Gazele naturale se formeaza la o adancime mai mare decat titeiul. Geologii considera ca formarea gazelor naturale in sudul Marii Nordului a inceput perioada carbonifera, cand a inceput acumularea straturilor de carbune din plantele moarte ale mlastinilor.Clasificareapetrolului1. Dupa proprietatilefizice se deosebesc urmatoarele categorii: petrol foarte usor(0,730-0,820gr/cm); petrol usor(0,820-0,900 gr/cm); petrol greu (0,910-1,040 gr/cm);2. Dupa compozitia chimica se clasifica n: petrol parafinos, semiparafinos, aromatic,asfaltic(naftenic).Petrolulparafinossicelsemiparafinos corespund petrolurilor foarte usor si usor.3. Dupa continutul n sulfse poate clasifica n: petrol sarac in sulf(sub 1%); petrol bogat n sulf(peste 1%). Continutul ridicat n sulfdiminueaza valoarea petrolului si pune probleme deosebite n prelucrarea saindustriala.Utilizarile petrolului. Titeiul este important deoarece este curatsi mai ieftin decat carbunele si mai usor de transportat decat gazele naturale.Supranumit "aurul negru", el asigura aproape jumatate din energia utilizatain lume. Titeiul brut este utilizat pentru producerea combustibililor, printrecare diferite tipuri depetrol, motorina sau cherosenul. Petrolul este utilizat si pentru producerea unor lubrifianti uleiosi si a vaselinelor necesarefunctionarii utilajelor si masinilor. Petrolul este utilizat si la producereaasfaltului necesar soselelor si la fabricarea unei mari varietati de produse din industria petrochimica: cosmetice, medicamente, vopsele, explozibili,fertilizatori, fibre sintetice cum ar fi nylonul, cerneluri, insecticide, coloranti,mase plastice si cauciucuri sintetice utilizate la anvelope.Rezervele mondialeTiteiul si gazele naturale exista pe toatecontinentele si sub toate platformele continentale. Unele campuri petrolieresunt in productie activa. Alte zacaminte urmeaza sa fie exploatate.Estimarile asupra duratei pe care o mai au rezervele petroliere se bazeaza pedoua cifre: rezervele deja descoperite care pot fi exploatate economic,utilizand tehnologiile actuale si rata productiei dintr-un an de referinta.Rezervele totale de petrol din 1989 erau estimate sa dureze 41de ani, la un nivel al productiei din 1988. Cresterea rezervelor ca urmare aunor noi descoperiri, cresterea sau diminuarea productiei, sau utilizarea uneinoi tehnologii pot modifica aceste estimari. Inainte de 1970, Marea Britanieera aproape complet dependenta de petrolul importat. In 1969 s-audescoperit zacaminte de petrol marin si productia a inceput in 1975, facanddin Marea Britanie un producator important. In 1990, Marea Britanie adevenit al noualea producator de titei din lume, din zacaminte marine.Marea Britanie va ramane unul dintre producatorii importanti ai secolului al XXI-lea.Cele mai mari rezerve de titei se afla in tarile OrientuluiMijlociu, care detin aproximativ 65% din rezervele mondiale cunoscute. Lasfarsitul anilor 1980, Iranul, Irakul, Kuweitul si Emiratele Arabe Unitedetineau rezerve petroliere care urmau sa ajunga peste 100 de ani, la un nivelal productiei al anului 1988. La inceputul anului 1989, rezervele ArabieiSaudite aproximativ 25% din rezervele mondiale totale erau estimate aajunge vreme de 90 de ani la nivelul productiei anului 1988.Gazele naturale asigura cam 20% din energia mondiala.Ele auca principal constituent gazul metan. Rezervele mondiale de gaze naturale aucam aceleasi dimensiuni ca si rezervele de petrol, desi se masoara in unitatidiferite. Cel mai mare producator mondial de gaz metan este Rusia (657mild. metrii cubi anual), urmata de SUA (487 mild. metrii cubi anual),Canada (96 mild. metrii cubi anual), Olanda (80 mild. metrii cubi anual),Marea Britanie (45 mild. metrii cubi anual).Petrolul si industria petroliera n RomniaProductia de titei a Romniei a fost de 10.718 mii tone n 1980 si a scazut la 6613 mii tone n1993, urmnd sa creasca apoi usor pna n anul 1996 (6626 mii tone).Productia pe cap de locuitor a Romniei este de 293 kg/loc.n privinta exploatarii rezervelor de petrol din Romnia, seindividualizeaza mai multe areale:- Subcarpatii si Podisul Moldovei n bazinul Tazlaului si depresiuneaTrgu Neamt, cu exploatari la Lucacesti, Zemes, Solont, Tetcani, TazlaulMare, Modrzau etc. Petrolul extras n zona se rafineaza, nca din 1950, laDarmanesti si Onesti.- Arealul Subcarpatic dintre Valea Buzaului si Valea Dmbovitei, cu centre de exploatare n Barbuncesti, Baicoi, Boldesti-Scaieni, Urlati, Berca,Arbabasi.- Arealul Subcarpatic dintre Dmbovita si Jiu, cu centrele deexploatare la Merisani, Draganu, Cocu, Vedea, Mogosoaia, Poiana Lacului,Sapata, Bogati, Babeni-Bistrita si Zatreni n jud. Vlcea. n judetul Oltcentralele Iancu Jianu.- Zona Cmpiei Romne cea mai recent pusa n exploatare, dupa 1960. Cele mai importante centre la Videle, Blejesti, Roata,Schela, Cartojani, Olteni (judetul Teleorman); Corbii Mari, Titu (judetulDmbovita); n estul cmpiei se distinge gruparea din judetul Galati(Independenta, Schela); judetul Braila (Oprisenesti, Liscoleanca, Ianca,Jugureanu etc.- Zona Cmpiei de Vest situata de o parte si de alta a Muresului, cu centreleDudestii Vechi, Ortisoara, Satchinez, Biled, Pecica, Calacea; la sud de Oradea la Mihai Bravu ntre Crisul Repede si Somes la Suplacude deBarcau, Bors.- Depresiunea Trgu Secuiesc cu cele mai importante extractii la Ghelita si Comandau.Productia de petrol n 1994 a fost de 6,7 mil. tone; pentru a acoperi necesarul intern, s-au importat 10-15 mil. t anual. n Romnia exista capacitati de rafinare mari la Navodari-Capul Midia, Brazi, Pitesti, Onesti, Teleajen, Cmpina, Brasov. Rafinariile de la Teleajen, Brasov, Rmnicu Sarat sunt profilate pe producerea de lubrefianti.Comertul mondial cu petrol. Consumul de petrol si produse petroliere este diferentiat pe tari, n functie de dezvoltarea lor economica. Discrepanta dintre necesar si productia proprie (discrepanta evidenta la majoritatea tarilor industrializate, dar si la multe tari mici si mijlocii) este compensata de activitatea de import.Europa Occidentala reprezinta cea mai mare importatoare de petrol, evidentiindu-se statele: Franta (83.719 mii t. n 1996), Germania (102.867 mii t. n 1996), Italia (74.288 mii t. n 1996), Olanda, Marea Britanie. America anglo-saxona constituie a doua zona importatoare de petrol, petrol provenit din zona Orientului Mijlociu si Apropiat, din Venezuela, Mexic. Astfel n 1996 S.U.A. a importat 373.600 mii t. petrol brut si 92.000 mii t. produse rafinate, 44,8% (833.000 mii t) din consumul propriu provenind din importul de petrol brut.Cea mai importanta zona exportatoare este Orientul mijlociu si cel apropiat care n 1996 a realizat 51,2% din exportul mondial de petrol, din care 741.000 mii t. petrol brut si 111.000 mii t. produse rafinate. A doua zona exportatoare este Africa, care realizeaza 17,07% din exportul mondial, respectiv 82.639 mii t. din Nigeria, 53.060 mii t. din Libia.Rafinarea petrolului pe Glob. Capacitatea mondiala de rafinare este inegal raspndita pe glob, ponderi mari revenind statelor consumatoare din Europa Occidentala (26%), America de Nord (26%), tarile Europei de Rasarit si CSI (15%), Japonia (8%). Tarile Orientului Mijlociu, America Latina, Africa, Asia de Sud si Sud-Est, Oceania, au numai 24% din capacitatile de rafinare mondiale. Rafinariile au fost amplasate n functie de o serie de criterii: n regiunile de exploatare, n porturile de import sau export, n jurul regiunilor industriale consumatoare. Se disting patru zone de concentrare a centrelor de rafinare:a. Zona Europei Occidentale:- Franta, cu capacitati de rafinare n zona Parisului (Vernon, Gargenville), Lyon, Le Havre, Marsilia, Alsacia, Lorena; - Germania prezinta localizari n zona Renano-West-faliana, n sudul tarii (Ingolstadt), Hamburg si Kln; - Marea Britanie are rafinarii numai n zona litorala con-centrate n estuarul Tamisei (Isle of Grain, Sellhaven, Coryton), pe tarmul Tarii Galilor (Pembroke), n estuarul Mersey (Stanlow), pe tarmul Marii Nordului (Dundee, Killingholme, Teesport, Billingham), la Marea Mnecii (rafinariile Fawley din Southampton, cea mai mare din tara). Cresteri mari ale capacitatii de rafinare s-au nregistrat n Olanda, cu Rotterdam si rafinaria Pemis; apoi n Belgia cu centrul Anvers; Spania (cu rafinarii n porturile Cartagena, Tarragona, Santa Cruz); Suedia cu centrul Gteborg. CSI dispune de rafinarii amplasate n regiunile de exploatare a petrolului de la Baku, Grozni, Kuibisev, Ufa, Guriev, Reazan lnga Moscova; Kirisi lnga Sankt Petersburg, Gorki, Iaroslavl, Nijni Novgorod, Mozr, Omsk, Angarsk, Krasnoiarsk, Habarovsk.b. Zona Americii de Nord:- S.U.A. rafinriile sunt amplasate n Golful Mexic si vecinatati (Houston, Texas, City, Port Artur); n nord-estul SUA (Chicago, Toledo, Cleveland); n Midcontinent (Tulsa, Ponca City), Los Angeles, pe Valea Mississippi la Baton Rouge.- Canada - rafinriile sunt amplasate n regiunea Marilor Lacuri: are rafinarii la Montreal, Sarnia, Halifax, Vancouver. Mexicul are rafinarii la Minatitlan, Ciudad Madero, Salamanca.c. Regiunea Caraibilor: n Venezuela se afla rafinaria Falcon-Amnay-Bay, cele din zona Maracaibo, El Cardon sau Lorenzo, Cabimas, precum si cele din n zona Oriente la Puerto, la Cruz si Caripito. De asemenea, n insulele Aruba, Curacao, Trinidad-Tobago, Puerto-Rico, Virgine si Bahamas sunt amplasate mari rafinarii.d. Asia de Sud-Est- China - are amplasate rafinarii n porturile Shanghai, Luda, Fushun si la Beijing.- Japonia importa petrol pentru ntreaga capacitate de rafinare. Rafinariile sunt amplasate n zona Tokio (Kawasaki, Chiba, Yokohama); n insula Honshu (Kobe, Osaka, Tokuyama); n insula Hokkaido (Barato, Muroran); Shikoku si Kyushu (Oita, Onoda). e. n Africa sunt amplasate rafinarii n porturile Durban (R.S. Africana); Conakry (Guineea), Dakar (Senegal), Temu (Ghana), Freetown (Sierra Leone), Casablanca (Maroc), Dar-es-Salam (Tanzania), Mombasa (Kenya), Kaduna (Nigeria), Alexandria (Egipt).Poluarea cu petrol a marilor. Poluarea cu petrol a marilor se poate produce cand se curata tancurile petroliere sau cand au loc accidente pe platformele de exploatare. Dezastre mari pot fi cauzate de avarierea tancurilor unor petroliere uriase, sau la scufundarea lor. Petele de titei duc la pierderi de vieti printre pasari si alte vietati marine. In 1989 petrolierul "Exxon Valdez" a lovit un recif in Prince William Sound, din apropierea Alaskai. Au fost deversati in mare aproximativ 24.000 de barili de titei. In cateva saptamani, pata de petrol a cuprins 1.600 de km. de tarm, inclusiv plajele a trei parcuri nationale si cinci rezervatii naturale. Corporatia "Exxon" a incercat o operatie masiva de curatare, insa poluarea mediului era deja un fapt implinit. Petrolul si poluarea aerului. Utilizarea petrolului provoaca poluari masive ale aerului in multe orase. Gazele de esapament evacuate de autoturisme si de alte masini cu combustie interna contin gaze otravitoare cum ar fi monoxidul de carbon, hidrocarburi nearse, oxizi de azot si plumb.Unii dintre acesti agenti de poluare reactioneaza cu lumina soarelui producand smogul neplacut, fotochimic, care pluteste deasupra multor orase, cum ar fi Los Angeles sau Mexico City.

Gazele naturale sunt combustibili cu o putere calorica ntre 5.000-13.500 kcal/mc, avnd multiple ntrebuintari n industrie, ca materie prima si chimie, pentru ngrasaminte chimice, negru de fum, cauciuc sintetic, materiale plastice, fire si fibre sintetice. Gazele naturale reprezinta un amestec de hidrocarburi, cu predominarea metanului, n proportie de 69% (CH4), de origine organica, cantonat n zone de domuri sau nisipuri gazeifere, la adncimi variabile, de la 400 la 4000 m si amplasate, fie n aproprierea zacamintelor petroliere, fie izolat de acestea. Gazul de sonda are o putere calorica mai redusa dect a gazului metan, ntre 5500-6000 kcal/mc, avnd un continut mai ridicat n butan si propan. Utilizarea gazului metan pentru fabricarea negrului de fum are loc n Romnia n 1937, pentru fabricarea cauciucului sintetic, n 1937, n SUA, si a polietilenei si amoniacului, n 1938. n 1910 sunt captate pentru prima data gazele de sonda la Runcu-Bustunari.Rezerve mondiale de gaze naturale. ncepnd din anul 1960 au fost puse in valoare noi zacaminte. Rezerva mondiala este apreciata la 145.918.109 m3. Cele mai mari rezerve de gaze naturale se afla n CSI, care detine peste 35% din volumul total al rezervelor sigure. Aceste rezerve sunt cantonate n Siberia de Vest, pe cursul inferior al fluviului Obi, n regiunea Asiei Centrale, n Caucazul de Nord, Transcaucazia, Uralul Sudic, Regiunea Volga-Ural si Ucraina Subcarpatica. n Orientul Mijlociu se ntlnesc cele mai mari rezerve descoperite n 1990 n Qatar, alaturi de cele din Iran, Arabia Saudita, Abu Dhabi, Kuweit, Irak etc. Mari rezerve de gaze se afla pe uscat si platforma litorala a Golfului Mexic, n Midcontinent, California, Virginia de Vest si Alaska (apartin SUA). n Canada, cantitati importante se ntlnesc n Columbia Britanica, Alberta, la care se adauga zacamintele descoperite n regiunile Arcticii, Tagul Mallic, existent la gurile fluviului Meckenzie, n Insulele Melville si King Cristian. n Europa, cantitati importante sunt detinute de Olanda, Norvegia, Marea Britanie (n platforma litorala a Marii Nordului), Romnia, Germania, Nordul Italiei, Estul Austriei, Cmpia Mazuriana n Polonia, Franta (Cmpia Parisului) etc. Europa detine n totalul rezervelor o pondere de peste 40% mpreuna cu CSI. n regiunea Africii de Nord n Statele Algeria (zacamintele de la Hassi R'Mel din Sahara, Hassi Messaoud), Nigeria, Libia, Egipt, Angola, Sudan, Gabon, s-au estimat rezerve importante ce reprezinta circa 6,7% din rezervele mondiale de gaze naturale.n America de Sud, n statele Venezuela, Argentina, Brazilia ct si statele andine, pe platforma litorala Atlantica, Peru, Ecuador, Columbia, s-au semnalat importante rezerve de gaze naturale. n Asia, gaze naturale se gasesc cantonate n regiunea de Sud-Est a Asiei, att pe uscat ct si n platformele continentale ale Marii Chinei de Sud, Marii Galbene, Marii China de Est si n Golful Bohai. Rezerve mai mici sunt semnalate si n Australia, n sectorul statelor Queensland, n strmtoarea Bass si n platforma continentala.Industria gazelor naturale n Romnia. n Podisul Transilvaniei, sub forma de "focuri vii", gazele naturale au fost semnalate din 1672, iar n Podisul Moldovei din anul 1904. Prima sonda cu un debit de 864.000 m3/zi a fost pusa n functiune la Sarmasu n anul 1908, la Zau de Cmpie, Turda, Saros (n prezent de Deleni), Copsa Mica, Sincai. Sunt prezente 67 de cmpuri gazeifere n Bazinul Transilvaniei, din care 54 au fost descopeite dupa 1950. Exploatarile sunt prezente n trei zone n Podisul Transilvaniei: n partea nordica, n Cmpia Transilvaniei, cu exploatari la Sarmasel, Bogata, Zau de Cmpie, Oarga si Puini; n partea centrala cu exploatari la Deleni, Bazna, Cetatea de Balta, Copsa Mica, Nou Sasesc, Sngiorgiu de Padure, Miercurea Nirajului; n zona sudica cu centrele Ilimbav, Rusi, Dealu Frumos.Gazele de sonda (petroliere) sunt legate de perimetrul zacamintelor de petrol, fiind semnalate n zona subcarpatica a Moldovei (Prjol, Tazlau Balcani, Secuieni); n Podisul Moldovei (Gaiceanca, Glavanesti); n Subcarpatii Curburii (Gura Ocnitei, Cmpina, Bustenari); n Subcarpatii Getici si Podisul Getic la Ticleni, Bustuchini, Poiana Lacului, Vata, Ciuresti,; n Cmpia Romna (Valea Plopilor, Urziceni, Ianca, Oprisenesti, Jugureanu); n Cmpia de Vast (Dudestii Vechi, Satchinez, Varias, Ortisoara, Biled); n depresiunea Brasovului la Ghelinta si Comandau.Productia de gaze naturale n 1938 a fost de 311 mild. m3, cea de gaze de sonda de 1820 mild. m3. Consumul mare de gaze naturale a dus la cresterea productiei n 1989 de 37.807 mild. m3, scaznd apoi, n 1991, la 24.807 mild. m3.

Carbunele. Carbunele asigura aproximativ 35% din necesarul mondial de energie. Este primul combustibil fosil utilizat pe scara larga. Cea mai mare parte s-a format in perioada carbonifera in urma cu 286-360 de mil. de ani. Padurile tropicale, ferigile uriase si alte plante au putrezit si au fost acoperite de pamant. In timp ce plantele putrezeau, substantele organice se transformau in turba- se mai formeaza si acum in anumite zone- si apoi, treptat, se intarea, devenind lignit (carbune maro) pentru ca in final sa devina huila. Elementul constituent principal al carbunelui este carbonul. Carbunele cel mai vechi si cel mai dur este antracitul care are 98% carbon. Lignitul, carbunele mai "tanar", avand aproximativ 1mil.de ani, contine doar 30% de carbon. Clasificarea carbunelui A. carbune superior: 1. antracit - putere calorica (7800-9350 kcal/kg) si o concentratie de 89,5-96,6% C; 2. huil - putere calorica de 7000-9000 kcal/kg si o concentratie de 76-90% C. Huila si antracitul reprezinta 75% din rezervele mondiale de carbune.B. carbune inferior: 1. Carbunele brun putere calorica de 5600-7600 kcal/kg si un continut de 6,5-7,5% C, fiind folosit la fabricarea cocsului si n termoenergie 2. Lignitul - carbune energetic cu un continut de carbon de 30-65% C, avnd o putere calorica mica, de 2600 - 4100 kcal/kg. Grosimea si adncimea la care se gasesc straturile de carbuni influenteaza activitatea de exploatare a carbunelui. Situarea acestor straturi la adncime mare determina investitii foarte mari. Sunt mine n care se lucreaza la adncimi de 1000 m, cum sunt cele din bazinele Ruhr-ului si din Scotia, Tara Galilor, Anglia.Rezerve mondiale. n ultimii 50 de ani, rezervele sigure si probabile de carbuni au fost evaluate ntre 10000-11000 miliarde tone, din care 1000 miliarde tone sunt rezerve certe (75% carbunele superior si 25% carbune inferior - Paul Averrett, SUA, 1967). Din totalul rezervelor mondiale 95% se afla n emisfera nordica, predominnd carbunele superior; 2/3 din rezervele acestea sunt detinute de CSI, China si SUA.Productia mondiala de carbune n 1995 a fost de 3.492.347 mii tone. Exploatarea carbunelui se face n mina ct si n cariera (exploatare la suprafata). Bazinele carbonifere se pot clasifica dupa: a). vechimea exploatarii - bazine din secolul al XVIII-lea (Midlands, Yorkshire, Pas de Calais), bazine din secolul al XIX-lea (Ruhr, Saar, North-Appalachi, valea Jiului, Donetk); bazine noi (Karaganda, Kuznetk, Peciora - CSI, Ville - Germania, Komlo, Damodar - India, Hubei - R.P.Chineza). b). varietatea de carbune exploatat se disting: bazine de huila si antracit, carbune brun si lignit: Most (Cehia), Lausitz (Germania), Moscova, Motru. Se pot ntlni si: bazine foarte mari cu peste 100 milioane tone pe an: Donetk, Kuznetk, China de Nord-Est, Silezia Superioara, bazinele North Appalachi, Illinois, Hubei, Beijing-Kailuam; bazine mijlocii (Motru, Valea Jiului, Karaganda, Kansk-Acinsk, Moscova, Ostrava-Karvina); bazine mici (Comanesti, Tebea, Alba, Northumberland).Comertul cu carbuni reprezinta o parte importanta a schimburilor economice internationale. Astfel, SUA si tarile Europei de Vest sunt specializate n exportul carbunelui cocsificabil. Aceste exporturi vizeaza tari din Europa si, n mod special, Japonia. CSI exporta carbune din bazinul Donetk spre Ungaria, Cehia, Slovacia, Austria (pe Dunare), precum si spre alte zone ale Europei. Australia si India exporta carbunele cu precadere spre Japonia. Mari importuri de carbune sunt facute de Japonia, Marea Britanie, Franta.Zacaminte de carbuni n Romnia - raspndirea geografica.Antracitul, carbunele cu cele mai multe calorii (8-9000 cal/kg), aflat n cantitati mici la Schela (jud.Gorj).Huila este prezenta n doua bazine:- Bazinul Banatului, cu centrele Anina, Doman, Secul, Ponor si spre defileul Dunarii la Baia Noua, Bigar, Cozla.- Bazinul Petrosani, situat pe cursul superior al Jiului, bazin care contribuie cu peste 80% la productia de huila. Sunt prezente 25 de straturi; stratul nr. 3, numit si principal, are o grosime de 40 m la Petrila si de 55 m la Lonea. Circa 4 straturi au o grosime ntre 2 si 6 m, restul sub l m grosime. Huila se gaseste n perimetrul Petrila (Est) si Cmpul lui Neag (n Vest).Centre importante de exploatare sunt la: Aninoasa, Lonea, Petrila, Livezeni, Dlja, Salatruc, Hobiceni, Barbateni, Cmpul lui Neag. Statii de sortare si spalare a carbunelui se afla la Coroiesti. La nivelul anului 1996 productia de huila si antracit a fost de 53,3 mil. t.Carbunii bruni sunt situati n partea de est a bazinului Petrosani ct si n bazinul Tebea (Mesteacan) din Apuseni, n bazinul Comanesti (Asau, Comanesti, Darmanesti), bazinul Almasului (Ticu, Tamasa, Cristolitel, Surduc). Productia de carbuni bruni a fost n 1996 de 576 mii t.Lignitul este concentrat n Subcarpatii Getici si Podisul Getic, fiind exploatat n urmatoarele bazine care dau cea mai mare parte din cantitatea de 35,9 mil. t, ct s-a produs n anul 1996:a. Bazinul Motru-Jilt-Rovinari Se individualizeaza trei concentrari:- Motru, cu centrele Lupoaia, Horasti, Leurdea, Plostina, Rosiuta, Motru;- concentrarile Jilt si Rovinari cu centrele: Rovinari, Rosia de Jiu, Grla, Cicani.b. in bazinul Vlcea se exploateaza n centrele Alunu, Berbesti, Cucesti;c. bazinul Husnicioara n Podisul Getic;d. alt bazin al Munteniei Centrale Subcarpatice include gruparile:- Schitu Golesti (Berevoiesti, Jugur, Sotnga, Doicesti, Flipestii de Padure), ce aprovizioneaza termocentralele de la Doicesti;- bazinul Ceptura;e. in perimetrul vailor Barcaului si Crasnei se afla exploatari la: Varzari, Sarmasag, Popesti, Voivozi, Borumlanca, Chiesd, Ip, Zauani;f. pe Valea Crisului Repede la Bratca, Cornatel, Vadu Crisului.Turba - cel mai nou carbune, cu o putere calorica redusa sub 3500 cal/kg si grad ridicat de umiditate, este utilizata ca ngrasamnt azotat. n zonele nalte, muntoase, apar tinoavele (turbari) n depresiunile: Dornelor, Fagaras, Ciuc, Calatele ct si n regiunile mai joase si mlastinoase din Sud-Vestul tarii, pe Valea Somesului si n localitatea Dersca (Botosani).Rezervele mondiale de carbune. Ultimele estimari arata cam 901 mild.de tone care pot fi exploatate eficent. Daca se iau in considerare si rezervele ale caror costuri de minerit sunt mult mai mari, cantitatea totala este estimate la aproximativ 1.800 de mild.de tone. La rata actuala de consum rezervele ar putea dura peste 200 de ani. Aproximativ 25% din rezervele de carbune sunt detinute de China, Rusia si S.U.A. S.U.A.detine 35-36% din totalul de resurse.

Relieful FluviatilRelieful fluviatil este relieful creat de apele curgatoare. Actiunea apelor curgtoare este deosebit de nsemnat att datorit faptului ca acestea sunt prezente pretutindeni pe suprafaa uscatului ct i puterii lor n transformarea reliefului. Dou dintre cele trei procese prin care actioneaz (eroziunea i acumularea) creaz forme de relief negative i pozitive cu extensiuni variabile, cel de-al treilea transportul, are un rol esential n evacuarea materialelor produse prin eroziune sau a celor rezultate prin alte procese i ajunse n albia rurilor (ex. Alunecri de teren, prbuiri). Dei formele de relief sunt legate strict de un anumit proces, totui realizarea i mai ales fizionomia lor n orice moment este rezultatul corelrii aciunii celor trei procese specifice fluviaiei, dar i altora care se manifest n regiunile limitrofe albiei rurilor (prbuirea malurilor, alunecri, excavaii sau barri, nivelri antropice). Aceste legturi se nfptuiesc n sistem (impune unitatea acestuia), iar complexitatea lor reflect n caracteristicile formelor rezultate. Frecvent formele de relief se separ n doua grupe n funcie de procesul dominant care le-a creat. (Ielenicz M., 2000).

III. Formele de relief create de eroziune:1 Albia minor 2 Albia major (Lunca) 3 Terasele fluviatile 4 Versanii 5 Glacisurile i pedimentele 6 Vile

1. Albia Minor reprezint spaiul pe care se realizeaz scurgerea rului la nivele medii. Dimensiunile ei sunt dependente ndeosebi de debitul rului, de rocile in care este tiat de unitatea de relief major n care se dezvolt, de panta general. Albia este ncadrat de maluri, unele fiind abrupte, au nlime de pn la 1,5m i sunt afectate de procese de eroziune lateral ale curentului de ap principal; opus lor sunt malurile domoale cu pant lin unde frecvent se petrec acumulri de nisip, pietri, ntruct viteza apei este redus. Patul albiei incadrat de maluri nu este uniform; sectorul cel mai jos care se afl in vecintatea malului abrupt poarta numele de talveg i este rezultatul producerii eroziunii liniare si regresive. n planul albiei, talvegul se va situa alternativ cnd lng malul drept cnd lng cel stng, dar n vecintatea concavitii buclelor de meandre.n albie mai exist praguri frecvent determinate de prezena unor straturi de roci, cu duritate mare, praguri acumulative n spatele unor stnci prbuite, forme de acumulare (ostrove, plji) care au dimensiuni variate, unele sunt emerse iar altele submerse (bancuri de nisip, pietri).Meandrele. Rar i numai pe distane mici, albia are o desfurare liniar. Frecvent ea prezint un aspect ondulat, cu bucle dezvoltate spre stnga sau dreapta. Aceste bucle poart numele de meandre si sunt o consecina a dinamicii cursului de ap.n functie de panta general a albiei, meandrele vor fi simetrice (pante mici) i asimetrice (la pante mari). Prin eroziune n malurile concave meandrele vor evolua deplasndu-se lateral si spre aval lrgind treptat spaiul pe care se realizeaz i care poart umele de pat de meandre.Tipuri de meandre: Meandre divergente sau libere apartin rurilor care strbat regiuni de cmpie depresiuni ntinse, unde panta general a reliefului este redus. Ele au o desfasurare larg i cunosc frecvente modificari prin autocaptare (ex. meandrele Siretului in cmpie). Meandre libere compuse la unele ruri, albiile descriu o dubl meandrare, adic pe fundul unor bucle mai mici se nscrie traseul unor bucle mari (ex. la unele ruri mici din Cmpia Transilvaniei). Meandre ncatuate sunt onduleuri care cuprind att albia, ct i poriuni de vale, dezvoltndu-se nu numai in plan ci i pe vertical. Se ntalnesc n regiunile muntoase (defileele Jiului, Oltului) de podi (Lpu Covurlui). Meandre de vale sau mostenite la care exist o coinciden intre desfurarea buclata a albiei i cea a versanilor vaii. Meandre de ru sau autogene reprezint o evoluie ulterioar a meandrelor de vale n regiunile unde rocile nu opun o rezisten prea mare la eroziunea lateral. Deci intre cele dou desfurri de meandre nu exist coincident.Studiul meandrelor este nsemnat deoarece ele reprezint reflectarea unui stadiu din evoluia albiilor rurilor (echilibru dinamic); permit nelegerea formrii si extinderii luncilor (dezvoltarea patului de meandre); prin evoluie pun n evident doua tipuri specifice de captri (autocaptarea si captri prin alipire). (Ielenicz M., 2000).

2. Albia Major (Lunca)Luncile reprezint relieful cel mai tnr dezvoltat n lungul rurilor. Formarea lor este unproces care se continu i n prezent. Ele nsoesc marile ruri: Dunre, Prut, Siret, Mure, dar se ntlnesc i n lungul unor ruri mai mici din arealele subcarpatice ale dealurilor si campiilor. n raport cu albia minora se desfaoara cu laimi deosebite pe ambele pari sau numai pe una. Morfologia luncilor:n mod obinuit, luncile rurilor se lrgesc din amonte spre avale, fie datorit creterii bazinului i implicit a debitului, fie a schimbrii litologiei devenit mai favorabil proceselor de eroziune. Panta medie a luncilor variaz ntre 4-5m pe km in regiunile montane, sub 1.5m pe km in unitile colinare iar in cmpii coboar sub 0,8m pe km. (Rdoane N. 2002) n cuprinsul luncilor exist forme de relief pozitive si negative: - grindurile ca forme de acumulare a pietriurilor si nisipurilor grosiere in vecintatea albiilor prezente dar si a unor foste albii; sunt alungite, au lungimi de sute de m, i nlimi de pn la 10m i sunt acoperite de vegetaie. - popinele martori de eroziune in foste meandre prsite; pe unele se practic culturi sau sunt aezri; au form rotunjit i nlimi de 5 10 m. - conuri de aluviuni depuse de praie sunt toreni care ajung n lunc; cele extinse i cu nlimi mai mari sunt utilizate pentru aezri. - trepte de lunca cele mai nalteau caracter de teras de lunc fiind folosite agricol i pentru aezri. - diguri forme de relief pozitive amenajate antropic (din pietri, argil) in vecintatea albiilor minore pentru a feri restul luncii de inundaii. - meandre prsite care au rezultat prin procese de autocaptare. - cursuri prsite ale rului principal sau ale afluenilor. Exist i situaia n care afluenii, ptrunznd in lunc urmresc pn la varsare albiile prsite de colector. - microdepresiuni cu dimensiuni variabile, unele avnd lacuri iar altele cu exces de umiditate.- canale de drenaj sau pentru irigaii realizate antropic au lungimi de sute de m sau chiar km i adncimi de 1-3m. (Ielenicz M., 2000).Cele mai dezvoltate lunci se ntlnesc la marile artere hidrografice: Dunre, Prut, Siret, Olt, Jiu, Mure, Some, precum si la raurile mai mici care traverseaz Cmpia Romn sau Cmpia Banato-Crian. Ct privete limea luncilor ea oscileaz foarte mult n lungul rurilor. Cele mai nguste lunci se ntlnesc n sectorul montan al rurilor (Jiu, Lotru, Buzu, Bistria, Some) unde deregul nu depesc civa zeci de metrii, mai rar cteva sute de metrii. n acest sens, se remarc inexistena luncilor in sectoare, de chei si defilee (Defileul Jiului, Defileul Mureului, Cheile Bicazului, Cheile Olteului).Profilul transversal al luncilor este uor bombat n apropierea albiei minore, datorit acumulrilor mai mari de materiale acumulate n timpul reversrii apelor. Luncile rurilor din Podiul Moldovei de la Est de siret cunosc o aluvionare intents, prin aportul de material intrat din domeniul versanilor care depete puterea de transport a rurilor. Alctuirea luncilor: grosimea depozitelor care intr n alctuirea luncilor,variaz de la 1 2 m pan la 5 10 m. La marile artere hidrografice, n sectoarele de subsiden, grosimea depozitelor poate atinge sau chiar depi 20 m (Siret). n cadrul acestor depozite se pot diferenia doua orizonturi: unul bazal, cu o grosime de 1 5 m, format din materiale mai grosiere su altul superior nisipos sau nisipo argilos. (Rdoane N. 2002). Vrsta luncilor: a fost determinat prin analize sporopolenice, pe baza fosileloridentificate, a urmelor de cultur material. Luncile din spaiul carpatic si cel subcarpatic sunt mai vechi; aluvionarea s-a realizat in timpul tardiglaciarului i holocenului inferior. Pentru depoyitele de lunca din podiiri si cmpii s-a determinat vrsta atlantic-subboreal. Lunca Dunarii este cea mai extins i mai complex dintre luncile din ara noastr. De la Bazia i pn la Lunca Dunrii mbrac aspecte variate devenind tot mai uniform pe masura apropierii de vrsare. n defileu, lunca se dezvolt doar n cadrul bazinelor, posibilitile de lrgire ale vii fiind foarte limitate. ntre Drobeta Turnu Severin i Clrai lunca se lrgete treptat pe msura naintrii spre est. ntre Clrai si Brila fluviul este nsoit de o lunc extins 15 20 mk lime. De la Brila pn la primul ceatal, lunca are o lime de 5 10 km avnd o dezvoltare bilateral. n sectorul deltei, ncadrat de cele 3 brae principale, lunca a rezultat n urma aciunii combinate a doi factori morfogenetici: fluvial si marin. Lunca Mureului, Oltului, Someului i Jiului prezint caractere complexe ntruct aceste ruri traverseaz uniti morfostructurale complexe. Lunca Siretului si Prutului desfurndu-se n zone de podi pe cea mai mare lungime, i mai puin n cmpie prezint o pant medie cu valori reduse, sub 1m/km pe Siret. (Rodica Munteanu, 2001).

3. ,,Terasele sunt forme de relief cu aspect de trept, foarte alungit desfurat fragmentar n lungul unei vi i care la origine a funcionat ca una din albiile majore ale rului,,(Gr. Posea i colab.,1970). Formarea lor este atribuit att eroziunii laterale ct i celei liniare , procese determinate de modificrile de pant i oscilaiilor debitelor lichid si solid ce au avut loc pe vi, ndeosebi n cuaternar. Desfaurarea i dimensiunile variaz n funcie de generaia de vi, de unitile de relief n care se afl. Au extensiune n regiunile de dealuri, podi, i sunt mai reduse n muni, ndeosebi n subunitile alctuite de roci dure. Sunt mai numeroase i au dezvoltare n lungul rurilor principale, caracteristici care scad pe msura trecerii la generaii de aflueni tot mai noi (ex. pe Olt sunt 8 terase, pe Olte sunt 5 terase, iar pe afluenii acestuia 1 3 terase). Morfologic la orice teras se separ doua suprafee: una orizontal numit podul terasei care reprezint o lunc veche i o suprafa nclinat (uneori vertical) care formeaz fruntea terasei, ea rezultnd prin adncirea rului n lunc. Linia care se afl la mbinarea celor dou suprafee poart numele de muchia terasei, iar cea care este situat la racordul podului cu forma de relief superioar constituie na terasei. (Ielenicz M. 2000) La rurile care strbat aria carpatic i subcarpatic depozitele aluvionare care intr n alctuirea teraselor, sunt predominant de tipul bolovniurilor i al pietriurilor grosiere. La cele din podiuri si dealuri domin pietriurile i nisipurile iar n cmpie nisipurile i mai rar nisipuri mrunte i intercalaii de luturi nisipoase. (Rdoane N. 2002). Structura: se disting 3 situaii: Terase aluviate la care se separ un strat de aluviuni cu o grosime de 1 5 m iroca n loc, ntre ele fiind vechiul pat al albiei. Terase n roca la care lipsesc aluviunile, podul terasei corespunznd patuluialbiei. Terase aluvionare ce au panza groas de aluviuni n care ulterior rul s-a adncit. Exist doua subtipuri:- terase imbucate (succesiunea fazelor evolutive este adncirea rului, aluvionare foarte bogat)- terase rezemate (succesiunea fazelor este adncirea rului aluvionar puternic, urmat de adncirea rului n pnz pn la baza ei). (Ielenicz M., 2000).

Terasele rurilor din partea de Est: Terasele Prutului formeaz un sistem de 7 nivele cu nlime relativ pn la 140 150 m. Terasele au o dezvoltare general constant, care s-a observat i la afluenii principali din Cmpia Moldovei. Siretul prezint un sistem mai variat. Cele 12 nivele cu altitudine relativ pn la 200 m; apar fragmentri pe stnga dar pe dreapta sunt continui pn n aval de confluena Trotuului. n aval de Mreti terasele dispar, pierzndu-se n Cmpia Piemontan sau se afund n Cmpia Siretului Inferior. ntre afluenii Siretului, Bistria este considerat ca avnd cel mai dezvoltat i complet sistem de terase. Brladul reprezint un alt afluent important al Siretului. Prezint 6-7 nivele de terase cu altitudine relativ pana la 190 m.- terase rezemate (succesiunea fazelor este adncirea rului aluvionar puternic, urmat de adncirea rului n pnz pn la baza ei). (Ielenicz M., 2000).Terasele rurilor din partea de Nord Est a Cmpiei Romne: Sectorul montan, cu dezvoltarea fragmentar a unor terase inferioare. Sectorul subcarpatic cu terase bine reprezentate dar cu unele deformri tectonice. Sectorul de Cmpie unde se remarc dispariia total a teraselor i afundarea lor sub depozitele cmpiei.

Argeul este ca si Dmbovia, nsoit n zona subcarpatic de terase bine reprezentate (7 9 terase).Rurile din partea de sud a rii: Jiul i Oltul sunt nsoite, de serii de terase bine dezvoltate (7 -9 terase) n sectoarele montane si subcarpatice dar care se reduc ca numar pe masura apropierii de Dunre. n defileu, Oltul pstreaz numai fragmente din terasele superioare si cele inferioare.Rurile din Vestul rii: Prezint n cursul mijlociu 8 -9 terase, iar la trecerea spre cmpie se reduc pn dispar n zona de subsiden. n Podiul Transilvaniei, situaia este diferit de la un ru la altul. Mureul si Someul ajung la 8 9 nivele de terase.Rurile dobrogene au un numar redus de terase (10 15 m pana la 50 60 m).Terasele Dunrii: Dunrea are sistemul de terase cel mai extins. n defileul de la Porile de Fier exista 8 terase. Dac n vestul Olteniei exist 8 terase pn la Deznui, n aval pn la Jiu exista 7 8 terase. n continuare exist numai 6 nivele care ajung fragmentar pn la Arge. Aici se constat pierderea a trei nivele. Terasa inferioar se poate observa pn la valea Clmuilui de unde se confund cu valea brilei.Vrsta teraselor:n ultimii 20 25 de ani s-a ajuns la concluzia c toate terasele s-au format din Villafranchian pn n holocen, iar diferenierile locale i regionale sunt datorate micrilor neotectonice mergndu-se pn la propunerea unei scheme, din care rezult c: terasele cu nlime peste 115 120 m ar aparine Pleistocenului inferior; cele cu nlime intre 60 115 m Pleistocenului Mediu; terasele cuprinse ntre altitudine 65 60 m pn la 40 m corespund ca vrst Mindel i Mindel-Riss iar cele sub 40 m ar fi Wurmiene.

4. Versanii reprezint suprafeele nclinate din alctuirea reliefului.n funie de agentul care le-a dat natere i de modul de evoluie sunt si caracteristicile lor de unde i deosebirea mai multor tipuri:Tipul versanilor care depete puterea de transport a rurilor. Versanii de vale sunt suprafeele create prin aciunea de adncire a rurilor, torenilor. Aceti versani constituie primul component, adic cel mai vechi n alctuirea vii. Au lungime mare, nclinri variate, o forma convex, concav, dreapt, care se modific continuu dar n ritmuri diferite de o multitudine de factori. Versanii de interfluviu alctuiesc pantele nclinate care fac racordul ntre platourile interfluviilor sau linia de creast cu diferite trepte ale culmilor secundare. Versanii impui de aciunea agenilor interni. Micarile tectonice i vulcanismul sunt cele care determin n timp versani cu caracteristici specifice. Versanii maritimi sunt n strns dependen de aciunea apei marii, oceanelor. Se separ versanii n lungul rmului nalt, versani nali i versani submeri ntre diferite suprafee cvasi-orizontale. La scara local se adaug Versanii glaciari, creai pin eroziunea ghearilor n circurile i vile glaciare (n jurul nunantakurilor), antropici (cei de natur petrografic). (Ielenicz M., 2000).

5.Pedimentele si glacisurileGlacisurile reprezint forme de relief cu pant redus, uor nclinat care mrginete un abrupt sau un versant.Pediment suprafaa de eroziune, uor nclinat i dezvoltat pe roci dure. (Ielenicz M., 2000).

6.Vile sunt forme de relief negative rezultate preponderent prin aciunea apelor curgtoare. Vile au doua elemente comune: albia rului i versanii care o ncadreaz. n funcie de stadiul de evoluie la acestea se adaug lunca, terasele, glacisurile i unele trepte nguste situate la partea superioar a versanilor i care deregul reprezint marturii ale modelrii celei mai vechi.Tipuri de vi:Dup fizionomie sunt:- vi simetrice (ex. cele dezvoltate n structura orizontal sau n aceeai roc calcare, loess)- vi asimetrice unele vi formate n structur monoclinal (ex. Argeul in aval de Piteti), fie mpingerii exercitate de un numr mare de aflueni cu debit mare (Siretul mpins spre Est de Suceava).- vi nguste specifice la nceputul evoluiei sau secionate n roci dure (ex. calcarele) ori realizate n uniti de relief care sufer ridicri.- chei sunt vi inguste create n calcare la care versanii foarte nclinai, uneori abrupi se termin ntr-o albie strmt cu praguri.- defilee vale pe ansamblu ngust cu versani povrnii dar la care se pot separa poriuni foarte nguste ce alterneaz cu bazinete depresionare n care sunt terase cu aezari.- canioane sunt defilee foarte lungi, cu versani abrupi ce au nlimi de sute sau chiar 1000 m cu numeroase praguri impuse de roci mai dure sau de structur.- vile largi au limea variabil n funie de stadiul de evoluie, roc, unitatea de relief n care se afl, munte, deal, cmpie.

Dup stadiul de evoluie: n accepiunea concepiei lui W. M. Davis se separ:- vi tinere corespund inceputului adncirii rului, sunt nguste, versanii sunt povrnii; se afl frecvent fie n regiunile muntoase, n podiurile nalte, fie n bazinele de recepie ale rurilor mari.- vi mature sunt largi, albia este ncadrat de o lunc extins, versanii prezint nclinri moderate, rurile se afl la profilil de echilibru.- vi in stadiul de btrnee albia si lunca se continu lateral prin versani aproape aplatizai cu form larg concav aflai n stadiul de echilibru; relieful regiunii n care se afla aceste vi este redus la o cmpie de eroziune peneplen; este un stadiu extrem de rar de atins.- vi policiclice (n cadrul lor sunt elemente ce indic mai multe faze de evoluie aparinnd unor cicluri care s-au succedat, dar care s-au manifestat n ntregime, de cele mai multe ori fiind ntrerupte de ridicri neotectonice sau de modificri climatice de esen n stadiul de maturitate).

Dup unitile naturale n care se desfoar sunt:- vi n muni sunt nguste, versani cu pant mare, praguri n albie.- n dealuri largi versani cu pant mai mic, terase, lunci.- n cmpie foarte largi cu albii meandrate i lunci, mai rar cu terase.

Vile din Romania prezint cteva particulariti i anume: - sunt carpatice pentru ca i au, n majoritatea lor izvoarele in Munii Carpai;- sunt dunarene ntruct sunt tributare, direct sau indirect, Dunrii; fac excepie rurile din Estul Dobrogei care se vars in mare;- n interiorul Depresiunii Transilvaniei reeaua de vi are o dispoziie radiar-convergent;- la exteriorul arcului carpatic vile au, in general o orientare radiar-divergent;Reeaua de vui din Romnia, n aspectul su actual, este relativ nou, in principal cuaternar. Reeaua hidrgrafic s-a format progresiv, in etape, concomitent cu apariia treptelor de relief. In evoluia reelei hidrografice de pe teritoriul Romniei au fost separate 4 etape:- etapa pediplenei carpatice n prima etap au fost identificate urme de vi in Munii Bihor, Munii Almajului ( Rudria si Rchita ) , si in Carpaii Meridionali.

- etapa suprafeelor medii i de bordura n a doua etap se formeaz actualele vi din zona de munte.- etapa piemontan si a nivelurilor din dealuri n a treia etap se formeaz vi transversale din Carpaii Meridionali, Munii Banatului si Munii Apuseni.- etapa rurilor cmpiilor s-a format n cuaternar i mai ales n postvillafranchian rurile se adncesc puternic, reeaua hidrografic se adapteaz la structura subcarpailor, iar n piemonturi apare i o reea autohton. (Ielenicz M., 2000).Au fost emise o serie de ipoteze cu privire la modul de formare ct i la timpul cnd s-au format vile transversale din Romnia. nc de la nceput, s-au conturat trei moduri de explicare a formrii acestor vi: adncirea antecedent, instalarea rurilor n lungul unor falii i captarea.Defileul Dunrii constituie valea transversal care a facut obiectul a numeroase cercetri i discuii. A. Penck, 1891 este primul care formuleaz o prere cu privire la formarea defileului de la Porile de Fier adncirea antecedent. Teza formulat de A. Penck a fost reluat i susinut mai tarziu de Emmanuel de Martonn. Susine pentru nceput ipoteza captrii, pentru ca s revin la cea a revrsrii Lacului Panonic n urma nlrii nivelului acestuia. G. Vlsan se pronun pentru ipoteza captrii Lacului Panonic prin intermediul Cernei dar de-a lungul unei vi de trecere de mai nainte pregatit. (Rodica Munteanu, 2001).