Bucuria postirii† Calinic Arhiepiscopul Argeşului şi Muscelului

Ora de religie, MOFT sau NECESITATE

a unei societăți desacralizaten diac. prof. dr. Dumitru Codruț SCURTU

Postul Paștelui Primăvara duhovnicească

n Pr. Ionuț - Codruț SOVEJA

Pilde creștine

Sfatul mediculuin Dr. Anca Georgescu

n Serie nouă - Anul I, Nr. 4 - martie 2014 n ISSN 1641 - 9682

Apare cu binecuvântarea I.P.S. CALINIC, Arhiepiscop al Argeșului și Muscelului

Periodic de informare și educație creștin-ortodoxă editat deParohia Sf. Ier. Nicolae și Sf. Ier. Nectarie - Pitești

2

Şi trecând vremea m-am convins defi-nitiv că această pregătire are o semnifica-ţie mult mai adâncă.

Nimeni nu pune atâta râvnă la cele for-male (la prima vedere!) dacă nu are înfirea sa, în mintea, inima şi sufletul său opornire spre sacru, spre ceea ce trece din-colo de pregătirea "prozaică" întru ale bu-cătăriei. Cât de frumos sunt aşezate toate.

Buna rânduială ortodoxă s-a impus tot-deauna cu cea mai mare discreţie şi cu oaleasă virtute a discernământului.

În ortodoxie nu s-a glumit niciodată cu

credinţa în Dumnezeu şi nici cu rânduie-lile blânde şi ziditoare de suflet.

Creştinii ortodocşi au învăţat de la în-ceputuri că postul este o bucurie, mai alesatunci când se face cu dragă inimă şi nuse făleşte cu acesta.

Noi ştim cu toţii că:- Postul este cea mai veche poruncă

dată de Dumnezeu nouă. Chiar în Rai,străbunilor noştri Adam şi Eva, li s-a po-runcit să postească (Facere 2, 16-17, 3, 6,11, 17).

- Prorocul Moise a postit sever de două

Începutul Postului Mare, spre de-osebire de alte posturi ale anului bise-ricesc, are o aură aparte. Aşa mi s-apăruit mie cel puţin.

Când eram prunc, pregătirile pentrua intra în post erau deosebite. Vedeampe mama cum pregătea bucătăria,cum orânduia vasele, cum spăla totulcu leşie (cine mai face aşa ceva azi?) şimai ales ce păţeau vasele de lemn,care erau luate în răspăr cu perii asprede rădăcină sau de sârmă.

Era un adevărat război declarat în-tregului arsenal bucătăresc. Să fi în-drăznit să nu faci parte din frontuldeschis, clar, pentru schimbarea for-mală a lucrurilor.

Sigur că vom auzi bravo, spălaţi oa-lele şi cratiţele pe dinafară, dar maiales pe dinăuntru ca să fie curate şipregătite pentru noul drum. Chiardacă se pare că ar fi formală aceastătreabă, totdeauna, de când mă ştiu,mam întrebat dacă este o lucrare for-mală numai.

Bucuria postirii!† Calinic Arhiepiscopul Argeşului şi Muscelului

Nr. 4

3

ori câte 40 de zile (Ieşire 34, 28; Deutero-nom 9, 9, 18).

- Prorocul Ilie a postit 40 de zile (IIIRegi 19, 8). - Prorocul Daniel a postit treisăptămâni (Daniel 9, 3; 10, 3).

- Prorocul David a postit mereu şi s-arugat mai ales după ce a păcătuit (II Regi1, 11-12; Psalmi 68, 12; 108, 23).

- Ezdra şi Neemia au postit (I Ezdra 10,6; Neemia 1, 4) Estera a postit de aseme-nea (Estera 4, 16).

- Sfântul Ioan Botezătorul şi uceniciisăi posteau aşijderea (Matei 9, 14; Marcu2, 18; Luca 5, 33).

- Ana prorociţa postea şi se ruga mereu(Luca 2, 37).

- Prorocul Ioil învăţa şi îndemna la postpe toţi oamenii (Ioil 1, 14; 2, 11-12, 15).

- Iisus Hristos a postit 40 de zile şi nopţi(Matei 4, 2).

- Apostolii şi ucenicii lui Iisus, după po-runca Lui, au postit şi sau rugat (II Corin-teni 6, 5, 11, 27).

- Corneliu sutaşul, încă păgân fiind,postea (Fapte 10, 30).

- Credincioşii din Biserica Antiohieiposteau (Fapte 13, 2).

- Apostolii Pavel şi Varnava posteau şiei (Fapte 14, 23).

- Postul ajută la judecata din urmă (Ioil1, 14; Iosua 3, 4-7).

- Postul ajută în vreme de nenorociri (IIRegi 1, 12; Estera 4, 3).

- Postul ajută în vremea suferinţelor Bi-sericii (Matei 9, 14-15; Marcu 2, 18-20;Luca 5, 33-35).

- Postul este bun la consacrarea slujito-rilor sfinţiţi ai Bisericii (Fapte 13, 3; 14,23).

- Postul ajută la întoarcerea la Dumne-zeu (Isaia 58, 6). - Postul este bun să fieunit cu milostenia, cu rugăciunea şi cu pri-mirea de străini (Isaia 58, 6-8; Matei 6,18).

- Postul întregului popor este de folos(Judecători 20, 26; I Regi 7,6, 31, 13; Ie-

remia 36, 9; Iona 3, 5-8, ş.a.).- Iisus a poruncit post şi rugăciune pen-

tru alungarea diavolilor (Matei 17, 19-21;Marcu 9, 29).

- Sfinţii Apostoli ne-au învăţat să pos-tim, să ne rugăm şi să păzim curăţia (I Co-rinteni 7, 5).

- Postul adevărat este trupesc şi su-fletesc (I Corinteni 9, 25-27; Romani 6,12-13; I Petru 2, 11; Matei 17, 21; Psalmi34, 12).

- Post trupesc (post negru): înfrânaretotală de la mâncare şi băutură.

- Post parţial, abţinere de la anumitemâncăruri şi băuturi.

- În Vechiul Testament erau posturi deluni şi joi în amintirea suirii şi coborâriilui Moise de pe Sinai (Luca 18, 12).

- Postul de ziua împăcării (Levitic 16,29- 30; Fapte 27, 9).

- În Noul Testament, Biserica a rânduitposturile de peste an, după cum este scris:"Toate să se facă cu cuviinţă şi după rân-duială" (I Corinteni 14, 40), "căci Dum-nezeu nu este Dumnezeu al neorânduielii"(I Corinteni 14, 33).

- Zilele de post rânduite de Biserică înNoul Testament sunt, după cum ştiţi: zi-lele de miercuri şi vineri de peste an (înmemoria vânzării lui Iisus şi a PătimirilorSale).

Fac excepţie miercurile şi vinerile dinsăptămâna (brânzei) dinaintea PostuluiPaştilor, din Săptămâna Luminată (dupăPaşti), din Săptămâna Rusaliilor şi pe-rioada dintre Naşterea şi Botezul Domnu-lui.

Urmează cele patru posturi: al Naşterii,Postul Mare, al Sfinţilor Apostoli Petru şiPavel, al Adormirii Maicii Domnului, Tă-ierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul(29 august), 14 septembrie, Înălţarea Sfin-tei Cruci şi 5 ianuarie, Ajunul Bobotezei.Iată că avem temeiuri pentru postire înSfânta Scriptură şi în Tradiţia Bisericiidreptmăritoare.

4

- Nimic nu e cu neputință: sunt căi, cari duc latoate lucrurile. Dacă am avea destulă voință, amavea totdeauna și destule mijloace.

(La Rochefoucauld)- Cel care nu vrea când poate, nu va mai puteacând va vroi. (Proverb englez) - Pentru cine vrea, în puțin timp, și din nimica,se fac multe și mari lucruri. (B.P. Hașdeu) - De câte suferințe ne-am cruța noi, uneoriprintr-o simplă abținere, printr-un singur nu, răs-puns cu tărie la vocea ispitei. (Lavater) - Am face mult mai multe lucruri, dacă am socotimai puține cu neputință de făcut. (Malesherbes) - Cele mai multe necazuri ne vin din faptul cănu mergem decât până la jumătatea drumului.(Duc. de Levis). - Lucrul început este pe jumătate făcut; cuteazădeci să începi. (Horatiu)

- Acela este domn peste toți și peste toate care,și când vrea și cand nu vrea, găsește un voințalui și energia de realizare și frâna de renunțare.Cine vrea să fie liber, nu se ia după ce fac ori nufac alții, căci atunci sclav rămâne. (Epictet) - Voința este a celor puternici, dorința a celorslabi (Vl. Desnica). - Nepăsarea e paralizia sufletului, e moarte pre-matură. (A.P. Cehov)- Când ești pe drum spre fapte mari, nu trebuiesă te împiedici de lucruri mărunte. (Ch. Fr.Hebbel)- Gânditorul voiește, visătorul consimte. Istovi-rea forțelor nu istovește însă și voința... Sufletulcare nu-și pleacă urechea la poticnirile trupului,constituie o forță de neinvins. (V. Hugo)- Cât de ușor lovești mereu un lucru/tot îl în-frangi și-l birui pân-la urmă./Nu vezi cum pică-tura cea de apă /căzând pe piatră, găureștepiatra? (Lucretius)

Reflecții și maxime

Postul Paștelui

n Pagini realizate de Pr. Ionuț - Codruț SOVEJA

Postul - exercițiu de voință

Primavara DuhovniceascăCa o mamă bună care se îngrijește de binele vremelnic și cel veșnic

al credincioșilor, Biserica a rânduit, după porunca lui Dumnezeu anumitetimpuri de trăire în înfrânare și rugăciune deosebită. Înaintea marilorpraznice, rânduiala postului are rostul unei școli duhovnicești la caresunt chemați credincioșii pentru îmbunătățirea vieții trupești și sufletești.Îndeosebi Postul Paștilor poate fii asemănat cu o „primăvară duhovni-cească”, în care credincioșii pornesc un lucru ales de împodobire cu virtuțiși de desprindere din lanțul multor deprinderi rele. Se întâmplă uneorica, necunoscând îndeajuns însemnătatea postului și binefacerile lui săîntâlnim credincioși care se întristează când aud de post sau care criticăo astfel de rânduială. Asemenea credincioși reduc postul numai la oopreliște de la anumite mâncăruri, numai la îndeplinirea unor forme, fărăsă pătrundă sensul adânc și scopul spiritual a-l postului.

Nr. 4

5

După cum copiii văd lanucă numai învelișulamar și coaja tare și nu

cunosc miezul hrănitor al ei,tot astfel unii creștini văd înpost numai învelișul,numai forma, care li separe necorespunzătoare cuvremea noastră, fără săînțeleagă sensul adânc al postului dejertfire a plăcerilor egoiste și măruntepentru dobândirea unui bun mai înalt.Postul este o rânduiala dumnezeiască,dată pentru mântuirea noastră.

Domnul nostru Iisus Hristos, Elînsuși a postit , Sfinții Apostoli șicreștinii de pretutindeni au cunoscut șiprețuit această școală a înfrânării. Cel ceține această rânduiala își alege „parteacea bună și se învrednicește de darurilelui Dumnezeu.

Ceea ce este în general școalapentru dezvoltarea omului, aceea estepentru credincios vremea postului. Înșcoală se fac exerciții pentru luminareaminții și pentru dobândirea decunoștințe folositoare. În timpul postuluicredinciosul face exerciții pentrucurățirea inimii, pentru dobândirea mân-tuirii. Precum în școală se trece prin maimulte clase până se ajunge la maturitate,tot astfel postul are mai multe treptepana să ajungem la desăvârșirea mo-rală. Este post trupesc și este post su-fletesc. Dar alfabetul pe care trebuiesă-l cunoască toți cei ce postesc esteînfrânarea. Fără de ea nu se poatetrece dintr-o clasă în alta. Vremeapostului este vremea unor eroiceexerciții pentru a înfrânge lăcomia trupului prin

înfranare, mândria minții prin sme-renie și mânia firii prin iertare.

Postul trupesc singur este ca uncopil orfan, slab și nepu-tincios. El are lipsă depărinți, de frați si de su-rori. Părinții postului dincare purcede suntcredință în Dumnezeu,

nădejdea și iubirea față de El și fațăde oameni. Frații și surorile lui suntrugăciunea, smerenia și pocăința. Iarcopiii postului sunt toate gândurile sifaptele care se zămislesc din el.

Numai dacă toate acestea locuiescîmpreuna în inima noastră ne bucu-răm deplin.

Cu privire la post, Sfântul IoanGura de Aur ne îndeamnă astfel: Nunumai gura și stomacul vostru săpostească, ci și ochiul și urechile șipicioarele și mâinile voastre și toatemădularele trupului vostru. Mâinilevoastre să posteasacă, rămânând cu-rate de răpire și lăcomie, picioarelenealergând la privelisti urâte și încalea păcătoșilor, ochii neprivind cuispitire la frumusețiile străine[...]Gura trebuie să postească de su-dalme și de alte vorbiri rușinoase.

Lăsând să incolteasca acesteînvățăminte despre post în inima

noastră, să umblăm în vremea luicuviincios, ca la lumina zilei, nu înospete și în beții, nu în desfrânăriși in fapte de rușine, nu în ceartă șiîn pizmă. Ci să ne îmbrăcăm înDomnul Iisus Hristos și grija detrup să nu o faceți spre pofte.

(Romani 13, 13-14).

6

Într-o lume în care gadgeturile și elec-tronica au atins cote ALARMANTEnu îți trebuie multă minte să îți dai

seama că această MANIPULARE vine din purăIGNORANȚĂ ducând direct la PROSTIREAsau PROSTOVANIZAREA SOCIETĂȚII. Ne-dorind a avea o atitudine para(șo)bolană în fațaunei așa mari ispite voi încerca a prezenta cumBiserica a luminat din interior toate materileșcolare existente iar astăzi se vede dată afară dinșcoli doar pe motiv de drept al omului. Este cul-mea prietene, asta este echivalentul a-ți ucidepropriul bătrân pe motiv că NU MAI PRO-DUCE ȘI ESTE INEFICIENT. Păi unde ne estesufletul și duhul nostru ortodox? Păi, ... dă foc lacasa părintească ... din motiv că nu mai este lamodă! Poți? Îmi vei spune că nu poți că acolosunt toate amintirile tale. Iar eu în loc să teînțeleg, din contra, răsucesc cuțitul în rana și tevoi obliga ... printr-o lege care te va constrângesă o faci! Poți? .... Răspund tot eu... NU VEIPUTEA! Ca să nu sune a mustrare voi încerca săaduc în prin plan câteva documente și informațiicare sunt de necontestat și cei care sunt împotrivăîi sfătuiesc să cerceteze în ADEVĂR și vor primi

LUMINA cunoștinței adevărate. Pământul românesc îmbracă de aproape

două milenii haina spirituală a credinței orto-doxe fapt ce-i atrage și calitatea istorică de celmai vechi popor creștin din această parte a Eu-ropei. Alături de credință - argument de conti-nuitate a existenței poporului în spațiuletnogenezei sale- un alt factor important pentruafirmarea etnică și politică a acestuia a fost șilimba de sorginte latină conferindu-i o specialăvocație ecumenică în procesul de formare aaşezărilor româneşti de sine stătătoare. Nume-roase dovezi arheologice atestă o vie activitatereligiosă în spațiul românesc, activitate careimplica și cântarea, indispensabilă săvârșiriicultului divin din toate timpurile și locurile. Înperioada secolelor IV-VI se cunosc nume decântăreți bisericești dar și câteva nume de das-căli constituind urmele unui proces deînvățământ organizat. Unitatea de credință dinspațiul românesc a încurajat în mod firesc șiunitatea statală. Conducătorii au găzduit lacurțile domnești și autoritatea religioasă a epo-cii. Diploma Cavalerilor Ioaniţi (2 iunie 1247)atestă între Carpați și Dunăre existența a doi

Dragul meu cititor, pentru că nu pot să mă dezic așa ușor de crezul interiordar mai ales de haina pe care o port (cu mândrie) am ales ca subiect al acesteinoi întâlniri: ORA DE RELIGIE cea mult prea contestată în ultima perioadă.Vei spune acum... Ia te uită și pe ăsta care face pe grozavul!... Să nu crezi căte voi forța să îmi dai dreptate, însă mă voi strădui ca din punct de vedere is-

toric să îți aduc atâtea dovezi, (cât este necesar) ca tu să îți dai seama că această modă dea nu fii religios este un efect al unei fugi de propriul trecut și mai ales un efect al perimăriiideii de INTELECTUAL dar și al dispariției efective a SETEI DE CUNOAȘTERE în rân-dul tinerilor. Mă vei contrazice și îmi vei spune că tânărul de astăzi ba din contra este avidde cunoaștere. Eu însă voi răspunde prompt că nu, ... nu este avid de cunoaștere, pentrucă în viziunea normală A CUNOAȘTE = A ZIDI iar astăzi prin rețelele de socializare ACUNOAȘTE = A SPIONA, a cunoaște dacă mai are mult capra vecinului până moare, săne mai bucurăm puțin.

Ora de religie,n diac. prof. dr. Dumitru Codruț SCURTU

”

Nr. 4

7

voievozi (Seneslau și Litovoi) și doi cneji (Ioanși Farcaș). Intuim existența pe lângă curţile lorși a câte unui ierarh care se va fi îngrijit pentrupregătirea, hirotesirea și hirotonirea personalu-lui de cult din bisericile menționate în diplomacavalerilor ioaniți „...bisericile clădite şi celece se vor clădi în toate ţările sus-zise, ... rămâ-nând deci neatinse cinstea şi drepturile arhie-piscopilor şi episcopilor pe care se ştie că leau...”. Odată cu victoria de răsunet european alui Basarab I (1324-1352) în Bătălia de la Po-sada (9-12 noiembrie 1330) împotriva lui CarolRobert de Anjou se afirmă un nou teritoriu in-dependent, Țara Românească. Organizarea bi-sericească din acest teritoriu primeșterecunoașterea Patriarhiei Ecumenice în vremeadomniei lui Nicolae Alexandru (1359) mitro-polit fiind numit Iachint, fostul mitropolit deVicina. Iachint a avut catedrală mitropolitanăla Curtea de Argeș celebra Biserică DomneascăSfântul Nicolae, începută de Basarab I, conti-nuată de Nicolae Alexandru și finalizată deVladislav Vlaicu (1364-c.1377). La Câmpu-lung Nicolae Alexandru construise în anul1345 o frumoasă biserică cu hramul AdormireaMaicii Domnului cât și o mânăstire catolicăpentru soția sa Clara. Odată cu organizarea po-litică și religioasă a noului stat independent seva acutiza nevoia de pregătire a personaluluidin cadrul cancelariilor domnești dar și al mi-tropoliei. Se va simți nevoia de școli și dascălipentru pregătirea slujbașilor întregului apa-rat administrativ. Cine o fi girat această ne-voie de pregătire? Desigur, Biserica!

O frescă din pronaosul BisericiiDomnești de la Curtea de Argeș (la intrare pepartea dreaptă) prezintă lângă scena hirotonieiSfântului Nicolae o scenă reprezentând treipersonaje implicate într-un momenteducațional. Doi dintre aceștia poartă căciuliboltite (slave), asemănătoare celor boierești din

Țara Românească. Remarcăm figura unui bă-trân cu barbă albă și toiag (semn al puterii șiînțelepciunii). Un al treilea poartă pe cap unculion piramidal bizantin. În scenă bizantinularată cu două mâini semnele muzicale psaltice(hieronomice) ale isonului și oxiei (oligon) pecare ceilalți doi le imită.

Acelaș tip de reprezentație grafică o în-tâlnim, (poate nu întâmplător), tot în a doua ju-mătate a secolului al-XIV-lea pe un altmanuscris realizat la Mânăstirea Cutlumuș-Athos (Grecia) păstrat în Arhiva Uspensky aBibliotecii Publice de stat din Petersburg(Rusia) unde sunt prezentate tot trei personaje.Ioannnes Glykys, un bătrân cu barba albă șitoiag care cu ambele mâini predă arta cheiro-nomică (dirijării) a isonului și a oxiei (oligon)celor doi ucenici Xenos Korones și IoannesKoukouzeles.

Între cele două reprezentări (Cutlumuș șiArgeș) există o strânsă legătură. Fresca de la

MOFT sau NECESITATEa unei societăți desacralizate?

Frescă de secol al-XIV-lea din pronaosulBisericii Domnești-Curtea de Argeș

8

Argeș face referire la monahii români trimișide către Vladislav Vlaicu la MânăstireaCutlumuș din Athos-Grecia pentru „a se des-ăvârşi în tainele tipicului şi ale musichiei.”Dovada acestui moment istoric este celebrascrisoare trimisă de Vladislav Voevod lui Ha-riton (egumenul Mânăstirii Cutlumuş), pe careîl roagă să fie cu îngăduinţă faţă de fraţii şi mo-nahii români neobişnuiţi cu nevoinţele mona-hale severe din Sfântul Munte Athos.

Dascălul bizantin cu părul lung și barbădintre cei doi protopsalți sau poate chiar ierarhiseamănă cu Sfântul Ioan Koukouzelles(c.1280-1360) a cărui învățătură a fost predatăprotopsalților și domesticilor români trimiși laAthos pentru desăvârșire în a doua jumătate asec. al-XIV-lea. Probabil fresca din BisericaDomnească de la Argeș a reprezentat un atestatal calității învățământului și girul cămeșteșugul muzical predat ulterior și la Curteade Argeș are serioase rădăcini. Iată dovada răs-pândirii muzicii psaltice de tradiție bizantinăpe teritoriul Țării Românești. Emitem totodatăși probabilitatea că odată întorși de la Sfântul

Munte monahii români vor fi întemeiat și oșcoală la Biserica Domnească de la Curtea deArgeș unde se vor fi predat cunoștințele omu-lui, ale naturii, gramatici și matematici cu maibine de un secol înaintea celor de la MânăstirilePutna (1497), Neamț (1497) și ȘcheiiBrașovului (1495).

Domnitorul Vladislav Vlaicu (1364-c.1377) s-a îngrijit de învățământ. Acestaînființează la Argeș (În Chiliile BisericiiDomnești) prima monetărie a țării activă câ-teva decenii dar și prima școală locală la careînvățau fiii orășenilor astfel explicându-se ade-vărata înflorire a Curții de Argeș la sfârșitulsec. al-XIV-lea și începutul sec. al-XV-lea. Înaceste școli religia nu a lipsit pentru că dascăliierau clerici. La Biserica Domnească din Curteade Argeș numeroase inscripții grafite ale unorgrămătici (Mihail, Tudor, Manea, Cosma, Di-mitri, Ilie, Stan, David și Manole) confirmăexistența unei școli de grămătici - formă deînvățământ tipică de sec. XV- la scaunul mitro-Ms. 457 Cutlumuș Arhiva Uspensky,

Biblioteca Publică de Stat Petersburg

Sfântul Ioan Koukouzelles (c.1280-1360) pictat pe un manuscris

din Marea Lavră-Athos sec. XV

Nr. 4

9

politan de la Argeș unde se va fi deprins scrisul,socotitul, cititul, tipicul și cântarea. Școala esteamintită și în timpul domniei lui Mircea celBătrân (1386-1395; 1397-1418) păstrându-seastăzi un document scris la 10 iunie 1415 sem-nat ,,Eu Mihail grămătic care am scris laArgeș.” Este un lucru lesne de intuit că Mirceacel Bătrân a avut grijă de calitateaînvățământului atâta timp cât obișnuia să se în-conjoare de cei mai înțelepți oameni ai epociiun exemplu în acest sens fiind chiar logofătulsău, monahul Filotei de la Cozia, cel dintâi im-nograf român autor al Pripealelor (mărimuriledupă polieleu). Iată deci dragul meu cititor! Cespune istoria? O însemnare din anul 1773 depe filele 81-83 ale cărții Cheia înțelesului tipă-rită în 1678 și aflată cândva în Biblioteca Bi-sericii Sfinții Îngeri din Curtea de Argeșmenționează: ,,La 95 de ani de la facerea cărțiiam scris eu diac(on) Radu Boilescu fiindînvățător de copii la Biserica Radu VodăNegru (Biserica Domnească n.n.)... în tinda bi-sericilor s-au aflat mereu dascăli de cărți pen-tru iubitorii de învățătură.” Tot la Curtea deArgeș, fiul domnitorului Mircea cel Bătrân,Vlad Dracul (1436-1442; 1443-1446) zideșteo nouă catedrală mitropolitană cu hramulAdormirea Maicii Domnului la 2 kilometrii deBiserica Domnească și o sfințește la 15 august1439. La Mânăstirea Argeșului este atestată oșcoală pentru pregătirea candidațilorla preoție în a doua jumătate a sec.al-XVII-lea. Un hrisov dat deMatei Basarab la 20 ianuarie1643, la Târgoviște, întăreaMânăstirii Argeșului șiegumenului Leontie oparte din satul Șăgarcea,moșie aparținând spăta-rului Preda din Albești(Argeș). Donația se facepentru pomenirea răposa-tului fiu al spătarului,Constantin, ,,care a învățatcarte la Mânăstirea Argeș.”Alte dovezi sunt însemnăriledin 1668 și 1681 de pe ultimafilă a unui manuscris de la Mânăs-

tirea Argeșului Comoară de umilință cătreMaica Domnului situat în fondul BiblioteciiAcademiei Române, care îl menționează pe unanume ,,Hrizea dascăl de la MânăstireaArgeș.”

Privitor la învățământul muscelean într-o scrisoare din 5 noiembrie 1966 de la Drago-slavele preotul Ioan Răuțescu anunța peprofesorul Mihail M. Robea că este în posesiaunui Ceaslov în manuscris din secolul al-XVIII-lea de pe care învățau carte la aceavreme copii mai înaintați. Iată dovadafuncționării învățământului elementar par-ticular sub oblăduirea bisericii cu mult în-ainte de anul 1810 în Muscel. În lucrareaVetre de sihăstrie românească, arhimandritulIoanichie Bălan ne înștiințează că în tinda ve-chii biserici a fostului schit Rădești - Muscel(1778-1779) cu hramul Sf. Gheorghe ,,învățaucarte preoții și învățătorii.” Într-un articol dinrevista eparhială a Argeșului, Păstorul Orto-dox, pe anul 1997 preotul Dumitru V. Geor-gescu anunță existența unei școli de grămăticiîn casa stăreției Mânăstirii Văleni cu durata de4 ani întocmită de ctitorul mânăstirii, schimo-nahul Zosima (Zaharia Grădișteanu). Dovadao face un zapis întocmit de Stan grămăticul laanul 1665 în care se menționează: ,,Adică euStan grămătic scris-am zapisul meu la mână

părintelui Zaharia cum să să știe că m-amtocmit cu sfinția sa să șez - întru

anul - să mă învețe pentru po-mană ... Și pentru credință

scriu și iscălesc mai jos.Eu Stan.”

În 1802 un bătrânpreot din Albeștii deArgeș mărturisea că aînvățat carte la SchitulCiocanu. Acelaș lucruîl arată și zapisul din16 decembrie 1834 din

care aflăm că ,,Zoița alui Vasile Proca din

Berevoiești (Argeș n.n.) atrimis un copil al său să

învețe carte la schitul Cio-canu...”. La 15 aprilie 1838 De-

Î n1780 este atestată

la Argeș o ,,Școală dom-nească de preoți și grămătici” în

limba română având doi dascăli,unul la Biserica Domnească din

Pitești și altul la Curtea de Argeș,plătiți cu câte 5 taleri pe lună din bu-getul școlilor statului. Important estefaptul că dascălul de la Argeș estemenționat pentru școala de la Mâ-

năstirea Argeșului și nu de laBiserica Domnească din

Curtea de Argeș.

10

partamentul Logofeției treburilor bisericești tri-mitea egumenului Mânăstirii Negru Vodă dinCâmpulung Muscel o poruncă privitoare laînființarea de școli în toate satele de pe moșiilemânăstirii: ,,Sunteți poftit Cuvioșia Voastră...să hotărâți casa pentru școale prin satelemoșiilor acelei mânăstiri și a metoașelor ei sausă chibzuiți fără întârziere înlesnirile cuviin-cioase pentru clădirea unor asemenea încăperide școală pentru care în urma înființăriilogofeția ... așteaptă răspunsuri ... la ce sate ...s-a înființat școală.” Pe moșiile mânăstirii dinStănești și Schitul Golești la un an de la dareaporuncii funcționau școli la care dascăli eraucântăreții bisericilor numiți și candidați.

Între 1836-1848 a funcționat o școalăpentru copii satului în comuna Mușătești-Argeș în casa preotului Constantin Popescu,participant activ la revoluția de la 1848.

Într-una din edițiile Revistei Istorice aComunei Domneşti, din anul 1941, găsim pu-blicat un certificat de competențe profesionaleal unui candidat pentru postul de învățător.Aflăm din acest certificat că Domnescu Nico-lae (zis Samoilescu), cântăreţ la biserica satu-lui, în urma absolvirii școlii normale din oraşulCâmpulung între anii 1838-1843 ...s-a deprinsla învăţăturile ce i se cere a şti pentruaceastă slujbă, adică la cetire şiscriere slobodă, la Catehismullegii creştineşti, la cântărilebisericeşti, la începuturilede aritmetică /.../ i se dăla mână acest înscris în-tărit cu pecetia EforieiŞcolilor spre a fi învă-ţător la şcoala dinsatul Domneşti şi su-brevizor la plasa Râu-rilor ... nr. 30,decembrie 1843.”

În anul 1938învățătorul D. Udrescutipărește la București lu-crarea Contribuțiuni la Is-toricul Școalelor din Curteade Argeș unde la pagina nu-mărul 12 sub o stampă cu

clopotnița Bisericii Valea Danului (Curtea deArgeș) aduce o informație foarte importantăpotrivit căreia această clopotniță a slujit multăvreme satului ca școală de grămătici.

La Mânăstirea Glavacioc (monument is-toric sec. XV) câteva însemnări făcute pe ve-chile cărți de cult atestă existența unei școlipentru formarea viitorilor preoți din cadrul mi-tropoliei Țării Românești încă de la începutulsecolului al XVIII-lea. Între anii 1841-1843 dinfondurile Eforiei Școalelor Naționale se refacebiserica clopotnița și chiliile mânăstirii odatăcu acestea ridicându-se și o încăpere cu patruodăi pentru școală ,,după grabnice trebuințe ...și tradiției de învățătura rânduielii bisericeștiîn marea și vestita mânăstire Glavacioc.”

Amintim în secolele XIV-XVII la Câm-pulung (Biserica Domnească - sec. XIV), oȘcoală de Grămătici (1665), Școala fondată deDoamna Chiajna - 1552 și cea fondată de An-tonie Vodă (10 mai 1669). Alte școli mai suntmenționate în secolul al XVIII-lea la schitulBerislăvești - Argeș (1748-1750), în satulObilești, la Pitești (Schitul Buliga-1751), Câm-pulung (Schitul Mărculești-Flămânda), la Sla-tina (1782), la Pătroaia (1746), la Curtea deArgeș (a dascălului Pandelimon-1793) și cea

de la Episcopia de Argeș (1784). În se-colul al-XIX-lea se atestă școlile

din Câmpulung ale dascălilor demuzică Constantin Ion

(1825), Pandele Nicolae(1830), cele două școli aledascălului Gheorghe Că-culă (1850 și 1853) șișcoala preotului N.Diaconescu (1853). Cuo activitate continuatăși în secolul XX im-portante sunt Semina-riile Teologice de laCurtea de Argeș (1836)

și Cîmpulung (OcrotireaOrfanilor - 1922) dar și

școlile de cântărețibisericești din Pitești (1897-

1912), Slatina (1862-1927) șiCurtea de Argeș (1910-1948).

După anul 1949școala românească a

prins un duh ateu care ascos afară ORA DE RELI-

GIE interzicând poporului SĂGÂNDEASCĂ. De fapt exista șicelebra zicală: NOI MUNCIM...

NOI NU GÂNDIM...!!! Iată că așaa fost vreme de vreo 50 de ani iar

după 1989, când mințile s-audezghețat (probabil în vreme de

îngheț) ORA DE RELIGIE arevenit în planul cadru de

învățământ acolo undetrebuie să rămână.

Nr. 4

11

Zis-a cel nebun...Un preot se afla odată la masă, la un parastas.

Tot acolo erau şi câteva persoane certate cu bi-serica şi slujbele ei, care discutau gălăgios. Laun moment dat un bărbat, mai aprins în discuţie,lovi cu pumnul în masă spunând că Dumnezeunu există şi că El este invenţia popilor şi arătăcu degetul spre preot.

Unii au început să râdă, alţii se indignau deasemenea faptă. Preotul se sculă de la locul lui,se duse la cel care afirmase că Dumnezeu nuexistă şi-i zise:

- Dragă domnule, ceea ce spui dumneata nu

este ceva nou, pentru că lucrul acesta se aflăscris chiar în Sfânta Scriptură…

- Cum aşa? întrebă acela mirat. Asta n-amştiut-o şi n-am auzit-o până acum de la nici unpreot.

- Dacă nu crezi, am să-ţi arăt, continuă preo-tul, scoţând din buzunar Noul Testament cupsalmi, şi citi versetul întâi din psalmul XIII:

– Zis-a cel nebun întru inima sa: „Nu esteDumnezeu!”

Vezi, adăugă preotul, asemenea nebuni erauşi pe vremea regelui David, dar erau mai mo-deşti, pentru că gândeau asemenea nelegiuirinumai în mintea lor, în inima lor, nu strigau îngura mare, cum faci dumneata…

Astăzi foarte mulți oameni se declară ateiși de nenumarate ori auzim că și la școală noiidascăli ai acestei societăți moderne se declarăastfel și caută să influențeze copii noștri spreacest mod de a gândi. Din fericire acești copiisunt foarte abili și credincioși și știu să se ma-nifeste corespunzător cu aceaste situații. Depildă noua profesoară de ştiinţe sociale la clasaa cincea dintr-o școală generală se prezintă cla-sei, după care afirmă că e este atee, şi întreabăclasa dacă mai este vreun ateu printre copii.

Copiii nu prea ştiu ce înseamnă „ateu” darpentru a fi pe plac profesoarei (tipic societățiiromânești și educației de la tembelizor), ri-dică toţi mâna, cu excepţia unui băiat.

- Tu eşti diferit de restul cla-sei?, întrebă profesoara. Nueşti ateu?

- Nu, eu nu sunt ateu!,răspunse cu dezinvolturăbăiatul.

- Dar atunci, ce eşti?,întrebă profesoara.

- Eu sunt creştin! Eucred în Dumnezeu şi iubescpe Domnul Iisus, deci suntcreştin! Mama este creştină, tata

este creştin, deci şi eu sunt creştin!- Aha!, răspunse profesoara. Părinţii tăi

sunt creştini, deci şi tu eşti creş-tin! Dar dacă mama ta ar fi o

idioată, şi tatăl tău ar fi unidiot, atunci tu ce ai fi?”

întrebă profesoara cuun zâmbet ironic pefaţă.

- Atunci aş fi unateu!, declară băiatul

lăsând cu fața căzutăpe profesoară atee și

rușinată de râsul înfundatal copiilor acelei clase.

Ateul rușinat de un copil

Avemdatoria sfântă de ane crește copii în

credință tare și autenticăastfel încât astfel de eveni-

mente să nu se mai repete. Avemnevoie de atitudine creștină au-

tentică astfel încât uniți săputem demasca răul din

societate, oricare ar fiacesta.

Pilde creștine

12

În data de 14 februarie 2015, cu bine-cuvântarea și în prezența ÎnaltpreasfințituluiPărinte Arhiepiscop Calinic, s-a desfășuratședința de constituire a Asociației „Părințipentru ora de religie” – filiala Argeș.

Asociația își propune promovarea oreide religie, susținerea activităților legate deacest lucru, a performanței profesorilor dereligie și a cultivării tactului pedagogic alcelor ce predau ora de religie, precum și cer-titudinea că elevii frecventează ora de reli-gie pentru a se îmbogăți spiritual,educațional, principial și valoric.

Cei prezenți: profesori, medici,avocați, notari, directori de unități deînvățământ, părinți, au ridicat diverse pro-bleme cu privire la necesitatea funcționăriiorei de religie în învățământul de stat.

Înaltpreasfinția Sa a subliniat că vatrafamiliei este centrul de promovare a faptelorbune. Profesorii de religie nu trebuie să uitecă predau ceva foarte important, care for-mează noile generații și să nu uităm să in-tensificăm rugăciunea pentru apărarea viețiiși a familiei.

În urma discuțiilor, au fost aleși ceicare se vor ocupa de bunul mers alAsociației “Părinți pentru ora de religie” –filiala Argeș:

Președinte – domnul Ion Daniel Sera-fimescu, profesor la Liceul Teoretic Ion Mi-halache din Topoloveni;

Vicepreședinți: preot Dumitrescu Va-sile, profesor la Seminarul Teologic NeagoeVodă Basarab; domnul avocat Tarnok Tibe-riu; doamna medic Roșescu Rodica;

Cenzor: domnul economist TănăsescuNicolae Constantin;

Secretar: domnul notar Toma Denis.

Înființarea Asociației „Părinți pentru ora de religie”

– filiala Argeș

Știri din viața eparhiei

Nr. 4

13

Știri din viața eparhiei

Ziua Internațională a Limbii Materne,sărbătorită în Protoieria Pitești

Cu binecuvântarea și în prezențaÎnaltpreasfințitului Părinte ArhiepiscopCalinic, Biroul de Cateheză și Activități cuTineretul, a organizat vineri, 20 februarie, laBiblioteca Județeană Dinicu Golescu, o ma-nifestare cultural-artistică prin care s-a mar-cat Ziua Internațională a Limbii Materne.

Au participat elevi de la Școala Gim-nazială „Matei Basarab”, coordonați dedoamna învățătoare Silveanu Ileana. Copiiiau interpretat pozii și cântece patriotice princare au evidențiat frumusețea limbii ro-mâne.

Prezenți au fost și studenți, masteranziși doctoranzi din Vietnam, Maroc, Etiopia,Albania, Algeria. Fiecare, în limba ma-ternă, dar și în limba română au cântat și aurecitat o serie de poeme încercând să punăîn valoare limba proprie.

Domnul Mihai Cernătescu, profesor șivorbitor de limbă persană a recitat o poezieși a adus publicului o serie de informațiidespre limba și cultura iraniană.

Prezentă a fost și domnișoara docto-rand Alina Din, pasionată de cultura basa-

rabeană, care a recitat o serie de poezii alepoetului Grigore Vieru. Toți cei prezenți însală s-au bucurat să audă un vietnamez re-citând poezii ale marelui poet moldovean.

Prin marcarea acestei zile se doreștepromovarea diversității cultural-lingvisticăși multilingvismul.

La final, Înaltpreasfințitul PărinteCalinic a mulțumit celor prezenți pentruparticipare la un astfel de eveniment subli-niind faptul că suntem frați cu toții: „întrenoi românii suntem frați, cu moldoveniinoștrii de dincolo de Prut tot frați, cu alge-rienii frați, cu Asia toată frați, întrucât Dum-nezeu este Părintele nostru al tuturor, iarcând pruncii, care sunt zidiți de Dumnezeu,se întâlnesc împreună și comunică între eieste semn că binecuvântarea lui Dumnezeueste prezentă așa cum a fost și aici, în searaaceasta. Iar cel care învață limbi străine, așacum spunea și Slavici, va fi încă o dată om.Ne-am bucurat să auzim în seara aceasta pestudenții care învață limba noastră română,vorbind curat românește.”

sursa: www.eparhiaargesului.ro

14

GHIOCEIIoan Alexandru

In pădure ghioceii încă o dată In toată slava lor au apărut Aceeaşi sbatere imaculată Reia miracolul de la-nceput.

Trei pleoape albe peste potirul verde Şi-un limb de aur clopotind uşor Pămîntu-n cosmos n-are cum se pierde I-un ghiocel în vînt tremurător.

Peste zăpezi şi peste frunze moarte De dincolo de stele picurat De n-ar fi fost Cuvîntul să-1 deşarte Cum să ajungă-aici imaculat.

Că drumu-i lung şi unde-i dat să vină Îşi ţin întruna creştetul în jos Cum lacrimile-n taină se înclină Transfigurînd pămîntul cuvios.

Rapsodii de primăvarăGheorge Topîrceanu

ISus prin crângul adormit,A trecut în taină mare,De cu noapte, risipindŞiruri de mărgăritareDin panere de argint,Stol bălaiDe îngeraşi,Cu alaiDe toporaşi.Primăvară, cui le dai?Primăvară, cui le laşi?

IISe-nalţă abur moale din grădină.Pe jos, pornesc furnicile la drum.Acoperişuri veştede-n luminăÎntind spre cer ogeacuri fără fum.Pe lângă garduri s-a zvântat pământulŞi ies gândacii-Domnului pe zid.Ferestre amorţite se deschid,Să intre-n casă soarele şi vântul.

De prin balcoaneŞi coridoareAlbe tulpaneFâlfâie-n soare.Ies gospodineleIuţi ca albinele,Părul le flutură,Toate dau zor.Unele mătură,Altele scuturăColbul din păturăŞi din covor.

Un zarzăr mic, în mijlocul grădinii,Şi-a răsfirat crenguţele ca spiniiDe frică să nu-i cadă la picioare,Din creştet, vălul subţirel de floare.

Că s-a trezit aşa de dimineaţăCu ramuri albe – şi se poate spuneCă-i pentru-ntâia oară în viaţăCând i se-ntâmplă-asemenea minune.

[...]

Nr. 4

15

SFATUL MEDICULUI

Cum pot testa părinţii vedereacopilului mic?

Se urmăresc:- menţinerea contactului vizual;-alinierea globilor oculari – până la

5 – 6 luni bebeluşii mai încrucişeazăocazional ochii; o deviaţie constantăa ochilor este anormală;

- urmărirea unui obiect colorat(care nu face zgomot, pentru a nu fiatras de sunetul emis de jucarie )

După vârsta de 3 ani, când copilulcolaborează cu medicul examinator,

se poate testa mai bine acuitatea vi-zuală.

La copiii care aparent nu prezintănici o problemă legată de vedere saude pozitia ochilor, este important deefectuat un control oftalmologic la 3ani, la 5 ani şi inainte de începereaşcolii, apoi cel puţin o dată la doi ani.Se vor determina astfel eventualelevicii de refracţie care vor fi corectatecu ochelari pentru a asigura copiluluio vedere bună şi astfel o dezvoltareintelectuală optimă.

Nedepistarea la vârste mici a defi-cienţelor de vedere şi necorectarea latimp a viciilor de refracţie duce la in-stalarea ambliopiei (aşa zisul ,,ochileneş”, cu vedere mai slaba ), care ra-reori se mai poate corecta după vârstade 7 ani.

Trebuie reţinut că un copil poateavea o problemă oculară chiar dacănu se plânge de nimic sau nu prezintămodificări evidente la nivelul ochilor.

Primul consult oftalmologic la copii

P rimul consult oftalmolo-gic la copii poate fi efec-tuat din prima zi de

viaţă, sau atunci când estenevoie. La naştere se practicăo examinare de rutină făcutăde medicul neonatolog, saupediatru pentru determinareaafecţiunilor congenitale.Dacă există orice problemăsau îngrijorare, copilul tre-buie examinat de un medicoftalmolog. În funcţie de vâr-sta copilului, se pot deter-mina mai mulţi sau maipuţini parametri.La copilul mic, chiar dacă nueste cooperant, se pot faceanumite examinări care potorienta asupra stării oculare.

n Dr. Anca GEORGESCU

16

Problemele medicale oculare exis-tente la membrii familiei necesită overificare precoce a stării oculare acopiilor, pentru depistarea unor pro-bleme secundare.

Semnele de alarmă care pot apareala orice vârstă şi care impun un con-sult oftalmologic de urgenţă sunt:

- strabismul- mişcarea rapidă a ochilor (nistag-

mus )- ochii roşii- lăcrimare excesivă- prezenţa unei pupile albeExamenul oftalmologic evaluează:- aspectul şi poziţia globilor ocu-

lari- acuitatea vizuală – prin metode spe-

cifice vârstei copilului (acuitate vizuală

preferenţială , desene,cifre, litere)- refracţia (măsurarea dioptriilor)

înainte şi la nevoie, după cicloplegie(picături de dilatare a pupilei).

La Centrul MedicalDr. Georgescu, măsurareadioptriilor se face compu-

terizat chiar la copii, înce-pând de la 6 – 8 luni cu

ajutorul autorefractome-trului pediatric Plusoptix;acesta permite evaluarea

dioptriilor fără picături şifără vreun disconfort pen-

tru copil sau părinţi.

Autorefractometru pediatric

mai multe informații pe site-ul:www.doctorgeorgescu.ro

Serie nouă - Anul I, Nr. 4 - martie 2014

n ISSN 1641 - 9682

Periodic de informare și educațiecreștin-ortodoxă editat de

PAROHIA SF. IER. NICOLAEȘI SF. IER. NECTARIEPitești, Str. Depozitelor, Canton CFR, Km 110