„PECETLUIREA” („SIGILIONUL”)

SFÂNTULUI SINOD DE LA 1583

Posted by traditiaortodoxa pe iunie 27, 2007

(sau cea mai cunoscută anatemă dată asupra

noului calendar)

La anul 1583 Papa Grigorie XIII al Romei,

schimbând calendarul iulian, a făcut

numeroase presiuni asupra Patriarhului

Constantinopolului din acea vreme – Ieremia

al II-lea (1572-1579, 1580-1584, 1587-1595),

pentru a-l face să urmeze inovarea

calendaristică apuseană. Patriarhul în

repetate rânduri l-a refuzat şi pentru a pune

capăt presiunilor, a convocat un sinod în

acelaşi an la Constantinopol, unde au luat

parte alături de el şi Patriarhul Silvestru al

Alexandriei, Patriarhul Sofronie al

Ierusalimului şi mulţi alţii. Acest sinod numit

„Pecetluire”, trimis către toate bisericile

ortodoxe locale, arată principalele erezii

papale şi le declară ca fiind în afara Bisericii

Ortodoxe prin anatemizarea celor care le

cred şi le practică. Iată întregul text al

„Pecetluirii”:

Către toţi creştinii adevăraţi, mădulare ale

Sfintei, Catholicesti [Universale] şi

Apostoleşti Biserici de Răsărit a lui Hristos

din Constantinopol şi din tot locul, har, pace

şi milă vouă de la Atotputernicul Dumnezeu.

Nici un pic de tulburare nu a făcut în

Corabia din vechime furtuna care s-a ridicat

din adâncuri. Şi dacă Domnul Dumnezeu,

amintit de Noe, nu ar fi binevoit a potoli

apele, nu ar fi fost nici o şansă de salvare a

ei. În acelaşi chip şi împotriva Corabiei

Bisericii Ortodoxe, ereticii au ridicat un

război neîndurător, şi noi am socotit a fi voia

lui Dumnezeu de a lăsa urmaşilor prezentul

tom împotriva lor, aşa încât hotărârile cele

scrise aici să fie fără doar şi poate în

apărarea Ortodoxiei noastre. Dar pentru ca

documentul să nu fie prea împovărător

(greoi) pentru oamenii simpli, am hotărât a-l

pune în opt capete lesnicioase, după cum

urmează:

Din Vechea Romă au venit anumiţi oameni

care au învăţat acolo să gândească latineşte.

Dar cel mai rău lucru e că înainte au fost

bizantini, născuţi şi crescuţi prin părţile

noastre; dar nu numai că şi-au schimbat

credinţa, dar au şi ridicat război Ortodoxiei

şi adevăratelor dogme ale Bisericii de

Răsărit şi s-au răzvrătit împotriva lui Hristos

Însuşi, împotriva dumnezeieştilor Apostoli şi

Sfintelor Sinoade ale Sfinţilor Părinţi care ni

le-au lăsat. Drept pentru care i-am tăiat ca

nişte mădulare putrede şi

HOTĂRÎM

I. Orişicine nu ar mărturisi cu inima şi cu

gura că este mădular al Bisericii de Răsărit

botezat ortodox şi că Sfântul Duh purcede

numai de la Tatăl fiinţial şi ipostatic, aşa cum

Hristos spune în Evanghelie, ci Duhul

purcede de la Tatăl şi de la Fiul în acelaşi

timp, unul ca acesta să fie lepădat afară de

Biserică şi să fie anatema.

II. Orişicine nu ar mărturisi că în taina

Sfintei Liturghii, laicii trebuie să se

împărtăşească odată cu cele două sfinte

părţi, a Preasfântului Trup şi a Preasfântului

Sânge, ci să spună că este de ajuns a primi

numai trupul pentru că sângele este inclus,

chiar dacă Hristos le-a sfinţit separat şi le-a

dăruit fiecăruia din Apostoli, unul ca acesta

să fie anatema.

III. Orişicine ar spune că Domnul nostru

Iisus Hristos la Cina cea de Taină a folosit

azime ca şi evreii şi nu pâine dospită, unul ca

acesta să fie departe de noi şi sub anatemă

ca unul ce gândeşte ca un evreu şi vrea să

introducă doctrina lui Apolinarie şi a

armenilor în Biserica lui Hristos, cu a Cărui

încuviinţare îl dăm de două ori anatemei.

IV. Orişicine ar spune că atunci când Hristos

Dumnezeu va veni să judece lumea, El nu va

veni să judece sufletele împreună cu

trupurile, ci numai să hotărască asupra

trupurilor, să fie anatema.

V. Orişicine ar spune că atunci când mor,

sufletele creştinilor care s-au pocăit în

această viaţă dar nu şi-au câştigat mântuirea

merg în Purgatoriu – care este un basm

grecesc – unde focul şi chinurile îi purifică, şi

ei cred că nu sunt chinuri veşnice – aşa cum

credea blestematul Origen – şi dau din

această pricină slobozire păcatelor, pe unii

ca aceştia îi dăm anatemei.

VI. Orişicine ar spune că Papa e capul

Bisericii şi nu Hristos Dumnezeu, şi că Papa

are autoritatea de a trimite în Rai prin

scrisorile sale, şi că poate ierta păcatele prin

plata indulgenţelor, unul ca acesta să fie

anatema.

VII. Orişicine nu ar urma hotărârile Bisericii

statuate în cele Şapte Soboare Ecumenice şi

Sfintele Paşti socotite pentru a le urma, ci

vrea să urmeze noua invenţie a pascaliei

şi a noului calendar al astronomilor atei

papişti, şi vor să răstălmăcească şi să

distrugă dogmele şi tradiţia Bisericii care noi

le-am moştenit de la Sfinţii Părinţi, anatema

unora ca aceştia şi să fie îndepărtaţi de

Biserică şi de împărtăşirea credinţei.

VIII. Rugăm pe toţi binecredincioşii

ortodocşi: rămâneţi în credinţa strămoşească

ce-aţi învăţat-o până acum, în care v-aţi

născut şi crescut, şi când vremurile o vor

cere, vărsaţi-vă sângele pentru a păstra

credinţa moştenită de Sfinţii Părinţi. Luaţi

aminte la cele scrise mai înainte şi credeţi că

Hristos vă va ajuta să le împliniţi. Fie ca

umila noastră binecuvântare să fie cu voi cu

toţi. Amin.

Semnăturile ierarhilor:

† Ieremia al Constantinopolului

† Silvestru al Alexandriei

† Sofronie al Ierusalimului

dimpreună cu tot soborul episcopilor

prezenţi în Sfântul Sinod

Anul 1583 de la naşterea Domnului,

indictionul 12, 20 noiembrie.

„Pecetluirea” a fost găsită în manuscris în

Codexul 772 din biblioteca Mănăstirii Sf.

Pantelimon şi în mss. Codex 285 în chilia

“Imnul Acatist” din Schitul Kapsocalivia din

Sfântul Munte Athos. În România a fost

pentru prima dată publicat la Bucureşti în

anul 1881 în revista “Biserica Ortodoxă

Română” nr.12, de arhimandritul rus Porfirie

Uspenski, care l-a copiat dintr-un manuscris

al bibliotecii Mănăstirii Sinai.