ethos 3 I 2014 23

Majoritatea dintre noi cunoaștem istoria convertirii lui Saul, care

a devenit Pavel. Saul era un fariseu loial legii, care îi persecuta pe creștini, crezând că astfel este pe placul lui Dumnezeu. El încerca să distrugă bise-rica, mergea din casă în casă, îi târa pe bărbați și femei din locuințele lor și îi arunca în închisoare. El a fost de față când Ștefan a fost omorât cu pietre și s-a bucurat de moartea lui.

Acum, pe drumul spre Damasc, În-suși Isus cel înviat i se pune în drum și i se face cunoscut. O lumină strălu-citoare din cer l-a luminat și el a căzut la pământ.

Ce groază trebuie să fi fost pentru fariseu să își dea seama că Îl persecuta pe Însuși Dumnezeul căruia credea că Îi slujește! Timp de trei zile a fost orb și a trebuit să fi e luat de mână ca un copil și dus în cetate.

Așa rapid pot evolua lucrurile. Unul se consideră sigur pe propria putere, pe propriul drum și, într-un moment, totul se schimbă. Poate un infarct, poate un accident cu mașina sau o nenorocire pune capăt tuturor visurilor înfumurate.

Dacă Dumnezeu îți dă atunci încă o dată ocazia de a te pocăi și a te întoarce de pe calea ta, atunci acest lucru nu

ca să-şi capete iarăşi vederea.” „Doamne”, a răspuns Anania, „am auzit de la mulţi despre toate relele pe care le-a făcut omul acesta sfi nţilor Tăi în Ierusalim; ba şi aici are puteri din partea preoţilor celor mai de seamă, ca să lege pe toţi care cheamă Numele Tău.” Dar Domnul i-a zis: „Du-te, căci el este un vas pe care l-am ales, ca să ducă Numele Meu înaintea Neamurilor, înaintea împăraţilor şi înaintea fi ilor lui Israel; şi îi voi arăta tot ce trebuie să sufere pentru Numele Meu.” Anania a plecat; şi, după ce a intrat în casă, a pus mâinile peste Saul şi a zis: „Frate Saule, Domnul Isus, care ţi S-a arătat pe drumul pe care veneai, m-a trimis ca să capeţi vederea şi să te umpli de Duhul Sfânt.” Chiar în clipa aceea, au căzut de pe ochii lui un fel de solzi şi el şi-a căpătat iarăşi vederea. Apoi s-a sculat şi a fost botezat. După ce a mâncat, a prins iarăşi putere.“

Acest text biblic ne răspunde la multe întrebări.

Pe de o parte, devine clar că Domnul vede tot, orice om, orice situație și El are un plan. Că El nu pierde niciodată controlul asupra a ceea ce se întâmplă. El îl vede pe Saul care spumegă de furie, care este orbit și Îi arată îndurarea Sa.

El vede necazul bisericii persecutate și se pune în drumul lui Saul.

Și El îl vede pe Anania care pare că

înseamnă nimic altceva decât har. Dar nimeni nu ar trebui să se joace cu acesta. Poate Dumnezeu ți S-a pus de mai multe ori în drum, ți-a arătat dragostea Sa și te-a chemat în părtășia Sa și tu L-ai respins. Atunci gândește-te: nu te poți juca cu harul! Dumnezeu nu te cheamă la nesfârșit. Există un prea târziu!

Saul a experimentat acest har. Ce a trăit în cele trei zile cât a fost orb, nu știm. Dar trebuie să fi fost o convertire radicală, o zdrobire a propriei puteri. Doar așa se poate explica ce s-a în tâm-plat.

Domnul avea un plan cu viața lui Saul. El trebuia să devină un bărbat care să construiască biserica lui Isus, nu să o distrugă.

Dumnezeu intervine

Citim în Faptele Apostolilor 9, versetele 10 – 19: „În Damasc era un ucenic, numit Anania. Domnul i-a zis într-o vedenie: „Anania!” „Iată-mă Doamne”, a răspuns el. Şi Domnul i-a zis: „Scoală-te, du-te pe uliţa care se cheamă „Dreaptă” şi caută în casa lui Iuda pe unul zis Saul, un om din Tars. Căci iată, el se roagă şi a văzut în vedenie pe un om, numit Anania, in-trând la el şi punându-şi mâinile peste el,

Pavel – o unealtă aleasă

24 ethos 3 I 2014

era obișnuit să audă vocea Domnului și să asculte și îl folosește.

În viață ne găsim mereu în situații în care ne gândim că Domnul este tare departe de noi. Atunci se cuibărește îndoiala în gândurile noastre: de ce Domnul nu ne dă nicio cale de ieșire? De ce suferința continuă? De ce Dumnezeu nu intervine? Îi sunt indiferent?

Nu, niciodată! Dumnezeu vede!În textul nostru vedem că Dumnezeu

are totul, în orice moment, sub control.El îi iese înainte lui Pavel pe drumul

spre Damasc, după ce fusese multă suferință și persecuție printre creștini. Domnul nu a intervenit imediat.

De ce? Nu știm.Putem ști următorul lucru: dacă

Îi aparții Domnului, El nu te lasă niciodată singur, chiar dacă tu nu simți asta. Chiar dacă zilele tale sunt încărcate de suferință.

„Eu sunt cu voi în toate zilele...“, această promisiune este valabilă și pentru tine! Dumnezeu acționează, dar acționează în felul Său și la vremea Sa.

Vreau să le amintesc mereu celor care se îndoiesc: gândurile lui Dumnezeu sunt mai înalte decât ale noastre și căile Sale pentru noi sunt mai bune decât am putea să ne imaginăm noi vreodată. Rămâi statornic în credință, încre de-te în Dumnezeu și vei vedea că El este

era doar cald, era fierbinte. O bucată de lemn incandescent în mijlocul unei lumi reci, lipsite de Dumnezeu. El a devenit o unealtă aleasă a lui Dumnezeu, pentru a le vesti evreilor și păgânilor Evanghelia și a-i învăța pe credincioși căile lui Dum nezeu.

Epistolele pe care le-a scris sub că-lă uzirea Duhului Sfânt au slujit și slujesc copiilor lui Dumnezeu din toate vremurile pentru a duce o viață plăcută lui Dumnezeu.

Colegii de călătorie ai lui Saul au avut o cu totul altă experiență. Și ei au văzut lumina, și ei au auzit o voce, dar nu L-au văzut pe DOMNUL! Nu s-a ajuns la pocăință, la o viață nouă în credință. Erau pe drum de mai multe zile cu Saul și urmăreau aceleași țeluri. Această comunitate a lor s-a destrămat inevitabil când Saul a avut această întâlnire minunată cu Hristos! Doar până la Damasc au rămas împreună tovarășii de călătorie, apoi au dispărut din orizontul nostru.

Ospățul de nuntă

Poate că și tu ești foarte aproape de o viață cu Dumnezeu. Mergi la biserică, a uzi Cuvântul lui Dumnezeu, citești cărți evlavioase, dar încă nu ai avut

aju torul tău, protecția și puterea ta. La să-te surprins de ce vrea El să facă în viața ta. Slăvește-L cu încrederea ta și vei trăi ajutorul Lui.

Lemn incandescent sau cărbune stins?

Pavel era pe drum spre Damasc cu inten-ția de a semăna sânge și lacrimi. În zelul său greșit orientat pentru Dumnezeu, vedem ceva din personalitatea lui. El era opusul unui participant inactiv, plictisitor, neimplicat, indiferent. Pavel era un om dedicat. Dumnezeu vrea să folosească astfel de oameni. Dar pentru aceasta ei trebuie, mai întâi, sfărâmați de El. Trebuie să aibă loc schimbul de domnie. Acest lucru s-a întâmplat în cazul lui Pavel.

Împărăția lui Dumnezeu nu poate fi construită cu oameni căldicei, indolenți și șovăitori.

În Apocalipsa, în scrisoarea că-tre biserica din Laodiceea, citim aver-tismentul serios:

„Ştiu faptele tale: că nu eşti nici rece, nici în clocot. O, dacă ai fi rece sau în clocot! Dar, fiindcă eşti căldicel, nici rece, nici în clocot, am să te vărs din gura Mea“ (Apocalipsa 3,15-16).

Pavel cel chemat de Dumnezeu nu

ethos 3 I 2014 25

o în toarcere veritabilă. Aproape de mântuire, dar nu sufi cient de aproape. Aceasta este o tragedie, căci atunci nu ești invitat la ospățul ceresc de nuntă.

Isus a spus într-o parabolă că Îm-părăția lui Dumnezeu seamănă cu un împărat care organizează nunta fi ului său. El și-a trimis robii să invite musafi rii la nuntă.

Mulți au disprețuit invitația și au rămas departe. Alții au venit și s-au așe-zat la masă. Însă când ospățul începuse deja, unul a vrut să intre așa cum era – fără veșmânt de nuntă. Plin de mizeria străzii vieții lui. Asta înseamnă că voia să stea drept înaintea lui Dumnezeu cu propria îndreptățire. Credea că este sufi cient de bun și nu avea nevoie de haina dreptății lui Hristos.

Însă atunci, împăratul, Dumnezeul cel sfânt, i-a vorbit:

„Prietene”, i-a zis el, „cum ai intrat aici fără să ai haină de nuntă?” Omul acela a amuţit. Atunci împăratul a zis slujitorilor săi: „Legaţi-i mâinile şi picioarele şi luaţi-l şi aruncaţi-l în întunericul de afară; acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor“ (Matei 22, 12-13).

Dacă nu ai avut o întoarcere adevărată, dacă nu ți-ai adus păcatele la cruce și nu ai primit iertarea, în ora morții tale îți va lipsi veșmântul dreptății care îți deschide cerul! Vei fi aruncat în cel mai

adânc întuneric, din care nu mai există întoarcere. Ești conștient de aceasta?

Dacă te gândești că ai putea sta înaintea lui Dumnezeu așa cum ești, atunci te înșeli amarnic.

Cuvântul lui Dumnezeu spune clar: „Nu este niciun om neprihănit, niciunul măcar. Toţi s-au abătut şi au ajuns nişte netrebnici. Nu este niciunul care să facă binele, niciunul măcar. Căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu. Şi sunt socotiţi neprihăniţi, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus“ (Romani 3,10, 12, 23-24).

De aceea, dacă încă nu ai făcut acest lucru, vino la cruce, mărturisește-I Domnului vina ta! Primește iertarea, un veșmânt de nuntă, și urmează-L pe Isus. Atunci și tu vei avea un loc în cer. Nu mai amâna decizia. Cine știe dacă mâine mai ai timp pentru asta?

O unealtă folositoare

După ce Domnul Isus i-a ieșit în întâm-pinare lui Saul pe drumul către Damasc, Anania, un ucenic, primește de la Dom-nul sarcina de a-l vizita pe Saul.

„Întreabă în casa lui Iuda de un bărbat cu numele Saul din Tars. Căci iată, el se roagă...“

Oamenii care se roagă provoacă intervenția lui Dumnezeu. Ascultarea de Dumnezeu și vorbirea cu El sunt semnul părtășiei, premisa pentru slujirea în Împărăția lui Dumnezeu. Fără rugăciune nu există împuternicire.

„Iată, omul se roagă“, îi spune Domnul lui Anania, vrând astfel să îi demonteze acestuia prejudecățile.

Însă Anania are îndoieli, îndoieli mari! Acest lucru este de înțeles prin prisma suferinței pe care o provocase Saul printre creștini. Și acum Anania crede că trebuie să Îi atragă atenția lui Dumnezeu asupra acestui lucru. El spune prin asta, că Dumnezeu face o greșeală. Că a ales omul greșit pentru slujire.

Aici, în tr-un mod evident, Anania con fundă rolurile.

Nu facem și noi asta uneori? Nu credem că trebuie să Îl ajutăm pe Dumnezeu în direcția bună? Că trebuie să Îi explicăm cum trebuie să decurgă lucrurile în viața noastră?

Dar Dumnezeu este suveran în acțiunile Sale. Nu trebuie să dea nimănui socoteală despre ceea ce face. Așa l-a ales pe Pavel, ca să ducă Evanghelia păgânilor, împăraților și poporului Israel. Pavel, o unealtă aleasă a lui Dumnezeu!

O unealtă nu lucrează singură, ci este

Singura atitudine potrivită față de un Dumnezeu bun și plin de îndurare,

care ne-a eliberat de vina păcatelor noastre, este recunoștința.

»

Pavel cel chemat de Dumnezeu nu era doar cald, era � erbinte. O bucată de lemn incandescent în mijlocul

unei lumi reci, lipsite de Dumnezeu.

«»

folosită de cineva. Este utilizată pentru a obține ce se dorește.

Un ciocan nu lovește singur cuiele. Un ciocan este o unealtă aleasă pentru un tâmplar, ca să bată cuie. Aici putem înțelege lucrul care este o taină pentru mulți oameni: împuternicirea ucenicilor lui Isus!

Cea mai genială înzestrare și deșteptăciune sunt absolut inutile, dacă DOMNUL nu folosește capacitățile noastre. Cel mai frumos ciocan este inutil, nefolositor, dacă nu îl pune nimeni la lucru! Exact așa și noi, ca ucenici, suntem neroditori, dacă ne bazăm pe capacitățile noastre, în loc să rămânem și să trăim în dependență de Dumnezeu.

Organistul unei biserici de sat cânta odată o operă de Felix Mendelsohn și nu o cânta foarte bine.

Un străin care a intrat întâmplător în biserică și a auzit, a mers la organist cu rugămintea: „Domnule, pot cânta o clipă la orga dumneavoastră?“

„În niciun caz“, a fost răspunsul revoltat! „Nimeni în afară de mine nu cântă aici.“

„Dar v-aș fi atât de recunoscător dacă mi-ați permite doar puțin,“ a insistat străinul. S-a lovit însă de un refuz dur.

De-abia la cea de-a treia încercare, străinul a putut să se așeze pe banca orgii. A reglat corect registrele și a început să cânte încă o dată aceeași piesă.

Dar cu ce diferență! Întreaga biserică părea plină de muzică divină.

Organistul l-a privit neîncrezător și l-a întrebat: „Cine sunteți?”

Modest, străinul a răspuns: „Eu sunt Mendelsohn.”

Maestrul trebuie să poată cânta la claviatura vieții noastre, ca să răsune o muzică spre slava lui Dumnezeu.

Și cea mai mare slăbiciune și incompetență nu sunt un impediment când Dumnezeul cel viu vrea să te folosească drept colaborator al Său (2 Corinteni 10,10). El cheamă la slujire și tot El te face capabil. Este nevoie doar de disponibilitatea ta: „Aici sunt!“

Dacă noi, ca ucenici ai lui Isus avem privilegiul să construim la Împărăția lui Dumnezeu, atunci nu avem nici cel mai mic motiv să ne atribuim vreun succes, chiar dacă pot fi multe. Întotdeauna Domnul este Cel care dăruiește reușita, rodul.

Să fi i o unealtă aleasă înseamnă: doar lui Dumnezeu I Se cuvine slava!

Suferința pentru Hristos

Există ceva mai măreț, mai important, decât a fi folosit de acest DOMN minunat?

Fără îndoială, Pavel era inteligent și foarte bine educat. Îi erau deschise ușile către putere și infl uență în această lume. Mulți dintre noi își doresc să posede astfel de capacități ca Pavel, care să îi facă faimoși și cunoscuți.

Însă în Împărăția lui Dumnezeu sunt valabile alte etaloane. Domnul nu îi promite lui Pavel putere și infl uență, ci suferință: „şi îi voi arăta tot ce trebuie să sufere pentru Numele Meu” (Faptele Apostolilor 9, 16)

Asta nu este chiar ceea ce sperăm pen tru viața noastră: luptă, persecuție, suferință. Ne este frică de aceste lucruri și ne gândim că nu vom putea face față.

Probabil cunoașteți povestea olan-dezei Corrie ten Boom, care, împreună cu sora ei, Betsy, a fost într-un lagăr de concentrare. Ea povestește: „Când eram o fetiță mică, îi spuneam tatălui meu: „Tati, îmi este teamă că nu voi fi niciodată sufi cient de puternică să pot fi o martiră“.

Atunci tatăl meu m-a întrebat: „Ia spune-mi, când îți dau banii de drum pentru vreo călătorie? Cu trei săptămâni mai devreme?“

„Nu, tati, ci în ziua când călătoresc!“„Exact. Și, vezi tu, de aceea, Tatăl

ceresc nu îți dă azi puterea de a suporta persecuția, când nimeni nu te persecută și nu ai nevoie de această putere. În momentul în care va trebui să suferi pentru Isus, El îți va da puterea necesară.“ M-am liniștit atunci și m-am jucat mai departe cu păpușile. Mai târziu, Domnul mi-a dat biletul de călătorie: când a trebuit să sufăr, a venit puterea. Nu mai devreme, nici mai târziu. El mi-a dat-o la momentul potrivit.“

Chiar dacă omul adesea nu își dă seama de ce se întâmplă suferința, trebuie să îi facă totuși cumva față, să o accepte și să treacă prin ea. Oamenii, care astfel se încredințează dragostei de necuprins a lui Dumnezeu, fac ex-periența libertății și a împlinirii cu sens.

În da-ul spus voii lui Dumnezeu, suferința își pierde puterea.

În această legătură cu Dumnezeu, tot ceea ce ni se întâmplă este schimbat în bine. „Toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu” (Romani 8,28).

Martin Luther a spus: „Ce este mai ciudat decât aceasta:

credincioșii cresc în sus atunci când în jos sunt loviți; se înmulțesc când sunt împuținați; biruiesc când sunt îngenuncheați; intră când sunt aruncați afară; înving când sunt învinși. Atât de minunat lucrează Dumnezeu la sfi nții Lui, încât ceea ce este cea mai mare nenorocire a lor, este cea mai înaltă fericire a lor.“ Pentru Pavel, profeția

O unealtă nu lucrează singură, ci este folosită de cineva.

Este utilizată pentru a obține ce se dorește.

«»

ethos 3 I 2014 27

suferinței s-a împlinit. El scrie în a doua Epistolă către Corinteni: „De cin-ci ori am căpătat de la iudei patruzeci de lovituri fără una; de trei ori am fost bătut cu nuiele; o dată am fost împroşcat cu pietre; de trei ori s-a sfărâmat corabia cu mine; o noapte şi o zi am fost în adâncul mării.“

Și el scrie în continuare, că în călătoriile sale a fost mereu în pericol, a avut multe osteneli, muncă și necazuri, a suferit de frig, foame și sete.

Pavel însuși mărturisește de ce această suferință era indispensabilă pentru el. El a primit odată o revelație nemaipomenită de la Domnul și a fost răpit până în al treilea cer, în paradis. Acolo a auzit lucruri de nespus.

Și apoi spune: „Şi, ca să nu mă umfl u de mândrie din pricina strălucirii acestor descoperiri, mi-a fost pus un ţepuş în carne, un sol al Satanei, ca să mă pălmuiască şi să mă împiedice să mă îngâmf. De trei ori am rugat pe Domnul să mi-l ia. Şi El mi-a zis: „Harul Meu îţi este de ajuns; căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită.” Deci mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos să rămână în mine. De aceea simt plăcere în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări, pentru Hristos; căci când sunt slab, atunci sunt tare.“ (2 Corinteni 12, 7 – 10)

Prin aceste cuvinte, apostolul ne arată clar despre ce este vorba până la urmă, ne arată motivul pentru care a putut rezista în suferință. Era vorba despre predarea sa totală și dependența sa totală de Domnul.

„trăiesc… dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa, pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu care m-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine.“ (Galateni 2,20)

Acesta este secretul puterii de a în-vinge. Aici se găsește puterea de a supor-ta suferința și a avea victoria.

Să citim ce scrie acest Pavel în fața morții, complet mângâiat:

„Căci eu sunt gata să fi u turnat ca o jertfă de băutură, şi clipa plecării mele este aproape. M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am pă zit credinţa. De acum mă aşteaptă cununa neprihănirii, pe care mi-o va da în „ziua aceea” Domnul, Judecătorul cel drept. Şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui“ (2 Timotei 4,6-8).

Poți spune asta cândva despre tine? Pot eu spune asta?

Suferința pentru Isus face par-te din viața unui creștin. Nu neapărat în măsura pe care a stabilit-o Domnul pentru Pavel. Lui Timotei i-a scris: „toţi cei ce voiesc să trăiască cu evlavie în Hristos Isus vor fi prigoniţi.“ (2 Timotei 3,12)

Oricine Îl mărturisește pe Isus tră-ieș te împotrivirea, respingerea și ura celor care se împotrivesc Evangheliei. Dacă nu experimentezi acest lucru sub o formă sau alta, ar trebui să te întrebi dacă într-adevăr împlinești sarcina lui Isus.

Primii creștini au văzut suferința pentru Hristos drept un privilegiu. Și noi? Nu ne plângem noi întruna? Din

cauza unui dezavantaj neînsemnat? Pentru că suntem marginalizați sau tre-cuți cu vederea?

Poate curând va veni vremea când și creștinii de aici se vor găsi tot mai mult sub presiune. În multe țări deja este așa. Să ne rugăm pentru acești frați, ca să fi e ocrotiți, când se agață de Domnul, în credință.

În China au fost uciși mulți oameni într-un mod crud, doar pentru că rămăseseră fi deli credinței în Domnul Isus. Cu ani în urmă, s-a relatat că zece chinezi au fost împușcați din acest mo-tiv.

Ofi țerul a spus: „Înainte să dau comanda să se tragă, vă mai dau o ultimă șansă. Cine dintre voi vrea să își salveze viața? Trebuie doar să Îl tăgăduiți pe Isus.“

Un bărbat a făcut un pas în față. Mai mulți chinezi erau în jurul lor și unul dintre ei a sărit în golul rămas.

„Ce înseamnă asta?“ a întrebat ofi -țerul. Răspunsul a fost: „Am văzut o coroană căzând și am ridicat-o.“

Zece chinezi s-au prăbușit morți la pământ. Zece chinezi au primit în cer coroana martirilor, cea mai mare cinste pentru un creștin.

Gândește-te: viața este scurtă. Veș-nicia este lungă. ■

Bruno Schwengeler, născut în 1939, căsătorit, patru copii, fondator al editurii Schwengeler Verlag AG și al revistelor ethos și factum, autor al mai multor

cărți, președinte al fundației ethos open hands.

În da-ul spus voii lui Dumnezeu, suferința își pierde puterea.

«»