PAULIN LECCA

LR MORRT VlnTn DLRPostfalade Valeriu Cristea

a ' !..- *. .g

a ._ ""."

,lJ'&. .r

* 1 .!

i

.

il

PAIDEIA 1997

l';rrrnlt'lt'arhinrandrit Paulin Leccas-a nascut la 24 iuiie l'tl.l, in comurla Babcle, jude{ul ismail; p.1rin{i Grigore gi NIlria [-ccca;tatdl a fost mai intii invAtator, iar mai tArziu preot irr jrrclcful l]Alli. PnulirrLeccaa absolvit cursurile Seminaiului 'l'cokrgic qi ale Facultatii de Teologie din Chigindu; apoi a intrat c;r frate novice in mSnistirea Frisinei-Vdlcea; a mai I'ietuit vrcmelnic in mhnhstirile Govora, Cozia, Antim-Bucuregti, Rariu, Gologanu, iar in centrele eparhiale din Galagi qi Bucuregti a funclionat ca exarh. Acum, pistreazi aprinsi sfAnta candeld a smereniei qi iubirii de Dumnezeu la min6stirea Rogozu-Vrancea.

PREAMBULScarade piatrA urca in serpentina. Locul era strAmt gi intunecos. Parintele Varahil Lupu, bibliotecarul mdndstirii Frasinei, mA conducea. Odat6 ajuns sus, cdlugarul r itlicir o uSa cu caplll gi-mi zise: - Iata, aici sunt carlile care n-au incdput in rafturile lribliotecii. lntr-adevar, intr-o micd odaita din podul bisericii, se ,rllau aruncate la intAmplare multe car$ scrise,in cea mai nlarc parte, cu litere chirilice. Am rasfoit cateva dintre r.k'. Contineau adevarate comori de inva{dtura duhovrriccasch. gi in bibliotecd, aici se gaseau traduceri Ca rrncle tipdrite, altele scrise de mana - din Sfinfii Pdrinfi rrrrlirr Cuviogii Pustnici. Vedefi, ma lamuregte parintele Varahil - aceste r',tr'{i scrise cu mana, pe literd veche, au fost aduse de la l'lltrrtul Munte de starelul Porfirie. (-ercetdnd aceste carti prafuite gi rivaqite, intAml)l,1tor ochii mi-au cdzut asupra unui caiet gros cu :lrxrr'(c coqcovite qi gdlbejite. L-am luat in mdini gi am r'rlit primele rAnduri. Pllrinte Varahil, il intrebai pe bibliotecar cu mult gi rrrlt'r'cs cu mirare - ce-i cu caietul asta? Sa vcde[i, imi r6spunse pdrintele - cu mulgi ani in ur'r'u.l, trait in mdnastirea noastri un frate teolog. CAt il 5

a stat in Frdsinei, a tot citit qi a scris. Iar cAnd a plecat definitiv a lirsat aici acestcaiet. Caietul era un fel de jurnal, insa fara date' Nu erau numerotate zilele. Nici chiar lunile- Era mai degraba un caiet cu memorii. - $i cum il chema pe fratele teolog? md informai' - Fratele Victor Moldovanu, rdspunse parintele Varahil care il cunoqtea destul de bine. L-am rugat pe pArintele bibliotecar sa-mi lase caietul ca sd-l citesi. Lectura m-a antrenat atdt de mult incit am inceput sd-l transcriu. Am aflat din acest caict o cxPerienia unica in felul ei qi nu m-am lAsat pina rrtr l-am copiat in intregime. Textul a ra-masacelagi,eu insa i-am gitsit tln titlu generai,l-am impargitin trei par[i ctr sul'titltrrilc rcspect*ive qi, in interircrul celor trei par(i, anr ll('attrit mici capitole pentru a ugura lectura. tr Din datele gasitein caiet,se poatc s1.llrrrt't r;ilittran[A l'r lui Victor Moldovatrtr itrtt'p 111' 2tt sepcd amintirile tembrie 1940qi se termini in ttlamtra itttttltti l()'l'l' i n ce l e c e ur m eaz d, r e d a u tc x ttrl i rrtt' 1 1 ' rl',r;l c u m l-am g5sit in caiet.

I FUGA DIN EGIPThr ,,fineli mitrte ziua aceasta careafi iegit din pdmfintul Egiptului, din casa robiei, caci cu rnhndtare v-a scos rtoi Domnul de acolo. pe ...giteua duceDomnul Dumnezeultau tn [ara Catnnnului..." Iegirea 13,3-5. ,,Strigat-am cu toatd inima mea cdtre tnduratul DumnezeuEim-a auzit din iadul cel mai dejos gi a scos strbdciune aia{a mea." din Canonul de pocdinla. ,,Ferbit gi sffrnt estecel ceare parte de inaierea ceadintdi. Pesteacegtinmoartea ceade-a doua nu areputere." Apocalipsa 20,6.

1. UN VIN MAI BUN...Se inserase. Studentii refugiafi se adunau, gAlagioEi, in Caminul Studcntcsccare se afla Ia o mici distan{a de statuia lui Pache Protopopescu din Bttcuregti. Utlii inveselili de bautura, aliii: entuziasma{i de vreo aventurd amoroasd, urcau cu totii la etaj ca sd se odihneascd dupa o zi de petreccrigi de plimbari, prilejuite Ei oferite cu htAta darnicie de acel septembrie 1940 care prevestea o toamna lunga gi frumoas'4,molcoma gi cu cer senin. IntrAnd buluc pe uqi, studenlii teologi gi agronomi din Chigindu au dat de mine tocmai chnd imi faceam bagajul, pregatindu-md pentru un drum lung. - Ce faci, Victore? Pleci undeva? md intrebi unul din colegi. - Da, plec, i-am rdspuns binevoitor gi cu zAmbetul pe buze, de$i in sufletul meu se dadea o luptd teribila intre omul vechi qi cel nou care abia se infiripase * Pleciin concediu sau ne pdrdsegti de tot? md intrebi altul. - De tot!... - $i nu te mai intorci pe la noi? Pleci pentru totdeauna? - Nu md mai intorc. Plec pentru totdeauna, i-am respuns, rimdnAnd mereu surAz6tor. - Dar ce-ai ficut cu serviciul de la Minister? - Am demisionat. - Mei, si qtii ca Nichifor Crainic i-a gasit lui Victor un serviciu mai bun in regiunile petrolifere, pe la CAmpina, unde e Hdbiqescu, igi dadu cu phrerea un altul. - Ba nu, md, - interveni ut't student care tAcuse pAnd atunci - pariez cA Victor a adulmecat un vin mai bun, undeva piin podgoriilc firii. Eu ficeam haz impreuna cu colegii, dar nu le spuneam unde merg. Mi-am umplut valiza cu cdrfi nemlegti gi franfuzeqti,mi-am luat trenciul,mi-am indesat pAlaria 9

pe ca.pSi, IuAndu-mi ramas bun de la prietenii mei, am pornlr la orum. Dar colegii nu m-au lasat sEr plec singur. M-au petrecut pAna la tramvai, insistAnd gi rugAnEu-mi mereu sd spun unde ma duc. Erau curioqi din cale-afarA. insA Eu md descotoroseam cu c6te o gluma gi pdgeamtotinainte. in stafie, m-am urcat in tramvai qi - in momentul-Aj_ungtramvaiul iqi migcase rolile - Nicolae Grosu, cAnd c9!equ.l cel mai galagios, care era in fruntea grupului, srrga tare: - Spune, md Victore, unde te duci? - La mdndstire, i-am rdspuns tot atit de tare qi apAsat. La auzul acestor cuvinte, colegii au rimas consternali. Pe fefele lor se zugrAvise spaiina. Iar Crosu, facAnd cunoscutul semn de fidneala la idmpla drcapta, strigd in urma mea: - Ma ... tu nu eqt i?! . . . Acesta a fost ultimul cuvAnt cu carc m-am dcspartit de colegii .mei, de trecutul meu gi dc pacatt'lc tin'ereiii mele zbuclumate. .. Prietenii gi c-olegiimei_nu,cunoEteau,c-lcsigur,nimic din lupta mea launtrica. $i chiar dacir lc-ag filpus-o, ei nu m-ar fi in(eles. Pe-ntru tofi coiegii, cu eiam un baiat d_c viata, simpatic Aiglume!, caruiaii plact'arr pctrccerile. Nici nu ma porecieau altfcl dccdt cu cpitt'tcfc lceate de Bacchus. Habaqescu,(.are cra un btrn caricaturYst, ma desenase intr-o zi pe tabla, c6larc pc bukri si cu furtunul la gura. Cand bdietii se duceau li scratc Ai chefuri, ma Iuau neapArat gi pe mine ca sd-i irrvcsek'sc,sa spun glume gi sa rdd. Fetele imi turnau vin ilr pahar, Etiind prea bine cd, dacd mai beau un pic, imi dcsfac indati sacul glumelor, incep sa cAnt gi sa dansez, revArsAnd veselia peste tofi cei din jur. $i acum, auzjnd din gura mea cd plec la manhstire, ci vreau sd ma calugdresc, asta - fara hici o indoiala - nu putea fi decAt vofoa unui smintit.

De fapt, colcgul caremi-a spus cd am adulmccat u tr vitr mai buri a avut-dreptate.Eu nu eram niciodata mulpnrit de vinul pe care il Sorbeam la petreceri, nici de fetelc cu care dan-sam.nici de mine insumi. A doua zi eram mahmur mai mult din cauza mustrdrilor de conqtiin(A. Mi-era scArbdde mine insumi. Adulmecasem, intr-adeviir, un vin mai bun gi acum pornisem in cdutarealui...

LUMINA DE SUS 2. SPREAjuns in Gara de Nord, mi-am scos un bilet pentru Rimnicu-VAlcea qi, la ora doudzeci qi trei, m-am Llrcat in tren. CAnd am fdcut acest pas, mi-am dat seama pAnd in cele mai mici amirnunte'de infricogatoarea luptd ce-mi stdtea inainte. Aveam mereu sentimentul omului care se arunci cu capul in jos intr-o prapasiie intunecoasA qi fara fund, cu o singura speranfatotugi: cA acolo - jos de prin tot - voi fi prins in plasa Domnului Iisus, aq.a.cu.m, circurile marilor orage, cei ce fac exhibigii la mari inAlfmi, cAnd se prdbuqesc, cad intr-o plasd care ii salveazd de la moarte sau fracturi grave. Dar aceasta sperantd uneori se risipea. O spulbera vAntul deznadeidii. Atunci mi se parea cA nu mai nimeresc in plasd, ci'cad alaturi Ei m:r zdrobesc. $i cu toatc acesteaichiar cAnd nAvileau asemenea gAnduri negre, nu aveam decAt un singur drum de ales: inainte. Nimic gi nimeni nu ma mai pulea re[ine in lyTgo pacatelordin care volam sa scaP/cnlar cu PreEulvlertr. Uraganul launtric imi rdscolea sufletul pAnA in strafunduiile lui cele mai tdinuite. Deqi pasag-eriide lAnga mine adormisera,eu - departe de a aqipi macar - eram treazqi vioi ca dupi un somn buu. Pentru miue, zgomotul rifmic si infu^ndat al ro[ilor de tren, nu-mi Ie.,uua cl rept cdni ec de l eagan, i i mai degraba dr ept un 11

10

depanirtor al unui lung fir de amilrtiri care imi treceau ptin fata ochilor mei la-untrici precum un film' ^ in saiul in care am copilarit, hm vazut odata un prunc in bralele mamei. Copilul nu dormea, nici nu plAngea. Era liniqtit. Iar ochiqorii lui larg deschiqi urmareau necurmat lumina lampii. Ori incotro l-ar fi intors mama sa, -fi in orice pozifie s-ar aflat, pruncugorul igi intorcea ochii candizi numai spre lumina lampii. O luminl invizibila mi-a atras privirile inca din copilarie. Cu toate cA nu eram congtient de acestlucru, ochii mei sufleteqti nu se opreau in ungherele intunecoase ale viefii, ci urmAreau - fara sd-mi dau seama - o lumind Astfel, care venea de sus qi care nu era din lumea aceasta. simleam o mare bucurie cAnd md duceam la biserica,iar noaptea Invierii - cu lumAniri aprinse, cu fele vesele, cu lume multe - mi-a ramas intiparita in suflet pentru toath via{a. Chiar de m-ar fi finut cineva cu forfa, ag fi fdcut tot ce mi-ar fi stat in putinta Eim-aq fi dus la biserica si aud cum zice preotul, cu crucea Ei cu lumdnarea in mAnS: ,,Hristos a-nviat!" gi cum credincioqii rispund intr-un glas,,Adcvarat c-a-nviatl" in saiul meu - de' Pagti - copiii tragcau clopotele intr-una, cAt era ziua de mare, iar o data cu undele sonore, simleam in sufletul meu de copil cum ,,Duhul SfAnt prin aer zboard" . De ziua Invicrii, gi chiar in ziua de duminica, mi se parea ca cerul e mai senin, iarba mai verde, bucuria mai mare, - in jurul meu era numai frumusete gi fericire. Dar pe mine nu md atrigea numai frumosul; in aceeagimasura md captivau binele gi adevarul. Aveam o nesfArgitemili pentru cei suferinzi. Imi placea si alin durerile altora, iai cAnd invAlitorul m-a intrebatin clasd ce vreau sa fiu cAnd voi fi mare, i-am rhspuns: ,,doctor!" Pe atunci, micut fiind, nu qtiam ca sunt multe dureri gi rdni sufletegti, nu gtiam cA pot fi tot atat de bine gi un doctor al sufletelor.

CAnd mama mi trimitea la bacdnie, imi spunca ttucori: dc - Bagade seami, daca te-ointreba lipo,vanca miue sa-i spili ca nu-s acasd,auzi tu? mA dascalea manla' ir ca aveam datorii neachitate. Eu insd, fara sa "e"t iiliti sa-i fac mamei in ciuda, spuneam adevArul intr-un mod cu totul spontan; iar mama, fara sa sc "i""" supere, rAdea gi ficea hiz Pe seama mea pentru ch uu Duteam mlnu. La scoala, adica la Seminar, aceeaqiLumind cereascd Am citit multc romane, dar nici i*i"iis"i'privirile' nu"mi-iu placut scricrile pornograficf' Inainte de odata a citi un roman,ii intrebam pe Colegii care il cunoqteau' iiii in" ce conlinut are. Ciieam apoi recenziile de prin revistele literare qi numai dupd aceea mi apucam sA citescromanul. Iar cAnd citeam vreun roman cu con[lnut moiat, inalgator, in care slsii l-rrptau pentru idei superioare'qi, *hi al"s, pentru ide^aluri creqtine, mi si parea ca nu mai sunt pe'pamAnt. intr-o vacanla de Crdciun iit"u* pe neras^uflite ,,Crima 9i pedeaps^a" de Dostoievski. Eram cu totul absorbit de lectura' ln asemenea cazuri, fratele mai mare imi zicea: - Mai las6, Victore, cititul ca ai sh moril - Ce bine ar fi sd mor, raspundeam entuziasmat - ca sa trec in lumea frumoash de dincolo! - l-auzi, mama, zicea fratele pe jumatate rdzAnd' pe iumdtate alarmat - Victor zice cA vrea sd moara' Dar mama - bund qi inlelegatoarc ca intotdeauna ," ritu la mine cu simpatie' SJmanam leit cu ea, motiv pentru care iEi exprim'ase dorinla ca la batrAnete sa se ictraga la mine, ca sa moara ln bratele mele'

3. UN REAZEM LAUNTRICdefara adresi" , Cezat.Petrescu in romanul ,,Plecat scrie un tAnir care moqteniseputernice inclindri sprc 13

72

befie gi desfrAu de la tatal sdu. Ajuns student, tAnArul se hotdri sA se lupte pe viafA gi pe moarte cu acestedouA patimi. CAt i-a stat in putinfd, eroul lui Cezar petrescu a evitat bdutura qi a ocolit femeile. Dar intr-o zi, a intrat in camera lui o studenta ca sa imprumute ull curs. A mai v eni t o d at d c a s d s t udie z e i mp re u n a . A p o i , i m p ri e tenindu-se, tAnarul n-a mai putrit rezista pdftei trupegti. A cazut in pdcatul desfrAna-riiqi, in celc'din urmh, i-a sinucis. I-a lipsit, scrie Cezar Petrescu- reazemul launkic. Ma apuca groaza cAnd ma gAndeam ca s-ar putea sa arn acelagisfdrEit,ch aq putea sa cad alaturi de piasa. imi rimdsese ultima nddeide: harul gi ajutorul iui Dumnezeu pe care nu l-a cerut eroul ltri Cezar petrescu. Cdci el nu s-a nu s-a imphrtaqit pentru ca SAngele .lygut, Domnului Iisus sA-iregenerezcsangclcputrcd translmis printr-o nenorocitir ereditate. TAnarul din ,,Plecat fard adresa,, nu s-a bizuit decAt pe propriile sale puteri, a plecat fara adresa pe un drum necunoscut,_gi aceea- prabugit. Eu insa alergam in de s-a goana-trenului mAnat de nAdejdea ci-mi voi gasireazemul de care aveam nevoie. Fugcam aga c"um fugea Moise, in fruntea israelienilor] sprc Mnrea Roiie. Faraon, cu oastea lui, il ajungea din urma, Marea Rogie era de netrecut, dar - in ciuia tuturor potrivniciiloi_ nidejdea in Domnul l-a salvat.,,Acelasi'Dumnezeu ma va salva qi pe mine", ma gandeam qi ma intAream in intunericul vagonului, al nopfii gi al viefii. _ Degi crescut intr-o familie de preot, n-am avut parte de o. educafie in spirit cregtin. CAnd ii auzeam p'c atli copii wocAnl 3 {rug atmosfera de evlavie, de pice, d-e gum.pljar-e gi de dragoste cu adevdrat creqtineisca din familiile lor, mi se perea ci e vorba de- o lume din pove$n. Criticii afirml cd tragedia din ,,Fra[ii Karamazov,, este tragedia pe care a trait-o insugi Doitoievski in casa phrinteascA. Feodor Karamazov, iatal fralilor Karama_ 74

zovi, a fost omorAt - cu inten{ia gi cu fapta - de irrqii;i fiii lui, iar tatal lui Dostoievski a fost atAt de rdu incit a fost lingat de farani pe cdmp. Starile de revolta prin care trec Ivan Karamazov, Mitea qi Smerdeakov, impotriva unui tata beliv qi desfrAnat, nu sunt decAt stArile dc revoltd ale autorului insuqi impotriva propriului sdu tatd. Avocatul lui Mitea Karamazov a subliniat pe buna dreptate cd nu numai copiii au anumite datorii fala de pdrin[i, ci 9i parinlii au anumite datorii fala de copii. Daci tAndrul din ,,Plecat fara adresS" s-a sinucis, vinovatul nu este numai el, ci gi tatal shu care i-a ldsai drept mogtenire un sdnge infectat de pAcat, pe care fiul, in ciuda eroicei sale lupte, nu l-a putut birui. Eu insa, de-aq fi avut putere, ag fi strigai - ca qi Dostoievski - ca sd md audA toli parinlii din lume cd raiul copilariei nu trebuie pdnghrit cu faptele lor imorale. Imi dadeam prea bine seama cd am de luptat nu numai cu mine insumi, ci qi cu parinlii gi bunicii mei. Dar cAnd ma gAndeam ca e posibil sd cad qi eu infrAnt, atunci iaragi md apuca deznadejdea. Propriu-zis, nu-i osAndeam pe pdrin{ii mei, insd voiam parcd sa-i opresc - mAcar cAt de cAt- pe alli pdrinli si nu faca ce-au fAcut parinlii mei. Voiam s6-i conving pe parinfi si aiba mil6 de acele suflete nevinovate gi fragede in care primele impresii, bune sau rele, se imprima ca peceteape ceara. Cu ani in urm6, un student teolog, bolnav de tuberculozd, se afla intr-o salS de agteptare din clddirea unui dispensar unde se faceau injectii cu tuberculind. Printre cci prezenli era un tAndr care igi blestema parintii, zicAnd cd, dacA ei au gtiut ca sunt tuberculogi, de ce s-au mai cdshtorit ca sa-gi nenoroceascd Ei copiii. Auzind acestecuvinte, studentul teolog s-a hotdrAt sa nu se mai cnsatoreascd. Mai tdrziu, a imbraliqat viala monahala, tlcvenind apoi episcopul Chesarie Paunescu.IJ

Inair-rtc dc a-gi da sfArqitul, Prea Sfin[itul Chesarie l'iunescu mi-a povestit ca avea un bunic, mog Piun, care era desfrAnat din cale-afara.Umpluse satul cu copii din flori. - Norocul meu, imi spunea bunul Vladica - e ca nu semanam cu moq Paun, ci cu celalalt bunic pe care il chema mog Gheorghe. Am constatat acestlucru de cAnd eram copil. Caci mereAnd odata pe ulitele satului m-a intilnit,ln om care, uYtandu-seluhg h mine, m-a intrebat: - ,,Md, tu nu egti nepotul lui mog Gheorghe?" M-a ghicit dupa trdsaturile fe[ei ca sunt nepotul acestui bunic care era foarte inlelept gi cumpAtat. - Prea Sfin(ite, l-am intrebat atunci pe pirintele meu duhovnicesc, - dar ce-ati fi fdcut dach i-afi fi semanat lui moq Paun qi i-a(i fi mogtenit naravurile? - Cred cA nici nu md faceam cdlugar, zAmbi octogenarul episcop. - Eu insd am mogtenit asemeneandravuri qi totugi am indr?rznitsA ma cAlugaresc... Desieur, eu nu mi-am blestemat parintii ca tAnarul tubercu'ios, dar nici n-am renungat li calea monahala. Nu m-am gAndit la rdzbunare ca Flamlet, ci am fost inlelegator mai ales cu mama, care s-a luptat cu ea insdqi gi, mai t|rziu, qi-a schimbat via[a printr-o profunda pocainla. Cei mai mulfi parin(i igi inchipuie ca biefii lor copii nu vad qi nu in[elcg nimic. Dar Dostoievski,ca unul ce a fost victima acestor mogteniri nefaste, spune: ,,llu ascundeli de copii nimic, cdci ei gtiu totull". $i aga este. Pdrinlii trebuie sa inteleaga cA cinstea ce li se cuvine din partei copiilor tr.t ,ri." n"umai din simplul fapt ca i-ati nAscut qi ca ii cresc. Daca ar fi numai pentru atAt, mai multe cinsteli s-ar cuveni animalelor - mame carenu-qi arun_cd, puii nici inainte, nici du.g.a.naqtere. ii cresc Ai Ba ii apara uneori cu mai mult sacrificiu decAtoamenii. Dar ceea ce nu pot da animalele este educalia morali, edu76

r 'i r {i ac l u h o v r r i c c a s c a . i u d r u t - t r a r c a l r t l t 'al t 'i t ttti l t t tt t l t i :;tt l l t 't u l r , r i p c c a r c p a r i r t f i i s t r r r t r l b l i g a I i s - o t lt'i t t o p i i l o t t,r r ; , r 'i s c a p c d c p r a p a s t i a p a c a t u i u i . . . . . , ( ) l t r m i n a p t r t c r r r i c A n a v a l i p c f c r c a s tr a vl tr i o tr ttl tti , : rr r tl c r u p A n d u - m i m e d i t a [ i i l e . I m i a r t t u c a i p r i vi r t'a i t l ,r r '.r ( 'r 'i rg a r a P i t c . q t i .

4. MEFISTOFEL BINEFACATOR('ancl ro(ile vagonului se miqcara, coutirrtrAndu-1r ,lr.trrrtrl dc fier, mi-am innodat firul amintirilor qi al rni ' di ta[i i l or. ...Ctrtimpul, mi-am dat seama, c.1,pentru unii oanrt'ni, pini qi intAmplarile rele se petrec spre binele lor'. | )r,aici, probabil, vorba romiueasca: tot rdul e spre bine, cu 1i vorba ruseasca: cAt e mai rau cll atat e mai bine. fvlila gi inlelepciunea lui Dumirezcu iutorc spre birre trxrtcre'leiepricinuitc de diavolul. Cind Faust l-a intrebat pe Mefistofel: ,,Cinc egti ttr?" ,rtr.'sta raspuns: ,,Eu sunt acela care mereu vrcaLl sa i-a l ;rcrau gi mereu i csebi ne." $i de bunh seama,prin celevAzutc in casapAriuteasci, rliavolul a vrut sa-mi faca nurnai rau, dar - sprc necazul t t'lrri viclean - Domnul Iisus lc-a intors toate sprc binc. Aqa,de pilda, cAndin Seminar citc'amliteraturh spiritisti, cliavolul voia sA md ducA la ratacire, dar Bunul l)umnczeu mi-a intors spre bine qi lectura spiritistA,caci spiritismul mi-a ofcrit primul gi cel mai puternic pilorr realitatealumii spirihralc, existcn(a lI crcdin[ci creqtine: rt'ala a demonilor, - deci gi a irrgc'rilor, dc'ci Ei a lui l )rrmrrezeu. l-ot in Seminar, citind merelr romane, c-liavolular fi vnrt sA mA innamolcascaitr iitcratura pornografica, clar l7

| )onrrrulnri-a scosin fafa,,Fra{iiKaramazov" cu frumosul chip al stare[ului Zosima, care m-a ctrccrit gi m-a hotarit sd iau caleacalugAriei.$i astfel,pc ciucl cram in clasa a qaseade Seminal m-am gandit pcntrtr prima oard la via{a monahala. in vacan1"a, i-arri sptrs mamei acestgAnd. Dar, mama, care spera sa-gisfargcasca zilele in casa mea de preot c5sdtorit,mi-a raspuns cu durere ca, daca fac acestpas, ea iqi ia lumea in cap. Etr am ticut, desigur. N-am mai contrazis-o. Dar idcca gc.rnrina. Pentru nimic in lume n-aqfi vrut sAse repctc in viitoarea mea familie ceea ce vdzusem in casa parintcasca. La gcoalAaveam trei colegi .r, .nt" mA irrlelegeam gi discutam aceeaqiproblemA. Pierdeam nopgi intregi, in dormitor sau in garderoba, cAutAnd o portifa de ielire. - Ma, decAt sd fiu popa aqa cum sunt popii de astdzi mai bine nu md fac popa deloc, glasuia Georgc C. cu multe hotarAre. - Sublatacousa,tollitur eft'ectus. via{a trnui preot, irr cauza tuturor nenorocirilor, de cele mai multc ori, este preoteasa. Sa inlaturam, deci, aceasta catrza gi vom scdpa de urmdrile nenorocite pe care le aducc fcmeia in viala urrui preot, sus(ineam eu cu aceeaEi tarie. DupA mai multe dezbateri, ne hotArArAm cu tolii sA ne cdlugarim. Dar intre timp, cAtegipatru, citcam, meditam, studiam, intrebam, urmarind acelaqi gAnd al cAlugariei. - Bine, ne cdlugdrim,zicea Ion C. - dar calugariaeste o viafi egoista.Nu ne esteingaduit sa unnarirn tlumai mAntuirea noastrA personala. Atunci ne-a venit ideea sA ne facem preoti dc mir celibatari,ca parintele Toma Ghcrasimc.scu ca parinsau tele Gheorghe Paschiadin Bucureqti. La Facultatc ne stipAnea acelagigand. Nc-am Ei dus la Cala Galaction gi i-am marturisit gdndul. 18

- Iroarte bine, dragii mei, ne-a rAspurrs ,,Moqul" veVom avea inca o armata de voluntari. :;r'1. l)ar pe mine mA chinuia - in mod special - o alta plolrlcma. Ma gAndeam:oare, ca preot celibatar,imi voi ptrtca stirpAnipatimile? Begiagi desfrAul,care Pusesera tlt' timpuriu stApAnire mine, nu mA vor duce la pieire? pe gi irr aiest caz cum il voi mai putea ajuta pe aproapele? Ntr voi pleca qi eu fara adresd ca eroul lui Cezar Nu voi compromite Evanghelia lui Hristos? I't'trcscu? intr-o bunA zi, m-am intAlnit pe strada cu fostul meu pcdagog Irimi!a. BatrAnui trAise toata viala lui nechsAtorit. llra celibatar. - Domnule pedagog, eu aq vrea sA mA fac preot, dar /(rrccasitorit. Dupa cum prea bine qtili, sotia 9i copiii corrstituiepentru preot un balast careil trage pe pastorul tlc suflete spre cele trupeqti. Preoteasa gi copiii sunt ca tlorril greutafi de plumb atarnate de aripele unei l)isarele. $i ori de cdte ori un preot este pus in dilema sd alcaga sau pe Hristos sau familia, intotdeauna sacrifici Pt' I{ristos in profitul familiei. Dumneavoastra afi trait singur toatd viala. Ce pArere avefi? Ag putea 9i eu sd fiu ,-. ' j< rrrr'irrcot celibatar? - Draga Moldovanu, rdspunse barrdnul pedagog ('u am trait intr-adevdr singur, dar am triit ca un pdt'iltos. Dacd nu laEi natttra si intre pe u$a, ea intrd pe Icrcastrd.Nu vezi? $i preolii catolici sunt celibatari, dar lit'caredin ei are cAteo menajerd. Omenegtevorbind, Irimifa avea drepiate. Totuqi, ris1'trrrsulfostului meu pedagog nu m-a mullumit. Batlinul vorbea in duhul lui Cezar Petrescu. MeditAnd mereu qi cautAnd solu[ii, incepeam sa ma liiindcsc la castrare. Voiam si urmez exemplul lui ( )r'igcn. acestgdnd m-am dus din uou la Gala GalacCut t( ) l l .

19

- Nu, nu, asta-i dezertare,md contrazicea,,Moqul,,. Apoi scoasereped_e din raft o carte, scrisAir.rnemiegte, dovedindu-mi ca Origen s-a cait pentru cA s-a automu_ tilat. - Bine, Prea Cucernice, dar in situafia me.a ce-i de fAcut? - SAte lupli cum se lupta soldafli pe front. a$ putea sA mA lupt c6nd ma simt atAt de , , PnI..:* slaD lncat rnsa$larma, prin greutatea ei, ma doboari la pamAnt? Ma gAndeam ca poate Gala Galaction nu m_ainleles. ^ atunci, mergArrdirrainte,am fr ajuns la medici. Auzisem de la colegi ci undeva la CIui existii urr scaun electric care, pdstrindu-{i integritatea corporala, ifi anihileaza pofta sexualAnumai dupA cAtevaqedinge. Fa.a sa sto,, mult p9 gAnduri, m-am-gi dus la un doctor specialist, crezAnd^c.1 acestagtie tot ce este in legitura .., orgurrrri sexual. Singurul rezultat a fost cA am ieqit din cibinet fara ultima sutA de lei pe care o mai aveam in buzunar.Ca omul disperat care se agafa gi de un fir de pai, mi-am spus gAndul gi unei doamne. - Daca te vei castra, eu voi fi prima care te voi disprefui, zise ea hotarAt. - De ce? - Pentru cA,in acestcaz, dumneata nu vei mai avea nici un merit. Omul numai in lupta capita decoralii gi distinc!ii. Acest rispuns mi-a dat mult de gAndit; informAndu_ mI despre_scape{i, aflat ca qi cei ce se castreazi igi am menfin pofta sexuala, cu singura deosebire cA rimAn neputincioqi.Mai mult decdt atAt:unul din famenii din naEtere,care s-a calug;irit de nevoie, s-a exprimat fa{A d c un p ri cten al s A u din m a n a s ti rea s tfc l :

Mlr, de-agavea eu ceeace ai tu, sd qtiu cd ma aqteapta , r nrit'dc iaduri, eu tot aqs6vArgipacatul numai ca sA-mi l,rt pofta gi sd qtiu ce fel este aceastaplacere. 'liratc acesteam-au fdcut sd renun!, incetul cu incetul, l,r1;andulcastrarii,cici- dupa cum mi-a sPusun medic pofta pornegte din glanda hipofiza.

5. SFATUL MONSENIORULUIIiram totugi curios sI aflu cum traiesc preolii catolici' l't' atunci, in Chiqindu se afla monseniorul Glazer' imprcuni cu George C. m-am qi prezentat in fa{a preotului t irtolic, intrebAndu-l cum trdiesc ei qi cum a9 putea sa st'ap dc patimile care ameninlA viala unui celibatar' Monseniorul a fost sincer. Sunt qi cideri printre preo{ii noqtri, a recunoscut :;lirrlia sa - dar sunt 9i cazuri laudabile Pe care le cunosc pt'rsonal. CrczAnd ca mi-am greqit cariera, monseniorul spuse in c