PESTA PORCINĂ CLASICĂ

PESTA PORCINĂ CLASI PESTA PORCINĂ CLASICĂ CĂ (Hog Cholera, Swine Fever, Peste du Porc) (Hog Cholera, Swine Fever, Peste du Porc)

1. ASPECTE GENERALE

Pesta porcină clasică este o boală virală, extrem de contagioasă, care afectează atât porcii domestici, cât şi porcii mistreţi. Cel mai adesea boala evoluează în forma sa acută, cu rate de morbiditate şi mortalitate ridicate.

Până la stabilire naturii sale virotice „ pesta porcină” a fost confundată cu pasteureloza şi salmoneloza porcului, fiind cunoscută sub numele de pneumoenterita infecţioasă a porcului.

Boala a fost semnalată prima dată în anul 1833 lângă Cincinati, în statul Ohaio din America de Nord, fiind descrisă sub numele de „hog-chorela”, caracterizată ca fiind o epizootie cu mare difuzibilitate.În următoarele 2 decenii, după prima ei apariţie, boala s-a extins în toate statele Americii de Nord producând pagube mari. Ea continuă să fie confundată cu alte boli din grupa bolilor roşii ale porcului (rujetul, pasteureloză, salmoneloză).Schimburile între statele industriale şi comerţul între S.U.A. şi Anglia, mai ales importul de reproducători, au dus la introducerea bolii în Anglia unde a fost semnalată prima dată în 1862, lângă Windsor. Din Anglia, prin reproducatorii importaţi, boala pătrunde mai târziu în: Norvegia(1882), Suedia(1882), Elveţia(1886), Germania(1893), Olanda şi Danemarca.Până la sfârşitul secolului al-XIX-lea, boala s-a extins în toate ţările din Europa.

În Romania boala a fost constatată prima data la ferma Bragadiru, lângă Bucureşti de către Storcovici şi Rugler(1893), care au făcut la noi în ţară prima descriere clinică şi anatomo-patologică a “pestei porcine”.

Pesta porcină clasică face parte din lista A a Organizaţiei Mondiale pentru Sănătatea Animalelor (OIE), aspect ce implică numeroase măsuri de constrângere pentru ţările în care boala evoluează.

Din punct de vedere economic, pesta porcină clasică este una din cele mai importante, dacă nu cea mai importantă, boală a porcilor domestici, cauzând epidemii devastatoare, mai ales în ţările libere de pestă porcină şi care nu practică vaccinarea suinelor împotriva virusului pestos.

Porcul, deopotrivă cel domestic şi cel sălbatic, este singura specie susceptibilă la infecţia naturală şi reprezintă sursa cea mai importantă în răspândirea bolii.

1

PESTA PORCINĂ CLASICĂ

2. ETIOLOGIE

Agentul etiologic al pestei porcine clasice face parte din familia Flaviviridae, genul Pestivirus.

Virusul pestos este un virus de dimensiuni mici (40-60 nm), „cu anvelopă şi genom ARN monocatenar, cu polaritate pozitivă”.(Doina Daneş, 2005)Acesta „acţionează asupra pereţilor vasculari, în special asupra capilarelor, determinând în primul stadiu tumefierea celulelor endoteliale, degenerescenţă mucoidă, fibrinoidă şi apoi hialină, cu obliterarea lumenului, hiperpermeabilizarea şi fragilizarea peretelui vascular”. (Ioan Paul, 1982)

Virusul pestei porcine clasice este relativ sensibil în excreţiile umede ale porcilor infectaţi, în carcasele de porc şi în unele produse din carne de porc. Virusul prezent în sânge este inactivat după 30 de minute la 60oC, în dejecţiile porcilor acesta poate supravieţui 2 săptămâni la 4oC şi peste 6 săptămâni la 4oC.Este inactivat rapid sub acţiunea detergenţilor, solvenţilor lipidici şi a substanţelor dezinfectante obişnuite. Rezistă parţial la temperatură moderată (56oC), este inactivat de pH-ul mai mic de 3.0 şi mai mare de 11.0, virusul fiind considerat stabil la pH acid.

Este sensibil la eter, cloroform, β- propiolactonă 0,4% , este inactivat de crezol, hidroxid de sodiu (2%), formol(1%),carbonat de sodiu(4% anhidru sau 10% cristalin, cu 0,1% detergent).

Virusul pestos supravieţuieşte bine la rece şi poate rezista luni de zile în unele preparatele din carne (maturate şi afumate).

3. SURSE ŞI CĂI DE INFECŢIE

Virusul pestei porcine clasice este eliminat prin salivă, secreţie lacrimală, jetaj, urină şi fecale, anterior apariţiei semnelor clinice, pe toată durata bolii, până la moartea animalului. Virusul pestos poate fi eliminat şi prin spermă.

Porcii care supravieţuiesc elimină virusul până la apariţia anticorpilor specifici. În cazul infecţiilor produse de tulpini înalt patogene, eliminarea masivă a virusului se realizează timp de 10-20 de zile postinfecţie, în timp ce în infecţiile produse de tulpini slab patogene perioada de excreţie este mai scurtă.

Pesta Porcină Clasică (P.P.C.) se poate transmite pe distanţe lungi, prin intermediul materialelor care au intrat în contact cu animalele bolnave sau cu produsele din carne infestate:

P.P.C. se transmite prin contact direct dintre porcii domestici sau sălbatici, bolnavi şi cei sănătoşi;

P.P.C. se răspândeşte prin contactul cu secreţiile (lacrimi, salivă) şi fecalele animalelor infectate;

Virusul poate fi vehiculat între adăposturi şi ferme de către îngrijitori, personal veterinar, fermieri, mijloace de transport şi prin echipamente contaminate;

Virusul poate fi purtat de la porcii bolnavi către cei sănătoşi în cadrul mişcărilor necontrolate sau ilegale a animalelor (transport, vânzare, târguri) şi de către oameni, păsări, insecte;

Virusul P.P.C. se transmite de la porcii aparent sănătoşi, cu 2-4 zile înainte de apariţia semnelor de boală;

Infecţia poate fi contactată prin intermediul resturilor alimentare din porc, netratate termic sau resturi ce conţin fragmente de porc infectat cu virusul P.P.C..

Virusul poate fi diseminat la mari distanţe prin carcase proaspete sau congelate, prin produse conservate prin sărare, afumare, uscare.

2

PESTA PORCINĂ CLASICĂ

Principala cale naturală de pătrundere a virusului în organism este cea oro-nazală, atât prin contact direct cât şi prin contact indirect cu porcii infectaţi sau prin consumul de hrană contaminată cu virus.

4.TABLOU CLINIC

4.1. IncubaţiaPerioada de incubaţie a virusului variază între 2 şi 14 zile, conform OIE. În formele acute severe, perioada de incubare este de 2- 6 zile, iar moartea survine în 10- 20

de zile postinfecţie.

4.2.Forme cliniceManifestările clinice ale pestei porcine clasice sunt extrem de variabile datorită faptului

că tulpinile virusului pestei porcine clasice înregistrează mari variaţii de patogenitate. Evoluţia bolii este în strânsă legătură cu vârsta animalului infectat (tineretul porcin

dezvoltă forme mai severe de boală), statusul imun, starea de îngrăşare şi rasă.A) Forma acutăAceastă formă este întâlnită mai frecvent la purceii cu vârsta de12 luni sau mai puţin. Boala debutează cu anorexie, letargie, febră (41oC), conjuctivită, tumefierea

limfonodurilor, semne respiratorii şi constipaţie pasageră alternând cu diaree, vomitări ocazionale. Uneori hemoragii tipice ale pielii sunt observate la nivelul urechilor, al cozii, abdomen şi pe partea internă a membrelor în timpul celei de-a doua şi a treia săptămâni de la infecţie. Frecvent apar semne neurologice:ataxie, pareze şi convulsii.

Moartea survine după 5-15 zile de la apariţia semnelor clinice, iar rata mortalităţii poate atinge 100%.

B) Forma cronicăAceastă formă apare atunci când porcii nu pot dezvolta un răspuns imun împotriva

virusului pestei porcine clasice. Iniţial semnele unei infecţii cronice sunt similare cu cele ale infecţiei acute. Porcii infectaţi prezintă apatie, apetit capricios, pirexie, diaree prelungită. Aceşti porci prezentă refacere aparentă cu eventuale recăderi şi moarte, în final.Animalele pot supravieţui 2-3 luni. Anticorpii sunt detectaţi temporar în prima lună după infecţie, apoi aceştia dispar, nemaiputând fi detectaţi. C) Forma congenitală Scroafele infectate cu virusul pestei porcine clasice după 50-70 de zile de gestaţie, vor da naştere la purcei normali din punct de vedere clinic, cu viremie persistentă şi fără răspund imun, sau la purcei care prezintă tremurături congenitale. După 2-11 luni de viaţă, purceii mor.Aceşti purcei răspândesc virusul până la moarte. D)Forma moderată la scroafe: Atunci când infectarea cu virusul pestei porcine a scroafelor gestante se realizează până în cea de-a 50-a zi a gestaţiei, acestea prezintă avort, naşterea fetuşilor morţi, mumificare sau dau naştere la purceii cu malformaţii.

5.TABLOU LEZIONAL

În formele acute şi subacute de boală tabloul lezional este cel al unei boli septicemice, caracterizat prin hemoragii multiple şi de dimensiuni variabile, care histopatologic sunt consecinţa degenerescenţei hidropice urmată de necroză a celulelor endoteliale din sistemul

3

PESTA PORCINĂ CLASICĂ

vascular, iar în plan hematopoetic se datorează deficienţelor în mecanismul de coagulare (trombocitopenie).

Forma acută se manifestă prin dermatită hemoragică pe mucoase, limfonodită hemoragică periferică sau totală.În splină apar infarcte roşii marginale şi albe. Infarctele sunt rezultatul distrugerii fluxului sanguin într-o anumită regiune, ca urmare a ocluziei capilarelor sangvine cu trombi. Pot apărea infarcte şi la nivelul vezicii biliare şi al tonsilelor, în acestea din urmă producându-se necroze ce se complică cu invazii bacteriene şi generează tonsilite supurative. La nivel renal se constată nefrozonefrită hemoragică la nivel cortical, uneori în piramidele renale şi hil se constată hemoragii.

Forma pulmonară este caracterizată prin leziuni congestiv hemoragice, diateză pe seroase şi în cavitatea toracică.

Constant se observă hiperplazia formaţiunilor limfoide. În SNC se constată meningoencefalită nepurulentă, manşoane perivasculare, proliferarea celulelor endoteliale, microglioză şi necroză focală.

În forma subacută sunt prezente leziuni hemoragice mascate de infecţii bacteriene (Salmonella), rezultând tiflite şi colite fibrino-necrotice nodulare („butoni pestoşi”).

Cordul este flasc şi prezintă zone de congestie a miocardului.La porcii care au murit consecutiv infecţiei cu virusul pestei porcine clasice stomacul este

lipsit de conţinut intestinal, fiind prezent numai un fluid bilos-gălbui. Suprafaţa mucoasei poate prezenta peteşii şi eroziuni, mai mult sau mai puţin severe. Vasele de sânge mezenterice sunt ectaziate şi la nivelul tubului digestiv apar ulceraţii la nivelul vălului palatin, limbei, tonsilelor, faringelui, glotei şi esofagului.

În infecţiile cronice, persistente, hemoragiile şi infarctele sunt mai puţin evidente sau lipsesc, deşi degenerarea endoteliului vascular este prezentă, Cea mai frecventă leziune în acest tip de infecţie este atrofia timusului şi depleţia limfocitară severă în organele limfoide periferice.La nivelul cecumului şi colonului de înregistrează necroză şi ulcere cu aspect de butoni şi leziuni costale – calcificări în regiunile cartilaginoase.

În forma congenitală se constată erori în formarea mielinei din SNC, hipoplazie cerebrală, microencefalie, hipoplazie pulmonară, hidropizie şi alte malformaţii.

6.DIAGNOSTIC

6.1. Diagnostic de laboratorPentru identificarea agentului cauzal în pesta porcină clasică se utilizează următoarele

metode (conform OIE):a) Metode imunologice:

imunofluorescenţă; tehnica imunoperoxidazei pentru diferenţierea pestivirusurilor cu anticorpi

monoclonaţi;b) Teste serologice

Într-un studiu efectuat de către Laboratorul Naţional de Referinţă pentru Pesta Porcină Clasică din cadrul Institutului de Diagnostic şi Sănătate Animală, au fost testate „96 de probe (extract de măduvă sternală, tonsile, rinichi, limfonoduri) provenite se la porcii din focare de pestă porcină clasică S-au efectuat următoarele teste:

testul de identificare a antigenului viral prin imunofluorescenţă directă (IFD) pe frotiu de măduvă sternală,

4

PESTA PORCINĂ CLASICĂ

testul de imunoperoxidază cu anticorpi monoclonali (IPO), testul de izolare a virusului pe culturi celulare – linie stabilizată PK15 şi RT- PCR clasic. Din 96 probe testate prin IFD pe frotiuri de măduvă sternală, 65 au prezentat rezultate

pozitive, 26 - negative şi  5 - neconcludente .Cele 65 probe cu rezultat pozitv la IFD pe frotiuri de măduvă sternală au fost supuse testului IPO pentru diferenţierea de alte pestivirusuri sau tulpini de virus vaccinal, rezultatul fiind pozitiv la toate probele.

La testul RT-PCR clasic s-au obţinut 75 rezultate pozitive şi 26 negative. La examenul virusologic pentru A130 pe culturi celulare -linia PK15 s-au obţinut 65 rezultate pozitive şi 31 negative. S-a constatat concordanţă între rezultatele obţinute  prin IFD, IPO, RT- PCR clasic  şi izolare de virus.” (Mona Morcov, E. Olaru, D. Donescu, R. Moţiu, Cl. Diaconu)

6.2. Diagnostic diferenţialDiagnosticul diferenţial trebuie făcut faţă de:

Pesta porcină africană care nu se poate distinge numai pe baza semnelor clinice şi anatomopatologice ; este esenţială trimiterea probelor pentru examenul de laborator.

Infecţia cu virusul BVD-MD (diareea virală bovină – boala mucoaselor ). Salmoneloză. Erizipel. Pasteureloză acută. Alte ancefalomielite virale. Leptospiroză. Intoxicaţia cu substanţe cumarinice, sare.

7.PROFILAXIE

Se realizează prin măsuri sanitar-veterinare(profilaxia generala) şi prin imunizarea porcilor impotriva pestei porcine.

7.1. Măsuri de profilaxie generalăPentru porcii mistreţi (conform ANSVSA ):

supravegherea prin recoltarea de probe de la mistreţii vânaţi, accidentaţi sau găsiţi morţi; controlul centrelor de colectare a vânatului sălbatic; urmărirea valorificării şi procesării cărnii de mistreţ; carantina mistreţilor înainte de introducerea lor în fondurile de vânătoare, rezervaţii sau

în alte locuri special amenajate; obligativitatea ecarisării fondurilor de vânătoare;

În fermele de porci: izolarea grajdurilor de porci altor unităţi, de drumurile de circulaţie, măsuri pentru

oprirea accesului în incinta crescătoriei a persoanelor străine, vehiculelor; măsuri de supraveghere sanitară a porcilor şi de dezinfecţii periodice profilactice; personalul îngrijitor va utiliza îmbrăcămintea şi încălţămintea de protecţie care la

plecarea din incinta unităţii, va fi lăsată la filtrul vestiar şi luată la începutul zilei de muncă.Metoda cea mai indicată în protecţia împotriva pestei porcine clasice este biosecuritatea.

Biosecuritatea reprezintă un complex de măsuri necesare protejării porcilor împotriva contactului cu virusul pestei porcine.Conform ANSVSA, paşii care sunt imperios necesari a fi urmaţi sunt:

5

PESTA PORCINĂ CLASICĂ

a) Igienizarea: menţinerea închisă în adăpost a porcilor şi izolarea prin gard a exploataţiei; asigurarea echipamentelor de protecţie lucrătorilor, precum şi dezinfecţiei

încălţămintei înainte de accesul în adăposturi; adăpostul trebuie construit corespunzător; evacuarea şi depozitarea gunoiului de grajd; evitarea contactului cu alte animale; amenajarea căilor de acces spre adăposturile de animale şi asigurarea mijloacelor

de transport (curăţate şi dezinfectate) pentru animale; asigurarea igienei corporale a lucrătorilor.

b) Izolarea animalelor:  izolarea porcilor nou cumpăraţi, cel puţin 30 de zile; izolarea porcilor bolnavi şi anunţarea imediată a medicului veterinar. c) Asigurarea securităţii exploataţiei: interzicerea accesului persoanelor sau animalelor străine, în zonele de hrănire şi creştere

ale porcilor; plantarea de garduri în jurul locaţiei, pentru prevenirea contactului cu porcii sălbatici sau

alte animale care ar putea fi potenţiale purtătoare ale bolii; păstrarea echipamentului necesar (haine, încălţăminte, apă, perii, dezinfectant, etc.) la

intrarea în incinta fermei; curăţarea şi dezinfectarea echipamentului la intrarea şi ieşirea din locaţie. Înlăturarea

noroiului înaintea dezinfectării vehiculelor; curăţarea şi dezinfectarea interiorului vehiculelor sau a echipamentelor (pedale, preşuri,

etc.); câinii pot fi responsabili de transmiterea bolii. Asiguraţi ferma şi împiedicaţi accesul altor

câini în incintă. d) Hrana:

nu se hrănesc porcii cu resturi alimentare menajere; implementarea unei strategii de reducere a rozătoarelor şi insectelor; asigurarea protecţiei furajelor de contactul cu alte animale, inclusiv porci mistreţi.Conform H.G. 1600/2006, Anexa. Nr. 3:

”1.Măsurile de biosecuritate sunt obligatorii pentru exploataţiile profesionale comerciale de porcine, autorizate sanitar-veterinar, şi pentru exploataţiile de porcine cu profil de creştere, autorizate sanitar-veterinar, destinate popularii exploataţii lor nonprofesionale.2.Respectarea măsurilor de biosecuritate este un criteriu obligatoriu pentruacordarea de despăgubiri pentru animalele tăiate, ucise, moarte sau altfel afectateca urmare a confirmării pestei porcine clasice.”

7.2. ImunoprofilaxiaVaccinarea cu tulpini de virus viu atenuat este eficace în prevenirea pierderilor în ţările în

care evoluţia pestei porcine clasice are caracter enzootic, dar este puţin probabil să elimine infecţia în totalitate. În ţările care sunt indemne de pestă porcină clasică, sau în cazul în care boala este în curs de eradicare, vaccinarea este interzisă.

Tabel nr.1 – Argumente pro şi contra vaccinare (conform ANSVSA) În caz de vaccinare În caz de nevaccinareReducerea semnificativă a numărului de animale afectate.

Apar probleme datorită costurilor foarte ridicate (aproximativ 200.000.000 RON) şi aplicării programul de eradicare care este dur şi nepopular.

6

PESTA PORCINĂ CLASICĂ

În caz de vaccinare În caz de nevaccinareReduce numărului de animale moarte, ucise sau altfel afectate, care trebuie compensate.

Dacă măsurile nu sunt aplicate rapid şi corespunzător, se poate ajunge la pierderi importante ale efectivelor de porcine.

Reducerea costurile legate de ecarisarea teritoriul şi distrugerea cadavrelor.

Atât în exploataţiile non profesionale, cât şi în cele comerciale care nu respectă regulile de biosecuritate, în condiţiile diagnosticării infecţiei se ucide întregul efectiv din exploataţie.

Costurile eradicării în situaţia vaccinării sunt mult mai scăzute aproximativ 16.000.000 RON.

Trebuie menţionat faptul că, inclusiv fermele care respectă regulile de biosecuritate,  nu sunt ferite de infectarea efectivelor cu virusul sălbatic.

Pentru vaccinarea de urgenţă se utilizează numai tipurile de vaccin antipestos porcin ce s-au dovedit a fi eficiente în combaterea bolii şi recomandate de către Comisia Europeană.

Începând din 1 ianuarie 2006 în România  au fost afectate 358 localităţi din 35 judeţe însumând un total de 716 focare.

O parte din dozele vaccinale sunt asigurate de către Comisia Europeană, (7.000.000 vaccin marker pentru exploataţiile profesionale şi 1.000.000 doze vaccin tulpină de virus viu atenuat convenţional pentru exploataţiile nonprofesionale).

Astfel, odată cu vaccinarea se va reduce numărul de animale moarte, ucise sau altfel afectate, care trebuie compensate şi se vor reduce costurile legate de ecarisarea teritoriul şi distrugerea cadavrelor.

8. PESTA PORCINĂ CLASICĂ ÎN ROMÂNIA

Pesta porcină clasică a apărut pentru prima dată în România în anul 1893, producând pierderi economice semnificative datorită ratei mari a mortalităţii. Astfel, în anul 1899 s-au înregistrat 15211 cazuri de pestă porcină clasică, cu o rată a mortalităţii de 71%.

România se află în continuare pe harta ţărilor în care boala continuă să evolueze.Prezenţa pestei porcine în România are implicaţii economice deosebit de importante, mai

ales în ceea ce priveşte exportul sau comerţul intracomunitar cu carne de porc.Adoptarea şi implementarea aquis-ului comunitar a constituit o nouă provocare pentru

România, una din normele impuse de UE fiind aceea de eradicare pestei porcine clasice.Pentru a respecta cele agreate în cadrul negocierilor de aderare din perioada 2001 - 2004 Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor a elaborat Programul strategic privind monitorizarea pestei porcine clasice în România, prin care se interzicea vaccinarea antipestoasă a porcinelor pe teritoriul României, începând de la 1 ianuarie 2006. Punerea în aplicare a acestui program a condus la înregistrarea unui număr foarte mare de focare de pestă porcină clasică în primele 9 luni, situaţie care a devenit un risc inacceptabil atât pentru serviciile veterinare, cât şi pentru eforturile bugetare pentru controlul acestor focare.

7

PESTA PORCINĂ CLASICĂ

Analiza realizată împreună cu experţi ai Comisiei Europene a concluzionat necesitatea campaniei vaccinării de urgenţă a tuturor porcinelor domestice şi sălbatice.În acest sens, se elaborează un program stategic de monitorizare, control şi eradicare a pestei porcine clasice. Acest program are următoarele obiective, conform Art.3 din H.G. 1600/2006:„Art. 3a)implementarea politicii de eradicare a bolii, cu utilizarea vaccinării de urgenţă;b)aplicarea rapidă a măsurilor adecvate şi eficiente de combatere şi eradicare;c)înregistrarea, monitorizarea, procesarea şi utilizarea datelor epidemiologice în relaţie cu pesta porcină clasică;d)monitorizarea corespunzătoare a efectivelor de porcine privind pesta porcină clasică.”

Eficienţa şi oportunitatea acţiunilor de vaccinare a porcinelor din gospodăriile populaţiei şi din complexele industriale , au condus la crearea unei protecţii imunologice corespunzătoare şi la absenţa oricărei suspiciuni de boală, după data de 30 aprilie 2007, dată până la care au fost înregistrate 13 focare de pestă porcină clasică în localităţile: (Luica 1 caz, Chiselet 8 cazuri, Vlad Ţepeş – 1 caz, Călăraşi – 1 caz, Cuza Vodă – 1 caz, Grădiştea – 7 cazuri, Chirnogi – 2 cazuri de boala ).

Producătorii români de carne de porc nu puteau exporta în UE pentru că fie evolua pesta în ţară şi exista riscul ca şi alte zone ale Uniunii să fie contaminate, fie porcii se vaccinează pentru ca boala să fie ţinută în frâu, situaţie în care carnea era bună pentru consum, considerându-se că vaccinul viu atenuat are impact asupra sănătăţii oamenilor.

„România va putea începe, de la 1 ianuarie 2010, exporturile de carne proaspătă de porc şi de produse care conţin carne proaspătă de porc provenită din zonele libere de pestă porcină clasică. Decizia a fost luată, miercuri, 04.11.2009, cu unanimitate de voturi, în cadrul reuniunii Comitetului Permanent pentru Lanţul Alimentar şi Sănătate Animală (SCFCAH), desfăşurată la Bruxelles.(…)În întâlnirile avute cu oficialul european, atât primul-ministru Emil Boc, cât şi preşedintele ANSVSA, Marian Zlotea, au cerut ca, începând cu 1 ianuarie 2010, unităţile de procesare a cărnii de porc, care prelucrează carne provenită din zonele europene oficial libere de pestă porcină clasică, să poată livra pe piaţa unică europeană produse purtând mărci româneşti, condiţia aprobării acestora fiind capacitatea de a demonstra trasabilitatea cărnii materie primă şi a producţiei destinate exportului.(…)În condiţiile votului de miercuri, Comisia Europeană a menţionat că, la începutul anului 2010, vor avea loc mai multe inspecţii comunitare în România pentru a urmări în continuare evoluţia pestei porcine clasice după oprirea vaccinării precum şi capacitatea unităţilor de procesare aprobate, de a implementa sistemul lohn în condiţii de siguranţă şi transparenţă.” (Comunicat de presă ANSVSA- 06.11.2009)

8

PESTA PORCINĂ CLASICĂ

BIBLIOGRAFIE

1. Doina Daneş; Boli infecţioase transfrontaliere; Editura ALL; Bucureşti, 2005.2. Ioan Paul; Diagnostic Morfologic Veterinar; Editura Ceres; Bucureşti,1982.3. ***Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor – Pesta

porcină clasică - http://www.ansvsa.ro/?pag=264. *** Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor –Media –

Comunicate de presă - http://www.ansvsa.ro/index.php?pag=47&id_t=96&id_d=5020 http://www.ansvsa.ro/?pag=47&id_t=96&id_d=10120 http://www.ansvsa.ro/?pag=47&id_t=96&id_d=101835. *** Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor – Manual

Operaţional Mistreţi 2009 -http://www.ansvsa.ro/index.php?pag=53&id_t=98&id_d=5559

6. *** Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor – Listă boli – Pesta porcină clasică - http://www.ansvsa.ro/?pag=415

7. ***Center for Food Security and Public Health - http://www.cfsph.iastate.edu/DiseaseInfo/disease.php?name=classical-swine-fever&lang=en

8. ***Revista Română de Medicină Veterinară - Vol. 18, Nr. 2,Aprilie - Iunie 2008 - http://www.agmvr.ro/RRMV/index.htm

9. The Merk Veterinary Manual - http://www.merckvetmanual.com/mvm/index.jsp?cfile=htm/bc/53400.htm&word=swine%2cfever

10. ***The University of Georgia – College of Veterinary Medicine- http://www.vet.uga.edu/vpp/ivm/eng/CSF/index.php

11. ***U.S. Department of Agriculture – Animal and Plant Inspection Service (USDA – APHIS) - http://www.aphis.usda.gov/vs/nahss/swine/csf/index.htm

12. ***U.S. Department of Agriculture – Animal and Plant Inspection Service (USDA – APHIS) -http://www.aphis.usda.gov/vs/nahss/swine/csf/CSF_PM_2007_AppendB_SurvPlan.pdf

13. ***U.S. Department of Agriculture – Animal and Plant Inspection Service (USDA – APHIS) -http://www.aphis.usda.gov/vs/nahss/swine/csf/CSF_PM_2007_AppendB_SurvPlan.pdf

14. ***The Centre of Food Security and Public Health(CFSPH) - http://www.cfsph.iastate.edu/DiseaseInfo/disease.php?name=classical-swine-fever&lang=en

15. ***World Organization for Animal Health (OIE)- Animal diseases data-http://www.oie.int/eng/maladies/fiches/a_A130.htm

16. ***World Organization for Animal Health (OIE)-http://www.oie.int/fr/normes/mmanual/2008/pdf/2.08.03_CSF.pdf

17. *** H.G. nr. 1700 din 29 noiembrie 2006 pentru aprobarea Programului strategic privind monitorizarea, controlul şi eradicarea pestei porcine clasice în România

9