lecat-am noua din Vaslui,Si cu sergentul, zece,Si nu-i era, zau, nimanuin piept inima rece.Voiosi ca soimul cel usorCe zboara de pe munte,Aveam chiar pene la picior,S-aveam si pene-n frunte.Toti dorobanti, toti caciulari,Romni de vita veche,Purtnd opinci, suman, itariSi cusma pe-o ureche.Ne dase nume de CurcaniUn htru bun de glume,Noi am schimbat lnga BalcaniPorecla n renume!Din cmp, de-acasa, de la plugPlecat-am asta-varaCa sa scapam de turci, de jugSarmana, scumpa tara.Asa ne spuse-n graiul sauSergentul Matraguna,Si noi ne-am dus cu Dumnezeu,Ne-am dus cu voie buna.Oricine-n cale ne-ntlneaCntnd n gura mare,Statea pe loc, s-ademeneaCuprins de admirare;Apoi n treacat ne-ntrebaDe mergem la vro nunta?Noi raspundeam n hohot: "Ba,Zburam la lupta crunta!""Cu zile mergeti, dragii mei,Si sa veniti cu zile!"Ziceau atunci batrni, femei,Si preoti, si copile;Dar cel sergent far' de mustetiRacnea: "Sa n-aveti teama,Romnul are sapte vietin pieptu-i de arama!"Ah! cui ar fi trecut prin gndS-ar fi crezut vrodataCa multi lipsi-vor n curndDin mndra noastra ceata!Priviti! Din noua cti eram,Si cu sergentul, zece,Ramas-am singur eu... si amn piept inima rece!Crud e cnd intra prin stejariNaprasnica secure,De-abate toti copacii mariDin falnica padure!Dar vai de-a lumii neagra steaCnd moartea nemiloasaCa-n codru viu patrunde-n eaSi cnd securea-i coasa!Copii! aduceti un ulciorDe apa de sub stnca,Sa sting pojarul meu de dorSi jalea mea adnca.Ah! ochii-mi sunt plini de scnteiSi mult cumplit ma doareCnd ma gndesc la fratii mei,Cu toti pieriti n floare.Cobuz ciobanu-n CalafatCnta voios din fluier,Iar noi jucam hora din sat,Rznd de-a bombei suier.Deodat-o schija de obuzTrasnind... mnca-o-ar focul!Reteaza capul lui CobuzS-astfel ne curma jocul.Trei zile-n urma am razbitPrin Dunarea umflata,Si nu departe-am tabartDe Plevna blestemata.n fata noastra se-naltaA Grivitei reduta,Balaur crunt ce-amenintaCu gheara-i nevazuta.Dar si noi nca o pndeamCum se pndeste-o fiaraSi tot chiteam si ne gndeamCum sa ne cada-n gheara?Din zori n zori si turci si noiZvrleam n aer plumbiiCum zvrli graunti de papusoiCa sa hranesti porumbii.Si tunuri sute bubuiau...Se clatina pamntul!Si mii de bombe vjiauTrecnd n zbor ca vntul.Sedea ascuns turcu-n ocolCa ursu-n vizunie.Pe cnd trageam noi tot n gol,El tot n carne vie...Tintes era dibaci tunar,Caci toate-a lui ghiuleleLoveau turcescul furnicar,Ducnd moartea cu ele.Dar ntr-o zi veni din fortUn glonte, numai unul,Si bietul Tintes cazu mort,mbratisndu-si tunul.Pe-o noapte oarba, Bran si VladErau n sentinele.Fierbea vazduhul ca un iadDe bombe, de srapnele.n zori gasit-am pe-amndoiTaiati de iatagane,Alature c-un moviloiDe lesuri musulmane.Sarmanii! bine s-au luptatCu litfa cea pagnaSi chiar murind ei n-au lasatSa cada-arma din mna.Dar ce folos, ceata scadea!S-acuma ramaseseCinci numai, cinci flacai din ea,Si cu sergentul, sese!...Veni si ziua de asalt,Cea zi de snge uda!Parea tot omul mai naltFata cu moartea cruda.Sergentul nostru, pui de zmeu,Ne zise-aste cuvinte:"Ct n-om fi morti, voi cinci si eu,Copii, tot nainte!"Facnd trei cruci, noi am raspuns:"Amin! si Doamne-ajuta!"Apoi la fuga am mpunsSpre-a turcilor reduta.Alelei! Doamne, cum zburauVoinicii toti cu mine!Si cum la santuri alergauCu scari si cu fasine!Iata-ne-ajunsi!... nca un pas."Ura!-nainte, ura!..."Dar multi ramn fara de glas.Le-nchide moartea gura!Reduta-n noi repede-un focCt nu-1 ncape gndul.