Personaje: Irod, 3 păstor, 3 crai, 2-4 îngeri, Stratiot, Sfetnicul, pruncul de 7 ani, 2 prezentatori PARTEA ICorul:Colo sus în vremea ceeaÎn frumoasa GalileeaO fecioară vieţuia,Ce Maria se numea.Nazaret era oraşulUnde ea-şi avea sălaşulÎntr-o zi Maria staSingură şi se rugaŞi deodată ce văzuseCasa toată se umpluseDe-o lumină lucitoareCa lumina cea de soare.Îngerul Gavriil intraseLa Fecioara Sfântă-n casăŞi din zbor la ea se-opri:- Bucură-te! îi grăiNu te-nspăimânta MariaCă vei naşte pe MesiaFiu al Domnului va fiŞi Iisus se va numi(În faţa cortinei)Prezentatorul 1: Când Hristos Domnul era să se nascăIeşit-a în ţară poruncă regeascăCa toţi să purceadă şi să se înscrieÎn cetatea în care-i a lor obârşie.Prezentatorul 2: Şi din Galileea de la NazaretMergea şi Maria cu Iosif cel dreptPân' la Betleem, oraşul vestitUnde-şi căutară loc pentru dormit.Prezentatorul 1 şi 2: Iată că şi steaua pe ceruri luceşteŞi din răsărituri la toţi povesteşteCă aici în lume, sub un cer frumosS-a născut Domnul Iisus Hristos.(Se deschide cortina)Copiii cu steaua:Steaua sus răsareCa o taină mareSteaua străluceşteŞi lumii vesteşte

Că astăzi curataŞi nevinovataFecioara MariaNaşte pe Mesia.În ţara vestităBetleem numităMagii cum zărirăSteaua sus pornirăŞi dacă sosirăÎndată-l găsirăLa dânsul intrarăŞi se închinarăCu daruri gătiteLui Hristos meniteLuând fiecareBucurie mareCare bucurieŞi aici să fieDe la tinereţePân' la bătrâneţe.(Se închide cortina)Prezentatorul 1:Îngerii au coborâtLa păstori de i-au trezitÎndemnându-i să purceadăPe Hristos şi ei să-L vadă.Corul: Coborât-a coborât, ziorel de ziÎngerul Domnului SfântLa păstori în ViflaimAproape-n IerusalimPăstorii l-au întrebat- Ce veste ne-aduci din satVeste bună voi vestiDe voi toţi vi-ţi veseliPe la cîntători târziuMaica Sfântă născu fiuL-a născut pe fân uscatŞi-i al lumii împărat.(Scena reprezintă staulul din Betleem)Îngerii în cor: Păstorilor tineri nu mai dormiţiŞi somnul de acum nu-l mai folosiţiŞi mergeţi la Betleem, degrabăO, păstorilor de treabă.Şi acolo veţi aflaCă s-a născut Mesia.

Şi dacă nu ne credeţi pe noiIa uitaţi-vă şi voiLa steaua care vine.Păstorul 1: Ciudat vis am visatÎndată ce m-am culcatSă mergem la BetleemPe Mesia să-l vedem.Păstorul 2: Parcă cerul s-a deschisSă mergem că nu e vis.Păstorul 3: Fraţilor, să ne grăbimPe Mesia să-l găsimCu daruri să ne-nchinămBucurie să aflăm.(păstorii se retrag, se închide cortina)Corul: colinda „Trei păstori”Prezentatorul 1: Mama pruncul a-nfăşatŞi în iesle l-a culcatÎn iesle pe fân uscatPe al lumii împărat.Prezentatorul 2: Iar trei crai mânaţi de dorLăsând ţări în urma lorDupă stea călătorescSă găsească prunc cerescPrezentatorul 1: Şi să facă închinarePruncului cel sfânt şi careS-a născut în lume josPentru omul păcătos.Corul: colinda „Trei crai de la răsărit”PARTEA A II-A(în palatul lui Irod)Irod: - Stratioate!Stratiot: - Poruncă, prea înalte împărate!Irod: - Ce veşti? de rău ori de binePot să aflu de la tine?Stratiot:- Preaputernice împărateS-a lăţit faima-n cetate

Că pe-aici ar fi venitTrei crai de la răsăritŞi întreabă şi oprescPe oricine întâlnesc:- Nu ştiţi unde s-a născutUn crai Domn fără-nceputDar la astă întrebare Nimeni nu este în stareSă răspundă şi să deaLămurirea ce-o cerea.Irod: - Mergi de-i caută şi-i cheamăCa să dea aicea seamăCe regi sunt, de unde suntCe caută şi pe cineSpre a-şi lua voie de la mineAici în al meu pământSă-i aduci pe câteşitreiSă vorbesc şi eu cu ei.(Stratiot iese, Irod ca pentru sine)Irod:- Cine-mi calcă-mpărăţiaŞi ar vrea să-mi ia domniaS-a născut cineva, oare,Cu mine să se măsoare?(Intră craii)Către crai: - Crai din răsărit,Vă zic bine aţi venit,Şi pe cine căutaţi?Gaşpar: - Cinste prea mare avemPe împăratul să-l vedemIrod: - O, voi, năluci pământeştiCu chipuri crăieştiPe la noi ce căutaţiŞi aţi putut să călcaţiCu a voastră îndrăznirePuternica-mi stăpânire?Gaşpar: - Ţie, Doamne prea slăvite,Multe zile fericite!Privind a noastre veşminteŢi-ai putea aduce-aminteC-avem oaste-mpărăteascăCu a ta să se-ntâlnească

Dar în loc de oaste mareAm plecat ca fiecareDupă-o sfântă arătare.Irod: - Prin Ierusalim umblaţiŞi pe cine căutaţi?Gaşpar: - Suntem trei magi călătoriCrai ca fraţii, iubitoriVăi, coline neumblateŞi păduri nedesfundatePretutindenea călcămŞi de împărat întrebămDin Persida am plecatDupă o stea ce s-a arătatPe cerul înseninatAicea cum am ajunsSteaua în nori ni s-a ascunsŞi ne-a fost a ne plimbaPrin oraş a întreba:- Unde s-a născut, zicândUn crai mare de curândDar nişte ostaşi de-ai tăiFoarte răpitori şi răiCu puterea ne-au răpusŞi înainte-ţi ne-au adus.Irod: - V-aş mulţumi ca la fraţiDac-aţi vrea să-mi arătaţiCare de unde veniţiPe nume cum vă numiţi,Şi-ncotro călătoriţi?(lui Melchior)Ce crai mare eşti tu?Melchior: - Melchior e al meu numeVin din răsărit de lumeŞi din prorociri aflândCă se va naşte de curândMare împărat pe pământDupă o stea ce s-a arătatDin înaltul înseninatAm plecat ca să-l găsescSă mă închin şi să-i slujesc.Irod: -Pasă, pas la împăratul,

Că i-oi închina eu capulCu un paloş cutezătorŞi la soare sclipitor,Ce o să-l înfiorezeŞi capul să i-l reteze.(lui Baltazar)Irod: - Dar tu ce crai mare eşti?Baltazar: - Eu sunt craiul BaltazarDe la Persida am pornitCu o stea ce s-a ivit.Şi din proroci citindCă s-o naşte pe pămîntCel mai mare împăratMesia mult aşteptat,Am plecat ca să-l găsescSă-i duc daruri, să-l slujesc;Şi să mă închin şi euCa unuia Dumnezeu.- Pasă, pas la împăratul,Că-i voi închina eu capulCu un paloş tremurătorŞi la soare sclipitorCare să-l înfiorezeŞi capul să i-l reteze(lui Gaşpar)- Dar tu care te uiţi rău, răuPrivind la scaunul meu,Îţi este rîndul să vorbeştiSpune ce crai mare eşti?Gaşpar: - O, Iroade împărateAu vrei tu aceste toateSă le afli de la mine?Irod: - Negreşit şi de la tine!Gaşpar: - De mă vei lua cu asprimeNimic nu afli de la mineBlând dacă te vei purtaAtuncea vei afla.Irod: - Fie, atunci, pe voia ta!Gaşpar: - Sunt 40 de ani mai bine

De când ne numim ca tineCrai şi filozofi să ştii,Feciori de Domn să ne ţiiDe domni şi de împăraţiCu coroane încoronaţi.Irod: - De domni şi de împăraţi?Dar atunci ce căutaţi?Tot umblând prin ţări străine,Făr' de oaste pân' la mine?Gaşpar: - Ieremia ne-a trimisŞi din scripturi am înţelesCă s-o naşte pe pământÎmpăratul nou şi sfântDe o stea ne călăuzimPe Hristos ca să-l găsimLumii ca să-l îl vestim.Irod: - Scripturi şi prorociriDar, tu, de unde le ştii?Gaşpar: - Din ştiinţa lui VarlamStrămoşul lui AvraamIrod: - Şi ce spune, că va fi?Gaşpar: - Ce va fi se va–mpliniDin Iacov se va ivi,Şi ca stea va străluci,Unul din IsraeliteniSă zdrobească pe viteni.Irod: - Dar cine va cutezaUnul din IsraeliteniCapul a le sfărâmaPuternicilor viteni?Gaşpar: - Dânsul, domnul domnilorDânsul, craiul crailorÎmpăratul împăraţilor!Va veni şi va puteaCapul a le sfărâma.Nu cumva eşti şi tu, oare,Din viteni, un boier mare?Irod:

- Da, aşa precum grăieştiDar, tu, ce crai mare eşti?Gaşpar: - Eu ţin frâiele crăieiDin părţile ArabieiCraiul Gaşpar mă numescŞi ca unul crai vorbescDar, tu, nu ne învredniceştiSă ne spui ce crai mare eşti?Irod: - Răi barbari din răsărit,De aceea mi-aţi venitCa prin astfel de cuvinteSă ispitiţi pe-un părinte?Nu vedeţi, neruşinaţi,Cât o să vă defăimaţi?Al meu nume, când l-aude,Pasărea în nori se ascunde.Eu sunt Irod împărat!Pe cal voi încălecaPaloşu-n mâini voi luaPe Hristos l-oi nimiciIar pe voi v-oi pustii.Mechior: - Astronoame Baltazar,Varsă din cer foc şi jarŞi catran şi cu pucioasăPe acest tiran să-l arzăÎn Hristos şi el să creazăSă-l vedem că se botează.Baltazar: - Oamenii cu toţi se-nchinăLa o stea ce dă luminăNumai tu nu, idolatre,Ticălosule împărate!Nu te temi că te vor bateAle tale mari păcateŞi fărădelegile toate?Poruncind planetelor,Mai ales cometelorDomnia ţi-or pârjoliPalatul ţi-or pustii.Praf şi pulbere vor fi.Irod: - Răi barbari fără de minteMă ispitiţi prin cuvinte

Când v-aş putea fi părinte!Voi aşa mă defăimaţi?Deloc nu vă ruşinaţi?La pedeapsă nu visaţi?Că eu pot să dau porunciCa să fiţi supuşi la munci?Gaşpar: - O, Iroade, prea slăvite,Nu ne pune la ispite,Nu ne vorbi de porunciC-o să ne supui la munci.Când o fi pe vitejieŞi noi avem o urgie (scot săbiile)Irod: - Stratioate!Stratiot: - Poruncă, prea 'nălţate împărate!Irod: - Ia pe aceşti nemernici magiŞi în temniţă să-i bagiŞi la muncă să mi-i ţiiPână or pieri de vii.(Stratiot iese cu magii, Irod se plimbă gînditor. Irod către sfetnic)Irod: - O, tu, sfetnic luminat,Cu minte ageră-nzestrat,Ce zici, tu, de aceste lucruri ciudateCe văzui că avem parte?Cărţile tale sfinteCe grăiesc de mai–nainte?Sfetnicul: - În ele stă, mărite,Că în Betleemul Iudeii,În părţile GalileiiDin neamul lui DavidO să se nascăO mlădiţă-mpărăteascăŞi scaunul lui de domnieO să rămână în vecie.Mesia se va numiNeamurile îl vor cinsti.Irod: - Va să zică nu e glumăCu această poveste nebună,Cu aceste feţe crăieştiDe care vrui să scap pe veci.

(lui Stratiot)Irod: - Stratioate!Stratiot: - Poruncă, Prea înălţate împărate!Irod: - Pe aceşti trei crai lumeştiCu omenie să-i cinsteştiŞi la mine să-i pofteşti.(Stratiot plecă. Irod ca pentru sine)Irod: - De la crai, cu viclenieŞtirea uşor o să-mi vie- Unde-i pruncul împăratCare atât m-a tulburat?Sabia mea ascuţită,Spre omor mi-e pregătităVa şti mintea să-mi lucrezeCa pe Hristos să-l reteze.Stratiot: - Aici sunt, prea înalte împărateCu craii să faci dreptate.Irod: - Fraţilor, să-mi daţi iertareCăci am fost în tulburareCă în cugete curateAcum vă dau dreptate.Gaşpar: - Atunci, o, împărate,La toţi să ne fie iertate!Irod: - Pornind, mergeţi de-l aflaţiŞi venind mă înştiinţaţi;Să merg să mă închin şi euCa unuia Dumnezeu.Melchior: - Să te închini cu inima curatăParcă n-aş putea să credCum pleci genunchii tăi îndatăTotuşi aş voi să văd.Asta nu poate să fieDecât numai viclenie.Baltazar: - Umbli cu fiori ritoriceştiVrei trei crai să amăgeştiTu umbli cu linguşeli

Trei feţe de crai să-nşeli?- Iudeea, pământ întinsCe-ai sub cerul mult întinsDe ai vreo steluţă anumeSă ne îndrepte pe căi bune,Tu, pe aceea ne-o dăDe vrei tu, aceasta fă.Irod: - Eu din suflet cu înfocareAş face acest serviciu mare.Dar, vă spun cu umilinţăŞi în Hristos cu credinţăCă despre aceste toateN-am, durere, nici o veste.Mergeţi, cercetaţi bineVă şi-ntoarceţi iar la mineCa şi eu cu plecăciuneSă îi fac închinăciune.Gaşpar: - Mergem, fraţilor, să aflămPe cel ce îl căutămŞi ne-o fi cu bucurieCă şi Irod o să vieSă se-nchine lui HristosCel născut în staul jos.(craii se retrag. Se închide cortina)Corul: - Craii dacă au plecatSteaua iar s-a arătatŞi au mers până au stătutUnde a fost pruncul născut.PARTEA A III-A(scena reprezintă staulul din Betleem)Corul: Cântă colinda „Ce vedere minunată”(se închide cortina)Îngerul 1: - Toţi să-l lăudăm cântându-LŞi prea bine cuvântându-LPe Acel ce ne aratăLumina cea ne-nserată.Îngerul 2: - Că s-a născut, mult sfinţită,Sămânţa cea răsărită,Din a Duhului Sfânt, rouăMult folositoare nouă.Îngerii în cor:

- Slavă, întru cele ‘nalteToate stelele să salteSalte cerul şi pământulŞi să laude CuvântulPăstorii în cor: -Astăzi s-a născut HristosSpre omenescul folosVeniţi toţi să-i mulţumimŞi cu daruri să-l cinstimÎngerii şi păstorii în cor: - Să strige în cer tărieGlas de mare bucurieAm găsit pe împăratulCum în lume nu e altul.Craii în cor: - Culcă-te, Împărate ceresc,În sălaş dobitocescTe culcă pe fân uscatDe îngeri înconjuratGaşpar: - Peştera se face casăIeslea, leagăn de mătasăUnde te-ai născut, palat,Fiule, de împărat.Melchior: - Îngerii Te preamărescPăstorii vin să-ţi doineascăCerul să Te ocroteascăDomnul Sfânt ne mântuiască.Baltazar: - Astăzi lumea dănţuiascăSufletu-şi înveseleascăŞi cu cerul dimpreunăSă trăiască-n voie bună.Craii în cor: - Doamne, împărate sfinte,Primeşte a noastră cinsteTe rugăm ca să primeştiDe la noi, daruri cereşti.Gaşpar: - Aur, că eşti mare împărat!Melchior: - Smirnă, arhiereu fără păcat!Baltazar: - Şi tămâie, ca unui Dumnezeu adevărat!Craii în cor:

- De pomenire să-ţi fieLa tot neamul creştinescŞi poporul românesc.Îngerul 1 către crai: - Eu sunt îngerul lui DumnezeuAscultaţi ce vă spun euSă nu daţi prin cetateCi să daţi prin altă parteCa nimic Irod să ştieDe dulcele nost MesiePentru că a pus gând răuPedepsească-l Dumnezeu.(cortina se închide. Toţi se închină şi se retrag.)Corul: colindă „Ce-aţi văzut păstori”Prezentatorul 1: - Craii văzând fericireaLi se luminară fireaS-au întors voioşi acasăCu vestea cea mai frumoasă.Prezentatorul 2: - Şi-napoi când au purcesPe altă cale au mersPrecum le-a fost lor, şi zisDe înger noaptea în vis.PARTEA A IV-A(din nou palatul împăratului)Irod: - Iată că atâta vreme a trecutDe când craii m-au vândutŞi ce greşeală neiertatăCând au fost la mine-n casăŞi i-am lăsat să iasăCu viaţa nepătată.Dar, le e munca în zadarC-am să mă port ca un tiran!(ofiţerului: - Stratioate!)Stratiot: - Poruncă, prea-nalte împărate!Irod: - Acum să pleci după căutatSă-mi aduci un prunc nevinovatDe şapte ani şi mai în josDe la el să aflu de Hristos(sfetnicului)Irod: - Iar, tu, sfetnicule bătrâne

Să treci prin ţară pe la minePoruncile mele toateAşa să fie executate. Stratiot şi sfetnicul: - Am înţeles, înălţatePoruncile tale toateAşa vor fi executate.(iese Stratiot şi sfetnicul)Irod (singur): - Porunca împărăteascăChiar aşa să se împlinească.Nici un prunc să nu mai fieÎn a mea împărăţieIar a mea împărăţieLa ai mei o să rămîie.(Intră sfetnicul)Sfetnicul: - Iroade, prea înălţate,Plâng mamele-ndurerateDe atâta vitregieCe-a căzut peste pruncie.Fie, deci, acum iertarePeste a tale mari hotare.Irod: - Mai bine ele să plângăDecât ţara-mi să se stingăDecât să las în domniePe urgisitul de Mesia.(Intră Stratiot cu pruncul)Stratiot: - Mă-nchin la 'naltul împăratCu slujba ce mi-a datIrod: - O, tu, prunc nevinovatCare gura-ţi la minciuniNici n-ai întrebuinţatDe-mi vei ascunde ceva,Paloşul meu încruntat,Din sânge-ţi va gustaŞtii tu să-mi spui, cu folos,De Mesia, de Hristos?Pruncul: - Ştiu multe şi de toatePrea-nălţate împărate!Irod: - Din cine se va naşte?

Pruncul: - Din Fecioara MariaIrod: - Cât va trăi pe pământ?Pruncul:33 de ani30 de ani cînd va aveaDe la Ioan Botezătorul se va botezaLumea de păcate va curăţa.Irod: - Avea-va voitori de bine?Pruncul: - Va avea!Irod: - Pe cine?Pruncul: Multă lume împreună cu mineIrod: - Voitori de rău va avea?Pruncul: - Va avea!Irod: - Pe cine?Pruncul: - Mai întâi pe tine!Al doilea, pe saduchei,Pe cărturari şi farisei.Irod: - Deci, eu sunt unul dintre ei?Şi aceşti oameni l-or vătămaPe Mesia cu ceva?Pruncul: - La Cezar l-or împotrivi,Pe cruce l-or răstigniIrod: - Şi mult va sta el spânzuratPe crucea mare de împărat?Pruncul: - Ba nu, că pronia cereascăÎn alt chip o să făptuiascăIosif şi cu Nicodim frumosTrupul dumnezeiesc îl vor da josÎn giulgiu îl vor înfăşuraŞi-n nou mormînt îl vor aşezaŞi piatra de mormânt vor pecetluiŞi ostaşii îl vor păzi.

Irod: - Şi va fi el mult stătătorAcolo ca un muritor?Pruncul: - A treia zi va înviaLa ceruri se va înălţaDe-a dreapta Tatălui va staŞi vii şi morţii va judeca.Iar marea împărăţie a SaÎn veci sfârşit nu va avea.Irod: - Ba da, ba da. Eu îţi zic!Pruncul: - Nu va avea!(Irod scoate sabia şi omoară pruncul)Irod: - Luaţi-l dinaintea meaPe pruncul cel neruşinatCare într-atât m-a tulburat!(ofiţerul ia pe prunc, Irod se aşează pe scaun, intră îngerii şi-l blesteamă)Îngerul 1: - O, Iroade împărateTe-ai umplut de răutateÎngerul 2: - Că ai omorât copiiPatrusprezece mii!Îngerul 1: - Îţi aducem o urgieBlestem până-n vecie.Îngerul 2: - Şi să mori, neruşinatCa un nebun împărat!(Se închide cortina)Corul: colindă „Praznic luminos”