninus Pius/Marcus Aurelius,

legiunea face parte din vexillaţia compusă din detaşamente ale celor trei legiuni din

Moesia Inferior, pusă sub comanda unui centurion al legiunii I Italica, Ant(onius)

Pl(...)178. În secolul al III-lea, la Olbia activează şi Galerius Montanus,(discens)

arm(atura), după cum apare pe o inscripţie descoperită în acest loc179. S-a presupus,

de asemenea, că garnizoana romană de la Olbia, din a doua jumătate a secolului al II-

lea, s-ar fi aflat sub comanda unui centurion al legiunii XI Claudia180. La Alma-

Kermen, la nord de Chersones, a fost descoperită o ţiglă cu ştampila legiunii XI

Claudia: LEG XI CL181, de acelaşi tip cu materialul tegular descoperit la Charax (tipul

C, vezi mai jos). La Charax, pe o altă inscripţie apare numele beneficiarului consular,

T. Flavius Celsinus182, atestat deja la Chersones. Prezenţa acestuia în ambele puncte

din sudul peninsulei Crimeea trebuie bineînţeles pusă în legătură cu supravegherea

drumului ce unea cele două fortificaţii. De asemenea, la Charax a fost descoperit

material tegular cu ştampila acestei legiuni: LEG XI CL183 (tipul C, vezi mai jos). La

Balaklava, punct aflat la jumătatea drumului dintre Chersones şi Charax, a fost

descoperit un altar dedicat lui Volcanus de către Antonius Proc(ulus), centurio

legionis XI Claudiae184, fiind identificat, prezumtiv, cu cel care a pus o inscripţie

173 IOSPE I2 552 = Solomonik, Latinskie nadpisi, p. 59-60, nr. 32 174 V. M. Zubar, I. A. Antonova, VDI 1 (230), 2000, p. 66-70. 175 Sarnowski, ArchWarszawa 38, 1988, p. 78, nr. 32. 176 K. K. Orlov, în Arhitekturno-archeolgičeskije issledovanija v Krymu, Kiev, 1988, p. 19-21. 177 V. M. Zubar, T. Sarnowski, VDI 4 (223), 1997, p. 50-59. 178 Saxer, Vexillationen, p. 90, nr. 266; Sarnowski, ArchWarszawa 38, 1988, p. 73, nr. 15 179 IOSPE I2 236 = Sarnowski, ArchWarszawa 38, 1988, p. 80, nr. 44. Gradul de arm(atura) se ocupa cu exerciţiile soldaţilor şi erau grupaţi, eventual, într-un collegium armaturarum (Aquincum, CIL III 10435 = ILS 2363), Domaszewski, RO2, p. 45, nr. 53. 180 V. M. Zubar, Historia 44, 1995, 2, p. 194. 181 Sarnowski, ArchWarszawa 38, 1988, p. 78, nr. 34. 182 IOSPE I2 675 = Sarnowski, ArchWarszawa 38, 1988, p. 80, nr. 70. 183 CIL III 142153 = Sarnowski, ArchWarszawa 38, 1988, p. 79/81, nr. 37. 184 T. Sarnowski, Historia 47, 3, 1998, p. 330-331, nr. 6, fig. 9; AnnÉp 1998, 1161.

177

185funerară la Chersones fiicei: Antonia Procula . Tot în acest loc a fost descoperită o

altă ştampilă a acestei legiuni de acelaşi tip cu cele de la Chersones şi Charax, LEG XI

CL186.

La expediţia parthică a împăratului Traian au luat parte şi componenţi ai

legiunii XI Claudia pia fidelis, după cum înţelegem din inscripţia de la Roma a

tribunului L. Paconius L. f. Pal. Proculus, care după ce fusese prefect al cohortei I

Flavia Hispanorum equitata, poate din Dacia (totuşi unitatea din Dacia este atestată

ca milliaria187 188 şi atunci mai probabil este vorba de cea din Germania Inferior ),

devine tribun al legiunii XI Claudia p. f. şi apoi praepositus vexillationum equitum

Moesiae inferioris et Daciae eunti (sic!) in expeditione Parthica189. R. Saxer

consideră că această vexillaţie, împreună cu alte contigente din alte provincii, va fi

staţionat pe timpul iernii la Ancyra. Acolo a fost descoperită o inscripţie care

aminteşte iernarea în oraş a armatelor ce plecaseră în expediţia parthică190.

Din timpul aceleiaşi expediţii parthice sau mai degrabă din perioada războiului

iudaic al lui Hadrian pare a data şi o inscripţie descoperită la Bettir (Bethar), în Israel,

în care apare un anume Victor, centurio vexil(ationis vel –ationibus) leg(ionum) V

Mac(edonicae) et XI Cl(audiae)191. Că mai degrabă este vorba de războiul iudaic din

timpul împăratului Hadrian s-ar deduce din observaţia că Bethar a fost unul din

ultimele puncte de rezistenţă ale iudeilor în faţa armatei romane192.

Sigur din timpul războiului iudaic datează însă inscripţia funerară a lui P.

Aelius Capito, natione Macedo, miles legionis XI Claudiae, descoperită la Skythopolis

(în apropiere de Bet Shean, Israel)193. Acesta a murit la 35 de ani, după 10 ani de

serviciu militar în timpul participării unei vexillaţii din legiunea XI Claudia la

185 AnnÉp 1967, 435 = Solomonik, Latinskie nadpisi, p. 53, nr. 24; O. J. Savelja, T. Sarnowski, VDI 1 (228), 1999, p. 42-45. 186 AnnÉp 1998, 1163d. 187 Petolescu, Auxilia, p. 111-112, nr. 45. 188 Alföldy, Hilfstruppen, p. 60, nr. 121. 189 CIL VI 32933 = ILS 2723 = IPD4 699: L. Paconio L. f. Pal. / Proculo/ praef(ecto) coh(ortis) I Fl(aviae) Hisp(anorum) eq(uitatae) / trib(uno) mil(itum) leg(ionis) XI Cl(audiae) p(iae) f(idelis) / praef(ecto) vexillation(um) eq(uitum) Moe/siae infer(ioris) et Daciae eunti / in expeditione Parthic(a), donis / militar[ib(us)] donato (Roma); F. A. Lepper, Trajan’s Parthian War, Londra, 1948, p. 177; Saxer, Vexillationen, p. 26, nr. 44; PME, P 5. 190 Saxer, Vexillationen, p. 26; IGR III 173: strateuvmata paraceimhvsanta ejn th'i povlei kai; propevmyanta ejpi; ªto;ºn pro;" Pavªrºqou" povlemon. 191 CIL III 141552 = Filow, Legionen, p. 69; P. Schäfer, Der Bar Kokhba-Aufstand. Studien zum zweiten jüdische Krieg gegen Rom, Tübingen, 1981, p. 130; Lepper, op. cit., p. 177. 192 Schäfer, op. cit., p. 130: „Möglicherweise handelt es sich daher um eine Inschrif aus der Zeit der Belagerung Bethars”. 193 AnnÉp 1939, 158; Schäfer, op. cit., p. 127-128.

178

înnăbuşirea revoltei iudeilor de sub conducere lui Simon Bar Kokhba din anii 132-

135.

În două inscripţii, descoperite la Antium şi Cannes, în Italia, este atestat

primipilul M. Aquilius M. f. Fabia Felix, originar din Roma şi care în această calitate

este numit praepositus vexillationum agentium in Italia194. Acelaşi personaj apare şi

în Historia Augusta, trimis de Didius Iulianus ca să-l asasineze pe Septimius

Severus195. Apoi, în contextul crizei din anul 193, acesta rămâne lângă Septimius

Severus, cel care îl numeşte primipil al legiunii XI Claudia şi îl pune în fruntea

vexillaţilor din legiunile de la Dunăre, în primul rând legiunile din Moesia Superior şi

Moesia Inferior, aduse în Italia.

Pe o inscripţie descoperită în Phrygia, apare Nonus Felix, primus pilus

legionis. Inscripţia a fost ridicată de vexillaţia care se afla sub cura Non(i) Felicis

v(iri) o(ptimi) p(rimi) p(ili) praepo(siti), vex(illatio) Aulutre(nensis) mil(itum)

conducto(rum) kastelli leg(ionis) XI Cl(audiae)196. Este vorba fără îndoială de

evenimente care s-au petrecut în timpul expediţiilor orientale ale lui Septimius

Severus, având în vedere că printre soldaţii care ridică această inscripţie se află şi

componenţi ai legiunii I Italica, legiune despre care ştim din cariera lui L. Marius

Maximus, legat al acestei legiuni, că a jucat un rol extrem de important în războiul

împotriva partizanilor lui Pescennius Niger197. După cum se ştie, de asemenea, în

acea vreme Ti. Claudius Candidus a fost: dux exercitus Illyrici expeditione Asiana

item Parthica item Gallica198.

Probabil că legiunea a fost implicată în tulburările din anii 235-236, întrucât se

pare că guvernatorul provinciei, Domitius Antigonus199, se afla în aceea perioadă la

Durostorum, împreună cu întreaga familie, unde a ridicat un altar divinibus Romae

194 CIL X 6657 = ILS 1387; AnnÉp 1945, 80; PIR2 A 988; Pflaum, Carrières, II, 598; Saxer, Vexillationen, p. 43, nr. 75-76. Vezi încă M. Zahariade, SCIVA 33, 1982, 1, p. 48-53. 195 SHA, Didius Iulianus, 5, 8: „missus praeterea Aquilius centurio, notus caedibus senatoriis, qui Severum occideret”; SHA, Pescennius Niger, 2, 6: „denique etiam Aquilium centurionem notum caedibus ducum miserat (Didius Iulianus)”. 196 AnnÉp 1995, 1512. Vezi încă M. Christol, Th. Drew-Bear, Un castellum romain près d’Apamée de Phrygie, Ergänzungsbände zu den Tituli Asiae Minoris, nr. 12, Viena, 1987, p. 34-42, nr. 6. 197 CIL VI 1450 = ILS 2935; 2936; Ritterling, RE XII, 1925, col. 1414; F. Miltner, RE XIV, 1930, col. 1828-1831, nr. 48. 198 CIL II 4114 = ILS 1140 (Tarraco); Filow, Legionen, p. 78; M. Besnier, Histoire Romaine IV. 1. L’empire romain de l’avènement des Sévères au concile de Nicée, Paris, 1937, p. 18-20; A. R. Birley, The African Emperor Septimius Severus, Londra, 1988, p. 110. 199 Fitz, Laufbahn, p. 31.

179

200eternae et genio provinciae Moesiae inferioris . Având în vedere faptul că

guvernatorul provinciei rezida probabil la Tomis, prezenţa guvernatorului la

Durostorum, împreună cu întreaga familie, se poate lega de evenimentele importante

din acei ani, când romanii au avut de luptat împotriva dacilor şi a sarmaţilor,

împăratul Maximinus Thrax primind titlurile de Dacicus maximux şi Sarmaticus

maximus. Sau poate, de ce nu, deşi lipsesc informaţiile, oraşul Tomis să se fi aflat în

pericol, motiv ca guvernatorul, împreună cu familia sa şi probabil cu întregul stat

major, să se fi refugiat la Durostorum.

3. Prosopografia legiunii XI Claudia în perioada staţionării în Moesia

Inferior

3. 1. Legati legionis

M. Claudius Ti. f. Quirina Fronto apare pe două inscripţii celebre, una

descoperită la Ulpia Traiana Sarmizegetusa şi cealaltă (mai completă la Roma), ca

legatus Augusti pr. pr. trium Daciarum et Moesiae superioris201. Înainte, la sfârşitul

domniei lui Antoninus Pius, fusese şi legat al legiunii XI Claudia pia fidelis, devenind

consul în anul 165202.

Ti. Claudius Ti. fil. Quirina Gordianus, originar din Tyana, provincia

Cappadocia, este atestat de o inscripţie descoperită la Lambaesis, sediul legiunii III

Augusta, din care aflăm că, înainte de a a fi legat al acestei legiuni, fusese legat al

legiunii XI Claudia p. f.203. Legaţia în cadrul legiunii africane a fost datată, după

puterea tribuniciană a lui Commodus, între 10 decembrie 187 şi 9 decembrie 188. A

devenit apoi praefectus aerarii Saturni şi este consul designatus, în această inscripţie.

În aceste condiţii legaţia în cadrul legiunii moesice se poate data în anii 184/185-186,

cel mai probabil.

Tib. Claudius Iulianus apare ca legat al legiunii pe inscripţia care atestă

construirea unui templu şi a unei statui a lui Iupiter Optimus Maximus în canabele

200 AnnÉp 1985, 726; R. Haensch, Capita provinciarum. Statthaltersitze und Provinzialverwaltung in der römischen Kaiserzeit, Mainz, 1997, p. 334. 201 Piso, Fasti Daciae I, p. 94-102, nr. 21. 202 CIL III 1457 = ILS 1097 = IDR III/2 90; CIL VI 1377 = ILS 1098 = IPD4 819 = IDRE I 10. Pentru datarea acestei legaţii în timpul lui Antoninus Pius vezi Ritterling, RE XII, 1925, col. 1701; Alföldy, Legionslegaten, p. 37, nr. 47, în jur de 160; idem, Konsulat, p. 300, nota 125. 203 AnnÉp 1954, 138; PIR2, p. 205, nr. 880; Thomasson, Laterculi praesidum, col. 193-194; Corbier, Aerarium Saturni, p. 296-301, nr. 59 Le Bohec, La troisième, p. 126; p. 171, nota 184 şi p. 390.

180

204Aeliae, în timpul guvernatorului Ti. Claudius Saturninus (145-147) . A devenit

consul în anul 159, o perioadă atât de lungă de timp fiind neobişnuită, dar nu

imposibilă205.

Ti. Claudius Saethida Caelianus Claudius Fronto apare într-o inscripţie

descoperită la Montorii (între Salerno şi Avellino), ca legat al legiunii XI Claudia pia

fidelis în timpul lui Marcus Aurelius (fusese candidatus imperatorum Antonini et Veri

Augustorum, quaestor provinciae Siciliae)206.

Cornelius Plotianus este atestat legat al legiunii de o inscripţie ridicată la

Durostorum de veteranii lăsaţi la vatră în anul 160 (recrutaţi în anii 136-139), în timp

ce guvernator era Servillius Fabianus207. Este atestat, de asemenea, ca legat al

legiunii II Adiutrix, fără a putea preciza cu precizie dacă a fost înainte sau după

legaţia de la Durostorum208.

L. Iulius L. f. Fabia Marinus Caecilius Simplex a fost legat al legiunii la

începutul domniei lui Traian sau poate chiar sub Nerva, după înţelegem dintr-o

inscripţie descoperită la Cures Sabini, în Italia (regio IV), şi care îi redă cariera ajunsă

la consulat209.

P. Metilius P. f. Cla. Secundus Pon[tianus?] apare într-o inscripţie

fragmentară de la Alsium care îi redă cariera. La sfârşitul domniei lui Traian sau la

începutul domniei lui a Hadrian, acesta s-a aflat la comanda legiunii XI Claudia pia

fidelis, devenind apoi, sub Hadrian (121-123), legat al legiunii III Augusta din

Africa210.

C. Oppius C. f. Vel. Sabinus Iulius Nepos M. Vibius Sollemnis Severus apare

pe o inscripţie descoperită la Auximum (Osimo, Italia, Regio V) care îi redă cariera

ajunsă până la consulat şi care a cuprins şi legaţia legiunii XI Claudia p.f.211 Întrucât a

fost adlectus în senat de către Hadrian şi din câte înţelegem din inscripţie în momentul

ridicării acesteia împăratul era încă în viaţă, putem presupune că legaţia legiunii XI

Claudia trebuie să fi avut loc cândva spre sfârşitul domniei lui Hadrian (după legaţia 204 CIL III 7474 = ILS 2475 = Filow, Legionen, p. 65, nota 4. 205 PIR2 C 902; Alföldy, Konsulat, p. 300, nota 124. 206 CIL X 1123 = ILS 1086. 207 V. Pârvan, Rivista di Filologia, N. S. 2, 1924, p. 317-318 = AnnÉp 1925, 109; E. Bujor, SCIV 11, 1960, 1, p. 141-144, nr. 1. 208 CIL III 10507; V. Pârvan, op. cit., p. 318. 209 CIL IX 4965. 210 CIL XI 3718 = ILS 1053; Le Bohec, Légion, p. 125 şi p. 376; Franke, Legionslegaten, p. 68-71, nr. 39: „Nicht eindeutig zu klären ist, welcher Kaiser, ob noch Traian oder erst Hadrian, ihn zum Legionslegaten ernannt hat” (p. 69-70). 211 CIL IX 5833 = ILS 1059.

181

de legiune a fost legat al Lusitaniei şi proconsul al provinciei Baetica, devenind apoi

concul).

T. Prifernius Sex. f. Quirina Paetus Rosianus Nonius Geminus Laecanius

Bassus [Fron]to? apare într-o inscripţie fragmentară, descoperită la Monteleone

Sabino (Trebula Mutuesca, Italia, Regio IV)212, numele său fiind cunoscut şi din

scrisorile lui Plinius cel Tânăr (Ep., 10, 26). Aflăm că a fost legat al legiunii XI

Claudia pia fidelis în timpul lui Traian, acesta având deja numele de Parthicus

(legatus divi Traiani Parthici legionis XI Claudiae). Având în vedere că, cel mai

probabil, când vorbeşte de treptele inferioare ale carierei sale foloseşte numai divus

Traianus, am putea emite ipoteza că legaţia sa de legiune se poate data în anii 116-

117.

Ignotus. Pe o inscripţie extrem de fragmentară, descoperită la Trebula

Mutuesca (Monteleone, Italia, Regio IV), este redat în ordine inversă un cursus

honorum senatorial, în care este menţionată şi legiunea XI Claudia p. f. în acea parte a

inscripţiei unde am aştepa o legaţie de legiune213. Din păcate nu se poate afirma mai

nimic despre identitatea acestui personaj, ajuns proconsul, iar despre datare putem

spune doar că este cel mai probabil din secolul al II-lea (post 89 deoarece a fost

tribunus militum legionis I Minerviae piae fidelis).

Ignotus. Pe o inscripţie descoperită la Castelmadama (Italia, Latium), apare un

personaj, al cărui nume s-a pierdut, despre care aflăm că a fost leg(atus) leg(ionis) XI

Claud(iae), fără a putea preciza dacă se referă la perioada când staţiona în Moesia

Inferior. Oricum un terminus post quem pentru această inscripţie este prezenta unei

legiuni Adiutrix, pe care acesta o comandase poate tot în calitate de legat, având în

vedere că apare în forma de genitiv, doar [---]tricis, exact înaintea menţiunii legaţiei

legiunii XI Claudia214.

Ignotus. Pe o inscripţie descoperită la San Lorenzo (Italia, Regio XI), pe un

fragment de bloc de marmură, apare un personaj, al cărui nume a căzut în spărtură, şi

care era în acel moment legatus Augusti pr. pr. provinciae Thraciae şi patronus

splendissimae coloniae Mediolaniensium. Înainte de acest moment acesta fusese, în

ordine inversă: legatus Augusti XI Claudiae p. f., praetor, legatus pr. pr. provinciae

212 M. Buoncore, Epigraphica 65, 2003, p. 47-61 = AnnÉp 2003, 579. 213 M. Torelli, Atti dell’Accademia nazionale dei lincei 18, 1963, p. 256 = AnnÉp 1964, 18: [------] / [---] PERP ·PROC II[---] / LEG · XI · CL · P · F · CVR V[iae---] / [trib. mi]L · LEG · I · M ·P · F · XVIR [stlit. iud] / [---]IAE EIVS. 214 CIL XIV 3518.

182

Narbonensis, tribunus plebis, quaestor, tribunus militum legionis IIII [Flaviae].

Inscripţia datează după jumătatea secolului al II-lea, când Mediolanum devine

colonia215.

Ignotus. Pe o inscripţie extrem de fragmentară, descoperită la Durostorum,

apare un legat al legiunii al cărui nume a căzut în spărtură, în timpul legaţiei lui Q.

Roscius Murena Pompeius Falco, în Moesia Inferior, în intervalul 116-117216.

3. 2. Tribuni militum legionis

M. Aelius Aurelius Theo apare pe o inscripţie de la Ariminum în timp ce

exercita funcţia de iuridicus de infinito per Flaminiam et Umbriam Picenum217. Pe o

inscripţie descoperită la Bostra (Arabia), apare ca legatus Augustorum pr. pr. legionis

III Cyrenaicae Valerianae Gallianae218. Acest personaj fusese tribunus militum

laticlavius legionis XI Claudiae, poate în vremea lui Maximinus Thrax sau Gordianus

III sau cel mai târziu la începutul domniei lui Philippus Arabs. 219 Ti. Claudius Agrippa apare pe o inscripţie de la Termessos, Pisidia , ca

ceilivarco" legew'no" iaV Klaudiva" eujsebou'" pisth'", după ce fusese tribun al

cohortei I Pannoniorum equitata veterana care staţiona în Moesia Superior220, devine

tribun angusticlav al legiunii XI Claudia pia fidelis în timpul lui Antoninus Pius şi

apoi prefect al alei I Thracum Herculiana în Syria (tot în timpul lui Antoninus Pius,

ante a. 140/145).

[L. Eggius] Cor. Ambibulus Pomponius Longinus Cassianus L. Maecius

Postumus apare pe o inscripţie de la Aeclanum (Grotte, lângă Mirabella, Italia, regio

II), care îi redă cariera. A fost consul în anul 126 şi înainte, la începutul carierei,

fusese tribunus militum laticlavius legionis XI Claudiae p. f., în timpul domniei lui

Traian221.

L. Fabius M. f. Gal. Cilo Septiminus Catinius Acilianus Lepidus Fulcinianus,

de origine hispanică, apare pe două baze de statuie de la Roma şi pe o inscripţie din

215 AnnÉp 1950, 91= AnnÉp 1974, 344. 216 I. I. Russu, AISC 2, 1933-1935, p. 217 = AnnÉp 1936, 14. Guvernatorul apare în 3 inscripţii de la Tomis, CIL III 7537 = ISM II 43; ISM II 44; AnnÉp 1957, 336 = ISM II 46; Thomasson, Laterculi, col. 324, nr. 22 217 CIL XI 376 = ILS 1192. 218 CIL III 89 = ILS 1193. 219 SEG VI 628 = AnnÉp 1929, 125; PME, C 115. 220 Spaul, Cohors2, p. 333; O. Ţentea, Fl. Matei-Popescu, ActaMN 39-40/I, 2002-2003 (2004), p. 290 221 CIL IX 1123.

183

222Antiochia Pisidiae , consul în anul 193. A fost tribunus militum laticlavius al

legiunii XI Claudia în ultimii ani de domnie ai lui Marcus Aurelius, întrucât în jur de

cca 181-183 era legat al legiunii XVI Flavia Firma din Syria. La începutul domniei

lui Severus Alexander, acesta a devenit dux vexillationum per Italiam exercitus Imp.

Severi223. 224 M. Fabius M. f. Quirina Magnus Valerianus . Conform inscripţiei de la

Clusium, care păstrează cariera sa, fusese tribun al legiunii XI Claudia, ca după

îndeplinirea unor altor îndatoriri să devină legat al legiunii I Italica. Cel mai probabil

în timpul domniei comune a lui Marcus Aurelius şi Commodus (legatus

Augg(ustorum) legionis I Italicae).

P. Maevius Saturninus Honoratianus, tribunus militum laticlavius, apare pe o

dedicaţie pusă la Lambaesis pentru Hercule şi pentru sănătatea împăraţilor Septimius

Severus şi Caracalla şi în onoarea acestui tribun (in honorem P. Maevi Saturnini

Honoratiani)225.

L. Minicius L. f. Galeria Natalis Quadronius Verus apare în celebrul cursus

honorum păstrat la Tibur, la începutul carierei sale, ca tribunus militum legionis I

Adiutricis p. f. item legionis XI Claudiae p. f. item legionis XIIII Geminae Martiae

Victricis. Toate aceste comenzi militare fiind înregistrate şi de o inscripţie descoperită

la Barcelona (Barcino), de unde era originar, şi în care apare împreună cu tatăl lui, L.

Minicius Natalis226. Va deveni apoi consul (suff. în anul 139, CIL XVI 175), legat al

Moesiei Inferior (142-144) şi proconsul al provinciei Africa, după ce a servit ca legat

al legiunii VI Victrix în Britannia şi apoi în câteva curatele italice (praefectus

alimentorum, curator via Flaminia, operum publicorum et aedium sacrarum). A fost

quaestor candidatus divi Hadriani et eodem temporem legatus provinciae Africae

dioceseos Carthaginiensis proconsulis patris sui (în jur de 123). În aceste condiţii

tribunatele de legiune se pot data în chiar primii ani de domnie ai lui Hadrian227.

222 AnnÉp 1926, 79 = AnnÉp 1927, 93; CIL VI 1408 = ILS 1141 = IDRE I 12 = AnnÉp 2003, 298; CIL VI 1409 = ILS 1142. PIR2 F 27; A. Caballos Rufino, Los senadores hispanoromanos y la romanización de Hispania (siglos I al III p. C.). I. Tomo I: Prosopografia, Monografias del Departamento de Historia Antigua de la Universidad de Sevilla, Ecija, 1990, p. 132-135, nr. 66; E. Dabrowa, în D. L. Kennedy, The Roman Army in the East, JRA Suppl. Ser. 18, Ann Arbor, 1996, p. 291-292. 223 CIL VI 1408f = ILS 1141f; PIR2 F 27; Wesch-Klein, Soziale Aspekte, p. 15 224 CIL XI 2106 = ILS 1138; E. Groag, RE VI, 1909, col. 1775-1776, nr. 97. 225 AnnÉp 1912, 17. Vezi şi CIL VIII 2741 = AnnÉp 1913, 11 226 Caballos Rufino, op. cit., p. 227-229, nr. 128. 227 CIL XIV 3599 = ILS 1061 = InscrIt IV, I, 113; CIL XIV 3600 = InscrIt IV, I, 114 (extrem de fragmentară); CIL II 4509 = 6145 = ILS 1029 = IDRE I 172; PIR2, V/1, M 620. B. E. Thomasson, Die Statthalter der römischen Provinzen Nordafrikas, II, Lund, 1960, p. 72-74 („Das Prokonsulat gehört

184

Totuşi ar fi posibil ca tribunatul în legiunea XIV Gemina Martia Victrix să fi fost

exercitat în anii 113-116/117, când tatăl său a fost guvernator al Pannoniei

Superior228, în aceste condiţii tribunatul în legiunea XI Claudia ar putea fi datat în anii

fie înainte de 113, fie chiar după 113, oricum nu mai târziu de anul 115.

Cl. Paternus Clementianus apare pe o inscripţie descoperită la

Epfach/Abudiacum (Raetia), din care aflăm că fusese praefectus I cohortis classica,

tribunus militum legionis XI Claudiae şi apoi praefectus equitum alae Silianae

torquata c. R., urmând apoi o carieră procuratoriană229. Tribunatul său ar putea data

din timpul lui Traian; J. Fitz observa că anumiţi cavalerii (PME B 21, C 162, G 8, P

107), care efectuaseră prima militia în zona limesului renan, Traian i-a transferat ca

tribuni ai legiunilor din Pannonia, în vederea participării la la războiul dacic, unii

dintre ei efectuând şi tertia militia în zona danubiană230. În aceste condiţii, deşi nu

sunt de acord cu Fitz că tribunul în discuţie a activat în Pannonia, sunt de acord că

acest tribunat ar putea data din timpul războaielor dacice când legiunea a staţionat la

Oescus.

A. Seius Zosimus, tribunus militum angusticlavius, apare pe o inscripţie

funerară de la Roma, din care aflăm că fusese prefect al unei cohorte III

Bracaraugustanorum (fără a şti care dintre ele) şi apoi tribun al legiunii. Din păcate,

este foarte greu de datat momentul tribunatului său231.

folglich in den späteren Teil der Regierung des Antoninus Pius”); pentru proconsulatul tatălui său vezi ibidem, p. 62-63; Alföldy, Konsulat, p. 208, datează proconsulatul din Africa în 154/155; Thomasson, Laterculi praesidum, col. 381-382, nr. 86. Pentru legaţia din Moesia Inferior vezi Stein, Legaten, p. 68; Fitz, Laufbahn, p. 14-15; Thomasson, Laterculi praesidum, col. 133, nr. 82 (datată 142-144, după legaţia lui Antonius Hiberus şi înainte de anul 145 când este atestat Ti. Claudius Saturninus). Vezi inscripţia fragmentară de la Callatis, care îl menţionează în această calitate (E. Ritterling, JÖAI 10, 1907, p. 307-311; IGR I 653 = ISM III 114; A. Avram SCIVA 47, 1996, 1, p. 5-8, nr. 1, cu propuneri noi de restituire a textului grecesc şi cu o bibliografie aproape completă; vezi comentariul aceluiaşi autor în ISM III, p. 445-446.) De asemenea, vezi inscripţia descoperită la Troesmis, publicată în 1969, ISM V 141 (A. Rădulescu, Pontica 1, 1969, p. 319-323; vezi încă J. Reynolds, JRS 61, 1971, p. 144-145 = AnnÉp 1972, 547), datată după ianuarie 140 (Antoninus Pius este trecut cos. III şi înainte de 145, când acesta a devenit cos. IV); Alföldy, Konsulat, p. 230. Legaţia de legiune în Britannia a fost datată la începutul deceniului al patrulea al secolului al II-lea (A. R. Birley, The Fasti of Roman Britain, Oxford, 1981, p. 244-246: „This legate can be dated with some precision, to the early 130s.”). 228 PIR2, V/1, M 620: „sine dubio anno 115/117, tum cum pater eius provinciae Pannoniae superioris praeerat”, cu trimitere la Ritterling, RE XII, 1925, col. 1697. Pentru legaţia tatălui său în Pannonia Superior vezi A. Dobó, Die Verwaltung der römischen Provinz Pannonien von Augustus bis Diokletian. Die provinziale Verwaltung, Amsterdam, 1968, p. 105-106, nr. 79; J. Fitz, Die Verwaltung Pannoniens in der Römerzeit, II, Budapesta, 1993, p. 473-474, nr. 281 (atestat între 113, RMD II 86 şi 116, CIL XVI 64). 229 CIL III 5776 = ILS 1369 = AnnÉp 1968, 406 = IDRE II 243; vezi încă CIL III 5775 = IDRE II 242; 5777; Pflaum, Carrières, 150 bis; PME, C 162. 230 J. Fitz, Standortwechsel militärischen Einheiten in prosopographischer Hinsicht, Akten des 14. Internationalen Limeskongresses 1986 in Carnuntum, Viena, 1990, p. 31-38 231 CIL VI 3536; PME, S 14.

185

M. Stabius M. f. Fabia Colonus, domo Luca, tribunus militum angusticlavius,

după cum apare pe o inscripţie descoperită la Tropaeum Traiani, o dedicaţie către I.

O. M., Hercules, Ceres şi Liber Pater, în sănătatea lui Antoninus Pius, pe timpul

guvernatorului T. Vitrasius Pollio232.

T. Vibius Pius, tribunus militum angusticlavius, apare pe o inscripţie de la

Pergam, fără a fi siguri dacă este vorba de această legiune (ia/) sau de legiunea VII

Claudia (zV)233 234. E. Birley consideră că este vorba de legiunea XI Claudia . Inscripţia

datează din perioada Severilor235.

Ignotus apare pe o inscripţie descoperită la Ephes ca praefectus al(ae)

pr(imae) A[sturum236, tri]b(unus) militum leg(ionis) XI Cl(audiae) (angusticlavius),

fie în timpul lui Marcus Aurelius şi Lucius Verus, fie mai degrabă în timpul Septimius

Severus şi Caracalla (procurator Augustorum nostrorum). Inscripţia pare a data din

perioada 202-205. Personajul era probabil originar, ca şi Septimius Severus, din

Leptis Magna237.

3. 3. Primipili legionis

M. Aquilius M. f. Fabia Felix apare pe două inscripţii de la Antium şi Cannes

primus pilus legionis XI Claudiae238, poate este identic cu acel Aquilius centurio

notus caedibus senatoriis, menţionat în SHA (Didius Iulianus, 5, 8; Pescennius Niger,

2, 6). Atunci primipilatul său ar data din prima parte a domniei lui Septimius Severus

(vezi mai sus întreaga discuţie).

Iulius Ferox, primipilus legionis XI Claudiae, este însărcinat de guvernatorul

M. Servilius Fabianus Maximus (iussu v. r. Servili Fabiani cos.) să pună o bornă

delimitatoare în locus Subiati, în teritoriul legiunii de la Durostorum. Inscripţia a fost

descoperită la Smilec (Bulgaria, regiunea Silistra)239 şi datează din timpul legaţiei

guvernatorului menţionat, aproximativ 162-164240.

232 AnnÉp 1901, 48 = CIL III 142141 = Aricescu, Armata, p. 38 şi SE 34; PME, S 60 233 AnnÉp 1933, 270. 234 E. Birley, Corolla E. Swoboda, p. 54-67. 235 PME, V 103; K. Strobel, ZPE 70, 1987, p. 287, nota 87. 236 Această unitate staţiona la Hoghiz, în Dacia Inferior, Petolescu, Auxilia, p. 62-63, nr. 3; O. Ţentea, Fl. Matei-Popescu, ActaMN 39-40, 2002-2003 (2004), p. 262. 237 CIL III 6075 = ILS 1366 = IDRE II 378; Pflaum, Carrières, nr. 241; PME, Inc. 19. 238 CIL X 6657 = ILS 1387; AnnÉp 1944, 80; PIR2 A 988. Pflaum, Carrières, II, 598; Saxer, Vexillationen, p. 43-44, nr. 75-76. 239 V. Velkov, Studia Balcanica 1, 1970, p. 55-58 = AnnÉp 1969-1970, 567; idem, Roman Cities in Bulgaria. Collected Studies, Amsterdam, 1980, p. 111-114. 240 Stein, Legaten, p. 76-77; Fitz, Laufbahn, p. 47; R. Syme, Dacia, N. S. 12, 1968, p. 337.

186

L. Flavius L. f. Palatina Victor, Ostia, primus pilus leg(ionis) XI Claudiae

Alexandrianae, pune, împreună cu fiul său, L. Flavius Italus, intrat deja în tagma

ecvestră, o inscripţie pentru mai multe divinităţi la Malak Preslavetz (Nigrianianis,

Candidiana), nu departe de Durostorum. Având în vedere epitetul legiunii, inscripţia

datează din timpul domniei lui Severus Alexander241.

Nonius Felix apare pe o inscripţie descoperită lângă Apamea, Phrygia, din

vremea lui Septimius Severus şi Caracalla, pusă de vexillaţia aflată sub cura Non(ii)

Felicis v(iri) o(ptimi) p(rimi) p(ili) praepo(siti) vex(illatio) Aulutre(nensis) mil(itum)

conducto(rum) kastelli leg(ionis) XI Cl(audiae)242. Este vorba fără îndoială de

evenimente care s-au petrecut în timpul uneia dintre expediţiilor orientale ale lui

Septimius Severus. După cum se ştie în acea vreme Ti. Claudius Candidus a fost: dux

exercitus Illyrici expeditione Asiana item Parthica item Gallica243.

C. Valerius C. Valeri f. Iulianus, originar din Colonia Ulpia Zermizegetusa,

primus pilus legionis XI Claudiae III piae fidelis, apare pe o inscripţie funerară, faţa

anterioară a unui sarcofag, descoperită la Ostrov/ Durostorum. Acesta la 88 de ani se

afla încă în exerciţiul funcţiunii244. Epitetul III pia fidelis trebuie legat de unul din

evenimentele de la jumătatea secolului al III-lea, din timpul domniei lui Gallienus,

poate cele din jurul anilor 256-257245. De asemenea, trebuie remarcată grafia

Zermizegetusa, extrem de răspândită în secolul al III-lea, după cum o demonstrează şi

o diplomă militară al unui pretorian, originar din aceeaşi colonie dacică246.

241 V. Velkov, Archaeologia Classica 23, 1971, p. 121-123, tav. XLV = AnnÉp 1972, 504: I. O. M. / et Iunoni R[egi]/nae, Minervae, M[a]/tri, Patri, Urbi Roma[e] / aeternae ceterisquae (sic!) / diis immortalibus, L. / Flavius L. fil. Palatina / Victor, Ostia, p(rimus) p(ilus) leg(ionis) / XI Cl(audiae) [A]lexandriana[e] / cum L. Flavio Italo, fili/o, equite Romano / votum solvit. 242 M. Christol, Th. Drew-Bear, Un castellum romain près d’Apamée de Phrygie, Ergänzungsbände zu den Tituli Asiae Minoris, nr. 12, Viena, 1987, p. 34-46, nr. 6 = AnnÉp 1987, 941 = M. Christol, T. Drew-Bear, Inscriptions militaires d’Aulutrene et d’Apamée de Phrygie, în Y. Le Bohec, La hiérachie (Rangordnung) de l’armée romaine sous le Haut-Empire. Actes du Congrès de Lyon (15-18 septembre 1994) rassemblés et édités par Yann Le Bohec, Paris, 1995, p. 69-72 = AnnÉp 1995, 1512: [I. O. M.] / et Iun[oni Reg.] / pro salu(te) D D / N N Imp(eratorum) Aug(ustorum duorum) / et Iuliae matris kas(trorum) / suc cura Non. Felicis / v(iri) o(ptimi) p(rimi) p(ili) praepo(siti) / vex(illationis vel -illationum/-illationibus) Aulutre(nae) mil(ites vel -itum) conducto(res vel -rum) kastelli / leg(ionis) XI Cl. Fl. Sabinian(us) / tess(erarius), Val. Silvanus et Val. / Castus, Mucatr(a)l(is) Dolei, / Aur. Seupro et Aur. Tarsa, leg(ionis) I Ita(licae) / [I]ul. Vitalis, Iul. Firmus. 243 CIL II 4114 = ILS 1140; Filow, Legionen, p. 78. 244 M. Bărbulescu, A. Rădulescu, Pontica 15, 1982, p. 153-159; AnnÉp 1983, 880 = IDRE II 333: D. [M.] / C. Val(erio) C. Val. filio colonia Ulp(ia) / Zermizegetusa Iuliano p. p. / leg(ionis) XI Cl(audiae) III p(iae) f(idelis) qui vixit ann(is) / LXXXVIII Pompeia Aquilina coniux / et Val(erius) Aquilinus et Pomp(eia) / Iuliane (sic!) et Valerii Vibianus et Pomp(eius) Iulianus / fili(i) et heredes patri / pientissimo et merentissimo / faciendum curaverunt (MINAC, inv. 31704). 245 M. Bărbulescu, A. Rădulescu, Pontica 15, 1982, p. 157-158. 246 RGZM, nr. 59.

187

3. 4. Centuriones legionis

M. Aebutius M. f. Ulpia Papiria Troiana Victorinus, originar din Poetovio, din

Pannonia Superior. Acesta a servit ca centurion în mai multe legiuni, al doilea

centurionat fiind în legiunea XI Claudia, dacă admitem o ordine directă de redare a

carierei sale, dacă nu atunci este penultimul şi cariera a început-o în legiunea XV

Apollinaris. Inscripţia sa funerară a fost descoperită la Ancyra şi datează din timpul

lui Marcus Aurelius şi Lucius Verus, după opinia lui O. Richier. O datare timpurie, în

vremea lui Traian, după cum a propus C. C. Petolescu (IDRE II), este mai greu de

demonstrat247. Interesant modul de redare al tribului lui Traian, pe lângă Papiria, fiind

adăugate Ulpia Troiana.

P. Aelius Fronto, centurio legionis XI Claudiae, a ridicat un altar de marmură

în cinstea zeiţei Diana la Montana248. De asemenea, a mai ridicat un altar şi în cinstea

lui Apollo, în acelaşi sanctuar249. Activitatea acestui personaj se poate data în cursul

secolului al II-lea.

Aelius Severus, centurio legionis XI Claudiae, a ridicat un altar în cinstea

zeului Silvanus250. Activitatea acestui personaj ar putea data din a doua jumătate a

secolului al II-lea.

C. Aemilius Donatus, centurio legionis XI Claudiae, a ridicat o bază şi o

statuie zeiţei Diana Augusta la Montana, cel mai probabil în a doua jumătate a

secolului al II-lea251.

[.] Aemilius Q. fil. Pap. Pudens, centurio legionis XI Claudiae, apare pe o

bază de statuie descoperită la Thina (Thenae), în Africa, pe când era centurion al

legiunii III Augusta de la Lambaesis. Aflăm că a fost [adl]ectus in comitatu

imp(eratoris)[Com]modi Aug(usti) Pii Felicis şi din inscripţie aflăm că a fost fratele

lui Q. Aemilius Laetus, celebrul prefect al pretoriului din vremea lui Commodus252.

Annius Saturninus, centurio legionis XI Claudiae, a dedicat un altar lui Deus

Invictus pentru sănătatea împăratului Marcus Aurelius (M. Antoninus Verus),

descoperit la Cogarcea, în apropiere de Adamclisi253.

247 CIL III 6761 (= 260; cf. EE V nr. 48) = IDRE II 399 = Richier, Centuriones ad Rhenum, p. 364-366; Benea, op. cit., p. 129, nr. 79. 248 Montana, I, p. 26, nr. 9 = AnnÉp 1987, 876 = Montana, II, p. 10-11, nr. 16. 249 Montana, I, p. 31, nr. 23 = AnnÉp 1987, 886 = Montana, II, p. 18, nr. 34. 250 Gerov, Romanizmăt, p. 357, nr. 6 = Montana, II, p. 39, nr. 88. 251 Montana, I, p. 23-34, nr. 4 = AnnÉp 1987, 871 = Montana, II, p. 11, nr. 17. 252 AnnÉp 1949, 38. 253 Gr. Tocilescu, AEM 8, 1884, p. 5, nr. 11: „Ara aus gewöhnlichem Stein; befindet sich im Kirchenaltar des Dorfes Kărdscha, wo sie als Fuss für den Messtisch dient. Das Monument kommt aus

188

Antonius Proclus, centurio legionis XI Claudiae, a dedicat un altar zeului

Vulcanus la Balaklava, în sudul peninsulei Crimeea, descoperit cu ocazia săpăturilor

din sanctuarul lui Dolichenus254. Inscripţia datează de la sfârşitul secolului al II-lea.

Aurelius Maturus, centurio legionis XI Claudiae Antoninianae, apare pe un

altar dedicat lui Hero Suregethus, unul din numele sub care a fost adorat cavalerul

trac, descoperit la Durostorum255. Cognomen-ul centurionului este de origine celtică,

iar momentul ridicării acestui altar se plasează în timpul domniei lui Caracalla256.

Aurelius Mica, centurio legionis XI Claudiae, a ridicat o inscripţie în memoria

fiului lui, înrolat la vârsta de 16 ani, şi care a servit numai patru ani, probabil tot în

legiunea XI Claudia257. Piatra funerară a fost descoperită la Ezerče şi se poate data în

prima jumătate a secolului al III-lea, evident după anul 212.

Cocceius Hortensius, centurio legionis XI Claudiae, apare pe o inscripţie

funerară de la Tomis, în calitate de tată a unei anume Cocceia Hortensia, soţia lui

Ulpius Balimber, (centurio) princeps legionis I Italicae, cea care a ridicat această

inscripţie în memoria fiilor ei Ulpius Hortensius şi Ulpius Balimber258. Inscripţia ar

putea data fie din a doua jumătate a secolului al II-lea, fie din prima jumătate a celui

următor. Extrem de interesantă este această înrudire a celor doi centurioni şi mai

interesant cum cei doi nepoţi au încercat prin nume să păstreze ambele tradiţii

familiale. Nemenţionarea celor doi, ca asociaţi în ridicarea monumentului funerar,

indică poate faptul că şi aceştia erau morţi de mult.

den Ruinen von Adam-Clissi her, wo sich ein grosses römisches Lager mit noch sichtbaren Schutzmauern befindet”; CIL III 7483 = CIMRM II, p. 366, nr. 2311 = AnnÉp 1960, 342. 254 T. Sarnowski, V. M. Zubar, O. J. Savelja, Zum religiösen Leben niedermoesischen Vexillationen auf der Südkrim. Inschriftfunde aus dem neuentdeckten Dolichenum von Balaklawa, Historia 47, 1998, 3, p. 330-331, nr. 5 = AnnÉp 1998, 1161; T. Sarnowski, O. J. Savelja, Das Dolichenum von Balaklawa und die römischen Streitkräfte auf der Südkrim, ArcheologiaWarszawa 49, 1998, p. p. 44-45, nr. 35. 255 V. Pârvan, Rivista di Filologia, N. S. 2, 1924, p. 310 = AnnÉp 1925, 108; V. Beševliev, Epigrafski prinosi, Sofia, 1952, p. 68, nr. 114 = AnnÉp 1957, 305; E. Bujor, SCIV 11, 1960, 1, p. 149-151, nr. 5. Vezi încă Oppermann, Thrakische Reiter, p. 116, cu trimiterea la o inscripţie de la Philippi unde mai apare această epicleză a eroului (P. Pilhofer, Philippi II. Katalog der Inschriften, Tübingen, 2000, nr. 133) şi cu trimiterea la alte două inscripţii de la Dobroplodno, din teritoriul Marcianopolis şi de la Prilepci, un sat tot din SE Bulgariei, IGB V 5329, 5610. 256 Fitz, Honorific Titles, p. 61, nr. 212. 257 CIL III 12440. Cognomen-ul Mica este de origine tracică. Tradiţia istorică atribuie acelaşi nume şi tatălui împăratului Maximinus Thrax (SHA, Maxim., 1, 5-6: „ hic de vico Threiciae vicino barbaris, barbaro etiam patre et matre genitus,... et patri quidem nomen Micca”). 258 A. Rădulescu, SCIVA 14, 1963, 1, p. 97-98, nr. 15; Aricescu, Armata, p. 220, nr. 54, p. 204-205, nr. 47 = ISM II 260 = AnnÉp 1988, 1003.

189

L. Cocceius Marcus, centurio legionis XI Claudiae p. f., praepositus numeri

civium Romanorum, atestat la Montana, la jumătatea secolului al III-lea259.

M. Cocceius Silvanus, centurio legionis XI Claudiae, a ridicat un altar de

marmură lui Apollo, pentru sănătatea casei imperiale severiene, în perioada 198-211

(Geta are numele martelat), descoperit la Montana260.

Q. Caecilius Larensis, centurio legionis XI Claudiae, a ridicat un altar zeiţei

Diana la Montana261, în sănătatea guvernatorului M. Pontius Laelianus, din perioada

165-166/167262.

Castus Attici f., centurio (legionis XI Claudiae), a ridicat împreună cu fraţii

lui, soldaţi în aceeaşi legiune, şi cu unchiul lor o stelă funerară în memoria părinţilor

lor, Atticus CECITIAS şi SARBIS Celsi (filia), descoperită refolosită la incinta

constantiniană de la Tropaeum Traiani263. Inscripţia datează, pe baza redării numelor

acestor personaje, din a doua jumătate a secolului al III-lea sau chiar, urmărind

caracterele paleografice, mai degrabă din ultimul sfert al secolului al III-lea.

Cornelius Faustus, centurio legionis XI Claudiae, a dedicat un altar zeului

Mithras Invictus, al cărui loc de descoperire nu se cunoaşte dar care a fost atribuit

castrului Durostorum264. Cel mai probabil, având în vedere dedicaţia, ca activitatea

acestui centurion să dateze din intervalul jumătăţii secolului II şi jumătatea secolului

al III-lea.

M. Domitius Capetolinus, centurio legionis XI Claudiae p. f., domo

Capetoliade, apare pe o inscripţie funerară descoperită la Constanţa şi trimisă apoi la

Paris, la jumătatea secolului al XIX-lea265. Aflăm că a trăit 32 de ani, şi că a murit la

câteva luni după ce a fost făcut centurion. Era originar din Capitolias, din Syria,

nomen-ul indicând o totuşi o origine italică a strămoşilor lui. Menţiunea p. f. permite

datarea acestei inscripţii în prima jumătate a secolului al II-lea, cel mai probabil în

259 AnnÉp 1985, 746 = Montana, II, p. 32, nr. 65. Despre această unitate vezi Fl. Matei-Popescu, SCIVA 52-53, 2001-2002, p. 230-231. 260 Montana, I, p. 32, nr. 24 = AnnÉp 1987, 887 = Montana, II, p. 19, nr. 38. 261 AnnÉp 1987, 869 = Montana, II, p. 7-8, nr. 10. 262 Stein, Legaten, p. 78-79; Fitz, Laufbahn, p. 48. 263 Gh. Ştefan, Pontica 7, 1974, p. 252; Conrad, Grabstelen, p. 199-200, nr. 274. 264 G. Tocilescu, AEM 3, 1879, p. 44, nr. 15 („Kleiner Altar von Sandstein, gef. in Bulgarien”); CIL III 7445 = CIMRM II, p. 357-358, nr. 2273 (MNA L 771). CIL III, Domaszewski: „Durostorum? Huc rettuli propter argumentum”. Inscripţia s-ar putea găsi la Bucureşti, dar nu am reuşit să o identific în colecţiile MNA. 265 CIL III 771 = ISM II 348.

190

timpul domniei lui Hadrian. Prezenţa sa la Tomis trebuie să fie pusă în legătură cu o

misiune pe lângă statul major al guvernatorului provinciei.

Flavius Maximus, centurio legionis XI Claudiae, aflat în fruntea vexillaţiei

legiunii de la Almus (Lom), în teritoriul Montanei, din anul 155 (Severo et Sabiniano

consulibus), deplasată în această zonă pentru a participa la o vânătoare, având în

vedere că printre membrii vexillaţiei se află şi trei immunes venatores. Mai apar de

asemenea, un tesserarius, un tubicen, un cornicen, un medicus, şi un decurio ex equite

legionis XI Claudiae266.

M. Herennius, Tromentina, Valens, originar din Salona, apare pe o inscripţie

descoperită pe teritoriul provinciei Pannonia Inferior, la Cibalae (Vinkovce), unde a

murit în timp ce era centurion al legiunii IIII Flavia, hastatus posterior, în cohorta V.

La începutul carierei sale centurionale fusese evocatus legionis XI Claudiae şi apoi

centurion în aceeaşi legiune. Şi-a continuat apoi cariera în mai multe legiuni din zona

moesico-pannonică267. Acesta este un exemplu de carieră centurională pornită ex

caliga şi care s-a întins, pe durata a 55 de ani. Întrucât avea 85 de ani când a murit,

putem presupune că a devenit centurion în jurul vârstei de 30 de ani.

C. Iulius Africanus, centurio legionis XI Claudiae, a pus o dedicaţie lui Apollo

şi Dianei pentru sănătatea guvernatorului T. Vitrasius Pollio, descoperită la

Montana268.

Iulius Favor, centurio legionis XI Claudiae, a pus o dedicaţie în cinstea lui

Apollo, descoperită la Tropaeum Traiani. Inscripţia datează, pe baza caracterelor

paleografice, din secolul al III-lea269.

Iulius, centurio legionis XI Claudiae R(egionarius ?), apare pe o placă de

marmură care menţionează refacerea unui templu al zeiţei Diana Plestrensis, din

iniţiativa unui guvernator al Moesiei Inferior, al cărui nume a căzut în spărtură, prin

grija acestui centurion. Inscripţia a fost descoperită la confluenţa râurilor Beli Lom şi

Cerni Lom şi a fost datată în prima jumătate a secolului al III-lea, şi, având în vedere

266 CIL III 7449 = Montana, II, p. 2, nr. 1; C. C. Petolescu, în Prinos lui Petre Diaconu la 80 de ani, p. 242, nr. 2. 267 CIL III 13360: D. M. / Herennio / Tromentina Valenti / Salona evocato / leg. XI Cl. › leg. eiusd(em) / › leg. I Adi. › leg II Adi. / › leg. XV Apol. › leg. iteru(m) / I Adi. › leg. IIII Fl. Coh V / hast. post. stip. LV / vixit annis LXXXV / M. Herennius Helius / libertus et heres / patrono b. m. f. c. / h. m. h. n. s. 268 AnnÉp 1985, 751 = AnnÉp 1987, 247 = Montana, II, p. 23, nr. 47. Inscripţia se poate data între anii 156-158, când T. Pomponius Proculus Vitrasius Pollio este atestat guvernator al Moesiei Inferior (Stein, Legaten, p. 72-75; Fitz, Laufbahn, p. 47). 269 D. Ciurea, N. Gostar, ArhMol 6, 1969, p. 111-112, nr. 1 = AnnÉp 1972, 522

191

marterlarea numelui guvernatorului, mai precis în perioada 238-241, când este atestat

Tullius Menophilus270.

Iulius, centurio supernumerarius legionis XI Claudiae, apare pe o inscripţie de

la Aquileia, care se poate data în a doua jumătate a secolului al III-lea, poate chiar la

sfârşitul acestuia. Acesta servise 24 de ani, fiind în vârstă de aproximativ 40 de ani

(annorum circiter XXXX). A fost tiro probitus (sic!) la vârsta de 16 ani, fiind apoi

trecut în perioada de antrenament pentru a deveni eques (discens equitum), devine

apoi eques şi apoi magister equitum271.

Iulius Saturninus, centurio legionis XI Claudiae, apare pe o bază de monument

funerar descoperită la Histria, ridicată de două liberte Iulia Calliotera şi fiica acesteia

(poate chiar împreună cu acest centurion), Iulia Glykena, împreună cu soţul ei,

Aurelius Chrestus Severus272. Pe baza caracterelor paleografice, inscripţia, în limba

greacă, se poate data în vremea dinastiei Severilor.

C. Maenius Haniochus, domo Corinthi, centurio legionis XI Claudiae p. f., a

pus o dedicaţie la Theba, în Egipt, pe data de 19 aprilie 127, pe una din statuile

atribuite lui Memnon, fiul Aurorei (de fapt una dintre cele două statui uriaşe ale

faraonului Amenophis III, care scoteau anumite sunete, pe care cei ce vizitau locul le

auzeau şi înregistrau evenimentul în scris; 18 inscripţii latine se află pe aceste două

monumente)273. Acesta a mai servit în legiunea I Italica, pentru a fi apoi transferat în

Egipt, centurion al legiunii II Traiana fortis. Era originar din Achaia, de la Corinth,

270 V. Velkov, Actes IX, Mamaia, p. 152, pl. 31 = idem, Roman Cities in Bulgaria. Collected Studies, Amsterdam, 1980, p. 56-59 = AnnÉp 1974, 574: ....I.....R / I....us leg. / Aug. pr. pr. templum / Dianae Plestren/sis vetustate con/lapsum resti/tuit per Iul(ium) / .......(centurionem) leg. / XI Cl(audiae) R(...). O altă dedicaţie către aceeşi divinitate a fost descoperită în acelaşi loc, N. Anghelov, IzvestiaSofia 17, 1950, p. 279-280; Velkov, Actes IX, Mamaia, p. 151-152 = idem, op. cit., p. 55-56, datează din timpul domniei lui Hadrian. Vezi încă T. Sarnowski, Eos 76, 1988, p. 101 şi p. 103-104 cu atestarea tuturor centuriones regionarii. 271 CIL V 8278 = ILS 2333 = InscrAquil 2776; A. von Domaszewski, RO2, p. 216; Forni, Reclutamento, p. 156; A. Passerini, Legio, p. 591; C. C. Petolescu, în Prinos lui Petre Diaconu la 80 de ani, p. 243, nr. 7. Tradiţia istorică, reprezentată de Suetonius, Claudius, 25, 1, atribuie împăratului Claudius introducerea unui stipendium pentru această funcţie considerată fictivă: „stipendiaque instituit et imaginariae militiae genus, quod vocatur supra numerum, quo absentes et titulo tenus fungeretur”. 272 ISM I 292: ∆Iouvlion Satournei'non, eJkatovntarÉcon legiw'no" iaV Klau(diva"), ∆Iouliva Glukevna quÉgavter ∆Iouliva" Kalliotevra" kai; klhronovÉmªo"º ejk mevrou" ∆Ioulivou Sªaºtournivnou eJkatonÉtavrcou, pavtrono" hJmw'n, anev<s>thsa to;n É ajdriavnta meta; tou' ajndrovª"º mou, h{n me É hJ mhvthr nomivmw" parevdwken, Aujr(hlivou) CrhÉstou' Seuhvrou. 273 CIL III 42 („in Memnonis pede dextro summo”) = ILS 8759e: C. Maenius Haniochus / domo Corinthi / (centurio) leg(ionis) XI Cl(audiae) p. f. item I / Ital(icae) item II Tr(aianae) f(ortis) audivi Memnonem ante semihoram / XIII K(alendas) Mai(as) Gallicano et Titiano cos. eodem die / hora prima et dimidia.

192

nomen-ul arătând că făcea parte dintr-o familie ce obţinuse mai demult cetăţenia

romană.

Sex. Pilonius Sex. f. Stellatina Modestus, originar din Beneventum, apare pe o

lespede funerară descoperită la Ulpia Traiana Sarmizegetusa, murind în timp ce era

centurio hastatus posterior cohortis III legionis IIII Flaviae Felicis. Inscripţia îi redă

întreaga cariera de centurion: ordinem accepit ex equite Romano, militavit in

legionibus VII Claudia p. f. et VIII Augusta, XI Claudia p. f., I Minervia p. f., stipendis

centurionicis XVIIII274. Inscripţia datează din perioada 106-118, când legiunea IIII

Flavia Felix s-a aflat pe teritoriul noii provincii nord-danubiene, avându-şi garnizoana

în castrul de la Berzovia (Berzobis)275. În legiunea XI Claudia a servit probabil când

legiunea se afla încă la Vindonissa şi a venit apoi la Dunărea de Jos, împreună cu

legiunea sa, cu prilejul celei de a doua expediţii dacice a lui Traian, moment când a

fost trecut în legiunea I Minervia p. f., aflată şi ea pe frontul dacic. Poate după

sfârşitul celei de a doua campanii a fost mutat în legiunea IIII Flavia Felix.

La Humač, în apropiere de Bigeste, a fost descoperită o inscripţie care evocă

refacerea templului lui Liber Pater de către Q. Pisenius Severinus, centurio legionis

XI Claudiae (p. f. este omis)276. Inscripţia datează din a doua jumătate a secolului al

II-lea sau din prima jumătate a secolului al III-lea. Prezenţa unui centurion al legiunii

în acea zonă trebuie legată de prezenţa de beneficiari şi militari ai legiuni, însărcinaţi

cu acţiuni de poliţie pe teritoriul provinciei Dalmatia.

M. Sabidius [M. f.] Aemilia Maximus, miles legionis XI Claudiae, signifer,

cornucularius (sic!), optio at (sic!) spem ordinis, centurio legionis supra scriptae,

promotus a divo Hadriano in legionem III Gallicam, donis donatus ab eudem (sic!)

imperatorem ob victoriam Iudaicam. După acest moment personajul de faţă şi-a

continuat cariera în legiunea IIII Scythica, apoi într-o legiune I şi apoi a fost promovat

(promotus) de împăratul Antoninus Pius de două ori la rând în două legiuni al căror

nume s-a pierdut, în final fiind promovat în legiunea XIII Gemina, de la Apulum, din

274 CIL III 1480 = ILS 273 = IDR III/2 437; Richier, Centuriones ad Rhenum, p. 273-275, nr. 210; I.-A. Petiş, ActaMN 41-42, 2004-2005 (2007), p. 131, nr. 14; idem, în Dacia Augusti Provincia, p. 252, nr. 6. 275 D. Benea, Din istoria militară a Moesiei Superior şi a Daciei. Legiunea a VII-a Claudia şi legiunea a IIII-a Flavia, Cluj-Napoca, 1983, p. 151-159; C. H. Opreanu, Activitatea constructivă a legiunii IIII Flavia Felix la nordul Dunării, în anii 101-117 d. Chr., în Dacia Augusti Provincia, p. 51-74; Al. Flutur, Castrul Berzobis din perspectiva cercetărilor recente, în Dacia Augusti Provincia, p. 165-169. 276 CIL III 1789 = 6363 = 8485: Q. Pisenius Se/verinus (centurio) l[eg(ionis] XI Cl(audiae) / templum Lib(eri) Pat(ris) / vetustate corrup/tum porticib(us) adiec(i)t / restituit; Ritterling, RE XII, 1925, col. 1693.

193

Dacia Superior277. Această inscripţie a fost ridicată în onoarea acestui personaj de

convicani Scampenses şi a fost descoperită la Elbassan (Albania). Această localitate

se afla în teritoriul oraşului Dyrrhachium. Cariera acestui centurion este extrem de

interesantă, dovedind posibilitatea unei cariere importante chiar dacă este un

centurion ex caliga. De asemenea, este interesant transferul acestei în legiunea III

Gallica din Syria, probabil în directă legătură cu nevoie de personal complet a acestei

legiuni participante la războiul iudaic.

Urbanus, centurio legionis XI Claudiae, a ridicat un altar lui Apollo Sanctus,

descoperit la Montana. Activitatea acestui personaj se poate data în prima jumătate a

secolului al III-lea278.

Valerius Aulucentius (ex) leg(ione) XI Cl(audia), milita(vit) gregales (sic!)

ann(is) XIIII et centurio ann(is) III, apare pe o inscripţie funerară descoperită la

Aquileia. Acesta era originar din zona de la Dunărea de Jos sau din provincia Thracia,

întrucât cognomen-ul său are o origine tracică279. Evident şi activitatea lui datează tot

spre jumătatea secolului al III-lea.

Valerius Longinus, militavit optio leg(ionis) XI Clau(diae) ann(is) XV,

centurio ord(inatus) ann(is) VI, natus in Mensi(a) infer(iore) castell(o)

Abritanor(um), apare pe o altă inscripţie funerară descoperită la Aquileia, care datează

cel mai probabil de pe la jumătatea secolului al III-lea280. Aflăm că după ce a fost

optio o perioadă foarte lungă, personajul de faţă a ajuns centurion şi a mai servit încă

şase ani. El fusese recrutat în legiune de la Abrittus, Razgrad, şi era cel mai probabil

fiul unui militar, întrucât la Abrittus sunt atestaţi epigrafic veterani, alături de alţi

cives Romani consistentes281. Acest fapt ar explica ascensiunea sa rapidă, el fiind

trecut între optiones probabil imediat după sfârşitul perioadei de antrenament.

...Valens, centurio legionis XI Claudiae CO[hortis . ? vel -niugi], apare pe o

inscripţie extrem de fragmentară, descoperită la Durostorum282. Din păcate, din cauza

stării foarte precare de conservare a acestei inscripţii nu se pot face alte consideraţii.

277 AnnÉp 1937, 101= A. Betz, JÖAI 30, 1, 1936, col. 101-108 = IDRE II 364; I.-A. Petiş, ActaMN 41-42, 2004-2005 (2007), p. 132, nr. 18. 278 Montana, I, p. 30, nr. 18 = AnnÉp 1987, 883 = Montana, II, p. 21, nr. 42. 279 CIL V 940 = InscrAquil 2778. 280 CIL V 944 = InscrAquil 2780. 281 AnnÉp 1925, 66: [Her]culi sacr(um) / [p]ro salute Antoni[ni] / Aug(usti) Pii et Veri Caes(aris) / veterani et c(ives) R(omani) / et consistentes / Abrit(t)o ad c[an(abas)] / posueru[nt]. 282 CIL III 12458.

194

Valentius, centurio legionis XI Claudiae, apare pe o inscripţie funerară de la

Durostorum, împreună cu soţia lui, Alexandra283. Cel mai probabil activitatea acestui

centurion datează din secolul al III-lea.

M. Ve[...], e. g. Ve[turius], centurio legionis, apare pe o inscripţie funerară

foarte fragmentară, descoperită la Durostorum şi ridicată cel mai probabil în memoria

soţiei sale (r. 5-7: CO[niugi]/ PIENTI[ssimae] / F[ecit])284.

...[Val]ens, centurio legionis XI Cl(audiae) CO[hortis ?] apare pe o inscripţie

descoperită la Durostorum şi care s-ar putea referi la refacerea unei fântâni285.

Ignotus, centurio legionis XI Claudiae, apare pe o placă de marmură, ruptă în

şapte bucăţi, descoperită în principia fortificaţiei de la Charax, Crimeea. Este

bineînţeles vorba de o tabulă ce consemna ridicarea unei construcţii sub coordonarea

acestui centurion (curam agente) în anul 166, având în vedere nomenclatura celor doi

împăraţi, Marcus Aurelius şi Lucius Verus286.

3. 5. Principales

3. 5. 1. Decurio

Pomponius Herculanus, decurio ex equite legionis XI Claudiae, apare pe o

inscripţie din anul 155 (Severo et Sabiniano consulibus), descoperită la Almus (Lom),

în teritoriul Montanei, ca făcând parte dintr-o vexillaţie, aflată sub comanda

centurionului Flavius Maximus (vide supra)287. Problema comandanţilor călăreţilor

legionari nu este încă pe deplin rezolvată, deşi ei făceau parte din centurii, şi se aflau

sub comanda directă a centurionului respectiv, prezenţa decurionilor indică şi

despărţirea lor pe turme, aflate probabil sub comanda acestora.

3. 5. 2. Optiones

283 I. I. Russu, AISC 2, 1933-1935, p. 215 = AnnÉp 1936, 13. 284 CIL III 14435. 285 CIL III 12458: [Aq]uae form[am ?] / [prox]umo ? com[pito ?] / [l]apidi situs / [Val]ens › l(egionis) XI Cl(audiae) co[h(ortis) . ?]. Restituirea co[h(ortis) . ?] îmi aparţine (MNA L 194). 286 V. M. Zubar, T. Sarnowski, VDI 223, 1997, p. 50-59 = AnnÉp 1997, 1332. 287 CIL III 7449 = Montana, II, p. 2, nr. 1; C. C. Petolescu, în Prinos lui Petre Diaconu la 80 de ani, p. 242, nr. 2.

195

Aurelius Flavinus, optio legionis XI Claudiae, apare pe o inscripţie funerară de

la Aquileia, cândva în secolul al III-lea288. Aflăm că a murit la vârsta de 40 de ani şi

că servise 14 ani, dintre care 10 pe post de optio. O perioadă foarte lungă, în tot acest

timp nu a fost făcut centurion, ceea ce arată că deşi era un post considerat intermediar

spre centurionat, se putea foarte bine să nu ajungi niciodată centurion289.

C. Valerius Valens, optio legionis XI Claudiae, agens regione Montanensium,

ridică un altar pentru Diana şi Apollo, descoperit la Lom (Almus)290. Inscripţia

datează din intervalul 161-163. C. Valerius Valens era unul din subofiţerii însărcinaţi

cu paza regiunii Montana, un important nod rutier al provinciei.

3. 5. 3. Cornicularii

[Q. Carmaceus ?] Lae[t]us AQVER, corn(icularius) trib(uni) leg(ionis) XI

Cl(audiae), apare pe o inscripţie funerară descoperită la Durostorum, ridicată prin

grija libertului său, Q. Carmaceus Felix291. Cel mai probabil, pe baza numelui,

inscripţia datează din secolul al II-lea.

Flavius Gaius, cornicularius (legionis XI Claudiae), apare pe un altar dedicat

mai multor divinităţi, descoperit în apropiere de Durostorum şi ridicat prin grija

veteranului, C. Antonius Herculanus, ex custode armorum al legiunii, împreună cu alţi

veterani şi convicani. Dedicaţia este datată prin una din perechile de consuli din anul

209 (Pompeio et Avito consulibus)292.

3. 5. 4. Beneficiarii

288 CIL V 895 = InscrAquil 2773: D. M. / Aurelius Flavinus / optio leg(ionis) XI Claudiae / annorum XXXX qui / militavit ann(os) XIIII et / optio ann(os) X posuit / titulum de suo astan/te civibus suis impensi(s) (denariorum vel denariis decem milibus); astante = adiuvante. 289 Postul de optio simplu se pare că nu era echivalent cu cel de optio ad spem, cel care era gradul imediat următor centurionatului, ci acesta era aşezat între signifer şi tesserarius, Domaszewski, RO2, p. 43-44. Totuşi situaţia nu este deloc clară, şi este foarte greu de stabilit în lipsa unei menţiuni certe, optio signiferorum sau optio praetorii, dacă avem de a face cu un optio ad spem sau unul care are titlul de optio în virtutea unor însărcinări speciale pe lângă statul major al unei legiuni. Totuşi în toate inscripţiile citate de Domaszewski, după indiferent ce tip de post de optio a urmat un centurionat sau, cum este cazul unei inscripţii de la Carnuntum, cu un decurionat intermediar, CIL III 11213 = ILS 2596 = Domaszewski, op. cit., p. 214: T. Calidius P. Cam. Sever(us) eq(ues), item optio, decur(io) coh(ortis) I Alpin(orum), item (centurio) leg(ionis) XV Apoll(inaris) annor(um) LVIII stip(endiorum) XXXIIII h. s. e. 290 J. Mladenova, ArcheologijaSofia 24, 1961, p. 264-265, nr. 2 = AnnÉp 1969-1970, 576 = Montana, II, p. 27, nr. 53. 291 Gr. Tocilescu, AEM 11, 1887, p. 23, nr. 10, refolosită la reconstrucţia incintei de la Durostorum; CIL III 7476. Tocilescu, r. 1: A(quis) Quer(quernis) (?). În CIL III este preluată doar Aq(uis). 292 G. P. Georgiev, Buletinul Muzeului din Varna 10, 1974, p. 95-97 = AnnÉp 1974, 570.

196

Aelius Ingenuus, beneficiarius legati legionis, s-a îngrijit de ridicarea stelei

funerare în memoria lui Aelius Iustinus, quaestionarius legionis XI Claudiae (vide

infra), descoperită în satul Karagač, pe râul Osma, în perimetrul unei aşezări rurale

romane293. Un omonim, probabil identic cu acesta, apare pe o inscripţie funerară

descoperită la Râmnic. Ulpia Matrona a ridicat această inscripţie în memoria soţului

ei Aelius Ingenuus, beneficiarius consularis legionis XI Claudiae.

C. Aemilius Ingenuus, miles legionis XI Claudiae, beneficiarius consularis, a

dedicat un altar de mic dimensiuni lui Iupiter Optimus Maximus, descoperit la

Andetrium, în apropiere de binecunoscuta statio de beneficiari de la Magnum, în

provincia Dalmatia294. Întrucât lipseşte epitetul pia fidelis al legiunii, ne putem gândi

că inscripţia nu datează din perioada când legiunea a staţionat pe teritoriul Dalmatiei.

În aceste condiţii, mai probabil este faptul că aceastî inscripţie se încadrează în seria

de atestări a beneficiarilor din legiunile Moesiei Inferior pe teritoriul provinciei

Dalmatia şi se poate data începând cu jumătatea secolului al II-lea.

Aurelius Alexsander, b(e)n(e)[f(iarius) legio]nis XI Claudi(ae) apare pe un

sarcofag descoperit la Salona. Evident inscripţia datează din secolul al III-lea295.

Acesta făcea parte din grupul important de beneficiari ai legiunilor Moesiei Inferior

trimise în zona Dalmaţiei.

T. Flavius Celsinus, beneficiarius consularis legionis XI Claudiae, a dedicat

un altar în onoarea Dea Nemesis Conservatrix, pentru sănătatea lui şi a fiilor lui,

descoperit la Chersones, cu ocazia săpăturilor arheologice din perimetrul teatrului

antic, refolosit la ridicarea unor construcţii din secolul al IV-lea296. Altarul datează

din ultima parte a secolului al II-lea sau de la începutul secolului al III-lea. Acelaşi

personaj mai apare şi pe o inscripţie descoperită la Charax297. Prezenţa acestuia în

ambele puncte din sudul peninsulei Crimeea trebuie bineînţeles pusă în legătură cu

supravegherea drumului ce unea cele două fortificaţii.

C. Iulius Rogatus, beneficiarius consularis legionis XI Claudiae, a ridicat un

altar lui Iupiter Optimus Maximus, împreună cu fiul său, care purta acelaşi nume,

descoperit la Gradina, pe teritoriul provinciei Dalmatia. Este foarte greu de precizat

293 CIL III 12401 = ILB 444 = Conrad, Grabstelen, p. 252, nr. 474. 294 CIL III 9790, descoperit în anul 1882 în localitatea Kljake; Ritterling, RE XII, 1925, col. 1693. 295 CIL III 8727; Ritterling, RE XII, 1925, col. 1693. 296 IOSPE I2 675 = E. I. Solomonik, VDI 1960, 2, p. 133-139 = E. I. Solomonik, Novyje epigraficeskije pamjatniki Chersones, Kiev, 1964, p. 121-132, nr. 59 = AnnÉp 1967, 430 = Solomonik, Latinskie nadpisi, p. 38-40, nr. 10. 297 IOSPE I2 675 = Sarnowski, ArchWarszawa 38, 1988, p. 80, nr. 70.

197

momentul cronologic al misiunii lui Rogatus, dar probabil că datează din prima parte

a secolului al III-lea298.

L. Naevius Maximus, beneficiarius consularis XI Claudiae pia fidelis (XI CL P

F), a ridicat un altar lui Iupiter Optimus Maximus, descoperit la Skelani,

binecunoscuta statio beneficiariorum din provincia Dalmatia299. După numele

soldatului şi redarea numelui legiunii, inscripţia datează cel mai târziu din vremea lui

Traian/Hadrian.

Ulpius Alexander apare pe inscripţia din anul 155, descoperită la Almus

(Lom), în teritoriul Montanei, care aminteşte o vexillaţie care avea ca scop o

vânătoare (immunes venatores)300.

Valerius Ruf(us vel -inus vel -inianus), beneficiarius consularis legionis XI

Claudiae Antoninianae, apare pe o inscripţie în onoarea Dea Epona Regina, pro

salute domini nostri M. Aurelii Antonini Pii felicis Augusti (Caracalla), descoperită la

Abrittus, din anul 215 (Laeto II et Ceriale consulibus)301. Dedicaţia pentru Epona ar

putea fi o indicaţie a faptului că dedicantul era originar din provinciile gallice.

C. Valerius Valens, beneficiarius legati legionis XI Claudiae, a ridicat o stelă

funerară în memoria tatălui său, C. Valerius Germanus, în vârstă de 78 de ani. Stela a

fost descoperită la Axiopolis şi datează probabil din prima parte a secolului al III-

lea302. Această inscripţie dovedeşte faptul că sectorul de limes până la Capidava se

afla în supravegherea legiunii XI Claudia şi înainte şi după mutarea legiunii V

Macedonica în Dacia.

Saturninus, beneficiarius consularis XI Claudiae, a pus o dedicaţie către dea

xant(a)e Nemesi şi genius municipii H(...), descoperită la Komine, în provincia

Dalmatia303. Acesta făcea parte din grupul de beneficiari dislocaţi în această zonă din

provincia Moesia Inferior, cel mai probabil pentru paza regiunilor miniere. Inscripţia

datează cel mai probabil din prima jumătate a secolului al III-lea.

Ignotus apare pe o inscripţie extrem de fragmentară, descoperită la Montana

unde secvenţa [...]FCO[...] / [LEG] XI CL304 ar putea fi înţeleasă ca:

298 CIL III 9862; Ritterling, RE XII, 1925, col. 1693. 299 CIL III 142194; Ritterling, RE XII, 1925, col. 1693. 300 CIL III 7449 = Montana, II, p. 2, nr. 1. 301 R. Ivanov, Zwei Inschriften der beneficiarii consularis aus dem Kastell Abritus in Moesia inferior, ZPE 100, 1994, p. 485-486, nr. 2. 302 CIL III 14439 = Tocilescu, Fouilles, p. 193. 303 A. Germanović-Kuzamanović, Starinar, N. S., 20, 1969, p. 25-28 = AnnÉp 1971, 303. 304 Montana, I, p. 70 = Montana, II, p. 59, nr. 148.

198

[b(ene]f(iciarius) co(n)[s(ularis) / [leg(ionis] XI Cl(audiae). Inscripţia a fost datată de

editor în prima jumătate a secolului al III-lea.

3. 5. 5. Speculator

Aurelius Valerianus, speculator legionis XI Claudiae, a ridicat un altar numen-

ului Gordian al III-lea şi Genio loci, descoperit la Josephstal (Czarevopolje)305.

Prezenţa acestuia în zona Dalmatiei trebuie pusă în legătură cu prezenţele de

beneficiari din armata Moesiei Inferioare.

3. 5. 6. Signiferi

Aelius Ant(oninus) Aeternalis, signifer legionis XI Claudiae, apare pe o

inscripţie descoperită la Tropaeum Traiani. Acesta a ridicat o inscripţie funerară în

memoria tatălui lui, Aelius Ant(oninus) Firmus, duumviralis municipii Tropaensium şi

surorii, Aelia Quirilla, împreună cu fratele lui, Aelius Ant(oninus) Sabinus, duumvir al

aceluiaşi municipium306. Inscripţia datează cel mai devreme din timpul lui Marcus

Aurelius. Numele purtate ar indica acordarea cetăţeniei în timpul lui Antoninus Pius.

...Curtilianus, signifer legionis XI Claudiae p. f., a ridicat o inscripţie funerară,

împreună cu un cornicen din legiunea I Italica, Saturninus, unui centurio ordinarius

al legiunii I Italica, al cărui nume s-a pierdut307. Inscripţia a fost descoperită undeva în

nordul Italiei, probabil la Ticinum, şi datează probabil din timpul domniei lui

Gallienus, când vexillaţii din legiunile din Dacia şi din cele două Moesii au fost

trimise în această zonă.

Flavius Iulianus, signifer legionis XI Claudiae vel VII Claudiae Gordianae,

apare pe o inscripţie în limba greacă descoperită la Daskalovo (fostă Carvka),

provincia Thracia, din anul 241308. Din păcate numărul legiunii a căzut în spărtură,

dar având în vedere locul de descoperire al inscripţiei, este vorba mai probabil de

legiunea XI Claudia din Moesia Inferior.

3. 5. 7. Tesserarii

305 CIL III 3021: Numini / maiestatique / d. n. Gordiani / Aug. / et Genio loci / Aur. Valerianus / spec. leg. XI Cl / referens gratiam / v. s.; Ritterling, RE XII, 1925, col. 1693. 306 Gr. Tocilescu, AEM 19, 1896, p. 86-87, nr. 23; CIL III 142146 (MNA L 1225 şi 1440). 307 AnnÉp 1992, 786. 308 AnnÉp 1975, 768: Fªl(avbio")º ∆Iouliano;" signivfer ªleg(iw'no") zV vel iaVº Kl(audiva") Gordianh'"...Aujt(okravtori) Gªordiaºnw/' Seb(astw/') kai; Pªompºeianw/' uJpavtoi".

199

Aelius Antiochianus, tesserarius legionis XI Claudiae, apare pe o inscripţie

funerară bilingvă, descoperită la Cibyra (Phrygia), care a fost ridicată prin grija soţiei

sale Aelia Asteria309. Probabil acest personaj era originar din această zonă a

imperiului, unde, conform testatamentului, a dorit să fie înmormântat. Având în

vedere nomen-ul, ne putem gândi că este un urmaş al unui fost component al unei

trupe auxiliare, ce a primit cetăţenia pe timpul lui Hadrian sau Antoninus Pius.

Iulius Aeternalis apare pe inscripţia din anul 155, descoperită la Almus (Lom),

în teritoriul Montanei, care aminteşte o vexillaţie care avea ca scop o vânătoare

(immunes venatores)310.

3. 5. 8. Stratores

Puplius Aelius Venustinus, strator consularis legionis XI Claudiae, a dedicat

un altar pentru sănătatea sa şi a familiei sale, descoperit la Kolarci, regiunea Tolbuhin.

Editorul inscripţiei consideră că ar trebui să existe în zonă un domeniu imperial pentru

creşterea cailor311. Inscripţia datează din prima jumătate a secolului al III-lea.

Ulpius Felix, strator consularis legionis XI Claudiae, a ridicat un altar funerar

în memoria părinţilor lui, M. Vettius Felix, ex decurione al(a)e, şi Aurelia Faustina312.

Acesta fiind fiul unui fost membru al trupelor auxiliare a putut să intre într-o legiune.

Despre datarea inscripţiei sunt foarte puţine lucruri care se pot spune. Este foarte

ciudată diferenţa de nomen, Vettius şi Ulpius, ceea ce mă duce cu gândul la o posibilă

lăsare la vatră a tatălui lui în timpul domniei lui Traian. Acesta avea deja un nume

roman, dar copilul i-a fost acordat nomen-ul Ulpius, tocmai în cinstea împăratului. În

aceste condiţii inscripţia ar putea data din timpul domniei lui Hadrian sau Antoninus

Pius.

3. 5. 9. Mensor

309 CIL III 13665, un altar patrulater cu urmele unei statui, descoperit în necropola estică a oraşului Cibyra, ce poartă următoarea inscripţie: Aelia Asteria Aelio Anti/[o]chiano, tesserario leg(ionis) / XI Cl(audiae), dulcissimo, quondo (= quondam) / marito suo, instruxit mo/nimentum et statuam / et [a]rulam (?), cum subposi/to in terram sarcophago / lapideo secundum volun/tatem s(upra) s(cripti) Antiochiani, me/moriae causa. Huius exem/plaria in s/ac//s duobus (= ajntivgrafa duvo) re/posita sunt in archia publi/ca Cibyratarum. / Aijliva ∆Asteriva Aijlivw/ ∆AntiÉocianw/' tesserarivw/ leg(ew'no") É iaV Kl(audiva") tw/' glukutavtw/ geÉnomevnw/ ajndri; aujth'" É ªkºataskeuvase to; mnemei'Éon kai; to;n ajdriavnta su;n É th/' bavsei kai; th/' uJpokeiɪmºevnh/ uJpo; gh/' sorw/' kaqw;" É auJto;" dietavxato mneiva" É cavrin. Touvto ajntivgrafa É duvo eij" ta; ajrcei' ajpetevqh. 310 CIL III 7449 = Montana, II, p. 2, nr. 1. 311 S. B. Torbatov, ArcheologijaSofia 31, 1989, 1, p. 34-37 = AnnÉp 1991, 1379. 312 ISM I 278.

200

Aurelius Epictectus, miles legionis XI Claudiae, mensor, apare pe o inscripţie

funerară în limba greacă descoperită la Aquileia, ridicată de un camarad al său,

Aurelius Artemidorus, miles313. Inscripţia ar putea data de la mijlocul secolului al III-

lea, când vexillaţii din legiunile de la Dunărea Jos au luat parte la campaniile din

nordul Italiei, din timpul domniei lui Gallienus. Această datare este susţinută şi de

caracterele paleografice ale textului inscripţiei şi de nomina celor doi militari.

3. 5. 10. Quaestionarius

Aelius Iustinus, quaestionarius legionis XI Claudiae, care a servit 23 de ani şi

a murit la vârsta de 45 de ani, după cum apare pe o inscripţie descoperită la Karagač.

Inscripţia a fost ridicată prin grija moştenitorului lui Aelius Ingenu(u)s, beneficiarius

legati legionis314. După nomina celor doi, aceştia par a fi fiii unor foşti militari, din

trupele auxiliare ce vor fi fost lăsaţi la vatră sub Hadrian sau Antoninus Pius.

3. 5. 11. Tubicines

Aurelius Salvianus, tubicen legionis XI Claudiae, apare pe o inscripţie funerară

descoperită la Chersones, şi care datează, după toate probabilităţile, din prima

jumătate a secolului al III-lea315.

Aurelius Postumus apare pe inscripţia din anul 155, descoperită la Almus

(Lom), în teritoriul Montanei, care aminteşte o vexillaţie care avea ca scop o

vânătoare (immunes venatores)316.

3. 5. 12. Cornicen

Valerius Rufus apare pe inscripţia din anul 155, descoperită la Almus (Lom),

în teritoriul Montanei, care aminteşte o vexillaţie care avea ca scop o vânătoare

(immunes venatores)317.

3. 5. 13. Medici

313 Inscriptiones Grecae Siciliae et Italiae, 2340 = IGR I 481 = InscrAquil 2771: Aujrhvlio" ∆ArteÉmivdwro" straÉtiwvth" Aujr. ∆Epikthvtw/É stratiwvth/ legiw'no" É oujndekivmh" É Klaudiva" mevÉswri mnhvmh" cavrin. 314 CIL III 12401 = ILB 444 = Conrad, Grabstelen, p. 252, nr. 474. 315 CIL III 782 = IOSPE I2 551 = Solomonik, Latinskie nadpisi, p. 58-59, nr. 31. 316 CIL III 7449 = Montana, II, p. 2, nr. 1. 317 CIL III 7449 = Montana, II, p. 2, nr. 1.

201

Aurelius Artemo apare pe inscripţia din anul 155, descoperită la Almus (Lom),

în teritoriul Montanei, care aminteşte o vexillaţie care avea ca scop o vânătoare

(immunes venatores). Este interesant de semnalat originea grecească a acestui

medicus legionis318.

3. 6. Immunes

Flavius Valerius şi Iulius Longinus, immunes venatores, apar pe inscripţia din

anul 155, descoperită la Almus (Lom), în teritoriul Montanei, care aminteşte o

vexillaţie care avea ca scop o vânătoare319.

3. 7. Equites

Aurelius Iustinus equ<e>s [e] leg(ione) XI Cl(audia), apare pe o inscripţie

funerară descoperită la Aquileia. Acesta fusese probatus la vârsta de 18 ani, apoi

servise munifex 7 ani şi apoi eques încă patru ani320. După limba inscripţiei este foarte

probabil ca această inscripţie să dateze chiar de la începutul epocii tetrarhice. A. von

Domaszewski observă că este una din primele două menţiuni în inscripţii a termenului

de munifex pentru cel care nu este scutit de sarcini, cum era cazul pentru principales şi

immunes şi parţial chiar equites, mai ales în noul context de la sfârşitul secolului al

III-lea, când cavaleria capătă o importanţă din ce în ce mai mare pe câmpurile de

luptă, după cum înţelegem din inscripţia de faţă321.

Valerius Quintus, disce(n)s equitum, legionis XI Claudiae, apare pe o altă

inscripţie funerară fragmentară descoperită la Aquileia. Unul dintre editori consideră

că inscripţia datează de la sfârşitul secolului al III-lea, începutul secolului al IV-lea,

318 CIL III 7449 = Montana, II, p. 2, nr. 1. 319 CIL III 7449 = Montana, II, p. 2, nr. 1. 320 CIL V 896 = ILS 2332 = InscrAquil 2774: Aurelius Iustinus equ<e>s [e] leg(ione) / XI Cl(audia), provitu(s) annoro(m) XVII et / militavit munif<e>x annis VII, eiqu(e)s / annis IIII, militavit in corte / statu posteriore ex pluris / maecis derisus ipsius in ipso / titulo XCI; provitus = probatus. Vezi încă Domaszewski, RO2, p. 218: Aurelius Iustinus eques a leg(ione) XI Cl(audia) probatus annorum XVII et militavit munifex annis VII, eques annis IIII, militavit in cohorte centuria hastati posterioris ex plurismaticis depend [----] ipsius in titulo (decem milia centum unum). 321 Domaszewski, RO2, p. 2: „Doch findet sich die Bezeichnung munifex erst auf den Inschriften des ausgehenden dritten Jahrhunderts, und zwar im Gegensatz zu eques. Dies entspricht der neuen Bedeutung, die die Reiterei in dem barbarisierten Heere jener Zeit gewonnen hat”. De asemenea, citează textul din Vegetius II, 7, unde se face distincţia fundamentală între principales şi munifices: „Hi sunt milites principales, qui privilegiis muniuntur. Reliqui munifices appellantur, quia munera facere coguntur”. Totuşi cealaltă menţiune este mai timpurie într-o inscripţie de la Roma a unui pretorian, care datează cel mai târziu de la jumătatea secolului al III-lea, fost signifer legionis I Italicae, Aurelius Bithus, signifer in legione I Italicae annos II, in cohorte II pr(a)etoria munifex annos XIIII, factus eques militavit menses X (CIL VI 2601 = ILS 2055 = Domaszewski, RO2, p. 230).

202

când din această legiune erau trimişi călăreţi să facă parte dintre comitatenses322. Cred

totuşi că seria inscripţiilor de la Aquileia poate fi şi mai timpurie, mai degrabă de la

mijlocul secolului al III-lea. Este drept unele inscripţii se pot data şi mai târziu, cum

ar fi inscripţia de mai sus, a lui Aurelius Iustinus, munifex şi apoi eques legionis, dar

cea de faţă cred că se poate data mai timpuriu, poate în timpul lui Gallienus.

3. 8. Milites gregarii

Un număr de 65 de militari compuneau vexillaţia care apare pe inscripţia din

anul 155, descoperită la Almus (Lom), în teritoriul Montanei, vexillaţie care avea ca

scop o vânătoare (immunes venatores)323. Iată lista aceestora: coh. I: Calpur(nius)

Tertianus, Val. Felix, Fla. Valens, Aurel. Pedo, Fla. (H)eracl(a), Aurel. Tiberinus, Iul.

Marcus, Aurelius Cerfonius (?); coh. II: Aurelius Appianus, Fla. Reginus, Aurel.

C(h)aireas, Val. Fronto, Iulius Claudianus; coh. III: Iuliu(s) Horte(n)sis, Aelius

Marcial[i]s, Val. Valens, Anton(iu)s Valens, Ponti(us) Pontianus, Val. Antonius, Val.

Rufus, Clau(dius) Ianuarius; coh. IIII: Ael. Paulus, Aurel(ius) Germanus, Aurel(ius)

Sanctus, Val. Maximus, Anto(nius) Valens, Iul. Valens, Val. Longus, Ulp. Bassus, Fl.

Primus; coh. V: Ael. Apollodoru(s), Aeli(us) Sabinus, Iul. Flaccus, Aur. Helenus, Aur.

Artemo (identic cu medicus vexillationis ?), Cocceius Long(us), Atil(ius) Crispus, Aur.

Quadratus, Ael. Apelles, Fl. Alexander, Iul. Nigrinus, Ael. Antullinus, Ael. Victorinus,

Cervius Maximus, Val. Firmus, Ael. Flavius, Petro(nius) Valens, [Au]r. Longinus,

Val. Valens, Iul. Alexander, Aur. Agatho[c]les, Iul. C[a]pito, Umi(dius) Quadratus,

Mum(mius) Celer, Tri[...] Valens, [F]l. Tertius, Aur. [Te]rtulianus, Fl. Po[n]tianus,

Mu[mm(ius)] Niger, Val. Valens, Fl. Lon[g]inus, Iul. V[.....], Aur. Vindex, Aur.

Decimus, Quintus Val[erius].

P. Aelius Capito, natione Macedo, miles legionis XI Claudiae, apare pe o

inscripţie de la Scythopolis, din Palaestina, mort la 35 de ani după 10 ani de serviciu

militar324. Este fără îndoială urmaşul unui component al trupelor auxiliare, lăsat la

vatră de Hadrian şi retras undeva pe teritoriul provinciei Macedonia. A murit, cel mai

probabil, în timpul războiului iudaic al lui Hadrian.

322 CIL V 944 = InscrAquil 2780. InscrAquil, p. 936: „Legio, quae, ut iam dixi, exeunte III vel ineunte IV p. Chr. saec. in sacro comitatu, nempe imperatoris erat, Aquileiae commorabatur, ibique Valerius Quintus vita excessit”. 323 CIL III 7449 = Montana, II, p. 2, nr. 1. 324 AnnÉp 1939, 158.

203

Antonius Valens, miles legionis XI Claudiae, miletavit (sic!) annis XXIII, apare

pe o inscripţie funerară, ridicată de Natalis şi Suro, probabil doi sclavi de ai săi.

Inscripţia a fost descoperită Čumakovci, încastrată în zidul unei mori de pe malul

râului Isker325. Evident se poate data în prima jumătate a secolului al III-lea. Un

omonim apare pe lista cu militari ce compuneau vexillaţia de la Almus, din teritoriul

Montanei, menţionată mai sus326.

Atilius Vale(n)s, miles legionis [VII vel XI] Claudiae (∆Ativlio" Oujavlh",

stratiwvth" leg. ªzV vel iaVº Kl.), a pus o dedicaţie cavalerului trac, în limba

greacă, descoperită la Zornica (în apropiere de Jambol, pe teritoriul provinciei

Thracia), cândva în prima jumătate a secolului al III-lea327. Având în vedere locul de

descoperire a inscripţiei, cel mai probabil acesta făcea parte din legiunea XI Claudia

din Moesia Inferior, şi nu din legiunea VII Claudia, ce staţiona la Viminacium, pe

teritoriul provinciei Moesia Superior. Sub acest nume cu siguranţă de origine militară

s-ar putea ascunde un soldat de origine tracică.

Aurelius Artemidorus, miles (legionis XI Claudiae?), a ridicat la Aquileia o

inscripţie funerară în limba greacă unui camarad de al său, Aurelius Epictetus, miles

legionis XI Claudiae, mensor (vide supra)328. Inscripţia ar putea data de la mijlocul

secolului al III-lea, când vexillaţii din legiunile de la Dunărea Jos au luat parte la

campaniile din nordul Italiei, din timpul domniei lui Gallienus. Această datare este

susţinută şi de caracterele paleografice ale textului inscripţiei şi de nomina celor doi

militari.

Aurelius Buris, miles legionis XI Claudiae, apare pe o inscripţie descoperită la

în apropiere de Apamea, Phrygia, la Aulutrene. Altarul funerar a fost ridicat de

Aurelius Auluzenus, moştenitorul lui şi poate camarad sau libert. Din păcate, câmpul

inscripţiei este afectat puternic în ultimele rânduri329. Prezenţa acestui personaj în

Orient trebuie să se fi petrecut în acelaşi timp cu prezenţa mai multor componenţi ai

legiunii, în frunte cu primipilul Nonius Felix, alături de componenţi ai legiunii I

325 CIL III 7453 (= 6130). 326 CIL III 7449 = Montana, II, p. 2, nr. 1. 327 IGB III/2 1845; Oppermann, Thrakische Reiter, p. 242 şi p. 354, nr. 1014. 328 Inscriptiones Grecae Siciliae et Italiae, 2340 = IGR I 481 = InscrAquil 2771: Aujrhvlio" ∆ArteÉmivdwro" straÉtiwvth" Aujr. ∆Epikthvtw/É stratiwvth/ legiw'no" É oujndekivmh" É Klaudiva" mevÉswri mnhvmh" cavrin. 329 M. Christol, Th. Drew-Bear, Un castellum romain près d’Apamée de Phrygie, Ergänzungsbände zu den Tituli Asiae Minoris, nr. 12, Viena, 1987, p. 55-56, nr. 10 = AnnÉp 1987, 945: D. M. / Aurel. Buris / mil. leg. XI Cl. q/ui militavit / annis XXII, pos/uit memoriam A/urel. Auluzenu/s ERESHERES[.] / b. m.

204

Italica şi ai legiunii IV Flavia Felix, din provincia Moesia Superior, la una dintre

expediţiile parthice ale lui lui Septimius Severus (vide supra). Numele acestui soldat

are o origine locală, tracică sau daco-moesică, amintesc aici celebrul toponim

Buridava, atestat de geografie antichităţi, dar şi de papirul Hunt.

Aurelius Dizo, miles ex legione XI Claudia, apare pe o stelă funerară

descoperită la Aquileia, de unde aflăm că acesta murise în Mauretania330. Din păcate

nu se poate preciza momentul exact al prezenţei acestor militari din legiunea XI

Claudia la Aquileia, în prima jumătate a secolului al III-lea.

Aurelius Iovinus, miles legionis XI Claudia (sic!), apare pe o dedicaţie

descoperită la Montana331. Momentul cronologic este greu de precizat, dar el s-ar

putea încadra fie în doua jumătate a secolului al II-lea sau, mai degrabă, în prima

jumătate a celui de al III-lea.

Aurelius Marcelus, miles legionis XI Claudiae, a ridicat împreună cu Valerius

Maximus, eques alae I Gaetulorum o inscripţie funerară în memoria lui Valerius

Valerianus, eques în aceeaşi unitate auxiliară332. Inscripţia a fost găsită lângă

Apamea, Phyrigia, şi acest miles legionis făcea parte din vexillaţia cu trupe din

Moesia Inferior, condusă de primipilul, Nonius Felix, trimisă în această zonă în timpul

unei dintre expediţiile parthice ale lui Septimius Severus. În aceste condiţii, trupa de

cavalerie este mai degrabă ala I Flavia Gaetulorum din Moesia Inferior şi nu ala

Gaetulorum veterana, ce staţiona în acel moment în Arabia.

Aurelius [Primu]s, discens armaturae legionis XI Claudiae, a ridicat o

dedicaţie, păstrată extrem de fragmentar, descoperită la Chersones333. Acesta se afla

în perioada de probă, pregătindu-se să devină soldat în legiunea XI Claudia.

Aurelius Sud[lcen]tzus, milix legionis XI Claudiae, apare pe o altă inscripţie

funerară de la Aquileia, tot de pe la jumătatea secolului al III-lea334, indicând încă o

dată rolul important al acestei legiuni în nordul Italiei spre mijlocul secolului al III-

lea. Cognomen-ul este evident de origine tracică.

330 CIL V 893 = InscrAquil 2772: D. M. / Aurel(ius) Dizo mil(es) ex / leg(ione) XI Claud(ia) vixit / ann(is) XXVII milit(avit) ann(is) / quinque obitus in / Mauretania bene / merenti cives et / commanipuli de suo / fecerunt. 331 AnnÉp 1955, 63 = Gerov, Romanizmăt, II, p. 358, nr. 25 = Montana, II, p. 38, nr. 84. 332 M. Christol, T. Drew-Bear, Inscriptions militaires d’Aulutrene et d’Apamée de Phrygie, în Y. Le Bohec, La hiérachie (Rangordnung) de l’armée romaine sous le Haut-Empire. Actes du Congrès de Lyon (15-18 septembre 1994) rassemblés et édités par Yann Le Bohec, Paris, 1995, p. 79-84 = AnnÉp 1995, 1515. 333 IOSPE I2 748 = E. I. Solomonik, Latinskie nadpisi, p. 36-37, nr. 8. 334 CIL V 900 = InscrAquil 2775.

205

Aurelius Valens, miles legionis XI Claudiae, a pus o dedicaţiei cavalerului

Thrac, adorat sub numele de Theos Megas Aularchenos (acest epitet mai este atestat

pe teritoriul Bulgariei, IGB II 841), descoperită pe teritoriul provinciei Thracia, la

Augusta Traiana335. Inscripţia datează din secolul al III-lea, şi ar fi posibil ca militarul

de faţă să fie originar chiar din acel loc.

Galerius Montanus, (discens) armatura legionis XI Claudiae, a ridicat la Olbia

o stelă funerară în memoria mamei sale, Galeria Montana şi unei anume Procula.

Acest personaj se afla în perioada de probă, urmând a fi primit apoi în rândurile

legiunii336.

C. Iulius Crescens, miles legionis XI Claudiae, vixit annos XXXV, militavit

annis XV, apare pe o inscripţie funerară descoperită la Thyatira, în provincia Asia (în

Lydia), ridicată de fratele lui Fl. Castus şi primul moştenitor (poate este vorba de fapt

de un camarad de arme)337. Inscripţia datează cel mai probabil din a doua jumătate a

secolului al II-lea, condiţiile în care acest soldat a ajuns la Thyatira rămân obscure,

dar nu trebuie uitat că provincia Asia se afla în zona de acţiune a legiunilor moesice,

în caz de necesitate338.

C. Numerius Valens, miles legionis XI Claudiae, apare pe o inscripţie funerară,

ridicată pentru el şi pentru un anume C. Domitius de către L. Sextilius Fuscus,

centurio cohortis I Thracum (Syriaca), şi care a fost descoperită la Tomis339.

Valerius Marcus, miles legionis XI Claudiae, apare pe o inscripţie funerară,

descoperită la Durostorum, unde aflăm că a servit 26 de ani în legiune şi că era în

vârstă de 45 de ani, la momentul morţii sale. De ridicarea acestei inscripţii s-au

îngrijit, soţia lui Aurelia Faustina, împreună cu toţi copiii lor: Valerius Decibalus,

Valeria Seicipere, Valeris Mamutzis, Valeria Matidia şi Valeria Macaria340. Primele

335 IGR I 1491 = AnnÉp 1908, 138 = Kazarow, p. 157, nr. 916 = AnnÉp 1939, 251 = IGB III/2 1597: ∆Agaqh'i tuvchi É Qew'/ ejphkovw/ MeÉgivstw/ AujlarchÉnw'i. Aujr. OujavÉlh" stratiwvÉth" leg(iw'no") iaV Kl(audiva") É eujch'" cavrin ajnevqhka. É Eujtucw'". Mihailov, IGB: „Tabula calcaria parte superiore fracta, ornata anaglypho, quod equitem Thracium exhibet”. 336 AnnÉp 1909, 167 = IOSPE I2 236. 337 CIL III 404: C. Iulius Crescens / mil(es) leg(ionis) XI Cl(audiae) vixit annos XXXV / militavit annis XV. Fl. Castus / frater et primus heres ex / testamento iussus posuit / eujtuceivte. 338 M. Zahariade, SCIVA 33, 1982, 1, p. 53-54, leagă apariţia acestui soldat în această zonă de implicarea legiunii în expediţia contra lui Pescennius Niger din timpul războiului civil. Din păcate nu există nici un argument care să susţină direct o asemenea interpretare. 339 ISM II 263 = AnnÉp 1988, 1004. Despre această cohortă vezi Fl. Matei-Popescu, SCIVA 52-53, 2001-2002, p. 227-229, nr. 36, unde am afirmat din greşeală că L. Sextilius Fuscus ar fi fost un fost centurion al acestei cohorte, şi nu unul încă aflat în activitate. 340 Gr. Tocilescu, AEM 11, 1887, p. 23, nr. 11, refolosită la reconstrucţia incintei de la Durostorum: „Ueber der Inschrift soll ein Ornament oder eine Sculptur angebracht gewessen sein; leider wurde der

206

două nume sunt de origine daco-moesică. Decebalus este cel mai răspândit nume de

origine dacică la sudul Dunării, iar Seiciper, mai cunoaşte o variantă Sispiris, nume

feminin, la Sacidava341. Inscripţia datează cel mai probabil din prima jumătate a

secolului al III-lea.

Valerius Valens, miles legionis XI Claudiae, apare pe o stelă funerară

descoperită la Slava Rusă (Ibida), în vârstă de 23 de ani, a murit după 3 ani de

serviciu militar342. Această inscripţie se constituie într-o dovadă a prezenţei unei

vexillaţii din legiunea XI Claudia şi în zona de central-nordică a Dobrogei, după

mutarea legiunii V Macedonica la Potaissa, în Dacia343.

...[Sa]binus, mil(es) [leg(ionis) XI C]l(audiae) a ridicat o inscripţie funerară

fiul lui cu acelaşi nume, la Chersones, unde acest soldat făcea parte din vexillaţia ce

apăra oraşul. Cel mai probabil activitatea acestui soldat ar trebui plasată spre sfârşitul

secolului al II-lea344.

3. 9. Veterani

C. Aemilius Viator apare pe o inscripţie descoperită la Odessos, probabil deja

ca veteran al legiunii XI Claudia. El a ridicat o stelă funerară soţiei sale Valentina

Valenti filia, care a murit la vârsta de 20 de ani. Inscripţia datează din a doua jumătate

a secolului al II-lea, poate chiar din al treilea sfert al acestui secol, după datarea

propusă de S. Conrad345.

C. Antonius Herculanus, veteranus, ex custode armorum legionis XI Claudiae,

apare pe două inscripţii346, descoperite în apropiere de castrul de la Durostorum,

punând dedicaţie mai multor zeităţi, împreună cu alţi veterani (veterani consistentes

huius loci), cu nişte vicani şi împreună cu alţi soldaţi aflaţi în exerciţiu. Una din

inscripţii păstrează una din perechile consulare ale anului 209 (Pompeio et Avito stein oben und unten abgeschnitten, um als Baustein zu dienen”; CIL III 7477 = IPD4 875 = IDRE II 332 (MNA 788). 341 Scorpan 1980, 211, nr. 2 = AnnÉp 1998, 1140 = Conrad, Grabstelen, p. 202-203, nr. 284, Aurelia Sispiris a ridicat stela funerară soţului ei, Aurelius Marcus, fost component al cohortelor pretoriene (veteranus ex praetoriano). 342 A. Aricescu, SCIVA 27, 1976, 4, p. 531-534 (p. 526-527, fig. 3-4); idem, Armata, p. 219, SE nr. 38 = ISM V 224 = Conrad, Grabstelen, p. 188, nr. 236. 343 A. Aricescu, SCIVA 27, 1976, 4, p. 533; idem, Pontica 10, 1977, p. 183-184. 344 IOSPE I2 552 = Solomonik, Latinskie nadpisi, p. 59-60, nr. 32. 345 M. Mirtchev, IzvestijaVarna 11, 1960, p. 55-58, nr. 11 = Bull. Épig. 75, 1962, 180 = AnnÉp 1969-1970, 574 = IGB I2 175 bis = Conrad, Grabstelen, p. 136, nr. 35: G(aivo") Aijmivlio" Biavtor kai; hJ guÉnh; aujtou' Oujalentei'na Oujavlento" qugavÉthr, legiw'no" aiV zesasa e[th kV. Cai're. 346 G. P. Georgiev, Buletinul Muzeului din Varna 10, 1974, p. 95-97 = AnnÉp 1974, 570 = Ferjančić, Settlement of Legionary Veterans, p. 298, nr. 425b; G. P. Georgiev, Buletinul Muzeului din Varna 10, 1974, p. 97-101 = AnnÉp 1974, 571 = Ferjančić, Settlement of Legionary Veterans, p. 298, nr. 425a.

207

consulibus). Pe una din inscripţii apar, după cum am menţionat, următori veterani,

militari ai legiuni aflaţi în activitate şi simpli locuitori ai vicus-ului în cauză, în frunte

cu Valerius Vilanus, sacerdos: Iulius Iulianus (veteranus), Aurelius Asclepiades

(veteranus), Cocceius Herculanus (veteranus), Valerius Valerianus (veteranus),

Cornelius Lycius (veteranus), Bellicius Aelianus (veteranus), Flavius Gaius

(cornicularius), Flavius Valerius, [...]V[...] Quintus, Valerius Apollinaris, Cocceius

Ae[lianus?], Se[te]npro[nius] ?, Valerius Valentinianus, Val(erius)[...].

Aurelius Claudius, veteranus legionis XI Claudiae, apare pe o inscripţie

funerară ridicată la Tomis în memoria lui, şi poate a unui anume Certus (în acea parte

textul este destul de neclar), de către unul dintre alumni săi, Hermes. Evident

inscripţia datează din prima jumătate a secolului al III-lea347.

M. Aurelius Saturninus, veteranus legionis XI Claudiae, apare pe o stelă

funerară fragmentară, descoperită în cursul săpăturilor arheologice de la Sacidava348.

Un strămoş al acestui veteran sau poate chiar tatăl lui activase într-o trupă auxiliară,

primind cetăţenia romană de la împăratul Marcus Aurelius. Fiul lui s-a putut astfel,

fiind cetăţean roman, să se înroleze în această legiune. Monumentul funerar datează

din prima jumătate a secolului al III-lea.

M. Aurelius Silvanus, veteranus legionis XI Claudiae, a ridicat o inscripţie

funerară în memoria soţiei sale, Valeria Marcia, a fiului soţiei sale, Aurelius Sabinus,

fiicei sale Aurelia şi nepotului Silvanus, precum şi lui, fiind în viaţă. Inscripţia fost

descoperită în apropiere de Ghigen şi datează probabil din prima parte a secolului al

III-lea349.

Aurelius Verus, miles legionis XI Claudiae p. f. militavit annis XXV (scil.

veteranus), decurio municipii Rideri, apare pe o inscripţie funerară descoperită nu

departe de Salona, între Jesenice şi Podstrana, într-o biserică aflată pe muntele

347 ISM II 383. Vezi încă I. I. Russu, StCl 8, 1966, p. 221-225; Al. Barnea, Dacia, N. S. 19, 1975, p. 258-259. Iată textul acestei inscripţii: D. M. / et perpetuae securitatis hic [...] / vis... er est semper quem [...] / de (?) querentem questus [a]dque que / [brevi (?)] lectu [Cl]audius nomine / quem [inflor]entem posuerunt paren/tes prenomen Aurel(ius) nomenque / Claudiu[s] habebat, veteranus quidem / leg(ionis) XI Cl(audiae). Certus octiens decies / subito fata rapuerunt tenebris / et li[c] et sine liberos alumnos / heredes remisi et modo post / ob[it]um reddo meae vitis rationem / [n]unc opto ut hic lapes aeterna/[m] sedem quiescat et me salvum. / [Pi]us et heres Hermes patrono titu/lum posuit honorandum sepulcro. 348 C. Scorpan, Limes Scythiae. Topographical and Stratigraphical Research on the Late Roman Fortifications on the Lower Danube, Oxford, 1980 (BAR Int. Ser. 88), p. 209-210 = AnnÉp 1998, 1138 = Conrad, Grabstelen, p. 204, nr. 288. 349 Gerov, Romanizmăt, II, nr. 68 = Ferjančić, Settlement of the Legionary Veterans, p. 295, nr. 410 şi p. 88.

208

Perun350. Evident inscripţia datează din a doua jumătate a secolului al II-lea sau din

prima jumătate a secolului al III-lea.

Aurelius Victor, [veteranus qui militavit] in legione XI Claudia, a murit la

vârsta de 70 de ani la Abrittus (Razgrad)351. Inscripţia datează din prima jumătate a

secolului al III-lea, bineînţeles după anul 212. Dacă lectura XI Cl(audia) S(everiana)

A(lexandriana) se confirmă, atunci inscripţia datează din timpul domniei acestui

împărat.

Iulius Iulianus, veteranus ex equite legionis XI Claudiae, apare pe o inscripţie

descoperită la Durostorum, în perioada interbelică, şi adusă la Călăraşi în 1940, odată

cu cedarea Cadrilaterului Bulgariei352. Este vorba despre o stelă funerară, datată pe

baza caracterelor stilistice în al treilea sfert al secolului al II-lea353. C. C. Petolescu

atrage atenţia asupra unei inscripţii de la Tropaeum Traiani, unde apare un C. Iulius

Iulianus, care a ridicat, împreună cu mama sa şi cu un frate, o stelă funerară în

memoria lui C. Iulius Valens, centurion în legiunea V Macedonica, şi presupune că

acesta ar putea fi chiar personajul din această inscripţie354. Fapt puţin probabil totuşi,

întrucât în general fii de centurioni atingeau în general demnitatea ecvestră şi intrau în

legiune direct centurioni sau chiar dacă nu oricum parcurgeau repede diverse trepte

spre centurionat, acesta nefiind şi cazul personajului nostru.

Iulius Lucilius, veteranus legionis XI Claudiae p. f., apare pe o isncripţie

descoperită la Split, care se poate data în a doua jumătate a secolului al II-lea355.

Iulius Valens, ex signifero legionis XI Claudiae, a ridicat la Noviodunum o

stelă funerară părinţilor lui, de fapt două perechi, probabil părinţi şi bunici356. Astfel

sunt menţionaţi în ordine, P. Aelius Celsus, veteran la rândul lui, dar probabil într-o

trupă auxiliară, de unde a fost lăsat la vatră poate de Hadrian sau un urmaş al unui

veteran lăsat la vatră de acest împărat, şi soţia lui Flavia Alexandria. De asemenea, P.

350 CIL III 12815a = Ferjančić, Settlement of Legionary Veterans, p. 274, nr. 267. Municipium Riditarum apare menţionat doar la anonimul din Ravenna (5, 14), dar inscripţii care îl menţionează au mai fost descoperite în zonă (CIL III 2774, CIL III 2026), vezi CIL III, p. 363. 351 AnnÉp 1919, 78 = Gerov, Romanizmăt, II, nr. 90 = Ferjančić, Settlement of Legionary Veterans, p 304-305, nr. 465. 352 Prima publicaţie datează din anul 1925, P. Papahagi, în Dunărea. Revistă ştiinţifică-literară, II, Silistra, p. 89-90. Textul este reluat în noua ediţie a lui C. C. Petolescu, O inscripţie din patrimoniul Muzeului din Călăraşi, în Prinos lui Petre Diaconu la 80 de ani, Brăila-Călăraşi, 2004, p. 237-246 (p. 244-245). 353 Conrad, Grabstelen, p. 207, nr. 301 = C. C. Petolescu, în Prinos lui Petre Diaconu la 80 de ani, p. 237-246 = AnnÉp 2004, 1268; vezi încă Conrad, D. Stančev, ArchBulg 3, 1999, p. 61-63. 354 CIL III 1421410; C. C. Petolescu, op. cit., p. 239-240. 355 ILJug 2096 = Ferjančić, Settlement of Legionary Veterans, p. 274, nr. 266. 356 AnnÉp 1956, 213 = ISM V 276 = Conrad, Grabstelen, p. 184, nr. 223.

209

Alexandrus, probabil fiul perechii de mai sus şi soţia lui Iulia Ianuaria, probabil

mama naturală a vetereranului de faţă. Interesant că acesta este afiliat la familia

mamei sale, şi nu la cea a tatălui. Stela se poate data şi pe baze interne şi pe criterii

stilistice în prima jumătate a secolului al III-lea.

...Firmus, veteranus legionis XI Claudiae, a ridicat o stelă funerară în memoria

unui anume P. Aelius [...], descoperită la Reselec (regiunea Vrača)357. Cel mai

probabil inscripţia datează din a doua jumătate a secolul al II-lea sau de la începutul

secolului al III-lea.

Ignotus, (Aurelius Sabinus ?) [ex imm]une ? veteranus legiones XI Claudie

pia fideli, apare pe o inscripţiei funerară ridicată de fiul acestui Aurelius Sabinus358.

Menţiunea epitetului pia fidelis ar putea permite datarea acestei inscripţii în secolul al

II-lea, oricum nu în secolul al III-lea, cum presupunea Aricescu şi cu atât mai puţin

spre sfârşitula acestuia cum propunea I. Stoian. Interesant de reţinut forma de genitiv

legiones, precum şi formele Claudie şi mai ales pia fideli.

3. 10. Personal auxiliar

Q. Samacius Serenus, architectus salariarius legionis XI Claudiae, apare pe

un relief mithraic, descoperit probabil la Durostorum. Nomen-ul Samacius este de

origine italică359. Architecti legionis, alături de alte meserii, cum ar fi interpretes

legionis, nu făceau parte propriu-zis din legiune, ci erau parte a personalului auxiliar

salariat.

357 B. Gerov, Epigraphica 38, 1976, p. 65, nr. 7 = AnnÉp 1976, 613. 358 CIL III 7554 = Aricescu, Armata, p. 220, nr. 44 (p. 204-205) = ISM II 374 (MNA L 223). 359 I. I. Russu, AISC 2, 1933-1935, p. 213 sqq, nr. 3 = AnnÉp 1936, 12 = CIMRM II, p. 367, nr. 2313-2314 (Dionysopolis). Russu crede că a fost descoperit cel mai probabil la Durostorum. Pentru salariarii vezi Wesch-Klein, Soziale Aspekte, p. 43. Vezi de asemenea cele două inscripţii de la Brigetio, Pannonia Inferior, care îl atestă pe M. Ulpius Celerinus, salariarius legionis I Adiutricis p. f., interprex (sic!) Dacorum, IDRE II 272-273; G. Stoian, SCIVA 58, 2007, 1-2, p. 168-169.

210

4. Ştampilele legiunii XI Claudia pia fidelis De tipologia ştampilelor legiunii XI Claudia s-a ocupat, într-o primă fază,

Vasile Culică. Acesta a publicat, într-un prim articol, materialul tegular descoperit pe

malul românesc al Dunării, în dreptul localităţii Ostrov360, localitate care în antichitate

făcea parte din teritoriul castrului de la Durostorum. O primă încercare de

sistematizare a materialului a fost întreprinsă de acelaşi Vasile Culică într-un articol

publicat în anul 1978, în care, în afara publicării unui nou set de material tegular,

propune şi o schiţă tipologică361 362. Astfel, autorul identifica 10 tipuri de ştampile : 1. LE XI Durostorum

2. LE XI CL Durostorum

3. LEG XI Durostorum

4. LEG XI C Durostorum

5. LEG XI C PF Durostorum; Pannonia;

Oescus; Drajna de Sus;

Târgşorul Vechi; Pietroasele

6. LEG XI CL Durostorum

7. LEG XI CL PF Durostorum

8. LEG XI

FIG KAS

Durostorum (sec. IV?, prin

analogie cu FIG TRA MA şi

FIG CAN)

9. LEG XI CL ANT Durostorum; Pietroasele

10. LEGIONIS XI Durostorum

Cu toate acestea, studiile lui Vasile Culică nu sunt decât o publicare,

sistematică, a materialului tegular descoperit în teritoriul castrului de la Durostorum. Prima şi singura tipologie a ştampilelor legiunii XI Claudia aparţine lui Cr.Muşeţeanu, M. Zahariade şi D. Elefterescu363. Aceştia propuneau în anul 1979 următoarea tipologie364:

360 V. Culică, Cărămizi, ţigle şi olane cu ştampila legiunii a XI-a Claudia găsite în canabae Aeliae, Pontica 3, 1970, p. 365-377 (49 de piese). 361 V. Culică, Estampiles de la XIe légion Claudia de Durostorum, Dacia, N. S. 22, 1978, p. 225-237. 362 Ibidem, p. 228-231. 363 Cr. Muşeţeanu, M. Zahariade, D. Elefterescu, Spre o tipologie a ştampilelor legiunii XI Claudia în Moesia Inferior, SMMIM 12, 1979, p. 164-185 şi SMMIM 13, 1980, p. 85-105 (catalog epigrafic). 364 Iidem, SMMIM 12, 1979, p. 165-173.

211

Ali

. 1: litere drepte fără gaturi, tabula ansata.

A LEG XI C P F

Germania Superior; Pannonia Superior (variante diferite); Moesia Inferior ( Durostorum, Oescus, Novae, Sexaginta Prista, Madara); Muntenia ( Drajna de Sus, Târgşorul vechi, Pietroasele, Voineşti); Oltenia (Romula); tipul este în circulaţie până la Hadrian.

A. 2: ştampilă retrogradă, conţine ligaturi, cartuş simplu, dreptungiular

B. 1: cartuş dreptunghiular capete concave, litere

subţiri, ştampilă retrogradă.cu

B. 2: PF în ligatură şi totdeauna tabula ansata. B. 3: LEG în ligatură, litere drepte, cartuş dreptungiular având colţurile rotunjite.

B LEG XI CLPF

La Durostorum au fost descoperite două ştanţe. Moesia Inferior (Tegulicium, Sexaginta Prista); Hadrian-jumătatea sec. II şi prima parte a celei a doua jumătăţi.

B. 4: tip special de litere,subţiri, cu tălpică la L, X, I, P, F; tabula ansata, ştampilă retrogradă.

C LEG XI CL Durostorum, Gura Canliei, Cuza Vodă, Charax, Chersones. Tipul se generalizeză în a doua jumătate a secolului al II-lea. Numărul mare de variante şi subvariante sugerează persistenţa cronologică îndelungată a acestui tip şi în sec. III.

8 variante, deosebite prin grafia literelor şi tipul de cartuş (pl. III, 1-15; pl. IV, 1-15).

D. 1: literele sunt trase neregulat, de dimensiuni variabile, cu ligaturi, cartuş simplu.

D LEGIONIS XI CL

Forma LEGIONIS apare rar pe ştampilele altor legiunii. Lipsesc elemente sigure de datare, dar lipsa CP pledează pentru o datare în a doua jum. a sec. II (poate contemporan cu tipul C, dar cu existenţă scurtă, se cunosc doar 6 ex.). Durostorum şi Sexaginta Prista. Toate ştampilele apar retrograd.

D. 2: cartuş dublu.

E LEG XI / FIG KAS

Tipul apare numai la Durostorum, materialul fiind executat în castrul legiunii. Ştampila este aplicată numai pe cărămizi cu grosimea de 4-6 cm, uniforme din punctul de vedere al compoziţiei pastei. Poate după jumătatea sec. II.

E. 1 şi E. 2 deosebite prin plasarea normală sau inversă a numeralului XI; fără ligaturi, cartuş întotdeauna simplu, dreptunghiular şi rotunjit la capete.

F LEG XI CL F TRAM

G LEG XI CL F CAND

Datează de la sfârşitul secolului III, începutul secolului IV. Sunt prezente la Durostorum, Tegulicium, Candidiana, Popina.

Singură variantă: litere scurte, groase, cu numeroase ligaturi; cartuş simplu, dreptunghiular.

H LE XI CL Durostorum, Charax; contexte databile la sfârşitul sec. II, începutul sec. III.

Retrograde, cartuş simplu, dreptunghiular, litere groase. Ştampila de la Charax are litere subţiri, cartuşul având capete concave, poate o variantă.

212

I. 1: litere înalte, drepte, subţiri cu ligaturi, tabula ansata cu aripioarele concave

I LEG XI CL ANT

Durostorum, Pietroasele; Caracalla

I. 2: litere mici, groase cu numeroase ligaturi; cartuş simplu, dreptunghiular

J LEG XI C Durostorum O singură variantă, cartuş simplu, dreptunghiular. K. 1: ştampilă retrogradă, litere scurte cu ligaturi, cartuş simplu, dreptunghiular având colţurile rotunjite. K. 2: litere mari, groase; acelaşi tip de cartuş.

K LEG XI Tipul nu se poate încadra din punct de vedere cronologic precis. Apare la Durostorum şi Sexaginta Prista.

K. 3: cartuş cu tabula ansata cu chenar, litere subţiri, grafie neregulată.

L LE XI Durostorum. La toate exemplarele apare o incizie rotundă în partea stângă a lui X, provenită probabil de la ştanţă.

O singură variantă: litere mici, groase drepte, cartuş simplu, dreptunghiular.

Materialul tegular al legiunii XI Claudia pia fidelis poate fi împărţit în 12

tipuri, încadrabile cronologic între secolele II-IV.Tipul A, LEG XI CPF, este cel mai

răspândit, fiind întâlnit în Germania Superior, Pannonia Superior, Moesia Inferior şi

în fortificaţiile ridicate de Traian la nordul Dunării, în Muntenia (Drajna de Sus,

Târgşorul Vechi, Voineşti şi Pietroasele). Tipul I, LEG XI CL ANT, apare, de

asemenea, la Pietroasele, prezenţa lui aici fiind pusă în legătură cu evenimentele

militare de la nordul Mării Negre şi eventual, în opinia lui Constantin C. Petolescu365,

chiar cu ridicarea liniei transalutane.

365 C. C. Petolescu, Graniţa de sud-est a Daciei pe timpul împăratului Caracalla, Argesis. Studii şi comunicări. Seria Istorie 14, 2005, p. 271-278.

213

IV

TRUPELE AUXILIARE

1. ALAE

1. Ala I Asturum1

Unitatea militară a fost recrutată dintre locuitorii din jurul oraşului Asturica

Augusta din Hispania2. Este atestată în Moesia, probabil, încă din timpul împăratului

Vespasian, după cum pare a indica o inscripţie funerară descoperită la Tomis3. O altă

inscripţie funerară, găsită la Chalons-sur-Saône (Cavillonum, provincia Gallia

Lugdunensis), menţionează un călăreţ al acestei unităţi: Albanus Excingi f. natione

Ubius4. De asemenea, o inscripţie de la Köln îl aminteşte pe un anume Victor, eques

alae I Astur(um), care servise în Moesia (militat in Mysia)5. Este posibil ca această

unitate să fi staţionat o vreme în Germania Inferior, poate chiar într-un lagăr din

apropiere de Köln, de unde a fost transferată de Vespasian, după sfârşitul războaielor

civile, pe teritoriul Moesiei, după cum indică şi originea unui eques, Primus Marci f.,

Ubius, lăsat la vatră la data de 14 august 996. De asemenea, această unitate este

atestată direct în Germania de o inscripţie, descoperită la Vatican, în care prefectul

acestei unităţi pune o dedicaţie lui P. Cornelius P. f. Scipio [...], probabil fost legat

1 Cichorius, Ala, col. 1230-1231; Christescu, Ist. militară, p. 178; Wagner, Dislokation, p. 10-11; Kraft, Rekrutierung, p. 141 (nr. 140-143); Gerasimova, ArheologijaSofia 12, 1970, 4, p. 22; I. I. Russu, SCIV 23, 1972, 2, p. 65; Roldan Hervas, Ejercito, p. 103-104; Aricescu, Armata, p. 50-51; Tudor, OR4, p. 338; Beneš, Auxilia, p. 6; N. Gudea, M. Zahariade, Archivo español de arqueoologia 53, 1980, p. 62, nr. 1; Vlădescu, Armata, p. 38; Suceveanu, Dobroudja, p. 63; Spaul, Ala2, p. 37-38; Petolescu, Auxilia, p. 62-63; Matei-Popescu, SCIVA 52-53, 2001-2002 (2004), p. 175-176, nr. 1; Ţentea, Matei-Popescu, ActaMN 39-40, 2002-2003 (2004), p. 261-262; R. Petrovszky, Mitteilungen des historischen Vereins der Pfalz 102, 2004, p. 19-20, nr. 2. 2 Wagner, Dislokation, p. 10. O inscripţie foarte timpurie ar putea fi cea descoperită la Pedraza-Segovia (în cadrul conventus Cluniensis) în care apare un anume [---]n[.]nius Natalis, decurio alae Asturum, fără număr de ordine (AnnÉp 1997, 893) Despre modul de recrutare din această zonă, vezi M. Millett, Oxford Journal of Archaeology 20, 2001, 2, p. 166-168. Se cunosc cel puţin trei ale Asturum, Holder, Auxilia, p. 265-266. Interesant de menţionat este şi faptul că la început se pare că ala Asturum era notată fără număr de ordine, celelalte două fiind redate sub forma ala Asturum II/III. 3 V. Pârvan, ArchAnz 1914, p. 437-438 = ISM II 172. 4 CIL XIII 2613 = ILS 2509; Holder, Auxilia, p. 265, nr. 121; idem, în Z. Visy (ed.), Limes XIX. Proceedings of the XIXth International Congress of Roman Frontier Studies, Pécs, Hungary, September 2003, University of Pécs, 2005, p. 79. 5 Fr. Vittinghof, în Atti dei Convegni dei Lincei 23. Convengno Internazionale Renania Romana (Roma 14-16 aprile 1975), Roma, 1976, p. 78-79; B. Galsterer, H. Galsterer, KölnerJahrb 20, 1987, p. 92 nr. 13 = AnnÉp 1990, 732; Bălteanu, AO 14, 1999, p. 44, nr. 3. 6 RGZM, nr. 8.

214

imperial pe limesul rhenan în timpul lui Tiberius7. În timpul perioadei Claudius-Nero,

la comanda acestei unităţi s-a aflat L. Baebius L. f. Gal. Iuncinus, atestat de o

inscripţie descoperită la Messana, în Sicilia8. Unitatea ar putea să apară pe diploma

militară pentru provincia Moesia din anii 82/83 pe primul loc între ale: equitibus [et

peditibus qui militant in alis sex] / et cohortibus [septem? quae appellantur I

Astu]/rum et[...]9.

După reforma administrativă din timpul împăratului Domitian, ala I Asturum a

rămas în partea estică a provinciei, în noua unitate administrativă, Moesia Inferior.

Aici este atestată pentru prima dată în anul 99 de constituţia imperială din 14 august,

prin două diplome militare, ambele acordate unor componenţi ai acestei unităţi10. De

asemenea, apare şi pe constituţia din 13 mai 105, atestată prin două diplome, una

descoperită la Sexaginta Prista (aflată în acest moment în muzeul din Speyer) şi

cealaltă, acordată unui component al acestei trupe şi descoperită la Dunărea de Jos11.

A participat la războaiele dacice şi a rămas cantonată în noul teritoriu12,

urmând ca, după reformele administrative din vremea lui Hadrian, să fie dislocată în

noua provincie Dacia Inferior13, avându-şi garnizoana la Hoghiz14. O ştampilă de

tipul ALFALS, descoperită la Boroşneul Mare15, a fost întregită de I. Piso sub forma:

al(a) F(lavia) al(a) As(turum)16. Prima unitate, o ala Flavia ar fi identică cu ala I

Flavia Gaetulorum din Moesia Inferior (vide infra), iar cea de a doua ar fi ala I

Asturum, atestată, după cum am văzut la Hoghiz.

7 M. Castelli, MEFRA 104, 1992, 1, p. 195 (p. 178, fig. 1) = AnnÉp 1992, 186. Vezi întreaga discuţie despre identificarea acestei unităţi la p. 181-183, fără o menţiune clară a identităţii unităţii de pe această inscripţie cu unitatea atestată pe teritoriul Moesiei şi apoi al Moesiei Inferior. Vezi încă comentariul lui D. B. Saddington, ZPE 104, 1994, p. 73-77, în special p. 74. Personajul onorat în această inscripţie ar fi putut fi unul dintre legaţi lui Germanicus din anii 14-16, în opinia lui Saddington (p. 75-77). 8 CIL X 6976 = ILS 1434: praef. fabr., praef. coh. IIII Raetorum, trib. mil. leg. XXII Deiotarianae, praef. alae Astyrum, praef. vehiculorum, iuridicus Aegypti; Pflaum, Carrières, nr. 121; PME, B 10; Holder, Auxilia, p. 248, nr. E 64 9 P. Weiss, Chiron 38, 2008, p. 275-279, nr. 3. 10 CIL XVI 45; RGZM, nr. 8. 11 Petrovszky, Mitteilungen des historischen Vereins der Pfalz 102, 2004, p. 10-17; RGZM, nr. 11. 12 Rossi, Trajan’s Column, p. 94; Strobel, Dakerkriege, p. 106; Fl. Matei-Popescu, O. Ţentea, în Dacia Augusti provincia, p. 80. 13 Apare în diplomele militare din anii 130 (Weiß, ZPE 117, 1997, p. 243-246, nr. 8 = AnnÉp 1997, 1764 = RMD V 376); 140 (IDR I 13 = RMD 39); 146 (RMD IV 269); Petolescu, Auxilia, p. 63. Pentru reforma administrativă, vezi idem, Dacia, N. S. 29, 1985, p. 50-55. 14 Christescu, loc. cit.; Russu, SCIV 23, 1972, 2, p. 63; Zahariade, SCIVA 27, 1976, 4, p. 485; Vlădescu, Armata, p. 38; idem, Fortificaţiile, p. 81-82; TIR L 35, p. 46; Bogdan-Cătăniciu, Muntenia, p. 76; Petolescu, loc. cit. 15 IDR III/4, 328. 16 I. Piso, ActaMN 36/I, 1999, p. 83, fig.2-3 = AnnÉp 1999, 1287.

215

Din perioada staţionării în provincia Moesia Inferior, se cunosc doi

comandanţi ai acestei trupe. Ti. Iulius Ti. f. Pup. Agricola, în constituţia imperială din

din 14 august 9917 şi P. Prifernius Paetus Memmius Apollinaris, decorat în prima

expediţie dacică a împăratului Traian18.

Dintr-o inscripţie descoperită la Ariminum este cunoscut un decurio al acestei

trupe, C. Valerius Saturninus, recrutat în perioada Domitian/Traian, după opinia lui P.

Holder19.

Într-o inscripţie de la Novae, în Bulgaria, s-a păstrat numele fostului decurion

Ti. Bassus sau poate doar simplu veteran, dacă admitem lectura Dec(imo), în rândul al

doilea, retras pesemne undeva în preajma lagărului legiunii I Italica20. La Tomis s-a

retras Ti. Claudius Arrenti f. Saturninus, fost duplicarius, probabil în a doua parte a

secolului I21. Acesta nu este, însă, un indiciu în privinţa unei posibile staţionări a

acestei trupe în oraşul pontic22.

În diploma militară, citată deja în câteva rânduri, apare un fost călăreţ al

trupei, Meticus, fiul lui Sola, de origine bessă23. De asemenea, în altă diplomă

militară, copie după aceeaşi constituţie imperială, apare Primus Marci f., Ubius24,

confirmând încă o dată dislocarea acestei ale în Moesia Inferior, din zona Germaniei

Inferior. Una dintre copiile după constituţia imperială din 13 mai 105 a fost acordată

lui Urbanus Ateionis f. Trevirus, căsătorit cu Crispina Eptacenti fil. şi având patru

copii25. Interesant este faptul că după patronimic, soţia acestui călăreţ era de origine

tracică, ceea ce demonstrează faptul că cei doi s-au căsătorit în timp ce el servea deja

în această unitate. De asemenea, interesant de menţionat este faptul că şi după 17 CIL XVI 45; RGZM, nr. 8 PME, I 14. 18 CIL IX 4753 = 1350 = IPD4 7960 = 432 = IDRE I 112; Christescu, Ist. militară, p. 214; Pflaum, Carrières, p. 166-167, nr. 71; Strobel, loc. cit.; PME, P 107; Petolescu, loc. cit. 19 CIL XI 393; Holder, Auxilia, p. 265, nr. 124. 20 ILB 305 = ILN 56 = IGLN 78 = Conrad, Grabstelen, p. 231, nr. 389. Cred totuşi că lectura decurio veteranus este de preferat în acest caz. Pentru decurio alae, vezi Domaszewski, RO2, p. 53 (p. XVI); D. Breeze, Bonner Jahrbücher 174, 1974, p. 283. 21 Pârvan, ArchAnz 1914, p. 437-438 = ISM II 172 = Conrad, Grabstelen, p. 159-160, nr. 129; Aricescu, Armata, p. 50; Holder, Auxilia, p. 265, nr. 122. Pentru datarea stelei vezi G. Bordenache, Dacia, N. S. 9, 1965, p. 259-260. Stela face parte din grupa X, conform tipologiei propuse de M. Alexandrescu-Vianu, Dacia, N. S. 17, 1973, p. 221; p. 225 (nr. 106) sau tipul B 3, varianta 1, după tipologia propusă de Conrad, Grabstelen, p. 159. Vezi încă M. Alexandrescu-Vianu, Dacia, N. S. 29, p. 63; p. 71-72 şi Conrad, Grabstelen, p. 160 („Eine Datierung in flavische Zeit dürfte aufgrund des männlichen Porträts und der Angabe der tribus Quirina sowie unter Beachtung des Lebensalters gesichert sein”), pentru cronologie. 22 Aricescu, Armata, p. 51; Kraft, Rekrutierung, p. 141, nr. 141; Bălteanu, AO 14, 1999, p. 43-44, nr. 2. 23 CIL XVI 45; Kraft, Rekrutierung, p. 141, nr. 142; I. I. Russu, Limba traco-dacilor2, Bucureşti, 1967, p. 123; Holder, Auxilia, p. 265, nr. 123; Bălteanu, AO 14, 1999, p. 41-43, nr. 1. 24 RGZM, nr. 8. 25 RGZM, nr. 11.

216

momentul dislocării trupei la nord de Dunăre, s-a continuat recrutarea dintre bessi, în

jurul anului 200, fiind atestat la Serdica: M. Aurelius Teres veteranus ex ala prima

Astrorum (sic), natione Bessus26.

Din păcate, nu deţinem în acest moment nici un fel de informaţie privind

posibilul loc de cantonare al trupei în Moesia Inferior27.

2. Ala I Vespasiana Dardanorum28

S-a presupus că a fost formată în vremea lui Vespasian şi trimisă, probabil

imediat, pe cursul inferior al Dunării29. Este atestată acum pentru prima dată pe

teritoriul provinciei Moesia de un fragment de diplomă militară din 75 sau din 7830.

Este interesant de amintit faptul că în timpul domniei lui Vespasian, alele şi cohortele

Moesiei au fost înregistrate pe constituţii separate31. Este atestată, de asemenea, de un

fragment de diplomă militară, pentru provincia Moesia, datat martie 82/martie 8332.

Apare pentru prima dată în Moesia Inferior în diploma militară de la Cataloi

din anul 9233. Întrucât diploma a fost acordată pentru 25 de ani de serviciu militar şi

chiar mai mulţi, din această ală au fost lăsate la vatră elemente recrutate cel mai târziu

în anul 67. Avem aici două posibilităţi: fie că dintre soldaţii lăsaţi la vatră cu această

ocazie, unii mai activaseră în alte trupe, înainte de constituire; fie, mai degrabă, trupa

este mai timpurie, primind supranumele de Vespasiana, pentru că în războiul civil din

anii 68-69 a trecut imediat de partea împăratului proclamat în Răsărit34. Odată cu

încheierea războiului civil, supranumele a fost transformat în nume. A doua

posibilitate pare a câştiga acum teren, având în vedere că trupă este prezentă şi pe

constituţia din vremea lui Vespasian. În acelaşi timp, nu trebuie trecut cu vederea

faptul că în toate trupele nou formate, centuriones, decuriones, principales şi chiar

26 IDRE II 353; Kraft, Rekrutierung, p. 141, nr. 143 şi p. 52-54, pentru o discuţie privind recrutarea în rândul trupelor auxiliare din Dacia, în secolul al II-lea. 27 Beneš, Auxilia, p. 6. 28 Cichorius, Ala, col. 1240; Wagner, Dislokation, p. 33-34; Kraft, Rekrutierung, p. 146-147, nr. 260-262; Aricescu, Armata, p. 51; Beneš, Auxilia, p. 8; Suceveanu, Dobroudja, p. 63; Spaul, Ala2, p. 102-103; Petolescu, Popescu, în Studia Historica et Theologica, p. 80-81; Matei-Popescu, SCIVA 52-53, 2001-2002 (2004), p. 177-178, nr. 2; Ţentea, Matei-Popescu, ActaMN 39-40, 2002-2003(2004), p. 265. 29 Wagner, Dislokation, p. 33; Roxan, ZPE 118, 1997, p. 293. 30 RMD IV 209: [et I] Vespasia[na Dardanorum]. 31 RMD IV, p. 407, nota 9. 32 P. Weiss, Chiron 38, 2008, p. 275-279, nr. 3. 33 Petolescu, Popescu, ZPE 148, 2004, p. 269-276 (14 iunie 92). Această diplomă militară este tipul Alföldy-Mann, II; G. Alföldy, Historia 17, 1968, p. 215-227; J. C. Mann, EpigrSt 9, 1972, p. 233-241. 34 Dintre dardani se făceau recrutări pentru trupele auxiliare încă din secolul I a. Chr., Saddington, Development, p. 8.

217

simpli soldaţi erau tranferaţi din alte trupe, după cum reiese foarte clar din pasajul lui

Tacitus despre aventurile cohortei Usiporum35.

Numele acestei ale a fost întregit şi pe diploma militară din anul 9736. Trupa

apare apoi în diplomele militare ale acestei provincii din anii 99, 105, 113, 114 (112-

114), 118-119, 127, 134, 138, 145, 146, 15737, fiind astfel atestată pe tot parcursul

secolului al II-lea, ca activând în această provincie. Diploma militară din anul 156

atestă că întreaga unitate sau poate numai anumite vexillaţii au fost dislocate în

Mauretania Tingitana, alături de călăreţi din ala I Gallorum Atectorigiana38.

A participat la expediţiile dacice ale lui Traian39, dar a revenit pe teritoriul

Moesiei Inferior, avându-şi garnizoana la Arrubium (Măcin)40. A staţionat aici cel

puţin până la sfârşitul secolului al III-lea, fiind atestată prin inscripţii41. Ultima

atestare sigură în Moesia Inferior datează din anul 24142. Poate o vexillaţie din

această unitate militară a fost prezentă la Histria în contextul tulburărilor din jurul

anului 170. După cum am încercat să demonstrez de curând, numele unui component

al acestei trupe, se păstrează pe un fragment de placă de marmură, descoperită în urma

săpăturilor din zona termelor romane (terme II)43.

35 Tacitus, Agr., 28, 1: „occiso centurione ac militibus, qui ad tradendam disciplinam immixti manipulis exemplum at rectores habebantur”. Vezi şi opinia lui P. Holder, în Z. Visy (ed.), Limes XIX. Proceedings of the XIXth International Congress of Roman Frontier Studies held in Pécs, Hungary, September, 2003, University of Pécs, 2005, p. 81: „This ala I Vespasiana Dardanorum is likely to have been a new creation of Vespasian because of its name and so those who had served 25 years or more at this time would have been transefered to the unit”. 36 MacDonald, Mihaylovich, ZPE 138, 2002, p. 225-228 = AnnÉp 2002, 1775 = RMD V 337. 37 14 august 99 (diploma de la Plovdiv, CIL XVI 45); 13 mai 105 (diploma găsită în Ungaria, CIL XVI 50); 113 (P. Weiss, Chiron 38, 2008, p. 293-296, nr. 9); 112-114 (diploma de la Tropaeum Traiani, CIL XVI 58); 118-119 (Eck, Weiß, Chiron 32, 2002, p. 453-457, nr. 2 = AnnÉp 2002, 1763 = RMD V 349); 20 august 127 (Roxan, ZPE 118, 1997, p. 287-295 = AnnÉp 1997, 1780 = RMD IV 241); 2 aprilie 134 (diploma de la Giurgiu, CIL XVI 78); 28 februarie 138 (diploma de la Târnovo, CIL XVI 83); 7 aprilie 145 (RMD III 165 + Weiß, ZPE 134, 2001, p. 261-262 = RMD V 399; P. Weiss, Chiron 38, 2008, p. 314-316, nr. 16); 146 (Weiß, ZPE 124, 1999, p. 279-286 = AnnÉp 1999, 1359 = RMD IV 270); altă diplomă militară, copie după aceeaşi constituţie imperială din anul 146 (Eck, MacDonald, Pangerl, Neue Diplome des Antoninus Pius für Auxiliarsoldaten, în pregătire); de asemenea, pe un alt fragment de diplomă militară care, după toate probabilităţile, aparţine aceleiaşi constituţii imperiale (C. C. Petolescu, A. T. Popescu, Dacia, N. S. 51, 2007, p. 149-151, nr. 2); 157, diploma de la Brestovene (RMD I 50). 38 C. Chiriac, L. Mihailescu-Bîrliba, I. Matei, în Pontos Euxeinos, p. 383-389. 39 Rossi, Trajan’s Column, p. 94; Strobel, Dakerkriege, p. 110-111; Fl. Matei-Popescu, O. Ţentea, în Dacia Augusti provincia, p. 81. 40 CIL III 7512 = ISM V 251; ISM V 218; Wagner, Dislokation, p. 33; Aricescu, Armata, p. 51; Beneš, Auxilia, p. 8; TIR L 35, p. 24; Zahariade, Gudea, Fortifications, p. 80; Gudea, JRGZM 52, 2005, p. 453 (III. 46). 41 ISM V 218, în care ala poartă supranumele de Antoniniana, acordat cel mai probabil de Caracalla. 42 CIL VI 31164 = ILS 2189, într-o inscripţie de la Roma, în care apar 14 soldaţi din această ală, punând o dedicaţie pentru Sabadius. 43 Fl. Matei-Popescu, SCIVA 54-56, 2003-2005, p. 308-310, nr. 2. Inscripţia fusese publicată de Al. Suceveanu, Histria VI. Les thermes romaines, Bucureşti, 1982, p. 131-132.

218

Dintre comandanţii care au efectuat în această trupă a treia miliţie ecvestră,

amintim mai întâi pe C. Mulvius C. f. Pomptina tribu Ofillius Restitutus, într-o

inscripţie de la Grumentum, Italia, în epoca dinastiei Flaviilor44; T. Flavius

Apollinaris, într-o inscripţie de la Măcin, datată în secolul al II-lea45. În timpul

războiului dacic, probabil în cea de-a doua expediţie, comandant al acestei trupe a fost

P. Besius P. f. Quirina tribu Betuinianus C. Marius Memmius Sabinus46. În anii 118-

119 la comanda acestei trupe se afla un anume P. Baebius P.[f. ...], atestat într-un

fragment de diplomă militară47.

În timpul Antoninus Pius, într-o inscripţie în limba greacă de la Attaleia, în

Pamphylia, apare numele unui fost prefect al acestei trupe şi anume Crepereius48.

Cândva în secolul al II-lea, fără a putea preciza cu siguranţă când, a acţionat şi un

personaj cu un nume rămas necunoscut, dar care a fost praefectus alae I Vespasianae

Dardanorum, aşa cum s-a păstrat într-o inscripţie de la Acholla (Botria) din Africa

Proconsularis49.

Dintre soldaţii care şi-au efectuat stagiul militar în această trupă de cavalerie,

trebuie amintit, în primul rând, M. Antistius Caecina, eques alae I Dardanorum

Antoninianae în inscripţia de la Cerna50. La Troesmis, apare M. Ulpius Marcianus,

veteranus şi probabil, fost summus curator al alei I Dardanorum51. Într-o inscripţie

descoperită la Casimcea apare un veteran, din numele căruia s-a păstrat doar

cognomen-ul, Victor, care ar fi putut servi în această trupă, dacă întregirea propusă de

44 A. Donati, Epigraphica 33, 1971, p. 70-74 = AnnÉp 1972, 148, regio III; PME, M 71. 45 Gr. Tocilescu, AEM 6, 1882, p. 39, nr. 81: „der Stein wurde schon vor mehr als 15 Jahren mit anderen Steinen ohne Inschrift aus den Ruinen der Festung Arrubium in der Nähe von Matschin dahin gebracht”; CIL III 7512 = ISM V 251; PME, F 41 (MNA L 1053). 46 CIL VIII 9990 = ILS 1352 = IPD4 796 = IDRE II 468; PIR I2, p. 364, nr. 112; T. Nagy, ActaAntHung 16, 1968, p. 289-295; Fitz, Klio 52, 1970, p. 99-106; Pflaum, Carrières, p. 108-169, nr. 73; PME, B 21; V. A. Maxfield, The Military Decorations of the Roman Army, Londra, 1981, p. 173-176; Fl. Matei-Popescu, O. Ţentea, în Dacia Augusti provincia, p. 81. 47 Eck, Weiß, Chiron 32, 2002, p. 453-457, nr. 2 = AnnÉp 2002, 1763 = RMD V 349. 48IGRRP III 777; Pflaum, Carrières, p. 347-348, nr. 147; PME, C 254. 49 AnnÉp 1949, 37; M. G. Jarrett, EpigrSt 9, 1972, p. 219 nr. 147; PME, Inc. 149. Din păcate inscripţia este foarte prost păstrată şi nu se poate afirma cu siguranţă că este vorba de această trupă. Având în vedere că este singura trupă din imperiu cu acest nume, putem presupune că într-adevăr personajul de faţă a fost praefectus alae I Vespasianae Dardanorum. 50 ISM V 218; Bălteanu, AO 14, 1999, p. 52 nr. 2; Bărbulescu, Viaţa rurală, p. 83. Prezenţa supranumelui imperial ne permite să datăm această inscripţie în vremea domniei lui Caracalla, Fitz, Honorific Titles, p. 61, nr. 212a. 51 CIL III 7504 = ILS 7184 = ISM V 148; Kraft, Rekrutierung, p. 146 nr. 261; Bălteanu, AO 14, 1999, p. 51-52, nr. 1; D. Aparaschivei, Studia Antiqua et Archaeologica 9, 2003, p. 332, nr. 7. Datarea inscripţiei este post 169/170, când Troesmis-ul este atestat municipium; Suceveanu, Dobroudja, p. 49-50; Zahariade, Gudea, Fortifications, p. 80. Lectura s(ummus) c(urator), ea este de preferat celei propuse de Doruţiu-Boilă, ISM V, p. 179: s(ingularis) c(onsularis).

219

editor se dovedeşte a fi exactă52. În ultimă instanţă, lista cu 14 soldaţi ai acestei ale,

deveniţi equites singulares Augusti, care pun la Roma, pe data de 2 august 241, o

dedicaţie către Deus Sabadius53, o divinitate de origine frigiană asimilată lui Iupiter

Optimus Maximus54.

3. Ala I Flavia Gaetulorum55

A fost recrutată din populaţia getulilor, care trăia în zona de sud a Mauretaniei

şi a Numidiei56.

Este prezentă pentru prima dată în diplomele provinciei Moesia Inferior în

anul 92, diplomă descoperită la Cataloi57. La fel ca în cazul discutat deja al alei I

Vespasiana Dardanorum, această lăsare la vatră împinge recrutarea trupei de faţă cel

mai târziu în anii 67-68. După cum se ştie deja, în anii 86, 87 şi 90, în Iudeea, este

atestată o altă ală de getuli, care este însă veterana58. Aceeaşi unitate a fost apoi

transferată în Arabia, poate chiar odată cu crearea acestei provincii, însă cea mai

timpurie atestare provine din anul 14259. Va rămâne pe teritoriul acestei provincii

52 V. H. Bauman, SCIV 22, 1971, 4, p. 597-598, nr. 5 = AnnÉp 1972, 540 = ISM V 131 = Conrad, Grabstelen, p. 181, nr. 211: [...Vic]tor vet(eranus) ala(e) / Da/[rd(anorum)]. Vezi în ISM V, p. 153, dubiile exprimate de Em. Doruţiu-Boilă în privinţa acestei lecturi. 53 CIL VI 31164 = ILS 2189; Kraft, Rekrutierung, p. 146-147, nr. 262; Bălteanu, AO 14, 1999, p. 52-53, nr. 3. 54 Fr. Cumont, Les religions orientales dans le paganisme romain, Paris, 19294, p. 60-62; R. Turcan, Cultele orientale în lumea romană, (trad. M. Popescu), Bucureşti, 1998, p. 361-371. Cultul acestui zeu era răspândit şi în provincia Moesia Inferior, după cum o demonstrează, spre exemplu, descoperirea de la Fântânele, Suceveanu, SCIVA 31, 1980, 4, p. 572-579 şi fig. 8; idem, Fântânele. Contribuţii la studiul vieţi rurale în Dobrogea romană, Bucureşti, 1998, p. 179-182. Vezi, de asemenea şi Z. Covacef, Pontica 32-34, 2000-2001, p. 378-379. 55 Cichorius, Ala, col. 1234; Wagner, Dislokation, p. 35; Aricescu, Armata, p. 51-52; Beneš, Auxilia, p. 8; Suceveanu, Dobroudja, p. 63; Ch. Hamdoune, Les auxilia externa africains des armées romaines. IIIe siècle av. J. –C, - IVe siècle ap. J.-C., Montpellier, 1991, p. 118; Spaul, Ala2, p. 124-125; Petolescu, Popescu, în Studia Historica et Theologica, p. 81-83; Matei-Popescu, SCIVA 52-53, 2001-2002 (2004), p. 179-183; Ţentea, Matei-Popescu, ActaMN 39-40/I, 2002-2003(2004), p. 265-267; Petrovszky, Mitteilungen des historischen Vereins der Pfalz 102, 2004, p. 17-19, nr. 1. 56 H. Dessau, RE VII, 1912, col. 464-465; Wagner, loc. cit.; Hamdoune, op. cit., p. 120. 57 Petolescu, Popescu, ZPE 148, 2004, p. 269-276. 58 CIL XVI 33, din data de 13 mai 86; H. M. Cotton, W. Eck, B. Isaac, Israel Museum Studies in Archaeology 2, 2003, p. 17-31 (= RMD V 332), unde este publicată diploma din 90 şi menţionată cea din 87 (p. 19, nota 13). Vezi încă o inscripţie în limba greacă din timpul domniei lui Domitian, descoperită la Sagalassos, în provincia Lycia et Pamphylia, în care apare M. Iulius Sanctus Maximinus, praefectus alae Gaetulorum (H. Devijver, în M. Waelkens, J. Problome (ed.), Sagalassos II. Report on the third excavation campaign of 1992, Leuven, 1993, p. 108, nr. 7 = AnnÉp 1993, 1561; PIR2 VII, 2, p. 62-63, S nr. 173). Vezi şi inscripţia ridicată în onoarea primipilarului C. Valerius C. f. Stel. Clemens de decuriones alae Gaetulorum quibus praefuit bello Iudaico sub divo Vespasiano Aug (CIL V 7007 = ILS 2544; PME, V 8; Dobson, Primipilares, nr. 90; Holder, Auxilia, p. 252, nr. E 100). Despre istoria acestei trupe vezi acum P. Weiss, M. P. Speidel, ZPE 150, 2004, p. 257. 59 P. Weiss, M. P. Speidel, ZPE 150, 2004, p. 253-264, unde este publicat un fragment dintr-o diplomă militară pentru această provincie şi unde este menţionată o altă diplomă din anul 145, care urmează a fi publicată (p. 253, nota 6).

220

până în secolul al III-lea, după cum reiese din inscripţia lui Sedatius Apollonius,

descoperită la Tomis, în care se afirmă că este prefectul alei Gaetulorum din Arabia60.

Probabil ala I Flavia Gaetulorum a fost recrutată înainte de începutul domniei lui

Vespasian, însă ulterior trupei menţionate ca veterana, primind gentiliciul imperial

odată cu accederea lui Vespasian la tron, datorită atitudinii sale din timpul războiului

civil. Un indiciu, că aşa trebuie să fi stat lucrurile, se află într-o inscripţie de la

Oescus. Astfel, un anume Magius Ver(us) sau Vir(unus) este atestat călăreţ al alei

G(a)etulorum, fără nici o specificaţie61. Ar exista posibilitatea, ca să avem atestată

astfel, această ală, înainte de a deveni Flavia şi care a fost cantonată, poate, la Oescus,

alături de cohortele II Flavia Bessorum şi IV Gallorum, în perioada 62-7162.

Este atestată apoi de o diplomă militară din anul 9763. S-a presupus că poate fi

întregită şi în diploma de la Salsovia, dar descoperirea a două diplome militare, care

datează din anul 97, au dus la concluzia că poate acest fragment nu se referă la trupele

acestei provincii64. Apare apoi în diploma militară de la Plovdiv din anul 99 şi pe o

tabella II, copie după aceeaşi constituţie (descoperită tot în Bulgaria, pe teritoriul fost

provincii romane Thracia), în cea de la Speyer (descoperită la Sexaginta Prista) din

105 şi în cea de la Tropaeum Traiani din 112-11465. De asemenea, un fost militar al

acestei cohorte, a primit diploma, descoperită fragmentar şi care se poate data mai

60 SEG, 24, 1964, 1064 = AnnÉp 1974, 579 = ISM II 127 (vezi mai jos întreaga discuţie). Vezi încă M. P. Speidel, ANRW VIII, p. 705-706, e. 61 Gerov, Beiträge, II, p. 72 (p. 190, nr. 14) = AnnÉp 1961, 318 = ILB 57 = Conrad, Grabstelen, p. 243, nr. 439. Conrad datează această inscripţie în primul deceniu al secolului al II-lea. 62 Filow, Legionen, p. 20-23; E. Ritterling, RE XII, 1925, col. 1271; col. 1574-1575. În perioada 67-69, în acest lagăr a staţionat şi legiunea III Gallica care a luptat în Italia pentru Vespasian, Filow, op. cit., p. 23-25; Ritterling, RE XII, 1925, col. 1521-1523; Sarnowski, L’armée, p. 26. 63 MacDonald, Mihaylovich, ZPE 138, 2002, p. 225-228 = AnnÉp 2002, 1775 = RMD V 337. 64 CIL XVI 41; Weiß, ZPE 117, 1997, p. 233-238, nr. 4 = AnnÉp 1997, 1774 = RMD V 338; MacDonald, Mihaylovich, loc. cit. = AnnÉp 2002, 1775 = RMD V 337. Din acelaşi an şi din aceeaşi provincie provine şi fragmentul de diplomă RMD III 140 (datat de B. Lőrincz, Z. Visy, ZPE 63, p. 241-249, în luna septembrie a anului 97). Este posibil ca cele două fragmente de diplomă să fie copii după aceeşi Constituţie imperială. Opinia, privind neapartenenţa diplomei de la Salsovia la Moesia inferioară, Eck, G. Paci, E. Percossi Serenelli, Picus. Studi e ricerche sulle Marche nell’antichità 23, 2003, p. 80-82, observând că un guvernator cu numele Iulius Mar[inus?] nu mai este de căutat pentru anul 97 în Moesia Inferior. Dealtfel personajul din această diplomă militară a fost identificat ipotetic cu Ti. Iulius Candidus (A.) Marius Celsus. Acest personaj, consul în 86, este atestat legat al provinciei Galatia et Cappadocia între 93-94 (R. K. Sherk, The Legates of Galatia from Augustus to Diocletian, Baltimore, 1951, p. 52-53; RGZM, p. 18-19, nr. 7, o diplomă militară din anul 94), De asemenea aceiaşi autori identifică corect pe guvernatorul prezent în aceste diplome şi anume: Sex. Octavius Fronto (PIR2 O 35) şi nu Ti. Catius Caesius Fronto (PIR2 C 194), după cum au propus Lőrincz, Visy, art.cit., p. 248-249 şi preluat de MacDonald, Mihaylovich, art. cit., p. 226-227. Diploma în cauză s-ar putea referi la trupele auxiliare ale provinciei Moesia Superior, după cum am propus într-un articol publicat recent, Fl. Matei-Popescu, EphemNap 16-17, 2006-2007, p. 31-48 (în special p. 39-43). 65 CIL XVI 45; W. Eck, A. Pangerl, Dacia, N. S. 50, 2006, p. 97-99, nr. 2; Petrovszky, Mitteilungen des historischen Vereins der Pfalz 102, 2004, p. 10-17; CIL XVI 58.

221

larg între 99/11066. Între aceste momente a participat, alături de trupele provinciei

sale, la expediţiile dacice ale lui Traian67.

Apoi este atestată, în mod surprinzător, în provincia Pannonia Inferior în anul

11468 şi apoi poate şi în 115 (sau 113)69. Multă vreme s-a crezut că a staţionat acolo

până în vremea lui Antoninus Pius, invocându-se două diplome militare în care, s-a

crezut că se poate citi numele trupei70. Descoperirea, însă, a diplomei militare din

anul 125, a infirmat această teorie71. În aceste condiţii, se poate observa că, această

ală a fost dislocată pentru o perioadă foarte scurtă de timp în Pannonia Inferior, mai

precis, pe perioada în care ala I Flavia Augusta Britannica milliaria civium

Romanorum a participat la războiul parthic72.

În 1997 Weiß publica un fragment de diplomă, pe care îl data destul de larg

între 106/117-124, şi în care apare această trupă, considerând că aparţine fie

Pannoniei Inferior, fie Moesiei Inferior73. Între timp s-a mai descoperit un fragment,

foarte probabil din aceeaşi diplomă militară şi care permite acum o datare foarte

sigură: 19 octombrie 12074. Cred că trebuie să fie un fragment de diplomă care se

referă la Moesia inferioară, această trupă fiind cel mai probabil readusă în provincia

de unde fusese dislocată, în timpul reorganizărilor din timpul lui Hadrian. Această

unitate este sigur atestată din nou pe teritoriul Moesiei Inferior în anul 121, lunile

mai/decembrie75.

I. Piso a fost de părere, pe baza inscripţiei de fundare a castrului de la

Boroşneul Mare76, că această unitate ar fi trecut prin Dacia la începutul domniei lui

66 RMD IV 221. 67 Strobel, Dakerkriege, p. 111. 68 CIL XVI 61; RMD 87; 152 = W. Eck, D. MacDonald, A. Pangerl, Chiron 32, 2002, p. 403-406, nr. 2; CIL VI 3520 = ILS 2731; Lőrincz, Hilfstruppen, p. 19; p. 81; p. 158, nr. 14-15 şi p. 194, nr. 121. 69 B. Lőrincz, Specimina Nova 16, 2000, p. 31-33, nr. 1 = RMD V 347. 70 CIL XVI 112; 113; Wagner, loc. cit.; Aricescu, Armata, p. 52. 71 Roxan, Eck, ZPE 116, 1997, p. 193-203 (în special p. 196-197) = AnnÉp 1997, 1772 = RMD IV 235. 72 CIL XVI 61 – item ala Britannica (milliaria) missa in expeditionem; CIL III 6748; AnnÉp 1908, 23, inscripţii care o atestă sigur în Orient; Cichorius, Ala, col. 1235; Wagner, Dislokation, p. 20-24 (p. 22); Beneš, Auxilia, p. 7; Spaul, Ala2, p. 68-73; Lőrincz, Hilfstruppen, p. 16-17 şi p. 79; Petolescu, Auxilia, p. 66-68; idem, Argesis 11, 2002, p. 67-71. 73 Weiß, ZPE 117, 1997, p. 239-243, nr. 6. 74 Eck, MacDonald, Pangerl, Chiron 32, 2002, p. 461-468, nr. 5 = AnnÉp 2002, 1766 = RMD V 356. 75 P. Weiss, Chiron 38, 2008, p. 296-300, nr. 10: I FLAVIA [GAETVLORVM], al doilea loc printre ale. 76 AnnÉp 1974, 564 = AnnÉp 1978, 696 = IDR III/4 325 = ILD 433; I. Piso, ActaMN 36/I, 1998, p. 81-89; idem, ActaMN 37/I, 1999, p. 235-236; contra acestei opinii este Petolescu, Argesis 11, 2002, p. 67-71 şi idem, Auxilia, p. 67-68, care consideră că în această inscripţie ar fi vorba de ala I Flavia Augusta Britannica milliaria civium romanorum, această trupă fiind readusă pentru scurt timp în Dacia, la sfârşitul campaniei parthice. Din păcate argumentele aduse în discuţie de acest autor nu sunt foarte convingătoare, trecerea acestei trupe prin Dacia rămânând în continuare ipotetică. Recent, F. Marcu, EphemNap 14-15, 2004-2005, p. 73-80, urmând o opinie exprimată de P. Holder, Auxiliary

222

Hadrian. Pe această inscripţie, I. I. Russu citise, în primă instanţă, ala I

Lat[obicorum], pentru ca apoi să corecteze lectura, propunând: ala I Bat[avorum],

unitate ce a făcut parte dintre trupe provincie Dacia superior. I. Piso a observat, fără

umbră de îndoială, că ultimul rând se citeşte: ALA·FLA[...], şi a întregit numele

acestei unităţi: ala Fla[via Gaetulorum]. Ipoteza este fără îndoială seducătoare, dar

din păcate nu se cunosc informaţii despre o eventuală prezenţă a acestei unităţi în

Dacia inferior77. De curând F. Marcu, urmând o idee propusă de P. Holder, preferă să

întregească numelei alei Gallorum Flaviana (vide infra). Mai departe, I. Piso

consideră, şi de data aceasta pe bună dreptate, că numele unei ala Flavia ar trebui citit

şi pe o inscripţie descoperită la Căşei78, unde fusese identificată până în acel moment

o ipotetică ala elec(torum)79. Având în vedere că inscripţia datează din secolul al III-

lea, I. Piso presupune că ar fi vorba mai degrabă de ala I Flavia Augusta Britannica

milliaria, din Pannonia inferior, şi puţin probabil de ala I Flavia Gaetulorum, atestată

acum sigur pentru secolul al III-lea în Moesia inferior (vide infra). Din păcate, până la

momentul unor noi descoperiri, nu putem nici susţine, nici infirma pe de-a întregul

ipotezele propuse de I. Piso. Aş avea o singură observaţie de făcut, care ar putea

aduce un argument mai degrabă contra. În documentele, inclusiv inscripţiile pe piatră,

descoperite până acum care atestă prezenţa acestei unităţi în Moesia inferior numărul

de ordine nu lipseşte aproape niciodată, cu excepţia inscripţie timpurii de la Oescus,

dar unde este atestată doar ca ala G(a)et(ulorum)80. Pe inscripţia de la Boroşneul

Mare, numărul de ordine lipseşte, aşa încât mult mai probabil este vorba de o altă

unitate, poate chiar o enigmatică ala Flavia, până acum necunoscută81. Numărul

impresionant de diplome militare publicate în ultima vreme au produs surprize

Deployment in the Reign of Hadrian, Reprinted from Documenting the Roman Army, BICS Supplement 81, 2003, p. 105, nota 14, consideră că pe inscripţia de fundare a acestui castru apare ala Gallorum Flaviana 77 I. Piso, ActaMN 36/I, 1999, p. 86, consideră că enigmaticul Egnatio Q? […] ar fi putut fi unul dintre primii procuratori ai Daciei inferior şi îl identifică ipotetic cu un anume L. Egnatius L. f. Terentina Quartus (PME, E 3) 78 I. Piso, ActaMN 36/I, 1999, p. 86-89 = AnnÉp 1999, 1285. 79 I. I. Russu, ActaMN 4, 1967, p. 90; AnnÉp 1957, 331 = ILD 783. 80 Gerov, Beiträge, II, p. 72 (p. 190, nr. 14) = AnnÉp 196 1, 318 = ILB 57. 81 O ala Flavia (Numidica) este atestată neîntrerupt în Numidia din secolul I până în secolul al III-lea, Y. Le Bohec, Les unites auxiliaires de l’armée romaine en Afrique Proconsulaire et Numidie sous le Haut Empire, Paris, 1989, p. 28-33. Totuşi pe o inscripţie descoperită la Scupi apare un anume Iulius Vanno / missicius / ex ala Flavia / militavit annis XXIII / vixit annis XXXXV / h. s. e. / Flavius Antiocus / h. f. c., ILJug I 37 = ISM VI 59; Holder, Auxilia, p. 272, nr. 371, consideră că este vorba de ala Gallorum Flaviana, fără a prezenta însă vreun argument.

223

importante, cum ar fi prezenţa unei cohors Flavia în Moesia superior82 sau prezenţa

alei Ulpia contariorum milliaria printre trupele Daciei superior la 5 aprilie 12183,

astfel încât nu se poate elimina cu totul o asemenea ipoteză. În sprijinul unei

asemenea ipoteze ar veni şi ştampilele de tipul AL· F· AL· AS, din muzeul din Sf.

Gheorghe, interpretate de acelaşi autor: al(a) F(lavia) al(a) As(turum)84. Dar dacă

admitem că ştampilele de tipul AL FL, descoperite la Carsium, s-ar referi la această

unitate (vide infra), atunci şi pe această ştampilă numele alei I Flavia Gaetulorum nu

poate fi exclus.

Trupa este atestată succesiv în această provincie prin diplomele militare din

anii 127, 140, 145, 14685, apoi sigur în aceeaşi provincie în anul 152, de o inscripţie

care menţionează o pereche de consuli86, precum şi în data de 13 decembrie 215, într-

o tabula honestae missionis87. Ultima menţiune sigură a acestei ale pe teritoriul

Moesiei Inferior datează din jurul anului 24088. S-a putut demonstra astfel că această

trupă a staţionat aproape pe tot parcursul secolelor II-III în provincia Moesia Inferior,

fără a putea preciza însă unde şi-a avut castrul89.

În timpul domniei comune a lui Septimius Severus şi Caracalla, la Aulutrene

în Pisidia, sunt atestaţi prin două inscripţii patru equites şi un decurio ai acestei ale90,

care făceau parte din vexillaţia compusă din legiunile I Italica şi XI Claudia pia

82 W. Eck, A. Pangerl, Chiron 38, 2008, p. 355-363, nr. II, 8-9, copii după aceeaşi constituţie imperială şi p. 363-370, nr. II, 10, celebra diplomă din anul 115. 83 W. Eck, A. Pangerl, ZPE 166, 2008, p. 276-284. 84 AnnÉp 1974, 565b = IDR III/4 328 = ILD 434; I. Piso, ActaMN 36/I, 1999, p. 83 = AnnÉp 1999, 1287. 85 Roxan, ZPE 118, 1997, p. 287-297 = AnnÉp 1997, 1780 = RMD IV 241 (20 august 127); 7 aprilie 145 (RMD III 165 + Weiß, ZPE 134, 2001, p. 261-262 = RMD V 399; P. Weiss, Chiron 38, 2008, p. 314-316, nr. 16); ianuarie/noiembrie 140 (P. Weiss, Chiron 38, 2008, p. 302-307, nr. 12); 146 (Weiß, ZPE 124, 1999, p. 279-286= AnnÉp 1999, 1359 = RMD IV 270). 86 Suceveanu, Pontica 31, 1998, p. 109-114, nr. 1. 87 Eck, Roxan, ArchKorr 28, 1998, 1, p. 96-100, nr. 1. Despre acest tip de document, vezi Mann, Roxan, Britannia 19, 1998, p. 341-347. 88 IGRRP I 623 = ILS 8851 = ISM II 106. 89 Beneš, loc. cit.; Aricescu, Armata, p. 52. Descoperirea de ştampile de tipul AL FL, de la Carsium, ar putea conduce spre concluzia că în această fortificaţie a staţionat această unitate, măcar o perioadă (C. Chiriac, C. Nicolae, G. Talmaţchi, Pontica 31, 1998, p. 140-141; Zahariade, C. Muşeţeanu, C. Chiriac, Pontica 14, 1981, p. 259-260; V. Nicolae, C. Nicolae, SCIVA 42, 1991, 1-2, p. 79-80; C. Nicolae, Pontica 26, 1993, p. 216 şi p. 224; idem, Pontica 28-29, 1995-1996, p. 137-138). În articolele citate s-a presupus că este vorba de ala Gallorum Flaviana, însă ştampilele publicate în 1998, au fost preluate în AnnÉp 1998, 1145-1147 (Petolescu), cu observaţia că mai probabil ar fi ala I Flavia Gaetulorum (C. C. Petolescu, Argesis 11, 2002, p. 70). Pentru Carsium vezi TIR L 35, p. 30 şi Zahariade, Gudea, Fortifications, p. 79. 90 M. Christol, T. Drew-Bear, Inscriptions militaires d’Aulutrene et d’Apamée de Phrygie, în Y. Le Bohec, La hiérachie (Rangordnung) de l’armée romaine sous le Haut-Empire. Actes du Congrès de Lyon (15-18 septembre 1994) rassemblés et édités par Yann Le Bohec, Paris, 1995, p. 79-80 = AnnÉp 1995, 1515; AnnÉp 1976, 666= Christol, Drew-Bear, op. cit., p. 81 (în această inscripţie apărea AL G, acum este sigur vorba de ala I Flavia Gaetulorum).

224

fidelis, pusă sub comanda primipilului legiunii XI Claudia, Nonius Felix, şi trimisă în

Asia Minor91.

Dintre comandanţii care au activat în această ală pe parcursul staţionării în

Moesia Inferior amintim pe Q. Planius C. f. din diploma din 97, atestat apoi în anul 99

cu numele integral, Q. Planius Sardus Q. f. Pup. Truttedius Pius92 şi pe [B]etuus Cilo

care apare în diploma militară din 19 octombrie 12093. Pe fragmentul de diplomă,

datat mai larg între 99/110 se păstrează o parte a unui cognomen al unui prefect al

acestei unităţi: Quint[...]94. Apoi, printr-o fericită întâmplare avem numele complet al

prefectului M. Ulpius Attianus, păstrat întreg în diploma din 127, fără menţiunea

originii şi doar cognomenului în diploma din 125, dar cu menţiunea originii95. Înainte

de a avansa în timp să nu uităm totuşi a menţiona pe L. Flavius T. f. Quirina tribu

Saecularis, praefectus alae primae Flaviae Gaetulorum in Pannonie (sic) Inferiore,

într-o inscripţie de la Roma96. Lista prefecţilor acestei ale atestaţi până în acest

moment confirmă teoria conform căreia comandanţii de unităţi auxiliare se aflau în

fruntea acestora cel puţin 3 ani.

Cu puţin timp înaintea războiului iudaic al împăratului Hadrian, Sextus Attius

Senecio a fost prefectul acestei ale97.

În timpul invaziei costobocilor din anul 170, trebuie să fi activat şi celebrul

personaj T. Antonius Claudius Alfenus Arignotus care, în timp ce era tribun al cohortei

I Cilicum, a fost şi praepositus alae I Flaviae Gaetulorum98.

În jurul anului 240, într-o inscripţie de la Tomis apare P. Aelius Ammonius

care într-o carieră prodigioasă fusese şi prefect al acestei trupe99. Mai mult decât atât,

91 Christol, Drew-Bear, op. cit., p. 69-74 = AnnÉp 1995, 1512. Pentru întreaga discuţie asupra castellum de la Aulutrene vezi p. 57-92. 92 MacDonald, Mihaylovich, ZPE 138, 2002, p. 225-228 (p. 228) = AnnÉp 2002, 1775 = RMD V 337; W. Eck, A. Pangerl, Dacia, N. S. 50, 2006, p. 98-101, nr. 2. 93 Weiß, ZPE 117, 1997, p. 239-243, nr. 6, în special p. 241; Eck, MacDonald, Pangerl, Chiron 32, 2002, p. 461-468, nr. 5 = AnnÉp 2002, 1766 = RMD V 356. 94 RMD IV 221. 95 Roxan, Eck, ZPE 116, 1997, p. 193-203 (în special p. 196-197) = AnnÉp 1997, 1772 = RMD IV 235; Roxan, ZPE, 118, 1997, 287-297 (în special p. 294-295) = RMD IV 241. 96 CI VI 3520 = ILS 2731; PME, F 68. 97 CIL VI 3505; Saxer, Vexillationen, p. 28, nr. 49; PME, A 188. 98 CIG 3497 = IGRRP IV 1213 = ILS 8853 = L. Robert, Istros 1, 1934, p. 1-5 = IDRE II 383 (praipovsito" speivra" prwvth" Gaitouvlwn), inscripţie de la Thyatira, Asia. PME, A 132; Devijver, PME I, p. 107, a făcut următoarea remarcă: “praepositus cohortis primae Gaetulorum Moesia Inferior”, cu trimitere la Cichorius, Cohors, col. 286-287. Totuşi suntem de acord cu cei care au observat că trebuie să fie totuşi o confuzie cu trupa de cavalerie: Petolescu, ZPE 110, 1996, p. 256. 99 Gr. Tocilescu, AEM 11, 1884, p. 22-23, nr. 61; IGRRP I 623 = ILS 8851 = ISM II 106; Pflaum, Carrières, p. 854-855, nr. 329; Stein, Legaten, p. 115; PIR I2 p. 20, nr. 135; PME, A 21; I. Piso, Dacia, N. S. 20, 1976, p. 251-257 = AnnÉp 1977, 673 (MNA L 250).

225

probabil ca urmare a morţii guvernatorului, a comandat şi armata din provincie100.

Nu vom recenza în această listă şi pe Sedatius Apollonius, despre care avem

informaţii de la Tomis că a comandat o ala Gaetulorum, dar unde se specifică foarte

clar că este vorba de cea care staţiona în Arabia, şi nu de cea care se află aici în

discuţie101.

Se cunosc de asemenea şi numele mai multor călăreţi, care au activat în

această ală. Magius Ver(us) sau Vir(unus), din inscripţia de la Oescus102. Într-o

inscripţie descoperită, nu cu mult timp în urmă, la Histria, apare veteranul T. Aelius

Mucatralis care primise cetăţenia cel mai probabil de la Antoninus Pius. Inscripţia

datează din anul 152 (Glabrione et Homullo cos.)103. În diploma militară din anul 97

apare un anume Lucius Satur[i f.?]104. Pe diploma militară din 14 august 99, apare

Dolazenus, Mucacenthi f., Bessus, alături de soţia lui, Deneusis, Esiaetralis fil.,

Bessa, şi copii, Flavus, şi surorile lui, Nene şi Benzis105. În diploma militară din 1

iunie 125 apare un Loiresis f. Bessus dar al cărui nume este greu de reconstituit106.

Titularul diplomei militare din 20 august 127 este tot un component al acestei trupe şi

anume Veladatus Dialonis f. Eraviscus, această populaţie locuind undeva la sud de

Aquincum, în Pannonia Inferior, de unde fusese recrutat. Roxan era de părere că poate

servise mai întâi în altă trupă, din care a fost apoi transferat în momentul sejurului din

Pannonia Inferior al alei I Flavia Gaetulorum107.

În timpul domniei comune a lui Septimius Severus şi Caracalla, la Aulutrene,

în Pisidia (vide supra), sunt atestaţi Valerius Valerianus, eques alae I Gaetulorum,

mort în timpul acestui sejur şi Valerius Maximus, eques al aceleiaşi trupe, care ridică

pentru primul călăreţ o inscripţie funerară, împreună cu Aurelius Marcellus, soldat în

100 ISM II 106, r. 11-13: hJghsavmenon stratiwtiÉkou' th'" ejpaceiva" tauvÉth". 101 SEG, 24, 1964, 1064 = AnnÉp 1974, 579 = ISM II 127. A. Aricescu a susţinut în repetate rânduri că trebuie să fie vorba de trupa din Moesia Inferior, în Epigraphica. Travaux dédiés au VIIe Congrès d’épigraphie grecque et latine ( Constantza 9-15 septembre 1977), Bucureşti, 1977, p. 239-248; idem, Armata, p. 52; urmat apoi şi de Suceveanu, RRH 13, 1974, 2, p. 232; idem, loc. cit; idem, Pontica 31, 1998, p. 113-114. Interpretarea corectă este însă oferită de Devijver, PME, S 13, p. 724: “praefectus equitum alae Gaetulorum in Arabia”, cu trimitere la M. P. Speidel, Latomus 33, 1974, p. 934-939. Vezi încă idem, ANRW VIII, p. 706. 102 Gerov, Beiträge, II, p. 72 (p. 190, nr. 14) = AnnÉp 1961, 318 = ILB 57. 103 Al. Suceveanu, Pontica 31, 1998, p. 109-114, nr. 1 = CEpR XVIII 814 = AnnÉp 1998, 1148. Vezi încă Al. Suceveanu, Histria XIII. La basilique épiscopale, Bucureşti, 2007, p. 147-148, nr. 5. 104 MacDonald, Mihaylovich, ZPE 138, 2002, p. 225-228 (p. 228) = AnnÉp 2002, 1775 = RMD V 337. 105 W. Eck, A. Pangerl, Dacia, N. S. 50, 2006, p. 97-99, nr. 2. 106 Roxan, Eck, ZPE 116, 1997, p. 193-203 (p. 201-202) = AnnÉp 1997, 1772 = RMD IV 235, nota 7; Bălteanu, AO 14, 1999, p. 66, nr. 1. 107 Roxan, ZPE 118, 1997, p. 287-295 (p. 295) = AnnÉp 1997, 1780 = RMD IV 241, nota 7.

226

legiunea XI Claudia pia fidelis108; de asemenea Aurelius Marcellinus, eques alae

Gaetulorum, mort şi el în timpul aceluiaşi sejur oriental, inscripţia fiindu-i ridicată de

Aelius Victor, călăreţ în aceeaşi trupă. În aceeaşi inscripţie apare şi numele lui

Domitius M(...), decurio al turmei în care servise Aurelius Marcellinus109. Pe o

inscripţie din Mauretania Caesariensis, în apropiere de Sidi Mohammed Ben Ali

(Renault, Algeria) apare un anume Aurelius Masfelus, explorator et signifer alae

Gaetulae I, turma Saturnini110. Inscripţia pare a fi foarte târzie, probabil chiar al

treilea sfert al secolului al III-lea, şi cu dificultăţi de lectură (s-ar putea citi şi ex

e[q(uite)] signifer alae Gaetulae I111. Mai mult decât atât, nu se poate preciza în care

din cele două alae Gaetulorum a servit acest veteran, fie cea din Arabia, fie cea din

Moesia Inferior.

Cândva în secolul al II-lea, un veteran al acestei ale s-a retras în metropola

Pontului Stâng, la Tomis. Din păcate numele său a căzut în spărtura pietrei, păstrându-

se, ipotetic, doar numele fiului său, Posidonius, indicând o posibilă origine orientală a

acestui veteran112. În sfârşit, în tabella honestae missionis din anul 215, s-a păstrat

numele unui eques, Claudius Marcianus113.

4. Ala I Gallorum Atectorigiana114

Este una dintre cele mai vechi trupe din Imperiul Roman, fiind fondată pe

vremea lui Augustus, dacă nu cumva chiar în timpul războaielor civile şi a fost numită

probabil după Atectorix, regele picţilor115. Că această trupă datează dintr-o perioadă

extrem de timpurie, pledează şi o inscripţie din Aquitania, de la Mediolanum

Santonum, în care apare un anume C. Iulius Macer, duplicarius alae Atectorigianae,

108 Christol, Drew-Bear, op. cit., p. 79-80 = AnnÉp 1995, 1512. 109 AnnÉp 1976, 666= Christol, Drew-Bear, op. cit., p. 81. 110 CIL VIII 21516; H. Devijver, The Equestrian Officers of the Roman Imperial Army, Mavors 6, Amsterdam, 1989, p. 251. 111 Fotografia inscripţiei este disponibilă la următoarea adresă de internet: http://www1.ku-eichstaett.de/epigr/uah-bilder.php?bild=PH0000275, consultată la 19. 02. 2009. 112 Gr. Tocilescu, AEM 8, 1884, p. 7, nr. 18; CIL III 7557 = ISM II 247; Aricescu, Armata, p. 52 (MNA L 1220). 113 Eck, Roxan, ArchKorr, 28, 1998, p. 96-100 (p. 100), nr. 1. 114 Cichorius, Ala, col. 1231; Stein, Truppen., p. 123; Wagner, Dislokation, p. 12-13; Kraft, Rekrutierung, p. 141-142, nr. 160-164; Aricescu, Armata, p. 53; Beneš, Auxilia, p. 8; Suceveanu, Dobroudja, p. 63; Spaul, Ala2, p. 48-49; Petolescu, Popescu, în Studia Historica et Theologica, p. 84; Matei-Popescu, SCIVA 52-53, 2001-2002 (2004), p. 183-185, nr. 4; Ţentea, Matei-Popescu, ActaMN 39-40/I, 2002-2003(2004), p. 267; Gayet, Historia 55, 2006, 1, p. 79 (din păcate depăşit încă de la data publicării). 115 Cichorius, loc. cit.; Wagner, Dislokation, p. 12; Saddington, Development, p. 73; p. 150-151; E. Birley, Ancient Society 9, 1978, p. 265: „This is the clearest instance of a title that can be linked with the name of a Gallic chief, rather than that of a Roman officer;...”.

227

care trebuie să fi fost recrutat în anul 16 a. Chr.116. S-a presupus că această trupă a

staţionat în Germania, însă nu există până acum dovezi directe ale acestei dislocări117.

Prima atestare sigură în provincia Moesia Inferior datează din anul 92, prin

diploma de la Cataloi118, sub forma de ala Gallorum Atectorigiana119. O ală I GAL[...]

apare pe fragmentul de diplomă militară din 75 sau 78120. Este cel mai probabil vorba

de această unitate şi nu de ala I Claudia Gallorum atestată în timpul domniei lui

Vespasian şi mai timpuriu cu numele de ala Capitoniana. Este prezentă apoi în

diploma militară din anul 97121. Apare apoi pe o diplomă militară fragmentară din

anul 116122. Nu mai apare în diplome până în anul 127, când este din nou prezentă

între trupele acestei provincii123. În acest mod s-a pus capăt speculaţiilor că această

trupă nu s-ar fi aflat în Moesia Inferior în prima parte a secolului al II-lea124, dar

descoperirea diplomei din 17 iulie 122 confirmă că pentru puţină vreme această

unitate s-a aflat printre trupele auxiliare ale Daciei inferior125. Această atestare

permite, de asemenea, a se presupune implicarea ei în expediţiile dacice ale

împăratului Traian126 şi implicit faptul că a staţionat undeva pe teritoriul nord-

danubian al Moesiei inferior. Această staţionare a fost pusă, de W. Eck şi A. Pangerl,

în legătură cu activitatea lui Q. Marcius Turbo în Dacia, la începutul domniei lui

Hadrian127. În aceste condiţii, descoperirea de ştampilare tegulare de forma ALA GAL

în castrul de la Boroşneul Mare128 şi în aşezarea civilă de la Reci129, atribuite fie alei I

Claudia Gallorum Capitoniana, fie alei Gallorum Flaviana130, ar putea fi pusă în

legătură cu prezenţa acestei unităţi (sigur dacă nu acceptăm teoria prezenţei alei 116 CIL XIII 1041 = ILS 2531 = CIL XVI, Appendix, p. 146, nr. 15; Holder, Auxilia, p. 46 şi p. 272, nr. 51; Saddington, Development, p. 58; p. 153; E. Birley, în Eck, Wolf (eds.), Heer und Integrationspolitik, p. 254; Holder, în Z. Visy, Limes XIX. Proceedings of the XIXth International Congress of Roman Frontier Studies, Pécs, Hungary, September 2003, University of Pécs, 2005, p. 83. 117 Stein, Truppen., p. 123: „Es ist nicht unwahrscheinlich, dass die Truppe in nachaugusteicher Zeit in Deutschland gestanden ist; ausdrücklich bezeugt ist es allerdings nicht”; Wagner, Dislokation, p. 131. 118 14 iunie 92, Petolescu, Popescu, ZPE 148, 2004, p. 269-276. 119 Wagner, loc. cit., despre obiceiul trupelor de gali de a păstra şi numele primului comandant; Birley, Ancient Society 9, 1978, p. 257-273. 120 RMD IV 209. 121 MacDonald, Mihaylovich, ZPE 138, 2002, p. 225-228 = AnnÉp 2002, 1775 = RMD V 337. 122 W. Eck, A. Pangerl, Dacia, N. S. 50, 2006, p. 99-102, nr. 3. 123 Roxan, ZPE 118, 1997, p. 287-295 (p. 290-291) = AnnÉp 1997, 1780 = RMD IV 241 . 124 Beneš, loc. cit. 125 RGZM, nr. 20 126 Fl. Matei-Popescu, O. Ţentea, în Dacia Augusti provincia, p. 82 127 W. Eck, A. Pangerl, Dacia, N. S. 50, 2006, p. 101: „Möglischerweise gehörte die Einheit zu einer Einsatztruppe, die Marcius Turbo zu Beginn der hadrianischen Regierungszeit in Dacia zur Verfügung stand, und die bald danach wieder nach Moesia inferior zurücking”. 128 IDR III/4 326-327. 129 IDR III/4 315. 130 F. Marcu, EphemNap 14-15, 2004-2005, p. 75-77.

228

Gallorum Flaviana pe inscripţia de fundare a castrului de la Boroşneul Mare131). Este

apoi redislocată la sudul Dunării pe teritoriul Moesiei inferior, fiind atestată prin

diplomele militare din anii 140, 145, 146 şi 157132. În anul 156, călăreţi din această

ală sau poate întregul efectiv (mai greu de crezut) au fost trimişi în Mauretania

Tingitana, după cum atestă o constituţie imperială din acel an133. Probabil, vexillaţii

din această unitate acţionau de mai multă vremea în zona Africii de nord, dacă

admitem întregirile unui fragment de diplomă militară propuse de P. Holder134.

Fragmentul pare a data din vremea guvernatorului Mauretaniei Caesarensis, T. Varius

Clemens (cel mai probabil 24 septembrie 151) şi pare a înregistra lăsarea la vatră a

unor soldaţi din alele Moesiei inferior (în timpul guvernatorului Egrilius Plarianus) şi

Moesiei superior (în timpul guvernatorului P. Sisenna Rutilianus). Singurul nume

păstrat este al unei ala Gallorum135. În lumina diplomei din 156, este cel mai probabil

vorba de ala Gallorum Atectorigiana, deşi numele alei I Gallorum et Pannoniorum nu

poate fi exclus.

Cândva, în a doua jumătate a secolului al II-lea, sau la începutul celui de al III-

lea, un soldat al acestei ale apare la Balaklava (Crimeea), unde, un întreg detaşament

din ală fusese trimis în acest punct sub conducerea unui decurion136.

Unitatea este atestată în aceeaşi provincie şi pe timpul lui Caracalla137 şi

Severus Alexander138. Deşi nu mai avem alte atestări în cursul secolului al III-lea,

putem afirma că această trupă a staţionat aici până în epoca lui Diocletian.

131 AnnÉp 1974, 564 = IDR III/4 325; F. Marcu, EphemNap 14-15, 2004-2005, p. 77. 132 Ianuarie/noiembrie 140 (P. Weiss, Chiron 38, 2008, p. 302-307, nr. 12, acordată unui călăreţ al acestei unităţi); 7 aprilie 145 (RMD III 165 + Weiß, ZPE 134, 2001, p. 261-262 = RMD V 399; P. Weiss, Chiron 38, 2008, p. 314-316, nr. 16); 146 (Weiß, ZPE 124, p. 279-286; altă diplomă, copie după aceeaşi constituţie, Eck, MacDonald, Pangerl, Neue Diplome des Antoninus Pius (în pregătire); fragment de diplomă, probabil copie după aceeaşi constituţie (C. C. Petolescu, A. T. Popescu, Dacia, N. S. 51, 2007, p. 149-151, nr. 2); 157 (RMD I 50, diploma de la Brestovene). 133 C. Chiriac, L. Mihailescu-Bîrliba, I. Matei, în Pontos Euxeinos, p. 383-389. 134 S. Dušanić, ZPE 122, 1998, p. 219-228 = AnnÉp 1998, 1116; P. Holder, ZPE 156, 2006, p. 255-260, nr. 1 = RMD V 405. 135 P. Holder, ZPE 156, 2006, p. 260 = RMD V 405: [equit(ibus) qui mil(itaverunt) i]n alis [---quae app(ellantur) --- et] Gall(orum) [---quae sunt in Moes(ia) infer(iore)?] sub Egr[ilio Plariano ? legat(o) item ala ---] quae est [in Moes(ia) super(iore) ? sub Sisenna Rutilia]no ? legat(o) [ quinis et vicenis plurib(us)ve stipen]dis emeri[tis dimissis honest(a) mission(e) per] Varium C[lementem proc(uratorem) cum essent in expe]d[it(ione) ? Maur(etaniae) Caesar(ensis). 136 Sarnowski, în Y. Le Bohec éd., La hiérachie ( Rangordnung) de l’armée romaine sous le Haut-Empire. Actes du congrès du Lyon (15-18 septembre 1994), Paris, 1995, p. 327 = AnnÉp 1995, 1351; Sarnowski, O. J. Savelja, Balaklava. Römische Militärstation und Heiligtum des Iupiter Dolichenus, Varşovia, 2000, p. 191-192 = AnnÉp 2000, 1278; V. M. Zubar, Historia 44, 1995, 2, fig. 1 137 CIL III 12452 = Conrad, Grabstelen, p. 224, nr. 363, la Appiaria (Rjahovo); Velkov, IzvestijaSofia 1, 1921-22, 2, p. 246-247 = Fitz, Honorific Titles, p. 66, nr. 244, la Svalenik. 138 CIL III 6154 = ILS 1174 = ISM II 93, la Tomis, trupa purtând supranumele de Severiana şi numele de ala Atectorum; Fitz, Honorific Titles, p. 115, nr. 464.

229

S-a presupus, pe baza inscripţiei găsite la Appiaria139, că aici şi-ar fi avut

lagărul, măcar o vreme. De asemenea, pe baza inscripţiei de la Tomis140 s-a presupus

că poate înainte de 224 a fost cantonată acolo sau în apropiere sau o vexillaţie a avut o

misiune de îndeplinit în oraşul pontic141. Cert este faptul că nu deţinem elemente

suficiente pentru a reuşi să localizăm lagărul acestei ale.

Din perioada staţionării acestei trupe pe teritoriul Moesiei Inferior cunoaştem

numele lui T. Flavius Marcianus, praefectus equitum alae Atectorigianae, care ridică

o inscripţie funerară la Appiaria soţiei sale, Cornelia Alexandra142. Pe diploma

militară din anul 140, acordată unui ex gregale al acestei unităţi, [Fa]bio Fabi f.

Regu[lus], apare numele unui alt comandant, [...]lvius Futianus Sa[...]143. De

asemenea, numele lui C. Valerius Maximus, decurion al acestei ale, care apare într-o

inscripţie de la Roma în secolul al II-lea, mai exact în prima parte a acestuia144. În

inscripţia de la Balaklava, apare un anume Celsus care comanda o turma145. În timpul

domniei lui Caracalla, într-o inscripţie de la Svalenik apare un anume Macedo,

veteran şi fost decurion146. La Tomis, în anul 224, apare Flavius Severianus, decurion

şi candidat al legatului L. Annius Italicus Honoratus147.

În aceeaşi inscripţie de la Balaklava, s-a păstrat numele lui Iul(ius) Vale(n)s,

eq(ues) alae Atecto(rigianae), epitaful fiind pus de un omonim, probabil,

139 CIL III 12452; TIR L 35, p. 23; Zahariade, Gudea, Fortifications, p. 75; Gudea, JRGZM 52, 2005, p. 429 (II. 22). 140 CIL III 6154 = ILS 1174 = ISM II 93; TIR L 35, p. 72; Zahariade, Gudea, Fortifications, p. 86; Gudea, JRGZM 52, 2005, p. 482-483 (VI. 69). 141 Aricescu, Armata, p. 53. 142 CIL III 12452 = Conrad, Grabstelen, p. 224, nr. 363 (profilgerahmte Stele, tipul IV, p. 50); PME, F. 59; H. Devijver, The Equestrian Officers of the Roman Imperial Army, Mavors 6, Amsterdam, 1989, p. 110, nr. 10. 143 P. Weiss, Chiron 38, 2008, p. 302-307, nr. 12. 144 ILS 2537 = CIL VI 33032; Kraft, Rekrutierung, p. 142, nr. 162; Bălteanu, AO 14, 1999, p. 46, nr. 3, care preferă o datare largă, secolele II-III. 145 Sarnowski, în Le Bohec éd., La hiérachie ( Rangordnung) de l’armée romaine sous le Haut-Empire. Actes du congrès du Lyon (15-18 septembre 1994), Paris, 1995, p. 327 = AnnÉp 1995, 1351; Sarnowski, Savelja, op. cit., p. 191-192 = AnnÉp 2000, 1278. Comanda una din cele 16 turmae ale acestei ale, având rang de decurion, vezi: Domaszewski, RO2, p. 53; G. Webster, The Roman Imperial Army of the First and second centuries A. D.2, Londra, 1969, p. 146-148; Le Bohec, L’armée romaine sous le Haut-Empire2, Paris, 1990, p. 27. 146 Velkov, IzvestijaSofia 1, 1921-22, 2, p. 246-247; Kraft, Rekrutierung, p. 142, nr. 163; Bălteanu, AO 14, 1999, p. 46, nr. 2. Vezi încă, Fitz, Honorific Titles, p. 66, nr. 244, trecută în dreptul provinciei Thracia. 147 CIL III 6154 = ILS 11734 = ISM II 93 = IDRE II 345: decurio alae I Atectorum (sic!); Kraft, Rekrutierung, p. 142, nr. 164; Bălteanu, AO 14, 1999, p. 46, nr. 2. Suceveanu, loc. cit., este de părere, că a staţionat măcar un timp la Tomis, cee a ce este însă greu de demonstrat, doar p e baza acestei inscripţii onorifice. Pentru momentul legaţiei lui Honoratus vezi Stein, Legaten, p. 94-95; Fitz, Laufbahn, p. 51. În general pentru decurio alae, vezi Domaszewski, RO2, p. 53, unde se discută şi situaţia în care decurionul este candidatus, pentru a deveni centurion într-o legiune, cazul lui Fl. Severianus. Vezi încă, Webster, op. cit., p. 148.

230

moştenitor148. Într-o inscripţie din Isauria ar mai putea să apară un soldat al acestei

ale, care a îndeplinit mai multe însărcinări, printre care librarius, actarius şi

cornicularius, dar lectura nu este asigurată149.

5. Ala I Claudia Gallorum Capitoniana150

S-a presupus că această unitate şi-a luat numele de la un comandant al ei

menţionat într-o inscripţie de la Teate Marrucinorum (Italia, Regio IV) cu numele de

C. Herennius T. f. Capito, din vremea lui Tiberius151. Această ală a staţionat de foarte

timpuriu în Moesia, după cum lasă să se înţeleagă o inscripţie funerară de la Augusta

(Hărletz), care îl menţionează pe Iulius Saturio Iuli l(ibertus) dom(o) Haed(uus)

miss(icius) ala Capit(onianae)152 şi încă una de la Leskovec (Variana), în care apare

Primus Asalus d[uplicarius] ala Capitoniana153. Numele de Claudia a fost adăugat

poate ca urmare a campaniilor militare coordonate de A. Didius Gallus în Moesia, în

44-45, având în vedere că trupa staţiona deja aici şi având în vedere că în cele mai

timpurii inscripţii apare ca ala Capitoniana154.

După divizarea provinciei, în vremea lui Domitian, această unitate apare în

Moesia Inferior, în diploma militară de la Cataloi din anul 92 (pe ambele feţe II

Claudia Gallorum)155. Apare apoi în diploma militară din anul 97156.

148 Sarnowski, în Le Bohec éd., La hiérachie ( Rangordnung) de l’armée romaine sous le Haut-Empire. Actes du congrès du Lyon (15-18 septembre 1994), Paris, 1995, p. 327 = AnnÉp 1995, 1351; Sarnowski, Savelja, op. cit., p. 191-192 = AnnÉp 2000, 1278. 149 AnnÉp 1926, 24 = AnnÉp 1973, 538; Kraft, Rekrutierung, p. 146; Spaul, Ala2, p. 49, n. 4. Pentru însărcinările îndeplinite, vezi Domaszewski, RO2, p. 55-56; Breeze, Bonner Jahrbücher 174, 1974, p. 280-282, a urmat o carieră normală în oficiul prefectului, (Breeze citează, chiar, cazul acestui Maximus). 150 Cichorius, Ala, col. 1232; Wagner, Dislokation, p. 37, Kraft, Rekrutierung, p. 142, nr. 180-181; Gerasimova, ArheologijaSofia 12, 1970, 4, p. 24; Russu, SCIV 23, 1972, 2, p. 163; Speidel, în In memoriam Constantin Daicoviciu, Cluj, 1974, p. 375-379; Aricescu, Armata, p. 52-53; Beneš, Auxilia, p. 8; Tudor, OR4, p. 320-321; Gerov, Beiträge, I, p. 152-153; Vlădescu, Armata, p. 52-53; Spaul, Ala2, p. 80-81; Petolescu, Auxilia, p. 69-70; Matei-Popescu, SCIVA 52-53, 2001-2002 (2004), p. 185-186, nr. 5; Ţentea, Matei-Popescu, ActaMN 39-40/I, 2002-2003(2004), p. 264; F. Marcu, în Orbis antiquus, p. 571, nr. 1; Gayet, Historia 55, 2006, 1, p. 80 (identificând greşit două ale: ala I Claudia Gallorum şi ala I Claudia Gallorum Capitoniana). 151 AnnÉp 1941, 105; PIR2, H 103; Pflaum, Carrières, p. 23-26, nr. 9; E. Birley, AncSoc 9, 1978, p. 266; Holder, Auxilia, p. 243, nr. E 15; PME, H 13. 152 AnnÉp 1912, 187 = Conrad, Grabstelen, p. 255, nr. 485; Gerov, Beiträge, I, p. 153; Saddington, Development, p. 61; Petolescu, Auxilia, p. 69. Pentru Hărletz, vezi TIR K 34, p. 19; Gudea, JRGZM 52, 2005, p. 411 (l. 5). De asemenea, pentru missicii, vezi Domaszewski, RO2, p. 78-80 (p. XX). 153 AnnÉp 1967, 425 = Gerov, Beiträge, I, p. 153 = Conrad, Grabstelen, p. 255, nr. 484. Pentru duplicarius alae vezi Domaszewski, RO2, p. 53-54; Breeze, Bonner Jahrbücher 174, 1974, p. 278-286. 154 Birley, AncSoc 9, 1978, p. 266. 155 14 iunie 92, Petolescu, Popescu, ZPE 148, 2004, p. 269-276, unde apare ala II Claudia Gallorum, fără îndoială o greşeală. 156 Weiß, ZPE 117, 1997, p. 233-238, nr. 4 = AnnÉp 1997, 1774 = RMD V 338.

231

În chip surprinzător unitatea apare pe teritoriul provinciei Galatia et

Cappadocia într-o diplomă din anul 101157. În ce condiţii s-a petrecut acest transfer

este foarte greu de precizat, deşi trebuie subliniat că trupele auxiliare din Moesia

inferior au fost pe tot parcursul secolului al II-ea un rezervor pentru provinciile micro-

asiatice. În contextul atacului din iarna anilor 101-102, unitatea este adusă din nou în

Moesia inferior pentru a participa la apărarea acesteia. Tocmai prezenţa acestei unităţi

în Cappadocia în anul 101, anul declanşării primei expediţii dacice demonstrează fără

dubiu intenţia lui Traian de a nu implica şi armata din Moesiei inferior în faza iniţială

a primei expediţii dacice158. Atacul din iarna aceluiaşi an a demonstrat apoi

necesitatea intervenţiei acestei armate pentru a bloca eventualul drum de invazie al

barbarilor spre Balcani. M. A. Speidel este de altă părere. Consideră că ala I Claudia

Gallorum nu a părăsit niciodată teritoriul Moesiei inferior şi că pe diploma din

Cappadocia ar fi trebuit să fie ala II Claudia Gallorum. Această unitate este prezentă,

în opinia acestui autor, pe diploma de la Cataloi, din anul 92 şi ar fi putut fi apoi

transferată pe teritoriul Cappadociei, unde începând cu 110 este atestată o ala II

Gallorum. Totuşi la sfârşitul demonstraţiei sale, autorul îndeamnă la prudenţă159. Ar fi

posibil ca Traian să se fi gândit într-o primă fază la posibilitatea dislocării acestei

unităţi pe teritoriul Cappadociei, în timpul inspecţiei limesului danubian din anul 99.

Trupa a fost dislocată, dar precipitarea evenimentelor din iarna anului 101-102 a

necesitat redislocarea ei pe teritoriul Moesiei Inferior. Desfăşurarea ulterioară a

evenimentelor a schimbat destinul acestei unităţi.

Problema s-a complicat de curând odată cu publicare diplomei din 82/83

pentru provincia Moesia în care apare, printre ale, o ală II GAL[...]160. Editorul

diplomei, plecând de la articolul deseori citat aici al lui M. A. Speidel despre exercitus

Cappadocicus, consideră că trupa care apare aici este identică cu ala II Claudia

Gallorum, care ar apărea pe diploma de la Cataloi. Astfel, este presupusă prezenţa a

două unităţi cu acelaşi nume în aceeaşi perioadă pe teritoriul Moesiei şi apoi al

Moesiei Inferior. Această unitate va fi fost apoi transferată pe teritoriul Cappadociei,

unde apare pe diplomă inedită din anul 101, dar şi aici greşit sub forma I Claudia

157 RGZM, p. 18, nota 1 (ala I Claudia Gallorum pe locul 2). Vezi încă M. A. Speidel, în A. S. Lewin, P. Pellegrini (eds.), The Late Roman Army in the Near East from Diocletian to the Arab Conquest. Proceedings of a colloquium held at Potenza, Acerenza and Matera, Italy (May 2005), BAR Int. Ser. 1717, 2007, p. 78-79, nr. 4. 158 Vezi întreaga discuţie la Fl. Matei-Popescu, Argesis 13, 2004, p. 123-129. 159 M. A. Speidel, op. cit., p. 78-79. 160 P. Weiss, Chiron 38, 2008, p. 275-279, nr. 3.

232

Gallorum şi apoi sub forma II Gallorum în alte documente161. Prima atestare, de până

acum, a unei unităţi cu acest nume pe teritoriul Cappadociei era o inscripţie de la

Caesarea, Mauretania Caesarensis, ce păstrează cariera lui Ti. Claudius L. f. Helvius

Secundus, care printre alte comenzi a fost şi iterum praefectus alae II Gallorum, după

ce fusese deja prefect al alei VII Phrygum din Syria. Comanda alei din Cappadocia a

fost plasată în jurul anului 110 (fusese adlectus a divo Nerva in quinque decuriis)162.

Totuşi eu cred că această ala II Gallorum ar putea fi identică cu ala Gallica

care apare pe o inscripţie de la Ratiaria, pe la mijlocul secolului I sau încă din timpul

domniei lui Tiberius163. Ţinând seama de faptul că în prima parte a secolului I,

numărul de ordine al unei unităţi nu era tot timpul redat, am putea echivala această

unitate cu ala II Gallica, ce apare pe o inscripţie în limba greacă de la Thessalonic,

datată în perioada flavio-traianică164. Una dintre alele care apar pe fragmentul de

diplomă din 78 sau din 75 ar putea fi, de asemenea, echivalată cu această unitate165.

Cândva după anul 83, a fost mutată pe teritoriul Cappadociei. Prima atestare pe

teritoriul provinciei Cappadocia (Galatia et Cappadocia) putând fi o inscripţie de la

Posala, pe teritoriul Galatiei, care atestă un iJppeu;" ei[lh" bV Gallikh'"166. În jurul

anilor 120-130, la conducerea acestei unităţi, ala II Gallorum, este atestat Q. Baienus

P. fil. Pup. Blassianus167. M. A. Speidel este de părere, urmând identificarea lui E.

Ritterling, că această ală apare la Arrian (Ekt. 9) sub forma: hJ ei[lh hJ Galatikhv168.

Lipsa numelui Claudia în toate atestările acestei unităţi face aproape imposibilă

echivalarea ei cu cu presupusa ala II Claudia Gallorum din diploma de la Cataloi.

Fără a considera rezolvată problema identificării alei II Gallorum din Cappadocia cu

omonima sa atestată la Dunărea de Jos în secolul I, consider că ea nu are nici o

legătură cu ala I Claudia Gallorum, care apare transcrisă greşit pe diploma de la

Cataloi şi care pentru un timp foarte scurt a fost dislocată pe teritoriul provinciei

161 Ibidem, p. 277-278. Vezi încă M. A. Speidel, în A. S. Lewin, P. Pellegrini (eds.), The Late Roman Army in the Near East from Diocletian to the Arab Conquest. Proceedings of a colloquium held at Potenza, Acerenza and Matera, Italy (May 2005), BAR Int. Ser. 1717, 2007, p. 78-79, nr. 4 şi p. 79, nr. 5. 162 AnnÉp 1925, 44; PME, C 143; Holder, Auxilia, p. 258, E 145; Speidel, op. cit., p. 79. 163 Gerov, Beiträge, I, p. 164; Holder, Auxilia, p. 271, nr. 291. 164 ILS 8873: L. ∆Annivw/ Makedovni dekourivwni ei[lh" bV Gallikh'"; vezi încă Holder, Auxilia, p. 271, nr. 321. 165 RMD IV 209: [...]ET I GAL[...]/ [...G]ALLORVM [...] / [...]VESPASIANA [DARDANORVM]. Echivalarea alei I Gallorum cu ala I Claudia Gallorum Capitoniana este total nesigură, atâta timp cât în cele mai timpurii atestări ale acestei unităţi apare doar numele Capitoniana. 166 IGR III 272; Holder, Auxilia, p. 272, nr. 322. 167 AnnÉp 1972, 70 = AnnÉp 1992, 689; PME, B 14. 168 Speidel, op. cit., p. 79.

233

Galatia et Cappadocia, în anul 101. Tocmai această dislocare demonstrează fără

dubiu că Traian nu a întrevăzut la începutul primei expediţii împotriva dacilor o

eventuală participare şi a unităţilor din Moesia Inferior. Desfăşurarea evenimentelor,

în primul rând atacul sarmaţilor, şi poate şi al dacilor, asupra Moesiei Inferior a

necesitat implicarea armatei acestei provincii în conflict. Cu această ocazie, ala I

Claudia Gallorum, ce fusese transferată de puţină vreme în altă provincie, este

rechemată în vechea sa provincie şi este trimisă, cel mai probabil, la nordul Dunării.

Ala I Claudia Gallorum Capitoniana a participat apoi la partea a doua a

primei expediţii dacice a lui Traian şi apoi la a doua expediţie la războaiele dacice169,

rămânând apoi în teritoriul controlat de Moesia inferioară la nordul Dunării, aşa cum

apare în diploma din anii 105, 111 şi 118-119170 şi cum o confirmă diplomele Daciei

inferioare din anii următori reformelor lui Hadrian171. Se pare că a staţionat la

Boroşneul Mare (jud. Covasna), unde au apărut ştampile cu această trupă172, dacă nu

atribuim aceste ştampile alei Gallorum Atectorigiana (vide supra). Până în secolul al

III-lea a staţionat tot în Dacia Inferior, cum lasă să se înţeleagă o inscripţie din

Mauretania Caesarensis, unde ar exista posibilitatea să fi fost transferată de Septimius

Severus173.

În perioada în care a staţionat în Moesia Inferior nu avem indicii dacă şi-a

păstrat sau nu locul de cantonament de la Augusta174 sau de la Variana175 din prima

parte a secolului I, dar aşa, ar fi cel mai probabil, să se fi întâmplat. De asemenea, nu

avem informaţii despre activitatea vreunui comandant sau soldat al acestei trupe, cu

excepţia lui P. Curtius P. f. Palatina tribu Aburianus, care apare cel mai devreme sub

Hadrian, într-o inscripţie de la Roma, dar în acel moment ala se afla deja în Dacia176.

169 Strobel, Dakerkriege, p. 111; Fl. Matei-Popescu, O. Ţentea, în Dacia Augusti provincia, p. 81; ştampilă la Slăveni, IDR II 525. 170 13 mai 105 (diploma din Ungaria, CIL XVI 50); 25 septembrie 111 (RMD IV 222) Eck, MacDonald, Pangerl, Chiron 32, 2002, p. 406-409, nr. 3 = AnnÉp 2002, 1729 = RMD V 350. 171 130 (Weiß, ZPE 117, 1997, p. 243-246, nr. 8 = AnnÉp 1997, 1764 = RMD V 376; 13 decembrie 140 (diploma de la Palamarcia, Bulgaria, IDR I 13 = RMD 39); 146 (RMD IV 269); Petolescu, Auxilia, p. 69, cu numele întreg de ala I Claudia Gallorum Capitoniana. 172 IDR III/4 326-327; TIR L 35, p. 28, Vlădescu, Armata, p. 39; idem, Fortificaţiile, p. 82-83; F. Marcu, în Orbis antiquus, p. 571, nr. 1. O vexillaţie a acţionat şi la Reci, unde s-au găsit ştampile: IDR III/4 315; TIR L 35, p. 61. 173 CIL VIII 8828 = 20633 = ILS 6889; Speidel, în In memoriam Constantin Daicoviciu, Cluj, 1974, p. 378-379; Devijver, Latomus 43, 1984, 3, p. 586. 174 TIR K 34, p. 19; R. Ivanov, 78. BerRGK, 1997, p. 543-548; Zahariade, Gudea, Fortifications, p. 71, împreună, poate, cu ala Augusta (Wagner, Dislokation, p. 14-15; Gerasimova, ArheologijaSofia 12, 1970, 4, p.24; Beneš, Auxilia, p. 6). 175 Leskovetz (Variana), Zahariade, Gudea, Fortifications, p. 71; Gudea, JRGZM 52, 2005, p. 412 (l. 6). 176 CIL VI 3517; PME, C 263.

234

6. Ala Gallorum Flaviana177

Este, fără îndoială, o unitate recrutat într-o epocă timpurie, primind apoi un

supranume, ce ne duce cu gândul dinastia Flaviilor178, deşi a fost presupusă şi o

legătură cu Flavus, fratele lui Arminius, situaţie ce ar putea fi pusă în aceeaşi

categorie cu situaţia alei Gallorum Atectorigiana179. Cred totuşi că mai degrabă se

referă la războiul civil când, probabil, la fel ca în cazul alei I Vespasiana

Dardanorum, această trupă a trecut de partea lui Vespasian, primind apoi un

supranume. S-a presupus că ar fi staţionat pe limesul renan, dar nu dispunem de date

certe în acest sens180. A fost dislocată în Moesia, poate încă sub Vespasian. S-a

presupus că numele acestei ale ar putea fi întregit pe un fragment de diplomă militară

din 75 sau 78181.

Apare pentru prima dată în diploma militară de la Cataloi din anul 92, ca

făcând parte dintre alele Moesiei inferioare182. Apoi, este prezentă în constituţia lui

Nerva din 97183. Apare succesiv în diplomele provinciei în anii 99, 105 şi 118-119184.

Este posibil ca un soldat din această unitate să fi primit diploma descoperită în stare

extrem de fragmentară, din anul 99 (Sept./Oct.?), deşi nici ala Gallorum

Atectorigiana nu poate fi eliminată din discuţie185.

Deşi nu avem dovezi concrete, s-a presupus că a participat la războiul dacic al

lui Traian186.

Nu se ştie în ce moment a fost transferată în provincia Moesia Superior, unde

apare prima dată într-o diplomă din 9 septembrie 132/133, descoperită la

177 Cichorius, Ala, col. 1243; Stein, Truppen., p. 137; Wagner, Dislokation, p. 37-38; Aricescu, Armata, p. 54; Beneš, p. 9; Suceveanu, Dobroudja, p. 63; Spaul, Ala2, p. 115-116; Matei-Popescu, SCIVA 52-53, 2001-2002 (2004), p. 186-187, nr. 6; Ţentea, Matei-Popescu, ActaMN 39-40/I, 2002-2003(2004), p. 264-265; Gayet, Historia 55, 2006, 1, p. 80-81. 178 Saddington, Development, p. 147-149. S. Lambrino, Revue Philologique 5, 1931, p. 250, apud Saddington, Development, p. 237, n. 64, se gândea chiar la Flavius Sabinus, fratele lui Vespasian, care ar fi putut conduce un census în Gallia, în vremea lui Claudius (ILS 984), însă teoria se bazează pe o conjectură. 179 Stein, Truppen., p. 137, preluând o idee a lui E. Ritterling. Totuşi mai degrabă ar trebui legată de un anume Flavius, E. Birley indicându-l pe tatăl împăratului Vespasian, T. Flavius Petro, Birley, AncSoc 9, 1978, p. 266-267. 180 Wagner, Dislokation, p. 37. 181 RMD IV 209: [et G]allorum [Flaviana]. 182 14 iunie 92, C. C. Petolescu, A. T. Popescu, ZPE 148, 2004, p. 269-276. 183 Weiß, ZPE 117, 1997, p. 233-238, nr. 4 = AnnÉp 1997, 1774 = RMD V 338. 184 14 august 99 (diploma de la Oltina, CIL XVI 44); 13 mai 105 (diploma din Ungaria, CIL XVI 50); W. Eck, D. MacDonald, A. Pangerl, Chiron 32, 2002, p. 406-409, nr. 3 = AnnÉp 2002, 1729 = RMD V 350. 185 P. Weiß, ZPE 124, 1999, p. 287-289 = AnnÉp 1999, 1360 = RMD IV 217: [alae Gallorum Flav]ianae cu[i praest...] f. Nem. Ces[..., grega]li [...]ci f. [...]. Vezi încă RMD IV, p. 423, nota 5. 186 Rossi, Trajan’s Column, p. 94; Strobel, Dakerkriege, p. 111.

235

Carnuntum187 şi apoi pe diplomele din anii din 145/154, 150/157, 151, 157, 159-160

şi 161188. Prezenţa acestei trupe a fost presupusă şi pe constituţia din 125/126, pentru

Moesia Superior189, dar nu există alte elemente care să certifice această prezenţă. Nu

vom mai avea, din acest moment, informaţii despre o prezenţă a acestei unităţi pe

teritoriul Moesiei Inferioare, ea rămânând în Moesia Superior190. Comandantul trupei,

care apare în inscripţia de la Caesarea (Cherchel) a activat în provincia aceasta sau

chiar în Moesia Inferior, dar în nici un caz în Africa191. În afară de acest personaj nu

mai avem alte informaţii despre comandanţi sau militari din această trupă în perioada

staţionării în Moesia Inferior. Nu avem, de asemenea, nici un fel de indiciu asupra

locului de staţionare al acesteia, deşi s-a presupus pe baza unor ştampile că ar fi fost la

Carsium. Se pare însă că ştampilele în cauză aparţin altei trupe şi anume ala I Flavia

Gaetulorum192.

7. Ala I Gallorum et Pannoniorum193

O trupă cu acest nume apare pentru prima dată în diplomele provinciei Moesia

Inferior în anul 121, lunile mai/decembrie194. Apare apoi pe o diplomele din 125, 127

şi 134195. Mai este atestată sub acelaşi nume şi în 145, 146 şi 157196. Într-o inscripţie

187 RMD IV 247 188 W. Eck, A. Pangerl, Chiron 38, 2008, p. 371-372, nr. 11; W. Eck, D. MacDonald, A. Pangerl, Chiron 32, 2002, p. 401-426, nr. 6 (pentru cele două diplome inedite); 20 ianuarie 151 (RGZM, nr. 31; W. Eck, A. Pangerl ); 23 aprilie 157 (RGZM, nr. 37; W. Eck, A. Pangerl, Chiron 38, 2008, p. 380-381, nr. 14 şi p. 383-384, nr. 17); 159-160 (CIL XVI 111); 8 februarie 161 (RMD I 55). 189 P. Weiss, Chiron 38, 2008, p. 280-286, nr. 5 (în special p. 284). Fragmentul publicat cu această ocazie de P. Weiss este parte din aceeaşi diplomă cu fragmentul publicat anterior de W. Eck, A. Pangerl, Dacia, N. S. 50, 2006, p. 102-104, nr. 4. 190 Nu a fost niciodată dislocată în Mauretania Caesarensis, cum a presupus N. Bensedik, Les troupes auxilliares de l’armée romaine en Maurétanie Césarienne sous le Haut Empire, Alger, 1979, p. 31-32, apud Devijver, Latomus 43, 1984, 3, p. 586; Spaul, Ala2, p. 115. 191 CIL VIII 21037; Jarrett, EpigrSt 9, 1972, p. 115, nr. 91; PME, I 7. 192 În acest sens, Suceveanu, loc. cit. Pentru întreaga discuţie vezi mai sus, la ala I Flavia Gaetulorum. 193 Cichorius, Ala, col. 1245-1246; Christescu, Ist. militară, p. 180; Wagner, Dislokation, p. 38-39, Kraft, Rekrutierung, p. 27 şi p. 32-34; Aricescu, Armata, p. 54; Beneš, Auxilia, p. 9; Spaul, Ala2, p. 82-84; Matei-Popescu, SCIVA 52-53, 2001-2002 (2004), p. 187-188, nr. 7; Ţentea, Matei-Popescu, ActaMN 39-40/I, 2002-2003(2004), p. 267-268; Gayet, Historia 55, 2006, 1, p. 82. 194 P. Weiss, Chiron 38, 2008, p. 296-300, nr. 10: [I GALLORVM ET PANNO]NIORVM. 195 1 iunie 125 (Roxan, Eck, ZPE 116, 1997, p. 193-203 (p. 195-196) = AnnÉp 1997, 1772 = RMD IV 235); 20 august 127 (Roxan, ZPE 118, 1997, p. 287-295 = AnnÉp 1997, 1780 = RMD IV 241); 2 aprilie 134 (diploma de la Giurgiu, CIL XVI 78). 196 7 aprilie 145, acordată unui militar al acestei unităţi, al cărui nume nu s-a păstrat (RMD III 165 + Weiß, ZPE 134, 2001, p. 261-262 = RMD V 399; P. Weiss, Chiron 38, 2008, nr. 16); 146 (Weiß, ZPE 124, 1999, p. 279-286 = AnnÉp 1999, 1359 = RMD IV 270; Eck, MacDonald, Pangerl, Neue Diplome des Antoninus Pius für Auxiliarsoldaten (în pregătire); şi un alt fragment de diplomă, care ar putea fi o altă copie după aceeaşi constituţie imperială din anul 146 (C. C. Petolescu, A. T. Popescu, Dacia, N. S. 51, 2007, p. 149-151, nr. 2); 157 (RMD I 50).

236

din Italia, în vremea lui Antoninus Pius, apare numele complet al acestei trupe: ala I

Gallorum et Pannoniorum catafracta197.

Întrucât dintr-o epocă mai timpurie nu avem nici un fel de informaţii despre

această unitate, s-a presupus că ar fi fost creată cel mai devreme în timpul domniei lui

Traian, având la bază ala I Pannoniorum (vide infra), care staţionase în Moesia

Inferior198. F. Gayet presupune că această unitate ar fi fost formată din ala I Claudia

Gallorum (diferită în opinia sa de ala I Claudia Gallorum Capitoniana) şi din ala I

Pannoniorum199. O astfel de soluţie este greu de acceptat, având în vedere faptul că F.

Gayet nu a reuşit să demonstreze convingător că putem identifica două ale cu numele

I Claudia Gallorum, doar una purtând şi numele Capitoniana. Mai degrabă şi în acest

caz avem de a face cu o reîmprospătare a rândurilor alei I Pannoniorum cu recruţi de

origine gallică, după cum este şi cazul alei II Pannoniorum, atestată în Dacia şi apoi

în Dacia Porolissensis, care este numită ala II Gallorum et Pannoniorum.

Nu mai deţinem alte informaţii despre istoria acestei trupe, dar în nici un caz

nu este identică cu ala II Gallorum et Pannoniorum şi cu ala nova firma

catafractaria, cum încearcă să demonstreze Spaul200.

Nu avem, de asemenea, nici un fel de informaţii despre unde va fi fost plasat

lagărul acestei trupe, pe teritoriul Moesiei Inferior201.

Cunoaştem numele unui singur comandant al acestei trupe şi anume M.

Maenius C. f. Cor. Agrippa L. Tusidius Campester, din inscripţia citată mai sus202 şi

nu avem nici un fel de informaţie despre vreun călăreţ al ei.

197 CIL XI 5632 = ILS 2735 = IPD4 348, de la Camerinum, Italia, Regio VI. 198 Cichorius, Ala, col. 1246; Wagner, Dislokation, p. 39, dar reluând o idee mai veche, conform căreia, unitatea militară ar fi fost recrutată în zona Pannoniei, unde locuiau şi populaţii celtice. M. M. Roxan, W. Eck, ZPE 116, 1997, p. 196 sunt de acord cu opinia lui C. Cichorius. Contra unei asemenea păreri este Kraft, Rekrutierung, p. 33, care crede că această trupă, la fel ca şi celelalte trupe duble (p. 27), datează dintr-o epocă timpurie. 199 Gayet, Historia 55, 2006, 1, p. 80 şi p. 82. 200 Spaul, loc. cit.; Wagner, Dislokation, p. 34 şi p. 39; Kraft, Rekrutierung, p. 147 şi p. 157; Petolescu, Auxilia, p. 74-76 (ala II Gallorum et Pannoniorum). Despre această ala nova firma milliaria catafractaria se cunosc câteva atestări din Germania (CIL XIII 7323; Stein, Truppen., p. 128) şi o inscripţie din Pannonia de la Intercisa, în care apare un decurio, originar din Osrhoene (CIL III 10307 = RIU 1073). Este vorba despre o trupă constituită în secolul al III-lea, care apare sub Filip Arabul cu cognomen-ul Philippiana (CIL III 99) şi care este implicată în mai multe campanii orientale sub Severus Alexander, Maximinus Thrax şi Gordian III (Stein, Truppen., p. 127-128, pentru întreaga istorie a acestei trupe). 201 Aricescu, loc. cit., posibil, în opinia sa, pe teritoriul Dobrogei. 202 CIL XI 5632 = ILS 2735 = IPD4 348; PIR2 II, p. 321, nr. 53; Pflaum, Carrières, p. 292-295, nr. 120; PME, M 5; Jarrett, Britannia 25, 1994, p. 46-48.

237

8. Ala Hispanorum203

Înainte de a fi dislocată pe teritoriul Moesiei, această unitate a staţionat se pare

în Germania204 şi apoi la Aquincum, în Pannonia205. Este posibilă şi o scurtă oprire în

Dalmaţia, la Burnum (Ivoševci), unde a fost descoperită o inscripţie funerară a unui

eques, de origine batavă206.

Pe o placă de marmură, descoperită la Vatican, apar un anume P. Cornelius

Orestinus, comes Tiberii Caesaris şi tatăl acestuia, P. Cornelius P. f. Scipio, care

fusese pretor, proconsul şi apoi legat de legiune; dedicaţiile au fost făcute de prefecţii

a cinci alae, toate staţionând în Germania la acea dată. Printre ele, aflăm de existenţa

a unei ala Hispanorum veterana şi a unei ala Hispanorum tironum207. Cel mai

203 Cichorius, Ala, col. 1247-1248; Stein, Truppen., p. 140-141; Christescu, Ist. militară, p. 179; Wagner, Dislokation, p. 43-45; Russu, SCIV 23, 1972, 2, p. 66; Roldan Hervas, Ejercito, p. 91-93 şi p. 106-107 (greşit interpretată ca ala I Hispanorum pia fidelis şi că nu ar fi identică cu trupa din Moesia, ci apare doar în Dacia Inferior în 129) Beneš, Auxilia, p. 10; Tudor, OR4, p. 331-332; Gudea, Zahariade, Archivo español de arqueologia 53, 1980, p. 63, nr. 3; Vlădescu, Armata, p. 39; Spaul, Ala2, p. 144-146; Petolescu, Auxilia, p. 71-72; Petolescu, Popescu, în Studia Historica et Theologica, p. 84; Matei-Popescu, SCIVA 52-53, 2001-2002 (2004), p. 188-189, nr. 8; Ţentea, Matei-Popescu, ActaMN 39-40/I, 2002-2003(2004), p. 268. 204 Stein, Truppen., p. 140-141; Wagner, Dislokation, p. 44; Spaul, Ala2, p. 145. Vezi CIL XIII 6234 = Riese, Rheinische Germanien, p. 159, nr. 1455 = Howald, Meyer, Die römische Schweiz, p. 350, nr. 474, inscripţie descoperită la Worms, în care apare Licinus Clossi f. Helvetius, eques alae [I] Hispanorum, cel mai probabil fără numeral; CIL XIII 7026 = Riese, Rheinische Germanien, p. 160, nr. 1456 = Howald, Meyer, op. cit., p. 351, nr. 475, inscripţie descoperită la Mainz, în care apare Rufus Coutusvati f., natione Elvetius, eques alae Ispanae; CIL XIII 6233 = Riese, Rheinische Germanien, p. 159, nr. 1454: Q. Carminius Ingtenuus, eques şi apoi signifer ala I? Hispanorum, inscripţie descoperită tot la Worms, şi aici cel mai probabil apare fără numeral; CIL XIII 7027 = Riese, Rheinische Germanien, p. 160, nr. 1467: Ignotus, eques ala Hispanorum, într-o inscripţie descoperită tot la Mainz. La Kaiseraugst a fost descoperită o inscripţie , care a fost datată în timpul domniei lui Tiberius şi care menţionează un vexillarius alae Hispanae dar al cărui nume nu s-a păstrat (AnnÉp 1971, 277 = 1992, 1276; M. A. Speidel, ZPE 91, 1992, p. 165-174). Vezi încă Stein, op. cit., p. 141: „Der angegeben epigraphische Befund elaubt die Vermutung, dass damals zuerst Trier, dann Worms Garnisonort der Truppe war”. Probabil că în această perioadă (Claudius-Nero) la comanda trupei s-a aflat şi Sex. Caecilius Sex. f. Fab. Senecius, atestat ca praefectus equitum alae Hispanorum, fără numeral, într-o inscripţie de la Mantua, Regio X (CIL V 4058; PME, C 25; Holder, Auxilia, p. 248, nr. E 65; H. Devijver, The Equestrian Officers of the Roman Imperial Army, Mavors 6, Amsterdam, 1989, p. 71; ordinea miliţiilor ecvestre indică epoca lui Claudius, întrucât după prefectura de ala a devenit tribun al legiunii XX, conform schemei transmise de Suetonius, Claudius, 25, 1). 205 În muzeul din Pécs se păstrau inscripţiile unui soldat de origine batavă care servise în ala Hispanorum (CIL III 3681 = 10513 = Riese, Rheinische Germanien, p. 160, nr. 1458) şi de asemenea inscripţia lui Nertus Dumnotali f., veteranus ala Hisp. I (CIL III 10514 = Riese, Rheinische Germanien, p. 160, nr. 1459, totuşi s-ar putea referi la viitoare ala I Hispanorum Campagonum având în vedere prezenţa numărului de ordine). Pentru prezenţa acestei unităţi în Germania şi apoi Pannonia vezi acum şi P. Holder, în Z. Visy (ed.), Limes XIX. Proceedings of the XIXth International Congress of Roman Frontier Studies Pécs, Hungary, September 2003, University of Pécs, 2005, p. 79. 206 Z. Rakuić, Diadora 3, 1965, p. 71-77, nr. 1 = AnnÉp 1971, 299: Imerix Sevofre/di f. Batavos / eq(ues) ala(e) Hispano(rum) / [a]nnor(um) XXVIII / stip(endiorum) VIII / h. s. e. A se remarca aceeaşi origine ca călăreţului care apare pe inscripţia de la Aquincum. 207 M. Castelli, MEFRA 104, 1992, p. 195 (p. 178, fig. 1) = AnnÉp 1992, 186. Pentru identificarea celor două unităţi vezi şi p. 183-184.

238

probabil, trupa care a fost apoi dislocată pe teritoriul Moesiei şi apoi al Moesie

Inferior poate fi identificată cu ala Hispanorum veterana din inscripţia de la Vatican.

Prima dată în Moesia Inferior apare în anul 92 şi apoi în 97208. Din această

perioadă ar putea data şi o inscripţie de la Utus, unde şi-a avut probabil lagărul209.

A participat la expediţiile dacice ale lui Traian210 şi a rămas pe teritoriul nou

cucerit unde apare prima dată pe diploma 12 noiembrie 119211, copiată după o

constituţie imperială acordată trupelor din Dacia Superior. Editorii acestei diplome au

considerat, în primă instanţă, că ar putea fi vorba de fapt de ala I Hispanorum

Campagonum care apare apoi pe diplomele provinciei Dacia Superior. Totuşi absenţa

numeralului pe această diplomă este un indiciu puternic că este vorba cel mai probabil

de trupa aflată aici în discuţie (numeralul nu apare niciodată în documentele care

atestă această unitate în Moesia Inferior şi pe diplomele Daciei Inferior, apărând o

singură dată pe inscripţia de refondare a castrului de la Slăveni din anul 205212). De

altfel, în 119, este drept în martie/aprilie, ala I Hispanorum Campagonum apare încă

printre trupele auxiliare ale provinciei Pannonia Inferior, după cum o demonstrează o

diplomă militară, publicată relativ recent213. De curând, istoria dislocării alei I

Hispanorum Campagonum s-a complicat prin atestarea sa pe o diplomă militară din

anul 112 pentru provincia Moesia superior214. Lipsa numeralului rămâne totuşi, şi în

aceste condiţii, un indiciu foarte puternic că pe diploma din 12 noiembrie 119 este

vorba de ala Hispanorum din Moesia inferior şi nu de ala I Hispanorum

Campagonum din Moesia superior şi apoi Pannonia inferior.

Apare apoi în diplomele provinciei Dacia Inferior din anii 129, 130, 140 şi

146215, avându-şi garnizoana la Slăveni216.

208 14 iunie 92 (diploma de la Cataloi, Petolescu, Popescu, ZPE 148, 2004, p. 269-276); 97 (Weiß, ZPE 117, 1997, p. 233-238, nr. 4 = AnnÉp 1997, 1774 = RMD V 338). 209 CIL III 12361 = Riese, Rheinische Germanien, p. 160, nr. 1460 = Gerov, Beiträge, II, p. 77-78 (p. 195-196, nr. 36) = ILB 122; Zahariade, Gudea, Fortifications, p. 72. 210 Strobel, Dakerkriege, p. 111-112; Fl. Matei-Popescu, O. Ţentea, în Dacia Augusti provincia, p. 211 Eck, MacDonal, Pangerl ActaMN 38/I, 2001, p. 27-36, nr. 1 (vezi discuţia de la p. 32) = AnnÉp 2001, 2150; Eck, MacDonald, Pangerl ActaMN 39-40/I, 2002-2003 (2004), p. 48-50 = RMD V 351. Între timp au mai fost descoperite câteva fragmente din această diplomă, care dovedesc că aceste unităţi se aflau sub guvernatorul Q. Marcius Turbo, ocazie pentru autori să-şi însuşească opinia lui P. Holder (RMD V 351, nota 2), conform căreia este vorba de ala Hispanorum din Moesia inferior, W. Eck, A. Pangerl, ActaMN 41-42/I, 2004-2005 (2007), p. 61-67, cu întreaga discuţie la p. 62-63 212 CIL III 13800 = IDR II 496. 213 W. Eck, D. MacDonald, A. Pangerl ActaMN 38/I, 2001, p. 25-34, nr.1. 214 W. Eck, A. Pangerl, Chiron 38, 2008, p. 355-360, nr. 8. 215 129 (CIL XVI 75 = IDR I 10); 130 (Weiß, ZPE 117, 1997, p. 243-246, nr. 8 = AnnÉp 1997, 1764 = RMD V 376); 140 (IDR I 13 = RMD 39); 146 (RMD IV 269); Petolescu, Auxilia, p. 71. 216 CIL III 13800 = IDR II 496; Tudor, Drobeta 1, 1974, p. 47-53 = IDR II 499; CIL III 1421614 = IDR II 498; IDR II 500; IDR II 510; IDR II 526 a, b; Christescu, loc. cit; TIR L 35, p. 67-68; Tudor, în

239

Nu cunoaştem numele nici unui comandant al acestei unităţi, al cărei

comandament să se poată data în perioada staţionării în Moesia Inferior. Cel mai

probabil, L. Dudistius L. f. Voltinia Novanus, care apare ca praefectus alae Hispanae

într-o inscripţie descoperită la Marseille (Massalia) se referă la perioada în care

această trupă a staţionat în Germania217.

Cunoaştem, însă, numele a doi soldaţi, care au servit în această provincie, în

cadrul alei Hispanorum: Sulpicius Massa, veteranus natione Tunger din inscripţia de

la Utus218 şi un ex statore cu un nume greu de reconstituit219, dintr-un fragment de

inscripţie, găsit în apropierea Montanei.

9. Ala II Hispanorum et Aravacorum220

Această unitate militară, recrutată iniţial din populaţia de Arevaci din zona

centrală a peninsulei iberice221, a staţionat o vreme în Pannonia222, de unde este adusă

de Domitian în Moesia Inferior223, deşi istoria ei este mai timpurie224. Trebuie, de

asemenea, subliniat faptul că formele cele mai timpurii sub care cele două ale

cunoscute cu acest nume apar sunt: ala I et II Aravacorum. Formele ala I et II

Studien zu den Militärgrenzen Roms. II. Vorträge des 10. Internationalen Limeskongresses in der Germania Inferior 1974, Köln-Bonn, 1977, p. 399-403; idem, OR4, p. 101 şi p. 301-307; Vlădescu, Fortificaţiile, p. 30-34; Bogdan-Cătăniciu, Muntenia, p. 62-64. 217 CIL XII 408 = Riese, Rheinische Germanien, p. 159, nr. 1453; Stein, Truppen., p. 141. 218 CIL III 12361 = Riese, Rheinische Germanien, p. 160, nr. 1460 = Gerov, Beiträge, II, p. 77-78 (p. 195-196, nr. 36) = ILB 122 = Conrad, Grabstelen, p. 240, nr. 425; Kraft, Rekrutierung, p. 150-151, nr. 352 şi p. 43; Bălteanu, AO 14, 1999, p. 57, nr. 1. 219 CIL III 12378 = Gerov, Beiträge, II, p. 78 (p. 196, nr. 38); Bălteanu, AO 14, 1999, p. 57, nr. 2. Pentru stator praefecti alae, vezi Domaszewski, RO2, p. 55. 220 Cichorius, Ala, col. 1229-1230; Wagner, Dislokation, p. 47-48; Kraft, Rekrutierung, p. 151, nr. 370-378; Roldan Hervas, Ejercito, p. 101-103; Aricescu, Armata, p. 55-56; Beneš, Auxilia, p. 10; Suceveanu, Dobroudja, p. 64; Spaul, Ala2, p. 34-36; Matei-Popescu, SCIVA 52-53, 2001-2002 (2004), p. 189-191, nr. 9; Ţentea, Matei-Popescu, ActaMN 39-40/I, 2002-2003(2004), p. 268-269; Petrovszky, Mitteilungen des historischen Vereins der Pfalz 102, 2004, p. 20-26, nr. 3. 221 L. A. Curchin, The Romanization of Central Spain. Complexity, diversity and change in a porvincial hinterland, Londra-New York, 2004, p. 35, cu citarea surselor scrise. Această populaţie apare pentru prima dată în istorie în anul 153 a. Chr. cu ocazia participării ei la revolta celtiberilor. Se pare că forma Aravaci este o formă care reflectă o perioadă mai târzie, când recruţii nu mai erau de origine hispanică, ci mai degrabă de origine locală, provincială. 222 13 iunie 80 (CIL XVI 26); 13 septembrie 84 (CIL XVI 30); 5 septembrie 85 (CIL XVI 32). Vezi, de asemenea, inscripţiile de la Mursa (CIL III 3268, Niger Bataronis f. Sueitrius, eques ala Aravacorum; pe baza caracterelor interne epitaful datează cel mai târziu de la jumătatea secolului I), Teutoburgium (CIL III 3271, Ti. Claudius, Britti f. Valerius, dec. alae II Aravacorum, domo Hispanus, a făcut parte probabil din prima generaţie de recruţi. Vezi încă Cheesman, Auxilia, p. 120; E. Tóth, G. Vékony, ActaArchHung 22, 1970, p. 156-157) şi Sopianae (CIL III 14039 = RIU 982); A. Mocsy, RE Suppl IX, 1962, col., 619; P. Kos, Germania, 62, 1984, 1, p. 47-54; Knight, ZPE 85, 1991, p. 190; Lőrincz, Hilfstruppen in Pannonien, p. 21 şi p. 198-199, nr. 133-137. 223 Wagner, Dislokation, p. 47; Saddington, Development, p. 95; Strobel, Dakerkriege, p. 112; Knight, ZPE 85, 1991, p. 199; Lőrincz, Hilfstruppen in Pannonien, p. 21 şi p. 67. 224 Holder, op. cit., p.113; Saddington, Development, p. 67; Knight, ZPE 85, 1991, p. 189.

240

Hispanorum et Aravacorum par a indica o completare ulterioară a efectivelor lor cu

recruţi, proveniţi din una din provinciile hispanice, petrecută la o dată ce nu poate fi

stabilită cu precizie.

Prima dată este atestată în Moesia Inferior, prin diploma militară din anul

97225. Este apoi prezentă în diploma de la Oltina din anul 99 şi în cea de la Speyer

(descoperită la Sexaginta Prista) din 105226. Se pare că a participat la ambele războaie

dacice, dar nu va rămâne în teritoriile nou cucerite227. S-a presupus că a construit,

între cele două războaie dacice, lagărul de la Carsium228. Descoperirea mai multor

ştampile cu legenda AL ·FL nu pare a confirma această ipoteză229.

Oricum, la Carsium sau în altă parte trupa a continuat să îşi desfăşoare

activitatea pe teritoriul provinciei şi în special în Dobrogea, lăsând numeroase

urme230.

Este, de asemenea, prezentă în diplomele militare din anii 111, 113, 116, 121,

127, 138, 145, 146 şi 157231. Va staţiona până la sfârşitul secolului al III-lea pe

teritoriul Moesiei Inferior, în anul 200 fiind atestată la Carsium232.

Cunoaştem numele a doi prefecţi ai acestei ale. Primul, L. Fabius L. f. Pal.

Fabullus, apare pe diploma din anul 105, dată pentru un călăreţ al acestei ale: Atrectus

Capitonis f., germanic din populaţia de Nemeti233. Al doilea, L. Marcius Sabula,

225 Weiß, ZPE 117, 1997, p. 233-238, nr. 4 = AnnÉp 1997, 1774 = RMD V 338. 226 14 august 99 (CIL XVI 44); 13 mai 105 (Petrovszky, Mitteilungen des historischen Vereins der Pfalz 102, 2004, p. 10-17). 227 Strobel, loc. cit. 228 ISM V 94 = Pârvan, ARMSI 35, 1913, p. 480-489, nr. 4, întregit pe baza informaţiilor mai târzii, în special stâlpul miliar din anul 200 (CIL III 7603 = ISM V 93), ala [II Hispanorum et Aravacorum]. Pentru fortificaţia de la Carsium, vezi TIR L 35, p. 30; Zahariade, Gudea, Fortifications, p. 79; Gudea, JRGZM 52, 2005, p. 449 (III. 42). 229 Pentru întreaga discuţie vezi mai sus, la ala I Flavia Gaetulorum. Totuşi Suceveanu, loc. cit., consideră că aici ar fi trebuit să staţioneze începând cu secolul al II-lea. 230 Aricescu, loc. cit. (în special p. 56). 231 25 septembrie 111 (RMD IV 222); 113 (P. Weiss, Chiron 38, 2008, p. 293-296, nr. 9); 116 (W. Eck, A. Pangerl, Dacia, N. S. 50, 2006, p. 99-102, nr. 3); mai/decembrie 121 (P. Weiss, Chiron 38, 2008, p. 296-300, nr. 10); 20 august 127 (Roxan, ZPE 118, 1997, p. 287-295 = AnnÉp 1997, 1780 = RMD IV 241); 2 februarie 138 (diploma de la Târnovo, CIL XVI 83); 7 aprilie 145 (RMD III 165 + Weiß, ZPE 134, 2001, p. 261-262 = RMD V 399; P. Weiss, Chiron 38, 2008, p. 314-316, nr. 16); 146 (Weiß, ZPE 124, 1999, p. 279-286 = AnnÉp 1999, 1359 = RMD IV 270; de asemenea, un alt fragment dintr-o diplomă militară, copiată după aceeaşi constituţie imperială, C. C. Petolescu, A. T. Popescu, Dacia, N. S. 51, 2007, p. 149-151, nr. 2); 157 (RMD I 50). 232 Gr. Tocilescu, AEM 8, 1884, p. 29-30, nr. 6: „Meilenstein, gefunden auf dem türkischen Friedhofe zu Hirschova”; CIL III 7603 = ISM V 93 (MNA L 263). 233 Petrovszky, Mitteilungen des historischen Vereins der Pfalz 102, 2004, p. 10-17. Soldatul a fost recrutat în jurul anului 80, oricum înainte de începutul domniei lui Domitian. Pentru această populaţie, probabil o ramură a suebilor şi despre centrul lor de la Noviomagus (Speyer) vezi, A. Franke, RE XVI, 1935, col. 2382-2385. Este atestată, de asemenea, o cohortă formată din aceşti Nemeti (Tacitus, Ann. XII, 27; Cichorius, Cohors, col. 318; Franke, loc. cit., col. 2383).

241

originar din Roma, apare pe diploma din anul 111, acordată lui Taurinus Verecundi f.,

Sequanus234. S-a presupus că acest călăreţ de origine gallică va fi făcut parte dintr-o

recrutare de mai mare întindere cu ocazia campaniei dacice a lui Domitian235. Prin

intermediul inscripţiilor descoperite în Dobrogea cunoaştem un număr important de

soldaţi şi veterani ai acestei unităţi militare. Astfel, la Arrubium decurionul C. Iulius

Pr[imus] împreună cu fratele său cu acelaşi nume, dar care îndeplinea funcţia de

beneficiar al procuratorululi provinciei, pun o inscripţie funerară tatălui lor, pe la

sfârşitul secolului al II-lea236. Pe la 161-169, la Capidava se retrage Aelius

Longinus237. Unii dintre soldaţii, sau veteranii acestei unităţi apar în teritoriul Histriei,

cum este cazul lui Titinius Severinus sescuplicarius238, al lui Aurelius Firmus,

veteranus ex decurione239 pe la începutul secolului al III-lea şi al lui M. Vettius

Felix240, la fel veteranus ex decurione spre jumătatea secolului al II-lea.

La Tomis este atestat un anume Lupus, care ridică un monument funerar

familiei sale, împreună cu fratele său241. În sfârşit, la Cius se stabileşte C. Val(erius)

Her[c]ulanus ex statore praefecti alae II Aravacorum, împreună cu soţia sa, aceştia

erau născuţi în vicus-ul Rami[...]242. Poate tot din acestă trupă a făcut parte şi Iulius

Valens, a cărui piatră funerară a fost ridicată tot la Cius243.

Doi dintre soldaţii acestei trupe se stabilesc în alte locuri decât în zona

Dobrogei româneşti. Este cazul lui Ti. Claudius Victor într-o inscripţie de la Utus

234 RMD IV 222. 235 RMD IV, p. 435, nota 15. 236 CIL III 6218 = ISM V 253, r. 2-3: C. Iulius Pri[mus] / dec(urio) alae II Ar[av(acorum)]; Kraft, Rekrutierung, p. 151, nr. 367; Bălteanu, AO 14, 1999, p. 57-58, nr. 1. 237 ISM V 23; Kraft, Rekrutierung, p. 151, nr. 375; Aricescu, Pontica 9, 1976, p. 83; Bălteanu, AO 14, 1999, p. 59, nr. 5; Bărbulescu, Viaţa rurală, p. 184-185. 238 ISM I 273 = Conrad, Grabstelen, p. 179, nr. 202; Kraft, Rekrutierung, p. 151, nr. 377; Bălteanu, AO 14, 1999, p. 58, nr. 2. Personajul de faţă ridică această stelă în memoria unuia dintre părinţi, împreună cu fratele lui, Titinius Ianuaris 239 ISM I 297; Bălteanu, AO 14, 1999, p. 59, nr. 8. 240 ISM I 278 (?), presupunerea lui Pârvan, AARMSI 38, 1916, p. 664-668, nr. 44, că ar putea fi vorba de ala II Hispanorum et Aravacorum; Bălteanu, AO 14, 1999, p. 58-59, nr. 4. 241 CIL III 1421429 = ISM II 225; Bălteanu, Arh. Olt 14, 1999, p. 59, nr. 6. 242 CIL III 1421422 = ISM V 117 = Conrad, Grabstelen, p. 186-187, nr. 230 (profilgerahmte Stele, foma Iia, p. 47: „Diese Stelenform ist im unteren Donauraum ebenso wie die Form Ia zunächst im Umkreis der Militärstandorte für Soldaten, Veteranen und Bewohner der canabae aufgestellt worden”); Bălteanu, AO 14, 1999, p. 59, nr. 9. Pentru vicus Rami[…] vezi Doruţiu-Boilă, în Epigraphica. Travaux dédiés au VIIe Congrès d’épigraphie grecque et latine (Constantza 9-15 septembre 1977), Bucureşti, 1977, p. 180-185; Bărbulescu, Viaţa rurală, p. 99 şi p. 181; şi, de asemenea, TIR L 35, p. 78. 243 CIL III 7495 = ISM V 121. Doruţiu – Boilă, ISM V, p. 144; Bărbulescu, Viaţa rurală, p. 181. Interesant este faptul că personajul nostru are, cu excepţia cognomen-ului, necunoscut în cazul de faţă, acelaşi nume cu C. Iulius Valens, atestat într-o altă inscripţie, găsită la Cius, ca veteran al legiunii V Macedonica şi ca magister vici (CIL III 12479 = ISM V 115; Bărbulescu, Viaţa rurală, p. 98-99 şi p. 181, n. 519, îl consideră un descendent al veteranului din ală).

242

(Gavren)244, după K. Kraft, chiar la sfârşitul secolului I şi Aurelius Cotus la Sexaginta

Prista245, în secolul al III-lea.

10. Ala I Pannoniorum246

S-a presupus că această ală ar fi staţionat în Dalmatia şi apoi pe teritoriul

Pannoniei247, înainte de a fi adusă în Moesia.

Pe teritoriul Moesiei este atestată prin inscripţia funerară a lui T. Flavius

Capito veteranus ex decurione, de la Tomis şi care a primit dona militaria din partea

lui Vespasian248. De asemenea, într-o inscripţie din Thracia unde un necunoscut este

praefectus alae Pannoniorum în ultimii ani de domnie ai lui Nero, fără a putea afirma

totuşi cu siguranţă, că este vorba de cea din Moesia249. Era cantonată, cel mai

probabil, în partea estică a provinciei, întrucât apare în anul 92 printre trupele

provinciei Moesia Inferior250. De asemenea, apare pe diploma din anul 99 de la

Oltina251 şi, probabil, pe fragmentul de diplomă de la Adamclisi, datat 112-114252.

Este posibil ca în această perioadă să-şi fi avut garnizoana la Troesmis253,

înainte de sosirea aici a legiunii V Macedonica254. A participat la războaiele dacice255

244 CIL III 12359 = Gerov, Beiträge, II, p. 78 (p. 196, nr. 37) = ILB 120; Kraft, Rekrutierung, p. 151, nr. 374; Bălteanu, AO 14, 1999, p. 58, nr. 3. Pentru Utus vezi Zahariade, Gudea, Fortifications, p. 72. 245 AnnÉp 1911, 219 = AnnÉp 1940, 34 = Conrad, Grabstelen, p. 224-225, nr. 365; Kraft, Rekrutierung, p. 151, nr. 378; Bălteanu, AO 14, 1999, p. 59, nr. 7. Pentru Sexaginta Prista, vezi Ivanov, 78. BerRGK, 1997, p. 582; Zahariade, Gudea, Fortifications, p. 74. 246 Cichorius, Ala, col. 1253; Wagner, Dislokation, p. 56-58; Kraft, Rekrutierung, p. 155-156, nr. 470-477; Gerasimova, ArheologijaSofia 12, 1970, 4, p. 23; Aricescu, Armata, p. 54-55; Beneš, Auxilia, p. 11-12; Suceveanu, Dobroudja, p. 63-64; Spaul, ZPE 105, 1995, p. 63-73; idem, Ala2, p. 167-172; Matei-Popescu, SCIVA 52-53, 2001-2002 (2004), p. 191-192, nr. 10; Ţentea, Matei-Popescu, ActaMN 39-40/I, 2002-2003(2004), p. 269-270. 247 CIL III 8577 = ILS 2530 = IPD4 287; CIL III 2016 ( Salona: Cloutius Clutami f., duplicarius ala Pannoniorum, Susarrus, domo Curunniace; soldatul era originar din nord-vestul Hispaniei, unde gens Susarrum este atestată de faimosul decret al lui Augustus, descoperit la El Bierzo, G. Alföldy, ZPE 131, 2000, p. 179-181, r. 15-18: castellanis Paemeiobrigensibus ex / gente Susarrorum, quibus ante ea / immunitatem omnium rerum dede/ram; r. 20-23: eosque / castellanos Aiiobrigiaecinos om/ni munere fungi iubeo cum / Susarris); vezi discuţia asupra etnonimului la p. 187-188, unde mai este citată o inscripţie, pe lângă inscripţia de faţă: Tillegus Ambati f. Susarrus c(astelo) Aiobaigiaeco. Vezi încă pentru dislocarea acestei unităţi pe teritoriul Dalmaţiei: Wagner, Dislokation, p. 58; Kraft, Rekrutierung, p. 155; Alföldy, ActaArchHung 14, 1962, 3-4, p. 262-263; Beneš, Auxilia, p. 11. 248 CIL III 14453 = IPD4 289 = ISM II 170 = Conrad, Grabstelen, p. 158, nr. 126. 249 AnnÉp 1973, 485 = AnnÉp 1976, 583; L. Moretti, RIFC 102, 1974, p. 454-458; Eck, Chiron 5, 1975, p. 365-392 (p. 368-371); PME, Inc. 75; Saddington, Development, p. 71; Holder, Auxilia, p. 252, nr. E 96. 250 14 iunie 92 (diploma militară de la Cataloi, Petolescu, Popescu, ZPE 148, 2004, p. 269-276). 251 14 august 99 (CIL XVI 44). 252 CIL XVI 58. 253 CIL III 6242 = ISM V 214, ţiglă ştampilată, ruptă în ambele părţ: [...]ALAE I PAN[...]; TIR L 35, p. 73-74; Suceveanu, Dobroudja, p. 64; Zahariade, Gudea, Fortifications, p. 80; Gudea, JRGZM 52, 2005, p. 451-453 (III. 45). 254 Aricescu, Armata, p. 32-37.

243

şi este apoi atestată printre trupele auxiliare ale Moesiei inferior în 25 septembrie

111256 şi apoi, în chip surprinzător, printre trupele auxiliare ale Daciei în anul 114257.

Prezenţa acestei unităţi printre trupele auxiliare ale Daciei poate avea legătură cu o

posibilă dislocare a unor unităţi auxiliare sau mai degrabă vexillaţii compuse din

acestea pentru a lua parte la expediţia parthică258. O asemenea dislocare este atestată

direct doar pentru ala I Flavia Augusta Britannica milliaria din Pannonia inferior

(vide supra la ala I Flavia Gaetulorum) şi pentru mai multe unităţi din Moesia

superior259, dar nu este atestată pentru Dacia. O altă explicaţiei ar putea fi eventuala

includere a unei părţi din zona de competenţă a legatului Moesiei inferior în domeniul

de competenţă al legatului Daciei, trupa păstrându-şi în această situaţie locul de

staţionare de pe teritoriul nord dunărean al Moesiei inferior. Oricum prezenţa acestei

alei I Pannoniorum în Dacia şi apoi a alei Gallorum Atectorigiana în Dacia inferior,

precum şi apariţia lor ulterioară din nou pe teritoriul Moesiei inferior, demonstrează

fără dubiu că sistemul defensiv de la Dunărea de Jos nu a fost definitivat, în urma

cuceririi Daciei, decât sub împăratul Hadrian.

După aceast moment dispare pur şi simplu din istorie. Cel mai probabil, apare

mai târziu cu numele de ala I Gallorum et Pannoniorum260. În nici un caz, nu este

identică cu omonima sa care apare în Africa în cursul secolului al II-lea, cum a

încercat să acrediteze Spaul261. Un decurio şi un duplicarius ale Pan(n)o(niorum)

apar pe o dedicaţie către Iupiter Optimus Maximus Dolichenus, descoperită la

Acumincum, în provincia Pannonia Inferior262. Numele celor doi, Aurelius Iustianus şi

Ulpius Silvinianus, permite datarea acestei inscripţii după anul 212. Totuşi este ultima

autopsie a acestei inscripţii a permis trecerea ei la repertoriul classis Flavia

Pannonica263.

255 Strobel, Dakerkriege, p. 113; Fl. Matei-Popescu, O. Ţentea, în Dacia Augusti provincia, p. 82-83. 256 RMD IV 222, prima poziţie. 257 RMD IV 225, tot prima poziţie. 258 Fl. Matei-Popescu, O. Ţentea, în Dacia Augusti provincia, p. 83. 259 W. Eck, A. Pangerl, Chiron 35, 2005, p. 49-67; iidem, Moesia und seine Truppe. Neue Diplome für Moesia und Moesia superior, Chiron 38 (sub tipar), nr. 10. 260 Vezi mai sus, la ala I Gallorum et Pannoniorum, întreaga discuţie. 261 Spaul, ZPE 105, 1995, p. 63-73; idem, Ala2, p. 167-172. Apare în discursul lui Hadrian de la Lambaesis, ILS 9134; M. Le Glay, în Akten des XI. Internationaler Limeskongresses (Székesfehérvár, 30. 8- 6. 9. 1976), Budapest, 1977, p. 545-557; M. P. Speidel, Emperor Hadrian’s Speeches to the African Army – a New Text, Monographien des Römische-Germanischen Zentralmuseums, Mainz, 2006, p. 14 şi p. 60-62, textul discursului special adresat alei I Pannoniorum pe data de 13 iulie 128 (III idus Iulias. Ala I Pannoniorum, p. 60, fig. 31). Pentru istoria acestei trupe vezi Le Bohec, Les unites auxiliaires, p. 33-48. 262 CIL III 3252. 263 Lőrincz, Hilfstruppen in Pannonien, p. 46.

244

Dintre comandanţii acestei trupe, în perioada staţionării în Moesia şi apoi în

Moesia Inferior, poate a făcut parte şi M. Artorius Priscillus Vicasius Sabidianus care

după ce a fost tribun al legiunii VII Claudia p. f. a devenit prefect al acestei ale, după

cum apare într-o inscripţie de la Roma264. De asemenea, acel ignotus din inscripţia

descoperită în colonia Apri din Thracia, despre care nu se poate afirma cu siguranţă că

a comandat această ala Pannoniorum265. Poate această cohortă a comandat şi C.

Iulius Fal. Ianuarius, care apare ca praefectus a[lae] Pannoniorum pe o inscripţie

descoperită la Cremona. Interesant că apoi personajul de faţă a mai fost prefect ale

alelor Hispanorum Auriana şi Aravacorum266, probabil I Hispanorum et Aravacorum.

Dintre soldaţii acestei trupe, care au activat în perioada staţionării în Moesia

Inferior, singurul despre care putem avea o oarecare siguranţă în a afirma că a servit

în această zonă, este T. Flavius Capito, retras la Tomis în perioada flaviană târzie267.

264 CIL VI 32929 = ILS 2700; PIR I2, p. 238, nr. 1188; Pflaum, Carrières, p. 185-186, nr. 88; PME, A 168. 265 AnnÉp 1973, 485 = AnnÉp 1976, 583; L. Moretti, RIFC 102, 1974, p. 454-458; Eck, Chiron 5, 1975, p. 365-392 (p. 368-371); PME, Inc. 75. 266 CIL V 4095. 267 CIL III 14453 = IPD4 289 = ISM II 170 = Conrad, Grabstelen, p. 158, nr. 126; Kraft, Rekrutierung, p. 156, nr. 477; Maxfield, op. cit., p. 123; Bălteanu, AO 14, 1999, p. 61, nr. 1.

245

2. COHORTES

11. Cohors II Flavia Bessorum268

Despre această cohortă s-a afirmat că a fost recrutată împreună cu „sora” sa,

cohorta I Flavia Bessorum, de către Vespasian269. O asemenea supoziţie este pusă

astăzi la încercare de prezenţa ei între cohortele provinciei în anul 92270, de aici

rezultând o problemă de înţelegere a momentului recrutării, aşa cum a fost cazul la

alele I Vespasiana Dardanorum şi I Flavia Gaetulorum. Astfel, această cohortă a fost

recrutată cel mai târziu, în anul 67, dacă nu cumva recrutarea este şi mai timpurie271.

Totuşi, după cum am atras atenţia şi în cazul celor două trupe menţionate, în lipsa

unei dovezi mai clare, din această cohortă ar fi putut fi lăsaţi la vatră soldaţi transferaţi

din alte unităţi în momentul constituirii ei.

Dacă lectura este corectă, o inscripţie o atestă la Oescus, cel mai probabil

înainte de anul 71272. În Moesia Inferioară o mai atestă încă două diplome din anii 97

şi 105273. A participat, după toate probabilităţile, la cele două expediţii dacice şi a

rămas dislocată la nordul Dunării în timpul domniei lui Traian274. După reorganizările

teritoriale din timpul împăratului Hadrian, unitatea este atestată în provincia Dacia

268 Cichorius, Cohors, col. 254; Christescu, Ist. militară, p. 183; Wagner, Dislokation, p. 97; Russu, SCIV 23, 1972, 2, p. 68; Aricescu, Armata, p. 64-65; Beneš, Auxilia, p. 18; Vlădescu, Armata, p. 37; Spaul, Cohors2, p. 342; Petolescu, Auxilia, p. 84-85; Petolescu, Popescu, în Studia Historica et Theologica, p. 88; Matei-Popescu, SCIVA 52-53, 2001-2002 (2004), p. 192-193, nr. 11; Ţentea, Matei-Popescu, ActaMN 39-40/I, 2002-2003(2004), p. 273; F. Marcu, în Orbis antiquus, p. 573, nr. 5. 269 Wagner, Dislokation, p. 96-97; Saddington, Development, p. 161. 270 14 iunie 92 (diploma de la Cataloi, Petolescu, Popescu, ZPE 148, 2004, p. 269-276). 271 Saddington, Development, p. 161, despre recrutările de cohorte de thraci din vremea lui Claudius. 272 V. Beševliev, Epigrafski prinosi, Sofia, 1952, p. 56, nr. 91 = AnnÉp 1957, 299 = ILB 64 = Conrad, Grabstelen, p. 244, nr. 444 (consideră că este vorba de cohorta II Flavia Brittonum şi datează inscripţia la mijlocul secolului al II-lea). Înainte de reîntoarcerea în Moesia a legiunii V Macedonica, Filow, op. cit., p. 35; Ritterling, RE XII, 1925, col. 1271 şi 1575. Între 67-69 în acest lagăr a staţionat şi legiunea III Gallica care a luat partea lui Vespasian în timpul războiului civil, Filow, op. cit., p. 23-25; Ritterling, RE XII, 1925, col. 1521-1523; Sarnowski, L’armée, p. 26. 273 Weiß, ZPE 117, p. 233-238, nr. 4 = AnnÉp 1997, 1774 = RMD V 338; CIL XVI 50. 274 Ştampilele au fost descoperite la Stolniceni, Bârseşti şi Rucăr, IDR II 561-562; 571; 607; Tudor, SCIV 6, 1955, 1-2, p. 90-94 (Rucăr); idem, Dacia, N. S. 8, 1964, p. 347-348; Bogdan-Cătăniciu, SCIVA 25, 1975, 2, p. 277-288 (Rucăr); Tudor, OR4, p. 101-102; Strobel, Dakerkriege, p. 122; Gh. Bichir, Thraco-dacica 6, 1985, 1-2, p. 95-99 = ILD 150; Bichir, A. Sion, P. Bardaşu, Materiale 17, 1983 (Ploieşti), 1992, p. 255 (Stolniceni, descoperite în thermae); Sarnowski, L’armée, p. 58; Bogdan-Cătăniciu, Muntenia, p.45-47( Rucăr) şi p. 68-69 (Stolniceni); Petolescu, Auxilia p. 23 (Rucăr) şi p. 84; F. Marcu, în Orbis antiquus, p. 573, nr. 5; Fl. Matei-Popescu, O. Ţentea, în Dacia Augusti provincia, p. 84.

246

Inferior, printr-o serie de diplome militare275 . A staţionat pe cursul superior al râului

Olt, la Cincşor (jud. Braşov)276.

Din perioada în care a staţionat în provincia Moesia Inferior, nu se cunoaşte

până acum identitatea nici unui prefect, iar singurul soldat cunoscut este cel din

inscripţia de la Oescus, mai sus citată277.

12. Cohors I Bracaraugustanorum equitata278

Se pare că această cohortă a staţionat în secolul I în Dalmatia279. Este atestată

ulterior în provincia Moesia Inferior, încă din anul 92, apoi în anul 99 şi în anul

105280. Există posibilitatea ca aceeaşi unitate să apară şi pe fragmentul de diplomă de

la Adamclisi, datat 112-114 p.Chr., dar acolo poate apărea la fel de bine şi cohors I

Bracarorum c. R., care va face parte din armata Moesiei Inferior în secolul II

p.Chr.281. Împreună cu alte unităţi militare din provincia sa, a participat la războaiele

dacice282 şi va rămâne pe teritoriul nou cucerit, unde va fi atestată şi după

reorganizările din vremea împăratului Hadrian, în provincia Dacia Inferior283. Pe baza

275 Din anii 129 (CIL XVI 75 = IDR I 10); 130 (Weiß, ZPE 117, 1997, p. 243-246, nr. 8 = AnnÉp 1997, 1764 = RMD V 376); 140 (IDR I 13 = RMD 39) şi 146 (RMD IV 269). 276 IDR III/4 181 = ILD 424; AnnÉp 1971, 379 = IDR III/4 179; Christescu, loc. cit.; TIR L 35, p. 32; I. I. Pop, Cumidava 12, 1983, 2, p. 43-48 = CEpR VI, 386 = ILD 425; ILD 426 Vlădescu, Fortificaţiile, p. 81; D. Isac, A. Isac, EphemNap 4, 1994, p. 103-112; F. Marcu, în Orbis antiquus, p. 573, nr. 5. 277 AnnÉp 1957, 299 = ILB 64 = Conrad, Grabstelen, p. 244, nr. 444, Mucatra(lis) Site f. natio(ne) B(essus). 278 Cichorius, Cohors, col. 255-256; Christescu, Ist. militară, p. 183; Wagner, Dislokation, p. 97-100; Kraft, Rekrutierung, p. 170, nr. 1990-1992 şi p. 37; Russu, SCIV 23, 1972, 2, p. 69; Roldan Hervas, Ejercito, p. 107-108; Aricescu, Armata, p. 57; Tudor, OR4, p. 332; Beneš, Auxilia, p. 18-19; Vlădescu, Armata, p. 33-34; Gudea, Zahariade, Archivo español de arqueologia 53, 1980, p. 65-66, nr. 7; N. Santos Yanguas, El ejercito y la romanización de la Galicia, Oviedo, 1988, p. 147-155; Roxan, Eck, ZPE 116, 1997, p. 197-198; Spaul, Cohors2, p. 88-90; Petolescu, Auxilia, p. 85-86; Petolescu, Popescu, în Studia Historica et Theologica, p. 85; Matei-Popescu, SCIVA 52-53, 2001-2002 (2004), p. 193-194, nr. 12; Ţentea, Matei-Popescu, ActaMN 39-40/I, 2002-2003(2004), p. 273-274; Petrovszky, Mitteilungen des historischen Vereins der Pfalz 102, 2004, p. 28-32, nr. 2; Matei-Popescu, în Corona laurea. Studii în onoarea Luciei Ţeposu Marinescu, Bucureşti, 2005, p. 313-318. 279 CIL III 1773 = ILS 3245, inscripţia este de la Narona şi în ea apare numele unui prefect al acestei trupe, Ti. Claudius Claudianus (Cichorius, Cohors, col. 255; Alföldy, ActaArchHung 14, 1962, p. 267). De asemenea, două inscripţii din aceeaşi localitate, care atestă doi soldaţi de origine hispanică, vezi Alföldy, ActaArchHung 14, 1962, p. 293, nr. 8, 2-3. Vezi încă, E. Marin, M. Mayer, G. Paci, I. Rodà, în Le Bohec, Légions de Rome, p. 513, nr. 9-10 = AnnÉp 2000, 1178-1179, care atestă doi călăreţi ai trupei. 280 14 iunie 92 (diploma militară de la Cataloi, Petolescu, Popescu, ZPE 148, 2004, p. 269-276); 14 august 99 (diploma militară de la Oltina, CIL XVI 44); Petrovszky, Mitteilungen des historischen Vereins der Pfalz 102, 2004, p. 10-17 (diploma militară de la Sexaginta Prista din 13 mai 105), trupa fiind transferată din Dalmatia, Knight, ZPE 85, 1991, p. 200. 281 CIL XVI 58. Pentru cohors I Bracarorum c. R. vide infra. 282 Rossi, Trajan’s Column, p. 94; Strobel, Dakerkriege, p. 123. 283 Diplomele militare din anii: 130 (Weiß, ZPE 117, 1997, p. 243-246, nr. 8 = AnnÉp 1997, 1764 = RMD V 376); 131/132 (P. Weiß, ZPE 141, 2002, 245-246 = AnnÉp 2002, 1743 = RMD V 380); 140

247

ştampilelor tegulare, de tipul COH I BRAC, a fost stabilit că unitatea a staţionat în

castrul de la Breţcu284, probabil, după cum a observat F. Marcu, împreună cu cohorta

I Hispanorum veterana, având în vedere dimensiunile fortificaţiei285. O altă ştampilă

a acestei cohorte, de acelaşi tip cu cele de la Breţcu, a fost descoperită la Oituz (jud.

Covasna)286.

Principala problemă a acestei cohorte a fost identificarea ei cu cohors I

Bracarorum c. R.287. Cu toate că B. Gerov atrăsese atenţia încă din 1959, odată cu

publicarea diplomei militare găsite la Palamarcia (din 13 decembrie 140), că trupa

militară, care apare în diploma militară de la Giurgiu din 2 aprilie 134, este diferită de

cohors I Bracaugustanorum ce se afla în acel moment în Dacia Inferior288. Mulţi

autori au rămas însă la vechile interpretări, ignorând de cele mai multe ori evidenţa289.

Numărul mare de diplome militare descoperite în ultima vreme, care au aparţinut unor

militari din trupele auxiliare ale provinciei Moesia Inferior, au confirmat strălucit

opinia lui B. Gerov290.

Din perioada staţionării pe teritoriul provinciei Moesia Inferior nu se cunosc

comandanţi ai acestei unităţi şi nici militari291.

(IDR I 13 = RMD 39); 146 (RMD IV 269) şi un fragment din anii 167-168 (Eck, MacDonald, Pangerl, ActaMN 38/I, 2001, p. 45-48, nr. 5); Zahariade, SCIVA 27, 1976, 4, p. 487; Petolescu, loc. cit. 284 IDR III/4, 336-338. Pentru castrul de la Breţcu, vezi TIR L 35, p. 25; Russu , în Actes du IXe Congrès International d’Étude sur les Frontières Romaines, Mamaia, 1972, Bucureşti-Köln-Viena, 1974, p. 224; Gudea, ActaMP 4, 1980, p. 255-366; Vlădescu, Fortificaţiile, p. 83-85. 285 F. Marcu, în Orbis antiquus, p. 579, nr. 13. 286 ILD 435 (Z. Székely, Musaios 8, 2003, p. 75-76, fig. 9/2). 287 Vezi întreaga discuţie la Fl. Matei-Popescu, în Corona laurea. Studii în onoarea Luciei Ţeposu Marinescu, Bucureşti, 2005, p. 313-318. 288 Gerov, Beiträge, I, p. 51-52. Vezi în acelaşi sens, G. Bakó, SCIVA 31, 1980, 4, p. 631-635. Diploma militară de la Giurgiu, CIL XVI 78. 289 Vezi în acest sens, Zahariade, SCIVA 28, 1977, 2, p. 262-263; Santos Yanguas, op. cit., p. 151-152; Roxan, Eck, ZPE 116, 1997, p. 197-198 unde, publicând diploma din 1 iunie 125, întregesc coh(ors) I Bracar(augustan)or(um) c. R.; la fel şi Roxan, ZPE 118, 1997, p. 287-295, publicând diploma din 20 august 127. Spaul, loc. cit., tratează ambele cohorte ca fiind una singură, adăugând-o şi pe cea atestată în anul 88 în Mauretania Tingitana, CIL XVI 159. 290 Vide infra, la cohors I Bracarorum c. R. 291 Soldatul atestat la Chersonesos, M. Maecilius, IOSPE I2 553 = ILS 9160 = Solomonik, Latinskie nadpisi, p. 60-61, nr. 33, face parte din cohors I Bracarorum c. R. şi nu din cohors I Bracaraugustanorum, aşa cum a crezut Kraft, Rekrutierung, p. 170, nr. 1192. Se mai cunoaşte, de altfel, numele unui alt soldat al acestei trupe, Meduttus Caturonis f., atestat la Bigeste, în Dalmatia (Humac, AnnÉp 1907, 249); Kraft, Rekrutierung, p. 170, nr. 1191; Bălteanu, AO 15, 2000, p. 18), dar dintr-o epocă mult mai timpurie.

248

13. Cohors I Bracarorum civium Romanorum292

Această trupă, diferită de cohorta I Bracaugustanorum, apare pentru prima

dată în diplomele Moesiei Inferioare în anul 125293, fiind dislocată din provincia

Mauretania Tingitana unde este atestată în anii 88 şi 103-104294. Este atestată apoi

succesiv în anii 105/127, 127, 134, 145, 146, 157 295. Cândva în cursul secolului al II-

lea o vexillaţie a acestei cohorte staţiona la Chersonesos296. O inscripţie greacă de la

Gorna Bešovica ne lasă să înţelegem ca în secolul al III-lea lagărul acestei trupe este

de căutat undeva în împrejurimile oraşului Montana297.

Până acum cunoaştem numele unui centurion Bicanus298 şi, de asemenea,

numele integrale a doi soldaţi: M. Maecilius la Chersonesos299 şi Aurelius Valerianus

la Gorna Bešovica300.

După toate indicaţiile această cohortă se pare că a rămas în provincia Moesia

Inferior, poate până la reformele din epoca tetrarhiei.

292 Roldan Hervas, Ejercito, p. 126-127 (doar atestarea din Africa întrucât nu o consideră identică cu I Bracaraugustanorum); Roxan, Latomus 32, 1973, 4, p. 849; Aricescu, Armata, p. 47; Beneš, Auxilia, p. 19-20; Spaul, Cohors2, p. 88-90 (tratată împreună cu cohors I Bracaraugustanorum, sub numele acesteia); Matei-Popescu, SCIVA 52-53, 2001-2002 (2004), p. 194-195, nr. 13; Ţentea, Matei-Popescu, ActaMN 39-40/I, 2002-2003(2004), p. 274; Matei-Popescu, în Corona laurea. Studii în onoarea Luciei Ţeposu Marinescu, Bucureşti, 2005, p. 313-318. 293 1 iunie 125 (Roxan, Eck, ZPE 116, 1997, p. 193-203 = AnnÉp 1997, 1772 = RMD IV 235). 294 CIL XVI 159; E. Papi, ZPE 146, 2004, p. 255-258. Vezi încă Roxan, Latomus 32, 1973, 4, p. 849; Knight, ZPE 85, 1991, p. 200 şi Fl. Matei-Popescu, în Corona laurea. Studii în onoarea Luciei Ţeposu Marinescu, Bucureşti, 2005, p. 314. 295 105/127 (RMD V 369); 20 august 127 (Roxan, ZPE 118, 1997, p. 287-295 = AnnÉp 1997, 1780 = RMD IV 241); 134 (CIL XVI 78); 7 aprilie 145 (RMD III 165 + Weiß, ZPE 134, 2001, p. 261-262 = RMD V 399; P. Weiss, Chiron 38, 2008, p. 314-316, nr. 16); 146 (Weiß, ZPE 124, 1999, p. 279-286 = AnnÉp 1999, 1359 = RMD IV 270; Eck, MacDonald, Pangerl (în pregătire), copie după aceeaşi constituţie imperială; de curând, a mai apărut un fragment de diplomă militară, care este la fel, copie după aceeaşi constituţie imperială, C. C. Petolescu, A. T. Popescu, Dacia, N. S. 51, 2007, p. 149-151, nr. 2); 149-153; 157 (RMD I 50); cca 155 (Weiß, ZPE 134, 2001, p. 262-265 = RMD V 414). 296 Soldatul atestat la Chersonesos, M. Maecilius, IOSPE I2 553 = ILS 9160 = Solomonik, Latinskie nadpisi, p. 60-61, nr. 33; Sarnowski, ArchWarszawa 38, 1988, p. 80, nr. 61. 297 T. Ivanov, ArheologijaSofia 4, 1962, 2, p. 38-47 = SEG 24, 1969, 952 = IGB V 5180 = Conrad, Grabstelen, p. 263-264, nr. 516, r. 3-5: Aujr. Oujalerianw/' str(atiwvth/) cwvr(th") aV Brakavrou peptwkovti ejn polevmw/. 298 IOSPE I2 553 = ILS 9160 = Solomonik, Latinskie nadpisi, p. 60-61, nr. 33, centurionul Bicanus. 299 IOSPE I2 553 = ILS 9160 = Solomonik, Latinskie nadpisi, p. 60-61, nr. 33; Sarnowski, ArchWarszawa 38, 1988, p. 80, nr. 61. 300 T. Ivanov, ArheologijaSofia 4, 1962, 2, p. 38-47 = SEG 24, 1969, 952 = IGB V 5180 = Conrad, Grabstelen, p. 263-264, nr. 516 (datează inscripţia la sfârşitul secolului al III-lea, ceea ce mi se pare puţin cam târziu); M. Oppermann, Thrakische Reiter, p. 158-159; Bălteanu, AO 15, 2000, p. 19. Inscripţia a fost găsită la Gorna Bešovica, TIR K 34, p. 57. Inscripţia ar putea data din a doua jumătate a secolului al III-lea.

249

14. Cohors II Bracaraugustanorum equitata301

Până nu demult prima atestare a acestei trupe în această zonă era considerată o

diplomă militară pentru provincia Thracia din anul 114 p.Chr., în care alături de

cohors IV Gallorum apare şi cohors II Bracaraugustanorum302. Acum însă, odată cu

descoperirea diplomei militare de la Cataloi, este sigur că în anul 92 această cohortă

se afla în provincia Moesia Inferior303. Dislocată înainte de 114 p.Chr. în Thracia304,

nu va rămâne acolo multă vreme şi va fi retransferată în Moesia Inferior înainte de

145305, poate chiar din vremea lui Hadrian, din moment ce nu mai apare printre

trupele Thraciei în diploma militară datată 138-140, în care apar doar cohortele I

Cisipadensium şi II Lucensium306. În 7 aprilie 145 reapare între trupele Moesiei

Inferioare, unde a rămas dealtfel, cel puţin până în secolul al III-lea307.

O inscripţie de la Šipka, lângă Kazanlâk, în nordul Thraciei, pusă pentru un

eques al acestei trupe, Celsus Marius, ne lasă să înţelegem că unitatea este equitata308.

Din aceeaşi inscripţie extragem însă şi un posibil indiciu asupra locului în care a

staţionat, întrucât soldatul moare în timpul serviciului la 24 de ani, se poate formula

opinia că acesta a fost locul de staţionare, în perioada în care cohorta a făcut parte din

armata provinciei Thracia.

Cunoaştem doi comandanţi ai acestei cohorte, ambii activând poate în timpul

staţionării în Thracia, şi anume A. Atinius Paternus309 şi Ti. Claudius Helvius

Secundus310. Din două inscripţii din Africa se mai cunosc doi prefecţi ai unei cohorte

II BRA(---), fără a se putea stabili dacă este aceeaşi cohortă din Moesia Inferior sau

301 Roldan Hervas, Ejercito, p. 109-110; Beneš, Auxilia, p. 19; Santos Yanguas, op. cit., p. 155-158, nr. 2; E. Paunov, Roxan, ZPE 119, 1997, p. 269-279; Spaul, Cohors2, p. 91; Weiß, ZPE 134, 2001, p. 262-265; Petolescu, Popescu, în Studia Historica et Theologica, p. 88; Matei-Popescu, SCIVA 52-53, 2001-2002 (2004), p. 195-196, nr. 14; Ţentea, Matei-Popescu, ActaMN 39-40/I, 2002-2003(2004), p. 274. 302 Paunov, Roxan, ZPE 119, 1997, p. 269-279 = RMD IV 227/14. 303 Petolescu, Popescu, ZPE 148, 2004, p. 269-276. 304 Paunov, Roxan, ZPE 119, 1997, p. 269-279 = AnnÉp 1997, 1334 = RMD IV 227/14. 305 Apare în diploma militară din 7 aprilie 145, RMD III 165 + Weiß, ZPE 134, 2001, p. 261-262 = RMD V 399; P. Weiss, Chiron 38, 2008, p. 314-316, nr. 16. 306 Roxan, Weiß, Chiron 28, 1998, p. 373-381. 307 După această primă atestare, cohorta apare apoi în diplomele din 146 (Weiß, ZPE 124, 1999, p. 279-286 = AnnÉp 1999, 1359 = RMD IV 270); 147 (P. Weiss, Chiron 38, 2008, p. 307-309, nr. 13); caa 155 (Weiß, ZPE 134, 2001, p. 262-265 = RMD V 414) şi 157 (RMD I 50; P. Weiss, Chiron 38, 2008, p. 309-312, nr. 14). Pe diploma din 146, pe locul al zecelea, apare notat I BRACAR, ceea ce este, probabil, o greşeală (Weiß, ZPE 124, 1999, p. 283-285). 308 Chr. Bujukliev, L. Getov, ArheologijaSofia 6, 1964, 1, p.31-32 = IGB III/2, 1471 bis = AnnÉp 1965, 347 = IDRE II 350. Inscripţia a fost descoperită la Šipka. 309 CIL VI 1838 = ILS 2727; PME, A 182. Data acestui comandament este în jur de 110. 310 Într-o inscripţie de la Caesarea (Cherchel) din Mauretania Caesarensis, apare acest personaj, ca: praef. coh. equitatae II Bracaugustanorum, AnnÉp 1925, 44; PME, C 143; Jarrett, EpigrSt 9, 1972, p. 167-168.

250

Thracia sau o omonimă care a staţionat în Africa311. Dintre subofiţerii acestei trupe

este cunoscut doar un nume Petronius, în inscripţia deja citată de la Šipka, iar Celsus

Marius singurul soldat312.

15. Cohors I Augusta Nerviana Pacensis milliaria Brittonum313

Această cohortă apare, în mod surprinzător pe trei diplome militare ale

provinciei Moesia Inferior din anii 105314, 111315 şi 116316. Este, fără nici un dubiu,

identică cu trupa care apare mai târziu în provincia Dacia Inferior317. Interesant, este

faptul că pentru prima dată avem atestat numele complet şi exact al acestei trupe, prin

intermediul diplomei din 105. Totuşi, trebuie să atrag atenţia că pe diplomele din 111

şi 116 unitatea apare doar sub forma I milliaria Brittonum. Prezenţa ei în această

provincie are legătură, bineînţeles, cu încercarea lui Traian de a întări garnizoana

Moesiei Inferior după atacul dacilor şi sarmaţilor din iarna anului 101-102. Va

participa, de asemenea şi la campania din anul următor împotriva lui Decebal şi la cea

de a doua expediţie dacică a lui Traian318.

De curând a fost publicată o ştampilă tegulară descoperită la Dolno Rjahovo,

în perimetrul unei fortificaţii romane de mici dimensiuni, care se adaugă altor cinci

exemplare descoperite la Tutrakan (Transmarisca), purtând inscripţia: COH I ∞ B319.

L. F. Vagalinski întregeşte numele cohortei I Batavorum milliaria, considerând că

această cohortă ar fi participat la operaţiunile militare la Dunărea de Jos, din vremea

împăratului Domitian. C. C. Petolescu consideră, pe bună dreptate, în notiţa din

AnnÉp, că mai degrabă am putea considera că ştampila ar aparţine cohortei atestate,

după cum am văzut mai sus, de diplome militare în această provincie în timpul

domniei lui Traian.

311 AnnÉp 1956, 123 = IPD4 750 a = 513 = IDRE II 451, la Lambaesis, unde apare Ti. Cl. Proculus Cornelianus, PME, C 174; Le Bohec, ZPE 93, 1992, p. 107-116. AnnÉp 1978, 851, unde apare M. Lurius M. f. Arn. Faustus Caecilianus praef., PME, L 38 b; Santos Yanguas, op. cit., p. 158, consideră că este vorba de aceeaşi trupă, care a fost la un moment dat transferată în Africa de nord. 312Chr. Bujukliev, L. Getov, ArheologijaSofia 6, 1964, 1, p. 31-32 = IGB III/2, 1471 bis = AnnÉp 1965, 347 = IDRE II 350. 313 Tudor, OR4, p. 333; Beneš, Auxilia, p. 22; Vlădescu, Armata, p. 34, nr. 2 şi p. 35, nr. 4; Petolescu, Auxilia, p. 90; Ţentea, Matei-Popescu, ActaMN 39-40/I, 2002-2003(2004), p. 276-277. 314 RGZM, nr. 10. 315 RMD IV 222. 316 W. Eck, A. Pangerl, Dacia, N. S. 50, 2006, p. 99-102, nr. 3. 317 Petolescu, loc. cit.. 318 Strobel, Dakerkriege, p. 125; Fl. Matei-Popescu, O. Ţentea, în Dacia Augusti provincia, p. 84. 319 L. F. Vagalinski, Novensia 15, 2004, p. 39-45 = AnnÉp 2004, 1267.

251

16. Cohors II Augusta Nerviana Pacensis Brittonum milliaria320

Această trupă apare pe diploma militară din anul 105, ca făcând parte din

garnizoana Moesiei inferioare321. Este, bineînţeles, vorba despre aceeaşi unitate

militară, care apare apoi în Pannonia Inferior în anul 114322 şi apoi în Dacia

Porolissensis în anul 131323, unde va rămâne pe tot parcursul secolului al II-lea324.

Numele acestei cohorte apare şi pe un fragment de diplomă datat mai larg între

99/110: II Britto[num Augusta Nerviana Pacensis (milliaria)]. Bineînţeles numele

cohortei ar fi putut fi uşor abreviat sau să fie trecut întreg ca pe diploma din 105 (mai

degrabă este redat neabreviat, având în vedere că agnomen-ul cohortei I Lusitanorum

Cyrenaica, prezente pe această diplomă, este redat integral). Oricum prezenţa ei pe

acest fragment este asigurată de prezenţa etniconului imediat după numărul de ordine,

exact ca pe diploma din 105, mai sus citată. Este, bineînţeles, exclusă echivalarea

cohortei de pe această diplomă cu II Flavia Brittonum, care nu apare niciodată pe

diplomele din Moesia Inferior fără numele imperial.

Prezenţa cohortei aici în discuţie pe teritoriul Moesiei Inferior este de pus pe

seama pregătirilor pentru cea de a doua campanie a primei expediţii dacice a lui

Traian, precum şi întărirea prezenţei romane pe teritoriul, deja cucerit după aceasta.

17. Cohors II Flavia Brittonum equitata325

Este atestată în provincia Moesia Inferior în anul 99, prin diploma de la

Plovdiv326. S-a presupus, pe baza unei inscripţii de la Durostorum, că aici şi-ar fi avut

320 Wagner, Dislokation, p. 111-112; Russu, SCIV 10, 1959, 2, p. 305-317; C. Daicoviciu, D. Protase, ActaMN 1, 1964, p. 169-170; Beneš, Auxilia, p. 22; Strobel, Dakerkriege, p. 125; Spaul, Cohors2, p. 201; Petolescu, Auxilia, p. 90-91; Ţentea, Matei-Popescu, ActaMN 39-40/I, 2002-2003(2004), p. 277. 321 RGZM, nr. 10. 322 CIL XVI 61; RMD 87; Lőrincz, Hilfstruppen in Pannonien, p. 32; p. 81; p. 111; p. 158, nr. 14-15; p. 241, nr. 279 (Alisca). 323 Weiß, ZPE 141, 2002, p. 241-251, nr. 5 = AnnÉp 2002, 1745 = RMD V 378. 324 Fragment de diplomă militară Porolissum, datat 120-140 (IDR I 23 = Petolescu, SCIVA 31, 1980, 1, p. 105-106 = AnnÉp 1980, 756 = RMD 40); diploma de la Domaşnea din 154 (CIL XVI 110 = IDR I 17 = RMD 47); fragmentul de diplomă de la Gilău din 26 octombrie 161 (RMD 177); cele trei diplome de la Căşei (IDR I 20 = RMD 63), Gilău (IDR I 18 = RMD 64) şi Palatovo (CIL XVI 185 = IDR I 19) din 21 iulie 164. 325 Cichorius, Cohors, col. 264; Wagner, Dislokation, p. 110-112; Kraft, Rekrutierung, p. 172; Aricescu, Armata, p. 48-49, Beneš, Auxilia, p. 21-22; Saddington, Development, p. 158-159; Suceveanu, Dobroudja, p. 65-66; Spaul, Cohors2, p. 199-200; Matei-Popescu, SCIVA 52-53, 2001-2002 (2004), p. 196-197, nr. 15; Ţentea, Matei-Popescu, ActaMN 39-40/I, 2002-2003(2004), p. 276; Petrovszky, Mitteilungen des historischen Vereins der Pfalz 102, 2004, p. 39-40, nr. 6. 326 CIL XVI 45.

252

garnizoana împreună cu alte trupe, înainte de aducerea legiunii XI Claudia327. Apare,

în cursul secolului al II-lea, în mai multe diplome militare în aceeaşi provincie328,

unde va rămâne dealtfel şi în secolul al III-lea329. Cândva în cursul secolului al II-lea

unitatea a fost transferată de la Durostorum, dacă acolo şi-a avut pentru o vreme

garnizoana, la Sexaginta Prista, unde este atestată mai întâi prin doi stâlpi milliari din

anii 162-164330, apoi în anul 230331, cu ocazia unor lucrări de reconstrucţie a băilor,

sub guvernatorul Anicius Faustus Paulinus332 şi, în sfârşit, în anii 273-275 sub

guvernatorul M. Aurelius Sebastianus333. Din a doua jumătate a secolului al III-lea

datează şi o ştampilă tegulară de tipul CH II F BR, descoperită la Aegyssus, care atestă

o prezenţă de scurtă durată a unei vexillaţii din această unitate (autorul descoperirii

considera că întreaga cohortă va fi fost mutată în zona Aegyssus; menţionarea ei la

Sexaginta Prista şi pe timpul lui Aurelian pare a infirma această supoziţie)334. În

concluzie putem susţine că această cohortă a aparţinut, cu siguranţă, în întreaga

perioadă a Principatului armatei Moesiei Inferioare, ea fiind diferită de trupa

omonimă din Mauretania Caesarensis, deşi Spaul a ales să le recenzeze împreună335.

327 CIL III 6152 = 7478, o piatră funerară a unui centurion, Antonius Valerius aflat în activitate: (centurioni) c(ohortis) II [Fl(aviae)] Britt[onum]; Wagner, Dislokation, p.110; Beneš, Auxilia, p. 21. Pentru Durostorum, vezi TIR L 35, p. 40; Zahariade, Gudea, Fortifications, p. 76-77; Gudea, JRGZM 52, 2005, p. 434-440 (II. 30), în special p. 434, pentru prima fază (Holz-Erde-Lager). 328 Poate chiar într-un fragment din anul 99 ( Weiß, ZPE 124, 1999, p.287-289 = RMD IV 217); 13 mai 105 (Petrovszky, Mitteilungen des historischen Vereins der Pfalz 102, 2004, p. 10-17, diploma de la Sexaginta Prista); 25 septembrie 111 (RMD IV 222); mai/decembrie 121 (P. Weiss, Chiron 38, 2008, p. 296-300, nr. 10); 1 iunie 125 (pe două copii, Roxan, Eck, ZPE 116, 1997, p.193-203 = AnnÉp 2002, 1772= RMD IV 235; Eck, MacDonal, Pangerl, Chiron 32, 2002, p. 409-413, nr. 4 = AnnÉp 2002, 1730 = RMD V 364); 20 august 127 (Roxan, ZPE 118, 1997, p. 287-295 = AnnÉp 1997, 1780 = RMD IV 241); 7 aprilie 145 (RMD III 165 + Weiß, ZPE 134, 2001, p. 261-262 = RMD V 399; P. Weiss, Chiron 38, 2008, p. 314-316, nr. 16); 146 (Weiß, ZPE 124, 1999, p. 279-286 = AnnÉp 1999, 1359 = RMD IV 270; Eck, MacDonald, Pangerl (în pregătire), copie din aceeaşi constituţie imperială); 147 (P. Weiss, Chiron 38, 2008, p. 307-309); cca 155 (Weiß, ZPE 134, 2001, p. 262-265 = RMD V 414). 329 CIL III 7473, datată exact în anul 230; Sarnowski, L’armée, p. 122. 330 AnnÉp 1915, 137; 138. 331 CIL III 7473: ...[b]alnea coh(ortis) II Fl(aviae) Britt(onum) [Alexa]n[d]rianae / a so[l]o restitutae sub Anicio Fausto Pau/lino leg(ato) Aug(usti) pr(o) pr(aetore) / per Septimium Agathonicum praef(ectum). 332 Stein, Legaten, p. 97; Fitz, Laufbahn, p. 51. Pentru Sexaginta Prista, vezi A. Dimitrova-Milčeva, în Akten des 14. Internationalen Limeskongresses 1986 in Carnuntum, Viena, 1990, p. 868-869; Zahariade, Gudea, Fortifications, p. 74; Gudea, JRGZM 52, 2005, p. 427-428 (II. 20). 333 AnnÉp 1915, 139; Stein, Legaten, p. 106-107, datat 270-271 şi corectat de Fitz, Laufbahn, p. 37-38, 273-275. 334 A. Opaiţ, SCIVA 32, 1981, 2, p. 297-299; Gudea, JRGZM 52, 2005, p. 460 (IV. 52). 335 Diploma militară din această provincie, datând din 24 septembrie 107 (CIL XVI 56), în care apare o cohortă, II Brittonum, care este sigur diferită de cohors II Flavia Brittonum (Cichorius, loc. cit.; Benseddik, op. cit., p. 221, nr. 5; Devijver, Latomus 43, 1983, 3, p. 588); vide contra Spaul, loc. cit.

253

Dintre comandanţii acestei trupe, cunoaştem pe M. Maenius Agrippa L.

Tusidius Campester336 dintr-o inscripţie de la Camerinum şi pe Septimius

Agathonicus337, de la Sexaginta Prista. Este cunoscut un centurion, Antonius

Valerius, de la Durostorum338 şi un curator dintr-o inscripţie pusă într-un sanctuar la

Draganovec, pe numele său M. Marcellinus339.

Într-o inscripţie fragmentară, al cărei loc de descoperire nu se cunoaşte, a

fusese identificat un presupus un praepositus al aceleiaşi cohorte340. Cu toate acestea,

o nouă verificare a acestei inscripţii, aflate în colecţiile Muzeului Naţional de

Antichităţi, a dovedit fără dubiu că este vorba de un praepositus vexillationum. În

aceste condiţii, nu există nici o legătură între această inscripţie şi cohorta II Flavia

Brittonum341.

18. Cohors II Chalcidenorum sagittariorum342

Această trupă este atestată în provincia Moesia Inferior pe data de 14 iunie 92,

prin diploma militară de la Cataloi343. Ar fi posibil, ca aceeaşi unitate să se afle şi pe

fragmentul de diplomă militară, privind armata Moesiei din anul 78, copie după o

constituţie imperială paralelă din 7 februarie344. În aceste condiţii, ne putem gândi că

poate din momentul recrutării sale să fi fost dislocată în Moesia Inferior345. Unitatea

336 CIL XI 5632 = ILS 2735 = IPD4 348; Pflaum, Carrières, p. 292-295, nr. 120; PME, M 5. 337 CIL III 7478; PME, S 28. 338 CIL III 7478; Kraft, Rekrutierung, p. 172, nr. 1271; Bălteanu, AO 15, 2000, p. 22. 339 SEG 30, 1980, 818 = IGB V 5290; M. Oppermann, Thrakische Reiter, p. 128. Inscripţia datează de pe la jumătatea secolului al III-lea. Pentru curator cohortis, vezi Domaszewski, RO2, p. 55-56; Breeze, Bonner Jahrbücher 174, 1974, p. 281-282. Pentru sanctuarul de la Draganovec (în apropiere de Tărgovište) peste care în epoca creştină timpurie a fost ridicată o basilică, vezi M. Oppermann, Thrakische Reiter, p. 124-128 (p. 125, Abb. 3, planul sanctuarului). Perioada de funcţionare a sanctuarului începe cu ultimele decenii ale secolului al II-lea şi continuă pe tot parcursul secolului următor. 340 CIL III 6227 = CIL III 7594 (MNA L 1250). 341 Fl. Matei-Popescu, Oltenia. Studii şi comunicări. Arheologie şi istorie veche 16, 2008, p. 109-111, nr. 3. 342 Cichorius, Cohors, col. 269; Wagner, Dislokation, p. 118-119; Aricescu, Armata, p. 65; Beneš, Auxilia, p. 24; Roxan, ZPE 118, 1997, p. 294; Spaul, Cohors2, p. 429; Petolescu, Popescu, în Studia Historica et Theologica, p. 87; Matei-Popescu, SCIVA 52-53, 2001-2002 (2004), p. 198, nr. 16; Ţentea, Matei-Popescu, ActaMN 39-40/I, 2002-2003(2004), p. 278; Petrovszky, Mitteilungen des historischen Vereins der Pfalz 102, 2004, p. 37-38, nr. 5. 343 Petolescu, Popescu, ZPE 148, 2004, p. 269-276. 344 Eck, MacDonald, Pangerl, KölnerJahrb 35, 2002 , p. 227-231, nr. 1 = AnnÉp 2002, 1723 = RMD V 325, unde apare: II C[…]. Constituţia paralelă este atestată de diplomele de la Montana, Berkovitsa şi un alt fragment de diplomă cu loc de descoperire necunoscut (CIL XVI 22; RMD IV 208; W. Eck, A. Pangerl, Chiron 38, 2008, p. 318-321, nr. 1). 345 Wagner, Dislokation, p.118; Beneš, loc. cit.; Spaul, loc. cit.

254

apare menţionată şi în diploma din anul 99 de la Plovdiv346, nelipsind apoi din

diplomele acestei provincii până în anul 157347. În diplomele din 138, precum şi cea

de la Malak Preslavetz, unitatea este notată greşit I Chalcidenorum348 fiind evident

vorba de aceeaşi trupă şi nu de I Chalcidenorum, aşa cum credea Aricescu349.

Din timpul staţionării în provincia Moesia Inferior, nu avem informaţii despre

posibilul loc al garnizoanei sale. Un posibil indiciu ar rezida, însă, în descoperirea de

ţigle ştampilate cu textul COH II C la Gura Canliei şi la Izvoarele (Sucidava), şi care

au fost interpretate ca aparţinând acestei trupe350. Din păcate, în lipsa unor

documente mai concludente, nu putem face astfel de atribuiri de garnizoane, atâta

timp cât, nici măcar întregirea nu este sigură (ar putea foarte bine să fie vorba de

cohors II Gallorum), iar descoperirile s-au făcut în urma unor periegheze.

Despre comandanţii sau militarii, ce au activat în această cohortă pe teritoriul

Moesiei inferioare, nu avem nici un fel de informaţii, cu o posibilă excepţie şi anume

o inscripţie de la Apri în Thracia, care a fost reîntregită sub forma: [praef. Coh. II]

equ[itatae Chalcide]nor[um], şi care ar data, oricum, din epoca lui Vespasian351.

Dacă acceptăm această opinie, atunci cohorta II Chalcidenorum era equitata, având în

componenţă şi efective de călăreţi.

346 CIL XVI 45. 347 13 mai 105 (Petrovszky, Mitteilungen des historischen Vereins der Pfalz 102, 2004, p. 10-17, diploma de la Sexaginta Prista); mai/decembrie 121 (P. Weiss, Chiron 38, 2008, p. 296-300, nr. 10, prezenţa este presupusă); 20 august 127 (Roxan, ZPE 118, 1997, p. 287-295 = AnnÉp 1997, 1780 = RMD IV 241); 2 aprilie 134 (CIL XVI 78), 146 (Weiß, ZPE 124, 1999, p. 279-286 = AnnÉp 1999, 1359 = RMD IV 270); Eck, MacDonald, Pangerl (în pregătire), altă diplomă după aceeaşi constituţie imperială); 147 (P. Weiss, Chiron 38, 2008, p. 307-309, nr. 13); 157 (diploma de la Brestovene, RMD I 50); cca 155 (Weiß, ZPE 134, 2001, p. 262-265 = RMD V 414). 348 CIL XVI 83; RMD III 165. Vezi în acest sens Weiß, ZPE 134, 2001, p. 263; RMD V 399. 349 Aricescu, Armata, p. 57, tratează separat cohorta I Chalcidenorum, identificând-o cu cea care apare în Syria în anul 157 (CIL XVI 106). Cohorta I Chalcidenorum equitata a staţionat în Numidia, Le Bohec, Les unites auxiliaires, p. 70-73. 350 M. Irimia, Pontica 21-22, 1988-1989, p. 113-121; idem, Pontica 35-36, 2002-2003, p. 161-176. Pentru urmele romane din cele două puncte, vezi TIR L 35, p. 29 (Canlia) şi p. 47 (Sucidava); Zahariade, Gudea, Fortifications, p. 77 (ambele puncte). 351 AnnÉp 1973, 485 = AnnÉp 1976, 583; L. Moretti, RIFC 102, 1974, p. 454-458; Eck, Chiron 5, 1975, p. 365-392 (p. 368-371); PME, Inc. 75; Saddington, Development, p. 71; Holder, Auxilia, p. 252, nr. E 96.

255

19. Cohors I Cilicum milliaria equitata sagittariorum352

Este posibil, ca această cohortă să fi staţionat în Moesia încă din perioada

augustană, după cum pare a reieşi din inscripţia de la Uxama, Hispania Tarraconensis,

care îl atestă pe M. Magius M. f. Antiquus, praef(ectus) cohor(tis) Cil(icum)353. Prima

atestare sigură a acestei cohorte pe teritoriul provinciei Moesia, datează din 28 aprilie

75354. Mai departe cohorta este atestată, în anul 78, prin intermediul diplomei militare

de la Montana, acordată unui fost pedestraş al ei, Perasis Publi f. Aeg.355 şi prin

diploma de la Berkovitsa, copie după aceeaşi constituţie imperială356. În această

perioadă a staţionat, probabil la la Naissus, de unde provine o inscripţie funerară a

unui soldat357. După separarea provinciei Moesia, cohorta I Cilicum a rămas pe

teritoriul provinciei Moesia Superior358. Una din diplomele militare din această

perioadă a fost acordată unui pedes al acestei unităţi, L. Titius L. f. , orginar din

Phil(adelphia), probabil Philadelphia Aspera, din Cilicia. Unitatea se afla sub

comanda lui M. Claudius M. f. Pal. Regulus359. S-a considerat că ar fi luat parte la la

expediţiile dacice ale împăratului Traian360. A rămas apoi pe teritoriul provinciei

Moesia Superior, după cum apare pe o constituţie din anul 112361, şi a făcut parte

dintre unităţile trimise (sau numai vexillaţii) în campania parthică, după atestă

352 Cichorius, Cohors, col. 270; Wagner, Dislokation, p. 119-120; Kraft, Rekrutierung, p. 173; Tudor, AUB 5, 1956, p. 45-74; Gerasimova, ArheologijaSofia 12, 1970, 4, p. 26; Aricescu, Armata, p. 57-59; Beneš, Auxilia, p. 24-25; Devijver, ZPE 47, 1982, p. 173-183 = idem, The Equestrians Officers of the Roman Army, Amsterdam, 1989, p. 209-219 ; C. Scorpan, JRS 71, 1981, p. 98-102; F. Bérard, ZPE 79, 1989, p. 130-132; Suceveanu, Dobroudja, p. 64-65; Matei-Popescu, SCIVA 52-53, 2001-2002 (2004), p. 199-202, nr. 17; Ţentea, Matei-Popescu, ActaMN 39-40/I, 2002-2003(2004), p. 279. 353 ILS 8968; Holder, Auxilia, p. 244, nr. E 24; PME, M 9. Faptul că personajul din această inscripţie ar fi putut comanda această cohortă şi nu cohors I Flavia Cilicum este asumat şi de Cichorius, loc. cit., Wagner, Dislokation, p. 120 şi, în ultimă instanţă de H. Devijver, ZPE 47, 1982, p. 177-178. 354 RGZM, nr. 1; P. Weiss, Chiron 38, 2008, p. 270-273, nr. 1. Ambele diplome sunt copii după aceeaşi constituţie imperială, constituţie paralelă cu constituţia atestată de diploma de la Taliata, RMD I 2. 355 7 februarie 78 (diploma de la Montana, CIL XVI 22); Holder, Auxilia, p. 304, nr. 1302. 356 RMD IV 208. Un alt fragment de diplomă, copie după aceeaşi constituţie a fost publicat de curând, dar unde numele cohortei a căzut în spărtură, W. Eck, A. Pangerl, Chiron 38, 2008, p. 318-321, nr. 1. 357 CIL III 8250 = IMS IV 33, în care apare C. Iulius Plato, decedat la vârsta de 20 de ani. Saddington, Development, p. 80; 138; 212, n. 23 consideră că inscripţia ar fi de epocă augustană. Holder, Auxilia, p. 304, nr. 1302, consideră că acesta a fost recrutat în vremea lui Nero şi că ar fi decedat în perioada flavieni/Traian. 358 16 septembrie 94 (diploma militară de la Negovanovci, CIL XVI 39; copie după aceeaşi constituşie, RMD V 335, vide infra); 12 iulie 96 (diploma găsită la Viminacium, RMD 6); 8 mai 100 (diploma de la Siscia, CIL XVI 46; copie după aceeaşi constituţie, W. Eck, A. Pangerl, Chiron 38, 2008, p. 326-329, nr. 1); două diplome militară, copii după o constituţie pentru 3 ale şi 19 cohorte, din anul 100, W. Eck, A. Pangerl, Chiron 38, 2008, p. 340-345, nr. 4-5. 359 N. Schindel, Tyche 13, 1998, p. 221-224 = AnnÉp 1998, 1616 = RMD V 335, copie după aceeaşi constituţie ca diploma de la Negovanovci. 360 Rossi, Trajan’s Column, p. 94; Strobel, Dakerkriege, p. 127. 361 W. Eck, A. Pangerl, Chiron 38, 2008, p. 355-363, nr. 8-9.

256

constituţia imperială din anul 115362. Deşi nu avem dovezi directe ale participării

acestei cohorte şi la expediţiile dacice, trimiterea ei în campania parthică se poate lega

de faptul că se comportase onorabil cu prilejul războiului precedent.

A fost apoi transferată de Hadrian în provincia Moesia Inferior363. Probabil că

acest transfer nu s-a făcut în timpul reorganizărilor din anii 117-118, ci puţin mai

târziu, întrucât cohorta I Cilicum nu apare în cele două diplome militare din 125 şi

127364, dar apare în cea din 134, din care lipseşte cohorta II Lucensium. Despre

aceasta ştim că într-o perioadă înainte de 138-140 a fost transferată în Thracia,

conform unei diplome militare365, această dată venind să confirme informaţiile dintr-o

inscripţie mai demult cunoscută şi care atestă această cohortă în Thracia încă din anul

136366. Astfel credem că putem considera că transferul cohortei I Cilicum s-a făcut

cândva între 127-134 p. Chr., în acelaşi timp, sau imediat după ce cohors II

Lucensium a fost trimisă în Thracia. Începând din acest moment cohorta va rămâne,

cel puţin până la sfârşitul secolului al III-lea, pe teritoriul provinciei Moesia Inferior.

Este atestată prin diplomele militare din anii 145, 146, 147, 148/153, 157367 şi prin

numeroase inscripţii, pe care le vom prezenta mai jos.

În primul rând trebuie specificat că datarea unei prezenţe a acestei cohorte la

Sacidava, în intevalul dintre cele două expediţii dacice368, nu mai este de actualitate,

după cum a demonstrat H. Devijver369.

Inscripţii care privesc această cohortă s-au găsit pe întregul teritoriu al Moesiei

Inferioare. Astfel în ordine în anul 147 un tribun al său, Ti. Claudius Ulpianus,

acţionează în zona oraşului Montana, împreună cu vexillaţii din legiunile I Italica şi

XI Claudia p. f. precum şi din flotă, sub ordinele guvernatorului Claudius Saturninus,

362 W. Eck, A. Pangerl, Chiron 35, 2005, p. 50-51 şi p. 60. Vezi acum şi noul fragment din aceeaşi diplomă ce urmează a fi publicat de aceiaşi doi autori şi care asigură prezenţa acestei cohorte printre unităţile trimise în expediţia parthică, W. Eck, A. Pangerl, Chiron 38, 2008, p. 363-370, nr. 10. 363 Apare pentru prima dată în diploma militară de la Giurgiu, din data de 2 aprilie 134, CIL XVI 78. 364 Roxan, Eck, ZPE 116, 1997, p. 193-203 = AnnÉp 1997, 1772 = RMD IV 235; Roxan, ZPE 118, 1997, p. 287-295 = AnnÉp 1997, 1780 = RMD IV 241. 365 Roxan, Weiß, Chiron 28, p. 373-381; Weiß, ZPE 134, 2001, p. 265. 366 V. Velkov, ActaArchHung 41, 1989, p. 247-256. Vide infra la cohors II Lucensium. 367 7 aprilie 145, RMD III 165 + Weiß, ZPE 134, 2001, p. 261-262 = RMD V 399; P. Weiss, Chiron 38, 2008, p. 314-316, nr. 16); 146 (Weiß, ZPE 124, 1999, p. 279-286 = AnnÉp 1999, 1359 = RMD IV 270); 147 (P. Weiss, Chiron 38, 2008, p. 307-309, nr. 13); 148/153, tabella II (P. Weiß, ZPE 117, 1997, p. 252-254 = AnnÉp 1997, 1778 = RMD V 412); 157 (RMD I 50; P. Weiss, Chiron 38, 2008, p. 309-312, nr. 14). 368 Scorpan, JRS 71, 1981, p. 98, preluat de Strobel, loc. cit. 369 Devijver, ZPE 47, 1982, p. 184-192 = idem, The Equestrian Officers of the Roman Imperial Army, Amsterdam, 1989, p. 220-228 = AnnÉp 1982, 850, identificând pe Priscus din inscripţia de la Sacidava cu Capitonius Priscus, atestat în Britannia între anii 155-158; cf. PME, C 78.

257

la o vânătoare imperială (venatio Caesariana)370, organizată probabil pentru a celebra

apoi cum se cuvine, în anul următor, cei 900 de ani de la fondarea Romei371.

Garnizoana acestei cohorte va fi fost, măcar pentru o vreme, Sacidava, de

unde au apărut mai multe inscripţii, care sunt şi din secolul al II-lea şi din secolul al

III-lea372. De asemenea, tot în acel loc a fost descoperită şi o ţiglă ce poartă ştampila

acestei cohorte: [COH] I CIL373. Mai mult timp s-a considerat că garnizoana acestei

trupe s-ar fi aflat la Cetatea, unde s-a găsit o inscripţie datând din anii 176-177374, în

care un tribun al cohortei pune capăt litigiului dintre ausdecensi şi dacii din regiune

din porunca lui P. Helvius Pertinax, guvernatorul provinciei375. Cel mai vehement

susţinător al acestei teorii a fost Aricescu, care a propus identificarea unui toponim

târziu la Procopius din Caesareea (De aedificiis IV, 7: frouvrion de; to; Tilikivwn), cu

un posibil castellum Cilicum dintr-o epocă anterioară376. Chiar dacă observaţiile lui

Aricescu pot fi corecte, şi în zona Cetatea se va fi aflat o fortificaţie de mai mici

dimensiuni în care a staţionat o vexillaţie a acestei cohorte, inscripţiile de la Sacidava

ne permit totuşi să considerăm că acolo a fost garnizoana acestei cohorte în secolul al

II-lea şi al III-lea377. Unitatea mai este atestată la Tomis prin două inscripţii, dintre

care una se datează foarte bine în intervalul 244-249 din moment ce cohorta poartă

supranumele de Philippiana378. Tot din vremea împăratului Filip Arabul datează şi o

dedicaţie pusă de această cohortă pentru Philippus Caesar în timpul legaţiei lui C.

370 Velkov, D. Alexandrov, în Terra Antiqua Balcanica II. Actes du IXe Congres International d’Épigraphie Grecque et Latin, Sofia, 1987, p. 279-283 = Chiron 18, 1988, p. 270-277 = AnnÉp 1987, 867 = Montana, II, 9. Vezi încă şi F. Bérard, ZPE 79, 1989, p. 129-138. 371 Observaţie extrem de importantă, făcută de D. Knoepffler, RÉG 112, 1999, p. 485-509, pe baza textului lui Pausanias (IX 21, 3; X 13, 1), care a văzut bizoni, cu ocazia sărbătorilor de la Roma din anul 148. Vezi încă H. Devijver, The Equestrian Officers of the Roman Imperial Army, II, Mavors 9, Stuttgart, 1992, p. 142-143. 372 Scorpan, JRS 71, 1981, p. 98-102, nr. 1-4 = AnnÉp 1981, 741-744; AnnÉp 1981, 741 = AnnÉp 1982, 850, doar primele trei menţionând direct cohorta; Suceveanu, loc. cit.; Zahariade, Gudea, Fortifications, p. 78; Gudea, JRGZM 52, 2005, p. 443-445 (III. 36). 373 A. Rădulescu, Pontica 6, 1973, p. 131. Vezi încă C. Scorpan, Pontica 6, 1973, p. 312, fig. 35 şi p. 320, care datează piesa pe baza contextului descoperirii în secolul al II-lea. 374 CIL III 144372 = AnnÉp 1957, 333 = IPD4 843 = IDRE II 338; Tudor, AUB 5, 1956, p. 50-57; Suceveanu, Viaţa economică în Dobrogea Romană, Bucureşti, 1977, p. 74-75; Bărbulescu, Viaţa rurală, p. 125-126 şi p. 193. 375 Stein, Legaten, p. 80-81; Fitz, Laufbahn, p. 49, datat între 175-176. Vezi încă şi Pflaum, Carrières, p. 451-454, nr. 179 şi Alföldy, Konsulat und Senatorenstand unter den Antoninen, Bonn, 1977, p. 189 şi p. 230-233, considerând că personajul a fost guvernator al Moesiei Inferioare, între anii ?176-?177 (în continuare Alföldy, Konsulat). 376 Aricescu, Dacia, N. S. 14, 1970, p. 305-306; idem, Pontica 5, 1972, p. 333-334; idem, Armata, p. 58. 377 Vezi în acest sens şi F. Bèrard, ZPE 79, 1989, p. 132. Pentru fortăreaţa de la Sacidava, vezi Scorpan, în Actes du IXe Congrès International d’Étude sur les Frontières Romaines, Mamaia, 1972, Bucureşti-Köln-Wien, 1974, p. 109-116; Zahariade, Gudea, Fortifications, p. 78. 378 ISM II 345; 452.

258

Prastina Messalinus în Moesia Inferior (245-247)379, descoperită la Sacidava380, ceea

ce demonstrează că această unitate şi-a păstrat garnizoana până la mijlocul secolului

al III-lea, cel puţin381. În afara provinciei, o vexillaţie staţiona după toate

probabilităţile la Chersones382 şi în urma unei descoperiri recente o vexillaţie la

Olbia, care la fel se poate data foarte exact pe baza unui alt supranume, Deciana383.

Cărămizi ştampilate s-au găsit şi la Dinogetia (Garvăn)384. După cum se observă, este

una dintre unităţile cele mai mobile din armata Moesiei Inferioare, fiind prezentă în

mai multe puncte pe parcursul staţionării sale în provincie385.

Se cunoaşte activitatea mai multor comandanţi ai acestei trupe, în perioada în

care a staţionat în Moesia Inferioară, fără a mai menţiona aici şi pe cei cunoscuţi din

alte perioade386. În ordine cronologică, primul este Ti. Claudius Ulpianus, atestat prin

inscripţia de la Montana din anul 147 p.Chr.387.

Pe tabella II a diplomei din 148/153 este atestat tribunul Q. Castricius

Manilianus, originar din Carthagina. Acesta nu se mai afla la comanda acestei cohorte

în momentul publicării acestei constituţii imperiale (coh. I Cilicum sag. cui

praefuit)388.

Pe baza observaţiilor lui Devijver, am mai câştigat un interval cronologic sigur

pentru tribunul Capitonius Priscus şi anume post 158 p.Chr.389. Apoi, cel mai

probabil în timpul invaziei costobocilor în Moesia inferioară, T. Antonius Claudius

379 Stein, Legaten, p. 71; Fitz, Laufbahn, p. 34-36. 380 C. Scorpan, JRS 71, 1981, p. 101, nr. 3. 381 Ibidem, p. 102: „Taken as a whole, the new evidence suggests that cohors I Cilicum may have built the fort at Sacidava in the second century and remained in garrison there until the middle of the third century”. 382 CIL III 13751 b = IOSPE I2 554 = Solomonik, Latinskie nadpisi, p. 64-65, nr. 39; Tudor, AUB 5, 1956, p. 59-60; Sarnowski, ArchWarszawa 38, 1988, p. 80, nr. 58-59. 383 V.M. Zubar, V.V. Krapivina, Vita antiquaKiev 2, 1999, p. 76-83 = Iidem, VDI 251 (4), 2004, p. 166-178 = AnnÉp 2004, 1289: [---]et coh(ortis) I Cilicum De/[cianae---ex] voto posuit. 384 ISM V 264. Vezi şi Gh. Ştefan, Dacia 7-8, 1937-1940, p. 410; idem, Dacia, N. S. 2, 1958, p. 324; Tudor, AUB 5, 1956, p. 57. 385 Vezi în acest sens şi Aricescu, Armata, p. 106. 386 ILS 8968; PME, M 9 (M. Magius M. f. Gal. Antiquus). În diploma de la Montana, care a fost acordată pentru un soldat din această cohortă, apare şi comandantul trupei, P. Sepienus P. f. Pol. Aelianus (CIL XVI 22; PME, S 26). 387 Velkov, Alexandrov, op. cit., p. 279-283 = Chiron 18, 1988, p. 270-277 = AnnÉp 1987, 867. Vezi încă şi F. Bérard, ZPE 79, 1989, p. 129-138. Ti. Claudius Ulpianus, PME, C 190 bis. 388 P. Weiß, ZPE 117, 1997, p. 252-254 = AnnÉp 1997, 1778 = RMD V 412. 389 Devijver, ZPE 47, 1982, p. 184-192 = idem, The Equestrians Officers of the Roman Imperial Army, Amsterdam, 1989, p. 220-228 = AnnÉp 1982, 850, identificând pe Priscus din inscripţia de la Sacidava cu Capitonius Priscus, atestat în Britannia între anii 155-158; cf. PME, C 78. Acest personaj a comandat, mai întâi, cohors I Aquitanorum, în Britannia (F. Gayet, Historia 55, 2006, 1, p. 74), între anii 155-158, devenind apoi prefect al unei cohors milliaria, în Moesia Inferioară. Nu se mai cunosc detalii ulterioare despre cariera acestui personaj.

259

Alfenus Arignotus390. Următorul comandant cunoscut este Anternius Antoninus care,

în timpul legaţiei lui P. Helvius Pertinax în Moesia inferioară, pune capăt conflictului

teritorial dintre daci şi ausdecensi391. În sfârşit se mai cunoaşte numele unui

comandant al acestei trupe, dar fără a putea fi datat cu precizie momentul

comandamentului său. Este vorba de Iulius Faustinus la Sacidava392.

Tot de la Sacidava cunoaştem numele unui subofiţer al cohortei, Iulius

Iulianus, care a deţinut funcţia de s(ummus) c(urator), poate în a doua jumătate a

secolului al II-lea393.

De asemenea, documentele ajunse până la noi au păstrat şi numele unor

soldaţi, din această cohortă, care au activat în timpul staţionării ei în Moesia

Inferior394. Pe diploma militară din 148/153 este atestat un ex pedite, Valerius Longi

f. Longus, Isaurus. Este o dovadă directă, că o trupă de arcaşi îşi împrospăta efectivele

cu recruţi şi din alte zone ale Imperiului (în special cea orientală), având în vedere

gradul ridicat de specializare necesar. La Tomis apar în două inscripţii soldaţi din

această trupă: Cornelius Valentinus395 şi Valens, eques vexillarius396. O inscripţie de

la Chersonesos transmite numele a doi soldaţi care au activat acolo, în cadrul

vexillaţiei trimise de această cohortă, cândva la sfârşitul secolului al II-lea şi începutul

390 CIG 3497 = IGRRP IV 1213 = ILS 8853; PIR2, A 821; L. Robert, Istros 1, 1934, 2, p. 1-5; Tudor, AUB 5, 1956, p. 57; Pflaum, Carrières, p. 567-579, nr. 218 ter = nr. 309; PME, A 132; Bérard, MEFRA 96, 1984, p. 319-323. Inscripţia a fost pusă la Thyatira, în Lydia. Pentru datare şi comentariu, vezi Petolescu, Dacia, N. S. 31, 1987, p. 161-165; idem, AUB 45, 1995, p. 13-16; idem, ZPE 110, 1996, p. 253-258. 391 CIL III 144372 = Tudor, AUB 5, 1956, p. 54-55 = AnnÉp 1957, 333 =IPD4 843 = IDRE II 338; PME, A 124. 392 Scorpan, JRS 71, 1981, p. 98-102, nr. 4 = AnnÉp 1981, 744; PME, I 59 bis. Vezi, AnnÉp 1982, p. 277: “De la seconde moitié du IIe s. date aussi AnnÉp 1981, 744, qui nomme un autre tribun de cette même cohorte, Iulius Faustinus”. 393 Scorpan, JRS 71, 1981, p. 98-102, nr. 2 = AnnÉp 1981, 742. 394 Pentru soldaţii atestaţi înainte de dislocarea acestei trupe în Moesia Inferioară, vezi CIL III 8250 = IMS IV 33; CIL XVI 22; Kraft, Rekrutierung, p. 173, nr. 1311-1312; Bălteanu, AO 15, 2000, p. 22-23, nr. 1-2. 395 Tudor, AUB 5, 1956, p. 45- 46, nr. 1 = idem, MCA 2, 1956, p. 582, nr. 51 = ISM II 452; Bălteanu, AO 15, 2000, p. 22-23, nr. 6. Inscripţia datează din 244-249, întrucât cohorta poartă supranumele imperial de Philippiana. 396 Tudor, AUB 5, 1956, p. 46-49, nr. 2 = idem , Materiale 2, 1956, p. 583-584, nr. 52 = ISM II 345 = Conrad, Grabstelen, p. 172, nr. 175 (profilgerahmte Stele, tipul I, varianta 2, p. 43; acest tip provine din zona coloniei de la Scupi); Bălteanu, AO 15, 2000, p. 22-23, nr. 5. După toate probabilităţile, inscripţia datează din a doua jumătate a secolului al II-lea (Conrad, Grabstelen, p. 172, datează stela mai degrabă în secolul al III-lea), fiind în acelaşi timp şi o indicaţie clară că această cohortă era equitata. Stela a fost ridicată de acesta, împreună cu un alt Val[ens vel entinus] unei anume Claudia Matrona. Pentru vexillarius cohortis, vezi A. von Domaszewski, RO2, p. 55-56 şi p. 58-59, cu observaţia că fiecare turma deţinea câte un vexillum (cf. idem, Aufsätze zur römischen Heeresgeschichte, Darmstadt, 1972, p. 26, cu n. 2).

260

celui de-al III-lea397. În sfârşit la Sacidava, s-a descoperit o inscripţie, care

menţioneaza numele unui veteran: Diurdanus Decibali f., fără a putea însă sti cu

siguranţă, dacă a servit în această cohortă sau în cohors IV Gallorum care a staţionat

în acest punct, înaintea cohortei I Cilicum398. Cândva la începutul secolului al III-lea

în zona Iatrus (Krivina) s-a retras un missicius al acestei cohorte, al cărui nume nu s-

a păstrat399.

În concluzie, cohors I Cilicum milliaria equitata sagittariorum s-a aflat în

Moesia, încă din momentele cele mai timpurii ale istoriei acesteia. După o perioadă de

dislocare în Moesia Superioară, este transferată înainte de 134 în Moesia Inferior,

unde a rămas până la sfârşitul secolului al III-lea. Cantonată la Sacidava şi având un

efectiv de 1000 de soldaţi, a participat la diverse acţiuni pe teritoriul provinciei, fiind

practic cea mai mobilă unitate a acesteia.

20. Cohors I Cisipadensium400

Această cohortă se afla în Moesia încă dintr-o epocă foarte timpurie, după cum

ne permite să înţelegem o inscripţie din peninsula Istria, de la Pola (Ruginium, Regio

X), care păstrează cariera fostului soldat L. Campanius L. f. Pol. Verecundus al

legiunii IV Scythica, avansat signifer şi apoi centurio al unei cohors Cisipadensium401.

397 CIL III 13751 b = IOSPE I2 554 = Solomonik, Latinskie nadpisi, p. 64-65, nr. 39; Aelius Iulius şi Aurelius Valens; Kraft, Rekrutierung, p. 173, nr. 1313 a-b; Tudor, AUB 5, 1956, p. 59-60; Sarnowski, ArchWarszawa 38, 1988, p. 80, nr. 57-58; Bălteanu, AO 15, 2000, p. 22-23, nr. 3-4. 398 C. Scorpan, Limes Scythiae. Topographical and Stratigraphical Research on the Late Roman Fortifications on the Lower Danube, BAR Int. Ser. 88, Oxford, 1980, p. 212-213, nr. 3 = IDRE II 339 = AnnÉp 1998, 1141 = Conrad, Grabstelen, p. 202, nr. 282 (profilgerahmte Stele, Form Ic, p. 44-45). Acest veteran este de origine dacică, vezi în acest sens, D. Dana, ZPE 143, p. 176-177. Vide infra la cohors IV Gallorum. 399 Conrad, Grabstelen, p. 226, nr. 372 = AnnÉp 2004, 1252. 400 Cichorius, Cohors, col. 271; Wagner, Dislokation, p. 121; Kraft, Rekrutierung, p. 173, nr. 1320-1321; Gerasimova, ArheologijaSofia 12, 1970, 4, p. 24-25; Aricescu, Armata, p. 49; Beneš, Auxilia, p. 25-26; Hamdoune, Auxilia externa, p. 118 (fără a menţiona staţionarea din Thracia şi Moesia Inferior); Matei-Popescu, SCIVA 52-53, 2001-2002 (2004), p. 202-203, nr. 18; Ţentea, Matei-Popescu, ActaMN 39-40/I, 2002-2003(2004), p. 279. 401 CIL V 8185 = ILS 9172 = InscrIt X, I, 644; Ritterling, RE XII, 1925, col. 1558; Wagner, loc. cit.; Holder, Auxilia, p. 304, nr. 1321; Saddington, Development, p. 162, care datează această inscripţie în epoca lui Nero; E. Todisco, I veterani in Italia in età imperiale, Bari, 1999, p. 136-137, nr. 112. Cohorta este atestată sigur în această provincie, prin diploma de la Taliata, din 28 aprilie 75 (RMD 2); Mirković, EpigrSt 5, 1968, p. 181, nr. 10.

261

După divizarea provinciei, această cohortă rămâne pe teritoriul Moesiei Superioare,

fiind atestată prin constituţiile imperiale din anii 94 şi 100402. A participat, probabil,

împreună cu trupele din provincia sa la expediţiile dacice ale împăratului Traian403. În

anul 115, s-a aflat printre trupele Moesiei Superioare trimise în expediţia parthică404.

După războiul parthic, nu se mai ştie nimic de soarta acestei trupe, până în 138, când

apare într-o diplomă militară a provinciei Thracia405, alături de cohors II Lucensium.

Nu se ştie însă când şi în ce condiţii cohorta I Cisipadensium a ajuns pe teritoriul

Thraciei. Având în vedere că nu apare pe diploma din 114406, este de presupus că

această dislocare a avut loc sub Hadrian. Este transferată, apoi în Moesia Inferior,

între anii 146-155407. A rămas aici, până la jumătatea secolului al III-lea, când este

atestată în vremea lui Maximin Tracul şi Gordian al III-lea la Troianhissar, având ca

misiune, supravegherea drumului important ce unea oraşul Philippopolis cu linia

Dunării408.

Din timpul staţionării acestei cohorte în Moesia Inferioară nu se cunoaşte

numele nici unui comandant sau soldat al acesteia.

21. Cohors III collecta civium Romanorum409

În legătură cu această cohortă, deţinem informaţii din anii 253 şi 258. Astfel,

în două inscripţii de la Montana se păstrează numele a doi tribuni ai unei cohorte,

redate sub forma COH III COLL410. Din păcate nu mai deţinem şi alte informaţii

despre această trupă şi nu putem stabili care este legătura dintre aceasta şi numerus

402 Apare în diploma de la Negovanovci, din 16 septembrie 94, acordată unui pedestraş al acestei cohorte, L. Cassius, Cassi f., Larisenus, aflat sub comanda lui L. Cilnius L. f. Pom. Secundus (CIL XVI 39; Kraft, Rekrutierung, p. 173, nr. 1321; Holder, Auxilia, p. 304, nr. 1322; Bălteanu, AO 15, 2000, p. 24-25; PME, C 109; vezi încă o altă copie după aceeaşi constituţie, RMD V 335) şi în diploma de la Siscia, din 8 mai 100 (CIL XVI 46). O altă copie după această din urmă constituţie a fost publicată de curând, W. Eck, A. Pangerl, Chiron 38, 2008, p. 326-329, nr. 1. 403 Rossi, Trajan’s Column, p. 94 şi 115; Strobel, Dakerkriege, p. 127. 404 W. Eck, A. Pangerl, Chiron 35, 2005, p. 50-51 şi p. 60; iidem, Chiron 38, 2008, p. 363-370, nr. 10. 405 RMD V 385/260, adunând nu mai puţin de cinci fragmente, publicate separat. 406 Paunov, Roxan, ZPE 119, 1997, p. 269-279 = RMD IV 227/14. 407 Atestată sigur de o nouă diplomă militară, datată în jurul anului 155, Weiß, ZPE 134, 2001, p. 262-265 = RMD V 414 şi presupusă pentru diploma de la Brestovene, 157, RMD I 50. Unitatea este atestată sigur acum printr-un fragment de diplomă militară care este copiată după aceeaşi constituţie imperială, P. Weiss, Chiron 38, 2008, p. 309-312, nr. 14 . Vezi şi Weiß, ZPE 134, 2001, p. 266. 408 CIL III 14429 = ILB 261: Maximiana, A. Bellezza, Massimino il Trace, Genova, 1964, p. 99; CIL III 14430 = ILB 262: Gordiana; Beneš, loc. cit. 409 Cichorius, Cohors, col. 273; Wagner, Dislokation, p. 122; Beneš, Auxilia, p. 26; Spaul, Cohors2, p. 495; Matei-Popescu, SCIVA 52-53, 2001-2002 (2004), p. 203-204, nr. 19. 410 CIL III 7450 = ILS 2622; Velkov, ArheologijaSofia 7, 1955, 1, p. 94-96, nr. 4 = AnnÉp 1957, 340; TIR K 34, p. 23, Zahariade, Gudea, Fortifications, p. 89-90.

262

civium Romanorum atestat exact în aceeaşi perioadă la Montana411. Primul tribun

atestat în ordine cronologică este Aelius Maximus în anul 253412, urmat apoi de P.

Aelius Antoninus în anul 258413. Avem de-a face, după rangul declarat al

comandanţilor, cu o cohortă milliaria414, dar nu putem, din lipsă de indicii, să

speculăm mai departe. Interesant este faptul că în prima jumătate a secolului al III-lea

la Montana staţiona o altă cohortă, Gemina Dacorum milliaria (vezi infra).

22. Cohors I Flavia Commagenorum equitata sagittariorum415

S-a presupus că, împreună cu „sora” sa, cohors II Flavia Commagenorum416,

ar fi fost recrutată dintre soldaţii oferiţi spre ajutor de regele Antiochos al

Commagenei în timpul campaniei lui Titus din Iudeea417. Această afirmaţie trebuie

revăzută astăzi în lumina diplomei de la Cataloi din anul 92418. Astfel, această cohortă

a fost recrutată cel mai târziu în anul 67. Poate, recrutarea s-a făcut dintre soldaţi

trimişi de acelaşi rege lui Cestius Gallus în anul 66419

Este apoi, atestată succesiv în anii 97, 105 şi 111420. Din această perioadă

datează şi atestarea acestei cohorte la Tomis, într-o inscripţie funerară421. A participat

411 Despre NCR, interpretat ca posibil n(umerus) c(ivium) R(omanorum), vezi Wagner, Dislokation, p. 205-206; Beneš, Auxilia, p. 57-58. De altă părere este Speidel, care întregeşte: N(umerus) C(ollectorum) R(egionariorum), Speidel, Roman Army Studies, II, Stuttgart 1992 (Mavors VIII), p. 143. 412 CIL III 7450 = ILS 2622; Velkov, ArheologijaSofia 7, 1955, 1, p. 94-96, nr. 4 = AnnÉp 1957, 340 = Montana, II, 4; PME, A 45. 413 CIL III 7450 = ILS 2622 = Montana, II, p. 5, nr. 6: P. Ael. Antoninus [trib.?] / coh. III coll. [[Valerianae Gall/ianae]] portam praetoriam / cum turre a fundamento / sumptibus suis et instan/tia fabricavit Tusco et Basso cos.; PME, A 23. Acelaşi personaj mai apare pe o inscripţie, o dedicaţie în cinstea lui Alceu: Alcidi s[al]/vatori domus / divinae et loci / P. Ael(ius) Antoni/nus trib(unus) coh(ortis) / renovav[it...] (Montana, II, p. 37, nr. 80) şi pe o inscripţie extrem de fragmentară (AnnÉp 1985, 754 = Montana, II, p. 55, nr. 133). 414 Domaszewski, RO2, p. 130; Birley, în Corolla memoriae Erich Swoboda dedicata, Graz-Köln, 1966, p. 61. 415 Cichorius, Cohors, col. 273-274; Christescu, Ist. militară, p. 183; Wagner, Dislokation, p. 123-124; Kraft, Rekrutierung, p. 60-61; 173, nr. 1330-1331 a, b; Russu, SCIV 23, 1972, 2, p. 70; Aricescu, Armata, p. 59-60; Tudor, OR4, p. 334; Beneš, Auxilia, p. 26-27; Vlădescu, Armata, p. 25; Suceveanu, Dobroudja, p. 65; Spaul, Cohors2, p. 404-405; Petolescu, Auxilia, p. 95-96; Petolescu, Popescu, în Studia Historica et Theologica, p. 86; Matei-Popescu, SCIVA 52-53, 2001-2002 (2004), p. 204-205, nr. 20; F. Marcu, în Orbis antiquus, p. 577, nr. 9; Ţentea, Matei-Popescu, ActaMN 39-40/I, 2002-2003(2004), p. 279; O. Ţentea, ActaMN 41-42/I, 2004-2005 (2007), p. 143-148. 416 Wagner, Dislokation, p. 123; Beneš, Auxilia, p. 26; Saddington, Development, p. 48-49. 417 Cichorius, Cohors, col. 274; Wagner, Dislokation, p. 124-126; Beneš, Auxilia, p. 27; Spaul, Cohors2, p. 404-405; Petolescu, Auxilia, p. 97-99. 418 14 iunie 92, diploma militară de la Cataloi (Petolescu, Popescu, ZPE 148, 2004, p. 269-276). 419 Flavius Josephus, Bellum Judaicum II, 18, 9; Saddington, Development, p. 48. 420 Weiß, ZPE 117, 1997, p. 233-238, nr. 4 = AnnÉp 1997, 1774 = RMD V 338; CIL XVI 50; RMD IV 222. 421 Pârvan, ArchAnz 29, 1914, col. 433 = AnnÉp 1938, 6 = ISM II 176 = Conrad, Grabstelen, p.173, nr. 181 (din greşeală în această lucrare este citat ISM II 196, în loc de ISM II 176).

263

la războaiele dacice422 şi a rămas după reformele lui Hadrian pe teritoriul provinciei

Dacia Inferior. În perioada 106-117/118, această cohortă a ocupat castrul de la Drajna

de Sus423, ştampile apărând, deasemenea, la Târgşor şi la Voineşti424. După părăsirea

Munteniei, această trupă atestată prin diplome militare pe teritoriul provinciei Dacia

Inferior425, apare pe cursul superior al Oltului, la Romula, Slăveni şi Enoşeşti426. În

prima jumătate a secolului al III-lea, o parte a cohortei sau o vexillaţie este atestată în

castrul de la Jidova-Câmpulung, pe limesul transalutan427.

Din perioada în care a staţionat în Moesia inferioară, nu se cunoaşte numele

nici unui comandant al unităţii, asta dacă facem excepţie de prefectura lui M. Antonius

Modianus, imposibil de aşezat exact cronologic428. De asemenea se cunosc numele a

doar doi soldaţi, ambii atestaţi în inscripţia deja citată de la Tomis: M. Iulius Tertullus

şi Mitridates429, însă pe baza acesteia nu se poate specula în privinţa unei posibile

staţionări a cohortei în oraşul de la malul Mării Negre, întrucât beneficiarul inscripţiei

funerare era veteran şi nu militar activ430.

23. Cohors Gemina Dacorum milliaria431

Această unitate este atestată la Montana de o inscripţie pusă în cinstea

împărătesei Sabinia Tranquillina, între 241-244, descoperită între satele Čeljustnika şi

422 Rossi, Trajan’s Column, p. p.94; Strobel, Dakerkriege, p. 127; Sarnowski, L’armée, p.60. 423 CIL III 12530 = IDR II 603; Christescu, loc. cit.; Ştefan, Dacia 11-12, 1945-1947, p. 115-144; Tudor, SCIV 6, 1955, 1-2, p. 94-95(cu o explicaţie privind rolul strategic al acestei fortificaţii); M. Zahariade, T. Dvorski, The Lower Moesian Army in Northern Walachia (A.D. 101-118). An Epigraphical and Historical Study on The Brick and Tile Stamps Found in The Drajna de Sus Roman Fort, Bucureşti, 1997, p. 23 şi passim = AnnÉp 1997, 1323. 424 M. Bădescu, SCIVA 32, 1981, 2, p. 291-292 = CEpR II, 116 = ILD 166; Petolescu, în Studien zu den Militärgrenze Roms III. 13. Internationaler Limesskongress, Aalen, 1983. Vorträge, Stuttgart, 1986, p. 511; idem, Auxilia, p. 96; F. Marcu, în Orbis antiquus, p. 577, nr. 9; M. Zahariade, D. Lichiardopol, în Dacia Augusti provincia, p. 126-127, fig. 5, a-g. 425 Diplome militare din anii 130 (Weiß, ZPE 117, 1997, p. 243-246, nr. 8 = AnnÉp 1997, 1764 = RMD V 376); 140 (IDR I 13 = RMD 39); 146 (RMD IV 269). 426 IDR II 382 (Romula); Tudor, OR4, 98-99; 194; IDR II 528 (Slăveni); CIL II 807414d = IDR II 551 (Acidava – Enoşeşti); Tudor, OR4, p. 258; Vlădescu, Gh. Poenaru-Bordea, SMMIM 11, 1978, p. 137-142 (p. 140 = ILD 146). 427 ILD 164: [...]ITVLCAI (?) miles / [coh(ortis) I Fl]a(viae) Commagenorum; Petolescu, Auxilia, p. 96; F. Marcu, în Orbis antiquus, p. 577, nr. 9, exprimă dubii privind prezenţa acestei unităţi sau a unei părţi în acest castru considerând că ar putea fi vorba de fapt de un transport de material. 428 Din perioada staţionării în Dacia, se cunosc numele a doi prefecţi, Marcus Antonius Modianus (CIL VI 3504; PME, A 138) şi C. Betitius Pietas (CIL IX 1132 = IDRE I 106; PME, B 22). 429 ISM II 176 = Conrad, Grabstelen, p. 173, nr. 181 (Schaftstele, tipul X, p. 53); Kraft, Rekrutierung, p. 173, nr. 1331 a, b; Bălteanu, AO 15, 2000, p. 26, nr. 1-2. 430 Cum doreau să vadă Suceveanu, RRH 13, 1974, 2, p. 230-231; idem, loc. cit.; Aricescu, Armata, p. 60. 431 Cichorius, Cohors, col. 279; Christescu, Ist. militară, p. 204; Wagner, Dislokation, p. 130; Beneš, Auxilia, p. 30; Russu, Daco-geţii în Imperiul roman, Bucureşti, 1980, p. 33; Petolescu, Auxilia, p. 153.

264

Belimel432. Tot despre aceeaşi trupă ar putea fi vorba şi într-o altă inscripţie

fragmentară de la Kamena Riksa, din anul 204433. Se pare că a fost formată din

contopirea a două unităţi cu acelaşi nume, probabil quingenariae, într-una singură434.

Este interesantă concentrarea de cohorte milliariae în această regiune pe parcursul

secolului al III-lea. Nu trebuie uitat faptul că această trupă pare a nu mai staţiona la

Montana la mijlocul secolului al III-lea, când este atestată cohorta III collecta civium

Romanorum milliaria (vide supra).

24. Cohors II Gallorum435

Întrucât sunt mai multe cohorte II Gallorum, cercetătorii au avut probleme în a

distinge judicios între ele, Spaul mergând chiar mai departe şi considerând-le identice

pe cele atestate în Mauretania, Britannia şi Moesia Inferior436, după ce, încă Cichorius

indicase că sunt diferite437. De asemenea, acelaşi Spaul consideră identică această

cohortă, cu o altă cohortă II Gallorum Pannonica438. O trupă omonimă apare în

Moesia superioară în anii 160-161439, prilej de noi confuzii printre exegeţii

moderni440, trupa fiind totuşi, după toate probabilităţile, diferită de cea care staţionase

în Moesia Inferior441.

Pe teritoriul provinciei Moesia Inferior această trupă este, pentru prima dată,

documentată prin diploma militară de la Cataloi, din anul 92442. Apare, apoi, în

diploma de la Oltina, care este acordată pentru un militar din această cohortă443, şi în

diplomele din 105 şi 112444. Majoritatea autorilor înclină să creadă că a staţionat la

432 CIL III 142119 = IPD4 751 = IDRE II 316. Pentru cele două puncte, vezi TIR K 34, p. 35 (Čeljustnika) şi p. 23 (Belimel). 433 CIL III 12328 = IDRE II 315. 434 Cichorius, loc. cit. 435 Cichorius, Cohors, col. 288; Wagner, Dislokation, p. 135-136; Kraft, Rekrutierung, p. 175, nr. 1410-1411; Russu, SCIV 23, 1972, 2, p. 71; Aricescu, Armata, p. 66; Tudor, OR4, p. 336; Beneš, Auxilia, p. 32; Suceveanu, Dobroudja, p. 66; Spaul, Cohors2, p. 157-158; Petolescu, Auxilia, p. 104-105; Petolescu, Popescu, în Studia Historica et Theologica, p. 88; Matei-Popescu, SCIVA 52-53, 2001-2002 (2004), p. 205-206, nr. 21; Ţentea, Matei-Popescu, ActaMN 39-40/I, 2002-2003(2004), p. 282; Gayet, Historia 55, 2006, 1, p. 84. 436 Spaul, loc. cit. 437 Cichorius, loc. cit.; CIL XVI 56, 28 noiembrie 107, unde apare o cohors II Gallorum, în provincia Mauretania Caesarensis; CIL XVI 93, 146, unde apare o cohors II Gallorum, în Britannia. Pentru aceasta din urmă, vezi şi Jarrett, Britannia 25, 1994, p. 60. 438 Spaul, Cohors2, p. 159. Vezi pentru critică, Petolescu, Auxilia, p. 104-106. 439 CIL XVI 111; RMD I 55. 440 Wagner, Dislokation, p. 136; Aricescu, loc. cit.; Beneš, loc. cit. 441 La fel, Petolescu, Auxilia, p. 104, n. 13. 442 Petolescu, Popescu, ZPE 148, 2004, p. 269-276. 443 14 august 99 (CIL XVI 44). 444 13 mai 105 (CIL XVI 50); 112/114 (CIL XVI 58).

265

Durostorum împreună cu cohors II Flavia Brittonum şi cu cohors I Hispanorum

veterana, cel puţin până la sosirea în această provincie a legiunii XI Claudia p. f.445.

Între timp, la Gura Canliei şi Izvoarele (Sucidava) s-au descoperit mai multe ţigle

ştampilate, de forma COH II C, interpretate de editor ca aparţinând cohortei II

Chalcidenorum sagittariorum446, dar care ar putea aparţine şi acestei unităţi militare,

mai ales că Oltina, locul în care s-a descoperit diploma militară, mai sus citată, se află

foarte aproape de Gura Canliei şi Izvoarele, de fapt între aceste două puncte şi

Sacidava (Dunăreni)447.

A participat, fără îndoială, la războaiele dacice, rămânând apoi în noul teritoriu

cucerit448. După reorganizările din vremea lui Hadrian, este atestată în provincia

Dacia Inferior449, fără a se putea stabili cu precizie locul unde şi-a avut garnizoana.

Din perioada staţionării în provincia Moesia Inferior se cunosc numele unui

singur comandant, Visulanius Crescens şi unui singur soldat, M. Antonius M. f. Rufus

Abrettenus, din diploma militară de la Oltina, din august anul 99 p.Chr.450.

445 Wagner, Dislokation, p. 136; Beneš, loc. cit. Vezi contra Aricescu, Armata, p. 60, care credea că această cohortă a staţionat la Sacidava, pe baza unei inscripţii (Aricescu, Pontica 7, 1974, p. 259-263), urmat apoi şi de Suceveanu, loc. cit. Între timp, recolta epigrafică de la Sacidava s-a îmbogăţit şi putem susţine că în acea inscripţie este vorba, de fapt, de cohors IV Gallorum (A. Rădulescu, Bărbulescu, Dacia, N. S. 25, 1981, p. 353-356, nr. 1 = AnnÉp 1981, 745, cu comentariul infra la cohors IV Gallorum). 446 Irimia, Pontica 21-22, 1988-1989, p. 113-121; idem, Pontica 35-36, 2002-2003, p. 161-176. Pentru urmele romane din cele două puncte, vezi TIR L 35, p. 29 (Canlia) şi p. 47 (Sucidava); Zahariade, Gudea, Fortifications, p. 77 (ambele puncte). Vide supra la cohors II Chalcidenorum sagittaria. 447 TIR L 35, p. 22; Zahariade, Gudea, Fortifications, p. 78. 448 Rossi, Trajan’s Column, p. 94; Strobel, Dakerkriege, p. 130. 449 Vlădescu, Armata, p. 37; Petolescu, Auxilia, p. 104-105 şi diplomele militare din anii 130 (Weiß, ZPE 117, 1997, p. 243-246, nr. 8 = AnnÉp 1997, 1764 = RMD V 376); 131/132 (P. Weiß, ZPE 141, 2002, p. 245-246 = AnnÉp 2002, 1743 = RMD V 380); 140 (IDR I 13 = RMD 39); 146 (RMD IV 269) şi 167-168 ( Eck, MacDonald, Pangerl, ActaMN 38/I, 2001, p. 45-48, nr. 5). 450 CIL XVI 44. Pentru Visulanius Crescens vezi şi CIL XI 709 = ILS 1394; Pflaum, Carrières, p. 1058; PME, V 120. Acesta era italic de origine, din Bononia (Regio IV) fiul lui T. Visulanius Aufidius Trebius Clemens. Pentru soldatul acestei cohorte, vezi Kraft, Rekrutierung, p. 175, nr. 1411 şi p. 47; 66; Aricescu, în Studien zu den Militärgrenzen Roms. II. Vorträge des 10. Internationalen Limesskongresses in der Germania Inferior 1974, Köln-Bonn, 1977, p. 265-266; Bălteanu, AO 15, 2000, p. 29. S-a propus iniţial că ar fi vorba de Abrittus, din Moesia Inferior (Wagner, loc. cit.; Kraft, loc. cit.; Aricescu, loc. cit.). Gerov nu a fost de acord cu această opinie şi a propus oraşul Abrettene din Asia Mică (Beiträge, I, p. 54-55), urmat apoi de Beneš, loc. cit.

266

25. Cohors III Gallorum451

Această unitate a activat în Germania inferioară, încă din epoca lui Augustus,

fiind atestată în anul 42 la Valkenburg. Este transferată pe teritoriul provinciei

Germania Superior452.

În anul 75, este documentată pe teritoriul Moesiei Inferioare prin diploma de

la Taliata453 şi apoi în anul 78, prin diplomele de la Montana, Berkovitsa şi o diplomă

cu loc de descoperire necunoscut, copii după aceeaşi constituţie imperială454. În anul

82 este menţionată într-o diplomă dată pentru armata Germaniei Superior, la care sunt

adăugate cohortele III Gallorum şi V Hispanorum, care se aflau în acel moment în

Moesia455. Este astfel destul de clar, considerăm noi că avem de-a face cu aceeaşi

cohortă şi nu de trupe diferite, cum au încercat să demonstreze Mirković şi Strobel456.

După împărţirea acestei provincii, trupa apare în Moesia Inferior în anii 92,

99, 105, 114457. A participat la războaiele dacice458 şi a rămas, cel mai probabil, pe

teritoriul nou cucerit. După reorganizările teritoriale din vremea lui Hadrian, cohorta

va fi atestată pe teritoriul provinciei Dacia Inferior prin mai multe diplome militare459

451 Cichorius, Cohors, col. 289-290; Stein, Truppen., p. 189-190; Christescu, Ist. militară, p. 187; Wagner, Dislokation, p. 137 şi p. 138-139; Kraft, Rekrutierung, p. 175-176, nr. 1430-1431; Alföldy, Hilfstruppen, p. 58; Mirković, EpigrSt 5, 1968, p. 179-180, nr. 5; Gerasimova, ArheologijaSofia 12, 1970, 4, p. 28; Russu, SCIV 23, 1972, 2, p. 71; Tudor, OR4, p. 337; Beneš, Auxilia, p. 33; Suceveanu, Dobroudja, p. 66; Spaul, Cohors2, p. 161-162; Petolescu, Popescu, în Studia Historica et Theologica, p. 89; Matei-Popescu, SCIVA 52-53, 2001-2002 (2004), p. 207-208, nr. 22; Ţentea, Matei-Popescu, ActaMN 39-40/I, 2002-2003(2004), p. 283; F. Marcu, în Orbis Antiquus, p. 578-579, nr. 12; Gayet, Historia 55, 2006, 1, p. 85 şi p. 86 (presupunând greşit că trupa omonima de pe diplomele Moesiei din 75 şi 78 ar putea fi diferită de cea care apare apoi în Moesia Inferior). 452 Alföldy, loc. cit. Ultima atestare datează din 21 mai 74 (CIL XVI 20), de data asta, în cadrul armatei Germaniei Superioare. Vezi A. Radnoti, în 8th International Congress of Limesforschung, 1969, Cardiff, 1974, p. 138-155 şi Saddington, Development, p. 94; 127; 129-130. 453 RMD I 2. Comentariul la Vučković-Todorović, Starinar 18, 1967, p. 25 şi Mirković, EpigrSt 5, 1968, p. 179-180. 454 CIL XVI 22; RMD IV 208; W. Eck, A. Pangerl, Chiron 38, 2008, p. 318-321, nr. 1. 455 Diploma militară de la Debelec, din 20 septembrie 82 (CIL XVI 26). 456 Mirković, loc. cit., care se bazează pe faptul că soldatul lăsat la vatră prin diploma din 13 mai 105 (CIL XVI 50) este originar din Rauricum, Germania Superior. Vezi şi Strobel, Donaukriege, p. 139-141, care propune identificarea acestei cohorte, atestată deja în Moesia, cu cea care apare mai târziu în Mauretania Tingitana (CIL XVI 73; RMD 48), fapt perfect posibil, dar extrem de greu de dovedit. 457 14 iunie 92 (Petolescu, Popescu, ZPE 148, 2004, p. 269-276); 14 august 99 (CIL XVI 45); 13 mai 105 (CIL XVI 50) şi 112/114 (CIL XVI 58). Diploma din 13 mai 105 este pentru un soldat din această cohortă, vezi infra. 458 Rossi, Trajan’s Column, p. 94; Strobel, Dakerkriege, p. 130. 459 Diplome militare din anii: 129 (CIL XVI 75 = IDR I 10); 130 (Weiß, ZPE 117, 1997, p. 243-246, nr. 8 = AnnÉp 1997, 1764 = RMD V 376); 140 (IDR I 13, RMD 39) şi 146 (RMD IV 269).

267

şi prin inscripţii care indică că a staţionat, o vreme, la Ioneştii Govorii460 şi apoi, la

Hoghiz461.

Din momentul staţionării acestei cohorte pe teritoriul Moesiei Inferior

cunoaştem numele unui singur comandant462 şi al unui singur soldat463, ambii atestaţi

prin diploma militară din 13 mai 105464.

26. Cohors IV Gallorum465

Prima atestare a acestei trupe pe teritoriul provinciei Moesia Inferior datează

din perioada 62-71 şi provine din lagărul militar de la Oescus466, asta dacă nu

admitem cronologia propusă de Wagner şi preluată de Gerov pentru această

inscripţie467. Oricum, trupa este sigur dislocată în provincia Moesia, după cum

transmite diploma militară de la Taliata468. După divizarea provinciei, cohors IV

Gallorum va rămâne în Moesia Inferior, fiind atestată aici în anii 92, 97 şi 105469.

În această perioadă cohorta şi-a avut garnizoana la Sacidava, după cum rezultă

dintr-un miliar roman, care se poate data destul de precis în timpul legaţiei lui Q.

460 IDR II 555, Vlădescu, Armata, p. 38 (Pons Aluti şi ştampila descoperită la Boroşneul Mare, IDR III/4, 330); idem, Fortificaţiile, p. 42-43; Bogdan- Cătăniciu, Muntenia, p. 114; Petolescu, loc. cit. 461 AnnÉp 1944, 42 = IDR III/4, 231; CIL III 955 = 7721 = IDR III/4, 235; F. Marcu, în Orbis antiquus, p. 578-579, nr. 12, este de părere că alături de această unitate au mai staţionat şi alte trupe, având în vedere dimensiunile fortificaţiei de aproximativ 3,63 ha. 462 P. Valerius Sabinus, care în acel moment al acordării diplomei nu mai era prefect al trupei, PME, V 33. 463 Ambirenus Iuvenci f. Rauricus; Kraft, Rekrutierung, p. 176, nr. 1431; Bălteanu, AO 15, 2000, p. 29-30. 464 CIL XVI 50, diploma listează 3 ale şi 7 cohorte, care se află în Moesia Inferioară, sub A. Caecilius Faustinus (Stein, Legaten, p. 62; Fitz, Laufbahn, p. 45; Eck, Senatoren von Vespasian bis Hadrian. Prosopographische Untersuchungen mit Einschluss der Jahres-und Provinzialfasten der Satthalter, Vestigia 13, München, 1970, p. 161-163). 465 Cichorius, Cohors, col. 290; Wagner, Dislokation, p. 139-140; Kraft, Rekrutierung, p. 176; Gerasimova, ArheologijaSofia 12, 1970, 4, p. 24; Aricescu, Armata, p. 68; Beneš, Auxilia, p. 34; Paunov, Roxan, ZPE 119, 1997, p. 276; Spaul, Cohors2, p. 165-165; Petolescu, Popescu, în Studia Historica et Theologica, p. 89; Matei-Popescu, SCIVA 52-53, 2001-2002 (2004), p. 208-210, nr. 23; Ţentea, Matei-Popescu, ActaMN 39-40/I, 2002-2003(2004), p. 283; Gayet, Historia 55, 2006, 1, p. 86. 466 CIL III 144171 = ILB 61, în care apare un veteran al acestei cohorte, al cărui nume nu s-a păstrat, dar sigur un Flavius. Filow, op. cit., p. 35; Ritterling, RE XII, 1925, col. 1271 şi 1575. Între 67-69 în acest lagăr a staţionat şi legiunea III Gallica care a luat partea lui Vespasian în timpul războiului civil, Filow, op. cit., p. 23-25; Ritterling, RE XII, 1925, col. 1521-1523; Sarnowski, L’armée, p. 26. Înainte de dislocarea în Moesia, această trupă staţionase probabil în Hispania, AnnÉp 1961, 345; Saddington, Development, p. 63 şi p. 91. 467 Wagner, Dislokation, p. 139; Gerov, Beiträge, II, p. 79 (p. 197); idem, ILB, p. 38. 468 RMD 2 din 2 aprilie 75. 469 14 iunie 92 (diploma de la Cataloi, Petolescu, Popescu, ZPE 148, 2004, p. 269-276); 97 (Weiß, ZPE 117, 1997, p. 233-238, nr. 4 = AnnÉp 1997, 1774 = RMD V 338); 13 mai 105 (CIL XVI 50).

268

Fabius Postuminus în Moesia Inferior (102-104 p.Chr.)470. În aceste condiţii, este

foarte probabil ca şi fragmentul de stelă funerară descoperit la Rasova să se refere la

aceeaşi cohortă şi nu la cohorta II Gallorum, aşa cum propusese în primă instanţă

editorul471.

În anul 114 cohorta se afla deja dislocată în provincia Thracia, alături de o altă

cohortă care făcuse parte din armata Moesiei inferioare şi anume cohors II

Bracaraugustanorum472. Nu este sigur când a avut loc acest transfer, dar probabil că

după încheierea războaielor dacice la care cohorta, se presupune, a luat parte473. Din

acest moment, despre cohorta IV Gallorum nu se mai ştia nimic până în epoca târzie,

când o omonimă va apărea la Ulucitra în provincia Rhodope474. S-a considerat, o

vreme, că a fost trimisă în Syria475 dar, M. M. Roxan a demonstrat fără dubiu că

acolo este vorba de altă cohortă şi anume, cohors VII Gallorum476. J. Spaul era de

părere că a fost transferată de Hadrian în Britannia (una din multiplele confuzii pe

care le face)477, iar K. Strobel considera că, din păcate, nu se mai ştie nimic de această

trupă478. Cu toate acestea, descoperirea unei diplome militare din 19 august 121

demonstrează transferul acestei unităţi în provinci Cilicia, în primii ani de domnie ai

lui Hadrian, sub comanda prefectului Sudernius Priscus şi aflat sub ordinele

guvernatorului Calpurnius Cestianus 479.

În inscripţii, au apărut numele mai multor comandanţi ai unei cohors IV

Gallorum, dar având în vedere că se cunosc cu siguranţă trei diferite de cea din

Moesia Inferior şi Thracia, este foarte dificil de făcut o departajare480. Sigur este,

bineînţeles, cel din diploma militară din anul 114 şi anume: C. Vindilius C. f. Pub.

470 A. Rădulescu, Bărbulescu, Dacia, N. S. 25, 1981, p. 353-356, nr. 1 = AnnÉp 1981, 745. Pentru datarea legaţiei lui Q. Fabius Postuminus, vezi Stein, Legaten, p. 61-62; Fitz, Laufbahn, p. 44; Eck, op. cit., p. 160; Sarnowski, L’armée, p. 60. 471 Aricescu, Pontica 7, 1974, p. 259-263, nr. 1; idem, Armata, p. 66 şi 89, SE 94. Vezi încă Conrad, Grabstelen, p. 205, nr. 294. 472 Paunov, Roxan, ZPE 119, 1997, p. 269-279 = AnnÉp 1997, 1334 = RMD IV 227/14. Diploma din 19 iulie 114, găsită în satul Pissarevo, lângă Dolna Orjahovitsa, în teritoriul fostului oraş roman Nicopolis ad Histrum. Diploma a fost acordată pentru un soldat din această cohortă, C. Iulius C. f. Valens Trallis, adică din tribul trallilor, fost călăreţ; Knight, ZPE 85, 1991, p. 204. 473 Strobel, Dakerkriege, p. 130-131. 474 ND, Or. XL, 45-46; Paunov, Roxan, ZPE 119, 1997, p. 276. 475 Aricescu, loc. cit.; Beneš, loc. cit. 476 Roxan, EpigrSt 9, 1972, p. 246-247. Pentru comentariul la cohors VII Gallorum, vide infra. 477 Spaul, Cohors2, p. 165. 478 Strobel, Dakerkriege, p. 131. 479 RGZM, nr. 19 480 Paunov, Roxan, loc. cit; Spaul, loc. cit.

269

Fontanus481. De asemenea, majoritatea autorilor consideră că şi Sex. Pulfennius

Salutaris M. Lucius Valerius Severus, prefect al unei cohorte IV Gallorum, într-o

inscripţie de la Venafrum, apoi tribun al cohortei I Vindelicorum şi, în sfârşit, prefect

al alei I Pannoniorum (probabil în Moesia inferior), ar fi fost comandant al acestei

trupe482.

Dintre militarii care au activat în această cohortă, în perioada în care a

staţionat pe teritoriul Moesiei Inferioare, sigur se cunosc doar numele celui menţionat

în diploma din Thracia, C. Iulius C. f. Valens Trallis, care a servit împreună cu trupa

sa şi în Moesia inferioară483 şi numele celui lăsat la vatră în 121, un ex pedite, dar care

servise şi în timp ce trupa se afla încă în Moesia inferior, Alexander Andronici f.,

originar din ANTI, cel mai probabil unul dintre multele oraşe cu numele de

Antiochia484. De asemenea, dacă admitem că în inscripţia de la Sacidava, publicată de

Aricescu, este vorba de cohors IV Gallorum, atunci am mai câştigat numele unui fost

soldat, M. Valerius485. Neclară, rămâne situaţia unui alt veteran care apare într-o

inscripţie la Sacidava, şi anume: Diurdanus Decibali f., despre care nu putem afirma

cu certitudine ca a servit în această cohortă sau în cohorta I Cilicum care a staţionat

acolo în decursul secolelor al II- lea şi al III- lea486

481 Paunov, Roxan, ZPE 119, 1997, p. 269-279 = AnnÉp 1997, 1334 = RMD IV 227/14, nota 8; PME, V 114 bis, poate originar din Verona, Italia. 482 CIL X 4873 = IPD4 291 = IDRE I 104, de la Venafrum (Italia, regio I). Vezi Birley, în Corolla memoriae Erich Swoboda dedicata, Graz-Köln, 1966, p. 54-67 şi PME, P 114. Pentru opinia că ar fi comandat această cohortă, vezi Wagner, loc. cit. 483 Paunov, Roxan, ZPE 119, 1997, p. 269-279 = AnnÉp 1997, 1334 = RMD IV 227/14, nota 9, în special p. 279, unde autorii sunt de părere că veteranul s-a retras în teritoriul oraşului Nicopolis ad Histrum, fondat de Traian, în urma victoriei din Moesia Inferior, din anii 101-102 (T. Ivanov, R. Ivanov, Nicopolis ad Istrum. I. History, Topography, Bibliography, în limba bulgară, cu rezumat în limba engleză, Sofia, 1994). 484 RGZM, nr. 19. 485 Aricescu, Pontica 7, 1974, p. 259-263, nr. 1; idem, Armata, p. 66 şi 89, SE 94; A. Rădulescu, Bărbulescu, Dacia, N. S. 25, 1981, p. 353-356, nr. 1 = AnnÉp 1981, 745. Vezi încă Conrad, Grabstelen, p. 205, nr. 294. 486 Scorpan, Limes Scythiae. Topographical and Stratigraphical Research on the Late Roman Fortifications on the Lower Danube, BAR Int. Ser. 88, Oxford, 1980, p. 212-213, nr. 3 = IDRE II 339 = AnnÉp 1998, 1141. Acest veteran este de origine dacică, vezi în acest sens, D. Dana, ZPE 143, p. 176-177. Vide supra, la cohorta I Cilicum milliaria.

270

27. Cohors VII Gallorum equitata487

Această cohortă este atestată pentru prima dată în Moesia, prin intermediul

diplomei militare descoperită la Taliata din anul 75488. După divizarea provinciei

rămâne în partea estică, şi apare în diplomă militară, descoperită la Cataloi, acordată

pentru un soldat care a activat în această cohortă489. Apare, apoi, şi în diplomele

militare din anii 99, 109 şi 114490. Ultima informaţie epigrafică datează din timpul

domniei lui Hadrian, cel mai probabil de la începutul acestei domnii, după cum indică

o inscripţie fragmentară, o dedicaţie către Diana Plestrensis făcută de un anume

Priscus, descoperită la confluenţa râurilor Beli Lom şi Černi Lom. Din păcate, s-a

păstrat doar numărul de ordine, dar având în vedere că este singura unitate cu acest

număr de ordine din această provincie nu poate fi vorba decât de această unitate491.

Cohorta VII Gallorum a fost apoi mutată din această provincie, cel mai

probabil cu ocazia războiului iudaic al împăratului Hadrian492, pe teritoriul provinciei

Syria, unde apare pentru prima dată într-o diplomă militară datată destul de larg şi

apoi sigur în diploma din 156/157493.

În perioada în care a staţionat pe teritoriul Moesiei Inferioare s-a presupus că a

avut garnizoana la Tomis, pe baza inscripţiei funerare puse pentru un soldat aflat în

activitate, care şi-a găsit sfârşitul în acest oraş494. Dacă admitem această supoziţie,

atunci este foarte clar că începând cu Vespasian sau poate chiar mai devreme oraşul

487 Cichorius, Cohors, col. 292; Wagner, Dislokation, p. 141; Kraft, Rekrutierung, p. 176, nr. 1450-1451, Gerasimova, ArheologijaSofia 12, 1970, 4, p. 22; Aricescu, Armata, p. 69; Beneš, Auxilia, p. 35; Suceveanu, Dobroudja, p. 66, Weiß, ZPE 124, 1999, p. 289-290; Spaul, Cohors2, p. 171; Petolescu, Popescu, în Studia Historica et Theologica, p. 89-90; Petolescu, Popescu, ZPE 148, 2004, p. 269-276; Matei-Popescu, SCIVA 52-53, 2001-2002 (2004), p. 210-211, nr. 24; Ţentea, Matei-Popescu, ActaMN 39-40/I, 2002-2003(2004), p. 284; Gayet, Historia 55, 2006, 1, p. 89. 488 RMD I 2. 489 Petolescu, Popescu, ZPE 148, 2004, p. 269-276. Pentru locul de descoperire al diplomei, vezi V.H. Bauman, Ferma romană în Dobrogea, Bucureşti, 1983, p. 81-84; Bărbulescu, Viaţa rurală, p. 74-75. 490 14 august 99 (diploma descoperită la Plovdiv, CIL XVI 45); 112-114 (fragmentul de diplomă de la Adamclisi, CIL XVI 58); un fragment de diplomă militară în care, pe tabella II, apare numele acestei cohorte: [co]h(ortis) VII Gall[orum cui praest .. C]laudius T[i. f. ...ex] dec[urione] (Weiß, ZPE 124, 1999, p. 289-290, nr. 2 = AnnÉp 1999, 1361 = RMD IV 219). 491 N. Anghelov, IzvestiaSofia 17, 1950, p. 279-280, fig. 227; V. Velkov, în Actes IX, Mamaia, p. 151-152 = idem, Roman Cities in Bulgaria. Collected Studies, Amsterdam, 1980, p. 55-56. În acelaşi loc a mai fost descoperită o dedicaţie către această divinitate pusă de un centurion al legiunii XI Claudia, V. Velkov, Actes IX, Mamaia, p. 152 = AnnÉp 1974, 574; idem, op. cit., p. 56-57. 492 Wagner, loc. cit. 493 CIL XVI 103; 106 şi în inscripţii de la Hatne, CIL III 131, sub Hadrian şi CIL III 132 (+ 141603), sub Gordian al III-lea. De asemenea, într-o inscripţie din a doua jumătate a secolului al II-lea de la Apulum care îl atestă pe un anume C. Iulius Theveste Corinthianus, prefect al cohortei VII Gallorum, care comandă o vexillaţie a armatelor din Dacia, trimise pentru a lua parte la războiul parthic al împăratului L. Verus (CIL III 1993 = ILS 2746; Saxer, Vexillationen, p. 35, nr. 61; PME, I 49. 494 CIL III 7548 = ISM II 177 = Conrad, Grabstelen, p. 168, nr. 157; Wagner, loc. cit.; Aricescu, loc. cit.; Beneš, loc. cit.; Suceveanu, loc. cit.

271

Tomis, viitoare capitală a Pontului Stâng, se afla într-o stare tributară faţă de Imperiul

Roman şi anume de civitas stipendiaria495.

Pentru această trupă nu avem informaţii precise că ar fi participat la războaiele

dacice496, mai ales dacă admitem că se afla în garnizoană la Tomis.

Dintre comandanţii săi care au activat în timp ce trupa militară se afla în

Moesia Inferior, ne reţine întâi atenţia C. Iulius C. f. Col. Capito, atestat prin diploma

militară din 14 iunie 92, găsită la Cataloi497. De asemenea, pe un fragment de diplomă

din 109 se mai poate citi nomenul unui fost prefect al trupei şi anume Claudius,

precum şi patronimicul, probabil Ti. f., diploma fiind dată pentru un fost decurion al

acestei cohorte, al cărui nume a căzut în spărtură498. Cunoaştem numele a doi soldaţi

ai cohortei şi anume Marius Celsus, în inscripţia citată mai sus, datând din epoca

traianică499 şi Macrinus, fiul lui Acresio din Apameea, călăreţ în această cohortă, din

diploma militară de la Cataloi500. În felul acesta am câştigat şi o informaţie

importantă în privinţa componenţei acestei cohorte, care deţinea şi călăreţi. De

asemenea, nu trebuie uitat acel Priscus care a ridicat dedicaţia către zeiţa Diana

Plestrensis, dar funcţia acestuia nu este cunoscută501.

28. Cohors I Germanorum civium Romanorum502

Până nu demult, s-a considerat că această cohortă poate fi identificată cu

omonima sa, atestată în Germania şi apoi în Germania Superior, între anii 82 şi 134503

495 În legătură cu statutul juridic al Tomis-ului, vezi Suceveanu, RRH 13, 1974, 2, p. 230-231; idem, Pontica 8, 1975, p. 115-124, cu specificaţia că, pentru cohors I Flavia Commagenorum şi ala I Flavia Gaetulorum nu beneficiem de informaţii clare. 496 Beneš, loc. cit.; Rossi, Trajan’s Column, p. 94; contra, Strobel, Dakerkriege, p. 131-132, considerând că a fost trimisă în Syria chiar sub Traian. 497 Petolescu, Popescu, ZPE 148, 2004, p. 269-276, încă necunoscut în cadrul prosopografiei miliţiilor ecvestre. 498 Weiß, ZPE 124, 1999, p. 289-290, nr. 2 = AnnÉp 1999, 1361 = RMD IV 219. 499 CIL III 7548 = ISM II 177 = Conrad, Grabstelen, p. 168, nr. 157 (stela este de tipul IX, Schaftstele mit rechteckigem oder quadratischem Bildfeld, p. 52-53), inscripţia a fost ridicată de liberti săi, Marius Merqurius, Maria Cale şi Marius Tara, acesta din urmă purtând un nume de tradiţie onomastică dacică, D. Dana, Il Mar Nero. Annali di archeologia e storia 5, 2001-2003 (2006), p. 79-83. Vezi încă Kraft, Rekrutierung, p. 176, nr. 1451; Bălteanu, AO 15, 2000, p. 30. 500 Petolescu, Popescu, ZPE 148, 2004, p. 269-276. Personajul era originar, poate, din Apamea Syriei şi fusese recrutat, cel mai târziu, în anul 67. 501 Velkov, în Limes IX, p. 151-152. 502 Aricescu, Armata, p. 60-61; Beneš, Auxilia, p. 36; Suceveanu, Dobroudja, p. 65; Spaul, Cohors2, p. 256; Covacef, în Army and Urban Development in the Danubian Provinces of the Roman Empire. Proceedings of the International Symposium – Alba Iulia 1999, Alba Iulia, 2000, p. 285-291; Matei-Popescu, SCIVA 52-53, 2001-2002 (2004), p. 211-212, nr. 25; Ţentea, Matei-Popescu, ActaMN 39-40/I, 2002-2003(2004), p. 284. 503 20 septembrie 82 (diploma de la Debelac, CIL XVI 28); 8 septembrie 116 (celebra diplomă militară de la Wiesbaden, CIL XVI 62 şi fragmentul de diplomă de la Mainz, din aceeaşi constituţie imperială,

272

şi că a fost adusă pe teritoriul provinciei Moesia Inferior, în timpul domniei

împăratului Antoninus Pius504. Între timp, odată cu descoperirea altor documente

epigrafice, având aici în vedere diplomele militare din anii 121 şi 127505, această

abordare trebuie părăsită şi găsită o altă explicaţie. Probabil avem de-a face cu două

trupe diferite506, fără a putea, însă, retrasa istoria mai timpurie a cohortei care a fost

dislocată pe teritoriul Moesiei Inferioare.

Cohorta este atestată pe parcursul secolului al II-lea în această provincie, atât

prin diplome militare507, cât şi prin inscripţii care ne indică şi faptul că trupa şi-a avut

garnizoana la Capidava508, în locul cohortei I Ubiorum care fusese transferată, după

războaiele dacice, în Dacia509. Nu avem până în acest moment vreo informaţie despre

apartenenţa acestei trupe la armata Moesiei inferioare în secolul al III-lea, dar

probabil a rămas în castrul de la Capidava510.

Dintre comandanţii acestei trupe, care au activat pe perioada staţionării în

Moesia Inferior, se cunoaşte numele lui L. Atilius L. f. Quir. …, care pune o dedicaţie

lui Iupiter Optimus Maximus şi pentru Fortuna Redux, precum şi pentru stindardele

cohortei I Germanorum la Capidava511. De asemenea, nu cu mult timp în urmă, s-a

mai găsit o inscripţie la Capidava despre care s-a afirmat că transmite cognomen-ul

unui prefect şi anume Celsus din localitatea Aquae Statiellae din Italia512. Totuşi, pe

bună dreptate, S. Conrad a propus lectura sta[tori p]raef(ecti) coh(ortis), soluţie ce ar

fi mai logică, întrucât pe rândurile 4 şi 5 se poate reconstitui destul de sigur formula:

CIL XVI 63). Vezi şi A. Radnoti, în 8th International Congress of Limesforschung, 1969, Cardiff, 1974, p. 138-155. Într-o inscripţie de epocă iulio-claudiană, de la Praeneste, este atestat un prefect al acestei trupe, care a servit apoi ca tribun în legiunea V Alaudae (CIL XIV 2960 = ILS 2681; PME, V 137), prilej pentru Alföldy, Hilfstruppen, p. 59, de a considera că această trupă a staţionat mai întâi în Germania Inferior, pentru a fi mutată apoi în amonte, pe Rhin. 504 Aricescu, Pontica 9, 1976, p. 80-83; idem, Armata, p. 60. 505 Mai/decembrie 121 (P. Weiss, Chiron 38, 2008, p. 296-300, nr. 10); 20 august 127 (Roxan, ZPE 118, 1997, p. 287-295 = AnnÉp 1997, 1780 = RMD IV 241).

2506 Roxan, ZPE 118, 1997, p. 293; Spaul, Cohors , p. 254-255 (pentru trupa din Germania Superior) şi p. 256 (pentru cea din Moesia Inferior). 507 7 aprilie 145 (RMD III 165 + Weiß, ZPE 134, 2001, p. 261-262 = RMD V 399; P. Weiss, Chiron 38, 2008, p. 314-316, nr. 16); 146 (Weiß, ZPE 124, 1999, p. 279-286 = AnnÉp 1999, 1359 = RMD IV 270); cca 155 (Weiß, ZPE 134, 2001, p. 262-265 = RMD V 414); 157 (în care apare şi specificaţia c. R., RMD I 50; P. Weiss, Chiron 38, 2008, p. 309-312, nr. 14). 508 ISM V 16; 36; Aricescu, Pontica 9, 1976, p. 80-83; I. I. Opriş, M. Popescu, Pontica 30, 1997, p. 177-181 = CEpR XVII, 753; Covacef, op. cit.; Gudea, JRGZM 52, 2005, p. 448 (III. 40). 509 Pentru I Ubiorum, vide infra. 510 A. Aricescu, Pontica 9, 1976, p. 87, consideră că a rămas în castrul de la Capidava cel puţin până la mijlocul secolului al III-lea. 511 ISM V 16; Aricescu, Pontica 9, 1976, p. 79; PME, A 174 b. 512 Opriş, Popescu, Pontica 30, 1997, p. 177-181 = CEpR XVII, 753: [D. ] M. / [....Ce]lso Sta/[tiellis p]raef(ecto) coh(ortis) / [I German(orum) v]ixit ann(is) / [...]innis(imo ?)/ [...].

273

[v]ixit ann/[is ..? mil(itavit)] annis [..?]513. B. Dobson atrăgea atenţia că la Dura

Europos sunt atestaţi într-o inscripţie nişte statores, care nu putea fi decât ai tribunului

cohortei staţionate în acel loc, XX Palmyrenorum514. Se mai poate adăuga, de

asemenea, la dosarul acestei probleme şi o inscripţie de la Intercisa, în Pannonia

Inferior, unde este atestat Marcus Aurelius Desan, domo Hemesa, vet. ex s(ta)tore

tribuni cohortis I (milliariae) Hemesenorum515. În aceste condiţii, mergând pe linia

aceluiaşi A. von Domaszewski, care observa că nu sunt deosebiri de organizare între

diferitele tipuri de cohorte516, putem considera inscripţia de la Capidava, prima

mărturie epigrafică a existenţei unui stator praefecti cohortis quingenariae. Ideea

conform căreia, prefecţi de cohortă, aflaţi la prima miliţie ecvestră sunt tineri şi la

începutul carierei, şi deci nu aveau un stat major prea numeros, trebuie respinsă în

lumina observaţiilor lui E. Birley, confirmate de studiile lui H. Devijver, conform

cărora majoritatea ofiţerilor ecveştri aveau între 35-45 de ani. Aceştia, fiind recrutaţi

din elita municipală, considerau militiae equestres ca o încununare a carierei lor. Cei

mai tineri se pare că formau un grup foarte mic, în general fii de primipilari sau

centurioni, crescuţi în preajma taberelor militare, nefiind altceva decât excepţia care

confirmă regula517.

Într-o inscripţie de la Tomis, în care se păstrează un cursus honorum al

guvernatorului provinciei din acea vreme, T. Flavius Longinus Q. Marcius Turbo,

apare menţiunea unui comandament al unei cohorte I Germanorum, fără a putea fi

siguri că este vorba de cea din Moesia Inferior518.

În sfârşit, prefectul despre care suntem cei mai siguri că a comandat această

cohortă se numeşte C. Munatius Venustus şi apare într-o inscripţie funerară de la

Capidava, ridicată de acesta soţiei sale, Fabricia Saturnina. După câţiva ani îl

întâlnim la Lambaesis, în calitate de tribun al legiunii III Augusta, ridicând o altă

513 Conrad, Grabstelen, p. 194, nr. 254: [D. ] M. / - - - Ce]lso sta/[tori p]raef(ecti) coh(ortis) / [I German(orum) v]ixit ann/[is --- mil(itavit)]annis / [---]. Vezi şi discuţia editorilor acestei inscripţii, Opriş, Popescu, Pontica 30, 1997, p. 179, nota 5, prin care exclud posibilitatea acestei lecturi, pe baza observaţiei că prefectul unei cohors quingenaria nu beneficia de un stat major şi nici de statores, cu trimitere la A. von Domaszewski, RO2, p. 39, 48, 55-56, 59 şi 74. 514 B. Dobson, în A. von Domaszewski, RO2, p. XVII (AnnÉp 1931, 116). 515 CIL III 3334 = 10316 = RIU 5, 1184. 516 A. von Domaszewski, RO2, p. 56. 517 E. Birley, Roman Britain and the Roman Army, Kendal, 19612, p. 135-136; H. Devijver, The Equestrians Officers of the Roman Imperial Army, Mavors 6, Amsterdam, 1989, p. 102-106; p. 117-122 şi p. 133-134. 518 IGR I 622 = ISM II 57; Aricescu, Pontica 9, 1976, p. 82; PME, F 54, considerat prefect şi întregit sub această formă.

274

inscripţie funerară fiului său, L. Munatius Macer, în vârstă de 9 ani. Acesta era

originar probabil din Gallia Lugdunensis unde sunt atestaţi mai mulţi Munatii519.

Deşi avem informaţii despre un număr relativ mare de comandanţi, nu s-a

păstrat numele vreunui soldat, care să fi servit în această trupă pe perioada staţionării

în Moesia Inferior.

29. Cohors I Hispanorum equitata veterana520

Această trupă a staţionat în cursul secolului I p.Chr. în Dalmatia, de unde este

dislocată, probabil împreună cu legiunea IV Flavia Felix, în anul 86 p.Chr. pe

teritoriul Moesiei521. G. Alföldy a ajuns la o asemenea concluzie, având în vedere

faptul că cealaltă cohortă I Flavia Hispanorum era milliaria şi deci nu putea fi

comandată de un prefect, cum apare în inscripţia de la Doboj. Este, poate, identică cu

cea menţionată printre trupele provinciei Illyricum (Pannonia) de o diplomă militară

din 2 iulie 61522, unde apare o cohortă cu acest nume dar care nu este încă veterana.

Din momentul, în care a fost recrutată sub împăraţii din dinastia Flaviilor o altă

cohortă I Hispanorum, atunci cea care exista deja a fost numită veterana523. În acelaşi

timp, o altă cohortă I Hispanorum este atestată în Orient, în provincia Galatia et

Cappadocia, dar staţionând pe teritoriul viitoarei provincii Lycia et Pamphylia, printr-

o inscripţie funerară, descoperită la Perge524. În condiţiile crizei din anul 69, această

519 AnnÉp 1950, 76 = ISM V 36; Aricescu, Pontica 9, 1976, p. 79; CIL VIII 2770; PME, M 74; H. Devijver, The Equestrian Officers of the Roman Imperial Army, Mavors 6, Amsterdam, 1989, p. 111, nr. 12. 520 Cichorius, Cohors, col. 297; Christescu, Ist. militară, p. 188; Wagner, Dislokation, p. 148-150; Kraft, Rekrutierung, p. 177, nr. 1480-1481; R.O. Fink, JRS 48, 1958, p. 102-116; R. Syme, JRS 49, 1959, p. 26-33 = Danubian Papers, Bucureşti, 1971, p. 122-134; R. Vulpe, Dacia, N. S. 5, 1960, p. 323-331; idem, St. Cl. 2, 1960, p. 337-357; Alföldy, ActaArchHung 14, 1962, p. 269-270; Russu, SCIV 23, 1972, 2, p. 72; Roldan Hervas, Ejercito, p. 113-115 (consideră că este milliaria); Zahariade, SCIVA 27, 1976, 4, p. 486-487; Aricescu, Armata, p. 43; Tudor, OR4, p. 334-335; Beneš, Auxilia, p. 37-38; Gudea, Zahariade, Archivo español de arqueologia 53, 1980, p. 64-65, nr. 6; Strobel, Dakerkriege, p. 132-134; R. Avram, D. Avasiloaiei, SCIVA 46, 1995, 2, p. 193-195; Spaul, Cohors2, p. 109-111; Petolescu, Auxilia, p. 109-110; Matei-Popescu, SCIVA 52-53, 2001-2002 (2004), p. 212-214, nr. 26; Ţentea, Matei-Popescu, ActaMN 39-40/I, 2002-2003(2004), p. 284-285; F. Marcu, în Orbis antiquus, p. 579, nr. 13. A existat şi o cohortă Hispanorum tironum, poate cu numărul de ordine I sau fără, atestată pe o inscripţie descoperită la Cagliari şi care redă cariera unui cavaler din timpul domniei lui Antoninus Pius (AnnÉp 1972, 226). 521 Alföldy, ActaArchHung 14, 1962, p. 269-270, avându-şi garnizoana, cel mai probabil, la Doboj, unde apare într-o inscripţie (CIL III 14619). Pentru momentul dislocării legiunii IV Flavia Felix, vezi Strobel,op. cit., p. 45; 70-71, n. 11. Teoria lui Alföldy a fost preluată de Beneš, Auxilia, p. 37. 522 CIL XVI 4. Despre noua datare în anul 61, vezi RMD IV, Further Notes on Chronology, p. 381, nr. 1 şi RMD IV 202 (copie după o constituţie paralelă, care înregistrează alele), nota 1. 523 Aceeaşi interpretare şi la Spaul, loc. cit. 524 S. Şahin, Die Inschriften von Perge. Teil II (Historisches Textes aud dem 3. Jhdt. n. Chr. – Grabtexte aus den 1.-3. Jahrhunderte der römischen Kaiserzeit – Fragmente), Bonn, 2004 (IK, 61), p. 141, nr. 469 = AnnÉp 2004, 1524: Tloua" Isouto" É oJ kai; Longei'no" ijstrÉatiwvth" speivrh"

275

cohortă ar fi putut face parte din trupele auxiliare ce l-au însoţit pe Licinius Mucianus

şi să fi rămas apoi în zona limesului dunărean (Tacitus, Hist. II, 82). M. A. Speidel

consideră, totuşi, că unitatea atestată în Galatia este identică cu I Hispanorum, atestată

în Egipt, începând cu anul 83525.

Cohorta aflată aici în discuţie, cel mai probabil cea atestată pe diploma din

anul 61 în Pannonia, a staţionat o vreme la Stobi, după cum apare în pridianum-ul

acestei cohorte526, fiind atestată apoi de o diplomă militară în Moesia Inferior527 şi

prin diploma militară de la Oltina din anul 99528, precum şi de acelaşi pridianum529,

datat de Syme între 105-106530, datare confirmată acum de o descoperire epigrafică de

la Sacidava531. După toate probabilităţile nu este identică cu omonima din Egipt, care

este atestată aproximativ în aceeaşi perioadă532.

În perioada în care a staţionat pe teritoriul provinciei Moesia Inferior, avem

informaţii despre activitatea acestei cohorte şi la nordul Dunării. Astfel în pridianum-

ul, deseori citat mai sus, pe col. II, la rândurile 27-29, se citeşte: Pirob[o]ridavae in

praesidio / Buridavae in vexilla[t]ione / trans Danuvium in expeditionem533.

Informaţiile care rezultă de aici sunt de o valoare excepţională pentru

cunoaşterea modului în care această cohortă a participat la războaiele dacice ale

SpÉanw'n prwvth" ejtw'n É ijkosipevnte: Touh" É Nhsido" oJ kai; KapivÉtwn shmafovro" É speivrh" th'" aujth'É" fileiva" e{neka kai; É eujnoiva". 525 CIL XVI 29; M. A. Speidel, în A. S. Lewin, P. Pellegrini (eds.), The Late Roman Army in the Near East from Diocletian to the Arab Conquest. Proceedings of a colloquium held at Potenza, Acerenza and Matera, Italy (May 2005), BAR Int. Ser. 1717, 2007, p. 81, nr. 11. 526 R.O. Fink, JRS 48, 1958, p. 104 (col. I, r. 24) = idem, Roman Military Records on Papirus, 1971, p. 222; J. F. Gilliam, Roman Army Papers, Mavors 2, Amsterdam, 1986, p. 263-272 (Hommages à Albert Grenier, Bruxelles, 1962, p. 747-756). Prezenţa la Stobi este greu de explicat, J. F. Gilliam fiind de părere că trupa de aici se afla sub autoritatea legatului din Moesia Inferior (Gilliam, op. cit., p. 268 = P. 752), chiar dacă ea era pe teritoriul Macedoniei. Prima trupă atestată cu siguranţă sub autoritatea proconsulului Macedoniei a fost cohorta I Flavia Bessorum, în anul 120, transferată din provincia Moesia Superior (CIL XVI 67). 527 Apare în diploma din anul 97 Weiß, ZPE 117, 1997, p. 233-238, nr. 4 = AnnÉp 1997, 1774 = RMD V 338. 528 CIL XVI 44, din 14 august 99. 529 Fink, JRS 48, 1958, p. 102-116 = idem, Roman Military Records on Papirus, 1971, p. 217-227; col. I, r. 30-35; col. II, r. 1-44. 530 Syme, JRS 49, 1959, p. 26-33 = Danubian Papers, Bucureşti, 1971, p. 122-134, contra opiniei exprimate de Fink, JRS 48, 1958, p. 110, că ar data din jurul anului 99. La această dată a încercat să aducă argumente şi Vulpe, Dacia N. S. 5, 1960, p. 323-331; idem, St. Cl. 2, 1960, p. 337-357. Data exactă este 17 septembrie 105. 531 Rădulescu, Bărbulescu, Dacia, N. S. 25, 1981, p. 356-358, nr. 2 = AnnÉp 1981, 746. 532 Diploma militară din 9 iunie 83 (CIL XVI 29), fiind atestată apoi succesiv, până în 105 (RMD 9). Vezi în acest sens R. Cavenaille, ZPE 18, 1975, p. 179-191 şi Petolescu, Auxilia, p. 109-110, n. 10, unde se găseşte un rezumat al discuţiilor. 533 J. F. Gilliam, Roman Army Papers, Mavors 2, Amsterdam, 1986, p. 266 (Hommages à Albert Grenier, Bruxelles, 1962, p. 750).

276

împăratului Traian534 şi extrapolând se pot trage concluzii pertinente privind modul în

care toate trupele auxiliare ale acestei provincii care au luat parte la operaţiuni

militare peste Dunăre, au acţionat în aceste condiţii.

Identificarea celor două puncte a generat numeroase discuţii, dacă Buridava

este aproape sigur de identificat la Stolniceni pe Olt535, Piroboridava a fost

identificată fie cu fortificaţia de la Poiana536, fie chiar cu Barboşi537. Nu au fost aduse

însă argumente decisive, pentru un caz sau pentru altul, acceptate însă de majoritatea

cercetătorilor ca fiind Stolniceni şi Poiana538. Oricum, ambele puncte se aflau în acel

moment, conform papirului intra provinciam, adică aparţineau din punct de vedere

administrativ provinciei Moesia Inferior539.

Odată cu reorganizările din timpul domniei împăratului Hadrian, această

cohortă va face parte din armata Daciei Inferioare, după cum atestă mai multe

diplome militare şi îşi va avea garnizoana la Breţcu540. O ştampilă a acestei cohorte,

asemănătoare cu cele de la Breţcu, a fost descoperită la Oituz (jud. Covasna)541. O

altă ştampilă de tipul C HIS a fost descoperită la Sâmbotin (Castra Traiana),

considerată ca o dovadă a participării unei vexillaţii din această cohortă la construcţia

fortificaţiei din acel loc542.

Despre comandanţii acestei trupe, nu avem nici un fel de informaţie, cu

excepţia numelui imposibil de reconstituit din papirul Hunt543, întrucât Q. Attius T. f.

Maecia Priscus a comandat mai degrabă trupa omonimă staţionată în Moesia

534 Strobel, Dakerkriege, p. 132-134; Sarnowski, L’armée, p. 58-59; Petolescu, Pontica 33-34, 2000-2001, p. 353. 535 Buridava, atestată apoi şi de Tabula Peutingeriana, TIR L 35, p. 68-69; Tudor, OR4, p. 214-217; p. 31 şi p. 34; Vlădescu, Fortificaţiile, p. 43. 536 Christescu, Ist. militară, p. 48; Vulpe, SCIV 2, 1951, 1, p. 211; idem, Dacia, N. S. 1, 1957, p. 162-164, atestată apoi la Ptolemaios III, 10, 8; TIR L 35, p. 58. 537 N. Gostar, Apulum 5, 1964, p. 146; TIR L 35, p. 25. 538 Strobel, Dakerkriege, p. 134; dar şi teoria lui N. Gostar are adepţi, vezi în ultimă instanţă, Petolescu, Auxilia, p. 109. 539 Col. II, r. 24-25, toate informaţiile de sub această menţiune, până la sfârşitul fragmentului (Fink, JRS 48, 1958, p. 104 = idem, op. cit., p. 224-225). 540 CIL III 807417 = IDR III/4 339; IDR III/4 339, 1; Petolescu, Auxilia, p. 110. Vezi, pentru fortificaţia de la Breţcu, TIR L 35, p. 23; Russu, în Actes du IXe Congrès International d’Étude sur les Frontières Romaines, Mamaia, 1972, Bucureşti-Köln-Wien, 1974, p. 224; Gudea, ActaMP 4, 1980, 255-366; Vlădescu, Fortificaţiile, p. 83-85; F. Marcu, în Orbis antiquus, p. 579, nr. 13, consideră că alături de această unitate au mai staţionat şi alte detaşamente, având în vedere dimensiunile fortificaţiei de aproximativ 2,5 ha şi aminteşte ştampilele cohortei I Bracaraugustanorum (IDR III/4 336) 541 ILD 435 (Z. Székely, Musaios 8, 2003, p. 76-77, fig. 9/1). 542 R. Avram, D. Avasiloaiei, SCIVA 46, 1995, 2, p. 193-195 = AnnÉp 1995, 1305 = ILD 153. 543 Col I, r. 25, citit Arro Africanus praef (Fink, JRS 48, 1958, p. 104-105); identificat cu Ti. Claudius Africanus, din CIL III 141472; PME, C 114, care însă, după toate probabilităţile, este comandantul trupei omonime din Egipt. Citit apoi [...]us Arruntianus (Fink, Roman Military Records on Papyrus, 1971, p. 222-223), fără a încerca să identifice personajul.

277

Superior, după cum se înţelege din desfăşurarea ulterioară a carierei acestuia,

praefectus cohortium I Montanorum et I Lusitanorum, ambele staţionate în Moesia

Superior şi apoi tribunus militum legionis I Adiutricis, care staţiona în Pannonia,

comandă în urma căreia a primit dona militaria de la împăratul Nerva ca urmare a

participării sale la bellum Suebicum544.

Dintre soldaţii care au activat în această cohortă pe perioada staţionării în

limitele administrative ale provinciei Moesia Inferior, este posibil să cunoaştem două

personaje, dacă admitem că inscripţiile care au păstrat aceste nume sunt mai timpurii

şi ar data poate din perioada 101-117 p.Chr.545. Descoperirile s-au făcut în castrul de

la Arutela (Bivolari) şi este vorba de Valerius Valerianus eq. lib. coh. I Hisp.546 şi

Terentius dec.547, fără a se specifica trupa.

30. Cohors I Lepidiana equitata civium Romanorum548

Această trupă are o origine predomitianică549 şi este atestată în anul 80 printre

trupele din Pannonia550. S-a presupus că a fost adusă în zona Dunării inferioare de

Domitian, în timpul războaielor purtate aici551.

Pentru prima dată este atestată în Moesia inferioară, printr-o nouă diplomă

militară din anul 97552. Este apoi cuprinsă în diploma militară din anul 99, descoperită

la Plovdiv şi în diploma de la Sexaginta Prista din anul 105553. A participat la

războaiele dacice, alături de trupele din provincia sa554, fiind apoi atestată în

544 CIL V 7425, inscripţie descoperită la Libarna (Serravalle, regio IX), în Italia. 545 Vezi Petolescu, Auxilia, p. 110. 546 CIL III 12602 = IDR II 582; Kraft, Rekrutierung, p. 177, nr. 1481, datat însă spre jumătatea secolului al II-lea; Bodan-Cătăniciu, Muntenia, p. 71; Bălteanu, AO 15, 2000, p. 31-32. Pentru librarius, vezi Domaszewski, RO2, p. 59 (p. XVII) şi G. R. Watson, în M. G. Jarrett, B. Dobson (eds.), Britain and Rome. Essays presented to Eric Birley on his sixtieth birthday, p. 45-55. Această inscripţie nu implică totuşi o prezenţă sigură a cohortei aici (Gudea, Zahariade, Archivo español de arqueologia 53, 1980, p. 65.) 547 CIL III 12603 = IDR II 581; Bălteanu, loc. cit. Prin analogie, s-a presupus că este un decurion care a activat în această cohortă. Pentru decurio cohortis, vezi Domaszewski, RO2, p. 57 (p. XVII); Breeze, BJ 174, 1974, p. 281. 548 Cichorius, Cohors, col. 307; Wagner, Dislokation, p. 159; Aricescu, Armata, p. 61; Beneš, Auxilia, p. 42; Strobel, Dakerkriege, p. 136; Spaul, Cohors2, p. 155-156; Matei-Popescu, SCIVA 52-53, 2001-2002 (2004), p. 215, nr. 27; Ţentea, Matei-Popescu, ActaMN 39-40/I, 2002-2003(2004), p. 287-288; Petrovszky, Mitteilungen des historischen Vereins der Pfalz 102, 2004, p. 26-28, nr. 1. 549 Saddington, Development, p. 70; A. Martin, ZPE 52, 1983, p. 203-210; AnnÉp 1987, 950. 550 13 iunie 80, prin diploma de la Klosterneuburg (CIL XVI 26). 551 Wagner, loc. cit.; Beneš, loc. cit.; Strobel, loc. cit.; Knight, ZPE 85, 1991, p. 200. 552 MacDonald, Mihaylovich, ZPE 138, 2002, p. 225-228 = AnnÉp 2002, 1775 = RMD V 337. 553 14 august 99 (CIL XVI 45); 13 mai 105 (Petrovszky, Mitteilungen des historischen Vereins der Pfalz 102, 2004, p. 10-17). 554 Rossi, Trajan’s Column, p. 95 şi 116; Strobel, loc. cit.

278

continuare printre trupele provinciei Moesia Inferior, în diploma de la Adamclisi555,

fără a putea spune dacă se afla în Dacia sau în alt loc la sudul Dunării. În sfârşit, este

apoi atestată în aceeaşi provincie de diplomele militare din anii 121, 125 şi 127556. În

aceste condiţii nu se mai susţine teoria mai veche, conform căreia această trupă a fost

dislocată în Orient, încă din timpul domniei lui Traian557.

Întrucât, în secolul al II-lea această cohortă este documentată în Orient, se

poate presupune că a fost dislocată acolo cel mai târziu sub Hadrian558, poate chiar

imediat după anul 127 sau în contextul vizitei lui Hadrian în Cappadocia din anul 129,

după cum este de părere M. A. Speidel559. Va rămâne în Orient pe parcursul secolelor

II-III, fiind atestată în provincia Armenia în secolul al IV-lea (ND, Or. 38, 35: cohors

prima Lepidiana, Caene-Parembole)560.

Nu se cunoaşte locul unde a staţionat pe perioada dislocării acestei cohorte în

Moesia Inferioară şi de asemenea nu avem nici un fel de informaţie despre activitatea

vreunui comandant sau soldat al ei.

31. Cohors II Lucensium equitata561

A fost recrutată, după toate probabilităţile, în prima jumătate a secolului I

p.Chr.562 şi s-a presupus, fără a fi atestată, că a staţionat o vreme în Dalmatia, după

cum s-a întâmplat cu „sora” sa, cohors I Lucensium563.

555 CIL XVI 58, datat în general între anii 112-114. 556 Mai/decembrie 121 (P. Weiss, Chiron 38, 2008, p. 296-300, nr. 10); 1 iunie 125 (Roxan, Eck, ZPE 116, 1997, p. 193-203 = AnnÉp 1997, 1772 = RMD IV 235); 20 august 127 (Roxan, ZPE 118, 1997, p. 287-295 = AnnÉp 1997, 1780 = RMD IV 241). 557 Cichorius, loc. cit.; Wagner, loc. cit.; Aricescu, loc. cit.; Beneš, loc. cit. 558 Într-o inscripţie de la Smyrna, apare un anume L. Calpurnius Valens, optio al cohortei I Lepidiana eq. c. R., activând în centuria lui Ponticus (CIL III 12251 = ILS 2950); Knight, ZPE 85, 1991, p. 206; Christol, Drew-Bear, op.cit., p. 62. Pentru rangul de optio, vezi Domaszewski, RO2, p. 57 (p. XVI-XVII). 559 M. A. Speidel, în A. S. Lewin, P. Pellegrini (eds.), The Late Roman Army in the Near East from Diocletian to the Arab Conquest. Proceedings of a colloquium held at Potenza, Acerenza and Matera, Italy (May 2005), BAR Int. Ser. 1717, 2007, p. 82-83, nr. 16 şi p. 85. 560 M. M. Roxan, în R. Goodburn, P. Bartholomew (eds.), Aspects of Notitia Dignitatum. Papers presented to the conference in Oxford December 13 to 15, 1974, BAR Suppl. Ser. 15, Oxford, 1976, p. 73, tabelul nr. 1; M. A. Speidel, op. cit., p. 83. 561 Cichorius, Cohors, col. 311; Wagner, Dislokation, p. 161-162; Kraft, Rekrutierung, p.179, nr. 1570-1574;Gerasimova, ArheologijaSofia 12, 1970, 4, p. 23; Roldan Hervas, Ejercito, p. 119-121; Aricescu, Armata, p. 49; Beneš, Auxilia, p. 43-44; Velkov, Chiron 8, 1978, p. 433-434; N. Santos Yanguas, El ejercito y la romanización de la Galicia, Oviedo, 1988, p. 128-134, nr. 3; Velkov, Acta Archaeologica 41, 1989, p. 247-256; Spaul, Cohors2, p. 83-84; Petolescu, Popescu, în Studia Historica et Theologica, p. 87-88; Matei-Popescu, SCIVA 52-53, 2001-2002 (2004), p. 215-217, nr. 28; Ţentea, Matei-Popescu, ActaMN 39-40/I, 2002-2003(2004), p. 288. 562 Santos Yanguas, op. cit., p. 129-130: „No obstante, su etapa de reclutamiento en territorio galaico tendria lugar posiblemente durante las primeras décadas de nuestra era”.

279

Este atestată în provincia Moesia încă din vremea domniei împăratului

Vespasian, prin diploma militară găsită la Montana, de fragmentele de diplomă de la

Berkovitsa, în apropiere de Montana, şi de un fragment de diplomă, copie după

aceeaşi constituţie imperială564. Este apoi prezentă în noua diplomă militară, găsită la

Cataloi şi care datează din ultima parte a domniei lui Domitian565. De asemenea este

trecută în lista trupelor provinciei şi pe diploma din timpul lui Nerva, din anul 97566.

Apare în continuare şi pe diplomele din anii 105, 112-114, 105/127, 121 şi 127567.

După anul 127 este mutată de pe teritoriul provinciei Moesia Inferior pe teritoriul

provinciei Thracia. În anul 136 p.Chr. a construit, conform inscripţiilor puse cu

această ocazie, fortificaţia militară de la Cabyle568. Deci această cohortă a fost

transferată de pe teritoriul provinciei Moesia Inferior cândva între anii 127-136.

Discutând despre problema sosirii cohortei I Cilicum milliaria pe teritoriul Moesiei

Inferior, am fost de părere că poate aceasta a venit la schimb cu cohorta II Lucensium,

având în vedere că aceasta din urmă nu mai apare pe diploma militară din 134. Dacă

admitem, însă, data 136 p.Chr., pentru momentul dislocării acestei cohorte pe

teritoriul Thraciei, trebuie observat că exact în acelaşi an au loc retrasările de frontieră

între cele două provincii, atestate prin celebrele inscripţii de hotar, cunoscute deja în

mai multe exemplare569. Să fi fost această retrasare a frontierei cauza care a făcut ca

această cohortă să fie dislocată de pe teritoriul Moesiei Inferior?

Cohorta II Lucensium este atestată în provincia Thracia prin diploma militară

din anii 138-140570, apărând apoi şi pe alte documente de acest tip, din timpul

domniilor lui Antoninus Pius, Marcus Aurelius şi L. Verus571. Îşi va schimba însă

563 Velkov, ActaArchHung 41, 1989, p. 247. Pentru cohors I Lucensium în Dalmatia, vezi Alföldy, ActaArchHung 14, 1962, p. 270 şi Santos Yanguas, op. cit., p. 124-125. 564 7 februarie 78 (CIL XVI 22; RMD IV 208; W. Eck, A. Pangerl, Chiron 38, 2008, p. 318-321, nr. 1). 565 Petolescu, Popescu, ZPE 148, 2004, p. 269-276. 566 Weiß, ZPE 117, 1997, p. 233-238, nr. 4 = AnnÉp 1997, 1774 = RMD V 338. 567 13 mai 105 (CIL XVI 50); 112-114 (CIL XVI 58); 105/127 (RMD V 369); mai/decembrie 121 (P. Weiss, Chiron 38, 2008, nr. 10); 20 august 127 (Roxan, ZPE 118, 1997, p. 287-295 = AnnÉp 1997, 1780 = RMD IV 241. Comentariul pentru această cohortă, RMD IV, p. 293-294). 568 Velkov, ActaArchHung 41, 1989, p. 249-250; p. 253-254, nr. 5-7. 569 Gerov, ANRW VII, 1, 1979, p. 218-219; Velkov, ActaArchHung 41, 1989, p. 250. 570 10 iulie 138-140 (Roxan, Weiß, Chiron 28, 1998, p. 373-381, cu comentariul pentru această cohortă la p. 379-381). 571 Roxan, Weiß, Chiron 28, 1998, p. 382-420 (comentarii şi tabele sinoptice). Vezi şi o altă diplomă din 10 martie 155, W. Eck, D. MacDonal, A. Pangerl, RÉMA 1, 2004, p. 91-95, nr. IV1, unde unitatea apare alături de cohortele I Aelia Athoitarum şi II Mattiacorum şi o altă diplomă fragmentară din 157/158, p. 96-100, nr. IV2, unde apare doar alături de cohorta I Aelia Athoitarum.

280

garnizoana pe timpul domniei lui Commodus, fiind atestată prin mai multe inscripţii

la Separeva Banija, pe locul fostului oraş antic Germania572.

În perioada în care a staţionat pe teritoriul Moesiei Inferior şi-a avut

garnizoana la Abrittus (Razgrad)573. Nu avem nici o informaţie sigură, din care să

înţelegem că a participat la războaiele dacice574, dar cândva înainte de 136 p.Chr. a

trimis o vexillaţie în peninsula Crimeea, la Chersones575. Nu a mai revenit niciodată

pe teritoriul Moesiei Inferioare, cel puţin până la sfârşitul secolului al III-lea.

Din timpul dislocării ei aici se cunoaşte numele unui singur comandant şi

acesta doar dacă admitem că trupa a fost dislocată în Thracia în anul 136 p.Chr..

Numele său este Claudius Lupus şi este transmis de inscripţia care consacră locul pe

care urmează să fie aşezat castrul de la Cabyle, în Thracia576. Incertă este comanda lui

P. Gavius P. f. Palat. Balbus, atestat de o inscripţie de la Ephesos, care ar putea data

fie din timpul lui Hadrian, fie din vremea lui Antoninus Pius577.

Se cunosc, de asemenea, numele a doi soldaţi care au activat cu siguranţă în

perioada staţionării acestei trupe în provincia Moesia Inferior. Într-o inscripţie

funerară de la Razgrad se păstrează numele unui eques singularis C. I(ulius)

Maximus578. În aceeaşi perioadă, un soldat din aceeaşi cohortă, M. Antonius Valens,

este înmormântat la Chersones, acesta făcând parte fără îndoială din vexillaţia ce

rezida acolo579.

Alţi comandanţi sau militari care apar în sursele pe care le avem la dispoziţie,

au activat în perioada în care deja această cohortă fusese transferată pe teritoriul

572 T. Ivanov, ArheologijaSofia 6, 1964, 1, p. 20-23 = AnnÉp 1969-1970, 582, revizuire a inscripţiei CIL III 12339, dedicaţie pentru Severus Alexander;Velkov, ActaArchHung 41, 1989, p. 251-252 (p. 254-256, cu inscripţiile). 573 AnnÉp 1925, 66 = Velkov, ActaArchHung 41, 1989, p. 253, nr. 4. Pentru lagărul de aici, vezi Zahariade, Gudea, Fortifications, p. 94. 574 Strobel, loc. cit., consideră totuşi că a participat, alături de trupele din provincia sa, la anumite acţiuni în timpul războiului. 575 2 555 = Solomonik, Latinskie nadpisi, p. 47-48, nr. 19. AnnÉp 1909, 166 = IOSPE I576 AnnÉp 1925, 66 = Velkov, ActaArchHung 41, 1989, p. 253, nr. 5 = AnnÉp 1991, 1402. 577 Ephesos, VII, 1, 3048 (e[parco" speivrh" bV Loukehnsivwn); PME, G 7. Vezi încă H. Devijver, în The Equestrian Officers of the Roman Imperial Army, Mavors VI, Amsterdam, 1989, p. 287, nr. 46 şi p. 299 578 AnnÉp 1925, 66 = Velkov, ActaArchHung 41, 1989, p. 253, nr. 4; Kraft, Rekrutierung, p. 179, nr. 1574; Bălteanu, AO 15, 2000, p. 33. 579 AnnÉp 1909, 166 = IOSPE I2 555 = Solomonik, Latinskie nadpisi, p. 47-48, nr. 19; Kraft, Rekrutierung, p. 179, nr. 1572; Sarnowski, ArchWarszawa 38, 1988, p. 80, nr. 48; Bălteanu, AO 15, 2000, p. 33; L. Ruscu, Epigraphica Anatolica 38, 2005, p. 126-130, nr. 2, datează cariera acestui personaj între 120-129 (p. 129) şi consideră pe baza invocaţiei către Iupiter Optimus Maximus din primul rând al inscripţiei că acest soldat va fi fost de origine hispanică, întrucât doar în această zonă a imperiului se întâlneşte acest epigraphic habit (p. 127-128). Oricum această inscripţie se datează ante 136, când cohorta II Lucensium este atestată pe teritoriul provinciei Thracia.

281

provinciei Thracia580, o menţiune specială meritând doar soldatul Flavius Mestrius

Iustus, într-o inscripţie de la Malka Brestnica, localitate aflată pe teritoriul provinciei

Moesia Inferior. Această inscripţie a fost datată în ultimă instanţă la mijlocul secolului

al II-lea, însă ea ar putea fi şi cu vreo două decenii mai timpurie şi ar data astfel din

timpul prezenţei acestei cohorte în Moesia Inferior581.

32. Cohors I Lusitanorum Cyrenaica582

Această cohortă este probabil identică cu cea atestată la Cyrene în vremea

domniei lui Tiberius583, unde a staţionat dealtfel până în primii ani de domnie ai lui

Vespasian584. A fost transferată apoi pe teritoriul Moesiei Inferior, unde apare pentru

prima dată în diploma de la Cataloi din anul 92585. Este atestată, apoi, în diplomele

militare din anii 99, 105, 99/110, 121, 127, 138, 145, 146, 157586, după cum se

observă pe parcursul întregului secol al II-lea staţionând în aceeaşi provincie. Într-o

inscripţie de la Malak Preslavetz, cohorta I Lusitanorum are şi supranumele imperial

de Maximiana, în timp ce legat al Moesiei Inferior era Domitius Antigonus587. În

580 Velkov, loc. cit. 581 AnnÉp 1900, 13 = CIL III 144424 = ILB 210; Kraft, Rekrutierung, p. 179, nr. 1571; Velkov, ActaArchHung 41, 1989, p. 254, nr. 10, cu datarea menţionată în text; Bălteanu, AO 15, 2000, p. 33. Vezi încă observaţiile Ligiei Ruscu, Epigraphica Anatolica 38, 2005, p. 128-129, care consideră că Mestrius ar fi un cognomen de origine italică. D. Dana mi-a atras atenţia într-un comentariu personal că nomen-ul Mestrius, într-adevăr de origine italică, este folosit pe post de cognomen numai în Macedonia orientală şi în sudul provinciei Moesia superior. În concluzie, şi în acest caz este vorba de o recrutare locală. Oppermann, Thrakische Reiter, p. 153, datează relieful în vremea Severilor. 582 Cichorius, Cohors, col. 312; Wagner, Dislokation, p. 163-164; Kraft, Rekrutierung, p. 180, nr. 1590-1592; Gerasimova, ArheologijaSofia 12, 1970, 4, p. 26; Roldan Hervas, Ejercito, p. 121-123; Aricescu, Armata, p. 61-62; Beneš, Auxilia, p. 44-45; Suceveanu, Dobroudja, p. 65; Spaul, Cohors2, p. 59-60; Petolescu, Popescu, în Studia Historica et Theologica, p. 85-86; Matei-Popescu, SCIVA 52-53, 2001-2002 (2004), p. 217-219, nr. 29; Ţentea, Matei-Popescu, ActaMN 39-40/I, 2002-2003(2004), p. 288. 583 AnnÉp 1978, 830 = S. Demougin, Latomus 37, 1978, p. 620-624, PME, S 84 bis. Pentru semnificaţia epitetului Cyrenaica, vezi Ritterling, JRS 17, 1927, p. 28-29; Webster, op. cit., p. 55, n. 5; Saddington, Development, p. 165: [T]ib. Iulius Aug[usti filius] divi nepos Cae[sar] / M. M. f. P[roculus praef.] / coh(ortis) Lusitanoru[m Cyrenaicae ?]. 584 Wagner, Dislokation, p. 163. Această trupă este diferită de cea care staţiona în Pannonia încă din 60 (CIL XVI 4; Fitz, ActaArchHung 14, 1962, 1-2, p. 65). 585 Petolescu, Popescu, ZPE 148, 2004, p. 269-276. 586 14 august 99 (diploma de la Plovdiv, CIL XVI 45); 13 mai 105 (diploma descoperită în Ungaria, CIL XVI 50); 99/110 (RMD IV 221); mai/decembrie 121 (P. Weiss, Chiron 38, 2008, p. 296-300, nr. 10); 20 august 127 (Roxan, ZPE 118, 1997, p. 287-296 = AnnÉp 1997, 1780 = RMD IV 241); 28 februarie 138 (diploma de la Târnovo, CIL XVI 83); 7 aprilie 145 (RMD III 165 + Weiß, ZPE 134, 2001, p. 261-262 = RMD V 399; P. Weiss, Chiron 38, 2008, p. 314-316, nr. 16); 146 (Weiß, ZPE 124, 1999, p. 279-286 = AnnÉp 1999, 1359 = RMD IV 270; şi într-o copie după aceeaşi constituţie, Eck, MacDonald, Pangerl (în pregătire)); 157 (diploma de la Brestovene, RMD I 50). 587 AnnÉp 1964, 180: PRO ......[Domi]/tius Antigonus / v. c. leg. Aug. pr. pr. / ex quaest(ura) coh. / I Lusit. [[Maximinia/nae]] consecravit / dedicavit. Pe locul fostului oraş antic Candidiana-Nigrinianis, TIR L 35, p. 53; Gudea, JRGZM 52, 2005, p. 432 (II. 25). Velkov, Klio 39, 1961, p. 215-221 = idem, Roman Cities in Bulgaria. Collected Studies, Amsterdam, 1980, p. 103-109. Vezi Stein, Legaten, p. 97,

282

aceste condiţii putem admite că în toată perioada romană timpurie, această cohortă a

staţionat în provincia Moesia Inferior. S-a presupus, pe baza informaţiilor epigrafice,

că şi-a avut garnizoana în lagărul roman de la Cius (Gârliciu)588. S-a presupus pe

baza altor informaţii epigrafice, că şi-ar fi avut lagărul nu departe de Lazu, unde s-a

găsit o inscripţie pusă în cinstea unui prefect al acestei cohorte589. Velkov a presupus

că lagărul trebuia să fi fost undeva pe linia Dunării, din moment ce această trupă

supraveghea sectorul dintre Cius şi Transmarisca590.

Dintre comandanţii care au activat pe perioada în care a staţionat aici, în

primul rând trebuie pomenit cel din inscripţia menţionată mai sus, din al cărui nume s-

a păstrat doar patronimul şi cognomen-ul: C. f. Torquatus, praefectus591. Într-o

inscripţie de la Roma s-a păstrat numele lui Rutilius Pudens Crispinus, despre care s-a

afirmat că în vremea lui Caracalla ar fi comandat această cohortă, însă această

atribuire este cu totul nesigură592. Într-o inscripţie de la Eshikissar (Stratonicea-Caria)

s-a păstrat epitaful lui Flavius Severus, soldat încă în activitate într-o cohortă de

lusitani, fără a se oferi şi alte informaţii. Nu avem siguranţa că aparţine cohortei din

Moesia Inferior593. Sigur din această cohortă trebuie să fi făcut parte veteranii care au

rămas, se pare, în provincia în care şi-au satisfăcut stagiul militar. Astfel, în inscripţia

deja citată, de la Cius, apare un veteran al acestei cohorte: M Ulpius Domitius

Anthius594. Într-o inscripţie de la Tomis, apare un alt veteran din această cohortă şi

anume Q. Allidius Celer, care servise 26 de ani595, iar într-o inscripţie de la

Adamclisi, anticul Tropaeum Traiani, apare un fost decurion sau un fost duplicarius,

pentru legaţia lui Domitius Antigonus în această provincie. Vezi încă PME, D 16; Wesch-Klein, Soziale Aspekte, p. 14-15. 588 CIL III 12480 = ISM V 118; Aricescu, Armata, p. 62; Suceveanu, loc. cit.; Pentru fortificaţie, vezi TIR L 35, p. 33; Zahariade, Gudea, Fortifications, p. 75-76; Gudea, JRGZM 52, 2005, p. 451 (III. 43). 589 Doruţiu-Boilă, în Epigraphica. Travaux dédiés au VIIe Congrès d’épigraphie grecque et latine ( Constantza 9-15 septembre 1977), Bucureşti, 1977, p. 177-180 = AnnÉp 1977, 747 = ISM II 80. Pentru descoperirile de epocă romană de la Lazu, TIR L 35, p. 48. 590 Velkov, Klio 31, 1961, p. 218 = idem, op. cit., p. 206. 591 Doruţiu-Boilă, p. 177-180 = AnnÉp 1977, 747 = ISM II 80; PME, T 47 b. 592 AnnÉp 1929, 158, PME, R 20. Vezi şi AnnÉp 1995, 124. 593 CIL III 12257; Spaul, Cohors2, p. 59. 594 CIL III 12480 = ISM V 118; Wagner, Dislokation, p. 164, n.619: “M. Ulpius Domitius aus Antho (?)”; Kraft, Rekrutierung, p. 180, nr. 1592 “Anthius (?) griech. Bereich”; Doruţiu –Boilă, ISM V, p.141. “ Anthius este un cognomen grecesc,...”; Bălteanu, AO 15, 2000, p. 34, nr. 2. 595 Tudor, Materiale 2, 1956, p. 579-580, nr. 47 = AnnÉp 1957, 189 = ISM II 196; Aricescu, în Studien zu den Militärgrenzen Roms. II. Vorträge des 10. Internationalen Limeskongresses in der Germania Inferior 1974, Köln-Bonn, 1977,p. 265; Bălteanu, AO 15, 2000, p. 35. Lipsa formulei dis manibus permite datarea inscripţiei în primele două decenii ale secolului al II-lea.

283

C. Artorius Saturninus, din Siscia, despre care s-a afirmat că ar fi putut face parte şi

din cohorta cu acelaşi nume din Pannonia inferioară596.

33. Cohors II Mattiacorum milliaria equitata597

Această trupă militară a fost recrutată din tribul germanic al mattiacilor

(Tacitus, Hist. IV, 37)598, cel mai probabil în epoca flaviană, după părerea lui G.

Alföldy599 sau poate chiar mai devreme, după cum pare a indica evidenţa diplomelor

militare. Astfel, o cohortă Mattiacorum apare în diplomele militare de la Montana,

Berkovitsa şi una cu loc de descoperire necunoscut, copii după aceeaşi constituţie

imperială din 7 februarie 78, fiind probabil vorba de cohors I Mattiacorum600.

În diploma militară de la Oltina, din anul 99, apare pentru prima dată atestată o

cohortă II Mattiacorum601. S-a presupus că ar mai putea să apară pe o diplomă

militară găsită la Dambach, însă, doar dacă, s-ar putea demonstra convingător că este

pentru provincia Moesia Inferior602. Este prezentă în diplomele militare ale acestei

provincii din anii 111, 125, 127, 134, 138, 145, 146 şi 147603, fiind transferată apoi în

596 CIL III 142149 = Aricescu, Armata, p. 224, SE 98 şi comentariul la p. 62 = Conrad, Grabstelen, p. 197, nr. 264; Kraft, Rekrutierung, p. 180, nr. 1591 şi p. 51; Bălteanu, AO 15, 2000, p. 34, nr. 1; Suceveanu, Dobroudja, p. 65, a mers chiar mai departe şi a considerat că, întrucât lipseşte epitetul Cyrenaica, nu avem siguranţă că aceştia provin din cohorta de pe teritoriul provinciei Moesia Inferior. Pentru decurio cohortis, vezi Domaszewski, RO2, p. 57 (p. XVII). 597 Cichorius, Cohors, col. 314-315; Wagner, Dislokation, p. 165-166; Kraft, Rekrutierung, p. 180, nr. 1620-1621; Aricescu, Armata, p. 67; Beneš, Auxilia, p. 45-47; Sarnowski, L’armée, p. 74; Suceveanu, Dobroudja, p. 66; Spaul, Cohors2, p. 243-244; Matei-Popescu, SCIVA 52-53, 2001-2002 (2004), p. 219-221, nr. 30; Ţentea, Matei-Popescu, ActaMN 39-40/I, 2002-2003(2004), p. 288-289; Petrovszky, Mitteilungen des historischen Vereins der Pfalz 102, 2004, p. 34-37, nr. 4. 598 Pentru evoluţia raporturilor dintre imperiul roman şi mattiaci vezi J. Klose, Roms Klientel-Randstaaten am Rhein und an der Donau. Beiträge zu ihrer Geschichte und rechtlichen Stellung im 1. und 2. Jahrhundert n. CHr., Breslau, 1934, p. 53-57. 599 Alföldy, Hilfstruppen, p. 83. 600 CIL XVI 22; RMD IV 208; W. Eck, A. Pangerl, Chiron 38, 2008, p. 318-321, nr. 1. Vezi încă Wagner, Dislokation, p. 164-165, cu aducerea în discuţie a unei inscripţii de la Tenča (de fapt descoperită la Obedinenie), la sud de Novae, în care apare un anume L. Spurennius Rufus b(ucinator), al cohortei Mattiacorum (CIL III 12437 = Gerov, Beiträge, II, p. 72 (p. 190, nr. 15) = ILB 395 = Conrad, Grabstelen, p. 214-215, nr. 327; Kraft, Rekrutierung, p. 180, nr. 1611) şi cu menţionarea unei inscripţii de la Praeneste, unde apare L. Clodius Ingenuus, praef. coh. Mattiacor., din epoca flaviană sau traianee timpurie (CIL VI 37274; PME, C 201). Totuşi se pare că inscripţia de la Obedinenie datează mai degrabă de la începutul secolului al III-lea, după opinia lui S. Conrad. În aceste condiţii ea se referă cel mai probabil la cohorta II Mattiacorum, dar fără menţionare numărului de ordine. 601 CIL XVI 44 din 14 august 99. 602 RMD 85, datată cu destulă precizie, în data de 27 septembrie 112. Vezi acum Fl. Matei-Popescu, ActaMN 41-42/I, 2004-2005 (2007), p. 55-60. 603 25 septembrie 111 (RMD IV 222); 1 iunie 125 (Roxan, Eck, ZPE 116, 1997, p. 193-203 = AnnÉp 1997, 1772 = RMD IV 235); 20 august 127 (Roxan, ZPE 118, 1997, p. 287-295 = AnnÉp 1997, 1780 = RMD IV 241); 2 aprilie 134 (CIL XVI 78); 28 februarie 138 (diploma de la Târnovo, CIL XVI 83); 7 aprilie 145 (RMD III 165 + Weiß, ZPE 134, 2001, p. 261-262 = RMD V 399; P. Weiss, Chiron 38, 2008, p. 314-316, nr. 16); 146 (Weiß, ZPE 124, 1999, p. 279-286 = AnnÉp 1999, 1359 = RMD IV 270;

284

Thracia, unde este documentată prin diplome militare în perioada 155-166/169604.

Însă în anul 198 este atestată din nou în limitele provinciei Moesia Inferior la

Troianhissar, lângă Lometz (Sostra)605. În momentul transferului în Thracia, a venit în

Moesia Inferior cohorta I Cisipadensium, fără a se putea afirma dacă a fost un schimb

de trupe între cele două provincii sau a fost un rezultat al unor retrasări de frontieră,

exact ca cele din vremea domniei lui Septimius Severus, depre care deţinem

informaţii epigrafice606.

Din perioada staţionării în provincia Moesia Inferior, foarte probabil de la

începutul acestei perioade, s-au găsit ştampile cu această trupă la Barboşi607 şi la

Dinogetia608, prilej pentru a se considera că aici a fost cantonată o vreme, având în

grijă ambele maluri ale fluviului Dunărea609. În perioada 144-198 a fost transformată

în cohors milliaria, în opinia lui Birley610, poate odată cu transferul ei în Thracia.

După părerea lui Strobel, a luat parte la războaiele dacice, participând la operaţiunile

militare din zona de N-E a Dobrogei şi din zona Siretului611.

Poate după războaiele dacice cohorta să fi fost aşezată la Sexaginta Prista, de

unde au apărut cărămizi ştampilate şi chiar pe doi stâlpi miliari identici din anul 144.

De aici a fost probabil transferată în Thracia, în locul ei, la Sexaginta Prista, fiind

adusă cohors II Flavia Brittonum612.

Din perioada staţionării acestei cohorte pe teritoriul Moesiei Inferioare se

cunosc următorii comandanţi, în ordine cronologică: T. Flavius Laco, în diploma şi într-o copie după aceeaşi constituţie imperială, Eck, MacDonald, Pangerl (în pregătire)); 147 (P. Weiss, Chiron 38, 2008, p. 307-309, nr. 13). 604 Roxan, Weiß, Chiron 28, 1998, p. 382-420, nr. 2-7, la care trebuie adăugată acum o nouă diplomă militară pentru provincia Thracia din 10 martie 155, Eck, MacDonald, Pangerl, RÉMA 1, 2004, p. 91-95, nr. IV 1, alături de cohortele I Aelia Athoitarum şi II Lucensium. 605 CIL III 14428 = ILS 8915 = ILB 260, din 20 iulie 198, sub legatul provinciei C. Ovinius Tertullus (Stein, Legaten, p. 84-86; Fitz, Laufbahn, p. 48). În acelaşi loc unde este atestată cohorta I Cisipadensium, vide supra. 606 Gerov, ANRW VII, 1, p. 224-226. 607 Gh. Ştefan, Dacia 5-6, 1935-1936, p. 345, b. Ştampilele au fost adunate de Doruţiu-Boilă, ISM V 306 = S. Sanie, Civiizaţia romană la est de Carpaţi şi romanitatea pe teritoriul Moldovei (sec II î.e.n-III e.n.), Iaşi, 1981, p. 90, nr. 7-9. Pentru rolul şi cronologia castrului de la Barboşi, vezi Pârvan, AARMSI 36, 1913, p. 106-119; TIR L 35, p. 25; Sanie, op. cit., p. 76-79; L. Petculescu, Pontica 15, 1982, p. 249-253(în special, p. 251-252); Zahariade, Gudea, Fortifications, p. 81; Bogdan-Cătăniciu, Muntenia, p. 50-51; Gudea, JRGZM 52, 2005, p. 455-457 (III. 48). 608 La fel, adunate de aceeaşi autoare, ISM V 260. 609 Aricescu, Armata, p.67, reluând o idee mai veche, enunţată de Pârvan, AARMSI 36, 1913, p. 116 şi Ştefan, Dacia, N. S. 2, 1958, p. 317-329, conform căreia ambele puncte aveau, de fapt, acelaşi nume, Dinogetia. Vezi în acelaşi sens, Sanie, op. cit., p. 80. 610 Birley, în Corolla memoriae Erich Swoboda dedicata, Köln-Graz, 1966, p. 65, nr. 8, n. 10. 611 Strobel, Dakerkriege, p. 139. Vezi, încă Rossi, Trajan’s Column, p. 95. 612 AnnÉp 1900, 18 = CIL III 762; AnnÉp 1916, 65 (a Sexaginta Pristis p(e)r coh(ortem) II Matt(iacorum); Dimitrova-Milčeva, în Akten des 14. Internationalen Limeskongresses 1986 in Carnuntum, Viena, 1990, p. 868-869; Zahariade, Gudea, Fortifications, p. 74.

285

militară de la Tărnovo din anul 138613, T. Aurelius Aquila, tribun al cohortei în

inscripţia de la Troianhissar din anul 198614 şi un anume Faustinianus, fiul lui

Marcus, într-o inscripţie de la Carnuntum din Pannonia Superior, în care apare ca

tribun al cohortei II Mattiacorum (milliaria) eq(uitata). Inscripţia este ridicată de

acesta în timp ce era decurion al coloniilor de la Savaria şi de la Carnuntum, în data

de 23 august 219 (ded(icatum) imp(eratore) [[Antonino Aug(usto)]] / II et Sacerdote

cos. / (ante diem) X Kal(endas) Sept(embres))

615. Pe diploma militară din 10 martie

155, pe când trupa se afla deja pe teritoriul provinciei Thracia, apare prefectul

Antonius Annianus616.

Dintre soldaţii care au activat în această cohortă în perioada în care a staţionat

în Moesia Inferior, cunoaştem numele lui Clagissa Clagissae f., de origine bessă, fost

soldat pedestraş, conform diplomei militare de la Tărnovo din anul 138617. Pe diploma

militară din 10 martie 155 apare un ex pedite, Aelius Batonis f. Dassius, Pannonius618,

recrutat în jurul anului 130, probabil din una din cele două provincii Pannonia619,

originea lui fiind, după patronimic şi cognomen, illyră. În aceste, condiţii Aelius

Dassius a servit o bună parte din perioada petrecută în armată în provincia Moesia

inferior. Probabil tot în această cohortă a servit şi L. Spurennius Rufus, bucinator

cohortis Mattiacorum, după cum atestă o inscripţie descoperită la Obedinenie620.

O altă informaţie despre această unitate provine dintr-o inscripţie descoperită

la Barbaros (provincia Tekirdag, Turcia, Propontida), de fapt o stelă funerară ridicată

pentru Aurelius Diophantus de către colegul său Aurelius Martialius, miles cohortis

Mattiacorum621. Din păcate nu ştim despre care din cele două cohorte Mattiacorum

613 CIL XVI 83; PME, F 53. 614 AnnÉp 1902, 125 = CIL III 14428 = ILS 8915 = ILB 260; PME, A 212. 615 AnnÉp 1968, 422; PME, F 105. Vezi încă Fitz, Honorific Titles, p. 61, nr. 214. Acesta a servit apoi ca prefect al alei II Septimia Surorum (milliaria), ce a staţionat probabil în provincia Mauretania Tingitana (Spaul, Ala2, p. 211-214, nr. 75). 616 W. Eck, D. MacDonal, A. Pangerl, RÉMA 1, 2004, p. 91-95, nr. IV1. 617 CIL XVI 83; Kraft, Rekrutierung, p. 80, nr. 1621; D. Detschew, Die thrakischen Sprachreste2, Viena, 1976, p. 247-248; Russu, Limba traco-dacilor2, Bucureşti, 1966, p. 98; Bălteanu, AO 15, 2000, p.35, nr. 1. 618 W. Eck, D. MacDonal, A. Pangerl, RÉMA 1, 2004, p. 91-95, nr. IV1, în special p. 95. 619 Se verifică regula stabilită de M. P. Speidel, în W. Eck, H. Wolff (eds.), Heer und Integrationspolitik, p. 467: „The native province of an auxiliary soldier is given as his home only if he was sent abroad as a recruit. By contrast, his civitas (tribe or town) is given as his home if he had enrolled in a unit stationed or raised in his own province”. 620 CIL III 12437 = ILB 395 = Conrad, Grabstelen, p. 214-215, nr. 328. 621 M. H. Sayar, în F. Beutler, W. Hameter, „Eine ganz normale Inschrift“...und ähnliches zum Geburtstag von Ekkehard Weber. Festschrift zum 30. April 2005, Althistorisch-Epigraphische Studien, Band 5, Viena, 2005, p. 343-345: Aurelius Martialius miles c(o)hortis Ma/ttiacorum turma [...]ontis collegam / et cuntubernalem suum Aure[liu]m Diop/hanen eiosdem cohortis turmae se/pelevit et in

286

este vorba, întrucât numeralul nu este notat. Totuşi, având în vedere decorul stelei, în

forma unui Cavaler trac622, ar putea intra în discuţie şi trupa atestată şi în Thracia şi în

Moesia Inferior. După caracterele paleografice, numele celor doi soldaţi şi stângăciile

de limbă, inscripţia datează din secolul al III-lea, mai degrabă după jumătatea acestui

secol.

Pe o inscripţie extrem de fragmentară, descoperită la Rusciuk, în Bugaria,

apare un anume Capito în legătură cu această cohortă623. Din păcate nu ştim ce

funcţie va fi avut acesta în cadrul acestei cohorte şi în ce perioadă.

34. Cohors I Flavia Numidarum equitata624

Despre această cohortă, până de curând, am avut puţine informaţii. Apare

pentru prima dată între cohortele provinciei Moesia Inferior, în diploma militară din

111625. Dacă lectura este corectă, ar putea să apară şi în diploma militară din anul 97,

publicată de P. Weiß626. Într-o altă diplomă militară, datată între 125-129, apare din

nou această cohortă, cel mai probabil în Moesia Inferior627. Este atestată şi de diploma

din anul 127628 şi de diploma din anul 140629. Apare apoi şi în diploma din anul

145630, precum şi în constituţia imperială din anul 146, din care avem până în prezent

cel puţin trei copii631. De asemenea, cohorta nu lipseşte nici din diploma de la

Brestovene, datată aproximativ 157632. Este apoi dislocată în Orient, unde apare în

honorem eius stellam s/tatuit et inscripsit. Pentru confuzia u – o (cuntubernalem, eiosdem) vezi S. Stati, Limba latină în inscripţiile din Dacia şi Scythia Minor, Bucureşti, 1961, p. 45-46. 622 Ibidem, p. 344, fig. 2. 623 CIL III 12449. 624 Cichorius, Cohors, col. 320 (doar în Lycia şi Pamphylia); Aricescu, Armata, p. 62-63; Beneš, Auxilia, p. 47; Roxan, ZPE 118, 1997, p. 292-293; Hamdoune, Auxilia externa, p. 119 (fără a menţiona staţionarea din Moesia Inferior); Spaul, Cohors2, p. 473; Matei-Popescu, SCIVA 52-53, 2001-2002 (2004), p. 221, nr. 31; Ţentea, Matei-Popescu, ActaMN 39-40/I, 2002-2003(2004), p. 289-290. 625 25 septembrie 111, RMD IV 222. 626 Weiß, ZPE 117, 1997, p. 233-238, nr. 4 = AnnÉp 1997, 1774 = RMD V 338. Vezi şi comentariul acestui rând, la p. 236. 627 Eck, MacDonald, Pangerl, Chiron 32, 2002, p. 413-417, nr. 5 = AnnÉp 2002, 1731 = RMD V 375. 628 Roxan, ZPE 118, 1997, p. 287-296 = AnnÉp 1997, 1780 = RMD IV 241, diploma din 20 august 127. 629 P. Weiss, Chiron 38, 2008, p. 302-307, nr. 12. 630 RMD III 165 + Weiß, ZPE 134, p. 261-262 = RMD V 399; P. Weiss, Chiron 38, 2008, p. 314-316, nr. 16, din 7 aprilie 145. 631 Weiß, ZPE 124, 1999, p. 279-286 = AnnÉp 1999, 1359 = RMD IV 270; Eck, MacDonald, Pangerl (în pregătire); fragment de diplomă militară (C. C. Petolescu, A. T. Popescu, Dacia, N. S. 51, 2007, p. 149-151, nr. 2). 632 RMD I 50.

287

provincia Lycia şi Pamphylia, în trei diplome militare în perioada 165/166 şi 178633.

În ultimele două documente apare ca fiind comandată de tribuni, ceea ce înseamnă că

a fost transformată la un moment dat în milliaria şi întrucât sunt date pentru pedites şi

equites, putem afirma că era şi equitata. Toate aceste diplome provin din zona

balcanică, ceea ce indică că cel puţin până în 153 p.Chr., cohorta nu fusese încă

dislocată634.

Această cohortă este diferită de cohors I Numidarum, care apare în Syria, în

anul 88635, întrucât în anul 134, când cohorta I Flavia Numidarum se afla încă în

Moesia Inferior, Arrian (Ekt. III, 4), menţionează un prefect al cohortei I Numidarum,

aflat în exerciţiul funcţiunii în Cappadocia636.

Din perioada în care aceasta a staţionat pe teritoriul Moesiei Inferioare, se

cunoaşte numele incomplet al unui comandant, L. Manlius L. f. Co[r(nelia tribu)] care

apare pe un fragment de diplomă militară, datat între 125 şi 129637. Nu avem nici un

indiciu despre locul, în care trebuie să-şi fi avut garnizoana.

35. Cohors II Flavia Numidarum equitata638

Despre această cohortă se ştia până nu demult că a staţionat pe teritoriul

provincie Dacia Inferior, unde apare pentru prima dată pe diploma militară din 17

iulie 122639. Pe o inscripţie funerară bilingvă (varianta în limba greacă păstrată

integral), descoperită la Šipka, şi ridicată de un component al cohortei II

Bracaraugustanorum (vide supra) apărea un eques cohortis II Numidarum640. Recent

a fost publicată o diplomă militară, copiată după o constituţie imperială acordată

trupelor auxiliare din Moesia Inferior în anul 116. Printre trupele recenzate se află şi

cohorta II Numidarum641. Publicarea acestui document a pus capăt speculaţiilor

633 Weiß, Epigraphica Anatolica 31, 1999, p. 77-82 = RMD V 438; RMD I 67; CIL XVI 128. Vezi încă W. Eck, în idem, H. Wolff (eds.), Heer und Integrationspolitik, p. 522. Vezi, de asemenea, şi o inscripţie descoperită la Sidē, o dedicaţie imperială din anul 238, AnnÉp 1966, 459. 634 Roxan, ZPE 118, 1997, p. 293; Weiß, Epigraphica Anatolica 31, 1999, p. 82. 635 CIL XVI 35, cu un comentariu la p. 183, în care se propune identificarea celor două trupe. 636 Roxan, ZPE 118, 1997, p. 292. 637 Eck, MacDonald, Pangerl, Chiron 32, 2002, p. 413-417, nr. 5. 638 Cichorius, Cohors, col. 320; Christescu, Ist. mil., p. 190; Wagner, Dislokation, p. 173; Russu, SCIV 23, 1972, 1, p. 73; Beneš, Auxilia, p. 47; Tudor, OR4, p. 336; Vlădescu, Armata, p. 37, nr. 13; Spaul, Cohors2, p. 474; Petolescu, Auxilia, p. 118, nr. 52; Ţentea, Matei-Popescu, ActaMN 39-40/I, 2002-2003(2004), p. 290. 639 RGZM, nr. 20; Petolescu, Auxilia, p. 118. 640 IGB III/1 1741 bis = AnnÉp 1965, 347 = IDRE II 350. 641 W. Eck, A. Pangerl, Dacia, N. S. 50, 2006, p. 102-105, nr. 3.

288

privind provincia căreia îi aparţinuse această unitate, înainte de dislocarea ei pe

teritoriul Daciei inferior, Moesia inferior sau Thracia.

A participat la expediţiile dacice ale lui Traian şi a rămas la nordul Dunării,

făcând apoi parte dintre trupele auxiliare ale Daciei inferior. Pe baza descoperirilor

epigrafice se pare că a ocupat castrul de la Feldioara642.

În inscripţia mai sus menţionată, apar un decurion, comandant al unei turme,

Festus şi un eques, Marcus Traidaci f.643.

35. Cohors I Raetorum equitata644

În diploma militară de la Taliata, datând din anul 75, apare o cohors I

Raetorum645. Întrucât, se cunosc cel puţin două cohorte care poartă acest nume, ce au

staţionat ulterior, una în Raetia şi alta în Cappadocia, este foarte greu de făcut o

diferenţiere646. Surpriza a fost oferită, însă, de noua diplomă militară de la Cataloi,

care datează din anul 92 şi care printre trupele Moesiei Inferioare cuprinde şi o cohors

I Raetorum647. Este vorba, fără nici o umbră de îndoială, de cohorta prezentă deja în

anul 75 pe teritoriul Moesiei. Întrucât diploma din anul 75 a fost acordată pentru un

soldat din această cohortă, s-a presupus că lagărul acesteia trebuie să fi fost chiar

Taliata648. Dacă admitem această supoziţie, atunci înseamnă că într-un anumit

moment trupa şi-a schimbat locul de încartiruire, fiind mutată spre est. De asemenea,

pe baza locului de origine al personajului din diplomă s-a presupus că această cohortă

a fost adusă în Moesia de Licinius Mucianus, alături de alte trupe (Tacitus, Hist. II,

82)649. Într-adevăr, în Orient a staţionat (în provincia, Cappadocia) o trupă cu acest

642 IDR III/4 174-177, de trei tipuri CN, COHNVMID, COHNVMANT. N. Gudea, Castrul roman de la Feldioara. Încercare de monografie arheologică / Das Römerkastell von Feldioara. Versuch einer archäologischen Monographie, Cluj-Napoca, 2008, p. 69-71 (p. 147-149, versiunea în limba germană) şi p. 174-181 (p. 256-257, fig. 23-24; p. 291-293, pl. 30-32), repertoriul complet al materialului tegular, cu ştampilele diferite ale trupei, descoperite în urma cercetărilor arheologice. 643 IGB III/1 1741 bis = AnnÉp 1965, 347 = IDRE II 350: r. 4-5: Mavrko" Traidakou' iJppeu;" cwvrth" deutevra" Noumidw'n tuvrmh" Fhvstou. 644 Cichorius, Cohors, col. 326; Mirković, EpigrSt 5, 1968, p. 178, nr. 3; Gerasimova, ArheologijaSofia 12, 1970, 4, p.26; Beneš, Auxilia, p. 48-49; Spaul, Cohors2, p. 276-278; Petolescu, Popescu, în Studia Historica et Theologica, p. 84-85; Matei-Popescu, SCIVA 52-53, 2001-2002 (2004), p. 222-223, nr. 32; Ţentea, Matei-Popescu, ActaMN 39-40/I, 2002-2003(2004), p. 290. 645 Vučković-Todorić, Starinar 18, 1967, p. 21-28 = RMD I 2. 646 Pentru cohorta care a staţionat în Raetia, avem la dispoziţie foarte multe diplome militare (vezi Spaul, Cohors2, p. 276). Pentru cohorta din Cappadocia, avem o informaţie de la Arrian, Ekt., 1 (Cichorius, Cohors, col. 326). Trebuie amintit aici că o altă cohortă I Raetorum equitata c. R. a activat în Germania Inferior, până în timpul domniei lui Elagabalus (Alföldy, Hilfstruppen, p. 68-69). 647 Petolescu, Popescu, ZPE 148, 2004, p. 269-276. 648 Gerasimova, loc. cit. 649 Vučković-Todorić, Starinar 18, 1967, p. 24; Roxan, RMD I, p. 31, nota 7.

289

nume, atestată între aproximativ 17-70 şi apoi la Eumeneia, între aproximativ 70-130,

în opinia lui Ramsay650. Probabil această unitate este identică cu cea atestată în

singura diplomă militară a provinciei Asia, cunoscută până în acest moment, din anul

148651, având în vedere că mai mulţi soldaţi ai acestei trupe apar în inscripţiile de la

Ephesos652. Această cohortă a fost mutată spre vest, odată cu tulburările din perioada

războaielor civile, ea fiind apoi retrimisă în Orient, cel puţin aşa ar rezulta din

interpretarea originii orientale a soldatului Hera, fiul lui Serapio din Antiochia653.

Aceste supoziţii sunt puternic susţinute acum de prezenţa acestei unităţi pe diploma

din anul 101, pentru trupele din Galatia et Cappadocia654. Este apoi atestată în anul

135 de către Arrian (Ekt. 1), fiind apoi transferată pe teritoriul provinciei Asia, cândva

înainte de anul 148, cel mai probabil imediat după anul 135655.

Din păcate, nu mai avem nici un fel de informaţie ulterioară despre această

cohortă, pe teritoriul Moesiei Inferioare, până în momentul în care a fost retransferată

în Orient656.

Există posibilitatea ca această cohortă să nu fie identică cu cea atestată în

Cappadocia, la Eumeneia, şi în provincia Asia mai ales că, la un moment dat, această

cohortă este atestată ca fiind milliaria657, deşi în diploma din 148 era comandată de un

prefect, ci altă cohortă care a venit într-adevăr din Orient şi care, după războaiele

dacice, a fost dislocată în Raetia658. Totuşi putem considera că această cohortă ar fi

putut fi transformată în cohortă milliaria cândva la începutul secolul al III-lea şi

atunci problema ar fi rezolvată.

Având în vedere că sunt atât de multe cohorte I Raetorum, este foarte greu de

făcut o diferenţiere între comandanţii atestaţi ai acestor trupe. Pentru cohorta care

650 W.M. Ramsay, JRS 19, 1929, p. 153-160; M. Christol, T. Drew-Bear, Inscriptions militaires d’Aulutrene et d’Apamée de Phrygie, în Y. Le Bohec, La hiérachie (Rangordnung) de l’armée romaine sous le Haut-Empire. Actes du Congrès de Lyon (15-18 septembre 1994) rassemblés et édités par Yann Le Bohec, Paris, 1995, p. 63-66. 651 B. Overbeck, Chiron 11, 1981, p. 265-276 = RMD 100; Knight, ZPE 85, 1991, p. 205-206. 652 AnnÉp 1988, 1023; 1018; Christol, Drew-Bear, op. cit., p. 64-66. 653 Vučković-Todorić, Starinar 18, 1967, p. 21-28 = RMD 2; Bălteanu, AO 15, 2000, p. 37. 654 RGZM, p. 18, nota 1; M. A. Speidel, în A. S. Lewin, P. Pellegrini (eds.), The Late Roman Army in the Near East from Diocletian to the Arab Conquest. Proceedings of a colloquium held at Potenza, Acerenza and Matera, Italy (May 2005), BAR Int. Ser. 1717, 2007, p. 83, nr. 20. 655 Ibidem, p. 85. 656 Cu excepţia unei ştampile, CIR, interpretată de Tudor ca fiind vorba de cohors I Raetorum. Vide contra Beneš, Auxilia, p. 49 şi Strobel, Dakerkriege, p. 142, nota 282. 657 IGRRP IV 728; PME, F 104. 658 Aşa credea şi Mirković, loc. cit., doar că era de părere că a fost mutată încă din vremea lui Domitian în Raetia. La fel şi Gerasimova, loc. cit., care nu afirmă explicit că această cohortă ar fi venit din Orient, dar afirmă că a fost trimisă în Orient după războaiele dacice.

290

interesează aici, sigur este bineînţeles doar cel atestat în diploma militară de la Taliata

din 27 aprilie 75659. Ar mai fi putut comanda această cohortă şi P. Besius Betuinianus

C. Marius Memmius Sabinus, atestat într-o inscripţie de la Tingi, din Mauretania

Tingitana şi care a primit dona militaria din partea împăratului Traian, pentru războiul

cu dacii, în timp ce era prefect al alei I Vespasiana Dardanorum660.

În această cohortă ar fi posibil să fi activat şi C. Cassius C. f. Pup. Primus care

este atestat ca praefectus cohortis I Raet(orum), într-o inscripţie din Gallia

Narbonensis661. În ceea ce-l priveşte pe C. Caelius C. f. Ouf. Martialis, se pare că a

comandat cohorta din Raetia, în aceste condiţii se poate trage concluzia, fie că cele

două cohorte sunt diferite, fie că cohorta I Raetorum ce staţionase în Moesia Inferior,

a fost dislocată în Raetia imediat după primul război dacic. A doua militia a lui

Martialis fiind aceea de tribun al legiunii XIII Gemina în timpul celei de a doua

expediţii dacice, în care a fost învinsă întreaga Dacie, după cum glăsuieşte

inscripţia662.

Nu cunoaştem numele nici unui soldat, din perioada staţionării acestei cohorte

pe teritoriul provinciei Moesia Inferior

36. Cohors II red(ucum)

Pe baza statuii lui Gallienus, descoperită în principia fortificaţiei de la Sostra,

şi care datează din timpul primului an de domnie a lui Valerianus şi Gallienus, pe

vremea guvernatorului G. Iulius Victor, un anume Aurelius Domitianus, centurion al

unei legiunii necunoscute, este atestat praepositus cohortis II RED(...)663. În Notitia

Dignitatum (Or. XLII), un tribunus cohortis secundorum reducum Siosta apare printre

comandanţii aflaţi la dispoziţia guvernatorului din Dacia Ripensis. În lumina noii

659 Vučković-Todorić, Starinar 18, 1967, p. 21-28 = RMD 2, C. Quintius Laberius Tutor Sabinianus, PME, Q 3, de origine probabil occidentală. 660 CIL VIII 9990 = ILS 1352 = IPD4 796 = IDRE II 468; PIR I2, p. 364, nr. 112; Pflaum, Carrières, p. 168-169, nr. 73, PME, B 21. 661 CIL XII 4232; PME, C 96. 662 AnnÉp 1934, 2 = IPD4 2 811 = IDRE II 367; PIR II , p. 265, nr. 136; Pflaum, Carrières, p. 170, nr. 74, PME, C 31. 663 I. Hristov, Sostra. Rimskijat grad v polite na Hemus, Faber (Veliko Tărnovo), 2006, p. 30-32, no. 9; Idem, Krepostta Sostra, imperator Galien i kohortata na „văzvrašentzite”, Faber (Veliko Tărnovo), 2008, p. 31-38: Imp(eratori) Caesar(i) / P. Lic(inio) Gall(i)enio / p(io) f(elici) Aug(usto) / pontific(i) max(imo) / trib(unicia) pot(estate) co(n)s(uli) / proco(n)s(uli) dedicante G. Iul(io) / Victore leg(ato) / Augg(ustorum) pr(o) pr(aetore) per / Aur(elio) Domitia/no (sic!) (centurione) leg(ionis) praep(osito) / coh(ortis) II Red(ucum) devotus / numini ipsius / de quaestura coh(ortis) / posuit / pr pr ?; pe latura stângă a monumentului apare o dată: [P]ostea VI Idus Octobres / Galli[eno et Valeriano co(n)s(ulibus) ?]. Guvernatorul mai este atestat de un miliar descoperit la Tomis M. Bărbulescu, A. Rădulescu, Pontica 24, 1991, p. 132-136, no. 3; AnnÉp 1993, 1376.

291

inscripţii, este acum evident că forma Siosta este o formă coruptă, sub care se ascunde

Sostra.

37. Cohors I Claudia Sugambrorum (Sugambrum) veterana equitata664

Cohortele de sugambrii au fost recrutate încă din vremea lui Augustus, dintre

cei colonizaţi pe malul stâng al Rinului (Tacitus, Ann. XII, 39; Suetonius, Aug.,

21)665. Această cohortă este dislocată încă din vremea lui Tiberius în provincia

Moesia, unde apare pentru prima dată în anul 26, cu prilejul înăbuşirii răscoalei

tracilor de către C. Poppaeus Sabinus (Tacitus, Ann. IV, 47)666. Este atestată apoi de

diploma militară de la Taliata, din anul 75, sub numele de I Sugambrorum

veterana667. Sub acelaşi nume este recenzată şi în anul 92, printre trupele care

staţionau în provincia Moesia Inferior668. Ar fi posibil ca numele acestei cohorte să se

întregească şi pe fragmentul de diplomă din anul 97669. Apare apoi, cu aceeaşi

titulatură, în diploma militară de la Oltina, din 14 august 99670 şi pe fragmentul datat

în acelaşi an, dacă admitem întregirea propusă671. De asemenea, numele acestei

cohorte sau al omonimei sale tironum apare şi pe un fragment de diplomă, datat mai

larg între 99/110672. Ultima atestare din timpul domniei lui Traian datează din 25

septembrie 111, unde apare sub forma I SVGAMBROR VETERANA, în timp ce

omonima sa apare sub forma I CLAVDIA SVGAMBROR TIRONVM673.

664 Cichorius, RE IV, col. 333; Wagner, Dislokation, p. 185-186; Kraft, Rekrutierung, p. 185, nr. 1820-1821; Mirković, EpigrSt 5, 1968, p. 178, nr. 2; Gerasimova, ArheologijaSofia 12, 1970, 4, p.24; Aricescu, Armata, p. 63; Beneš, Auxilia, p. 51-52; Suceveanu, Dobroudja, p. 65; Spaul, Cohors2, p. 245-246; Petolescu, Popescu, în Studia Historica et Theologica, p. 86-87; Matei-Popescu, SCIVA 52-53, 2001-2002 (2004), p. 223-225, nr. 33; Ţentea, Matei-Popescu, ActaMN 39-40/I, 2002-2003(2004), p. 293; M. Tatscheva, în L. Mihailescu-Bîrliba, O. Bounegru (ed.), Studia historiae et religionis Daco-Romanae. In honorem Silvii Saniei, Bucureşti, 2006, p. 372-373. 665 Alföldy, Hilfstruppen, p. 84; Vittinghoff, în Atti dei Convegni dei Lincei 23. Convegno Internazionale Renania Romana (Roma, 14-16 aprile 1975), Roma, 1976, p. 76; Saddington, Development, p. 155. 666 Alföldy, Hilfstruppen, p. 85; Saddington, Development, p. 86 şi p. 139; Sarnowski, L’armée, p. 21 şi p. 25. 667 Vučković-Todorić, Starinar 18, 1967, p. 21-28 (în special p. 24-25) = RMD I 2. 668 Petolescu, Popescu, ZPE 148, 2004, p. 269-276. 669 Weiß, ZPE 117, 1997, p. 233-238, nr. 4 = AnnÉp 1997, 1774 = RMD V 338. 670 CIL XVI 44. 671 Weiß, ZPE 124, 1999, p. 287-289, nr. 1. 672 RMD IV 221: [et] I Su[gambrorum vet. vel tironum]. 673 RMD IV 222.

292

Pe o diplomă militară din anul 121, lunile mai/decembrie, pe locul întâi între

cohorte apare o cohortă I CLA[VDIA...], fiind presupusă prezenţa acestei cohorte674.

Evident, nici numele omonimei sale tironum nu poate fi exclus.

Pe diploma militară din anul 134, apare o cohortă, care a fost considerată

identică cu I Claudia Sugambrorum veterana: I CL SVGAMB, fără menţiunea de

veterana675. Acest fapt este destul de ciudat, cu atât mai mult, cu cât în diplomele

militare din anii 145, 146, 147, 157 şi într-o nouă diplomă militară datată în jur de

155, epitetul veterana este prezent, fără excepţie676. De asemenea, în toate inscripţiile,

în care apare numele acestei cohorte şi chiar pe cărămizile ştampilate, de la Montana,

epitetul de veterana nu lipseşte. În aceste condiţii, considerăm, că în diploma de la

Giurgiu, nu este vorba de această cohortă, ci de omonima sa: I Claudia Sugambrorum

tironum677.

O importantă inscripţie pentru istoria acestei cohorte a fost descoperită la

Ishekli, pe locul anticei Eumeneia, în care aflăm că prefectul acestei cohorte, M. Iulius

Pisonianus qui et Dion, originar din Tyr, a adus în Asia din prezidiul de la Montana

un numerus, r. 16-18: qui a Moesia(e) inf. Montan(ensi)/ praesidio numerum / in Asia

perduxit678. Inscripţia este din vremea lui Hadrian, fiind vorba probabil de o

vexillaţie, formată din trupele din Moesia Inferior şi trimisă să ia parte la războiul

iudaic al acestuia679. Sau, poate întreaga cohortă a fost detaşată, o vreme în Orient,

acest fapt explicând, poate, absenţa acesteia din diploma din 134680.

674 P. Weiss, Chiron 38, 2008, p. 296-300, nr. 10. 675 2 aprilie 134 (CIL XVI 78). Forma completă a numelui este redată de diploma din 146: cohors I Claudia Sugambrum veter. (Weiß, ZPE 124, 1999, p. 279-286 = AnnÉp 1999, 1359 = RMD IV 270). 676 7 aprilie 145 (RMD III 165 + Weiß, ZPE 134, 2001, p. 261-262 = RMD V 399; P. Weiss, Chiron 38, 2008, p. 314-316, nr. 16); 146 (Weiß, ZPE 124, 1999, p. 279-286 = AnnÉp 1999, 1359 = RMD IV 270; într-o altă diplomă după aceeaşi constituţie imperială (Eck, MacDonald, Pangerl, în pregătire); de asemenea, într-un fragment de diplomă care pare să dateze din acelaşi an (C. C. Petolescu, A. T. Popescu, Dacia, N. S. 51, 2007, p. 149-151, nr. 2); 147 (P. Weiss, Chiron 38, 2008, p, 307-309, nr. 13); 157 (diploma militară de la Brestovene, RMD I 50); cca 155 (Weiß, ZPE 134, 2001, p. 262-264 = RMD V 414). 677 Vide infra, la cohorta I Claudia Sugambrorum tironum. 678 W.H. Buckler, W.M. Coldes, C.W.M. Cocs, JRS 16, 1926, p. 74-78, nr. 201 = AnnÉp 1927, 95 = Montana, II, p. 60, nr. 151: Pro salute Imp. Caes. divi Traiani / Parth(ici) fil. divi Nervae nepotis Traiani / Hadriani Aug. domuique eius senatui Populiq(ue) / R(omani) et coh(ortis) I Cl(audiae) Sygambrum / veteranae equitatae et M. Iulius M. / f. Fabia Pisonianus qui et Dion, praef(ectus) / fabrum et praef(ectus) coh(ortis) s. s. / domo Tyro metropolis Phoenices et Coeles Syriae / qui a Moesia(e) inf(erioris) Montan(ensi) praesidio / numerum in Asia(m) perduxit / v. s. l. m.; Knight, ZPE 85, 1991, p. 204-205; PME, I 95; Devijver, în The Equestrians Officers of the Roman Imperial Army, Mavors VI, Amsterdam, 1989, p. 345, nr. 16. Vezi încă M. P. Speidel, ANRW II. 3, 1975, p. 205. 679 Buckler, Coldes, Cocs, JRS 16, 1926, p. 78. 680 Wagner, Dislokation, p. 186; Beneš, Auxilia, p. 52.

293

Informaţia, din inscripţia asiatică, mai sus citată, este susţinută de prezenţa la

Montana a cărămizilor ştampilate, cu numele acestei cohorte681.

De asemene o vexillaţie, din această cohortă, staţiona spre sfârşitul secolului

al II-lea la Chersones682.

Dintre comandanţii acestei cohorte, care au activat în timpul staţionării

acesteia în Moesia Inferior, pe lângă M. Iulius Pisonianus, amintim un personaj cu un

nume greu de reconstituit, atestat printr-o inscripţie de epocă flaviană, la Roma683. T.

Iulius T. f. Fab. Saturninus, atestat într-o inscripţie la Capidava, a comandat cohorta I

Claudia equitata din Cappadocia684, la fel cum s-a întâmplat şi cu un anume Obidius,

atestat tribun al aceleiaşi cohorte într-o inscripţie de la Iuvanum din Italia (Regio

IV)685.

Dintre soldaţii sau veteranii acestei cohorte, amintim pe C. Iulius Valens, mort

în timpul serviciului militar la Chersonesos, cândva spre sfârşitul secolului al II-lea686

şi un ignotus, atestat de o inscripţie greacă de la Todoričene687. Interesant de

menţionat că în acelaşi loc a fost descoperită o altă inscripţie în limba greacă care

atestă pe un anume Flavi(u)s Bassus vel Bassi (f.), veteranus decurio688. Din păcate,

pe inscripţie nu a fost notată şi trupa în care a servit acesta, dar, având în vedere locul

de descoperire, activitatea acestuia ar putea fi legată de această cohortă.

Ipoteza unei staţionări a acestei cohorte la Sucidava (Izvoarele) este puţin

credibilă, întrucât ea se bazează pe descoperirea unei cărămizi ştampilate de tipul

COCVS, întregită de editor sub forma: CO(hors I) C(laudia) V(eterana)

S(ugambrorum)689. Totuşi, după cum am văzut, ştampilele descoperite la Montana

sunt de alt tip şi mult mai explicite, astfel încât nu se poate afirma cu siguranţă că

această abreviere ascunde numele acestei cohorte.

681 Ştampilele sunt de tipul: COH I SVG VE, CIL III 12529; TIR K 34, p. 23; Zahariade, Gudea, Fortifications, p. 89-90. 682 Zubar, N.A. Son, VDI 234, 2000, p. 39-47 = AnnÉp 2000, 1276. 683 CIL VI 1543; PME, V 125. 684 AnnÉp 1934, 107 = ISM V 10; PME, I 120. 685 CIL IX 2958; PME, O 2. Pentru această cohortă, vezi Cichorius, Cohors, col. 273; Wagner, Dislokation, p. 122. Cei doi sunt listaţi printre comandanţii cohortei aflate aici în discuţie, de Spaul, Cohors2, p. 245, care consideră astfel că cele două trupe sunt identice. 686 Zubar, N.A. Son, VDI 234, 2000, p. 39-47 = AnnÉp 2000, 1276, cu obsevaţiile din AnnÉp 2000, p. 479-480. Inscripţia i-a fost pusă de Paulinus, libertul şi moştenitorul său. 687 AnnÉp 1955, 216 = IGB II 591, datată la jumătatea secolului al II-lea. M. Oppermann, Thrakische Reiter, p. 147, nota 874, consideră că datarea propusă de G. Mihailov este totuşi prea timpurie. 688 IGB II 590: eujchvn É Flavbi" Bavssou betraÉno;" dekourivwn. Vezi încă M. Oppermann, Thrakische Reiter, p. 147. 689 A. Rădulescu, Pontica 6, 1973, p. 131.

294

38. Cohors I Claudia Sugambrorum (Sugambrum) tironum690

Această cohortă este atestată pentru prima dată pe teritoriul Moesiei prin

diplomele militare de la Montana, Berkovitsa şi un fragment cu loc descoperire

necunoscut, copii după aceeaşi constituţie imperială din 7 februarie 78691, fiind

diferită de omonima, care este veterana. Apare apoi în diploma de la Cataloi din anul

92, ca făcând parte dintre trupele Moesiei Inferioare692. Este prezentă, apoi în

diplomele Moesiei inferioare din anul 97 şi din anul 105693, precum şi pe fragmentul

de diplomă militară din anul 116694, sub aceeaşi formă ca în celelalte documente. De

asemenea, numele acestei cohorte sau al omonimei sale veterana poate apărea pe un

fragment de diplomă datat mai larg între 99/110695. Pe diploma din 25 septembrie 111

apare pentru prima dată cu numele de Claudia: I CLAVDIA SVGAMBROR

TIRONVM696. Este dificil de explicat de ce pe diploma din anul 116 apare fără numele

Claudia şi de ce pe această diplomă, din 111, omonima sa apare fără acest nume.

Apare apoi în diploma militară de la Giurgiu din 134697, sub forma: I CL SVGAMB,

fiind vorba, de această cohortă si nu de omonima sa I Claudia Sugambrorum veterana

(vide supra). Este, de asemenea, posibil ca numele acestei cohorte sau al omonimei

sale să se poată întregi pe diploma militară din anul 121 (primul loc între cohorte)698.

Este dislocată, cândva la jumătatea secolului al II-lea, în Syria, fiind atestată

de o diplomă militară699. De asemenea cu ocazia războiului parthic al lui L. Verus,

trimite o vexillaţie sub comanda lui M. Valerius Lollianus, pentru a lua parte la

operaţiunile militare700.

Nu avem nici o informaţie despre posibilul loc de staţionare al acestei cohorte,

pe teritoriul Moesie inferioare.

690 Wagner, Dislokation, p. 186-187; Beneš, Auxilia, p. 52; Spaul, Cohors2, p. 246; Petolescu, Popescu, în Studia Historica et Theologica, p. 86; Matei-Popescu, SCIVA 52-53, 2001-2002 (2004), p. 225-226, nr. 34; Ţentea, Matei-Popescu, ActaMN 39-40/I, 2002-2003(2004), p. 293; Petrovszky, Mitteilungen des historischen Vereins der Pfalz 102, 2004, p. 32-34, nr. 3; M. Tatscheva, în L. Mihailescu-Bîrliba, O. Bounegru (ed.), Studia historiae et religionis Daco-Romanae. In honorem Silvii Saniei, Bucureşti, 2006, p. 373-374. 691 CIL XVI 22; RMD IV 208; W. Eck, A. Pangerl, Chiron 38, 2008, p. 318-321, nr. 1. 692 Petolescu, Popescu, ZPE 148, 2004, p. 269-276. 693 Weiß, ZPE 117, 1997, p. 233-238, nr. 4 = AnnÉp 1997, 1774 = RMD V 338; 13 mai 105 (Petrovszky, Mitteilungen des historischen Vereins der Pfalz 102, 2004, p. 10-17). 694 W. Eck, A. Pangerl, Dacia, N. S. 50, 2006, p. 99-102, nr. 3. 695 RMD IV 221: [et] I Su[gambrorum vet. vel tironum]. 696 RMD IV 222. 697 2 aprilie 134 (CIL XVI 78). 698 P. Weiss, Chiron 38, 2008, p. 296-300, nr. 10: I CLA[VDIA...]. 699 Diploma a fost datată: 156/157 (CIL XVI 106). 700 CIL III 600 = ILS 2724 = IPD4 755 = IDRE II 361; Saxer, Vexillationen, p. 34, nr. 64; PME, M 17.

295

Dintre comandanţii săi, singurul cunoscut este M. Acilius Alexander din

Palmyra701, iar singurul soldat cunoscut este L. Sextilius Sextili f. Pudens din Stobi702.

39. Cohors I Tyriorum sagittariorum703

Apare pentru prima dată în diplomele provinciei Moesia Inferior în anul 97704,

apoi în anii 99705, 105706 şi 116707. Interesant este că această trupă sau o omonimă

este atestată dintr-o epocă extrem de timpurie, încă de la jumătatea secolului I a.Chr.,

când într-o inscripţie din Italia apare numele unui prefect708.

Surprinzătoare este prezenţa unei cohorte Tyriorum, fără îndoială unitatea care

este atestată mai târziu pe teritoriul Moesiei Inferior sub numele de I Tyriorum

sagittariorum, pe o constituţie imperială din anul 75, cel mai probabil din 28 aprilie;

constituţie paralelă cu constituţia atestată de diploma de la Taliata709. Prezenţa pe un

document oficial al acestei unităţi fără număr de ordine, după cum apare şi pe un

fragment de ar putea rezolva problema identităţii trupei dintr-o inscripţie de la

Akkilise (Antiochia, Pisidia), în care un ignotus apare ca prefect al unei cohorte

ITVR710. Alături de alţi cercetători, am considerat şi eu, având în vedere că

următoarea miliţie ecvestră fusese efectuată în cadrul legiunii IV Scythica, care până

în jurul anilor 56-57 staţionase pe teritoriul provinciei Moesia, că s-ar putea referi la I

TVR(riorum)711. Însă noua constituţie imperială tranşează definitiv, în opinia mea,

această problemă, lectura numelui trupei de pe această inscripţie fiind acum fără

dubiu ITVR(aeorum)712.

701 CIL XVI 78; PME, A 7; Devijver, în The Equestrians Officers of the Roman Imperial Army, Mavors VI, Amsterdam, 1989, p. 343, nr. 1. 702 CIL XVI 78; Kraft, Rekrutierung, p. 185, nr. 1821; Bălteanu, AO 15, 2000, p. 38, nr. 1. 703 Cichorius, Cohors, col. 345; Wagner, Dislokation, p. 195; Aricescu, Armata, p. 63; Beneš, Auxilia, p. 53-54; Spaul, Cohors2, p. 454; Petolescu, Auxilia, p. 124; Matei-Popescu, SCIVA 52-53, 2001-2002 (2004), p. 226-227, nr. 35; Ţentea, Matei-Popescu, ActaMN 39-40/I, 2002-2003(2004), p. 294-295. 704 MacDonald, Mihaylovich, ZPE 138, 2002, p. 225-228 = AnnÉp 2002, 1775 = RMD V 337. Vezi şi RMD 140 + B. Lörincz, Z. Visy, ZPE 63, 1986, p. 241-249. 705 14 august 99 (CIL XVI 45). 706 RGZM, nr. 10. 707 W. Eck, A. Pangerl, Dacia, N. S. 50, 2006, p. 99-102, nr. 3. 708 C. Atilius A. f. Glabrio, dintr-o inscripţie de la Perusia (Italia, Regio VII). CIL XI 1934 =ILS 2685. Activitatea acestui personaj datează din epoca războaielor civile de la Roma, din secolul I a.Chr, PME, A 176. 709 RGZM, nr. 1; P. Weiss, Chiron 38, 2008, p. 270-273, nr. 1; Fl. Matei-Popescu, EphemNap 14-15, 2004-2005, p. 214. 710 W. M. Ramsay, JRS 14, 1924, p. 188-189 = AnnÉp 1926, 80; PME, Inc. 64; Holder, Auxilia, p. 252, E 95. 711 Matei-Popescu, SCIVA 52-53, 2001-2002 (2004), p. 226. 712 Vezi în acest sens E. Dabrowa, ZPE 63, 1986, p. 221-230; O. Ţentea, în Orbis antiquus, p. 806 (cu întreaga discuţie).

296

A participat cu siguranţă la expediţiile dacice ale lui Traian şi a rămas la nord

de Dunăre713. După reforma din timpul împăratului Hadrian, apare printre trupele

Daciei inferioare în diplomele militare din anii 130, 140, 146 şi 167-168714.

Dintre comandanţii care au activat în această cohortă pe perioada staţionării în

provincia Moesia Inferior, amintim pe L. Rutilius Ravonianus, care apare pe diploma

din 13 mai 105715 şi, posibil, pe L. Valerius, atestat printr-o inscripţie de la Salona,

datată la începutul secolului al II-lea, fără a avea însă foarte multe elemente de

siguranţă716. De asemenea, într-o inscripţie de la Teramo (Interamna Praetuttinorum,

Italia, Regio V), ce conţine o carieră ecvestră, personajul, al cărui nume a căzut în

spărtură, a fost prefect al acestei cohorte. Este, însă, posibil ca inscripţia să dateze din

perioada, când cohorta se afla deja în Dacia717.

Singurul soldat cunoscut, care să fi activat în timp ce această unitate se afla

încă pe teritoriul Moesiei inferior este Tarsa Tarsae f. Bessus, lăsat la vatră la 13 Mai

105718. Având în vedere faptul că trupa se afla deja de mai multe decenii la Dunărea

de Jos, nu trebuie să ne mire prezenţa unui militar originar din această zonă.

40. Cohors I Thracum Syriaca equitata719

După cum o indică cognomenul, această cohortă a staţionat o vreme în Syria

de unde a fost dislocată în Moesia, încă sub Vespasian720. Este atestată în Moesia prin

diplomele militare din 7 februarie 78, copii după aceeaşi constituţie militară, una

găsită la Montana, şi alta descoperită la Berkovitsa, în apropiere de Montana721. De

713 Rossi, Trajan’s Column, p. 96; Strobel, Dakerkriege, p. 145; Fl. Matei-Popescu, O. Ţentea, în Dacia Augusti provincia, p. 97, avându-şi, probabil, garnizoana la Boiţa, N. Lupu, în In memoriam Constantini Daicoviciu, Cluj, 1974, p. 222; Bogdan-Cătăniciu, Muntenia, p. 74-75. 714 Petolescu, loc. cit.; 130 (Weiß, ZPE 117, 1997, p. 243-246, nr. 8 = AnnÉp 1997, 1764 = RMD V 376); 140 (IDR I 13 = RMD 39); 146 (RMD IV 269); 167-168 (Eck, MacDonald, Pangerl, ActaMN 38/I, 2001, p. 45-48, nr. 5. Vezi, de asemenea, Vlădescu, Armata, p. 36. 715 RGZM, nr. 10. 716 CIL III 8716; PIR III, p. 351, nr. 18; Pflaum, Carrières, p. 193-197, nr. 92 şi p. 967-968; PME, V 3. 717 M. Buonocore, Eck, Rendiconti della Pontificia Accademia di Archeologia 72, 1999-2000, p. 240-246 = AnnÉp 2000, 466. După, această a doua militiae ecvestră, a devenit tribun al cohortei I Britannica milliaria c. R. equitata, ce staţiona la Căşei, Petolescu, Auxilia, p. 86-87. 718 RGZM, nr. 10. 719 Cichorius, Cohors, col. 337-338; Wagner, Dislokation, p. 191-192; Kraft, Rekrutierung, p. 190, nr. 1890-1894; Gerasimova, ArheologijaSofia 12, 1970, 4, p.25; Aricescu, Armata, p. 50; Beneš, Auxilia, p. 52-53; Suceveanu, Dobroudja, p. 65; Spaul, Cohors2, p. 366; Petolescu, Auxilia, p.121-122; Matei-Popescu, SCIVA 52-53, 2001-2002 (2004), p. 227-229, nr. 36; Ţentea, Matei-Popescu, ActaMN 39-40/I, 2002-2003(2004), p. 294. 720 Cichorius, Cohors, col. 337; Wagner, Dislokation, p. 191; Aricescu, loc. cit.; Saddington, Development, p. 75 şi p. 129-130. 721 CIL XVI 22; RMD IV 208. Pe un alt fragment, copie după aceeaşi constituţie, numele acestei cohorte a căzut în spărtură, W. Eck, A. Pangerl, Chiron 38, 2008, p. 318-321, nr. 1.

297

asemenea, numele acestei cohorte apare pe un fragment de diplomă din martie 82/

martie 83722. Din momentul divizării acestei provincii de către împăratul Domitian,

unitatea va rămâne în zona de acţiune a legatului Moesiei superioare, după cum o

demonstrează diplomele militare de la începutul domniei lui Traian723. În această

perioadă a istoriei sale, unitatea a staţionat în lagărul de la Timacum Minus (Ravna),

de unde au fost scoase la lumină mai multe inscripţii care poartă numele acestei

cohorte724.

După acest moment, probabil în legătură cu campaniile militare din războaiele

dacice sau imediat după încheierea ostilităţilor, unitatea este atestată la Transmarisca

(Tutrakan)725. S-a presupus că a participat la războaiele dacice, deşi nu avem nici o

informaţie directă, care să confirme această supoziţie, cu excepţia unor cărămizi

ştampila găsite la Acidava (Enoşeşti) şi considerate ca aparţinând acestei formaţiuni

militare726.

S-a presupus că în legătură cu războaiele parthice ale lui Traian, trupa a fost

dislocată o vreme în teritoriile estice ale Imperiului727. Această presupunere se baza

pe datarea şi interpretarea unei inscripţii de la Berytus (Syria), în care M. Sentius Sex.

f. Fab. Proculus, prefect al acestei cohorte, comandă o vexillaţie, din care mai făceau

parte soldaţi din cohortele I Cilicum (vide supra) şi VII Breucorum728. Saxer oferise

până acum cea mai coerentă explicaţie, şi anume că această inscripţie ar trebui să se

dateze în perioada când cele trei cohorte staţionau în aceeaşi provincie, Moesia

Superior şi că acţiunea lui Proculus ar trebui pusă în legătură cu diversele mişcări de

trupe din timpul războaielor dacice729. Descoperirea diplomei din anul 115, care atestă

trimiterea acestor trei trupe în expediţia parthică, ne permite să datăm această

722 P. Weiss, Chiron 38, 2008, p. 275-279, nr. 3. 723 CIL XVI 46, din 8 mai 100. Vezi încă o altă copie după aceeaşi constituţie, W. Eck, A. Pangerl, Chiron 38, 2008, p. 326-329, nr. 1. 724 CIL III 8261 = ILS 2733; CIL III 14575; CIL III 14579 = AnnÉp 1901, 18, care atestă un eques cohortis aflat în turma lui Longus, ceea ce demonstrează faptul că această cohortă era equitata; AnnÉp 1910, 95; P. Petrović,în Studien zu den Militärgrenzen Roms III. 13. Internationaler Limesskongress, Aalen, 1983. Vorträge, Stuttgart, 1986, p. 514-518. 725 Christescu, Dacia 5-6, 1935-1936, p. 451-452, nr. 1 = AnnÉp 1939, 101; Wagner, Dislokation, p. 192; Beneš, Auxilia, p. 53; Gudea, JRGZM 52, 2005, p. 429-431 (II. 23). 726 Rossi, Trajan’s Column, p. 96; Strobel, Dakerkriege, p. 144; Al. Barnea, I. Ciucă, SCIVA 40, 1989, 2, p. 147-155 = CEpR IX, 524 = ILD 147; Bogdan-Cătăniciu, Muntenia, p. 67; Petolescu, loc. cit. 727 Strobel, loc. cit.; Roxan, Eck, ZPE 116, 1997, p. 197. 728 R. Cagnat, Syria 7, 1926, p. 67-68 = AnnÉp 1926, 150; PME, S 24; Devijver, în The Equestrians Officers of the Roman Imperial Army, Mavors VI, Amsterdam, 1989, p. 345-346, nr. 19. 729 Saxer, Vexillationen, p. 60, nr. 117. Aceeaşi interpretare şi la Devijver, PME II, p. 730. Wagner, Dislokation, p. 192, data această inscripţie în jur de 200 şi se gândea la o acţiune de poliţie în zona danubiană (vezi şi p. 103; 120).

298

inscripţie exact în timpul campaniei parthice730. După sfârşitul campaniei parthice,

această unitate militară este dislocată de Hadrian pe teritoriul provinciei Moesia

Inferior.

Această supoziţie a fost confirmată acum de descoperirea a noi diplome

militare, care atestă această cohortă în Moesia Inferior, încă din anul 125731. Apare

apoi şi în diplomele militare din anii 127, 145, 146, cca 155 şi 157732. Aceste diplome

militare indică foarte clar că cel puţin până la jumătatea secolului al II-lea această

cohortă a staţionat pe teritoriul Moesiei Inferior, cel mai probabil la Transmarisca733.

Din perioada în care a staţionat în această provincie ar putea data şi trimiterea

unei vexillaţii la Charax în Crimeea734.

Lăsând deoparte prefecţii cohortei din perioada staţionării în Moesia sau

Moesia Superior735, dintre comandanţii care merită a fi amintiţi aici, îi menţionăm pe

C. Navius Quadratus, prefect, în inscripţia de la Transmarisca736 şi pe un anume

Pollio, păstrat într-o inscripţie de la Efes, care după prefectura acestei cohorte a

devenit tribunus militum legionis I Italicae737. Acesta a fost identificat de către H.

Devijver, cu un anume Tib. Claudius Pollio, care apare pe un pondus de plumb,

descoperit la Metropolis, provincia Asia, în timp ce era agoranom738.

Centurionul, L. Sextilius Fuscus, a ridicat la Tomis o inscripţie funerară unui

soldat din legiunea XI Claudia, C. Numerius Valens, şi unui anume C. Domitius739.

730 W. Eck, A. Pangerl, Chiron 35, 2005, p. 50-51 şi p. 60; iidem, Chiron 38, 2008, p. 363-370, nr. 10. 731 1 iunie 125 (Roxan, Eck, ZPE 116, 1997, p. 193-203 = AnnÉp 1997, 1772 = RMD IV 235). 732 20 august 127 (Roxan, ZPE 118, 1997, p. 287-296 = AnnÉp 1997, 1780 = RMD IV 241); 7 aprilie 145 (RMD III 165 + Weiß, ZPE 134, 2001, p. 261-262 = RMD V 399; P. Weiss, Chiron 38, 2008, p. 314-316, nr. 16); 146 (Weiß, ZPE 124, 1999, p. 279-286 = AnnÉp 1999, 1359 = RMD IV 270; Eck, MacDonald, Pangerl (în pregătire), copie după aceeaşi constituţie imperială); cca 155 (Weiß, ZPE 134, 2001, p. 262-265 = RMD V 414); 157 (diploma militară de la Brestovene, RMD I 50). 733 Christescu, Dacia 5-6, 1935-1936, p. 451-452, nr. 1 = AnnÉp 1939, 101; TIR L 35, p. 73; Ivanov, 78. BerRGK, 1997, p. 586-587; Zahariade, Gudea, Fortifications, p. 75. 734 Sarnowski, ArchWarszawa 38, 1988, p. 80, nr. 71. 735 L. Vecilius C. f. Lemon. Modestus prefect al cohortei I Thracum Syriaca equitata, deţinem astfel şi informaţia că această cohortă era equitata (CIL III 8261 = ILS 2733; PME, V 59); M. Sentius Sex. f. Fab. Proculus (AnnÉp 1926, 150; PME, S 25). 736 Christescu, Dacia 5-6, 1935-1936, p. 451-452, nr. 1 = AnnÉp 1939, 101; PME, N 8. 737 AnnÉp 1968, 84: [...] / Pollioni v(iro) e(gregio) / praef(ecto) coh(ortis) I Thracum Sy/riacum(!) tribuno leg(ionis) I Italicae / [...]; Ritterling, RE XII, 1925, col. 1476-1478; PME, P 127. Vezi încă PME, C 169, unde apare un anume P. Claudius Tib. f. Palatina (sic!) Pollio, pe o inscripţie în limba greacă de la Teos, provincia Asia, praefectus cohortis primae milliariae Thracum, staţionată pe teritoriul provinciei Syria Palaestina. Vezi şi nota următoare. 738 H. Devijver, ZPE 50, 1983, p. 270-274 = idem, The Equestrian Officers of the Roman Imperial Army, Amsterdam, 1989, p. 229-234: Tib. Kl. PolªliºÉwno" iJppiÉkou' ajpo; ceiãliarceivÃÉa" filoseb(avstou) É movnou ajgoÉranovmou. După cum observă autorul, formula iJppiko;" ajpo; ceiliarc(e)iva" este traducerea grecească a latinescului: eques (Romanus) a militiis. 739 ISM II 263 = AnnÉp 1988, 1004; Aricescu, Armata, p. 50 şi p. 220, SE 45. Pentru centurio cohortis, vezi Domaszewski, RO2, p. 57 (p. XVII).

299

Inscripţia ar putea data de la cumpăna secolelor II-III, prezenţa acestor militari în

metropola Pontului şi capitala provinciei putând avea legătură cu o misiune pe lângă

statul major al guvernatorului.

Dintre subofiţerii, soldaţii şi veteranii acestei unităţi, în afară de cei care sunt

atestaţi la Timacum Minus, trebuie amintit L. Furius Seu[thes], optio, la Charax în

Crimeea740. Tot din această cohortă a făcut parte şi Diza, fiul lui Bithus, atestat ca

centurio princeps într-o inscripţie de la Panticapeum, fără a menţiona şi alte

elemente741, însă după cum este admis, în general, în garnizoanele din nordul Mării

Negre staţionau soldaţi din armata Moesiei Inferioare742.

41. Cohors I Ubiorum equitata743

Cohorte de ubii sunt atestate încă dintr-o perioadă foarte timpurie, fără a putea

afirma că au o legătură directă cu cohorta care va fi prezentă pentru o vreme pe

teritoriul Moesiei Inferior744. În vremea lui Tiberius, pe o inscripţie descoperită la

Aquileia apare un anume Ti. Iulius C. f. Fab. Viator, praefectus cohortis Ubiorum

equitatae745. Într-o inscripţie de la Venafrum, Regio I, apare M. Vergilius Gallus

Lusius, fost praefectus coh. Ubiorum peditum et equitum, care primise decoraţii de la

Augustus şi Tiberius746. Probabil că această cohortă a fost apoi dislocată pe teritoriul

Moesiei şi apoi al Moesiei Inferior.

O cohortă de ubii este atestată acum, într-o nouă diplomă militară dată pentru

provincia Moesia în anul 78747. Este prezentă apoi în diploma din anul 97, unde apare

740 Sarnowski, ArchWarszawa 38, 1988, p. 80, nr. 71. Pentru optiones, vezi Domaszewski, RO2, p. 57 (p. XVIII). 741 IOSPE II 290 = IGRRP I 894; Wagner, Dislokation, p. 187-188. 742 Sarnowski, ArchWarszawa 38, 1988, p. 87-95. 743 Cichorius, Cohors, col. 345-346; Christescu, Ist. militară, p. 191; Wagner, Dislokation, p. 195-196; Alföldy, Hilfstruppen, p. 73-74; Russu, SCIV 23, 1972, 2, p. 74; Aricescu, Armata, p. 64; D. Protase, Dacia, N. S. 17, 1973, p. 325, nr. 7; Beneš, Auxilia, p. 54; Suceveanu, Dobroudja, p. 65; I. C. Opriş, SCIVA 48, 3, 1997, p. 277-281; Spaul, Cohors2, p. 252-253, Petolescu, Auxilia, p. 124-125; Matei-Popescu, SCIVA 52-53, 2001-2002 (2004), p. 229-230, nr. 37; Ţentea, Matei-Popescu, ActaMN 39-40/I, 2002-2003(2004), p. 295-296; Petrovszky, Mitteilungen des historischen Vereins der Pfalz 102, 2004, p. 40-43, nr. 7. 744 Tacitus, Hist., IV, 28; Stein, Truppen., p. 221; Alföldy, loc. cit.; Saddington, Development, p. 28; 41; 121-122 şi p. 139; W. Eck, Köln in römischer Zeit. Geschichte einer Stadt im Rahmen des Imperium Romanum, Köln, 2004, p. 57. 745 Holder, Auxilia, p. 244, nr. E 18; PME, I 139. 746 CIL X 4862 = ILS 2690: prim. pil. leg. XI, praef. cohort. Ubiorum peditum et equitum, donato hastis puris duabus et coronis aureis divo Aug. et Ti. Caesare Aug., praef. fabr. III, trib. mil. Cohort. primae, idiologo ad Aegyptum, IIvir. iterum, pontif. ... ; Cheesman, Auxilia, p. 91; Pflaum, Carrières, p. 23, nr. 7; PME, V 66; Dobson, Primipilares, p. 170-171; Holder, Auxilia, p. 247, nr. E 56. 747 Eck, MacDonald, Pangerl, KölnerJahrb, 2002 (sub tipar), nr. 1.

300

cu întreaga titulatură, I Ubiorum748. Apoi în diploma din anul 99, descoperită la

Oltina şi în cea din anul 105, descoperită la Sexaginta Prista 749. Numele acestei

cohorte apare, de asemenea, şi pe un fragment de diplomă militar datat mai larg între

99/110750.

A participat la războaiele dacice şi a rămas apoi în teritoriul nou cucerit de la

nord de Dunăre751. După reorganizările din timpul împăratului Hadrian este

transferată sub autoritatea procuratorului Daciei inferioare752, fiind transferată

(schimbare de frontieră ?)753 apoi în Dacia superioară, unde a rămas cel puţin până la

sfârşitul secolului al II-lea754. Această cohortă a ocupat castrul de la Odorheiul

Secuiesc, după cum o demonstrează ştampilele tegulare de tipul CIVB descoperite în

acest punct755.

Pe teritoriul Moesiei Inferior a staţionat astfel, până în preajma războaielor

dacice şi se pare că şi-a avut garnizoana la Capidava, unde s-a găsit o cărămidă cu

ştampila acesteia de tipul COH VBIOR756.S-a presupus, deasemenea, că o vexillaţie,

trimisă pentru unele lucrări de construcţie (Bauvexillation), a activat pentru o perioadă

la Arrubium, pe baza unei ţigle ştampilate de forma CIVB757. Din păcate lectura

acestui document nu este în totalitate asigurată, în condiţiile în care se poate citi şi

CIVD, aşa că nu putem specula prea mult în direcţia, sugerată de editori.

748 Weiß, ZPE 117, 1997, p. 233-238, nr. 4 = AnnÉp 1997, 1774 = RMD V 338. 749 14 august 99 (CIL XVI 44); 13 mai 105 (Petrovszky, Mitteilungen des historischen Vereins der Pfalz 102, 2004, p. 10-17). 750 RMD IV 221: [et] Ubio[rum]. 751 Strobel, Dakerkriege, p. 145; Petolescu, Auxilia, p. 124. 752 Într-un fragment de diplomă militară datat între 120-130(Eck, MacDonald, Pangerl, ActaMN 38/I, 2001, p. 38-42, nr. 4 = AnnÉp 2001, 2152 = RMD V 374). Lagărul acestei trupe s-a aflat la Odorheiul Secuiesc (CIL III 807425a = IDR III/4 262; Christescu, Ist. militară, loc. cit.; TIR L 35, p. 54-55; I. Piso, D. Benea, ZPE 56, 1984, p. 285). 753 Eck, MacDonald, Pangerl, ActaMN 38/I, 2001, p. 40: „Denkbar ist jedoch auch eine Verschiebung der Grenzen zwischen Dacia inferior und superior einschließ der dort stationerten Truppen, wenn die cohors Ubiorum vom Beginn ihrer Zugehörigkeit zu Dakien im Lager von Odorheiul Secuiesc stationiert wurde, das später im Osten von Dacia superior lag“. 754 Diploma militară de la Micia din anii 136-138 (Petolescu, A. Corcheş, Drobeta 11-12, 2002, p. 120-126); Nova Zagora, din anul 144 (CIL XVI 90 = IDR 14); Tibiscum, din anul 157 (CIL XVI 107 = IDR I 15); Drobeta din anul 179 (RMD 123); Petolescu, Auxilia, p. 125. 755 CIL III 807425a; IDR III/4 262. O altă ţiglă ştampilată a acestei cohorte a fost descoperită la Ozd, IDR III/4 132. Vezi încă Protase, Dacia, N. S. 17, 1973, p. 325, nr. 7. 756 I. C. Opriş, SCIVA 48, 1997, 3, p. 277-278, fig. 1 = AnnÉp 1997, 1330; Covacef, în Army and Urban Development in the Danubian Provinces of the Roman Empire. Proceedings of the International Symposium – Alba Iulia 1999, Alba Iulia, 2000, p. 287-289. 757 Zahariade, Muşeteanu, Chiriac, Pontica 14, 1981, p. 256, nr. 3 (p. 257, fig. 3) şi p. 260-261; Covacef, op. cit., p.288. Suceveanu, Dobroudja, p. 65, a considerat că, poate, întreaga cohortă a fost dislocată o vreme la Arrubium, ceea ce în stadiul actual al cunoştiinţelor noastre, este de neacceptat.

301

Din perioada staţionării la Capidava, se cunoaşte numele unui prefect, C.

Iunius Tertius, atestat printr-o inscripţie de la Minturnae758. De asemenea, se cunoaşte

numele unui fost signifer al aceleiaşi cohorte, mort la vârsta de 70 de ani şi îngropat la

Capidava, M. Cocceius Vitlus759. În sfârşit, ar exista posibilitatea unor soldaţi din

această cohortă, pe un fragment de inscripţie, din păcate foarte prost păstrată, în al

cărui ultim rând, primul editor citea numele acestei trupe760.

758 CIL X 6015; PME, I 54. 759 AnnÉp 1950, 46 = AnnÉp 1960, 330 = ISM V 24 = Conrad, Grabstelen, p. 190, nr. 241 (stelă funerară de tip grecesc, importată dintr-unul dintre oraşele greceşti de pe coasta de vest a Mării Negre); Bălteanu, AO 15, 2000, p. 39, nr. 1. Pentru signifer cohortis, vezi Domaszewski, Aufsätze zur römischen Heeresgeschichte, Darmstadt, 1972, p. 73-75; idem, RO2, p. 58-59; Breeze, Bonner Jahrbücher 174, 1974, p. 285. Pentru Cocceii la Capidava, vezi Bărbulescu, Viaţa rurală, p. 110. 760 Tudor, Materiale 2, 1956, p. 611, nr. 138. Vezi contra, Doruţiu-Boilă, SCIV 13, 1962, 1, p. 137, nr. 19, care crede că ar fi vorba de fapt de nişte duumviri de la Tropaeum Traiani. Vezi în acest sens şi Aparaschivei, Studia Antiqua et Archaeologica 9, 2003, p. 335, nr. 12.

302

3. NUMERI

42. Numerus c(ivium) R(omanorum)761

Această formaţiune militară neregulată apare într-o serie de inscripţii de la

Montana, toate datând din secolul al III-lea762. Această lectură a fost pusă în discuţie

de M. P. Speidel care propunea collectus regionariorum, care mai târziu s-ar fi putut

transforma în cohors III Collecta (vide supra)763. Însă, nu avem cunoştinţă de o astfel

de trupă şi care să aibă o astfel de abreviere, aşa încât mai normal este să admitem

lectura iniţială de numerus civium Romanorum764.

Ca fiecare trupă de acest tip, acest numerus avea în frunte un praepositus765

care, în cazul de faţă, au fost selecţionaţi dintre centurionii de legiune. Cunoaştem

numele lui T. Flavius Iulius, centurion al legiunii I Italica, cantonată la Novae şi

praepositus numeri civium Romanorum766 al lui Maximianus Volsinius, centurion al

legiunii II Augusta, din Britannia şi praepositus al acestui numerus767 şi numele lui L.

Cocceius Marcus, centurion al legiunii XI Claudia p. f. şi praepositus al acestui

numerus768.

Acest numerus este atestat sigur la Montana între anii 235-238, când apare cu

titulatura numerus civium Romanorum Maximianus769. Pentru celelalte inscripţii nu

suntem în măsură, în acest moment, de a oferi o cronologie mai rafinată.

În final, trebuie amintit că s-a presupus, că acelaşi numerus ar putea să apară

într-o dedicaţie de la Leskovetz, pusă de un anume Antonius Mercurius, eques numeri

C(…) P(…), poate trupa aflată în discuţie770. De asemenea, dacă întregirea este sigură

un anume [S]eleucus este atestat [libr]arius n(umeri) c(ivium) [R(omanorum)], de o

761 Wagner, Dislokation, p. 205-206; Beneš, Auxilia, p. 57-58; Speidel, Roman Army Studies, II, Stuttgart, 1992 (Mavors VIII), p. 143; M. Reuter, 80. BerRGK, 1999, p. 476-478; Matei-Popescu, SCIVA 52-53, 2001-2002 (2004), p. 230-231, nr. 38. 762 AnnÉp 1957, 338 = Montana, II, 3 (); AnnÉp 1979, 548; 550; AnnÉp 1911, 15. 763 Speidel, Roman Army Studies II, Stuttgart, 1992 (Mavors VIII), p. 141-143. 764 Este şi părerea domnului profesor Werner Eck, de la Universitatea din Köln, comunicată într-o scrisoare personală, trimisă cu ajutorul poştei electronice, în data de 16 februarie 2003. Pe această cale îi transmit mulţumirile mele pentru promptitudinea răspunsului la această problemă. 765 H. Callies, 45. BerRGK, 1964, p. 187-189. 766 AnnÉp 1975, 743 = AnnÉp 1979, 548 = Montana, II, p. 16, nr. 30 = Reuter, 80. BerRGK, 1999, p. 476, nr. 58.; Montana, I, p. 31, nr. 20 = AnnÉp 1987, 884 = Montana, II, p. 21-22, nr. 44. 767 AnnÉp 1979, 550 = Reuter, 80. BerRGK, 1999, p. 476, nr. 59 = Montana, II, p. 54-55, nr. 132. 768 AnnÉp 1985, 746 = Montana, II, p. 32, nr. 65. 769 AnnÉp 1957, 338 = Reuter, 80. BerRGK, 1999, p. 476, nr. 57; A. Bellezza, Massimino il Trace, Genova, 1964, p. 99-100; Beneš, loc. cit. 770 AnnÉp 1911, 15 = Gerov, Romanizmăt, II, p. 357, nr. 8 = Reuter, 80. BerRGK, 1999, p. 477, nr. 60 = Montana, II, p. 41, nr. 96; Oppermann, Thrakische Reiter, p. 162; Wagner, loc. cit.; Beneš, Auxilia, p. 58.

303

inscripţie fragmentară, un altar de marmură dedicat zeiţei Diana Regina, descoperit tot

la Montana771.

43. Numerus scutariorum772

O formaţiune cu acest nume pe teritoriul provinciei Moesia Inferior este

atestată printr-o inscripţie foarte târzie descoperită la Novi Pazar, punct situat pe

drumul ce lega în antichitate oraşele Marcianopolis şi Sexaginta Prista. Este vorba de

o inscripţie funerară pusă pentru un anume Varsudicintis..., qui militavit in numero

scutariorum773.

Nu avem alte informaţii despre această trupă şi nici nu putem fi siguri că ar fi

staţionat vreodată pe teritoriul Moesiei Inferior774. De altfel, este foarte probabil ca

inscripţia să dateze de la începutul secolului al IV-lea, cînd întreaga organizare

adminstrativă şi militară a provinciei Moesia inferior fusese deja schimbată. În epoca

târzie la Capidava avem atestaţi nişte equites scutati, dar nu putem afirma dacă ar fi

vorba de aceeaşi trupă sau nu775, aşa cum în Notitia Dignitatum mai apar astfel de

formaţiuni la Securisca, Iatrus şi Appiaria, în provincia Moesia secunda (Notitia

Dignitatum, Or. XL, 11, 13, 16), nici despre acestea neputând fi foarte siguri din ce

foste trupe provin.

44. Numerus singularium776

Prezenţa unei astfel de formaţiuni pe teritoriul Moesiei Inferior este încă

ipotetică, atâta timp cât se bazează doar pe un fragment de inscripţie descoperită la

Tomis, în care apare un anume Herculanus duplicarius n[umeri? / ?sin]gul(arium)777.

S-a presupus, că ar fi vorba de equites singulares legati Augusti propraetore778 dar,

din păcate, această presupunere nu poate rămâne decât la stadiul de simplă ipoteză.

771 Montana, I, p. 81 = Montana, II, p. 12, nr. 20. 772 Wagner, Dislokation, p. 214; Matei-Popescu, SCIVA 52-53, 2001-2002 (2004), p. 231, nr. 39. 773 CIL III 7465 = Conrad, Grabstelen, p. 213, nr. 322. Stela funerară a fost datată de acest din urmă autor la sfârşitul secolului al III-lea, începutul celui de al IV-lea. 774 Un alt numerus scutariorum apare într-o piatră funerară, de la Intercisa, în Pannonia Inferior; Wagner, Dislokation, p. 213-214. 775 IGLR 220; 221; Aricescu, Armata, p. 114-115; M. Zahariade, Scythia Minor. A History of a Later Roman Province (284-681), Amsterdam, 2006, p. 171. 776 Aricescu, Armata, p. 69; Beneš, Auxilia, p. 62; Suceveanu, Dobroudja, p. 66; Matei-Popescu, SCIVA 52-53, 2001-2002 (2004), p. 231-232, nr. 40. 777 Tudor, Materiale 2, 1956, p. 582, nr. 50 = ISM II 212. 778 Aricescu, loc. cit; Beneš, loc. cit. Pedites singulares ai guvernatorului provinciei Moesia Inferior au acţionat, se pare, în vremea războaielor dacice, la Buridava (Stolniceni) (IDR II 564;Tudor, Dacia, N. S. 8, 1964, 347-351; idem, OR4, p. 270 şi p. 341; Strobel, Dakerkriege, p. 169).

304

45. Numerus Surorum sagittariorum779

Această unitate este cunoscută dintr-o singură inscripţie, găsită la Piua Pietrei,

la gura râului Ialomiţa, faţă în faţă cu fortificaţia romană de la Carsium780. Întrucât nu

avem alte informaţii despre ea pe teritoriul Moesiei Inferioare, mult mai normal ar fi

să considerăm că este vorba de fapt de trupa care staţiona în Dacia Inferior, la

Romula781.

Totuşi, alţi cercetători au preferat să pună în legătura, posibila prezenţă a

acestei formaţiuni militare, în acest punct, fie cu războaiele dacice ale lui Traian782,

fie cu războiul împotriva carpilor al îm păratului Caracalla, din anul 214783.

Din inscripţia citată cunoaştem numele centurionului Flavius Ianuarius şi al

signiferului Flavius Avitianus784.

779 Christescu, Ist. militară, p. 200; Wagner, Dislokation, p. 216; Aricescu, Armata, p. 69; Beneš, Auxilia, p. 63; Matei-Popescu, SCIVA 52-53, 2001-2002 (2004), p. 232, nr. 41. 780 Gr. Tocilescu, AEM 8, 1884, p. 34, nr. 4: „Ara mit Giebel aus gewöhnlichem Stein, gef. am Jalomitza-Ufer, unweit der Donau”; CIL III 7493 = ISM V 127. Pentru localizare, vezi TIR L 35, p. 58; Gudea, JRGZM 52, 2005, p. 446 (III. 38a). Vezi încă Pârvan, Începuturile vieţii romane la gurile Dunării2, Bucureşti, 1974, p. 90-91( cu observaţia lui R. Vulpe, p. 174, n. 203, care consideră că în realitate această inscripţie nici nu a fost găsită la Piua Pietrei, ci a fost adusă din Oltenia şi a intrat în colecţia lui M. Kogâlniceanu, fiind publicată apoi de Gr. Tocilescu); MNA L 282. 781 4 Aricescu, loc. cit.; Tudor, OR , p. 194, 297, 339, 340; E. Németh, Ephem.Nap. 7, 1997, p. 105, nr. 3; Petolescu, Auxilia, p. 143-144. 782 Sarnowski, L’armée, p. 59. 783 Bogdan-Cătăniciu, Muntenia, p. 107. 784 Pentru ambele grade, vezi Domaszewski, RO2, p. 59-61 (p. XVII-XVIII).

305

4. CONCLUZII

Pe teritoriul provinciei Moesia Inferior au staţionat, de-a lungul istoriei acestei

provincii, 10 ale, 32 cohorte şi între 2 şi 4 numeri.

Pentru cunoaşterea trupelor, din primele momente ale constituirii separate a

acestei provincii, de o deosebită importanţă este diploma militară descoperită la

Cataloi şi care datează din 14 iunie 92785. Aceasta recenzează un număr de 7 ale: I

Vespasiana Dardanorum, I Flavia Gaetulorum, I Pannoniorum, II Claudia Gallorum

(sic), Gallorum Flaviana, Gallorum Atectorigiana, (I) Hispanorum şi 15 cohortes: I

Raetorum, I Bracaraugustanorum, I Lusitanorum Cyrenaica, I Flavia

Commagenorum, I Sugambrorum tironum, I Sugambrorum veterana, II

Chalcidenorum, II Lucensium, II Bracaraugustanorum, II Flavia Bessorum, II

Gallorum, III Gallorum, IIII Gallorum, VII Gallorum, (I) Ubiorum.

Dintre aceste trupe, unele erau prezente de mai multă vreme pe teritoriul

provinciei Moesia. În cele două diplome cunoscute de mai multă vreme, cea de la

Taliata din 28 aprilie 75786 şi Montana din 7 februarie 78787, la care se adaugă încă

trei descoperite recent788, apar următoarele trupe: I Raetorum, I Sugambrorum

veterana, III Gallorum, IIII Gallorum, VII Gallorum, I Sugambrorum tironum, II

Lucensium, II Chalcidenorum (?), (I) Ubiorum. Avem atestate astfel un număr de 9

cohorte, la care s-au adăugat ulterior cohortele I Flavia Commagenorum şi II Flavia

Bessorum, recrutate poate în ultimii ani de domnie ai lui Nero, dar care au fost

reorganizate sub Vespasian, dar şi cohorte care staţionaseră în alte colţuri ale

Imperiului, cum ar fi I Lusitanorum Cyrenaica (Africa), I Bracaraugustanorum

(Dalmaţia). De asemenea, un număr de trei cohorte, despre care nu avem nici o

informaţie anterioară şi anume II Flavia Brittonum, II Bracaraugustanorum şi II

Chalcidenorum, dacă nu admitem întregirea nesigură din diploma militară mai sus

citată, sau facem abstracţie de posibilitatea de a apărea într-o inscripţie, încă din

timpul domniei lui Vespasian.

785 Petolescu, Popescu, ZPE 148, 2004, p. 269-276; iidem, în Studia historica et theologica, p. 73-92. 786 RMD I 2. 787 CIL XVI 22. Se pare că la aceeaşi dată a fost emisă o constituţie separată pentru trupele de cavalerie ce staţionau pe teritoriul Moesiei, după cum atestă o tabella II, pe care se păstrează numele unei ala I CLAV[...], cel mai probabil ala I Claudia nova, W. Eck, A. Pangerl, Chiron 38, 2008, p. 324-326, nr. 3. 788 RGZM, nr. 1; P. Weiss, Chiron 38, 2008, p. 270-273, nr. 1 RMD IV 208; W. Eck, A. Pangerl, Chiron 38, 2008, p. 318-321, nr. 1.

306

O surpriză este prezenţa în această diplomă militară a cohortei I Raetorum.

Ambele identificări propuse, o cohortă I Raetorum apare în Raetia şi alta în Orient,

fiind perfect posibile. De asemenea, nu suntem în măsură a stabili locul de unde a fost

dislocată pe teritoriul Moesiei. Important este, însă, faptul că garnizoana acesteia

trebuie să se fi aflat undeva în Moesia Inferior şi nu în Moesia Superioară, cum s-a

propus odinioară.

O problemă importantă este şi prezenţa într-un număr relativ mare a unor trupe

auxiliare, despre care se credea că au fost recrutate sub Vespasian. Avem aici în

vedere alele: I Vespasiana Dardanorum, I Flavia Gaetulorum, precum şi cohortele I

Flavia Commagenorum, II Flavia Bessorum. Un calcul simplu ne arată că soldaţii

care au primit civitas şi conubium de la Domitian în anul 92, fuseseră recrutaţi cel mai

târziu în anul 67, adică încă din vremea lui Nero. La fel se întâmplă şi cu classici din

flota moesică care poartă şi ea numele de Classis Flavia Moesica şi care sunt lăsaţi la

vatră în aceeaşi zi printr-o diplomă descoperită cu mai multă vreme în urmă, la

Breţcu. Ar putea exista aici două explicaţii, fie în momentul constituirii acestor trupe

gradaţi şi militari din alte unităţi au fost transferaţi pentru a obişnui noile trupe cu

disciplina militară romană (după informează Tacitus, Agricola, 28, în legătura cu

cohors Usiporum) sau acestea au fost recrutate mai devreme, încă din timpul lui Nero,

primind apoi gentiliciul de la Vespasian, în urma unei posibile reorganizări şi pentru

rolul jucat în războiul civil din „anul celor patru împăraţi”. Această a doua explicaţie

s-ar putea susţine şi prin faptul că gentiliciul Vespasiana este neobişnuit, el fiind de

fapt mai degrabă un supranume, de genul celor întâlnite în secolul al III-lea. Pentru

ala I Flavia Gaetulorum, un posibil indiciu de existenţă mai timpurie ar putea fi o

inscripţie de la Oescus, în care apare un eques alae Gaetulorum, dar identificarea

trupei rămâne totuşi dificilă.

Observaţia este cu atât mai importantă, cu cât ar putea să aibă şi consecinţe de

istorie generală. Despre cohors I Flavia Commagenorum şi „sora” sa, II Flavia

Commagenorum, s-a afirmat că au fost recrutate dintre soldaţii puşi la dispoziţie de

Antiochos, regele Commagenei, în timpul campaniei lui Titus din Iudaea. Mai

degrabă, recrutarea s-a făcut dintre puşi la dispoziţie de acelaşi Antiochos lui Cestius

Gallus în anul 66.

În anul 97, dispunem în acest moment de două diplome militare care, după

toate probabilităţile, sunt copii după constituţii imperiale diferite, date probabil

concomitent, cum se va întâmpla în anul 99. În primul document apar următoarele ale:

307

I Claudia Gallorum, II Aravacorum (Hispanorum), Gallorum Flaviana şi (I)

Hispanorum şi cohorte: I Hispanorum veterana, I Sugambrorum tironum, I Flavia

Commagenorum, II Flavia Bessorum, II Lucensium, IIII Gallorum şi I Ubiorum. În a

doua diplomă apar trupe diferite, cum ar fi alele: I Flavia Gaetulorum, I Vespasiana

Dardanorum şi (Gallorum) Atectorigiana, precum şi cohortele: [I Lusitanorum

Cyrenaica], I Tyriorum sagittariorum şi I Lepidiana c.R.

Se observă că avem de-a face şi cu unităţi care nu apar în diploma din anul 92:

ala II (Hispanorum) Aravacorum şi cohortele I Hispanorum veterana, I Tyriorum

sagittariorum şi I Lepidiana c. R.

Dintre acestea, ala II (Hispanorum) et Aravacorum ar fi putut staţiona şi în

anul 92, pe teritoriul Moesiei Inferioare, dar să nu fi avut militari eligibili pentru

lăsare la vatră, aceeaşi explicaţie putând fi oferită şi pentru cohors I Hispanorum

veterana. Despre cohors I Lepidiana c. R., nu ştim încă dacă a fost adusă la Dunăre,

în timpul războaielor lui Domitian, neavând nici o informaţie despre ea, din anul 80,

când apare printre trupele Pannoniei.

Misterioasă rămâne, cu toate supoziţiile, cohors I Tyriorum sagittariorum, pe

care o avem atestată acum cu siguranţă, pentru prima dată. Nici despre ea nu se poate

afirma că făcea parte din trupele provinciei în anul 92, dar nici nu se poate tăgădui.

Următorul moment important în evoluţia sistemului defensiv roman de la

Dunărea de Jos, este marcat de pregătirea războaielor dacice. În acest sens,

edificatoare sunt diplomele militare din anul 99, care cuprind împreună 6 ale şi 13

cohorte: Gallorum Flaviana, I Pannoniorum, II Hispanorum et Aravacorum, I

Vespasiana Dardanorum, I Asturum, I Flavia Gaetulorum; cohorte: I Sugambrorum

veterana, I Bracaraugustanorum, I Hispanorum veterana, II Mattiacorum, II

Gallorum, (I) Ubiorum, I Lepidiana c. R., I Tyriorum, I Lusitanorum Cyrenaica, II

Flavia Brittonum, II Chalcidenorum, III Gallorum, VII Gallorum. Noutăţile absolute

sunt ala I Asturum, şi cohortele II Mattiacorum şi II Flavia Brittonum.

Despre ala I Asturum putem afirma că staţiona dintr-o epocă mult mai

timpurie pe teritoriul Moesiei, după cum o demonstrează o inscripţie de la Tomis şi

alte epigrafe citate în repertoriu. Este astfel destul de greu de înţeles cum este posibil

ca ele să lipsească din diploma din 92, decât doar înţelegând că nu au avut soldaţi

eligibili pentru lăsare la vatră în acel moment. Nu trebuie uitat, de asemenea, nici

faptul că cele două diplome din provincia Moesia, citate mai sus, recenzează doar

cohortele provinciei, ar fi de aşteptat să fi existat şi constituţii numai cu alele, în care

308

cel puţin cele două aici în discuţie să apară. Despre cele două cohorte, atestate acum

pentru prima dată pe teritoriul Moesiei Inferioare, nu se poate afirma dacă au fost

dislocate aici mai timpuriu sau în vederea pregătirii războaielor dacice, deşi mult mai

normal ar fi să fi fost dislocate încă de la Vespasian.

În concluzie, se poate afirma că trupele prezente în cele două diplome din anul

99 făcuseră parte în marea lor majoritate ex exercitu Moesiae inferioris şi nu au fost

dislocate în vederea pregătirii războaielor dacice, cum s-a întâmplat în Moesia

Superior.

În anul 105 sunt atestate prin diplome militare un număr de 6 ale şi 16 cohorte:

ale- I Claudia Gallorum, I Vespasiana Dardanorum, (I) Gallorum Flaviana, I Flavia

Gaetulorum, I Asturum, II Hispanorum et Arvacorum şi cohortele- I Augusta

Nerviana Pacensis milliaria Brittonum, II Brittonum Augusta Nerviana Pacensis

milliaria, I Flavia Commagenorum, I Lusitanorum Cyrenaica, II Lucensium, II

Flavia Bessorum, II Gallorum, III Gallorum, IV Gallorum, I Lepidiana c. R., I

Bracaraugustanorum, I Sugambrorum tironum, II Mattiacorum, II Chalcidenorum, II

Flavia Brittonum, (I) Ubiorum. Noutăţile sunt cele două cohorte de brittoni aduse de

Traian pentru a întări forţa militară a acestei provincii după evenimentele din iarna

anului 101-102. În anul 101, ala I Claudia Gallorum a fost dislocată pe teritoriul

provinciei Galatia et Cappadocia. Această dislocare indică fără dubiu că Traian nu a

dorit la începutul primei expeditio Dacica să implice şi trupele din Moesia Inferior.

Desfăşurarea ulterioară a evenimentelor a necesitat însă implicarea armatei acestei

provincii şi rechemarea acestei ale, care este din nou atestată în anul 105 printre

trupele din Moesia Inferior.

Astfel, aproximativ de la începutul domniei lui Vespasian, până la războaiele

dacice, pe teritoriul Moesiei Inferioare au staţionat, după cum urmează, trupele: ale- I

Vespasiana Dardanorum, I Flavia Gaetulorum, I Pannoniorum, I Claudia Gallorum,

(I) Gallorum Flaviana, Gallorum Atectorigiana, (I) Hispanorum, II Hispanorum et

Aravacorum, I Asturum şi cohortele- I Raetorum, I Bracaraugustanorum, I

Lusitanorum Cyrenaica, I Augusta Nerviana Pacensis milliaria Brittonum, II

Brittonum Augusta Nerviana Pacensis milliaria, I Flavia Commagenorum, I

Sugambrorum tironum, I Sugambrorum veterana, II Chalcidenorum, II Lucensium, II

Bracaraugustanorum, II Flavia Bessorum, II Gallorum, III Gallorum, IV Gallorum,

VII Gallorum, (I) Ubiorum, I Tyriorum, I Lepidiana c. R., II Flavia Brittonum, I

Hispanorum veterana, II Mattiacorum.

309

După sfârşitul războaielor dacice situaţia trupelor auxiliare ale Moesiei

Inferior este cunoscută prin intermediul diplomei militare din 25 septembrie 111 în

care apar 3 ale, I Pannoniorum, I Claudia Gallorum, II Hispanorum et Aravacorum şi

7 cohorte, I Flavia Numidarum, I Sugambrorum veterana, I milliaria Brittonum

(probabil I Augusta Nerviana Pacensis milliaria Brittonum), I Claudia Sugambrorum

tironum, I Flavia Commagenorum, II Mattiacorum, II Flavia Brittonum.

Sunt atestate, deci, 9 ale şi 22 de cohorte, adică un efectiv complet de

aproximativ 4500 de călăreţi, şi 12000 de soldaţi care au activat în cohorte, pedestraşi

sau călăreţi. Avem de-a face cu o forţă militară de aproximativ 16500 de soldaţi, la

care se adaugă, bineînţeles, efectivele din legiunile I Italica şi V Macedonica. Această

situaţie se va schimba odată cu participarea unor trupe din această provincie la

operaţiunile din cele două expediţii dacice ale împăratului Traian, când o parte dintre

aceste trupe au rămas în teritoriul nou cucerit şi vor apărea apoi în diplomele

provinciei Dacia Inferior: I Asturum, I Claudia Gallorum Capitoniana, (I)

Hispanorum, II Flavia Bessorum, I Bracaraugustanorum, I Flavia Commagenorum, I

Augusta Nerviana Pacensis milliaria Brittonum, II Gallorum, I Hispanorum veterana,

I Tyriorum şi (I) Ubiorum. Astfel, din numărul total al trupelor auxiliare din provincia

Moesia inferior, un număr de trei ale şi nouă cohorte au fost transferate în Dacia

inferior şi nu se vor mai întoarce niciodată în provincia de unde au fost dislocate.

Dintre aceste trupe, ala Hispanorum este atestată, mai întâi în Dacia Superior, în anul

119 şi apoi în Dacia inferior. Cohorta I Ubiorum apare mai întâi în Dacia Inferior şi

apoi în Dacia Superior. Se pare că sistemul defensiv al provinciilor dacice a fost

stabilizat de abia începînd cu anii 120, poate odată cu vizita lui Hadrian în Dacia din

anul 123. Că poate aşa s-au desfăşurat lucrurile pledează şi o nouă diplomă din anul

17 iulie 122 pentru Dacia Inferior în care, printre alte trupe, apare şi ala Gallorum

Atectorigiana, care va fi redislocată în Moesia inferior unde apare pe o diplomă din

anul 127.

Ala I Pannoniorum apare pe o nouă diplomă a provinciei Dacia din anul 114,

dar se pare că se va întoarce pe teritoriul Moesiei Inferior unde va fi atestată pe

parcursul secolului al II-lea sub forma ala I Gallorum et Pannoniorum.

Ala Gallorum Flaviana a fost transferată în Moesia Superior unde apare într-o

nouă diplomă din anul 132.

Cohorta II Brittonum Augusta Nerviana Pacensis milliaria a fost transferată în

provincia Pannonia inferior, unde apare în anul 114. De asemenea, cohortele II

310

Bracaraugustanorum şi IV Gallorum au fost dislocate pe teritoriul Thraciei, unde apar

în anul 114. Cohorta IV Gallorum nu se va mai întoarce niciodată în Moesia inferior

fiind atestată în anul 121 în Cilicia, de o nouă diplomă militară.

Înainte de a trece mai departe, trebuie să observăm faptul că, în ciuda

numărului mare de trupe auxiliare, atestate pe calea diplomelor militare sau a

inscripţiilor, deţinem puţine informaţii în privinţa locului de cantonare al acestora

înainte de războaiele dacice. Trupele a căror garnizoana este cunoscută, cu un foarte

ridicat grad de probabilitate, sunt:

ala I Vespasiana Dardanorum Arrubium, după războaiele dacice

ala I Flavia Gaetulorum Oescus, 62-71 (?);Carsium, înainte

de 114 (?)

ala I Claudia Gallorum Augusta (?)

ala I Pannoniorum Troesmis

cohors II Flavia Brittonum Durostorum

cohors I Flavia

Commagenorum

Tomis (?)

cohors II Gallorum Durostorum

cohors IV Gallorum Oescus, 62-71; Sacidava, înainte de

114

cohors VII Gallorum Tomis (?)

cohors I Hispanorum veterana Durostorum

cohors II Lucensium Abrittus

cohors I Lusitanorum

Cyrenaica

Cius

cohors II Mattiacorum Dinogetia

cohors I Ubiorum Capidava

Pentru cunoaşterea trupelor provinciei Moesia inferior, după formarea

provinciei Dacia Inferior, în afara diplomelor din anii 134 şi 138, cunoscute de mai

multă vreme, importante sunt noile diplome descoperite din anii 125, 127, 145 şi 146.

În aceste documente apar următoarele trupe: ale- I Gallorum et Pannoniorum,

I Flavia Gaetulorum, I Gallorum Atectorigiana, I Vespasiana Dardanorum, II

311

Hispanorum et Aravacorum şi cohortele-I Thracum Syriaca, I Lepidiana c. R., I

Bracarorum c. R., II Mattiacorum, II Flavia Brittonum, I Lusitanorum Cyrenaica, I

Flavia Numidarum, II Lucensium, II Chalcidenorum, I Claudia Sugambrorum

(Sugambrum) veterana, I Claudia Sugambrorum (Sugambrum) (tironum), I Cilicum

milliaria sagittariorum, I Germanorum şi II Bracaugustanorum.

Dintre acestea, anumite trupe au fost sau vor fi dislocate pe teritoriul Thraciei.

Este cazul cohortei II Bracaraugustanorum care apare în 114 alături de cohorta IV

Gallorum pe teritoriul Thraciei, de unde se va întoarce în Moesia Inferior, înainte de

145, al cohortei II Lucensium dislocată în Thracia în jurul anului 136 sau chiar mai

devreme şi al cohortei II Mattiacorum, care cândva, între 146 şi 152-154, este trimisă

pe teritoriul Thraciei, poate la schimb cu cohorta I Cisipadensium, atestată în Thracia

în 138-140 şi care apare în Moesia Inferior în jur de 155.

De asemenea, puţin mai târziu, a fost transferată din Moesia Superior cohorta I

Cilicum milliaria, la schimb, am considerat, cu cohorta II Lucensium, prima

neapărând decât începând cu 134.

Acest tablou este completat, mai ales în privinţa cohortelor, de diploma

militară de la Brestovene, datată în anul 157 şi de un fragment de diplomă militară,

descoperit de curând şi care datează din jurul anului 155.

În ceea ce priveşte cohorta I Flavia Numidarum, nici ea nu va mai rămâne

multă vreme în Moesia Inferior, fiind dislocată înainte de 165 pe teritoriul provinciei

Lycia et Pamphylia. De asemenea, tot în Orient, se pare că va fi transferată şi cohorta

I Claudia Sugambrum, identică cu cohorta I Sugambrorum tironum, atestată anterior

în armata Moesiei Inferioare. Pe urmele acestor două cohorte va păşi şi I Lepidiana c.

R., atestată pentru ultima dată în această provincie în anul 127 şi dislocată, foarte

probabil, tot în Orient.

Noutăţile în armata Moesiei Inferioare sunt cohortele I Cilicum milliaria,

transferată din Moesia Superioară, I Thracum Syriaca, dislocată din aceeaşi provincie

şi I Germanorum, adusă aici de pe frontiera renană.

La începutul domniei lui Marcus Aurelius, avem atestate pe teritoriul

provinciei Moesia Inferior 5 ale şi 9 cohorte: ale- I Gallorum et Pannoniorum, I

Flavia Gaetulorum, I Gallorum Atectorigiana, I Vespasiana Dardanorum, II

Hispanorum et Aravacorum şi cohorte- I Bracarorum c. R., I Lusitanorum Cyrenaica,

II Chalcidenorum sagittariorum, I Cilicum sagittariorum, I Thracum Syriaca, I

Germanorum, II Bracaraugustanorum, II Flavia Brittonum, I Cisipadensium.

312

La acestea se va adăuga din 198 cohorta II Mattiacorum, transformată între

timp în milliaria şi care apare într-o inscripţie la Troianhissar. În concluzie, putem

afirma că în cursul secolului al II-lea a staţionat un efectiv fix de cinci ale, adică

aproximativ 2500 de călăreţi şi în jur de zece cohorte, dintre care două sunt milliariae,

adică aproximativ 6000 de soldaţi, pedestraşi şi călăreţi. Dintre acestea, doar unora le

cunoaştem locul de staţionare. Conform tabelului de mai jos acestea sunt:

ala I Vespasiana Dardanorum Arrubium

ala II Hispanorum et Aravacorum Carsium

ala I Gallorum Atectorigiana Appiaria (?)

cohors II Flavia Brittonum Sexaginta Prista

cohors I Cilicum milliaria

sagittariorum

Sacidava

cohors I Germanorum Capidava

cohors I Lusitanorum Cyrenaica Cius sau Lazu

cohors II Mattiacorum Troianhissar

cohors I Claudia Sugambrorum

veterana

Montana

cohors I Thracum Syriaca Transmarisca

Pentru situaţia din secolul al III-lea se poate afirma în linii generale că,

probabil, nu au mai avut loc schimbări masive de efective. Astfel, le avem atestate

direct pe următoarele ale: I Vespasiana Dardanorum, I Flavia Gaetulorum, I

Gallorum Atectorigiana, II Hispanorum et Aravacorum, şi cohorte: I Bracarorum c.

R., II Flavia Brittonum, I Cilicum milliaria, I Cisipadensium, Gemina Dacorum

milliaria, III collecta c. R. şi II reducum După cum se observă, toate aceste trupe au

fost atestate în Moesia Inferior şi la sfârşitul secolului al II-lea, singurele noutăţi fiind

revenirea din Thracia a cohortei II Mattiacorum şi apariţia a trei cohorte noi, Gemina

Dacorum milliaria şi III collecta c. R., ambele atestate la Montana şi II reducum

atestată la Sostra.

Tot din secolul al III-lea datează şi singurele atestări sigure de existenţă a unor

formaţiuni militare neregulate, de tip numeri. Astfel, la Montana apare un numerus

313

civium Romanorum şi la Aboba, pe drumul dintre Marcianopolis şi Sexaginta Prista,

un numerus scutariorum.

Aceasta este situaţia trupelor auxiliare din Moesia Inferior în epoca

Principatului. Ar mai fi de menţionat şi prezenţa militară romană pe ţărmul de nord al

Mării Negre, sub formă de vexillationes, atât din legiuni, cât şi din trupele auxiliare.

De la articolul lui Sarnowski din 1988 un număr destul de mare de noi documente

epigrafice s-au adăugat unui dosar, deja, impresionant.

La Balaklava este atestată o vexillaţie din ala Gallorum Atectorigiana. Cândva

în cursul secolului al II-lea o vexillaţie din cohorta I Bracarorum c. R. staţiona la

Chersonesos. Vexillaţii din cohorta I Cilicum milliaria staţionau după toate

probabilităţile la Chersonesos şi, în urma unei descoperiri recente, la Olbia, care se

poate data foarte exact pe baza supranumelui, Deciana. Cândva înainte de anul 136, o

vexillaţie din cohorta II Lucensium staţiona la Chersonesos. O altă trupă care a trimis

un detaşament la Charax a fost cohorta I Thracum Syriaca.

314

CONCLUZII

Pe teritoriul provinciei romane Moesia Inferior au staţionat, în perioada de

existenţă a acestei provincii, trei legiuni, dislocate în momente şi cu ocazii diferite şi 44-

46 de trupe auxiliare (10 ale, 32 cohorte şi între 2 şi 4 numeri), dislocate şi ele la

momente diferite şi cu ocazii diferite. Numărul aproape maxim de unităţi, atât legiuni, cât

şi trupe auxiliare, prezent la un moment dat pe teritoriul provinciei, s-a înregistrat în

timpul împăratului Traian. În acel moment, un calcul simplu ne arată că pe lângă cei

aproximativ 15.000 de legionari, în provincie staţionau 4500 de călăreţi din ale (9 alae

quingenariae) şi 12.000 de călăreţi şi pedestraşi din cohorte (20 cohortes quingenariae şi

2 cohortes milliariae). Suma ne indică o cifră de aproximativ 31.500 de soldaţi1. Suma

este evident orientativă. După cum se ştie numărul exact al militarilor aflaţi la un moment

dat într-o unitate nu se poate cunoaşte şi, din evidenţa păstrată pe papyri, se observă că

unităţile nu erau aproape niciodată complete. Cu toate acestea, ne putem face o impresie

asupra numărului important de militari, staţionaţi până la începutul domniei lui Hadrian

pe teritoriul Moesiei Inferior.

Numărul atât de mare a fost creat treptat. Astfel, legiunea V Macedonica staţiona

la sudul Dunării încă de la începutul domniei lui Tiberius. Numele însuşi, V Macedonica,

indică o prezenţă în provincia Macedonia. Asta ne permite să postulăm existenţa legiunii

în zona balcanică încă de sfârşitul războiului civil dintre viitorul Augustus şi Marcus

Antonius, poate împreună cu legiunea XX, ce apare pe o inscripţie augustană, descoperită

la Reselec2 şi cu legiunea X Fretensis, atestată la Amphipolis în jurul anului 16 a. Chr3.

1 Spre comparaţie pe teritoriul Daciei traiane, o province recent adăugată la acea dată imperiului, staţionau în jur de 30.000 de militari (în jur de 12.000 de legionari şi în jur de 18.000 de membri ai unităţilor auxiliare), G. Cupcea, F. Marcu, Dacia, N. S. 50, 2006, p. 191; I. Piso, în I. Piso (ed.), Die Römischen Provinzen. Begriff und Gründung (Colloquium Cluj-Napoca 28. September-1. Oktober 2006), Cluj-Napoca, 2008, p. 308. Mergând pe linia analizei celor doi autori menţionaţi, G. Cupcea, F. Marcu, care observă că armata Daciei compunea puţin peste 7% din armata de aproximativ 415.000 de soldaţi a Imperiului, armta Moesiei Inferior compunea puţin peste 8% din armata Imperiului în vremea lui Traian. Evident mai trebuie încă o dată menţionat că toate aceste calcule sunt relative şi trebuie privite cu precauţie. 2 CIL III 7452 = ILS 2270 = ILB 179: L. Plinius Sex. f. / Fab. domo Trumplia / mil. leg. XX / annorum XLV / stipendiorum XVII / hic situs est. / Testamento fieri / iussit. / Secundus / L. Plini et P. Mestri / libertus fecit. Pentru un comentariu al inscripţiei vezi R. Syme, Danubian Papers, Bucureşti, 1971, p. 61-64.

315

În momentul în care, după observaţia încă foarte pertinentă a lui R. Syme4,

comandamentul armatelor din nordul Macedoniei a fost trecut de sub autoritatea

proconsulilor, ce puteau deveni periculoşi pentru aura noului stăpân al lumii romane (vezi

cazul elocvent al proconsulului M. Licinius Crassus, autorul unor fapte de arme în

această zonă, care primeşte triumful în anul 27 a. Chr. şi apoi dispare pur şi simplu din

istorie5), sub autoritatea legaţilor imperiali6, legiunea V Macedonica este şi ea trecută sub

noua autoritate. Treptat, odată cu înaintarea stăpânirii romane spre malul sudic al Dunării,

legiunea este aşezată, poate la început, în zona Porţilor de Fier, de unde a fost apoi

aşezată la Oescus, cel mai târziu în anul 447. Legiunea a staţionat aici până la sfârşitul

primei expediţii dacice a lui Traian, când a fost transferată în nord-vestul actualei

provincii româneşti Dobrogea, la Troesmis.

Legiunea I Italica a fost o creaţie a împăratului Nero, în vederea unei preconizate

expediţii la porţile Caspice8. Momentul de constituire a fost probabil 20 septembrie 669.

Expediţia nu a mai avut loc, iar legiunea a fost prinsă în vârtejul războaielor civile din

anul celor patru împăraţi. La un moment dat, a ajuns în tabăra vitelliană şi după bătălia de

la Cremona, a fost trimisă în zona Moesiei10. Aici a ocupat castrul de la Novae, rămas

liber după plecarea legiunii VIII Augusta în Gallia11, cea care ocupase această fortificaţie

în intervalul 46-68. Legiunea I Italica a staţionat apoi în acest loc, până la sfârşitul

secolului al III-lea, şi chiar şi în epoca târzie.

3 AnnÉp 1936, 18: Imp. Caesare / divi f. Aug. / L. Tario Ruf(o) pro / pr(aetore) / leg. X Fret. / pontem fecit; B. E. Thomasson, Legatus. Beiträge zur römischen Verwaltungsgeschichte, Stockholm, 1991, p. 40-41, îl consideră pe acesta (legatus Augusti) pro praetore. 4 R. Syme, Lentulus and the Origin of Moesia, Danubian Papers, Bucureşti, 1971, p. 40-72. 5 Cassius Dio, LI, 23,2-26; CIL I2, p. 50; Thomasson, Legatus, p. 40. 6 Syme, op. cit., p. 50: „The problem which remains, therefore, is to determine when the legions of Macedonia were taken from the proconsul of the province and placed under the charge of an imperial legate”. 7 Fl. Matei-Popescu, Legiunea V Macedonica în Moesia înainte de Domitian, în L. Mihailescu-Bîrliba, O. Bounegru (ed.), Studia historiae et religionis Daco-Romanae. In honorem Silvii Sanie, Bucureşti, 2006, p. 379-399. 8 Suetonius, Nero, 19, 3: Parabat et ad Caspias portas expeditionem conscripta ex Italicis senum pedum tironibus (aproximativ 1,77 m) nova legione, quam Magni Alexandri phalangem appellabat; Cassius Dio, LV, 24, 2: sunevtaxen oJ Nevrwn to; prw'ton to; kai; ∆Italiko;n ojnomazavmenon kai; ejn th'/ kavtw/ Musiva/ ceimavzon. 9 Vezi întreaga discuţie la J. Kolendo, în Studia in honorem B. Gerov, Sofia, 1990, p. 128-133. 10 Tacitus, Hist. III, 35, 2: et victae legiones, ne manente adhuc civili bello ambigue agerent, per Illyricum dispersae; Hist. III, 46, 7: Fonteius Agrippa ex Asia (pro consule eam provinciam annuo tenuerat) Moesiae praepositus est, additis copiis e Vitelliano exercitu, quem spargi per provincias et externo bello inligari pars consilii pacisque erat. 11 ILB 300.

316

Legiunea XI Claudia pia fidelis este cea mai nouă legiune de pe teritoriul Moesiei

Inferior. După cum am arătat în text, existenţa ei este foarte timpurie, fiind implicată,

după toate probabilităţile în bătălia de la Actium12. După o istorie de mai bine de un secol

care a purtat-o pe la Burnum în Dalmaţia, unde în anul 42 i se acordă, împreună cu

legiunea VII, epitetul de Claudia pia fidelis, pentru modul în care s-au comportat în

timpul rebeliunii guvernatorului Furius Camillus Scribonianus13. A fost apoi dislocată la

Vindonissa, pe limesul Germaniei Superior14. Apoi, imediat după anul 101, anul ultimei

atestări în această zonă15, legiunea este adusă pe teritoriul Moesiei Inferior. După toate

probabilităţile, primul loc în care legiunea a staţionat pe teritoriul Moesiei Inferior, între

cele două expediţii dacice ale lui Traian, a fost Oescus16, după ce în prealabil legiunea V

Macedonica fusese mutată la Troemis. Din acest loc datează cele mai timpurii dovezi ale

prezenţei acestei legiuni la Dunărea de Jos. Cândva după sfârşitul celei de a doua

expediţii dacice, această legiune este aşezată la Durostorum17, unde a staţionat până la

sfârşitul secolului al III-lea şi chiar şi în epoca romană târzie.

După sfârşitul războiului dacic al lui Traian şi transformarea vechiului regat al lui

Decebal în provincie romană18, o parte a teritoriului nord-dunărean, mai precis acea parte

care a format apoi provincia Dacia Inferior şi cea mai mare parte a teritoriului Munteniei

de astăzi, a rămas sub controlul armatei din Moesia Inferior, o parte însemnată dintre

trupele auxiliare ale acestei provincii fiind dislocate la nordul Dunării19. Cazul cel mai

12 CIL V 2501: M. Billienus M. f. Rom(ilia) Actiacus legione XI, proelio navali facto in coloniam deductus. Vezi încă CIL V 2495; 2503; 2512; 2839 (Patavium). CIL V 890; 2389, veterani care poartă acelaşi cognomen, dar legiunea nu este numită. 13 Cassius Dio, LX, 15, 4: Cassius Dio, LX, 15, 4: tov te e{bdomon kai; eJndevkaton, kai; Klaudiveia kai; pista; kai; eujsebh' kai; pro;" th'" boulh'" ejponomasqe'nai. 14 Tacitus, Hist., IV, 68, 4: legiones victrices, octava, undecima, decima tertia Vitellianarum unaetvicensima, e recens conscriptis secunda Poeninis Cottianisque Alpibus, pars monte Graio traducuntur; Ritterling, RE XII, 1925, col. 1694; R. Fellmann, 11. Legion, p. 127; M. Hartmann, Vindonissa. Oppidum, Legionslager-Castrum, Windisch, 1986. 15 Ritterling, RE XII, 1925, col. 1697. 16 ILB 62 = Conrad, Grabstelen, p. 242, nr. 435 şi material tegular, R. Ivanov, ArcheologijaSofia 23, 1981, 3, p. 42-48; Zl. Morfova, Latomus 18, 1959, p. 640-648. 17 Prima atestare directă la sfârşitul domniei lui Traian, I. I. Russu, AISC, 1933-1935, p. 217, nr. 5; Aricescu, Armata, p. 37. 18 Despre momentele şi modul în care Dacia a fost redacta in formam provinciae vezi acum studiul lui I. Piso, în I. Piso (ed.), Die Römischen Provinzen. Begriff und Gründung (Colloquium Cluj-Napoca 28. September-1. Oktober 2006), Cluj-Napoca, 2008, p. 297-331. 19 Vezi Fl. Matei-Popescu, SCIVA 52-53, 2001-2002 (2004), p. 173-242.

317

celebru este evident al cohortei I Hispanorum veterana, al cărei pridianum aminteşte că o

parte din soldaţii acesteia se află la nordul Dunării, încă din septembrie 10520.

La începutul domniei lui Hadrian, după tulburările provocate de sarmaţi roxolani,

împăratul retrage toate garnizoanele romane din Muntenia şi formează în estul Olteniei şi

sud-estul Transilvaniei o nouă provincie de rang procuratorial21. Armata acestei

provincii, cu doar două excepţii (numerus equitum Illyricorum şi numerus burgariorum et

veredariorum)22, a fost compusă din trupele auxiliare detaşate la nordul Dunării încă din

timpul expediţiilor dacice ale lui Traian. Astfel, din numărul total al trupelor auxiliare din

provincia Moesia inferior, un număr de trei ale şi nouă cohorte au fost transferate în

Dacia inferior şi nu se vor mai întoarce niciodată în provincia de unde au fost dislocate23.

Practic acesta este momentul când întregul sistem defensiv roman de la Dunărea de Jos a

căpătat forma pe care a păstrat-o, cu puţine excepţii (mutarea legiunii V Macedonica pe

teritoriul Daciei la Potaissa, în timpul domniei lui Marcus Aurelius)24, până la sfârşitul

secolului al III-lea, până în momentul în care Aurelian retrage armata din Dacia şi aşează

legiunea XIII Gemina la Ratiaria25 şi legiunea V Macedonica din nou la Oescus, locul

unde staţionase în secolul I26.

După cum am amintit deja, următoarea mutare importantă este dislocarea legiunii

V Macedonica în provincia Dacia, începând cu anul 168. Legiunea fusese dealtfel

trimisă, începând cu anul 161, să ia parte la expediţia parthică a lui Lucius Verus. Câteva

din inscripţiile descoperite la Troesmis amintesc de acest moment important din istoria

acestei unităţi27. Mai mult decât atât, o inscripţie redă un întreg itinerariu, început la

20 R.O. Fink, JRS 48, 1958, p. 104 (col. I, r. 24) = idem, Roman Military Records on Papirus, 1971, p. 222; J. F. Gilliam, Roman Army Papers, Mavors 2, Amsterdam, 1986, p. 263-272 (Hommages à Albert Grenier, Bruxelles, 1962, p. 747-756). 21 C. C. Petolescu, SCIVA 22, 1971, 3, p. 411-422; idem, Dacia, N. S. 29, 1985, p. 44-55. 22 Petolescu, Auxilia, p. 131-132, nr. 67; p. 128-129, nr. 63. 23 Vezi în ultimă instanţă C. C. Petolescu, Fl. Matei-Popescu, în I. Piso (ed.), Die Römischen Provinzen. Begriff und Gründung (Colloquium Cluj-Napoca 28. September-1. Oktober 2006), Cluj-Napoca, 2008, p. 357-367. 24 Bărbulescu, Legiunea V Macedonica, p. 22-32. 25 V. Moga, Din istoria militară a Daciei romane. Legiunea XIII Gemina, Cluj-Napoca, 1985, p. 30-31. 26 Bărbulescu, Legiunea V Macedonica, p. 32-33. 27 CIL III 6189 = ISM V 185: D. M. / Iulius Diz/zace posui(t) / fil(io) pientis(simo) / Val(erio) Val(enti) milit(i) / l(egionis) V M(acedonicae) defu(n)ct(o) / in exped(itione) Part(hica) / mil(itavit) annis V v/ic(sit) an(nis) XXV et ma/t[ri] Attie A/EA / PF///. Vezi încă CIL III 6169 = ISM V 159.

318

Troesmis, continuat în Orient, apoi în Dacia contra triburilor germanice, unde a fost lăsat

la vatră. La final acesta spune simplu că s-a întors acasă (reversus ad lares suos)28.

De altfel, mutarea legiunii V Macedonica a deschis drumul invaziei costobocilor

din anul 170. Aceştia au urmat probabil acelaşi drum, ca barbarii ce au atacat Moesia

Inferior în 101-102, întrucât descoperirile epigrafice indică că oraşul Tropaeum Traiani a

fost unul dintre cele mai afectate29. Nu trebuie uitat că în acelaşi loc, cu câteva decenii

mai devreme avusese loc o mare bătălie, după cum o demonstrează monumentele

descoperite, toate dedicate comemorării acestor evenimente30. Astfel pe cale indirectă,

am reuşit să aflăm motivul mutării legiunii V Macedonica la Troesmis, şi anume blocarea

unor eventuale invazii dinspre această zonă. Convins fiind probabil că dinspre zona

actualei Moldove româneşti nu mai putea exista un iminent pericol şi confruntat cu

probleme foarte grave în zona Dunării mijlocii, dar şi pe teritoriul provinciilor dacice31,

M. Aurelius a luat decizia de a muta legiunea la Potaissa.

Astfel, începând cu anul 169, pe teritoriul provinciei Moesia Inferior au rămas

numai două legiuni, I Italica şi XI Claudia, şi 14 trupe auxiliare (5 ale şi 9 cohorte, dintre

care una milliaria, I Cilicum). În total un efectiv de aproximativ 17500 de soldaţi, la care

trebuie adăugaţi bineînţeles componenţii classis Flavia Moesica, ce nu a intrat însă în

atenţia noastră din motive expuse în partea introductivă a acestui studiu. Zona limes-ului

Dunării de Jos ce fusese sub supravegherea legiunii V Macedonica a intrat sub

supravegherea legiunii I Italica, după cum arată descoperirile epigrafice. Atestările

epigrafice ale legiunii de la Durostorum neapărând la nord de Capidava, cu excepţia

28 CIL III 7505 = ILS 2311 = ISM V 160: [T. Val(erius)] T. f. Pol(l)ia (tribu) Marci/[anus] cas(tris) vet(eranus) leg(ionis) V Mac(edonicae) ex / [bf. c]os. milit(are) coep(it) imp(eratore) / [Antoni]n(o) IIII cos funct(us) ex/[pedi]t(ione) Orientali sub St/[at(io) Pri]sco, Iul(io) Severo, M[art(io) / Vero] c(larissimis) v(iris) item Germ(anica) sub / [Cal]pur(nio) Agricola, Cl(audio) Fronto/[ne] c(larissimis) v(iris) m(issus) h(onesta) missione in Da/cia Cethe(go) et Claro cos. / sub Corne(lio) Clemente c(larissimo) v(iro) re/ vers(us) at lares suos et / Marcia Basiliss(a) matre / dend(rophorum), enupt(a) sibi, Val(eria) Lon/ga sorore, pro sal(ute) sua suor(um)q(ue). 29 Em. Popescu, StCl 6, 1964, p. 193; CIL III 1421412 = ILS 8051; Aricescu, Armata, p. 94. 30 M. Sâmpetru, Tropaeum Traiani II. Monumentele romane, Bucureşti, 1984. 31 SHA, Vita Marci, 22, 1; Bărbulescu, Legiunea V Macedonica, p. 23-24; Piso, Fasti provinciae Daciae I, p. 88-89.

319

zonei central nordice, mai precis zona Slava Rusă ce pare a se fi aflat sub supravegherea

legiunii XI Claudia32.

Structura şi componenţa armatei romane din Moesia Inferior a rămas apoi aproape

neschimbată până spre sfârşitul secolului al III-lea, mai precis până în momentul domniei

lui Aurelian. Din aceste motive, am decis ca analiza mea să se oprească la domnia acestui

împărat. Acţiunile sale prefigurând de fapt ampla reorganizare a armatei şi a limes-ului

roman în epoca târzie, perioada cunoscută mult mai bine, în comparaţie cu epoca

principatului, deşi cantitatea de surse literare şi epigrafice este procentual mai mică33.

Motivul este unul foarte simplu. Posibilitatea cercetărilor arheologice de atinge mult mai

repede straturile depuse în decursul secolelor IV-VI. După cum se ştie, în multe din

punctele de pe limes-ul Moesiei Inferior, atingerea nivelurilor romane timpurii rămâne

încă un deziderat.

Revenind la situaţia din secolul al III-lea, trebuie să amintesc că schimbări, de

amploare foarte mică, se pot observa în ceea ce priveşte situaţia unităţilor auxiliare, cum

ar fi apariţia a trei cohorte noi, Gemina Dacorum milliaria şi III collecta c. R., ambele

atestate la Montana şi II reducum atestată la Sostra. De asemenea, tot din secolul al III-

lea datează şi singurele atestări sigure de existenţă a unor formaţiuni militare neregulate,

de tip numeri. Astfel, la Montana apare un numerus civium Romanorum şi la Aboba, pe

drumul dintre Marcianopolis şi Sexaginta Prista, un numerus scutariorum, unităţi ce

prefigurează organizarea ulterioară a armatei din epoca tetrahiei. Apariţia acestor noi

unităţi trebuie pusă în legătură cu ameninţările la care este expusă provincia începând cu

mijlocul secolului al III-lea, până la momentul victoriei lui Claudius II Goticul de la

Naissus din anul 269. Mai mult decât atât, numerele de ordine atestate, II reducum şi III

collecta, nu trebuie luate în sens absolut, adică nu trebuie să căutăm o cohors I reducum

sau alte două cohortes collectae. Cred mai degrabă că se referă la momentele de

constituire, fiind vorba de a doua şi a treia cohortă constituite pe teritoriul Moesiei

Inferior, la început probabil ca nişte miliţii civile, cum pare a fi şi cazul acelui numerus

32 A. Aricescu, SCIVA 27, 1976, 4, p. 531-534 (p. 526-527, fig. 3-4); idem, Armata, p. 219, SE nr. 38 = ISM V 224 = Conrad, Grabstelen, p. 188, nr. 236. Vezi încă A. Aricescu, SCIVA 27, 1976, 4, p. 533; idem, Pontica 10, 1977, p. 183-184. 33 Aricescu, Armata, p. 107-177; M. Zahariade, Moesia secunda, Scythia şi notitia dignitatum, Bucureşti, 1988; Al. Barnea, în Al. Suceveanu, Al. Barnea, La Dobroudja romaine, Bucureşti, 1991, p. 209-221; M. Zahariade, Scythia Minor. A History of a Later Roman Province (284-681), Amsterdam, 2006, p. 159-191.

320

civium Romanorum. Astfel se pot explica numele destule de neobişnuite, reduces şi

collecta. La aceste momente de criză se referă fără îndoială şi epitetul acordat legiunii XI

Claudia de III pia fidelis, în timpul domniei lui Gallienus34. În anii 259-260, întreaga

armata romană de la Rin şi de la Dunăre este onorată cu epitetele VI P VI F şi VII P VII

F, dar care se referă mai ales la victoriile de pe graniţa renană35. Despre modul în care au

fost implicate şi vexillaţii din legiunile Moesiei Inferioare în aceste acţiuni nu avem

informaţii, doar prezenţa unor militari, mai ales din legiunea XI Claudia, în nordul Italiei,

şi mai ales la Aquileia36 (vezi în prosopographia legiunii).

Armata Moesiei Inferior a constituit şi garnizoana permanentă a fortificaţiilor

romane de la nordul Mării Negre, de la Tyras, Olbia şi peninsula Crimeea, mai ales

Chersones.

Interesant de observat este faptul că, după mutarea în Dacia a legiunii V

Macedonica, comanda acestor vexillaţii a revenit tribunilor angusticlavi din legiunea I

Italica. În această funcţie sunt atestaţi, Antonius Valens şi Ti. Plautius Ti. f. Papiria Felix

Ferruntianus. Primul este atestat de două inscripţii descoperite la Balaklava în Crimeea, o

dedicaţie pusă prin grija centurionul Novius Ulpianus, tot din legiunea I Italica, către

Hercule, în sanctuarul din acel loc37 şi o dedicaţie către Iupiter Optimus Maximus

Dolichenus38. Al doilea este atestat de o inscripţie de la Mactaris (Africa) din care aflăm

că, în timp ce era tribun al legiunii I Italica, a fost şi praepositus vexillationibus Ponticis

aput Scythia(m) et Tauricam, adică comandantul vexillaţiilor legionare trimise din

Moesia Inferior39.

În jurul anilor, 185-186 la comanda vexillaţiei de la Chersones (vexillatio

Chersonessitana) se afla Atilius Primianus, tribunus şi Valerius Maximus, centurio.

34 M. Bărbulescu, A. Rădulescu, Pontica 15, 1982, p. 153-159; AnnÉp 1983, 880 = IDRE II 333. 35 J. Fitz, în Melanges d’archéologie, d’épigraphie et d’histoire offerts à Jérôme Carcopino, Paris, 1966, p. 353-365. 36 D. Benea, Din istoria militară a Moesiei Superior şi a Daciei. Legiunea a VII-a Claudia şi legiunea IIII-a Flavia, Cluj-Napoca, 1983, p. 164, consideră că prezenţa unor militari din armata Daciei şi a Moesiei Superior la Aquileia ar avea de a face cu activităţile de aprovizionare ale armatei. 37 T. Sarnowski, V. M. Zubar, O. J. Savelja, Historia 47, 1998, 3, p. 325-326, nr. 1 = T. Sarnowski, O. J. Savelja, ArchWarszawa 49, 1998, p. 41-42, nr. 31. 38 T. Sarnowski, V. M. Zubar, O. J. Savelja, Historia 47, 1998, 3, p. p. 326-329, nr. 2 = T. Sarnowski, O. J. Savelja, ArchWarszawa 49, 1998, p. 43-44, nr. 34; p. 42-43, nr. 32 (o altă dedicaţie fragmentară pentru Hercule în care apare drept comandant al acestei vexillatii). 39 CIL VIII 619 = ILS 2747 = IPD4 535; Saxer, Vexillationen, p. 42-43, nr. 72; Sarnowski, ArchWarszawa 38, 1988, p. 77, nr. 29; PME, P 41.

321

Aceştia, împreună cu fostul tribun, comandant al vexillaţiei, Arrius Alcibiades, sunt

menţionaţi într-un dosar epigrafic referitor la exagerările (exaggerandae vectigalis

quantitatis sponte suscepisse) în privinţa colectării impozitului pentru prostituţie (vectigal

lenocinii – tevlo" pornikovn)40.

În perioada 196-210, este atestat un bellum Bosporanum la care a luat parte un

tânăr recrut al legiunii I Italica, al cărui nume nu s-a păstrat, după cum atestă o inscripţie

descoperită la Preslav41.

Armata din Moesia Inferior a fost implicată în diverse expediţii militare de-a

lungul epocii principatului (vezi şi addendum II, dedicat vexillaţiilor compuse din mai

multe unităţi militare ale Moesiei Inferior). În primul rând, ambele expediţii dacice ale lui

Traian, asupra cărora nu insist aici şi trimit la addendum I, unde am tratat această

problemă pe larg.

Pe timpul domniei aceluiaşi împărat armata din Moesia Inferior a fost implicată şi

în expediţia parthică. Astfel, amintim pe tribunului legiunii XI Claudia L. Paconius L. f.

Pal. Proculus, care în această calitate este numit praepositus vexillationum equitum

Moesiae inferioris et Daciae eunti (sic!) in expeditione Parthica42. R. Saxer consideră că

această vexillaţie, împreună cu alte contigente din alte provincii, va fi staţionat pe timpul

iernii la Ancyra. Acolo a fost descoperită o inscripţie care aminteşte iernarea în oraş a

armatelor ce plecaseră în expediţia parthică43. Aceeaşi concluzie se poate trage şi dintr-o

inscripţie, din păcate fragmentară, descoperită la Thyatira. Un personaj al cărui nume a

căzut în spărtură afirmă că a fost pragmateus pe lângă legiunile V Macedonica, VII

Claudia, IV Scythica şi I Italica, de fapt vexillaţii din aceste legiuni, care iernau în oraş44.

40 CIL III 13750 = IGR I 860 = AnnÉp 1893, 126 = Solomonik, Latinskie nadpisi, p. 20-27, nr. 1; Saxer, Vexillationen, p. 91-92, nr. 269. Vezi încă I. Makarov, în A. Bresson, A. Ivantchik, J.-L. Ferrary, Une koinè pontique. Cites grecques, sociétés indigènes et empires mondiaux sur le littoral nord de la Mer Noire (VIIe s. a.C. - IIIe s. p.C.), Bordeaux, 2007, p. 328-337, cu un nou comentariu juridic, fiscal şi istoric al acestui important dosar epigrafic. Este vorba de toate activităţile asimilate prostituţiei (lenocinia) şi nu numai prostituatele propriu zise (meretrices), după cum arată Makarov, op. cit., p. 328. 41 T. Sarnowski, ZPE 87, 1991, p. 137-144 (p. 138-139) = AnnÉp 1991, 1377: ... / leg. I Ital. [[Al]]ex[[andrianae]] / militavit bf. cos. et / cornicul. proc. / quot (sic !) tiro proficiscens / in bello Bosporano / voverat et adiuvante / numen(e) (sic !) eius multis / periculis in barbarico / liberatus sit merito / votum posuit. 42 IL VI 32933 = ILS 2723 = IPD4 699; Saxer, Vexillationen, p. 26, nr. 44; PME, P 5. 43 Saxer, Vexillationen, p. 26 (IGR III 173). 44 AnnÉp 1939, 132; J. Guey, MEFRA 55, 1938, p. 56-57; Lepper, op. cit., p. 180-183.

322

Iar C. Valerius Cre(scens?), miles vexillationis legionis I Italicae, apare pe o inscripţie

funerară descoperită la Artaxata (Pokr Ved/Artashat, Armenia)45.

Următorul moment când unităţi din armata Moesiei Inferior au fost implicate în

expediţii în afara hotarelor provincii a fost războiul iudaic al lui Hadrian. Trebuie

amintită astfel inscripţia funerară de la Neapolis în Palaestina a lui M. Ulpius Cl(audia)

Magnus Sav(aria) (centurio) leg(ionis) V Mac(edonicae)46 şi, mai ales, o inscripţie

descoperită la Bettir (Bethar), în Israel, în care apare un anume Victor, centurio

vexil(ationis vel –ationibus) leg(ionum) V Mac(edonicae) et XI Cl(audiae)47. După cum

se cunoaşte Bethar a fost unul din ultimele puncte de rezistenţă ale iudeilor în faţa

armatei romane48. Sigur din timpul războiului iudaic al lui Hadrian datează şi inscripţia

funerară a lui P. Aelius Capito, natione Macedo, miles legionis XI Claudiae, descoperită

la Skythopolis (în apropiere de Bet Shean, Israel)49.

După cum a fost deja amintit, Moesia Inferior a contribuit la expediţia parthică a

lui Lucius Verus cu o întreagă legiune, V Macedonica.

Armata din Moesia Inferior a trimis trupe şi în timpul conflictelor din anii 168-

170. Astfel dintr-o inscripţie de la Lambaesis aflăm că [A.] Iulius Pompilius A. fil.

Cornelia Piso T. Vib[us Varus Laevillus] Berenicianus, legat al legiunii XIII Gemina, ce

staţiona în Dacia Superior, după moartea lui M. Claudius Fronto, a devenit devine

praepositus legionibus I Italicae et IIII Flaviae cum omnibus copiis auxiliorum dato iure

gladi50. În legătură cu aceleaşi evenimente ar putea fi pusă şi prezenţa la Potaissa a unui

soldat din legiunea I Italica, care pune o dedicaţie lui Iupiter Optimus Maximus51.

Armata Moesiei Inferioare a fost implicată şi în timpul războaielor civile de la

începutul domniei lui Septimius Severus. Astfel, în anul 193, legatul legiunii I Italica, L.

Marius L. f. Quirina Maximus Perpetuus Aurelianus a comandat o vexillaţie compusă

45 AnnÉp 1968, 511 = B. N. Arakelyan, VDI 115, 1971, 1, p. 116-118.46 AnnÉp 1927, 146. 47 CIL III 141552 = Filow, Legionen, p. 69; P. Schäfer, Der Bar Kokhba-Aufstand. Studien zum zweiten jüdische Krieg gegen Rom, Tübingen, 1981, p. 130; Lepper, op. cit., p. 177. 48 Schäfer, op. cit., p. 130. 49 AnnÉp 1939, 158; Schäfer, op. cit., p. 127-128. 50 CIL VIII 2582 = ILS 1111. Vezi încă CIL VIII 2488; 2547. RE IX, 1919, col. 779-780 (Hohl); Ritterling, RE XII, 1925, col. 1414; Alföldy, Konsulat, p. 297, nota 81, datează acest comandament în anii 175-176, considerând că a devenit cos. suff. în jur de 178 şi că o comandă imediat după moartea lui M. Claudius Fronto ar fi prea timpurie. Vezi încă V. Moga, Din istoria militară a Daciei romane. Legiunea XIII Gemina, Cluj-Napoca, 1985, p. 84-85; Piso, Fasti provinciae Daciae I, p. 218-224, nr. 52. 51 CIL III 889.

323

din legiunile I Italica şi XI Claudia p. f. trimisă să înfrângă armatele lui Pescennius Niger

din jurul Byzantium-ului, pentru ca în anul 197 să fie trimis în Gallia, la Lugdunum,

pentru a lupta împotriva forţelor lui Clodius Albinus (dux exerciti (sic!) Mysiaci aput

Byzantium et aput Lugudunum leg(atus) leg(ionis) I Ital(icae))52. Pentru ca în două

inscripţii, descoperite la Antium şi Cannes, în Italia, să fie atestat primipilul legiunii XI

Claudia, M. Aquilius M. f. Fabia Felix, originar din Roma şi care în această calitate este

numit praepositus vexillationum agentium in Italia53.

Armata Moesiei Inferior a trimis, se pare, unităţi şi în timpul expediţiei parthice a

lui Septimius Severus, din anii 197-198, după cum înţelegem dintr-o inscripţie

descoperită în Phrygia, unde apare Nonus Felix, primus pilus legionis XI Claudiae.

Inscripţia a fost ridicată de vexillaţia care se afla sub cura Non(i) Felicis v(iri) o(ptimi)

p(rimi) p(ili) praepo(siti)54. După cum se ştie, de asemenea, din aceeaşi acea vreme

datează şi inscripţia lui Ti. Claudius Candidus, care fusese: dux exercitus Illyrici

expeditione Asiana item Parthica item Gallica55.

O parte importantă a studiului meu a fost dedicată prosopografiei legiunilor. După

cunoştinţele mele, după studiul lui Em. Ritterling este prima încercare de a propune o

prosopographie, pe cât posibil, exhaustivă a legiunilor prezente pe teritoriul Moesiei

Inferior. Acelaşi lucru am încercat să-l fac şi pentru situaţia trupelor auxiliare, unde la

fiecare trupă am indicat şi personalul cunoscut până în acest moment. Având în vedere

deficienţele enorme, cel puţin în ceea ce priveşte situaţia provinciilor danubiene, ale celor

două studii ale lui J. Spaul, privind unităţile auxiliare din Imperiu, deficienţe pe care le-

am semnalat într-o amplă recenzie, scrisă în colaborare56, o prosopografie de acest fel

este extrem de utilă.

Având în vedere faptul că informaţiile despre legaţii de legiuni, tribuni şi

centurioni au fost sintetizate în tabelele ce compun anexele acestui studiu, în cele ce

urmează mă voi opri asupra rezultatelor analizei prosopographice a soldaţilor legiunilor.

52 CIL VI 1450 = ILS 2935; 2936; Ritterling, RE XII, 1925, col. 1414; F. Miltner, RE XIV, 1930, col. 1828-1831, nr. 48. 53 CIL X 6657 = ILS 1387; AnnÉp 1945, 80; PIR2 A 988; Pflaum, Carrières, II, 598; Saxer, Vexillationen, p. 43, nr. 75-76. 54 AnnÉp 1995, 1512. 55 CIL II 4114 = ILS 1140 (Tarraco); A. R. Birley, The African Emperor Septimius Severus, Londra, 1988, p. 110. 56 O. Ţentea, Fl. Matei-Popescu, ActaMN 39-40/I, 2002-2003 (2004), p. 259-296.

324

Astfel pentru legiunea V Macedonica, pentru perioada în care a staţionat la

Troesmis, dispunem de un document extrem de valoros57, şi anume lista militarilor care

îşi începuseră serviciul în anii 108-109 (veterani qui militare coeperunt Annio et Atilio

cos et Palma et Tullo cos)58 şi care sunt lăsaţi la vatră în anul 134, în timp ce guvernator

al Moesiei Inferior era Sex. Iulius Maior59 şi legat al legiunii, Plotius Iulianus. În acest

document apar aproximativ 300 de militari, dintre care 230 de veterani lăsaţi la vatră şi

aproximativ de 70, reliqui veterani, după cum glăsuieşte inscripţia, cel mai probabil

missicii. Spre deosebire de alte liste păstrate, cum ar fi lista de la Viminacium care

păstrează numele soldaţilor lăsaţi la vatră în anul 195 din legiunea VII Claudia60, în lista

de faţă nu este trecută şi originea veteranilor. Veteranii sunt trecuţi pe cohorte, începând

cu prima cohortă în capul listei pe faţa principală şi continuând cu celelalte trei cohorte

pe aceeaşi faţă şi cu numele veteranilor din cohortele V-X pe faţa laterală stângă. Pe faţa

laterală dreaptă erau trecuţi ultimii veterani rămaşi din cohorta X şi care nu încăpuseră pe

faţa laterală stângă. În lipsa indicaţiilor privind originea lor, doar o analiză onomastică ne

poate ajuta în a stabili, cu toate precauţiile, anumite zone predilecte de recrutare. Sunt

atestaţi 34 Iulii, cu diverse cognomina, 23 Valerii, 7 Flavii şi 5 Claudii, de asemenea şi

alte nume. Se remarcă lipsa Ulpiilor, fapt explicat prin constatarea generală că până la

începutul lui Hadrian peregrinii recrutaţi în legiuni nu adoptau numele împăraţilor la

domnie61. Apar, de asemenea, şi alte nomina, cum ar fi: Aufidius, Baebius, Antistius,

Calpurnius, Cassius, Cornelius sau altele mai rare, cum ar fi: Aconteius, Atisius, Atalius,

Cabellius, Caesonius, Grattius sau Ferranius. Marea majoritate a acestor cognomina

păstrate sunt de origine latină, cu excepţia lui Alexander, Eleuther şi Philippus, care au

origine grecească.

Mai departe am indentificat 5 beneficiarii consulares şi un beneficiarius tribuni

(dintre care 2 atestaţi, unul fiind beneficiarius tribuni, la Drobeta ar putea data şi din

timpul staţionării pe teritoriul Daciei, 2 atestaţi la Skelani, pe teritoriul provinciei

Dalmatia, ce făceau parte din gupul de beneficiari trimişi pentru a supraveghea

57 ISM V 137. 58 Degrassi, Fasti consolari, p. 32-33. 59 PIR2 I 397; Stein, Legaten, p. 67; Fitz, Laufbahn, p. 46; Thomasson, Laterculi praesidum, col. 133, nr. 77. 60 CIL III 14507 = IMS II 53 = IDRE II 308. D. Benea, op. cit., p. 77-78. 61 Em. Doruţiu-Boilă, ISM V, p. 169.

325

exploatările metalifere din această provincie, şi unul la Amasia, provincia Pontus et

Bithynia, ce putea face parte fie dintr-un corp expediţionar din timpul unei expediţii

orientale, fie fusese trimis cu activităţi poliţieneşti, ştiind legăturile importante din punct

de vedere militar dintre Moesia Inferior şi provinciile micro-asiatice); 2 frumentarii, unul

atestat la Roma şi celălalt la Lambaesis; un actarius al vexillaţiei atestată la Tyras în anii

116-117; un optio, originar din Oescus; 3 signiferi; un strator; un custos armorum; un

valetudinarius, membru al vexillaţiei din 116-117 de la Tyras; 3 equites legiones; 9

milites gregarii; 35 de veterani, dintre care 26 cu grade necunoscute, probabil simplii

milites.

Referitor la veteranii acestei legiuni, este interesant de observat implicarea lor în

viaţa civilă a provinciei, şi mai ales în structurile noului municipium Troesmense,

organizat cel mai probabil după mutarea legiunii în Dacia. Problema aşezărilor civile de

la Troesmis este încă destul de complicată. Înainte de mutarea legiunii în Dacia, în

perioada 158/159-160, sunt atestate două aşezări civile la Troesmis, canabae legionis şi o

civitas (municipium ?) Troesmensium62. Opinia generală ar fi că această inscripţie atestă

aşezarea civilă de la Troesmis în faza sa premunicipală şi nu municipală, chiar dacă este

amintit un decurio63. Lucrurile se vor clarifica fără îndoială în momentul în care legea de

organizare a municipiului de la Troesmis va fi publicată. Tablele de bronz conţinând părţi

din această lege au fost descoperite în condiţii necunoscute, cel mai probabil, chiar la

Troesmis, şi au ajuns în Occident prin intermediul traficului de antichităţi. Se pare că

legea ar data din partea finală a domniei lui Marcus Aurelius, poate din timpul domniei

62 R. Vulpe, SCIV 4, 1953, 3-4, p. 562-568, nr. 2 = AnnÉp 1960, 337 = Ferjančić, Settlement of Legionary Veterans, p. 299, nr. 428. 63 R. Vulpe, DID II, p. 167; Suceveanu, Viaţa economică, p. 63-65; Al. Barnea, Dacia 32, 1988, p. 58; Suceveanu, La Dobroudja, p. 50. S-a considerat că această inscripţie se referă la o organizare premunicipală, care copiază modelul de organizare al unui municipium roman. Într-adevăr lipsa termenului municipium (decurio Troesmensium) ar fi un argument important în această direcţie, dar nu decisiv. Termenul de civitas indigenă este neclar şi nu acoperă deloc realitatea. Mai degrabă mi se pare corect să identificăm la Troesmis o aşezare civilă cu un caracter premunicipal roman, aşa cum reiese din menţionarea unui ordo decurionum, înainte de apariţia propriu-zisă a unui municipiu (ISM V 135, menţionează cives Romani). Evident nu am considerat necesar să intru adânc în această problemă, întrucât ar fi depăşit cu mult limitele stabilite prin titlul lucrării mele. Mai mult decât atât, de curând a fost susţinută o teză de doctorat la Universitatea din Bucureşti, D. R. Cîrjan, Dreptul latin în provinciile dunărene ale Imperiului Roman (secolele I-III). Contribuţii la studiul statutelor citadine privilegiate în Occidentul roman, Bucureşti, 2007 (teză de doctorat nepublicată). Situaţia de la Troesmis este tratată la p. 125-126, unde se admite dualitatea civitas / canabae, dar momentul municipalizării, realizat prin unificarea celor două aşezări, ar fi avut loc sub Septimius Severus. Evident, la momentul redactării tezei autorul nu avea de unde să ştie de existenţa legii de organizare din vremea lui Marcus Aurelius.

326

comune cu viitorul împărat Commodus, şi că s-ar fi păstrat acea parte care reglementează

modalitatea de alegere în magistraturi64. Acest nou document demonstrează fără dubiu

ridicarea canabae-lor de la Troesmis la rang de municipiu pe timpul lui Marcus Aurelius,

spre sfârşitul domniei sale, dacă admitem că un (municipium) Troesmensium este atestat

încă din jurul anilor 158/159-160, împreună cu canabae-le. Sau poate, mai degrabă, dacă

admitem că acea inscripţie face referire la o organizare de tip premunicipal, are loc o

unificare a celor două unităţi administrative, dar care se petrece puţin mai târziu, nu

imediat după mutarea legiunii în Dacia. În acest nou municipiu, rolul veteranilor legiuni

va fi extrem de important, mai ales în prima parte a istoriei sale.

Dintre veteranii care apar apoi menţionaţi în legătură cu aşezările civile de la

Troesmis amintesc doi quinquennales canabensium65, dintre aceştia unul a devenit apoi

decurio Troesmensium66. Un alt veteran este atestat numai decurio municipii

Troesmensium67. De asemenea, probabil după mutarea legiunii în Dacia, fiul unui fost

veteran al legiunii devine două ori duumvir al municipiului de la Troesmis şi augur68.

De departe numărul cel mai mare de soldaţi atestaţi îl oferă, cum este şi firesc,

având în vedere faptul că a staţionat cel mai mult pe teritoriul Moesiei Inferior, legiunea I

Italica. Avem astfel atestaţi, 6 optiones; un speculator; 14 beneficiarii consulares (dintre

care se evidenţiază din nou trei trimişi în provincia Dalmatia, la Skelani, Salona şi

Narona şi 3 la Montana dintre care unul este atestat ag(ens) t(erritorio) M(ontanensium),

64 Singurele informaţii directe se regăsesc într-un studiu general al lui W. Eck, Chiron 37, 2007, p. 55: „Ein Kapitel aus einem Stadtgesetz für das Municipium Troesmis in Niedermösien, das zum Teil erhalten, aber noch nicht publiziert ist, zeigt nämlich, dass noch in der Spätzeit Marc Aurels, in der dieses Stadtgesetz abgefasst und auf Bronzetafeln geschrieben wurde, Wahlen vorausgesetz werden müssen. Denn es wurden Vorkehrungen gegen die Abgabe von zwei Stimmtäfelchen durch dieselbe Person getroffen. Solche Regeln kennen wir aus den bisherigen Stadtgesetzen nicht. Es kann sich also nich einfach um tralatizisches Gut im Stadtgesetz von Troesmis gehandelt haben; das zeigt alleine schon die Abfolge der Kapitel, die keineswegs den spanischen leges municipales entspricht. Es scheint sich in der lex für das municipium Troesmis eher um eine Zusammenstellung von Regeln zu handeln, die spezifisch für Troesmis bestimmt waren”. La nota 26 se citează titlul acestui capitol din lege: De poena eius qui duas pluresve tabellas in cistam deiecerit (Despre pedeapsa celui care va introduce în cutia de vot două sau mai multe tăbliţe de vot). 65 R. Vulpe, SCIV 4, 1953, 3-4, p. 557-562 = S. Lambrino, RévÉtRoum 2, 1954, p. 96-101 = AnnÉp 1957, 266 = ISM V 155 = Ferjančić, Settlement of Legionary Veterans, p. 299, nr. 427. 66 R. Vulpe, SCIV 4, 1953, 3-4, p. 562-568, nr. 2 = AnnÉp 1960, 337 = Ferjančić, Settlement of Legionary Veterans, p. 299, nr. 428: L. Licin(ius) domo Ni[copoli?] Cleme(n)s vet(eranus) leg(ionis) V Ma[c(edonicae) q. q. c]anab(ensium) et dec(urio) Troesm(ensium). 67 CIL III 6188 = ISM V 183. 68 CIL III 7560 = ISM II 244 = Ferjančić, Settlement of Legionary Veterans, p. 302, nr. 448: C. Arrius Quintianus bis/duumviralis et augur mun(icipii) / Troesmens(ium) vet(erani) filius et Clau/dia Servata uxor se vivi[s] me/moriam sibi fecerunt curan/tibus Ariis Qu[i]ntiano filio et Ianuario lib[er]to [...].

327

precum şi celebrul M. Pompeius Lucius, beneficiarius consularis, ce apare la

Dionysopolis, Cu această ocazie aflăm că acest personaj era membru al sfaturilor

oraşelor, Dionysopolis, Callatis şi Marcianopolis, ca urmare a activităţii lui de păstrare a

ordinii); 2 frumentarii, ambii atestaţi la Roma; 2 signiferi; un custos armorum; un

vexillarius, tot în zona Montana; 2 cornicines; 3 tesserarii; 2 librarii; un duplicarius; un

discens mensor; 2 equites legionis; 36 milites (dintre care amintim unul ajuns miles al

unei cohorte pretoriene la Roma, 5 apar la Salona, în Dalmatia, confirmând încă o dată

legăturile din punct de vedere militar dintre cele două provincii, unul la Artaxata, capitala

Armeniei, în timpul expediţiei parthice a lui Traian, 2 la Aulutrene făcând parte din

vexillaţia trimisă să ia parte la expediţia parthică a lui Septimius Severus); 34 de veterani

(dintre care se disting un ex centurione, 3 ex beneficiariis consularis şi un beneficiarius

legati; un ex duplario, un ex signifero, doi ex imaginiferis, un ex custode armorum).

În legiunea XI Claudia avem atestaţi următori membrii: un decurio, membru al

vexillaţiei din jurul Montanei din anul 155; 2 optiones, dintre care unul este agens

regione Montanensium; 2 cornicularii, dintre care unul al tribunului laticlav al legiunii;

10 beneficiarii consularis şi un beneficiarius legati legionis (din nou se disting 5

beneficiarii consularis trimişi în diverse puncte ale provinciei Dalmatia, inclusiv Skelani

şi doi trimişi în zona Montanei, unul membru al vexillaţiei din 155, din care făcea parte şi

decurionul menţionat mai sus); un speculator, prezent tot pe teritoriul Dalmatiei în timpul

domniei lui Gordian III; 3 signiferi (dintre care se distinge unul atestat în nordul Italiei la

Ticinum, probabil în timpul secolului al III-lea, când cu diverse ocazii vexillaţii ale

legiunilor danubiene au fost trimise în nordul Italiei); 2 immunes (dintre care unul

membru al vexillaţiei de la Montana din anul 155); 2 stratores; un mensor; un

quaestionarius, atestat la Aquileia, şi el putând să facă parte dintr-una dintre vexillaţiile

trimise în nordul Italiei în secolul al III-lea; 2 tubicines, dintre care unul membru al

vexillaţiei de la Montana din anul 155; un cornicen, membru al aceleiaşi vexillaţii; 2

immunes venatores, membrii ai aceleiaşi vexillaţii; 2 equites, dintre care unul încă

discens equitum, ambii atestaţi la Aquileia, în a doua jumătate a secolului al III-lea, dacă

nu chiar la începutul secolului al IV-lea, după unele păreri, putând să facă parte dintre

comitatenses; 65 de milites compuneau vexillaţia, amintită de atâtea ori, de la Montana

din anul 155 şi separat mai sunt cunoscuţi alţi 17 milites (dintre care amintim unul mort

328

în timpul războiului iudaic al lui Hadrian, 3 apar la Aquileia în a doua jumătate a

secolului al III-lea, 2 apar ca membrii ai vexillaţiei de la Aulutrene din timpul expediţiei

parthice a lui Septimius Severus, unul la Thyatira, provincia Asia, reconfirmând relaţiile

din punct de vedere militar dintre Moesia Inferior şi provinciile micro-asiatice, şi unul la

Slava Rusă); 12 veterani (dintre care se disting un ex custode armorum, un ex equite, un

ex signifero, şi probabil un ex immune); separat este atestat şi un architectus legionis, dar

civil (salariarius).

Acestea ar fi principalele concluzii ce se desprind din analiza materialului

epigrafic existent în acest moment privind armata romană din Moesia Inferior.

Bineînţeles, pentru ca imaginea să fie completă, ar trebui urmărite mai în detaliu carierele

civile ale foştilor militari, dar acesta este un studiu în sine, şi am preferat în acest stadiu al

cercetării să-l las deoparte. De asemenea, am ales să nu intru în spinoasa problema a

religiei militarilor, întrucât şi ea se poate constitui într-un studiu în sine, şi chiar a făcut

de curând subiectul unei teze de doctorat, susţinute de un coleg bulgar, O. Alexandrov, la

Veliko Tărnovo69, teza ce urmează a fi publicată în curând.

69 O. A. Alexandrov, Religijata v rimskata armija v Dolna Misija, avtoreferat, Veliko Tărnovo, 2007.

329

ADDENDUM I

Participarea armatei din Moesia Inferior la expediţiile dacice ale lui

Traian

Pe teritoriul noii provincii Moesia Inferior staţionau, încă din timpul domniei

lui Vespasian, două legiuni, legiunea V Macedonica la Oescus1 şi legiunea I Italica la

Novae. Începutul primei expediţii dacice2 a împăratului Traian va găsi neschimbată

această situaţie. Cu toate acestea, desfăşurarea ulterioară a evenimentelor a impus

schimbări majore. Astfel, legiunea V Macedonica va fi mutată, poate încă din anii

103-105, la Troesmis; de la Vindonissa a fost adusă legiunea XI Claudia, cel mai

probabil, mai întâi la Oescus şi apoi, după sfârşitul celei de a doua expediţii dacice, la

Durostorum; o vexillaţie sau poate întreaga legiune I Minervia este adusă în Moesia

Inferior din Germania Inferior, de la Bonna. Toate aceste legiuni au participat la

operaţiunile militare de la sudul Dunării, în urma atacului dacilor şi aliaţilor acestora

asupra Moesiei Inferior din iarna anului 101-102, şi apoi la nordul Dunării, şi în prima

şi în a doua expediţie dacică. Mai mult decât atât, vexillaţii din legiunile V

Macedonica, I Italica şi XI Claudia au staţionat în câteva fortificaţii din Muntenia şi

de pe valea râului Olt, având în vedere că până la începutul domniei lui Hadrian, acest

teritoriu, ce a devenit apoi provincia Dacia Inferior, a făcut parte din provincia Moesia

Inferior. În cele ce urmează voi trece în revistă, pe legiuni, atestările privind

participarea fiecăreia dintre ele la cele două expediţii dacice, încercând apoi

formularea unor concluzii noi privind modul şi momentele în care acestea au fost

implicate în operaţiunile militare.

1. Legiunea V Macedonica

Legiunea V Macedonica este singura legiune din Moesia Inferior, în acest

stadiu al descoperirilor, al cărei legat, Q. Roscius Sex. f. Quir(ina tribu) Coelius

1 Pentru istoria acestei legiuni pe teritoriul Moesiei, înainte de crearea provincie Moesia Inferior, vezi Fl. Matei-Popescu, în L. Mihăilescu-Bîrliba, O. Bounegru, Studia historiae et religionis Daco-Romanae. In honorem Silvii Sanie, Bucureşti, 2006, p. 379-399, cu întregul dosar epigrafic şi cu bibliografia anterioară. 2 Am explicat de curând de ce prefer folosirea termenului de expediţii dacice şi nu pe cel uzual de războaie dacice, Fl. Matei-Popescu, O. Ţentea, în Dacia Augusti provincia, p. 76-77. Vezi încă lucrarea lui V. Rosenberger, Bella et expeditiones. Die antike Terminologie der Kriege Roms, Stuttgart, 1992, p. 92-94, cu citarea tuturor surselor epigrafice.

330

Murena Pompeius Falco, viitorul guvernator al aceleiaşi provincii3, a primit dona

militaria de la Traian în timpul războiului dacic, după cum apare pe o inscripţie din

Italia de la Tarracina (Regio I)4.

Din perioada traianică pot data ştampilele de la Buridava (Stolniceni), locul

unde a staţionat, măcar pentru o vreme, după cum a susţinut D. Tudor, chiar

guvernatorul Moesiei Inferior5. În acest punct, ştampilele legiunii V Macedonica sunt

asociate pe două tegule cu ştampile ale legiunilor I Italica şi XI Claudia, pe una dintre

ele apărând şi numele unui anume Iulius Aper, cel mai probabil un centurion al uneia

dintre cele trei legiuni care se afla la comanda vexillaţiei dislocată în acest punct6. Pe

o altă tegulă numele legiunii V Macedonica este asociat doar cu numele legiunii I

Italica7. De asemenea numele acestei legiuni ar putea apărea pe nişte fragmente de

amfore, scrise cu vopsea roşie, descoperite în acelaşi punct8.

Din aceeaşi perioadă datează şi ştampila pe o cărămidă descoperită în castrul

de la Arutela (Bivolari)9.

La Slăveni, pe Olt, s-au descoperit, de asemenea, ştampile ale legiunii, în

asociere cu material tegular aparţinând legiunii XI Claudia10, dar situaţia nu este

foarte clară, ştampila legiunii V Macedonica putând fi mai târzie, iar ştampila legiunii

XI Claudia să fie o confuzie cu o ştampilă a legiunii XIII Gemina11, prezentă şi ea cu

material tegular în acest castru12. La fel într-o situaţie destul de neclară este şi

3 Apare în 3 inscripţii de la Tomis, CIL III 7537 = ISM II 43; ISM II 44; AnnÉp 1957, 336 = ISM II 46; Thomasson, Laterculi praesidum, col. 324, nr. 22 4 CIL X 6321 = ILS 1035 = IPD4 807 = IDRE I 101. Vezi şi o inscripţie extrem de fragmentară de la Ephesus (Asia), AnnÉp 1957, 17 = IDRE II 374 şi o nouă inscripţie de la Kaunos, Lycia et Pamphylia, Cr. Marek, Die Inschriften von Kaunos, Vestigia. Beiträge zur Alten Geschichte 35, München, 2006, p. 312-315, nr. 136; PIR R 68; Ritterling, RE XII, 1925, col. 1576; A. R. Birley, ArhVest 28, 1977, p. 360-367; Maxfield, Military Decorations, p. 265; Strobel, Dakerkriege, p. 90; M. Zyromski, Eos 84, 1996, p. 127, nr. 24. Pentru întreaga discuţie asupra carierei acestui personaj vezi Birley, Fasti, p. 95-100; A. Caballos Rufino, Los senadores hispanoromanos y la romanización de Hispania (siglos I al III p. C.). I. Tomo I: Prosopografia, Monografias del Departamento de Historia Antigua de la Universidad de Sevilla, Ecija 1990), p. 255-258, nr. 142; Th. Franke, Legionslegaten, p. 116-123, nr. 57. 5 IDR II 564, ştampilă cu P(edites) S(ingulares), puse în legătură cu eventuala prezenţă în acest loc a guvernatorului provinciei. Pentru fortificaţia romană de aici vezi TIR L 35, 68-69, I f; Gh. Bichir, Thraco-Dacica 6, 1985, p. 93-104; Gudea, Dakische Limes, p. 88-89, nr. 74. 6 IDR II 556; 557: V MAC. 7 IDR II 559: V MACE[D]. Vezi încă Gh. Bichir, Thraco-Dacica 6, 1985, p. 93-103 = ILD 150 (ştampile comune pe material tegular cu legiunea I Italica, asociate cu ştampile ale cohortei II Flavia Bessorum de tipul COH II FL BES). 8 Gh. Bichir, Thraco-Dacica 6, 1985, p. 110, fig. 11 = ILD 151: LEG[...] şi LE[...] / VM[...]. 9 IDR II 579. 10 IDR II 522 (L V M); 523 (LE. XI.) 11 Opinia lui D. Tudor, SMMIM 7-8, 1974-1975, p. 16-17. 12 IDR 524: LEG XIII.

331

presupusa prezenţă a legiunii în castrul de la Răcari, pe Jiu, în nivelul traianic13 şi la

Bumbeşti, tot într-un nivel timpuriu14.

Din perioada traianică sunt şi ştampilele de la Drajna de Sus, având în vedere

că această fortificaţie a funcţionat doar până la începutul domniei lui Hadrian15.

Ştampilele acestei legiuni se asociază la Drajna cu ştampile ale legiunilor XI Claudia

şi I Italica, precum şi cu ştampile ale cohortei I Flavia Commagenorum16. De

asemenea, din castrul de la Mălăeşti, construit din glii (caespites) pe râul Teleajen,

aproape de intrarea în munţi se pare că provine o ştampilă cu această legiune. Din

păcate infomaţia, păstrată doar într-o lucrare mai veche a lui C. Zagoriţ, nu mai poate

fi verificată17.

Se pare că o vexillaţie din această legiune a participat la construcţia podului de

la Drobeta, având în vedere că o parte din materialul tegular, de mai multe tipuri,

prezent în acest oraş provine chiar din piciorul podului. Material tegular a mai apărut

şi în castru, dar şi refolosit în zidurile cetăţii medievale18, de asemenea şi în termele

situate la vest de piciorul podului19. O altă ştampilă a fost pusă recent în circulaţie, de

C. Crăciun, care citează raportul lui J. Fakler din 1896, în care este menţionată

descoperirea acestei ştampile ca urmare a unui sondaj practicat într-o movilă din

apropierea piciorului podului lui Traian20. Interesant este de amintit aici şi prezenţa

unui centurion Maecius Domitius, încă în activitate, care pune o inscripţie funerară

soţiei sale Flavia Valentina, originară din Sirmium21. Inscripţia a fost datată, pe baza

caracterelor paleografice, în epoca Antoninilor. Mă întreb ce căuta un centurion din 13 IDR II 167: .V M. Din păcate cărămida este astăzi dispărută. Vezi şi Gudea, Dakische Limes, p. 96, nr. 89. Vezi ultima discuţie la E. S. Teodor, Dacia Augusti provincia, p. 219-235, în special p. 232: „Datarea castrului mic de pământ de la Răcari nu ridică probleme speciale. Ştampila legiunii V Macedonica, analogiile formale, contextul istoric general, dar şi descoperirile monetare în săpătură, toate asigură datarea primul castru cel mai târziu în iarna anului 106/107.”. 14 IDR II 178: ..M. La fel ca la Răcari şi aici această cărămidă a dispărut. Vezi şi Gudea, Dakische Limes, p. 98-99, nr. 92, unde nu este nici măcar citată. 15 IDR II 601; M. Zahariade, T. Dvorski, The Lower Moesian Army in Northern Wallachia (A. D. 101-118). An Epigraphical and Historical Study on the Brick and Tile Stamps Found in the Drajna de Sus Roman Fort, Bucureşti, 1997, p. 21-22; M. Zahariade, D. Lichiardopol, Dacia Augusti provincia, p. 123, tip unic LEG V MAC, două variante. Au fost descoperite în total 76 de ştampile aplicate pe diverse tipuri de material tegular. 16 IDR II 603; Petolescu, Auxilia, p. 95-97, nr. 30; Fl. Matei-Popescu, SCIVA 52-53, 2001-2002, p. 204-205, nr. 20. 17 C. Zagoriţ, Castrul roman de la Mălăieşti şi cetatea dacă de la V(alea) Humei din judeţul Prahova, Ploieşti, 1940, p. 8 = ILD 168, care menţionează o ştampilă tegulară a legiunii V Macedonica, descoperită cu ocazia unei vizite în zona castrului. Ultimele săpături în zona castrului de la Mălăieşti au fost efectuate de Gr. Florescu - Exsp. Bujor, SCIV, 6, l955, 1-2, p. 271-279. 18 CIL III 8066 a = CIL III 1421624 = IDR II 99: L(egio) V M(acedonica). 19 C. Crăciun, în Dacia Augusti provincia, p. 388. 20 Ibidem, p. 386, nota 120. 21 IDR II 36; Bărbulescu, Legiunea V Mac., p. 70, nr. 19.

332

legiunea V Macedonica, staţionată în acea vreme la Troesmis, la Drobeta, în provincia

Dacia Superior. Mult mai logic ar fi să datăm această inscripţie în primii ani ai

stăpânirii romane din Dacia, când este atestată activitatea constructivă a acestei

legiuni la Drobeta, după cum am văzut mai sus. Pentru o datare mai timpurie ar pleda

şi posibila origine italică sugerată de nomen-ul său22, precum şi numele soţiei sale

care ar putea indica o urmaşă a unui colonist de la Sirmium, din vremea lui

Vespasian. Maecius Domitius va fi fost astfel unul din centurioni sau centurionul ce

va fi comandat vexillaţia legiunii V Macedonica, implicată în activităţi constructive la

Drobeta după anul 102.

La Drobeta au fost descoperite patru inscripţii care atestă veterani din legiunea

V Macedonica23. În general acestea au fost datate după aşezarea legiunii V

Macedonica la Potaissa, dar măcar activitatea unuia dintre ei, C. Iulius Melcidianus,

veteranus ex beneficiario consularis, se poate data şi în prima jumătate a secolului al

II-lea, pe baza numelui său şi al soţiei, Ulpia Marcellina24. Activitatea fostului strator

consular M. Valerius Alexander se poate data, pe baza supranumelui legiunii de pia

constans, la jumătatea secolului al III-lea25, iar activităţile lui C. Valerius Victorinus,

fost beneficiar al tribunului legiunii şi a lui Aelius Bassus, fost soldat în legiune, se

pot data teoretic şi înainte de dislocarea legiunii la Potaissa, dar şi după.

După încheierea războaielor dacice şi transformarea fostului regat al lui

Decebal în provincie romană, legiunea V Macedonica va rămâne în castrul de la

Troesmis, unde fusese mutată de Traian, în perioada dintre cele două războaie. Din

păcate în înţelegerea rolului şi locului legiunii în cadrul istoriei provinciei Moesia

Inferior, în această perioadă, ne putem baza doar pe informaţiile epigrafice, întrucât

din punct de vedere arheologic nu ştim aproape nimic şi cu siguranţă nici măcar nu

ştim amplasarea castrului pe teren, fără a mai vorbi de formă sau construcţii

interioare.

2. Legiunea I Italica

Cariera centurionului Ti. Claudius Vitalis, pe care am amintit-o în introducerea

acestui studiu, începută în legiunea V Macedonica (ex equ[i]te R(omano) ordinem 22 W. Schulze, Zur Geschichte lateinischer Eigennamen (1904). Mit einer Berichtigungsliste zur Neuausgabe von Olli Salomies, Zürich-Hildesheim, 1991, p. 185. 23 IDR II 38-41. 24 CIL III 142166 = IDR II 41; Bărbulescu, Legiunea V Mac., p. 72, nr. 12. 25 IDR II 38. Acest epitet este atestat începând cu secolul al III-lea, Bărbulescu, Legiunea V Mac., p. 27-28.

333

accepit in leg(ione) V Mac(edonica)), a continuat în aceeaşi provincie, fiind transferat

în legiunea I Italica (succesione promotus [ex] leg(ione) V Ma[c(edonica)] in

leg(ionem) [I It]al(icam)). În această calitate a primit dona militaria în urma

războiului dacic, de la un împărat nenumit în inscripţie (donis d(onato) torquib(us)

armill(is) phaler(is) corona val[l(ari)] bello Dacico). Apoi este transferat în legiunea

I Minervia (succesione promotus ex leg(ione) I Ital(ica) in leg(ionem) I Miner(viam)),

primind pentru a doua oară dona militaria ([it]er(um) donis d(onato) torquib(us)

armill(is) phaler(is) corona val[l(ari)] bello Dacico). Va fi apoi transferat succesiv, în

două legiuni din Britannia, XX Valeria Victrix şi IX Hispana, încheindu-şi cariera în

provincia Moesia Superior, în cadrul legiunii VII Claudia, în care a ajuns până la

gradul de centurio princeps posterior în cohorta II. Această carieră, cu adevărat

extraordinară, s-a întins pe aproximativ două decenii, având în vedere că personajul

de faţă a murit la vârsta de 41 de ani, dintre care 11 îi servise în cohorta amintită, din

cadrul legiunii VII Claudia26.

L. Mrozewicz, cel căruia îi aparţine ultima analiza detaliată a carierei acestui

personaj, datează această carieră în perioada cuprinsă între anii 80-101 şi propune

următoarea secvenţă cronologică: centurion al legiunii V Macedonica în jur de 80;

centurion al legiunii I Italica 85/86; centurion al legiunii I Minervia 88; centurion al

legiunilor XX Valeria Victrix şi IX Hispana 88/89-90/91; centurion al legiunii VII

Claudia 91/92-101/10227. Această datare se bazează pe observaţia făcută V. A.

Maxfield că dona militaria au fost primite în timpul războiului dacic (bellum

Dacicum) fără menţiunea împăratului şi în aceste condiţii nu poate fi vorba decât de

Domitian, care, după cum bine se ştie, a suferit o damnatio memoriae28. Cu toate

acestea, după cum a demonstrat deja K. Strobel, cariera acestui personaj datează mai

degrabă din perioada războaielor lui Traian cu dacii29. Dovada cea mai clară este

decorarea sa în timp ce era centurion în legiunea I Minervia p. f., cel mai probabil în

timpul celei de a doua expediţii dacice. După cum se ştie, au fost deja publicate 26 Despre modul în care a fost promovat acest centurion vezi A. von Domasezwski, RO2, p. 94-96. 27 Mrozewicz, Legioniści, p. 94-99, nr. 31. 28 Maxfield, Military Decorations, p. 186 şi 191-192. 29 Strobel, Tyche 2, 1987, p. 209: „Da wir bei dem ex equite Romano direktberufenen Vitalis auch für seinen ersten Centurionat bei der Legio V Macedonica wohl von einer relativ kurzen Dauer ausgehen können, läßt sich in etwa der folgende Zeitrahmen für seine Karriere etnwerfen: Eintritt in die V Macedonica ca. 100/101 n. Chr., Dienst in den Legionen V Macedonica, I Italica, I Minervia bis 106 n. Chr., ca. 107-110/111 n. Chr. Rasche Versetzungen und Befördungen des hoch dekorierten Offiziers zu den Legionen XX Valeria Victrix und IX Hispana (alle drei Posten in Nimwegen ?) bis zum ersten Centurionat bei der VII Claudia. Sein zweiter Centurionat bei dieser Truppe wäre demnach in die Jahre ca. 111-121/122 n. Chr. zu datieren”. Vezi în acelaşi sens şi Richier, Centuriones ad Rhenum, p. 311.

334

dovezi ale prezenţei legiunii I Minervia la Novae30, în timpul războiului dacic, astfel

încât transferul (promovarea) lui Ti. ClaudiusVitalis din legiunea I Italica în legiunea I

Minervia ar fi fost foarte simplu. După cum se cunoaşte, legiunea I Minervia a

participat la a doua expediţie dacică a lui Traian, sub comanda viitorului împărat

Hadrian31. Trimiterea lor în Britannia, poate împreună cu soldaţi de la Dunărea de

Jos, ar fi avut loc, conform lui E. Birley, la începutul domniei lui Hadrian.

În acelaşi război dacic a fost poate decorat şi C. Nummius Verus, tribun al

legiunii I Italica, după cum apare pe o inscripţie descoperită în Italia, la Falerii, dar

care din păcate nu este îndeajuns de clară32.

La Buridava, după cum am văzut mai sus la discuţia privind legiunea V

Macedonica, ştampilele legiunii I Italica sunt asociate pe aceleaşi tegule cu ştampile

ale legiunilor V Macedonica şi XI Claudia.

Din perioada traianică datează şi ştampilele descoperite la Drajna de Sus,

având în vedere că această fortificaţie a funcţionat doar până la începutul domniei lui

Hadrian33. Ştampilele acestei legiuni se asociază la Drajna cu ştampile ale legiunilor

XI Claudia p. f.34 şi V Macedonica35, precum şi cu ştampile ale cohortei I Flavia

Commagenorum36. Probabil tot din perioada expediţiilor dacice datează prezenţa unei

vexillaţii din această legiune la Sucidava37 şi a unei vexillaţii la Drobeta, pentru a

ajuta la construcţia podului, după cum pare a indica numărul destul de mare de

30 T. Sarnowski, Germania 65, 1987, 1, p. 107-110, fig. 1-3, în urma săpăturilor din valetudinarium au apărut patru ştampile aplicate pe ţigle ale legiunii I Minervia p. f. de tipul LEG I M P F, cu două variante. O altă ştampilă aplicată pe o ţiglă a fost descoperită în scamna tribunorum, lângă via praetoria. Toate aceste ştampile au fost descoperite în asociere cu ştampile ale legiunilor I Italica şi XI Claudia, dintre care unele se pot data în timpul lui Traian (p. 110, fig. 4). Prima fază a valetundinarium-ului de la Novae se poate data la începutul secolului al II-lea (p. 111): „Nach dem Fundmaterial aus den ältesten Schichten des Lazarettgebäudes (Tonlampen, Glas- un Keramikfunde aus dem späten 1. und frühen 2. Jahrhundert, Bronzeprägungen des Claudius, Nerva und Traian) ist das Valetudinarium ins fühe 2. Jahrhundert zu datieren”. 31 SHA, Vita Hadriani, 3, 6: „...secunda expeditione Dacica Traianus eum (scil. Hadrianum) primae legioni Minerviae praeposuit secumque duxit,...”; J. Fündling, Kommentar zur Vita Hadriani der Historia Augusta, Antiquitas. Reihe 4. Beiträge zur Historia-Augusta-Forschung. Serie 3: Kommentare, 4/1-2, Bonn, 2006, p. 339-341. De asemenea, doi centurioni ai acestei legiuni au fost decoraţi (CIL II 2424; VI 35844), şi, bineînţeles, Hadrian (Maxfield, Military Decorations, p. 150); vezi încă Fündling, op. cit., p. 341, comentariu la pasajul, SHA, Vita Hadriani, 3, 6: „...,quando quidem multa egregia eius facta claruerunt.”. 32 CIL XI 3100 = Filow, Legionen, p. 53, nr. 1 = IPD4 757 = IDRE I 131; PME, N 34. 33 IDR II 600; M. Zahariade, T. Dvorski, Lower Moesian Army, p. 19-21; M. Zahariade, D. Lichiardopol, în Dacia Augusti provincia, p. 123, un singur tip LEG I ITAL. Au fost descoperite 322 de ştampile aplicate pe diverse tipuri de material tegular. 34 IDR II 602. 35 IDR II 601. 36 IDR II 603; Petolescu, Auxilia Daciae, nr. 30; Fl. Matei-Popescu, SCIVA 52-53, 2001-2002, p. 204-205, nr. 20. 37 IDR II 235; Strobel, Dakerkriege, p. 86.

335

cărămizi ştampilate descoperit38. Neclară este încă situaţia materialul tegular cu

ştampila acestei legiuni, descoperit la Pietroşani, jud. Teleorman, pe baza cărora s-a

postulat existenţa unui castru roman în punctul Reca Mare39. Cel mai probabil acestea

provin de la sudul Dunării, castrul de la Novae fiind localizat la numai câţiva

kilometri vest de punctul menţionat, evident de partea cealaltă a Dunării.

3. Legiunea XI Claudia pia fidelis

Legiunea XI Claudia pia fidelis este atestată sigur la Vindonissa în ultimul

deceniu al secolului I p. Chr. prin mai multe tabulae ceratae, care păstrează datele

consulare din anii 90, 91 şi 9440.

În această vreme (între 91-96), a funcţionat ca legat al legiunii L. Iulius L. f.

Fab. Marinus Caecilius Simplex, după cum apare pe o inscripţie din Italia care redă

cariera sa41. Urmaşul acestuia la comanda legiunii a fost L. Munatius M. f. Ter. Gallus

(98-99/100?) şi poate ultimul legat înainte de mutarea legiunii de la Vindonissa.

Acesta este numit apoi legat al legiunii III Augusta din Africa, între 100-10242. În anii

99-101, poate chiar în timpul mutării acestei legiunii spre teatrul de operaţiuni de la

Dunărea de Jos, la comanda acestei legiuni s-a aflat, cel mai probabil, cunoscutul C.

Iulius Quadratus Bassus, după cum apare pe inscripţia care îi redă cariera de la

Pergam43. Este greu de precizat dacă imediat ce a fost mutată în Moesia Inferior

38 CIL III 8072 = IDR II 97; Strobel, Dakerkriege, p. 86. 39 CIL III 12522 = IDR II 636. În acelaşi volum se citează un text inedit semnat de E. Moscalu, C. Beda, C. Manda, Descoperiri arheologice de la Pietroşani (jud. Teleorman), în care sunt menţionate şi alte ţigle purtând ştampila aceleiaşi legiuni. 40 M. Alexander Speidel, Die römischen Schreibtafeln von Vindonissa. Lateinische Texte des militärischen Alltegs und ihre geschichtliche Bedeutung, Veröffetlichungen der Gesselschaft Pro Vindonissa 12, Brugg, 1996, p. 90-93, nr. 1 (tabella honestae missionis (Entlassungsurkunde) pentru mai mulţi soldaţi, recrutaţi în anii 66-67 p. Chr. şi lăsaţi la vatră în anul 91, sub legatul L. Iavolenus Priscus); p. 98-101, nr. 3 (notă privind forma sub care va fi restituit un împrumut, „Schuldschein”; 25 ianuarie 90: ...in dies XXX et quamcumque ducitur. Ibi sortem et usuras probas recte dari stipulatus est Sex. Carisius Maximus, quo spopondit L. Haterius Maximus. Aes reddam tibi aut proc(uratori) aut heredi tuo. Actum Vindonissa hib(ernis) leg(ionis) XI, VIII K(alendas) Februar(ias). Imp(eratore) Domitiano V. f. Aug. Ger. XV M. Cocceio Nervae II cos.); p. 102-105, nr. 4; p. 114-115, nr. 9 (scrisoare); p. 116-117, nr. 10 (scrisoare) şi p. 42-43, cu un scurt istoric al prezenţei legiunii la Vindonissa. Vezi încă R. Fellmann, 11. Legion, p. 129. 41 CIL IX 4965 = ILS 1026 = A. Riese, Das rheinische Germanien in den antiken Inschriften, Leipzig-Berlin, 1914 (reimprimare, Groningen, 1968), p. 104, nr. 889; Franke, Legionslegaten, p. 222-224, nr. 94; M. Zyromski, Eos 86, 1999, p. 122-123, nr. 7, propune 96-97. 42 CIL XIII 11500; CIL VIII 10186; Y. Le Bohec, La troisième légion Auguste, Paris, 1989, p. 125; 371; 373 şi 376; Franke, Legionslegaten, p. 62-63, nr. 35; M. Zyromski, Eos 84, 1996, p. 124, nr. 17. 43 AnnÉp 1933, 268 = AnnÉp 1934, 176 = Chr. Habicht, Altertümer von Pergamon, VIII/3. Die Inschriften von Asklepieions, Berlin, 1969, p. 43-53, nr. 21 = IDRE II 381; Franke, Legionslegaten, p. 211-217, nr. 91.

336

această legiune a fost implicată în operaţiunile militare de la sudul sau de la nordul

Dunării44.

După toate probabilităţile, castrul de la Vindonissa va fi părăsit în anul

100/101, după cum par a indica descoperirile monetare45.

Se părea până nu demult că legiunea a staţionat o vreme la Brigetio, în

Pannonia46, dar este foarte posibil ca aceste urme să dateze din perioada transferului

spre limesul Dunării de Jos, transfer efectuat, în opinia mea, ca urmare a atacului

dacilor din iarna anului 101-10247. Este posibil, de asemenea, după cum sugera B.

Lőrincz, ca o „Bauvexillation” a acestei legiuni, împreună cu alte „Bauvexillationen”

din legiunile XIIII Gemina şi XV Apollinaris, să fi construit castrul de la Brigetio, în

perioada 101-10548 (lagărul II, primul lagăr legionar din acest punct49). De fapt,

activitatea constructivă la Brigetio ar fi început din anul 97, după bellum Suebicum,

când au participat alături de celelalte două legiuni menţionate, legiunile I Adiutrix (cu

întreg efectivul) şi XIII Gemina („Bauvexillation”). Întrucât, odată cu debutul primei

expeditio Dacica, ambele legiuni au fost trimise pe frontul dacic, o „Bauvexillation” a

legiunii XI Claudia pia fidelis a fost adusă pentru a înlocui vexillaţiile din aceste două

legiuni. De asemenea, activitatea constructivă a soldaţilor din această

„Bauvexillation” a legiunii XI Claudia p. f. s-a făcut simţită şi la Aquincum, Tokod,

Scarbantia şi la Ad Flexum50.

Dealtfel, încă din perioada 101-106 la Oescus sunt informaţii despre prezenţa

legiunii XI Claudia p. f., înainte de aşezarea ei definitivă la Durostorum. Menţionăm

inscripţia care îl atestă pe C. Cornelius Iustus, miles legionis XI C(laudiae) p(iae)

f(idelis), ce datează cu siguranţă de la începutul secolului al II-lea, având în vedere

redarea numelui defunctului la nominativ şi folosirea formulei hic situs est la sfârşitul

epitafului51. M. Zahariade consideră că doar o parte a acestei legiuni a fost dislocată

44 Vezi întreaga discuţie la Chr. Habicht, op. cit., p. 49: „Das Legionskommando über die XI Claudia kommt danach etwa in die Jahre 99-100. Entweder ist nun Bassus mit dieser Legion noch im J. 101 von Vindonissa nach Brigetio abgerückt (er köntte an ihrer Spitze am 1. Dakischen Krieg teilgenommen haben), oder er hat im 1. Dakischen Krieg sein erstes Sonderkommando innegehabt. In beiden Fällen wäre für die Statthalterschaft von Iudaea 103-104 anzunehmen und wie solchen Statthalterschaften aus ganz üblich ein unmittelbar folgendes Konsulat”. 45 Ritterling, RE XII, 1925, col. 1697. 46 B. Lőrincz, ActaArchHung 27/3-4, 1975, p. 342-352. 47 Fl. Matei-Popescu, Argesis 13, 2004, p. 123-129. 48 B. Lőrincz, ActaArchHung 27/3-4, 1975, p. 349-351. 49 Ibidem, p. 346-349. 50 Ibidem, p. 350. 51 ILB 62 = S. Conrad, Die Grabstellen aus Moesia inferior. Untersuchungen zu Chronologie, Typologie und Ikonographie, Leipzig, 2004, p.242, nr. 435.

337

la Oescus, unde a staţionat împreună cu legiunea V Macedonica, acest transfer având

loc înainte de începutul primei expediţii dacice, concomitent cu vexillaţia de la

Βrigetio52, urmând ca o altă vexillaţie să fie trimisă direct la Durostorum spre 105-

10653. Cu toate că, aşa cum observase deja şi K. Strobel54, toate ştampilele legiunii XI

Claudia p. f. care se pot data cu siguranţă în vremea expediţiilor dacice sunt identice

cu cele din Germania Superior şi Pannonia, un astfel de scenariu ca cel propus de M.

Zahariade e greu de crezut. Cred mai degrabă că, la început, când a adus pe frontul de

operaţiuni al războiului dacic legiunile I Adiutrix şi XIII Gemina (ambele cu întreg

efectivul), Traian nu avea de gând să disloce şi legiunea XI Claudia pia fidelis,

atestată încă, după cum am arătat mai sus, la Vindonissa. După atacul din iarna anului

101-102, supus unei presiuni extraordinare pe două fronturi, destul de largi, Traian

hotărâşte aducerea legiunii XI Claudia şi a unor detaşamente din legiunea I

Minervia55 (sau poate chiar întreaga legiune). Totuşi, lasă la Brigetio vexillaţia care se

ocupa cu ridicarea castrului din acel punct pe limesul pannonic, nedorind slăbirea

excesivă a acestui sector de limes.

După cum afirmam mai sus, cele mai timpurii dovezi privind prezenţa legiunii

XI Claudia pia fidelis la Dunărea de Jos provin de la Oescus. Astfel, în afara

inscripţiei deja citate, se mai poate aduce în discuţie şi materialul tegular cu ştampila

LEG XI CPF, în tabula ansata (tipul A), descoperit ca material refolosit în necropola

situată la est de colonia56. Ştampile de acelaşi tip au fost descoperite şi la Novae (în

săpăturile efectuate la valetudinarium, construcţie datând de la începutul secolului al

II-lea57). Dacă admitem teoria conform căreia, legiunea V Macedonica a fost trimisă

după anul 101 la Troesmis, atunci cred că putem postula o posibilă prezenţă

52 B. Lőrincz, ActaArchHung 27/3-4, 1975, p. 350. 53 M. Zahariade, în Roman Frontier Studies. Proceedings of the XVIIth International Congress of Roman Frontier Studies, Zalău, 1999, p. 599-607 54 K. Strobel, Dakerkriege, p. 93-95, în special p. 94 cu nota 58. Vezi încă Sarnowski, L’armée, p. 62. 55 T. Sarnowski, Germania 65, 1987, p. 107-122 (vezi mai sus întreaga discuţie); K. Strobel, Klio 70, 1988, p. 501-511. 56 R. Ivanov, ArcheologijaSofia 23, 1981, 3, p. 42-48 (în special p. 44, nr. 8, tegula de dimensiunile 0,61/0,48 m, cu ştampila LEG XI CPF în tabula ansata de dimensiunile 9/3 cm), material descoperit în poziţie secundară într-un mormânt din teritoriul coloniei Oescus. Vezi şi materialul refolosit în poziţie secundară la construcţia unor edificii ale coloniei Oescus, Zl. Morfova, Latomus 18, 1959, p. 640-648 (în special p. 641-642, planşa XLI, fig. 1, 7 ştampile ale legiuni XI Claudia). Vezi încă K. Strobel, Klio 70, 1988, p. 503. 57 T. Sarnowski, Germania 65, 1987, p. 107; p. 110, fig. 3-4; p. 111. Din valetudinarium au fost descoperite 5 ştampile ale legiunii, încă 5 au fost descoperite în alte puncte din castru (p. 112, nota 13), cu observaţia că au fost folosite în ultima fază de construcţie a acestei clădiri la acoperiş: „Da die besprochene Ziegel wahrscheinlich in der letzen Phase der Bauzeit des Lazarettgebäudes als Dachbedeckung Verwendung fanden, ist eher anzunehmen, dass die Tegulae aus Novae während eines recht kurzen Zeitraumes hergestellt worden sind”.

338

permanentă a legiunii XI Claudia pia fidelis în castrul de la Oescus până la sfârşitul

celei de a doua expediţii dacice58.

De asemenea, material tegular al legiunii de acelaşi tip a fost descoperit şi la

nord de Dunăre, la Buridava59, Romula60, Drajna de Sus61, Voineşti (un singur

exemplar)62, Târgşorul Vechi63 şi Pietroasele64. După cum a fost deja observat, tipul

este identic A, cartuş tabula ansata, text, LEG XI CPF, diferind doar prezenţa sau

lipsa decorului pe cartuş. Toate descoperirile de material tegular al legiunii XI

Claudia din această zonă se încadrează în tipul A, cel folosit înainte de aşezarea

legiunii la Durostorum65.

Cea mai timpurie atestare a legiunii la Durostorum datează din vremea

guvernatorului, Q. Pompeius Falco (anii 115-117)66.

58 R. Ivanov, Ber. RGK, 1997, p. 512-513, considera că legiunea V Macedonica a trimis doar o vexillaţie la Troesmis şi că o altă vexillaţie a continuat să staţioneze la Oescus, împreună cu o vexillaţie din legiunea XI Claudia p. f., după ce în prealabil şi aceasta trimisese o vexillaţie la Durostorum şi cu o vexillaţie din legiunea I Italica. 59 IDR II 556; 557. 60 IDR II 381, fragment de ţiglă ştampilată: [LEG] XI C[PF?]. 61 M. Zahariade, T. Dvorski, Lower Moesian Army, p. 22 şi fig. 13, a-c. 62 M. Bădescu, SCIVA 32, 1981, 2, p. 291, nr. 1 = AnnÉp, 2000, 1264 = ILD 165, în asociere cu o ştampilă a cohortei I Flavia Commagenorum (Ibidem, p. 291-292, nr. 2 = AnnÉp, 2000, 1265 = ILD 166). Vezi încă N. Gudea, C. Găzdac, Drobeta 16, 2006, p. 13, care susţin că prezenţa unor detaşamente din cele două unităţi la Voineşti se poate constitui într-o dovadă a existenţei unui drum care trecea în Transilvania prin pasul Rucăr. Trebuie exclusă însă afimaţia celor doi autori conform căreia la Câmpulung Muscel este atestată printr-o ţiglă ştampilată legiunea XI Claudia (p. 21), fiind citată în acest sens IDR II 513. Sub acest număr în volum de inscripţii citat a fost publicat un fragment de inscripţie descoperit în ruinele castrului de la Slăveni, care nu are nimic de a face cu o ştampilă a legiunii XI Claudia. 63 IDR II 606, în asociere cu ştampile ale cohortei I Flavia Commagenorum. Vezi încă M. Zahariade, D. Lichiardopol, în E. S. Teodor, O. Ţentea, Dacia Augusti provincia. Crearea provinciei. Actele simpozionului desfăşurat în 13-14 octombrie 2006 la Muzeul Naţional de Istorie a României, Bucureşti, Bucureşti, 2006, p. 124 şi p. 128-129 (cercetări inedite D. Lichiardopol), unde aflăm că au fost descoperite în terme şi că ar fi vorba de trei tipuri cu mai multe variante. N. Gudea, C. Găzdac, Drobeta 16, p. 22, susţin că prezenţa cohortei I Flavia Commagenorum la Târgşor este atestată de IDR II 236, însă la numărul menţionat se găseşte o ştampilă a legiunii IIII Flavia Felix descoperită la Sucidava în cursul săpăturilor din cetatea romano-bizantină, în anul 1963. Ştampilele cohortei I Flavia Commagenorum sunt încă inedite, fiind doar menţionate în studiul citat mai sus, semnat de M. Zahariade şi D. Lichiardopol (p. 125 şi p. 127, fig. 5, e-f). 64 IDR II 605; M.Tzony, Materiale 1989, p. 349 = Mousaios 3, 1981, p. 44 = ILD 117 a: LEG XI C P F, litere inverse. 65 Pentru tipologia ştampilelor legiunii XI Claudia vezi în ultimă instanţă Cr. Muşeţeanu, M. Zahariade, D. Elefterescu, SMMIM 12, 1979, p. 164-185 şi SMMIM 13, 1980, p. 85-105 (catalog epigrafic). 66 I. I. Russu, AISC, 1933-1935, p. 217, nr. 5; A. Aricescu, Armata în Dobrogea romană, Bucureşti, 1977, p. 37.

339

4. Trupele auxiliare67

Existenţa celor două diplome militare din 14 august 9968, care atestă un număr

de 6 ale şi 13 cohorte, i-a făcut pe cercetători să privească aceste documente ca pe o

dovadă a pregătirilor lui Traian din ajunul războaielor cu dacii69. Exemplul oferit de

situaţia din Moesia Superior, unde prin diplomele din anii 93 şi 96 sunt atestate 3 ale

şi 14 cohorte70, pentru ca apoi în anul 100 numărul alelor să rămână neschimbat, dar

cel al cohortelor să crească la 2171, a fost considerat suficient, pentru a se considera că

acelaşi lucru trebuie să se fi întâmplat şi în Moesia Inferior, şi anume o întărire a

forţelor militare ale provinciei în vederea pregătirii primei expeditio Dacica.

Hotărârea lui Traian de a trimite forţe militare în provinciile vecine regatului lui

Decebal a fost luată cel mai probabil în cursul anului 98, aşa cum reiese din diploma

militară de la Elst (Germania Inferior) din 20 februarie 9872, în acest document sunt

menţionate câteva trupe, care vor fi apoi dislocate pentru a participa la expediţiile

dacice, apărând în diploma din anul 100 pentru Moesia Superior73 sau pe diplomele

Pannoniei Inferior74 şi Daciei75.

Descoperirea în ultimul timp a unui număr important de diplome militare, care

datează din ultimii ani de domnie ai lui Domitian şi din timpul lui Nerva şi apoi

Traian, permite însă schiţarea unei alte imagini pentru provincia Moesia Inferior.

Astfel, descoperirea diplomei militare de la Cataloi, care datează din 14 iunie

9276, permite acum cunoaşterea trupelor auxiliare ce staţionau în Moesia Inferior după

reformele lui Domitian din anul 86. Diploma recenzează un număr de 7 ale (I

Vespasiana Dardanorum, I Flavia Gaetulorum, I Pannoniorum, I Claudia Gallorum,

Gallorum Flaviana, Gallorum Atectorigiana, (I) Hispanorum) şi 15 cohorte (I

67 Fl. Matei-Popescu, Argesis 13, 2004, p. 123-129. 68 CIL XVI 44 (diploma de la Oltina); CIL XVI 45 (diploma de la Plovdiv). 69 Strobel, Dakerkriege, p. 81. 70 CIL XVI 39; RMD I 6. 71 CIL XVI 46. 72 J. K. Haalebos, Saalburg Jahrbuch 50, 2000, p. 31-72 = RMD IV 216. 73 CIL XVI 46: I Vindelicorum milliaria civium Romanorum pia fidelis şi II Britannica milliaria civium Romanorum pia fidelis. Despre aceste trupe vezi Strobel, Dakerkriege, p. 125 şi p. 145; Petolescu, Auxilia, p. 88-89, nr. 24 şi p. 125-128, nr. 62; Vezi şi CIL XVI 54 (103/105) în care apare: I Pannoniorum veterana. Această trupă va apărea apoi în Dacia, RMD III 148 (14 octombrie 109, diploma de la Ranovać); CIL XVI 163 (2 iulie 110, diploma de la Porolissum). Vezi Petolescu, Auxilia, p. 119 nr. 53. 74 2 iulie 110, diploma de la Tokod (CIL XVI 164), în care apar cohortele: I Thracum civium Romanorum pia fidelis şi III Lusitanorum pia fidelis. Despre aceste trupe vezi în ultimă instanţă, Lőrincz, Hilfstruppen, p. 38, nr. 31 şi p. 42, nr. 43. 75 CIL XVI 57 (17 februarie 110); CIL XVI 163 (2 iulie 110, diploma de la Porolissum): I Hispanorum pia fidelis (Petolescu, Auxilia, p. 11, nr. 44). 76 C. C. Petolescu, A. T. Popescu, ZPE 148, 2004, p. 269-276.

340

Raetorum, I Bracaraugustanorum, I Lusitanorum Cyrenaica, I Flavia

Commagenorum, I Sugambrorum tironum, I Sugambrorum veterana, II

Chalcidenorum, II Lucensium, II Bracaraugustanorum, II Flavia Bessorum, II

Gallorum, III Gallorum, IV Gallorum, VII Gallorum, (I) Ubiorum). Dintre aceste

trupe o mare parte apar şi în două diplome din anul 9777 ( alele: I Claudia Gallorum,

Gallorum Flaviana, (I) Hispanorum, I Flavia Gaetulorum, I Vespasiana

Dardanorum şi (Gallorum) Atectorigiana şi cohortele: I Sugambrorum tironum, I

Flavia Commagenorum, II Flavia Bessorum, II Lucensium, IV Gallorum, I Ubiorum

şi I Lusitanorum Cyrenaica). De asemenea, apar şi trupe neatestate de diploma din

anul 92: ala II (Hispanorum) Aravacorum şi cohortele I Hispanorum veterana, I

Tyriorum sagittariorum şi I Lepidiana civium Romanorum. În total, în această

provincie, înainte de domnia lui Traian, staţionau 8 ale şi 18 cohorte78.

În aceste condiţii, mare parte a trupelor ce apar în cele două diplome din anul

99 se aflau în această provincie încă din vremea lui Domitian, dacă nu chiar din

timpul lui Vespasian79, singurele noutăţi fiind: ala I Asturum şi cohortele II

Mattiacorum şi II Flavia Brittonum. Ala Asturum se pare că staţiona pe teritoriul

Moesiei, încă din vremea lui Vespasian, după cum indică o inscripţie funerară

descoperită la Tomis, unde apare un fost duplicarius al acestei ale, Ti. Claudius

Saturninus80. Acelaşi lucru se poate afirma şi despre cohors II Flavia Brittonum, care

apare într-o inscripţie de la Durostorum, cândva înainte de aducerea legiunii XI

Claudia în această garnizoană81. Din păcate despre cohorta II Mattiacorum nu avem

nici o informaţie privind o prezenţă mai timpurie pe teritoriul Moesiei Inferioare, mai

ales dacă luăm în consideraţie că pe diploma de la Montana din 7 februarie 78, unde

apare o cohors Mattiacorum, ar fi vorba de o cohortă I Mattiacorum, despre a cărei

istorie ulterioară nu mai avem nici un fel de informaţie82.

77 P. Weiß, ZPE 117, 1997, p. 233-238 nr. 4; D. MacDonald, A. Mihaylovich, ZPE 138, 2001, p. 225-228 78 Fl. Matei-Popescu, SCIVA 51-52, 2001-2002, p. 235. 79 Vezi diplomele de la Taliata din 28 aprilie 75 (RMD 2), Montana din 7 februarie 78 (CIL XVI 22), Berkovitsa, copie după aceeaşi constituţie imperială ca şi diploma de la Monata (RMD IV 208). De asemenea un mic fragmnet de diplomă militară, aproximativ din aceeaşi perioadă, în care se poate întregi numle alei I Vespasiana Dardanorum şi a cel puţin două alae Gallorum (RMD IV 209). 80 V. Pârvan, ArchAnz 1914, p. 437-438 = ISM II 172. 81 CIL III 7478. 82 CIL XVI 22; Wagner, Dislokation, p. 164-165, cu aducerea în discuţie a unei inscripţii de la Tenča, la sud de Novae, în care apare un anume L. Spurennius Rufus b(ucinator), al cohortei Mattiacorum (CIL III 12437 = ILB 395) şi cu menţionarea unei inscripţii de la Praeneste, unde apare L. Clodius Ingenuus, praef. coh. Mattiacor., din epoca flaviană sau traianee timpurie (CIL VI 37274; PME, C 201).

341

Se observă totuşi o întărire puternică a forţei militare din această provincie cu

ocazia războiului dacic, dar nu în momentele premergătoare primei expediţii. Astfel,

după cum am văzut mai sus încă din perioada 101-106 la Oescus sunt informaţii

despre prezenţa legiunii XI Claudia, înainte de aşezarea ei definitivă la Durostorum.

Legiunea V Macedonica este mutată la Troesmis, pentru întărirea apărării acestui

sector de limes, poate încă din anii 101-102 şi nu, cum s-a crezut, în anii 106-107.

De la Bonna este adusă legiunea I Minervia, ale cărei urme în Moesia Inferioară au

fost descoperite la Novae83. Este ridicat castrul de la Carsium84 şi se construieşte sau

reconstruieşte drumul paralel cu Dunărea85 din această zonă a provinciei.

La aceste lucruri deja cunoscute, se adaugă acum informaţii extrem de

interesante în ceea ce priveşte istoria trupelor auxiliare şi participarea lor la războaiele

dacice. Au fost descoperite în ultima vreme încă 3 diplome militare datate 13 mai

10586. Acestea poartă aceeaşi dată cu diploma cunoscută de mai multă vreme87, fiind

vorba de trei constituţii imperiale acordate în acelaşi moment pentru trupele Moesiei

Inferioare.

Noutăţile absolute sunt trupele: I Augusta Nerviana Pacensis milliaria

Brittonum şi II Brittonum Augusta Nerviana Pacensis milliaria. Despre prima trupă

se cunoştea până acum doar prezenţa ei în provincia Dacia Inferior88. Cea de a doua

trupă, a staţionat în 114 în Pannonia Inferior89, de unde a fost apoi dislocată pe

teritoriul Daciei Porolissensis90. Prezenţa celor două cohortes milliariae sub

autoritatea guvernatorului Moesiei Inferioare are, bineînţeles, legătură cu luarea în

posesie a noului teritoriu de la nord de fluviu, care fusese deja integrat în provincie,

după cum ne lasă să înţelegem papirul Hunt91. Transferul acestor trupe s-a efectuat

83 Strobel, Dakerkriege, p. 85-86; T. Sarnowski, Germania 65, 1987, p. 107-118 = AnnÉp 1987, 865; K. Strobel, Klio 70/2, 1988, p. 500-511. Legiunea se afla în perioada 100-101 încă la Bonn (CIL XIII 7697; Strobel, Dakerkriege, p. 86, nota 16) acest lucru fiind destul de ciudat având în vedere pregătirea războaielor dacice, aşa cum reiese din constituţia pentru Moesia Superior din anul 100 (CIL XVI 46), în care se observă că anumite trupe din exercitus Germaniae Inferioris fuseseră deja dislocate în această provincie. 84 ISM V 94. 85 Vezi milliarul descoperit la Sacidava, A. Rădulescu, Bărbulescu, Dacia, N. S. 25, 1981, p. 353-356 nr. 1 = AnnÉp 1981, 745. 86 R. Petrovszky, Mitteilungen des historischen Vereins der Pfalz 102, 2004, p. 10-17; RGZM, 10-11. 87 CIL XVI 50. 88 Petolescu 2002, p. 90 nr. 25. 89 CIL XVI 61; RMD I 87. Lőrincz, Hilfstruppen, p. 32; p. 81; p. 111; p. 158, nr. 14-15; p. 241, nr. 279 (Alisca). 90 Petolescu 2002, p. 90-91 nr. 26. 91 R. O. Fink, JRS 48, 1958, p. 102-116 = Fink, Roman Military Records, p. 217-227; R. Syme, JRS 49, 1959, p. 26-33.

342

cândva în timpul sau imediat după sfârşitul primei expediţii dacice. La acest dosar, se

adaugă acum şi informaţia conform căreia, chiar în anul 101, ala Claudia Gallorum se

afla în 101 în Galatia et Cappadocia, aşa cum apare într-o nouă diplomă militară92.

Ne întrebăm cum ar fi fost posibil, în condiţiile declanşării primului război dacic, ca

una din unităţile militare ce va participa ulterior la operaţiuni militare pe teritoriul de

la nord de Dunăre să fi fost trimisă în altă provincie? Această realitate dovedeşte, încă

o dată, dezinteresul iniţial al lui Traian privind deschiderea unui al doilea front

dinspre Moesia Inferior, încă de la începutul primului război dacic.

În urma acestor noi informaţii considerăm că implicarea trupelor din Moesia

Inferioară, alături de vexillaţii din legiunile staţionate în această provincie în

războaiele dacice are loc, cel mai probabil, după atacul dacilor şi aliaţilor acestora la

sudul Dunării, din iarna dintre anii 101 şi 10293.

Dintre trupele Moesiei Inferior despre care s-a presupus că au participat la

războaiele dacice, doar cele atestate direct prin inscripţii, papiri sau material tegular şi

cele prezente ulterior pe teritoriul provinciei Dacia Inferior au luptat cu siguranţă

împotriva armatelor lui Decebal.

Astfel, trupele Moesiei Inferioare care au participat cu siguranţă la războaile

dacice sunt: ala I Asturum94, ala I Vespasiana Dardanorum95, ala I Claudia

Gallorum96, ala Gallorum Atectorigiana97, ala Hispanorum98, ala I Pannoniorum99,

cohors II Flavia Bessorum100, cohors I Bracaraugustanorum101, cohors I Augusta

92 RGZM, p. 18, nota 1. 93 Această idee a fost susţinută cu ani în urmă de A. G. Poulter, în Studien zu den Militärgrenzen Roms III. 13. Internationaler Limeskongress, Aalen, 1983, Stuttgart , 1986, p. 521. Noile descoperiri epigrafice par a-i da dreptate cercetătorului englez. 94 Prefectul P. Prifernius Paetus Memmius Apollinaris, decorat în primul război dacic al împăratului Traian, CIL IX 4753 = 1350 = IPD4 7960 = 432 = IDRE I 112; Pflaum, Carrières, p. 166-167 nr. 71 ; PME, P 107. Prezentă pe diplomele Daciei Inferioare, Petolescu, Auxilia, p. 63, nr. 3. 95 Prefectul P. Besius P. f. Quirina tribu Betuinianus C. Marius Memmius Sabinus, decorat în cel de al doilea război dacic, CIL VIII 9990 = ILS 1352 = IPD4 796 = IDRE II 468; PIR I2, p. 364, nr. 112; T. Nagy, ActaAntHung 16, 1968, p. 289-295; J. Fitz, Klio 52, 1970, p. 99-106; Pflaum, Carrières, p. 108-169 nr. 73; PME, B 21; Maxfield, Military Decorations, p. 173-176. 96 Apare pe diplomele Daciei Inferior, Petolescu, Auxilia, p. 69, nr. 8. 97 RGZM, 20. Această unitate militară apare surprinzător printre trupele Daciei Inferior pe acest fragment de diplomă militară, datat 17 iulie 122. Va fi apoi redislocată pe teritoriul Moesiei Inferior unde pare pentru prima dată pe diploma din 127 (M. M. Roxan, ZPE 118, 1997, p. 287-299 = RMD 241). 98 Apare pe diplomele Daciei Inferior, Petolescu, Auxilia, p. 71 nr. 10. Totuşi în 119 apare pe o diplomă militară din Dacia Superior ( W. Eck, D. MacDonald, A. Pangerl, Acta MN 38/1, 2001, p. 27-36, nr. 1) 99 Apare pe o diplomă a provinciei Dacia din 114 (RMD IV 225). 100 Au fost descoperite ştampile cu această cohortă la Stolniceni, Bârseşti şi Rucăr, IDR II 561-562; 571; 607; D. Tudor, SCIV 6, 1955, 1-2, p. 90-94 (Rucăr); idem, Dacia, N. S. 8, 1964, p. 347-348; I.

343

Nerviana Pacensis milliaria Brittonum102, cohors II Brittonum Augusta Nerviana

Pacensis milliaria (vide supra), cohors I Flavia Commagenorum103, cohors II

Gallorum104, cohors III Gallorum105, cohors I Hispanorum veterana106, cohors I

Tyriorum sagittariorum107, cohors I Thracum Syriaca108, cohors Ubiorum109.

În concluzie, la cele două expediţii dacice dintre trupele auxiliare ale Moesiei

Inferior au luat parte un număr de 5 ale şi 11 cohorte110. Cu patru excepţii (ala I

Vespasiana Dardanorum, ala I Pannoniorum, cohors II Brittonum Augusta Nerviana

Pacensis milliaria), toate aceste trupe vor face parte, începând cu reformele lui

Hadrian, din exercitus Daciae inferioris.

După cum s-a putut observa din prezentarea materialului epigrafic şi

arheologic de mai sus, toate cele trei legiuni staţionate în provincia Moesia Inferior au

Bogdan-Cătăniciu, SCIVA 25, 1975, 2, p. 277-288 (Rucăr); Strobel, Dakerkriege, p. 122; Gh. Bichir, Thraco-dacica 6, 1985, 1-2, p. 95-99 (Stolniceni); Bogdan-Cătăniciu, Muntenia, p. 45-47( Rucăr) şi p. 68-69 (Stolniceni); Petolescu, Auxilia, p. 23 şi p. 84. Apare diplomele militare ale provinciei Dacia Inferior, Petolescu, Auxilia, p. 84-85 nr. 20. 101 Apare pe diplomele militare ale provinciei Dacia Inferior, Petolescu, Auxilia, p. 86 nr. 21. 102 Apare acum pe diploma militară din anul 105, descoperită lângă Novae, RGZM, 10 (sub tipar), pe diploma militară din 25 septembrie 111, RMD IV 222. După reorganizările din vremea lui Hadrian apare în Dacia Inferior, Petolescu, Auxilia, p. 90 nr. 25. 103 În perioada 106-117/118, această cohortă a ocupat castrul de la Drajna de Sus, CIL III 12530 = IDR II 603; Gh. Ştefan, Dacia 11-12, 1945-1947, p. 115-144; Tudor, SCIV 6, 1955, 1-2, p. 94-95(cu o explicaţie privind rolul strategic al acestei fortificaţii); Zahariade, Dvorski, Lower Moesian, p. 23 = AnnÉp 1997, 1323. Ştampile au apărut şi la Tîrgşor şi Voineşti, M. Bădescu, SCIVA 32, 1981, 2, p. 291-292 = CEpR II, 116; C. C. Petolescu, în Studien zu den Militärgrenze Roms III. 13. Internationaler Limesskongress, Aalen, 1983. Vorträge, Stuttgart, 1986, p. 511; Petolescu, Auxilia, p. 23-24 şi p. 96. Apare între trupele Daciei Inferioare pe parcursul secolului al II-lea, Petolescu, Auxilia, p. 95-97 nr. 30. 104 Apare printre trupele Daciei Inferior, Petolescu, Auxilia, p. 105 nr. 38. 105 Apare printre truple Daciei Inferior, Petolescu, Auxilia, p. 106 nr. 41. 106 Apare pe papirul Hunt, datat 105-106, R. O. Fink, JRS 48, 1958, p. 102-116 = Fink, Roman Military Records, p. 217-227 şi apoi pe diplomele Daciei Inferior, Petolescu, Auxilia, p. 110 nr. 43, precum şi pe un fragment din anii 167-168, W. Eck, D. MacDonal, A. Pangerl, ActaMN 38, 2001, p. 45-48, nr. 5. 107 Apare printre trupele Daciei Inferioare, Petolescu, Auxilia, p. 124, nr. 60. 108 De la Acidava (Enoşeşti) se cunosc fragmente tegulare ştampilate puse pe seama acestei cohorte, Al. Barnea-I. Ciucă, SCIVA 40, 1989, 2, p. 147-155 = AnnÉp 1989, 630 = CepR IX 524. 109 Apare pe un fragment de diplomă militară, datat 120/130, în Dacia Inferior (W. Eck, D. MacDonald, A. Pangerl, ActaMN, 38, 2001, p. 38-42, nr. 4, fiind apoi transferată (schimbare de graniţă) pe teritoriul Daciei Superior, Petolescu, Auxilia, p. 125 nr. 61. 110 Rossi, Trajan’s Column, p. 94-96, aminteşte, în urma unor criterii greu de înţeles, 4 ale (lipsesc I Claudia Gallorum şi I Hispanorum; în schimb apare Gallorum Flaviana) şi 12 cohorte ( lipsesc I Augusta Nerviana Pacensis milliaria Brittonum, II Brittonum Augusta Nerviana Pacensis milliaria, II Flavia Bessorum, II Galorum; sunt prezente în schimb: II Chalcidenorum, VII Gallorum, I Lepidiana c. R., I Lusitanorum Cyrenaica, II Mattiacorum, I Sugambrorum veterana). N. Gostar, Dacia, N. S. 23, 1979, p. 118-120, recenzează 4 ale (lipseşte ala I Pannoniorum) şi 6 cohorte (lipsesc I Bracaragustanorum, I Augusta Nerviana Pacensis milliaria Brittonum, II Brittonum Augusta Nerviana Pacensis milliaria, I Thracum Syriaca, Ubiorum); Strobel, Dakerkriege, p. 106-146, recenzează 7 ale (în plus, I Flavia Gaetulorum, Gallorum Flaviana, II Hispanorum et Aravacorum) şi 20 de cohorte (în plus, II Flavia Brittonum, II Chalcidenorum sagittariorum, IV Gallorum equitata, VII Gallorum, I Lepidiana c. R., II Lucensium, I Lusitanorum Cyrenaica, II Mattiacorum), ceea ce este, fără îndoială, excesiv.

344

luat parte, într-o măsură mai mică sau mai mare, la cele două expediţii ale lui Traian

împotriva regatului lui Decebal, alături de numeroase trupe auxiliare.

Multă vreme s-a considerat că implicarea armatei romane din Moesia Inferior

trebuie să se fi petrecut concomitent cu cea a armatelor din Moesia Superior şi

Pannonia. Astfel, vexillaţiile compuse din legiunile şi trupele auxiliare ale Moesiei

Inferior ar fi atacat regatul lui Decebal prin mai mult coloane, cea principală urmând

linia Oltului. Pe baza unui text păstrat din opera istoricului Cassius Dio s-a presupus

că la comanda corpului expediţionar s-ar fi aflat însuşi guvernatorul acestei provincii

M.’ Laberius Maximus, despre care se afirmă că ar fi capturat-o pe sora lui

Decebal111. Cu toate acestea nu a fost niciodată explicat, cum ar fi fost posibil atacul

dacilor şi aliaţilor lor sarmaţi în Moesia Inferior, după primul an de campanie, dacă

romanii ar fi controlat punctele de trecere de la nordul Dunării spre Moesia Inferior?

După cum se ştie, atacul a fost devastator, din păcate reconstituirea

operaţiunilor militare din Moesia Inferior se bazează pe izvoare iconografice

(monumentul de la Adamclisi, Columna lui Traian), pe relatări ale lui Ammianus

Marcellinus şi ale lui Iordanes112 şi pe o indicaţie de pe o inscripţie de la Epidaurus, în

care se vorbeşte de o victorie a lui Traian în Moesia113. Singurul text antic

contemporan cu evenimentele este celebra scrisoare a lui Plinius către Traian, în care

este menţionat un anume Callidromus şi în care se povestesc aventurile acestuia de

când a fost răpit de căpetenia sarmată Susagus din una din reşedinţele lui Laberius

Maximus, din Moesia Inferior, până la aducerea sa în faţa lui Plinius pe când era

guvernator al Bithyniei114. Măcar şi această menţiune arată forţa devastatoare a

atacului din 101-102.

111 Cassius Dio 68, 9, 4; FHDR I, p. 688-689. 112 Ammianus Marcellinus, XXXI, 5, 16: „...et tempore eodem Nicopolis, quam indicium victoriae contra Dacos Traianus condidit imperator...” (FHDR II, p. 140-141); Iordanes, Getica, 101: „Unde a Gallo duce remotus Nicopolim accedit, quae iuxta Iatrum fluvium est constituta notissima; quam devictis Sarmatis Traianus et fabricavit et appelavit Victoriae civitatem”; FHDR II, p. 422-423. Merită menţionat în acelaşi context informaţia unică transmisă de Eusebius din Caesarea, Chronicon, 194, conform căreia în anul 101, Traian a triumfat şi asupra dacilor şi asupra sciţilor (sarmaţilor): „Traianus de Dacis et Scythis triumphavit.”; FHDR II, 10-11. Vezi C. C. Petolescu, Drobeta 16, 2006, p. 7. 113 AnnÉp 1991, 1450. Vezi încă C. C. Petolescu, Thraco-Dacica 16, 1995, p. 223-226 = IDRE II 370. 114 Plinius, Ep. IX, 74, 1 : „...indicasse servisse aliquando Laberio Maximo captumque a Susago in Moesia et a Decibalo muneri missum Pacoro, Parthiae regi, pluribusque annis in ministerio eius fuisse, deinde fugisse atque ita in Nicomediam venisse”; FHDR I, p. 478-479. Pentru comentarii detaliate ale acestui izvor Vezi D. Tudor, SAI 1, 1956, p. 19-30 (idem, Istoria sclavajului în Dacia romană, Bucureşti, 1957, p. 61-66, rezumat după studiul citat), şi E. Cizek, în idem (coord.), Romano-Dacica II. Izvoare antice ale istoriei României, p. 156-164. D. Tudor a susţinut că era vorba de un sclav, însă E. Cizek atrage atenţia că nu reiese de nicăieri din scrisoare că ar fi vorba de un sclav, ci mai degrabă de un om liber care intrase în serviciul lui Laberius Maximus sau un libert al acestuia (E. Cizek, Epoca lui Traian. Împrejurări istorice şi probleme ideologice, Bucureşti, 1980, p. 371-372).

345

Menţiunea atât de citată a capturării surorii lui Decebal de către Laberius

Maximus poate însemna cu totul altceva. Având în vedere că sarmaţii au fost aliaţi ai

dacilor în campania din anul 101-102 şi că într-un text, este drept corupt, din Aurelius

Victor se menţionează că războiul purtat de Traian a fost şi împotriva lui Decebal şi

împotriva unui anume rege Sardonius115, care pe baza numelui nu poate fi decât de

origine sarmatică, ne putem gândi că principalul obiectiv al intervenţii legiunilor din

Moesia Inferior a fost eliminarea pericolului sarmatic şi de abia apoi pătrunderea în

arcul carpatic, unde se situa regatul lui Decebal. Ar fi astfel posibil ca sora lui

Decebal să nu se fi aflat în vreo fortăreaţă controlată de Decebal, ci poate într-una

controlată fie de o căpetenie locală dacică sau de ce nu chiar sarmatică. În aceste

condiţii ar fi posibil ca sora lui Decebal să fi făcut parte dintr-o reţea de alianţe

dinastice, fiind soţia unui aliat al regelui dac.

În noile condiţii, pare mai logic să admitem implicarea armatei din Moesia

Inferior în desfăşurarea operaţiunilor militare pare a începe mai degrabă în anul 102,

după atacul lui Decebal şi al aliaţilor lui la sudul Dunării, când devenea evidentă

nevoia de a închide drumul de acces al barbarilor către Moesia Inferior şi mai departe

spre Macedonia şi Grecia.

Prezenţa unor vexillaţii din armata Moesiei Inferior în cel puţin patru

fortificaţii din Muntenia (Drajna de Sus, Târgşor, Rucăr, Pietroasele) are legătura cu

blocarea căilor de acces prin Muntenia spre Moesia Inferior116.

O problemă extrem de importantă, din păcate încă nerezolvată, este datarea

materialului tegular al legiunilor din Moesia Inferior şi a unor trupe auxiliare

(cohortele I Flavia Commagenorum, II Flavia Bessorum, I Augusta Nerviana

Pacensis milliaria Brittonum) descoperit în fortificaţiile de pe valea Oltului şi în

Muntenia. Dacă pentru castrul de piatră de la Drajna lucrurile par a fi mai clare,

întrucât ridicarea unui castru de piatră în acel loc nu se putea face înainte de anul

106/107, celelalte descoperiri, marea lor majoritate în contexte arheologice nesigure,

s-ar putea data teoretic şi în perioada expediţiilor dacice ale lui Traian. Fără existenţa

unor analize chimice care să poată stabili, într-o oarecare măsură, provenienţa acestui

material tegular, locală, transportat de la sudul Dunării sau chiar adus din alte puncte

de pe valea Oltului sau Muntenia într-o anumită fortificaţie, nu putem trage o 115 Aurelius Victor, De Caesaribus, 13, 3: „Quippe primus aut solus etiam vires Romanas trans Istrum propagavit domitis in provinciam Dacorum pileatis† satisque nationibus, Decibalo rege ac †Sardonio...”; FHDR II, p. 22-23. 116 Bogdan-Cătăniciu, Muntenia, p. 49-50.

346

concluzie pertinentă. În mod normal, ne-am putea gândi că o producţie de material

tegular local nu putea debuta înainte de anul 106, dar nu avem argumente prin care să

susţinem o eventual transport de material tegular de la sudul Dunării, material care,

teoretic, ar putea atunci data şi din anii 102-105. Nu se poate exclude, de asemenea

teoretic, ipoteza că eventuale officinae care să producă material tegular, evident pe

scară mică, puteau fi deschise imediat după alegerea locului unei fortificaţii, care deşi

de pământ, era menită să dureze câţiva ani.

Certe ca datare par a fi descoperirile de material tegular provenite din

construcţia podului de la Drobeta, dar mai puţin certe descoperirile de pe valea Jiului,

de la Bumbeşti şi Răcari, atâta timp cât nu s-a putut în ambele cazuri preciza contextul

exact de descoperire. Cu toate acestea, o datare în epoca traianică pare a fi soluţia cea

mai normală, întrucât ar fi greu de explicat prezenţa unor vexillaţii din Moesia

Inferior într-o zonă care, cel puţin teoretic, va aparţine provinciei Dacia, începând cu

anul 106 şi apoi Daciei Superior, începând cu 118/119.

Având în vedere datarea în anii 103-105 a materialului tegular, purtând

ştampila legiunii V Macedonica, cred că suntem în măsură acum a data în primele

două decenii ale secolului al II-lea şi o parte din inscripţiile de la Drobeta care

menţionează membri ai legiunii V Macedonica. Prezenţa unui centurion în activitate,

Maecius Domitius, care ridică o inscripţie funerară soţiei sale ar putea întări

presupunerea prezenţei unei vexillaţii din această legiune, eventual chiar sub comanda

acestui centurion, la Drobeta, în timpul războiului dacic al lui Traian.

După cum am încercat să demonstrez, în Moesia Inferior nu se observă acţiuni

de întărire a forţei militare înainte de începutul primului război dacic, aşa cum se

observă în provinciile Pannonia Inferior şi Moesia Superior. De asemenea, atât

legiunile, cât şi trupele auxiliare ale acestei provincii nu au vreun rol în desfăşurarea

acţiunilor militare din prima parte a primului război dacic. Abia, după atacul din iarna

anului 101-102, armata acestei provincii este întărită cu noi legiuni şi cu cel puţin

două, dacă nu chiar trei cohorte milliariae, care vor acţiona la nord de Dunăre.

Teritoriul cucerit va face parte din provincia Moesia Inferior, până în momentul

reorganizărilor din vremea lui Hadrian, când o parte a acestui teritoriu va deveni

provincia Dacia Inferior, a cărei armată va fi formată, aproape exclusiv, din trupe care

staţionaseră pe teritoriul Moesiei Inferior.

347

ADDENDUM II

Vexillaţii ale armatei din Moesia Inferior, compuse din mai multe

unităţi sau din unităţi nemenţionate

1. În anul 147 un tribun al cohortei I Cilicum, Ti. Claudius Ulpianus, acţionează

în zona oraşului Montana, împreună cu vexillaţii din legiunile I Italica şi XI Claudia p. f.

precum şi din flotă, sub ordinele guvernatorului Ti. Claudius Saturninus, la o vânătoare

imperială (venatio Caesariana)1, organizată probabil pentru a celebra apoi cum se

cuvine, în anul următor, cei 900 de ani de la fondarea Romei2.

2. Pe celebra inscripţie descoperită la Diana Veteranorum, în Numidia, care

înregistrează extraordinară cariera a lui M. Valerius Maximianus, apare menţiunea

comenzii unor vexillaţii împotriva tâlharilor din populaţia de Brisei de la graniţele

Thraciei şi ale Macedoniei, în timp ce era procurator al provinciei Moesia Inferior. Deşi

nu se menţionează, vexillaţiile erau compuse probabil din unităţi ale armatei Moesiei

Inferior. Acţiunea se poate data între vara anului 175 şi vara anului 1773.

3. În anul 193, legatul legiunii I Italica, L. Marius L. f. Quirina Maximus

Perpetuus Aurelianus (vezi desfăşurarea carierei sale în capitolul dedicat legiunii I

Italica), a comandat o vexillaţie compusă din legiunile I Italica şi XI Claudia p. f. trimisă

1 Velkov, D. Alexandrov, în Terra Antiqua Balcanica II. Actes du IXe Congres International d’Épigraphie Grecque et Latin, Sofia, 1987, p. 279-283 = Chiron 18, 1988, p. 270-277 = AnnÉp 1987, 867 = Montana, II, 9: Dianae / Tib. Claudius Ulpianu(s) / trib. c(o)h(ortis) I Cili(cum) cum vexilla/tionib(us) leg(ionum) I Ital(icae), XI Cl(audiae), classis / Fl(aviae) Mo(esicae) ob venationem / Caesarianam iniunc/tam a Cl(audio) Saturnino leg(ato) / Aug(usti) pr. pr. ursis et vison/tibus prospere captis / aram consecra/vit Largo et Mes/sallino cos. Vezi încă şi F. Bérard, ZPE 79, 1989, p. 129-138. 2 Observaţie extrem de importantă, făcută de D. Knoepffler, RÉG 112, 1999, p. 485-509, pe baza textului lui Pausanias (IX 21, 3; X 13, 1), care a văzut bizoni, cu ocazia sărbătorilor de la Roma din anul 148. Vezi încă H. Devijver, The Equestrian Officers of the Roman Imperial Army, II, Mavors 9, Stuttgart, 1992, p. 142-143. 3 AnnÉp 1956, 124 = IPD4 536 = IDRE II 445, r. 13-16: honor(e) centenariae dig/nitatis aucto salario adeptus procurationem Moesiae inferioris / eodem in tempore praeposito vexillationibus et at(!) detrahen/dam Briseorum latronum manum in confinio Macedon(iae) et Thrac(iae); Saxer, Vexillationen, p. 37-39, nr. 68 (p. 39).

348

să înfrângă armatele lui Pescennius Niger din jurul Bizanţului, pentru ca în anul 197 să

fie trimis în Gallia, la Lugdunum, pentru a lupta împotriva forţelor lui Clodius Albinus4.

4. Într-o dedicaţie către Mars Gradivus, ridicată de Clodius Celsinus, probabil

primipil al legiunii II Adiutrix, şi descoperită la Aquincum, Pannonia Inferior, apare

informaţia despre prezenţa unei vexillaţii din Moesia Inferior în castrul de la

Viminacium, al legiunii VII Claudia. Acest personaj a fost trimis acolo pentru a se

asigura că aceste vexillaţii vor îndepărta imaginile unor hostes publici5. S-a considerat că

această inscripţie de referă la evenimentele imediat următoare asasinării celor doi

Maximini la Aquileia, în anul 2386, când au fost declaraţi hostes publici şi au suferit o

damnatio memoriae7. O parte importantă sau poate chiar întreaga legiune VII Claudia a

luat parte la expediţia nord-italică a lui Maximinus Thrax şi au fost aduse vexillaţii din

Moesia Inferior pentru a ocupa castrul legionar, în acest răstimp. Aceste vexillaţii erau

formate din cele două legiuni al Moesiei Inferior şi din câteva trupe auxiliare, ridicându-

se probabil la 2-3000 de oameni, pentru a putea umple golul lăsat de plecare unei bune

părţi din legiunea VII Claudia.

5. Pe o inscripţie descoperită la Roma, un cursus honorum al unui personaj

necunoscut, ce datează probabil din perioada de început a domniei lui Marcus Aurelius,

apare menţiunea unei comenzi asupra unei vexillaţii compusă probabil din legiunile I

Italica şi XI Claudia (duci vex[illationum legionum I It(alicae) ? et] / XI Claud[iae p. f. --

-)8. Personajul de faţă, membru al ordinului senatorial, a fost apoi legat al legiunii XXII

Primigenia, iuridicus într-una din cele 4 regiuni de competenţă din Italia (această 4 CIL VI 1450 = ILS 2935; 2936; Ritterling, RE XII, 1925, col. 1414; F. Miltner, RE XIV, 1930, col. 1828-1831, nr. 48 (dux exerciti (sic!) Mysiaci aput Byzantium et aput Lugudunum leg(atus) leg(ionis) I Ital(icae)). 5AnnÉp 1935, 164 = 1949, 201: Marti Gradivo, quem aput leg(ionem) VII Cl(audiam) / tempore, quo ad eradendum nomen / saevissimae dominationis / missus, cum vexillationes / Moesiae inferioris voltus h(ostium) p(ublici) / [de vexillis et can]tabris / [ultro detra]here nollent / [auctores im]prosperi conatus / [coercebat], congressione / [facta prima] in acie constitutos / [implorave]rat, Clodius Celsinus / [p(rimi)p(ilaris)? dat, quod commil]ito voverat; Saxer, Vexillationen, p. 51, nr. 92, lectură preluată după R. Egger, Eine Revolte im Lager von Viminacium. Serta Hoffilleriana (Vjesnik 18-21, 1937-1940), p. 219 sqq (non vidi). 6 Saxer, op. cit., p. 51, preluând interpretarea lui R. Egger. 7 Herodian, VIII, 1-6; SHA, Maximin., 20-24; SHA, Max. et Balb., 11-13; M. Besnier, Histoire romaine, IV, 1, p. 147-148. 8 CIL VI 1551; Saxer, Vexillationen, p. 58-59, nr. 111.

349

menţiune permite datarea acestei inscripţii începând cu domnia lui Marcus Aurelius când

această funcţie este înfiinţată9) şi apoi legat al unei provincii rămase la fel necunoscută.

Că aceasta inscripţie nu poate data mai devreme de domnia lui Marcus Aurelius pledează

şi menţiunea funcţiei de curator Sol(vensium), în provincia Noricum, când această

provincie începe să fie guvernată de foşti pretori. Comandamentul extraordinar se poate

data în momentul în care acesta era legat al uneia dintre legiunile Moesiei Inferior

menţionate. G. Alföldy a preferat să dateze această acţiune în jurul anului 233,

considerând că trebuie să fie vorba de un război în zona provinciilor renane, mai precis

expediţia din timpul lui Severus Alexander şi a lui Maximinus Thrax. De asemenea,

consideră că acest dux vexillationum nu era legat al unei legiuni din Moesia Inferior, ci

fusese înainte legat al legiunii XXII Primigenia, în jurul anului 23310. Cu toate aceste

încercări, din păcate, nici momentul exact, nici contextul acestui comandament

extraordinar nu ne sunt cunoscute.

6. Într-o inscripţie descoperită la Vasio, Gallia Narbonensis, apare menţiunea unui

cavaler, care în timp ce era prefect al cohortei I Bracaraugustanorum, ce a staţionat până

la începutul domniei lui Hadrian în Moesia Inferior, s-a aflat în fruntea unei vexillaţii sau

unor vexillaţii din armata Moesiei Inferior. Din păcate caracterul extrem de fragmentar al

informaţiilor păstrate nu permite o discuţie mai amănunţită, având în vedere că nici

lectura Moesia Inferior nu este asigurată, aşa cum nici lectura cohortei I

Bracaraugustanorum nu este sigură11.

7. În colecţiile Muzeului Naţional de Antichităţi se păstrează o inscripţie,

provenită din colecţia Mavros şi publicată prima dată de Gr. Tocilescu şi inclusă apoi şi

în CIL III12: [...]LLINVS / [...]PRAEPOSIT / [...]TONVM EX VOTO P / [...]EL

PATER[...]. Gr. Tocilescu propunea lectura: [Geme]llinus / praeposit(us) / [vexill]tionum

9 SHA, Vita Marci, 11, 6: „Datis iuridicis Italiae consuluit ad id exemplum quo Hadrianus consulates viros reddere iura praeceperat”. 10 Alföldy, Legionslegaten, p. 58-59, nr. 75. 11 CIL XII 1358: [...equo pu]blico, de V dec(uriis), pra[ef(ecto) coh(ortis) I Brac]arum Augustanorum, praeposito vexillationi(bus?) exercitus M[oesiae inferioris...]; Saxer, Vexillationen, p. 59-60, nr. 115. 12 MNA L 1250; Gr. Tocilescu, Monumentele epigrafice şi sculpturali ale Museului Naţional de Antichităţi din Bucuresci, Bucureşti, 1902, p. 42-45, nr. 7; CIL III 6227 = 7594.

350

ex voto p(osuit) / [IOM co]el(stis) pater13. În CIL III a fost propusă următoarea lectură:

[M. Marce]llinus / [dec alae...] praeposit(us) / [coh(ortis) II Fl(avia) Brit]tonum ex voto

p(osuit) /.........................................EL Pater. Pe baza acestei lecturi, personajul a fost

considerat un praepositus al acestei cohorte, ce a staţionat în secolele II-III în provincia

Moesia Inferior14.

Odată cu operaţiunea de reinventariere a colecţiilor MNA, ce se desfăşoară de mai

mulţi ani la Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan”, din Bucureşti, am avut şansa să

identific şi să revăd inscripţia în cauză. Cu această ocazie, am observat că litera I din

cadrul cuvântului PRAEPOSIT, din rândul al doilea păstrat al inscripţiei, a fost redată la

dimensiuni mult mai reduse faţă de dimensiunile generale ale literelor păstrate, fiind

practic intercalată în spaţiul rămas liber dintre literele S şi T. La fel a fost redată aceeaşi

literă din primul rând păstrat. În rândul al treilea păstrat, am observat aceeaşi manieră de

redare a literei I, intercalată între literele T şi O. În aceste condiţii, lectura primului cuvânt

de pe penultimul rând păstrat din această inscripţie este fără îndoială

[VEXILLA]TIONVM, aşa cum dealtfel şi propuse de Gr. Tocilescu. În consecinţă, trebuie

eliminată orice legătură a acestei inscripţii cu cohorta II Flavia Brittonum din Moesia

Inferior.

Problematică rămâne în continuare lectura ultimului rând păstrat. În arhiva

aceluiaşi Institut din Bucureşti, se păstrează o fişă de inventar redactată în iulie 1959 de

Em. Doruţiu-Boilă, în care pe lângă descrierea piesei se propune şi o încercare de lectură.

Până la ultimul rând este adoptată lectura din CIL III, iar în ultimul rând se propune, cu

titlul de ipoteză: [...Apr]il. Pater[no et ?] / [Arcesilao cos.], adică menţiunea consulilor

din anul 267 p. Chr.15. Din câte cunosc, Em. Doruţiu-Boilă nu a mai republicat această

piesă şi nici nu a menţionat în vreo altă lucrare încercarea de întregire a ultimului rând

păstrat din această inscripţie. Trebuie să recunosc că ipoteza are toate şansele să fie

adevărată şi să fi aşteptat în ultimele două rânduri ale acestei dedicaţii către o divinitate,

13 Această lectură este acceptată şi preluată şi de Saxer, Vexillationen, p. 62, nr. 123. 14 Fl. Matei-Popescu, SCIVA 52-53, 2001-2002, p. 196-197, nr. 15. 15 CIL III 3424 = ILS 545 (Aquincum, Pannonia Inferior); CIL III 4811b = CIL III 11504b (Virunum, Noricum); CIL VIII 2480 = CIL VIII 17970a (Ad Maiores, Hennchir, Numidia); A. Degrassi, I Fasti consolari dell’Impero Romano. Dal 30 avanti Cristo al 613 dopo Cristo, Roma, 1952, p. 72, din păcate fiind cunoscuţi doar pe baza celor două cognomina, identitatea lor rămâne a fi precizată de alte descoperiri.

351

rămasă necunoscută16, menţionarea datei consulare. În lumina observaţiilor de mai sus şi

pe baza ipotezei inedite a Em. Doruţiu-Boilă, propun în finalul acestei note următoarea

lectură: [...]llinus / [praef(ectus) vel trib(unus) al(ae) vel coh(ortis)... ] praeposit(us) /

[vexilla]tionum ex voto p(osuit) / [...]il. vel el. Pater[no et ] / [...Arcesilao

co(n)s(ulibus]. Cu toate acestea, reverificarea lecturii inscripţiei a dus la concluzia că

litera dinainte de litera L este fără îndoială E, după cum se poate observa şi pe imaginea

fotografică (fig. 1). În aceste condiţii, lectura ar putea fi mai degrabă [A]el., menţionarea

posibilului nomen al acestui personaj, iar presupunerea că în ultimul rând păstrat al

inscripţiei ar fi fost scris numele primului consul din perechea atestată în anul 267 nu

mai are foarte multe elemente de susţinere.

Dacă admitem lectura propusă de Em. Doruţiu-Boilă şi implicit datarea în anul

267, atunci putem lega activitatea acestui praepositus vexillationum de acţiunile

întreprinse de Gallienus la Dunărea de Jos contra atacurilor barbare din acei ani17 şi în

aceste condiţii lectura [vexilla]tionum este perfect justificată. Acest personaj va fi

comandat mai multe corpuri de trupe aduse în zona Moesiei Inferior în acest scop sau a

comandat vexillaţii compuse din mai multe unităţi ale armatei din Moesia Inferior,

întrucât se pare că de la sudul Dunării provine această inscripţie, ca multe altele intrate în

colecţia Mavros pe la jumătatea secolului al XIX-lea.

Totuşi, chiar dacă nu admitem această lectură, putem afirma că nu există vreo

legătură între această inscripţie şi cohorta II Flavia Brittonum, ea referindu-se la un

praepositus vexillationum necunoscut, ce a activat cel mai probabil cândva în secolul al

III-lea18.

16 Vezi inscripţia citată mai sus de la Aquincum: Genio / Imp(eratoris) [[P. Lic(inii) Gall]]ieni / Invicti Aug(usti)... (CIL III 3424 = ILS 545). 17 SHA, Gall., 13, 6: „Inter haec Scythae per Euxinum navigantes Histrum ingressi multa gravia in solo Romano fecerunt”; 13, 8-9: „...unde pulsi per Epirum, Machedoniam, Moesiam pervagati sunt. Gallienus interea vix excitatus publicis malis Gothis vagantibus per Illyricum occurit et fortuito plurimos interemit”; Syncellus, Cronographia, p. 715 (ediţia W. Dindorff, Corpus scriptorum historiae Byzantinae, vol. I, Bonn, 1829): „∆Epi; Oujalerianou' de; kai; Galihnou' pavlin oiJ Skuvqai diabavnte" to;n “Istron potamo;n th;n te Qra/vkhn ejlhvisan kai; Qessalonivkhn ejpoliovrkesan th;n ∆Illurivda povlin,...”; Em. Doruţiu-Boilă, StCl 6, 1964, p. 254-255; R. Vulpe, DID, II , p. 258-260, cu observaţia că Histrum ingressi se referă fără îndoială la fluviul Dunărea şi nu la cetatea Histria după cum susţine autorul citat (vezi întregul articol citat al Em. Doruţiu-Boilă, op. cit., p. 250-259). 18 Fl. Matei-Popescu, Auxiliaria (I), Oltenia. Studii şi comunicări. Arheologie şi Istorie Veche 16, 2008, p. 109-111, nr. 3 (p. 111, fig. 1).

352

Legati legionum provinciae Moesiae inferioris Nr. Crt.

Numele Legiunea Datare Bibliografie

1. Aelius Optatus V Macedonica

158/159-160 AnnÉp 1960, 337 = ISM V 158

2. T. Calestrius Tiro V Macedonica

105-110 CIL III 8084; AnnÉp 1965, 320

3. Q. Caecilius Redditus

V Macedonica

151-154 AnnÉp 1957, 266 = ISM V 155

4. Cominius Secundus V Macedonica

142-144 AnnÉp 1972, 547 = AnnÉp 1975, 756 = ISM V 141

5. P. Martius Verus V Macedonica

162 CIL III 6169 = ISM V 159

6. Plotius Iulianus V Macedonica

134 ISM V 137

7. Q. Pomponius Rufus

V Macedonica

ante 95 CIL VIII 13 = ILS 1014 = AnnÉp 1948, 3

8. Q. Roscius Sex. f. Quir. Coelius Murena Pompeius Falco

V Macedonica

101/106 CIL X 6231 = ILS 1035 (Tarracina, Italia); CIL III 12117 = ILS 1036 (Hierapolis Castabala, Cilicia)

9. M. Sedatius C. f. Quir. Severianus Iulius Acer Metilius Nepos Rufinus Ti. Rutilianus Censor

V Macedonica

144-147 AnnÉp 1913, 55 = ILS 9487 = IDR III/2 97; AnnÉp 1933, 249 = IDR III/2 98

10. P. Vigellius Raius Plarius Saturninus Atilius Braduanus Caucidius Tertullus

V Macedonica

159-162 CIL III 6183 = ILS 1116 = ISM V 145

11. ...Volcasius V Macedonica

Traianus/Hadrianus

CIL XI 4647 = AnnÉp 1985, 365

12. M. Fabius M. f. Quirina Magnus Valerianus

I Italica 177/180 CIL XI 2106 = ILS 1138

13. Appius Claudius Martialis [A?]nius [S]ilvinus

I Italica 161/169 Montana, II, p. 24-25, nr. 48

14. Avidius Cassius ? I Italica ? cca 170 Historia Augusta (4, 6-9)

15. M. Clodius Laetus I Italica cca 170 ILN 7

353

16. Fonteius Maximus I Italica 233 AnnÉp 1987, 862 = ILN 50

17. Lucius Iulius Lucillianus

I Italica saec. II ? CIL III 784 = Gerov, Romanizmăt, II, p. 358, nr. 21; vide etiam CIL XI 4089

18. C. Mansuanius Severus

I Italica 112-113 (110-112, apud Th. Franke)

AnnÉp 1998, 1131; CIL III 6813 = ILS 1038

19. L. Marius L. f. Quirina Maximus Perpetuus Aurelianus

I Italica cca 193 CIL VI 1450 = ILS 2935; 2936

20. Mucius Maior [legatus legionis?]

I Italica 177/180 ILN 38

21. L. Novius Crispinus Martialis Saturninus

I Italica post 142 CIL VIII 2747 = ILS 1070

22. L. Ovinius L. f. Quir. Rusticus Cornelianus

I Italica ? CIL II 4126; CIL VI 31744; AnnÉp 1935, 21; AnnÉp 1954, 182

23. Q. Planius Sardus L. Varius L. f. Fal. Ambibulus

I Italica 164/165 CIL X 3872; ILAlg II/3 7910 = ILS 9486 = AnnÉp 1911, 111 = AnnÉp 1966, 545

24. [Pompeius ...f. Pomptina Vopiscus C. Arr]unt[ius Cate]llius Celer Allius Sabinus

I Italica 132/135 AnnÉp 1980, 426

25. P. Septimius Geta I Italica Commodus AnnÉp 1946, 131 = IPD4 863 = IDRE II 438

26. Q. Servaeus Fuscus Cornelianus

I Italica 227 AnnÉp 1972, 526 = ILB 272 = ILN 13; CIL VIII 22721 = ILS 8978 = IDRE II 440; CIL VIII 11028 = ILTun 12

27. M. Valerius Maximianus

I Italica Commodus AnnÉp 1956, 124 = IPD4 536 = IDRE II 445

28. Valerius [Opta]tianus

I Italica 208 (208-210 ?) AnnÉp 1982, 849 = ILB 268 ter = ILN 28; AnnÉp

354

1962, 119 29. L. Venuleius L. f.

Gal. Apronianus Octavius

I Italica 142/143 CIL XI 1432 = InscrIt VII, I, 16; 1433 = InscrIt VII, I, 17 = AnnÉp 1955, 120, 6

30. ...ERNO I Italica ? V. Beševliev, Epigrafski prinosi, Sofia, 1952, p. 57, nr. 97 = AnnÉp 1957, 302 = ILB 13; vide etiam G. Alföldy, REMA 1, 2004, p. 54-58 = AnnÉp 2004, 1239

31. Ignotus I Italica Gordianus III ILN 46

32. M. Claudius Ti. f. Quir. Fronto

XI Claudia ante 161 CIL III 1457 = ILS 1097 = IDR III/2 90; CIL VI 1377 = ILS 1098 = IPD4 819 = IDRE I 10

33. Ti. Claudius Ti. fil. Quir. Gordianus

XI Claudia 184/185-186 AnnÉp 1954, 138

34. Tib. Claudius Iulianus

XI Claudia 145/147 CIL III 7474 = ILS 2475

35. Ti. Claudius Saethida Caelianus Claudius Fronto

XI Claudia 169/177 CIL X 1123 = ILS 1086

36. Cornelius Plotianus XI Claudia 160 CIL III 10507

37. L. Iulius L. f. Fabia Marinus Caecilius Simplex

XI Claudia Nerva/initio Traiani imp.

CIL IX 4965

38. P. Metilius P. f. Cla. Secundus Pon[tianus?]

XI Claudia extremitate Traiani imp./initio Hadriani

CIL XI 3718 = ILS 1053

39. C. Oppius C. f. Vel. Sabinus Iulius Nepos M. Vibius Sollemnis Severus

XI Claudia extremitate Hadriani imp.

CIL IX 5833 = ILS 1059

40. T. Prifernius Sex. f. Quirina Paetus Rosianus Nonius Geminus Laecanius Bassus [Fron]to?

XI Claudia 116/117 M. Buoncore, Epigraphica 65, 2003, p. 47-61 = AnnÉp 2003, 579

41. Ignotus XI Claudia post 89/ legatus AnnÉp 1964, 18

355

legionis I Minerviae p. f.

42. Ignotus XI Claudia saec. II ? CIL XIV 3518

43. Ignotus XI Claudia post medium saec. II

AnnÉp 1950, 91= AnnÉp 1974, 344

44. Ignotus XI Claudia 116/117 I. I. Russu, AISC 2, 1933-1935, p. 217 = AnnÉp 1936, 14

356

Tribuni militum legionum provinciae Moesiae inferioris Nr. Crt.

Numele Legiunea Datare Bibliografie

1. M. Acilius A. f. Volt. Priscus Egrilius Plarianus, laticlavius

V Macedonica post 105/106

IL XIV 155; AnnÉp 1945, 34; CIL VI 31677 = ILS 155; AnnÉp 1955, 170-172

2. P. Cluvius Maximus Paullinus, laticlavius

V Macedonica extremitate Traiani imp./initio Hadriani

A.Degrassi, Epigraphica 1, 1939, p. 307-321 = AnnÉp 1940, 99 = AnnÉp 1946, 168

3. C. Corne[lius ..f.] C. n. Rufus, angusticlavius

V Macedonica saec. I/II CIL V 3364; PME, C 249

4. L. Fadius Cornutus Titius Messianus, angusticlavius

V Macedonica saec. II CIL XI 1597 = CIL VI 3519; PME, F 20

5. T. Flavius Claudianus T. fil. Aemona, angusticlavius

V Macedonica saec. II ? CIL X 6302; PME, F 45

6. C. Iavolenus Calvinus Geminius Kapito Cornelius Pollio Squilla Q. Vulkacius Scuppidius Verus, laticlavius

V Macedonica initio Hadriani imp.

CIL XIV 2499 = ILS 1060

7. C. Lu[cilius...] Proc[ulus], angusticlavius

V Macedonica post medium saec. I/ initio saec. II

M. Torelli, Elogia Tarquiniensia, Florenţa, 1975, p. 160-161, nr. 5; PME, L 34bis

8. P. Mummius P. f. Gal. Sissena Rutilianus, laticlavius

V Macedonica imp. Hadriano

CIL XIV 3601= Inscr It, IV, I, 115; 4244 = InscrIt, IV, I, 116

9. T. Nummius T. f. Hor. Augustalis, angusticlavius

V Macedonica imp. Traiano

CIL XI 3099 (p.1323); PME, N 23

10. Q. Papirius Q. f. Pupinia Maximus, angusticlavius

V Macedonica ante medium saec. II

CIL VI 1822 = ILS 1893; PME, P 13

11. Tib. Pompeius Pompei Iusti f.

V Macedonica saec. II ? CIL XIII 1686 = ILS 7017 = IDRE I 186;

357

Priscus, Cadurcus, angusticlavius

PME P 65

12. Salvius Nenius L. Anius Campanianus Cn. Plotius Maximinus T. Oenius Severus Serveienus V[rsus], laticlavius

V Macedonica saec. II, ante expeditionem Parthicam Veri imp.

CIL III 6755; PIR2 VII, 2, p. 49, S nr. 140

13. C. Set[tidius] C. F. Pup. Fir[mus], angusticlavius

V Macedonica saec. I/II InscrIt X,I, 67; PME, S 45

14. [...] Cn. f. Clu(stumina tribu) Celer [...M]aximus Cornelius [...Ce]lsinus [...], laticlavius

V Macedonica saec. I/II CIL VI 41153 = CIL VI 3831 (p. 3142) = CIL VI 31699

15. T. Travius T. f. …, angusticlavius ?

V Macedonica fine saec. II CIL XI 4374; PME, T 32

16. Q. Volteius Q. f. Horatia Dexter, angusticlavius

V Macedonica saec. II ? CIL XI 4788, p. 1374; PME, V 128

17. [...]cus Po[...], angusticlavius

V Macedonica Flaviis/imp. Traiano ?

AnnÉp 1950, 170; Pflaum, Carrières, nr. 178bis; PME, P 125

18. Ignotus, laticlavius V Macedonica ante medium saec. II

S. Orlandi, ZPE 115, 1997, p. 271-277 = AnnÉp 1997, 279

19. Ignotus, angusticlavius

V Macedonica saec. II ? CIL III 4859 = ILLPRON 608

20. Ignotus, angusticlavius

V Macedonica saec. II M. Ribas i Bertrán, Els orígens de Mataró, Mataró, 1964, p. 186; PME, Inc 9

21. Ignotus, angusticlavius

V Macedonica saec. II AnnÉp 1957, 301; PME, Inc 51

22. Ignotus, angusticlavius

V Macedonica saec. I/II ? F. Cumont, J. G. C. Anderson, JRS 2, 1912, p. 234; PME, Inc 62

23. Ignotus V Macedonica saec. II CIL VIII 26585; PME, Inc 142

358

24. C. Aetrius C. f. Lemonia Naso, angusticlavius

I Italica fine saec. I CIL XI 5745 = ILS 6644; PME, A 95

25. L. Antonius L. f. Galeria Numida, angusticlavius

I Italica post medium saec. I

CIL II 3845; 3850; PME, A 141

26. Antonius Valens, angusticlavius ?

I Italica post medium saec. II

T. Sarnowski, V. M. Zubar, O. J. Savelja, Historia 47, 1998, 3, p. 325-326, nr. 1 = T. Sarnowski, O. J. Savelja, ArchWarszawa 49, 1998, p. 41-42, nr. 31; T. Sarnowski, V. M. Zubar, O. J. Savelja, Historia 47, 1998, 3, p. p. 326-329, nr. 2 = T. Sarnowski, O. J. Savelja, ArchWarszawa 49, 1998, p. 43-44, nr. 34; p. 42-43, nr. 32

27. C. Aponius Memmius Celer, angusticlavius

I Italica saec. II/III CIL III 3268; PME, A 151

28. L. Arrius Alcibiades, angusticlavius

I Italica pauco ante a. 185-186

CIL III 13750 = IGR I 860 = AnnÉp 1893, 126 = Solomonik, Latinskie nadpisi, p. 20-27, nr. 1; PME, A 161

29. Atilius Primianus, angusticlavius

I Italica a. 185-186 CIL III 13750 = IGR I 860 = AnnÉp 1893, 126 = Solomonik, Latinskie nadpisi, p. 20-27, nr. 1; PME, A 161

30. C. Caesidius C. f. Clustumina Dexter, angusticlavius

I Italica imp. Hadriano

CIL XI 6033; PME, C 39

31. M. Cassius Paullinus, laticlavius

I Italica saec. II ? CIL VI 1373 (p. 3141, 4688)

32. Ti. Claudius Claudii Iasonis f. Quirina Agrippinus, angusticlavius

I Italica ante medium saec. II

TAM II/2 423 = IGR III 670 ; PME, C 116

33. M. Cosconius M. f. I Italica imp. CIL X 7584 = ILS 1359;

359

Pollia Fronto, angusticlavius

Septimio Severo et Caracalla

PME, C 253

34. Q. Glitius P. f. Stellatina Atilius Agricola, laticlavius

I Italica cos. iterum a. 103

CIL V 6974 = ILS 1021; CIL V 6977 = ILS 1021a; IDRE I 157-161; E. Groag, RE Suppl. III, 1918, col. 786-789, nr. 1; PIR2 G 181

35. T. Iulius T. f. Fabia Saturninus, angusticlavius

I Italica imp. Hadriano/Antonino Pio

AnnÉp 1928, 153 = ILB 246; AnnÉp 1934, 107 = ISM V 10; PME, I 120

36. C. Maesius C. f. Picantianus, laticlavius

I Italica imp. Antonino Pio

CIL V 4338 = InscIt X, V/1, 126; PIR2, V/1, M 78

37. L. Marcius Celer Calpurnius Longus, laticlavius

I Italica saec. II AnnÉp 1972, 620, 621; TAM II 426

38. [...] Memm[i]us ... Anie(n)s(i) Barbarus, angusticlavius ?

I Italica post medium saec. I

CIL II 2638 (p. 911) = IRPLeon 77 = EAstorga 18; PME, M 39

39. C. Nummius Horatia Verus, angusticlavius

I Italica bello Dacico Traiani imp.

CIL XI 3100; PME, N 24

40. Ti. Plautius Ti. f. Papiria Felix Ferruntianus, angusticlavius

I Italica ante bellum Marcomannicum Marci Aurelii imp.

CIL VIII 619 = ILS 2747 = IPD4 535; AnnÉp 1969-1970, 580; PME, P 41

41. Sex. Quintilius Sex. f. Aniensi tribu Valerius Maximus, laticlavius

I Italica a. 110 legatus Achaiae

CIL XIV 2609 = IDRE I 103

42. Fl. Sergianus Sosibius, angusticlavius

I Italica a. 184 AnnÉp 1900, 199 = CIL III 1421434 = IOSPE I2 417 = Solomonik, Latinskie nadpisi, p. 37-38, nr. 9; PME, F 71

43. M. Ulpius Peregrinus, Napuca, angusticlavius

I Italica fine saec. II/initio saec. III

ILB 279 = ILN 6; PME, U 13bis

44. P. Vedius Antoninus, angusticlavius ?

I Italica saec. II AnnÉp 1975, 802; PME, V 60

45. C. Vettius C. f. I Italica imp. AnnÉp 1920, 45 =

360

Voltinia Sabinianus Iulius Hospes, angusticlavius

Antonino Pio

IPD4 524 = IDRE II 427; PIR V 339; PME, V 80

46. ....Pollio, angusticlavius

I Italica post a. 165 AnnÉp 1968, 484; PME, P 127; vide etiam PME, C 169

47. Ignotus, laticlavius (D. Terentius Scaurianus ?)

I Italica post medium saec. I

CIL XII 3169 = IDRE I 183; I. Piso, ActaMN 19, 1982, p. 39-50

48. Ignotus ([---)ti fil. Quir. I[---]), laticlavius

I Italica saec. II/III AnnÉp 1951, 203

49. Ignotus, laticlavius I Italica imp. Hadriano

AnnÉp 1922, 36; A. R. Birley, Goverment of Britain, p. 252, nr. 25

50. M. Aelius Aurelius Theo, laticlavius

XI Claudia imp. Maximino vel Gordiano III Philippo

CIL III 89 = ILS 1193

51. Ti. Claudius Agrippa, angusticlavius

XI Claudia imp. Antonino Pio

SEG VI 628 = AnnÉp 1929, 125; PME, C 115

52. [L. Eggius] Cor. Ambibulus Pomponius Longinus Cassianus L. Maecius Postumus, laticlavius

XI Claudia imp. Traiano

CIL IX 1123

53. L. Fabius M. f. Gal. Cilo Septiminus Catinius Acilianus Lepidus Fulcinianus, laticlavius

XI Claudia fine imp. Marci Aurelii

AnnÉp 1926, 79 = AnnÉp 1927, 93; CIL VI 1408 = ILS 1141 = IDRE I 12 = AnnÉp 2003, 298; CIL VI 1409 = ILS 1142. PIR2 F 27

54. M. Fabius M. f. Quirina Magnus Valerianus, laticlavius

XI Claudia imp. Marco Aurelio

CIL XI 2106 = ILS 1138; E. Groag, RE VI, 1909, col. 1775-1776, nr. 97

55. P. Maevius Saturninus Honoratianus, laticlavius

XI Claudia imp. Septimio Severo et Caracalla

AnnÉp 1912, 17; vide etiam CIL VIII 2741 = AnnÉp 1913, 11

56. L. Minicius L. f. Galeria Natalis

XI Claudia fine Traiani imp./initio

CIL XIV 3599 = ILS 1061 = InscrIt IV, I,

361

Quadronius Verus, laticlavius

Hadriani 113; CIL XIV 3600 = InscrIt IV, I, 114; CIL II 4509 = 6145 = ILS 1029 = IDRE I 172; PIR2, V/1, M 620

57. Cl. Paternus Clementianus, angusticlavius

XI Claudia imp. Traiano

CIL III 5776 = ILS 1369 = AnnÉp 1968, 406 = IDRE II 243; vide etiam CIL III 5775 = IDRE II 242; 5777; Pflaum, Carrières, 150 bis; PME, C 162

58. A. Seius Zosimus, angusticlavius

XI Claudia saec. II/III CIL VI 3536; PME, S 14

59. M. Stabius M. f. Fabia Colonus, domo Luca, angusticlavius

XI Claudia imp. Antonino Pio

AnnÉp 1901, 48 = CIL III 142141; PME, S 60

60. T. Vibius Pius, angusticlavius

XI Claudia Severis AnnÉp 1933, 270; PME, V 103

61. Ignotus, angusticlavius

XI Claudia imp. Septimio Severo et Caracalla

CIL III 6075 = ILS 1366; PME, Inc. 19

62. Ignotus, angusticlavius

XI Claudia

362

Tribuni praefectique alarum et cohortium Moesiae inferioris provinciae

Alae et cohortes Numele Bibliografie ala I Asturum T. Iulius Agricola CIL XVI 45; PME, I 14. ala I Asturum P. Prifernius Paetus

Memmius Apollinaris CIL IX 4753 = 1350 = IPD4 7960 = 432 = IDRE I 112; Pflaum, Carrières p. 166-167, nr. 71 PME, P 107

ala I Vespasiana Dardanorum

C. Mulvius C. f. Pomptina tribu Ofillius Restitutus

Donati, Epigraphica 33, 1971, p. 70-74 = AnnÉp 1972, 148; PME, M 71

ala I Vespasiana Dardanorum

T. Flavius Apollinaris CIL III 7512 = ISM V 251; PME, F 41

ala I Vespasiana Dardanorum

P. Besius P. f. Quirina tribu Betuinianus C. Marius Memmius Sabinus

CIL VIII 9990 = ILS 1352 = IPD4 796 = IDRE II 468; PIR I2, p. 364, nr. 112; Nagy, ActaAntHung 16, 1968, p. 289-295; Fitz, Klio 52, 1970, p. 99-106; Pflaum, Carrières, p. 108-169, nr. 73; PME, B 21; Maxfield, Military Decorations, p. 173-176

ala I Vespasiana Dardanorum

P. Baebius P. [f. ...]

Eck, Weiß, Chiron 32, 2002, p. 453-457, nr. 2

ala I Vespasiana Dardanorum

Crepereius IGRRP III 777; Pflaum, Carrières, p. 347-348, nr. 147; PME, C 254

ala I Vespasiana Dardanorum

Ignotus AnnÉp 1949, 37; Jarrett, EpigrSt 9, 1972, p. 219, nr. 147; PME, Inc. 149

ala I Flavia Gaetulorum Q. Planius C. f. MacDonald, Mihaylovich, ZPE 138, 2002, p. 225-228 (p. 228)

ala I Flavia Gaetulorum [B]etuus Cilo Weiß, ZPE 117, 1997, p. 239-243, nr. 6 (p. 241); Eck, MacDonald, Pangerl, Chiron 32, 2002, p. 461-468, nr. 5

ala I Flavia Gaetulorum M. Ulpius Attianus Roxan, Eck, ZPE 116, 1997, p. 193-203 (p. 196-197); Roxan, ZPE, 118, 1997, 287-297 (p. 294-295)

ala I Flavia Gaetulorum L. Flavius T. f. Quirina tribu Saecularis

CIL VI 3520 = ILS 2731; PME, F 68

ala I Flavia Gaetulorum Sex. Attius Senecio

CIL VI 3505; Saxer, Vexillationen, p. 28, nr. 49; PME, A 188

ala I Flavia Gaetulorum T. Antonius Claudius Alfenus Arignotus (praepositus)

CIG 3497 = IGRRP IV 1213 = ILS 8853 = L. Robert, Istros 1, 1934, p. 1-5 = IDRE II 383; Petolescu, ZPE 110, 1996, p. 256

ala I Flavia Gaetulorum P. Aelius Ammonius IGRRP I 623 = ILS 8851 = ISM II 106; Pflaum, Carrières, p. 854-855, nr. 329;Stein, Legaten, p. 115; PIR I2 p. 20, nr. 135; PME, A 21; Piso, Dacia, N. S. 20, 1976, p. 251-257 = AnnÉp 1977, 673

ala Gallorum Atectorigiana

T. Flavius Marcianus CIL III 12452; PME, F 59

363

ala Gallorum et Pannoniorum

M. Maenius C. f. Cor. Agrippa L. Tusidius Campester

CIL XI 5632 = ILS 2735 = IPD4 348; PIR2 II, p. 321, nr. 53; Pflaum, Carrières, p. 292-295, nr. 120; PME, M 5; Jarrett, Britannia 25, 1994, p. 46-48

ala II Hispanorum et Aravacorum

L. Fabius L. f. Pal. Fabullus

R.Petrovszky, Mitteilungen des historischen Vereins der Pfalz 102, 2004, p. 10-17

ala I Pannoniorum M. Artorius Priscillus Vicasius Sabidianus

CIL VI 32929 = ILS 2700; PIR I2, p. 238, nr. 1188; Pflaum, Carrières, p. 185-186, nr. 88; PME, A 168

ala I Pannoniorum Ignotus (?) AnnÉp 1973, 485 = AnnÉp 1976, 583; Moretti, RIFC 102, 1974, p. 454-458; Eck, Chiron 5, 1975, p. 365-392 (p. 368-371); PME, Inc. 75

cohors II Bracaraugustanorum equitata

Atinius Paternus CIL VI 1838 = ILS 2727; PME, A 182

cohors II Bracaraugustanorum equitata

Ti. Claudius Helvius Secundus

AnnÉp 1925, 44; PME, C 143; Jarrett, EpigrSt 9, 1972, p. 167-168

cohors II Flavia Brittonum equitata

M. Maenius Agrippa L. Tusidius Campester

CIL XI 5632 = ILS 2735 = IPD4 348; Pflaum, Carrières, p. 292-295, nr. 120; PME, M 5

cohors II Flavia Brittonum equitata

Septimius Agathonicus

CIL III 7478; PME, S 28

cohors I Cilicum sagittaria milliaria

Ti. Claudius Ulpianus Velkov, Alexandrov, în Terra Antiqua Balcanica II. Actes du IXe Congres International d’Épigraphie Grecque et Latin, Sofia, 1987, p. 279-283 = Chiron 18, 1988, p. 270-277 = AnnÉp 1987, 867; Bérard, ZPE 79, 1989, p. 129-138

cohors I Cilicum sagittaria milliaria

Q. Castricius Manilianus, Carthagina

Weiß, ZPE 117, 1997, p. 252-254, nr. 13.

cohors I Cilicum sagittaria milliaria

Capitonius Priscus Devijver, ZPE 47, 1982, p. 184-192 = AnnÉp 1982, 850; PME, C 78

cohors I Cilicum sagittaria milliaria

T. Antonius Claudius Alfenus Arignotus

CIG 3497 = IGRRP IV 1213 = ILS 8853; PIR2, A 821; L. Robert, Istros 1, 1934, 2, p. 1-5; Tudor, AUB 5, 1956, p. 57; Pflaum, Carrières, p. 567-579, nr. 218 ter = nr. 309; PME, A 132; Bérard, MEFRA 96, 1984, p. 319-323; Petolescu, Dacia, N. S. 31, 1987, p. 161-165; idem, AUB 45, 1995, p. 13-16; idem, ZPE 110, 1996, p. 253-258

cohors I Cilicum sagittaria milliaria

Anternius Antoninus CIL III 144372 = Tudor, AUB 5, 1956, p. 54-55 = AnnÉp 1957, 333 = IPD4 843 = IDRE II 338; PME, A 124

cohors I Cilicum Iulius Faustinus Scorpan, JRS 71, 1981, p. 98-102, nr. 4 =

364

sagittaria milliaria AnnÉp 1981, 744; PME, I 59 bis cohors III collecta civium Romanorum

Aelius Maximus

CIL III 7450 = ILS 2622; Velkov, ArheologijaSofia 7, 1955, 1, p. 94-96, nr. 4 = AnnÉp 1957, 340; PME, A 45

cohors III collecta civium Romanorum

P. Aelius Antonianus CIL III 7450 = ILS 2622; PME, A 23

cohors I Flavia Commagenorum

M. Antonius Modianus CIL VI 3504; PME, A 138

cohors II Gallorum Visulanius Crescens CIL XVI 44; CIL XI 709 = ILS 1394; Pflaum, Carrières, p. 1058; PME, V 120

cohors III Gallorum P. Valerius Sabinus CIL XVI 50; PME, V 33 cohors IV Gallorum C. Vindilius C. f. Pub.

Fontanus RMD 14 = Paunov, Roxan, ZPE 119, 1997, p. 269-279; PME, V 114 bis

cohors IV Gallorum Sex. Pulfennius Salutaris M. Lucius Valerius Severus

CIL X 4873 = IPD4 291 = IDRE I 104; PME, P 114

cohors VII Gallorum C. Iulius C. f. Col. Capito

Petolescu, Popescu, ZPE 148, 2004, p. 269-276

cohors VII Gallorum Claudius Ti. f. Weiß, ZPE 124, 1999, p. 289-290, nr. 2 cohors I Germanorum civium Romanorum

L. Atilius L. f. Quir. … ISM V 16; PME, A 174 b

cohors I Germanorum civium Romanorum

Celsus

Opriş, Popescu, Pontica 30, 1997, p. 177-181 = CEpR XVII, 753

cohors I Germanorum civium Romanorum

C. Munatius Venustus ISM V 36; PME, M 74

cohors II Lucensium equitata

Claudius Lupus AnnÉp 1925, 66 = Velkov, ActaArchHung 41, 1989, p. 253, nr. 5 = AnnÉp 1991, 1402

cohors I Lusitanorum Cyrenaica

C. f. Torquatus AnnÉp 1977, 747 = ISM II 80; PME, T 47 b

cohors I Lusitanorum Cyrenaica

Rutilius Pudens Crispinus

AnnÉp 1929, 158 = AnnÉp 1995, 124; PME, R 20

cohors II Mattiacorum milliaria equitata

T. Flavius Laco CIL XVI 83; PME, F 53

cohors II Mattiacorum milliaria equitata

T. Aurelius Aquila (tribun)

CIL III 14428 = ILS 8915 = ILB 260; PME, A 212

cohors II Mattiacorum milliaria equitata

Faustinianus Marci f. (tribun)

AnnÉp 1968, 422; PME, F 105

cohors I Flavia Numidarum

L. Manlius L. f. Co[r(nelia tribu)]

Eck, MacDonald, Pangerl, Chiron 32, 2002, p. 413-417, nr. 5

cohors I Raetorum P. Besius Betuinianus C. Marius Memmius Sabinus

CIL VIII 9990 = ILS 1352 = IPD4 796 = IDRE II 468; PIR I2, p. 364, nr. 112; Pflaum, Carrières, p. 168-169, nr. 73, PME, B 21

cohors I Raetorum C. Cassius C. f. Pup. Primus

CIL XII 4232; PME, C 96

cohors I Raetorum C. Caelius C. f. Ouf. Martialis

AnnÉp 1934, 2 = IPD4 811 = IDRE II 367; PIR II2, p. 265, nr. 136; Pflaum, Carrières, p. 170,

365

nr. 74, PME, C 31 cohors I Sugambrorum veterana equitata

M. Iulius Pisonianus qui et Dion

Buckler, Coldes, Cocs, JRS 16, 1926, p. 74-78, nr. 201 = AnnÉp 1927, 95; Knight, ZPE 85, 1991, p. 204-205

cohors I Sugambrorum veterana equitata

Ignotus CIL VI 1543; PME, V 125

cohors I Sugambrorum tironum

M. Acilius Alexander

CIL XVI 78; PME, A 7

cohors I Thracum Syriaca

C. Navius Quadratus Christescu, Dacia 5-6, 1935-1936, p. 451-452, nr. 1 = AnnÉp 1939, 101; PME, N 8

cohors I Thracum Syriaca

Pollio

Ritterling, RE XII, 1925, col. 1476-1478; PME, P 127

cohors I Ubiorum C. Iunius Tertius CIL X 6015; PME, I 54

366

14 Iunie 92 (Petolescu, Popescu 2004)

9 Septembrie 97 (RMD V 337)

9 Septembrie 97 (RMD V 338; Eck, Pangerl 2005 a)

14 August 99 (CIL XVI 45; RGZM 8)

14 august 99 (CIL XVI 44) 13 Mai 105 (RGZM 10) 13 Mai 105 (RGZM 11; Petrovszky 2005)

13 mai 105 (CIL XVI 50)

ala I Vespasiana Dardanorum

ala [I Asturum] ala [I Pannoniorum ?] ala I Asturum ala Gallorum Flaviana ala I Pannoniorum ala I Flavia Gaetulorum ala I Claudia Gallorum

ala I Flavia Gaetulorum

ala I Flavia Gaetulorum ala I Claudia Gallorum ala I Flavia Gaetulorum ala I Pannoniorum ala Hispanorum ala I Asturum ala I Vespasiana Dardanorum

ala I Pannoniorum ala [ I Vespasiana Dardanoru]m

ala II Aravacorum (Hispanorum)

ala I Vespasiana Dardanorum

ala II Hispanorum et Aravacorum

ala Atectorigiana ala II Hispanorum et Aravacorum

ala Gallorum Flaviana (1 Septembrie 118/31 Octombrie 119, RMD V 350)

ala I{I} Claudia Gallorum

ala Atectorigiana ala [Gallorum Flavi]ana cohors I Lepidiana c. R. cohors I Sugambrorum veterana

cohors I Augusta Nerviana Pacensis (milliaria) Brittonum

cohors I Lepidiana c. R. cohors I Flavia Commagenorum

ala Gallorum Flaviana cohors [...?] ala Hispanorum cohors I Tyriorum cohors I Bracaraugustanorum

cohors I Sugambrorum veterana

cohors I Bracaraugustanorum

cohors I Lusitanorum Cyrenaica

ala Gallorum Atectorigiana

cohors I Tyriorum cohors [I...?] cohors I Lusitanorum Cyrenaica

cohors I Hispanorum veterana

cohors I Tyriorum sag.

cohors I Sugambrorum tironum

cohors II Lucensium

ala Hispanorum cohors I Lepidiana c. R.

cohors I Hispanorum veterana

cohors II Flavia Brittonum cohors II Mattiacorum cohors I Hispanorum veterana

cohors II Mattiacorum cohors II Flavia Bessorum

cohors I Raetorum cohors [...?]

cohors [I Su]g[ambrorum tir]onum

cohors II Chalcidenorum cohors II Gallorum cohors I Flavia Numidarum cohors II Chalcidenorum cohors II Gallorum

cohors I Bracaraugustanorum

cohors II [C]hal[cidenorum]

cohors I Fla[via Numida]rum

cohors VII Gallorum cohors Ubiorum cohors II Brittonum Augusta Nerviana Pacensis (milliaria)

cohors II Flavia Brittonum

cohors III Gallorum

cohors I Lusitanorum Cyrenaica

cohors [… ?] cohors I Flavia Commagenorum

classici cohors VII Gallorum

cohors Ubiorum

cohors IIII Gallorum

cohors I Flavia Commagenorum

cohors [… ?] cohors II Flavia Bessorum

classici

cohors I Sugambrorum tironum

cohors [… ?] cohors II Lucensium

cohors I Sugambrorum veterana

cohors [… ?] cohors IIII Gallorum

cohors II Chalcidenorum

cohors [… ?] cohors Ubiorum

cohors II Lucensium cohors II Bracaraugustanorum

cohors II Flavia Bessorum

cohors II Gallorum cohors III Gallorum cohors IIII Gallorum cohors VII Gallorum

367

25 Septembrie 111 (RMD IV 222)

[25 Septembrie 111? sau 112-114 (CIL XVI 58)

116 (Eck, Pangerl 2006) 1 Iunie 125 (RMD IV 235; RMD V 364)

20 August 127 (RMD IV 241; RGZM 23)

2 Aprilie 134 (CIL XVI 78)

28 Februarie 138 (CIL XVI 83)

7 Aprilie 145 (RMD III 165/RMD V 399)

ala I Pannoniorum ala I Vespasiana Dardanorum

ala II Hispanorum et Aravacorum

ala I Gallorum et Pannoniorum

ala I Pannoniorum et Gallorum

ala I Gallorum et Pannoniorum

ala I [...?] ala Gallorum et Pannoniorum

ala I Claudia Gallorum (1 Septembrie 118/31 Octombrie 119, RMD V 350)

ala [...?] ala Atectorigiana Gallorum

ala I Flavia Gaetulorum (RMD V 356, 19 Octombrie 120)

ala Gallorum Atectorigiana

ala I Vespasiana Dardanorum

ala I [...?] ala I Gallorum Atectorigiana (RMD IV 265, 138/142)

ala II Hispanorum et Aravacorum

ala I Flavia Gaetulorum cohors I Tyriorum sag. cohors I Thracum Syriaca ala I Vespasiana Dardanorum (1 Septembrie 118/31 Octombrie 119, RMD V 349)

cohors I Cilicum ala II Hispanorum et Aravacorum

ala I Vespasiana Dardanorum

cohors I Flavia Numidarum cohors I Lepidiana cohors I (milliaria) Brittonum

cohors I Lepidiana c. R. ala I Flavia Gaetulorum cohors I Bracarorum cohors I[...?] ala I Flavia Gaetulorum

cohors I Sugambrorum veterana cohors [....?]um cohors I Sugambrorum tironum

cohors I Bracarorum c. R. (105/127, RMD V 369)

ala II Hispanorum et Aravacorum

cohors II Mattiacorum cohors I [...?] ala II Hispanorum et Aravacorum

cohors I (milliaria) Brittonum cohors I Bracaraugustanorum

cohors I F[lavia Commagenorum ?]

cohors II Mattiacorum cohors I Lusitanorum cohors I Claudia Sugambrorum (tironum?)

cohors I(I) Chalcidenorum cohors I Bracarorum c. R.

cohors I Claudia Sugambrorum tironum

cohors II Lucensium cohors II Flavia Numidarum

cohors II Flavia Brittonum

cohors I Flavia Numidarum (125/129, RMD V 375)

cohors II Chalcidenorum cohors I Lusitanorum [Cyrenaica]

cohors II Mattiacorum

cohors I Flavia Commagenorum cohors II Gallorum cohors I Thracum Syriaca (RGZM 23)

cohors II Mattiacorum cohors I Flavia Numidarum (RMD IV 265, 138/142)

cohors II Mattiacorum cohors III Gallorum cohors I Germanorum classici cohors Claudia Sugambrum veterana

cohors II Flavia Brittonum cohors VII Gallorum (Mai/August 109, RMD IV 219)

cohors I Bracarorum cohors II Chalcidenorum sag.

classici cohors I Lepidiana cohors I Cilicum sag.

cohors II Flavia Brittonum

cohors I Thracum Syriaca

cohors II Lucensium (105/127, RMD V 369)

cohors I Germanorum

cohors II Chalcidenorum cohors II Bracaraugustanorum (RMD IV 265, 138/142)

cohors II Mattiacorum cohors Lusitanorum Cyrenaica

classici cohors II Flavia Brittonum

368

146 (RMD IV 270) cca 155 (RMD V 414) 156/158 (RMD I 50) ala Gallorum et Pannoniorum ala […?] ala Gallorum et Pannoniorum ala I Gallorum Atectorigiana ala […?] ala I Gallorum Atectorigiana (156, in exped.

MT) ala II Hispanorum et Aravacorum ala […?] ala II Hispanorum et Aravacorum ala I Vespasiana Dardanorum ala […?] ala I Vespasiana Dardanorum (156, in exped.

MT) ala I Flavia Gaetulorum ala […?] ala [I Flavia Gaetulorum] cohors I Bracarorum c. R. cohors [I Bracarorum c. R.] cohors I Bracarorum c. R. cohors II Mattiacorum cohors [I Flavia] N[umidarum] cohors I Flavia Numidarum (8 Februarie

157, Ivantchik 2006) cohors I Flavia Numidarum cohors [II Flavia Brittonum] cohors [II Flavia Brittonum] cohors I Claudia Sugambrum veterana cohors I Claudia Sugambrorum veterana cohors I Claudia Sugambrorum veterana Cohors I Lusitanorum cohors [I Lusitanorum Cyrenaica] cohors I Lusitanorum Cyrenaica cohors II Chalcidenorum sag. cohors II Chalcidenorum sag. cohors II Chalcidenorum sag. (8 Februarie

157, Ivantchik 2006) cohors I Cilicum sag. (RMD V 412, 148/153) cohors [I Cilicum sag.] cohors I Cilicum sag. cohors I Thracum Syriaca cohors I Thracum Syriaca cohors I Thracum Syriaca cohors I Germanorum cohors I Germanorum cohors I Germanorum c. R. (8 Februarie

157, Ivantchik 2006) cohors I(I) Bracar(augustanorum) cohors II Bracaraugustanorum cohors II Bracaraugustanorum (8 Februarie

157, Ivantchik 2006) cohors II Flavia Brittonum cohors I Cisipadensium cohors I Cisipadensium (8 Februarie 157,

Ivantchik 2006)

369

Trupele auxiliare din MOESIA INFERIOR

înainte de campaniile dacice

Trupele auxiliare dislocate în MOESIA INFERIOR

pentru campaniile pentru dacice

Trupele auxiliare din DACIA INFERIOR

dislocate din Moesia Inferior

Trupele auxiliare din MOESIA INFERIOR

după crearea provinciei Dacia Inferior ala I Vespasiana Dardanorum - - ala I Vespasiana Dardanorum ala I Flavia Gaetulorum - - ala I Flavia Gaetulorum (114 PI; 125 MI) ala I Pannoniorum - - ala I Gallorum et Pannoniorum (114 D; 125 MI) ala I Claudia Gallorum - ala I Claudia Gallorum - ala Gallorum Flaviana - - ala Gallorum Flaviana (118/119 MI; 132/133 MS) ala Gallorum Atectorigiana - ala Gallorum Atectorigiana ala Gallorum Atectorigiana (122 DI; 127 MI) ala Hispanorum - ala Hispanorum (129 DI; 119 DS) - ala I Asturum - ala I Asturum - ala II Hispanorum et Aravacorum - - ala II Hispanorum et Aravacorum cohors I Raetorum (92 MI; Asia ?) - - - cohors I Bracaraugustanorum - cohors I Bracaraugustanorum - cohors I Lusitanorum Cyrenaica - cohors I Lusitanorum Cyrenaica cohors I Flavia Commagenorum - cohors I Flavia Commagenorum - cohors I Sugambrorum tironum - - cohors I Claudia Sugambrorum tironum (156 Syria) cohors I Sugambrorum veterana - - cohors I Claudia Sugambrorum veterana (după 127 Asia;

146 MI) cohors II Chalcidenorum - - cohors II Chalcidenorum cohors II Lucensium - - cohors II Lucensium (127 MI; 136 Th.) cohors II Bracaraugustanorum (92 MI; 114 Th.) - - Cohors II Bracaraugustanorum (138/142 MI) cohors II Flavia Bessorum - cohors II Flavia Bessorum - cohors II Gallorum - cohors II Gallorum - cohors III Gallorum - cohors III Gallorum - cohors IV Gallorum (92 MI; 114 Th.; 121 Cil.) - - - cohors VII Gallorum (92; Syria) - - - cohors Ubiorum - cohors Ubiorum (119/129 DI; 144 DS) - cohors I Hispanorum veterana - cohors I Hispanorum veterana - cohors I Tyriorum sagittariorum - cohors I Tyriorum saggitariorum - cohors I Lepidiana c. R. - - cohors I Lepidiana c. R. (după 127 transferată în Capp.) cohors I Flavia Numidarum - - cohors I Flavia Numidarum (165 Lyc. Et Pamph.) cohors II Mattiacorum - - cohors II Mattiacorum (cca 155 Th; 198 MI) cohors II Flavia Brittonum - - cohors II Flavia Brittonum cohors II Flavia Numidarum - cohors II Flavia Numidarum -

- cohors I Nerviana Augusta Pacensis milliaria Brittonum

cohors I Nerviana Augusta Pacensis milliaria Brittonum

-

- cohors II Nerviana Augusta Pacensis milliaria Brittonum (114 PI; 131 DP)

- -

• cohors I Thracum Syriaca (125 din MS) • cohors I Bracarorum c. R. (125 din MT) • cohors I Cilicum milliaria sag. (134 din MS) • cohors I Germanorum c. R. (127 din GS ?) • cohors I Cisipadensium (ante 155 din Th.)

370

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

Lista bibliografică cuprinde doar o mică parte din bibliografia folosită şi are un

caracter orientativ. Am considerat că ar fi fost inutilă indicarea tuturor articolelor

consultate, multe dintre ele citate doar de câteva ori, mai ales când acestea au publicat

material. Evident lista de mai jos nu mai cuprinde şi titlurile indicate deja în lista de

abrevieri de la început.

1. Izvoare

AnnÉp. L’Année Épigraphique. Revue des publications épigraphiques relatives a

l’antiquité romaine, Paris, 1888 -

CIL III. Mommsen, Th., Corpus Inscriptionum Latinarum. III. Inscriptiones Asiae

provinciarum Europae Graecarum Illyrii latinae, I – II, Berlin, 1873; O. Hirschfeld, A. von

Domaszewski, Corpus Inscriptionum Latinarum, III. Supplementum, I – II, Berlin, 1902.

CIL XVI. Nesselhauf, H., Corpus Inscriptionum Latinarum. XVI. Diplomata militaria,

Berlin, 1936; Supplementum, Berlin, 1955.

FHDR I. Vl. Iliescu, V. C. Popescu, Gh. Ştefan, Izvoarele privuind istoria României. I. De

la Hesiod la Itinerarul lui Antoninus, Bucureşti, 1964.

FHDR II. H. Mihăescu, Gh. Ştefan, R. Hîncu, Vl. Iliescu, V. C. Popescu, Izvoarele istoriei

României. II. De la anul 300 la anul 1000, Bucureşti, 1970.

IDR I. I. I. Russu, Inscripţiile Daciei Romane. I. Introducere istorică şi epigrafică.

Diplomele militare. Tăbliţele cerate, Bucureşti , 1975.

IDR II. Gr. Florescu, C. C. Petolescu, Inscripţiile Daciei Romane. II. Oltenia şi Muntenia,

Bucureşti, 1977.

IDRE. C. C. Petolescu, C.C., Inscriptions de la Dacie romaine. Inscriptions externes

concernant l`histoire de la Dacie romaine, (Ier – IIIeme siècles), I-II, Bucureşti, 1996-

2000.

IGB. G. Mihailov, Inscriptiones Graecae in Bulgaria repertae, Sofia, I2, 1970; II, 1958;

III, 1-2, 1961-1964; IV, 1966; V, 1997.

IGLR. Em. Popescu, Inscripţiile greceşti şi latine din secolele IV – XIII descoperite în

România, Bucureşti, 1976.

371

ILB. B. Gerov, Inscriptiones Latinae in Bulgaria repertae. Inscriptiones inter Oescum et

Iatrum repertae, Sofia, 1989.

ILD. C. C. Petolescu, Inscripţii latine din Dacia, Bucureşti, 2005.

ILN. V. Božilova; J. Kolendo; L. Mrozewicz, Inscriptions latines de Novae, Poznan, 1992.

ILS. H. Dessau, H., Inscriptiones Latinae Selectae, I – III, Berlin, 1954-1955

(reimprimare).

IPD4. Dobó, A., Inscriptiones extra fines Pannoniae Daciaeque repertae ad res earundem

provinciarum pertinente, editio quarta, Budapesta, 1975.

ISM I. Pippidi, D. M., Inscripţiile din Scythia Minor. I. Histria şi împrejurimile, Bucureşti,

1983.

ISM II. Stoian, I., Inscripţiile din Scythia Minor. II. Tomis şi teritoriul său, Bucureşti 1987.

ISM V. E. Doruţiu-Boilă, E., Inscripţiile din Scythia Minor. V. Capidava – Troesmis –

Noviodunum, Bucureşti, 1980.

IOSPE. B. Latyschew, Inscriptiones antiquae Orae Septentrionalis Ponti Euxini grecae et

latinae, I-II, Hildesheim,1965 (reimprimare).

RMD. M. M. Roxan, P. A. Holder, Roman Military Diplomas, I, 1978; II, 1985; III, 1994;

IV, 2004; V, 2006.

Roman Military Records on Papirus. R. O. Fink, Roman Military Records on Papirus,

1971.

Solomonik, Latinskie nadpisi. Solomonik E., I., Latinskie nadpisi Hersonesa tavričeskogo,

Moscova, 1983.

2. Lucrări generale şi speciale

A. Aricescu, Quelques précisions sur la carte de la Scythia Minor, Dacia, N. S. 14, 1970,

p. 297-309.

D. Bălteanu, Aria de recrutare a trupelor auxiliare din provinciile moesice în perioada

Principatului I, Arh. Olt. 14, 1999, p. 39-71; II, Arh. Olt. 15, 2000, p. 15-40.

M. Bărbulescu, Din istoria militară a Daciei romane. Legiunea V Macedonica şi castrul de

la Potaissa, Cluj-Napoca, 1987.

V. Beševliev, Epigrafski prinosi, Sofia, 1952.

A. R. Birley, The Fasti of Roman Britain, Oxford, 1981.

372

Y. Le Bohec (ed.), La hiérachie (Rangordnung) de l’armée romaine sous le Haut-Empire.

Actes du Congrès de Lyon (15-18 septembre 1994), Paris, 1995.

V. Božilova, Contributions épigraphiques de Novae, Klio 62, 1980, 1, p. 67-78.

O. Bounegru, M. Zahariade, Les forces navales du Bas Danube et de la Mer Noire aux Ier-

VIe siècles, Colloquia Pontica 2, Oxford, 1996.

D. J. Breeze, The Career Structure below the Centurionate during the Principate, ANRW,

II, 1, p. 435-451.

Idem, The Organisation of the Career Structure of the Immunes and Principales of the

Roman Army, BJ 174, 1974, p. 245-292.

C. Brélaz, La sécurité publique en Asie Mineure sous le Principat (Ier–IIIème s. ap. J.-C.).

Institutions municipales et institutions impériales dans l’Orient romain, SBA 32, Basel,

2005.

A. Caballos Rufino, Los senadores hispanoromanos y la romanización de Hispania (siglos

I al III p. C.). I. Tomo I: Prosopografia, Monografias del Departamento de Historia

Antigua de la Universidad de Sevilla, Ecija, 1990.

M. Christol, Th. Drew-Bear, Un castellum romain près d’Apamée de Phrygie,

Ergänzungsbände zu den Tituli Asiae Minoris, nr. 12, Viena, 1987.

M. Čičikova, Un tribunus legionis I Italicae inconnu de Napoca, In memoriam Constantini

Daicoviciu, Cluj, 1974, p. 65-72.

Eadem, V. Božilova, Carière sénatoriale d’un magistrat de Novae (millieu du IIIe s.), în

Studia in honorem Borisi Gerov, Sofia, 1990, p. 44-50.

H. Devijver, The Equestrian Officers of the Roman Imperial Army, Amsterdam, 1989.

A. Dobó, Die Verwaltung der römischen Provinz Pannonien von Augustus bis

Diocletianus. Die provinziale Verwaltung, Amsterdam, 1969.

A. von Domaszewski, Aufsätze zur römischen Heeresgeschichte, Darmstadt, 1972.

Em. Doruţiu-Boilă, Troesmis und die Organisierung des skytischen Limes in der frühen

Kaiserzeit, în Actes du IXe Congrès International d`Études sur les Frontières Romaines,

Mamaia 6 – 13 septembre 1972, Bucureşti-Köln-Viena, 1974, p. 89-94.

Eadem, Legaţii Moesiei inferioare între 175-180 şi 198-212, StCl 22, 1984, p. 109-119.

R. Fellmann, Die 11. Legion Claudia Pia Fidelis, în Le Bohec, Les légions de Rome, p.

127-131.

373

J. Fitz, Les antoniniani des légions de Gallien, în Melanges d’archéologie, d’épigraphie et

d’histoire offerts à Jérôme Carcopino, Paris, 1966, p. 353-365.

N. Gudea, Der untermoesische Donaulimes und die Verteidigung der moesischen Nord-und

Westküste des Schwarzen Meeres. Limes et Litus Moesiae inferioris (86-275 n. Chr.),

Sonderdruck aus Jahrbuch des Römisch-Germanischen Zentralmuseums Mainz 52, 2005,

p. 319-566.

R. Haensch, Capita provinciarum. Statthaltersitze und Provinzialverwaltung in der

römischen Kaiserzeit, Mainz, 1997.

P. Holder, Auxiliary Deployment in the Reign of Hadrian, în J. J. Wilkes (ed.),

Documenting the Roman Army. Essays in the honour of Margaret Roxan, Londra, 2003, p.

101-145.

Idem, Alae in Pannonia and Moesia in the Flavian Period, în Z. Visy (ed.), Limes XIX.

Proceedings of the XIXth International Congress of Roman Frontier Studies. Pécs,

Hungary, September 2003, University of Pécs, 2005, p. 79-83.

Idem, Auxiliary Deployment in the Reign of Trajan, Dacia, N. S. 50, 2006, p. 141-174.

D. Knoepfler, Pausanias à Rome en l’an 148, REG 112, 1999, p. 489-509.

J. Kolendo, Inscription de l'an 227 en honneur de Jupiter Depulsor découverte à Novae,

ArchWarszawa 19, 1968 (1969), p. 117-144.

Idem, Le rôle du primus pilus dans la vie religieuse de la légion. En rapport avec quelques

inscriptions de Novae, ArchWarszawa 31, 1980 (1982), p. 49-60.

Idem, Le culte des divinités guériesseuses à Novae à la lumière des inscriptions

nouvellement découvertes, ArchWarszawa 33, 1982 (1985), p. 65-72.

Idem, Inscriptions en l’honneur d’Esculape et d’Hygie du valetudinarium de Novae,

ArcheologiaWarszawa 49, 1998, p. 55-71.

Idem, Stèles funéraires réemployées dans la construction d’une rue a Novae,

ArchWarszawa 50, 1999, p. 19-38.

M. Ionescu, Gh. Papuc, Sistemul de apărare a litoralului Dobrogei romane (sec. I-VII p.

Chr.), Constanţa, 2005.

R. Ivanov, Das römische Verteidigungssystem an der unteren Donau zwischen Dorticum

und Durostorum (Bulgarien) von Augustus bis Maurikios, 78. BerRGK, 1997, p. 467-640.

374

Idem, The Defence System along the Lower Danube between Dorticum and Durostorum

from Augustus to Mauricius, Sofia, 1999 (în limba bulgară cu rezumat în limba engleză).

B. Lőrincz, Zur Erbauung des Legionslager von Brigetio, ActaArchHung 27/3-4, 1975, p.

342-352.

Fl. Matei-Popescu, Trupele auxiliare romane din Moesia Inferior, SCIVA 52-53, 2001-

2002, p. 173-242.

Idem, Legiunea V Macedonica în Moesia înainte de Domitian, în L. Mihailescu-Bîrliba, O.

Bounegru (ed.), Studia historiae et religionis Daco-Romanae. In honorem Silvii Sanie,

Bucureşti, 2006, p. 379-399.

Idem, Participarea legiunilor din Moesia Inferior la expediţiile dacice ale lui Traian, în

Dacia Felix. Studia Michaeli Bărbulescu oblata, Cluj-Napoca, 2007, p. 290-300.

Idem, O. Ţentea, Participarea trupelor auxiliare din Moesia Superior şi Moesia Inferior la

cucerirea Daciei, în Dacia Augusti Provincia, p. 75-120.

St. Parnicki-Pudełko, The Fortifications in the Western Sector of Novae, Poznan, 1990.

C. C. Petolescu, Întinderea provinciei Dacia Inferior, SCIV 22, 1971, 3, p. 411-422.

Idem, L’organisation de la Dacie sous Trajan et Hadrien, Dacia, N. S. 29, 1985, p. 44-55.

Idem, Die Reorganisierung Dakiens unter Marcus Aurelius, Germania 65, 1987, 1, p. 123-

134.

Idem, O inscripţie din patrimoniul Muzeului din Călăraşi, în Prinos lui Petre Diaconu la

80 de ani, Brăila-Călăraşi, 2004, p. 237-246.

Idem, A. T. Popescu, Ein neues Militärdiplom für die Provinz Moesia Inferior, ZPE 148,

2004, p. 269-276.

Idem, Fl. Matei-Popescu, The Presence of the Roman Army from Moesia Inferior at the

North of the Danube and the Making of the Dacia Inferior Province, în I. Piso (ed.), Die

Römischen Provinzen. Begriff und Gründung (Colloquium Cluj-Napoca 28. September-1.

Oktober 2006), Cluj-Napoca, 2008, p. 357-367.

I. Piso, Les légions dans le province de Dacie, în Le Bohec, Les légions de Rome, p. 205-

225.

Idem, Les débuts de la province de Dacie, în I. Piso (ed.), Die Römischen Provinzen.

Begriff und Gründung (Colloquium Cluj-Napoca 28. September-1. Oktober 2006), Cluj-

Napoca, 2008, p. 297-331.

375

Idem, Nouvelle discussion sur la carrière de Calpurnius Iulianus, în V. Spinei, L.

Munteanu (ed.), Miscellanea numismatica antiquitatis. In honorem septagenarii magistri

Virgilii Mihailescu-Bîrliba oblata, Bucureşti, 2008, p. 177-181.

M. Reuter, Studien zu den Numeri, 80. Ber.RGK , 1999, p. 357-569.

M. M. Roxan, P. Weiss, Die Auxiliartruppen der Provinz Thracia. Neue Militärdiplome

der Antoninenzeit, Chiron 28, 1998, p. 371-420.

L. Ruscu, Two Pontic Notes, Epigraphica Anatolica 38, 2005, p. 125-130.

I. I. Russu, Auxilia provinciae Daciae, SCIV 23, 1972, 2, p. 63-77.

T. Sarnowski, Das römische Heer im Norden des Schwarzen Meeres, ArchWarszawa 38,

1988, p. 61-97.

Idem, Zur Statuenaustattung römischer Stabsgebäude. Neue Funde aus den Principia des

Legionslagers Novae, BJ 189, 1989, p. 97-120.

Idem, O. J. Savelja, Balaklava. Römische Militärstation und Heiligtum des Iupiter

Dolichenus, Varşovia, 2000.

Idem, Novae – Castra legionis, 2003 – 2005. Preliminary Report on the Excavations of the

Warsaw University Archaeological Expedition, ArchWarszawa 56, 2005, p. 141-152, pl.

XXIII-XXIV.

C. Scorpan, Limes Scythiae. Topographical and Stratigraphical Research on the Late

Roman Fortifications on the Lower Danube, BAR Int. Ser. 88, 1980.

M. P. Speidel, A. Dimitrova-Milčeva, The Cult of the Genii in the Roman Army and a New

Military Deity, ANRW II, 16, 2, p. 1542-1554.

K. Strobel, Bemerkungen zur Laufbahn des Ti. Claudius Vitalis, Tyche 2, 1987, p. 203-209.

Idem, Zur Geschichte der Legiones V (Macedonica) und VII (Claudia pia fidelis ) in der

frühen Kaiserzeit und zur Stellung der Provinz Galatia in der augusteischen

Heeresgeschichte, în Le Bohec, Les légions de Rome, p. 515-527.

Idem, Die Legionen des Augustus. Probleme der römischen Heeresgeschichte nach dem

Ende des Bürgerkrieges: Die Truppengeschichte Galatiens und Moesiens bis in Tiberische

Zeit und das Problem der Legiones Quintae, în Ph. Freeman et alii (eds.), Limes XVIII.

Proceedings of the XVIIIth International Congress of Roman Frontier Studies held in

Amman, Jordan (September 2000), BAR Int. Ser. 1084, Oxford, 2002, p. 51-66 (p. 53, 56-

58).

376

Al. Suceveanu, La défense du littoral de la Dobroudja à l'époque romaine (Ier- IIIe siècle

de n. è), RRH 13, 1974, p. 217-238.

R. Syme, Danubian Papers, Bucureşti, 1971.

O. Ţentea, Auxilia Commagenorum in Dacia, ActaMN 41-42/I, 2004-2005 (2007), p. 141-

160.

Idem, Fl. Matei-Popescu, Alae et cohortes Daciae et Moesiae. A review and updating of J.

Spaul’s Ala2 and Cohors2, ActaMN 39-40/I, 2002-2003 (2004), p. 259-296.

V. Velkov, Roman Cities in Bulgaria. Collected Studies, Amsterdam, 1980.

Idem, Cohors II Lucensium equitata in Moesia and Thrace, Acta Archeologica 41, 1989, p.

247-256.

M. Zahariade, T. Dvorski, The Lower Moesian Army in Northern Wallachia (A. D. 101-

118). An Epigraphical and Historical Study on the Brick and Tile Stamps Found in the

Drajna de Sus Roman Fort, Bucureşti, 1997.

Idem, N. Gudea, The Fortifications of Lower Moesia. ( AD 86 – 275 ), Amsterdam, 1997.

P. Weiss, Neue Militärdiplome, ZPE 117, 1997, p. 227-268.

377