Perceptia sinelui si altele

*Ce este sinele?

*Cum il intelegem si cum invatam despre sine

*Care sunt influentele sociale asupra comportamentului si modalitatii in care ne prezentam ?

*Ce inseamna “atitudini”?

*Ce influenteaza stigmatizarea si prejudecatile?

*De ce ne justificam comportamentul nostrum diferit fata de modalitatea in care judecam comportamentul altor oameni ?

*Atributele personalitatii ofera o modalitatea utila de a categorisi (clasifica) oamenii?

*De ce este importanta ingrijirea individualizata?

Introducere

In acest capitol exploram probabil unul dintre cele mai controversate concept ale psihologiei , idea de “sine” . Acesta este extreme de important in domeniile asistentei sociale si al asistentei medicale , deoarece ne confruntam des cu oameni pentru care idea de sine si respectul de sine au avut de suferit in urma unor boli , dizabilitati sau izolare sociala . In contextual muncii in asistenta sociala si asistenta medicala , trebuie sa fim atenti la modalitatile in care oamenii ne percep si la ceea ce influenteaza modalitatea in care noi ii percepem pe acestia . Solicitarile pe care le fac asupra noastra procesele de ingrijire pot duce la o revizuire a “eului” fiecaruia dintre noi . Incepem prin a stabili ce inseamna “eul” si cum ajungem sa dobandim o idee despre cine suntem .

Conceptul de sine (eul)

Toata lumea are o reprezentare mentala a sa , care se numeste concept de sine sau schema sinelui . Se pare ca a ne intreba cine sau ce suntem mai exact face parte din natura umana . Exista multe modalitati de a ne descrie : cum aratam , cum ne simtim in diverse situatii , cum ne purtam fata de altii , ce facem la munca , rolurile pe care le indeplinim in familie sau societate . La inceputul secolului XXI , oamenii par a fi obsedati de idea de a fi multumiti de ei insisi atat de mult incat petrec ani “la terapie” sau cauta sa-si modifice corpul prin chirurgie cosmetica . Societatile vestice contemporane pun mare accent pe corp : dimensiune , forme , complexitate , coafura si podoabe incluzand haine , bijuterii , piercinguri si tatuaje .

Dar ce ne spun cu adevarat aceste lucruri despre noi si despre cei din jur? Cum dobandim simtul de “sine” ?

Teoriile psihologice sunt dominate de credintele culturilor vestice care vad “eul” ca pe o entitate discrete si personala . In culturile vestice , valoarea unui individ este definita prin a avea o slujba buna , sa castige multi bani , sa aibe o casa frumoasa sau o masina scumpa . In contrast , unele culture pun emfaza pe natura sociabila a oamenilor , in care valoarea unui individ se calculeaza prin aportul pe care acesta il are in familie sau in comunitate . In unele culturi , indivizii pot fi mai respectati pentru pozitia de batranete/intelepciune pe care o ocupa in familie si in comunitatea locala . Dar in acest capitol ne concentram atentia asupra teoriilor psihologice vestice , care incearca sa explice cum sa ne intelegem pe noi insine . Apoi vom vedea cateva din influentele sociale asupra perceptiei noastre si a altora si modalitati in care construirea “eului” poate influenta sanatatea si bunastarea fiecaruia .

Lupa eului

Toti avem teorii legate de noi insine si probabil cei mai multi dintre noi banuim ca auto intelegerea se castiga prin introspectie sau reflexie interioara . Dar o explicatie timpurie a dezvoltarii conceptului de sine , care inca este acceptata , a fost oferita de Cooley in 1902 . El a propus notiunea de lupa eului . Conform acestuia , conceptul de sine se dezvolta prin interactiune sociala ; este o reflexie a modalitatii in care suntem priviti si in care ne raspunde societatea . De exemplu , alti oameni ne ofera etichete genul : aratos sau ambitios . Preluam aceste idei si le folosim in a ne legitima in relatia cu altii . Etichetele pozitive ne fac sa ne simtim bine si ne pot motiva in directii bune . Etichetele negative ne fac sa ne simtim rau si sa ne pierdem increderea in noi . Deasemenea , etichetele pe care le punem noi pot afecta conceptul de sine al celor din jur .

Cei mai multi dintre noi ne amintim etichetele care ni s-au pus in copilarie de catre parinti sau alte persoane . Acestea sunt folosite in mod curent pentru a diferentia fratii . In scenariul familiei (Capitolul 1) Ana a fost etichetata ca fiind muncitoare in timp ce fratele ei Jo a fost etichetat ca fiind lenes . Asemenea etichete pot reflecta sau nu adevarul , dar pot deveni profetii de auto implinire . Aceasta ne poate ajuta sa intelegem de ce Ana este nerabdatoare sa munceasca mult si sa aibe succes in studiile ei pentru a deveni asistenta medicala , in timp ce Jo nu a performat in scoala si acum este somer . Acest tip de explicatie sugereaza faptul ca ceea ce denumim in mod curent personalitate , nu este doar o mostenire genetica ci este in mare parte creata si modificata de interactiunea noastra cu cei din jur . Ganditi-va la etichetele care vi s-au pus in copilarie si la efectul pe care l-au avut acestea de-a lungul vietii .

Eul definit prin comparatie sociala

Leon Festinger, un psiholog social , a introdus teoria comparatiei sociale , care propune sa ne construim eul facand comparatii cu alti oameni importanti (Festinger 1954) . Faptul ca cineva are 1.80m este un

fapt , dar daca se considera inalt sau scund variaza in functie de cei cu care se compara . De exemplu se poate considera inalta daca este femeie , sau scund daca este barbat . Comparatia sociala descendenta (a te vedea mai bine decat pe altii)tinde sa creasca respectul de sine (sentimentul de valoare personala) si mentine senzatia de bunastare . De exemplu oamenii batrani sau cu diverse dizabilitati afirma deseori ca sunt altii in situatii mult mai grave . Asta pare sa-i ajute sa se simta mai bine in raport cu propria lor situatie .

Cand suntem tineri , tindem sa acceptam etichetele pe care ni le pun altii . Dar pe masura ce imbatranim , ne facem singuri comparatiile cu persoanele care sunt demne de luat in considerare din punctul nostru de vedere . Mare parte din conceptul de sine si din respectul de sine depinde de alegerea grupului de referinta (grupul de indivizi din care aspiram sa facem parte) . De aceea cei care obtin un loc la Universitatea din Poppleton , se pot considera ca fiind oameni de succes daca vin dintr-o familie in care nimeni nu a mai urmat cursuri universitare , sau se pot considera ratati daca provin dintr-o familie cu traditie in castigarea de burse Oxbridge .

George Kelly , un psiholog si psihoterapeut , a propus ca in timp ce noi crestem si invatam despre noi si despre lumea din jur este asemanator cu modalitatea in care oamenii de stiinta produc si testeaza teorii . Conform lui Kelly (1955) , organizam aceste cunostinte intr-o serie de dimensiuni (constructii personale) care definesc ideea de sine . Exemplele pot include “inteligent” , “atragator” , “extrovertit” , daca aceste lucruri sunt importante pentru noi . Ne pozitionam pe noi insine undeva pe o scara intre pozitiv si negativ in relatie cu fiecare . Pareri gresite despre noi pot duce la neliniste si alte probleme mentale , la fel cum se poate intampla cu pareri gresite despre corpul nostru .

EXEMPLU: Cand Ana era adolescenta , era disperata sa fie interesanta , atragatoare si dezinvolta , dar se cataloga negativ in comparatie cu grupul important pentru ea . Asta o facea sa fie destul de depresiva . Bazandu-se pe ideea lui Kelly , un terapeut ar lucra cu ea si ar indemna-o sa si concentreze atentia asupra calitatilor ei si ar incuraja-o sa incerce noi roluri care i-ar facilita comparatii pozitive cu altii .

Eu asa cum sunt(eul real)

Eu asa cum as vrea sa fiu(eul ideal)

Frate Cel mai bun prieten

Interesant(^)Plictisitor(x)

X ^ ^ ^

Atragator(^)Banal(x)

X ^ ^ ^

Extrovertit(^)Timid(x)

x ^ ^ ^

Figura 2.1 Tabelul repertoriului Anei

Crearea identitatii

Conform teoriei sociale (Tajfel 1982) identitatea unui individ trebuie sa balanseze nevoia de a fi asemanator cu grupul sau de referinta si nevoia sa de a fi unic , individual . Copiii devin extrem de constienti de nevoia unei identitati de grup si deseori le este frica sa se imbrace sau sa se comporte diferit de apropiatii lor , de frica victimizarii . Cand se apropie de adolescenta par rupti intre nevoia de a si asuma propria identitate si nevoia de a apartine grupului .Identitati de grup deosebite sau rebele pot aparea in aceasta perioada asociate cu stiluri diferite comportamentale si de a se imbraca . Mai tarziu noi identitati apar in relatiile de munca , relatiile parintesti , statut economic si de varsta , iar in timpul vietii lor , majoritatea oamenilor dezvolta cateva identitati diferite .

De curand , Ana si-a dezvoltat o noua identitate ca asistenta . Impreuna cu aceasta , vine o uniforma , o anumita conduita si un set de asteptari din partea societatii . Dar cand isi termina tura si iese in oras cu prietenii , ea va aborda o identitate diferita .

Identitatile pe care le oferim altora , bazare pe presupunerile pe care le facem in legatura cu ei , sunt deseori respinse de acestia . De exemplu , un batran de 80 de ani se poate referi la alt batran de 80 de ani cu sintagma “saracul de el” , deoarece ei au tendinta de a se distanta mental de ideea de batranete .Asfel , multi batrani refuza sa intre in cluburi de batrani , de pensionari . Devine clar faptul ca in multe circumstante oamenii nu se vad pe ei insisi asa cum ii vad cei din jur . E gresit sa presupunem ca indivizii au atribute(calitati sau defecte) asemanatoare , sau au ceva in comun unul cu celalalt, doar pentru ca apartin unei anumite paturi sociale , grupe de varsta , sau oricarui alt tip de grup .

Identitatea narativa

De curand , in psihologie , atentia a fost focalizata asupra a ceea ce numim `eul narativ` . Conform acestuia , identitatile noastre sunt povestile pe care le spunem . Toti avem o poveste a vietii unica care cuprinde trecutul , prezentul si viitorul . Povestea reprezinta harta naostra , destinatia si scopul in viata . Ne defineste ca entitate unica si ne distinge de altii . Povestea ar putea sa nu fie complet faptica , deoarece asa cum explica Murray(2003) , construim o poveste care are sens in contextul experientei noastre de viata . Povestea ofera un fel de continuitate in timp si ne ajuta sa ne justificam actiunile si existenta . Evenimente majore , incluzand boli cronice , dizabilitati sau pierderi cauzeaza rupturi biografice si astfel pericliteaza existenta simtului de sine (Radley 1994 ; a se vedea de asemenea capitolul 3) Frank (1995) , a spus ca orice poveste are nevoie de un ascultator ; de aceea eul narativ are nevoie sa fie ascultat , nu judecat . Sa ascultam pe cineva cum povesteste despre boala acestuia ne spune multe despre cum se vede acesta in contextul bolii si al vietii lor si ne ajuta sa-i vedem ca indivizi . Le da o identitate unica cu care altii , inclusiv profesionistii , se pot identifica . (vedeti capitolul 3)

Respectul de sine

Respectul de sine reflecta o evaluare critica a valorii sinelui si este o valoare centrala a bunastarii psihice. Situatiile difera foarte mult in functie de zona psihologiei din care sunt luate , desi explicatiile diferite nu se exclud una pe cealalta . De exemplu , conform unei teorii de crestere personala , respectul de sine reflecta discrepanta dintre eul ideal si cel care exista in realitate (cu cat discrepanta este mai mare cu

atat respectul de sine e mai mic) . Un psiholog psihodinamic poate vedea respectul de sine ca pe un rezultat al tipului si puterii relatiilor formate la inceputul vietii . Dovezile aparute in urma cercetarilor , sustin ideea ca exista elemente stabile ale respectului de sine care sunt formate la inceputul vietii , experientele din timpul vietii pot duce la cresterea sau la scaderea respectului de sine .(Rubin si Hewstone 1998)

Conform teroriei invatarii sociale a lui Bandura (Bandura 1997a , capitolul 5) ,respectul de sine vine din increderea pe care o are un individ de a atinge teluri importante . Acesta este in general rezultatul incercarilor cuiva , dar poate fi si consecinta unui efort colectiv , depinde de normele culturale (Abrams si Hogg 2004) . Eficacitatea personala poate fi un determinant mai important al respectului de sine in societatile vestice care pun accent pe efort individual si realizare personala . Mergand pe teoria comparatiei sociale (Festinger 1954) ,respectul de sine ne este influentat de nivelul la care ne sunt apreciate convingerile si comportamentul de catre cei care conteaza din jurul nostru . Aceasta se defineste adesea ca `norma sociala`(capitolul 9).

Feedback-ul asupra valorii de sine incepe la nastere si este extrem deimportant in perioada de formare . De aceea experientele din copilarie petrecute in familie si in grupuri adiacente sunt extrem de importante (capitolul 3) . Schimbarile din viata adulta , mai ales cele care implica schimbari de munca sau legate de rolul in familie , sunt influente importante asupra respectului de sine . Ranile sau modificarile corpului pot de asemenea sa aibe influente pozitive sau negative asupra respectului de sine , asa cum este evidentiat de entuziasmul manifestat catre schimbarile cosmetice .

Imaginea corporala

Corpurile noastre sunt determinanti importanti ai respectului de sine si ai identitatii noastre . Corpurile au anumite atribute unice care raman relativ stabile in timp si dupa care oamenii ne recunosc . Corpul se schimba odata cu varsta si cu experientele de viata . Munca in domeniul sanatatii sau al asistentei sociale ne pune fata in fata cu oameni care trebuie sa se impace nu numai cu schimbarile vietii dar si cu schimbarile corpurilor lor . Unele dintre acestea sunt rezultatele accidentelor , bolilor sau al interventiilor chirurgicale . Alte schimbari sunt mai de durata si se datoreaza bolilor degenarative asa cum e artrita reumatica sau boli cronice ale inimii , cele cauzate de expunerea la medii toxice sau procese de imbatranire care inlud andropauza si menopauza . Toate tipurile de schimbari ale corpurilor pot aduce cu ele nevoia de schimbare a conceptului de sine si pot pune la incercare identitatea unui individ .

Imaginea corporala este descrisa ca avand 3 componente : realitatea corporala , idealul corporal si prezentarea corporala .

Realitatea Corporala

Realitatea corporala se refera la structura fizica a corpului , daca un individ este inalt sau scund , gras sau slab alb sau negru . Aspectele de baza ale realitatii corporale cum ar fi culoarea ochilor sau a parului , inaltimea si forma corpului , sunt factori determinati genetic . Anumite aspecte isi schimba structura corpului in timp din copilarie la batranete , desi cele mai multe persoane sunt relativ constante in infatisarea corporala pe parcursul vietii . Schimbari bruste pot fi provocate intentionat sau pot aparea in urma accidentelor sau a bolilor .

Corpul ideal

Corpul ideal face parte din simtul de sine al fiecarui individ . Acesta este cel mai probabil specific genului si varstei si este influentat de normele sociale care definesc formele si dimensiunile corecte . Revistele si alte mijloace media ofera multe informatii legate de forma corecta a corpului , dimensiunea si culoarea , de exemplu indemnand femeile sa fie slabe , bronzate si cu sanii mari . O scurta privire aruncata asupra istoriei modei poate arata cum idealul masculin si feminin s-a modificat in timp . Exista de asemenea si variatii culturale care influenteaza dezirabilitatea cuiva . Discrepantele dintre realitatea corporala si corpul ideal duc la probleme serioase gen anorexie .

Prietena Anei , Claire , se considera a fi grasa in comparatie cu eul ei ideal , cand ea de fapt are o greutate normala in comparatie cu normele populare . Asta o duce la continuarea dietelor in incercarea de a slabi si mai mult . Mananca destul de mult dar a inceput sa isi faca singura greata si sa ia laxative in incercarea de a-si mentine greutatea sub control . Ana crede ca ar putea avea bulimie si o indeamna pe Claire sa ceara ajutorul consilierului scolii .

Efectul imaginii corporale asupra respectului de sine este influentat de rolurile care sunt importante pentru fiecare individ . De exemplu o cicatrice suferita in urma unei mastectomii poate avea urmari nefaste asupra respectului de sine in rolul de iubita , dar nu va avea nici o importanta in rolul de avocat.

Prezentarea corporala

Prezentarea corporala include modalitatile in care corpul se misca si functioneaza in situatii sociale , incluzand gesturile si actiunile fizice . Unele raspunsuri native gen zambetul sau rasul atunci cand suntem fericiti sunt impartasite de toti oamenii . Alte raspunsuri dobandite cum ar fi datul din mana , datul din cap sau facutul cu ochiul inseamna lucruri diferite pentru grupuri culturale diferite . Oamenii dobandesc multe din aceste gesturi in timpul copilariei prin procesul de socializare si utilizare a lor in modalitati inconstiente . Defapt ne putem simti foarte ciudat daca incercam sa ne cenzuram unele obiceiuri native sau dobandite .

Fiecare cultura are propriile ei norme de prezentare corporala .Ceea ce este acceptabil in anumite culturi , este total de neconceput in altele . Unele sunt destul de subtile si greu de invatat . Este foarte

usor de observat daca oamenii se comporta diferit decat se asteapta de la ei , sau se poarta nefiresc lor , si ii pot face pe altii sa se simta destul de jenati . In societati multi-etnice , care au un nivel inalt de emigrare , acest lucru poate duce la unele neintelegeri .

Unii oameni nu-si pot controla miscarile . Daca sunt interpretate ca neacceptate din punct de vedere social , poate cauza ofensa , intimidare , neintelegere sau poate fi ridicol . De exemplu cineva care sufera de Parkinson poate avea foarte putina miscare faciala , si pentru altii asta poate indica dezinteres fata de ceea ce se intampla in jurul lor . Oamenii cu paralizie cerebrala erau ridiculizati pantru ca nu-si puteau controla miscarile corporale . Sa ai un corp care nu se conformeaza normelor culturale si sociale poate duce la daune psihologice .

Stigma

Goffman(1963) a introdus conceptul de stigma pentru a se referi la caracteristici vizibile ce disting un individ sau un grup . Conceptul este important in psihologie deoarece stigmele duc la perceptii si comportamente negative din partea altora , proces denumit stigmatizare . Goffman descrie trei tipuri de stigma care sunt in stransa legatura cu trei tipuri de imagine corporala .

1) Deviatii fizice care pot fi interpretate ca deformari sau desfigurari 2) Infatisare caracteristici sau comportamente care violeaza valorile sociale sau culturale , la care

Goffman se refera cu termenul de stigma morala 3) Adoptarea insignelor , hainelor si a altor podoabe care sunt folosite pentru a arata apartenenta

la un anumit grup , pe care Goffman le descrie ca stigma tribala

Stigma fizica se refera la modificari ale corpului sau a functiilor corporale . Desfigurarea faciala este o stigma extrem de importanta . Parintii sunt adesea extrem de ingrijorati de infatisarea copilului cu buza despicata si in consecinta se pot atasa foarte greu de copil . Vederea unui copil care a fost tratat cu succes poate fi extrem de incurajator pentru parinti , intr-un stadiu incipient . Cercetarile sugereaza faptul ca frica de consecintele sociale ce urmeaza desfigurarilor faciale este bine intemeiata .

Huston si Bull(1994) au avut o serie de studii care presupuneau marcarea fetei unui individ normal cu un semn de forma unei pete . Individul stigmatizat se aseza intr-un vagon de tren in timp ce un observator nota reactile comportamentale ale altor pasageri . Au descoperit ca autinci cand subiectul statea cu partea marcata a fetei catre locul liber de langa ei , oamenii aveau tendinta de a nu se aseza pe acel loc pana cand toate locurile din vagon nu erau ocupate .

Experimente mai recente ale lui Coull(2003) au evidentiat experiente personale si mai urate din viata pacientilor arsi . Aparent oamenii cu diferente corporale dobandite sau native au dreptate sa se teama de a fi ignorati sau evitati . De aceea , profesionistii trebuie sa stie cum sa i ajute sa treaca peste aceste situatii . Recenzii utile ale acestor situatii , impreuna cu sfaturi pentru profesionisti in directia ajutarii adolescentilor si adultilor cu desfigurari sunt oferite de Newell(2002a , 2002b) si Roumsey si Harcourt(2004) . Invatarea abilitatilor sociale pentru a ajuta oamenii care se tem de societate sau cu

desfigurari pare sa aiba beneficii . Transplanturile faciale pot oferi speranta celor cu cele mai groaznice desfigurari faciale . Dar receptorii care cel mai probabil vor beneficia cosmetic e foarte probabil sa se afle printre aceia care sunt cei mai vulnerabili psihologic si cel mai slab echipati sa se descurce cu incertitudinile operatiei . (Rumsey 2004)

Unele aspecte ale infatisarii sunt considerate condemnabile intr o anumita cultura la un anumit moment dat . Anumite caracteristici fizice pot fi privite ca stigmatizante . De exemplu copiii obezi sunt tachinati adesea ca fiind lenesi sau neindemanatici de colegii lor . Anumite comportamente pot fi privite ca stiga morala . De exemplu , fumatul a ajuns sa fie privit de unii ca inacceptabil . Dezbaterea despre daca fumatorii ar trebui sa li se ofere operatii pe cord poate ilustra atitudinea stigmatizatoare a medicilor .

Purtarea anumitor podoabe cum ar fi umele palarii sau voaluri purtate de femeile musulmane sunt forme de stigmatizare in societati non-islamice . Este important sa respectam si sa ne acomodam cu dorintele indivizilor cat mai mult posibil . De exempu nu ne asteptam in mod normal ca femeile maritate sa-si scoata verigheta inainte de operatii .