Periculozitatea Perceputa a Copiilor

Periculozitatea Perceputa a Copiilor

cu Probleme de Sanatate Mintala

si Sprijinul pentru Tratament Fortat

Obiectiv: Acest studiu a examinat convingerile publicului cu privire la potentialul de auto vatamare si vatamarea altora si disponibilitatea publicului de a invoca mijloace coercitive sau juridice pentru a asigura tratamentul copiilor. Metode: Folosind informatii de la Studiul National pentru Copii Stigmatizati (NSS-C), care prezenta viniete pentru 1152 de indivizi, anchetatorii au comparat perceptiile publice cu privinta la gradul periculozitate la copiii cu tulburareahiperkinetica cu deficit de atentie (ADHD), depresie majora, astm, si probleme zilnice. Analize multivariate au fost utilizate pentru a examina prezicerea perceptiei gradului de pericol si disponibiliatea de a sustine in mod legal tratamentul fortat al acestor boli. Rezultate: Copiii cu ADHD si copiii cu depresie majora au fost perceputi (de 33% si 81% respectiv, din mostra) ca fiind oarecum probabili sau foarte probabili sa fie periculosi pentru sine si pentru altii, comparativ cu copiii cu astm (15%) sau cei cu probleme zilnice (13%). Peste o treime din mostra (35%) erau dispusi sa foloseasca mijloace legale pentru a forta copiii cu depresie sa vada un clinician. Totusi, chiar mai multi (42%) au aprobat tratamentul fortat pentru un copil cu astm. In plus, indivizii ce au etichetat copilul ca fiind bolnav mintal erau aproape de doua ori mai probabil sa raporteze un potential pentru violenta si de cinci ori mai probabil sa sustina tratamentul fortat. Concluzii: Un numar mare de oameni din Statele Unite coreleaza problemele de santate mintala ale copiilor, in special depresia, cu potentialul pentru violenta si ar sustine un tratament mandatat legal. Aceste evaluari par sa reflecte stigma asociata cu bolile mintale si ingrijorarea publica pentru reponsabilitatea parentala.

Evenimente recente ce au implicat violenta initiate de copii de varsta scolara au ridicat semne de ingrijorare in legatura cu modul cum problemele mintale pot fi implicate. De exemplu, analiza Consiliului de Cercetare Nationala a opt cazuri de violenta letala in scoli a notat ca Probleme serioase de sanatate mintala, incluzand schizofrenia, depresia clinica si tulburarile de personalitate au iesit la suprafata dupa impuscaturi la sase din cei opt baieti. Cercetatorii au mentinut de asemenea ca un important factor de risc pentru violenta e tulburarea de comportament netratata, precum a fost reflectat in nivelul inalt de probleme de sanatate mintala netratate la detinutii juvenili. In sfarsit, informatiile asupra deciziei de a spitaliza copiii arata o asociere clara cu perceptia de periculozitate.

Prin lege si din obicei, parintii sunt ingrijitorii primari sau identificatori cheie ale problemelor mintale ale copiilor, cel putin pana la acel punct in adolescenta cand responsabilitatea ar putea fi impartita cu copilul. Totusi, problemele de sanatate mintala deseori ajung la lumina doar prin scoala copilului sau asistenta sociala sau sistemele de justitie penala. Parintii pot raspunde mai degraba decat sa initieze actiune cand apar problemele. Din nefericire, cercetarile arata ca expertii in aceste sisteme, precum si cei din sistemul de asistenta medicala primara nu sunt bine echipati pentru a diagnostica problemele de sanatate mintala. In plus, parintii se confrunta cu o dilema unica pentru sistemul se sanatate mintala, care ar putea sa fie nevoiti sa renunte la drepturile parentale ca sa le ofere copiilor serviciile nevoite. Aceasta constelatie unica de probleme cu care se confrunta copiii, parintii si altii sugereaza ca climatul cultural poate forma caile copiilor catre ingrijire si intelegeera contextului socio-cultural si ar putea oferi informatii importante pentru confruntarilor clinice si politele acestora.

Argumente precum acestea deseori duc la o mai mare anxietate in societate si stigma in ceea ce priveste periculozitatea presupusa a copiilor cu probleme mintale. Desi incidentele de violenta extrema in scoli (precum impuscaturile din 1999 de la Liceul Columbine) sunt rare, cercetari existente indica faptul ca boala mintala nu e o cauza primara de violenta printre tinerii din Statele Unite, sunt afirmatii facute de catre unii experti in dezvoltarea copilului. Dupa Gabarino, precum citat in McFarling, Practic fiecare scoala din America are baieti cu probleme, destul de violenti si destul de cinstiti ca aceste impuscaturi sa fie destinate sa devina parte din materialul adolescentei americane.

Aceste nelinisti sociale ridica cel putin patru intrebari. Intai, cat de periculosi ii percepe publicul a fi pe copiii si adolescentii cu probleme de sanatate mintala? Desi violenta este legata de criteriile pentru tulburari de sanatate mintala din copilarie, precum tulburari comporamentale sau tulburarea opozitionala de sfidare - a fost dificil sa se verifice o legatura intre violenta si problemele mintale, chiar si la adulti. Dovezi sugereaza doar o relatie modesta intre probleme de sanatate mintala si violenta , o relatie care in mare parte poate fi atribuita consumului simultan de substante. Din nefericire, perceptia publica ca bolile mentale si violenta merg mana in mana poate fi mai importanta decat dovezile. Nedumerit in ceea ce priveste descoperirile ca stigmatizarea asociata cu bolile mintale a crescut, Surgeon General si-a pus intrebarea de ce stigmatizarea e atat de extinsa, in ciuda unei intelegeri publice mai informate asupra bolilor mintale. Raspunsul, a fost concluzionat, se pare ca e inradacinat in teama de violenta. Ne intrebam, Cum vede publicul general potentialul de auto-vatamare sau vatamare a altora la copiii si adolescentii cu probleme de sanatate mintala?

O a doua intrebare tinteste masura in care masurile legale si presiunile sociale aproba tratamentul pentru copiii si adolescentii cu probleme mintale. Din nou, cercetarile in ceea ce priveste copiii sunt practic absente. Un studiu recent a gasit ca 51% din adultii care primeau tratament pentru tulburari mintale grave experimentau o forma sau alte de parghii/manevre in ingrijiri. In mod nesurprinzator, atunci, constrangerea ramanea un minimum in legile de sanatate mintala. Totusi, ceea ce stim despre acest subiect este limitat. Discutiile in legatura cu legalitatea si etica constrangerii sunt discutabile si reprezinta una din cele mai indelungate controverse dintre profesionistii din domeniul sanatatii mintale si grupurile de libertati civile. Justificarile pentru constrangeri include asigurarea sigurantei publice si livrarea de servicii de sanatate mintala catre indivizii reticenti sau noncomplianti despre are se crede ca au nevoie de tratament. Des majoritatea legilor publice legate de sanatate afirma dreptul oamenilor cu tulburari mintale de a nu-si da acordul pentru tratament, toate tarile vestice, motivate de preocupari pentru societate (eventualele prejudicii altora) si pentru individ (auto-vatamare), au legislatii ce permit tratamentul involuntar.

Situatia pentru copii si adolescenti e mai complicata si mai putin discutata. O ciocnire intre drepturi exista, compatimind drepturile parintilor de a-si creste copiii asa cum cred de cuviinta contra drepturilor copiilor de a primi tratament si contra drepturilor comunitatii de a fi protejata. A forta un copil sa ia tratament e vazut de unii ca un rol legitim pentru parinti si tutori in special in cazul scolarilor, care rareori cer ajutor. Copiii si adolescentii rareori cer tratament; ei tind sa utilizeze serviciile prin eforturile ingrijitorilor, precum parinti, profesori sau autoritatile din sistemul de delincventa juvenila. Indiferent, intrebarile lui Costello si ale colegilor sai raman, si anume Sub ce conditii e dovada unui bun parinte de a consulta un profesionist si o cauza de ingrijorare daca familia nu va face asta? Raspunsul nu este simplu si se centreaza pe normele culturale atat in comunitatile neprofesioniste cat si cele specializate. Simplu spus, la ce se asteapta publicul, atunci cand apar problemele de sanatate mintala?

Trei, in ce masura sub-grupuri diferite din comunitate stigmatizeaza persoane cu probleme de sanatate mintala? De exemplu e bine stiut ca gradul de toleranta al indivizilor diferiti variaza in functie de caracteristicile evaluatorului de exemplu, evaluatorii mai bine educati tind sa arate o toleranta mai mare cu privire la unele probleme, sau in functie de regiune ( adica, rezidentii din statele sud-estice sunt in general mai putin toleranti cu rezidentii din alte parti) si marimea locului de provenienta (adica locuitorii urbelor sunt in general mai toleranti decat cei de la sat)

Patru si ultim, eticheta boala mintala contribuie la perceptia de periculozitate sau la o disponibilitate de a invoca masuri de constrangere? Am emis ipoteza ca copiii descrisi ca avand probleme de sanatate mintala (in mod specific ADHD sau depresie majora) si cei ai caror reclamanti considera ca a avea o boala mintala face mai probabil ca acestia sa fie perceputi ca fiind periculosi pentru ei insisi sau pentru ceilalti, au sanse mai mari de a fi vazuti ca fiind candidati pentru tratamente legale prin constrangere comparativ cu copiii care au astm sau probleme obisnuite.

Folosind informatiile de la Studiul National pentru Copii Stigmatizati (NSS-C), am examinat aceste intrebari concurente prin evaluarea respunsurilor la doua viniete ce descriau copiii indeplineau criteriile de diagnostic din DSM-IV pentru ADHD si cei ce indeplineau criteriile pentru depresie majora. Ca masura de control, doua viniete descriau copiii care aveau probleme obisnuite si pe cei ce aveau astm. Am examinat convingerile comunitare asupra periculozitatii, normele comunitatii in ceea ce priveste disponibiliatea catre tratament coercitiv, legatura dintre cele doua, si legatura dintre sub-grupurile culturale. Aceasta modalitate de cercetare a permis lui Costello si colegilor un test ce pretindea ca pragul pentru initierea tratamentului pentru sanatatea mintala e pus mai sus deact cel pentru probleme de sanatate fizica.

MetodeMostra

Datele au venit de la 1152 persoane ce au raspuns la Sondajul Social General cu date complete in ceea ce priveste constrangerea si periculozitatea elementelor din modulul NSS-C. Din aceasta sub-mostra, 899 (78%) erau albi, 172 (15%) erau afro-americani, si 81 (7%) erau de alta rasa (asiatici-americani). Persoanele ce au raspuns aveau o varsta medie de 44, plus sau minus 16,4 ani si 12, plus sau minus 2,8 ani de educatie si un venit familial de 50.000$, plus sau minus 39.490$. In analizele raportate aici, am folosit date de la raspunsuri din circa doua viniete ce descriau tineri ce indeplineau criteriile pentru ADHD si depresie sau aveau astm sau alte probleme zilnice. Mostra folosita in aceasta analiza a fost aleasa prin metoda de selectare cu probabilitate egala. Aprobarea comitetului institutional de recenzie pentru Sondajul Social General a fost oferita de catre Universitatea din Chicago si aprobarea pentru analiza secundara de date de catre Universitatea din Indiana. Conform protocolului standard pentur persoane anchetate, consimtamantul informat si pe cale orala era asigura la momentul interviurilor.

Tabel 1. Elemente prezicatoare in ceea ce priveste perceptia publica asupra periculozitatii copiilor de la Studiul National pentru Copii Stigmatizati din 2002.

Violent catre altii Violent catre sine

Element (grup de referinta)

Caracteristicile vinietei

ADHD (probleme zilnice)

Depresie (probleme zilnice)

Astm (probleme zilnice)

Femeie (barbat)

Afro-american (alb)

14 ani (8ani)

Eticheta bolii

Boala mintala (nu)

Boala fizica (nu)

Caracteristica persoanei ce a raspuns

Femeie (barbat)

Afro-american (alb)

Alta rasa (alb)

Varsta

Educatie

Venit

Variabile dependente

Persoanele ce au raspuns au fost intrebati cat de probabil ca copilul-vinieta sa fie periculos pentru sine sau altii. Specific, Cat de probabil e, dupa parerea ta ca [Nume] ar face ceva violent fata de alti oameni foarte probabil, oarecum probabil, nu foarte probabil, sau deloc probabil? si Cat de probabil e, dupa parerea ta ca [Nume] ar face ceva violent fata de sine? Categoriile de raspuns au fost notate de la 4 respectiv la 1. In toate analizele multivariate (Tabelele 1 si 2), foarte probabilsi oarecum probabil au fost combinate si codate cu 1. Nu foarte probabil si deloc probabil au fost de asemenea combinate si codate cu 0.

Indivizii ce au raspuns au fost de asemenea intrebati: Crezi ca parintii copiilor precum [Nume] ar trebui sa fie fortati prin lege ca [Nume] sa fie tratat intr-o clinica sau de un doctor?, sa ia medicamentele prescrise pentru controlul comportamentului lui [Nume]?, si sa trimita pe [Nume] la un spital pentru tratament? Categoriile de raspuns au fost da (codate 1) si nu (codate 0).

Variabile independente

Tipurile de vinieta au fost codate intr-un set de variabile binare false (ADHD, depresie si astm) cu problemele zilnice servind ca si categorie de referinta. Aceste caracteristici ale copilului in vinieta au fost codate: sex (feminin 1; masculin 0), rasa (afro-american 1; alb 0), si varsta (14 ani, 1; 8 ani 0). Persoanele ce au raspuns au fost de asemenea intrebati problema copilului-vinieta reprezenta o problema mintata, fizica, sau ambele (etichetele de boala au fost codate cu 1 pentru da si 0 pentru nu).

Cinci variabile sociodemografice ce s-au dovedit a fi relevante pentru evaluarile de periculozitate sau constrangere, dupa cercetarile anterioare, au fost incluse pentru a descrie persoanele ce au raspuns: varsta (in ani), genul (masculin 1, feminin 0), rasa (afro-american, unde afro-americanii si persoanele ce au raspun de alta rasa au fost codata cu 1 si albii cu 0), venitul familial (totalul anual pe familie sau gospodarie in zeci de mii de dolari) si educatia (in ani).

Analize

Analizele bivariate si multivariate au evaluat raspunsurile asupra periculozitatii percepute si consimtamantului de a folosi constrangerea. Tehnicile bivariate (analize chi al patratului) au fost folosite pentru a determina daca periculozitatea si constrangerea au variat in functie de tipul de problema a copilului-vinieta. Estimarile de la modelele logistice ordonate de regresie au fost folosite pentru a examina daca caracteristicile copilului sau ale persoanei ce a raspuns au modelat perceptia de potential pentru violenta. Regresia bivariata a estimat efectele acestor elemente prezicatoare asupra constrangerii. Analize aditionale (nu sunt aratate aici) au fost conduse cu modele logistice multinominale si rezultatele au fost consistente. Cota de probabilitate si 95% intervale de incredere sunt raportate, si toate testele de semnificatie aveau doua parti.

Rezultate

Examinarea datelor bivariate indica faptul ca perceptia publica a periculozitatii si disponibilitatea de a folosi constrangerea au diferit semnificativ in functie de tipul de vinieta (Tabel 3). Pentru periculozitatea perceputa, mult mai multe persoane ce au raspuns au vazut copilul cu ADHD sau depresie (comparativ cu ceilalti copii) la fel de probabil sa fie violent fata de altii (x2=231.5, df=9, p