PATRIMONIUL CULTURAL AL JUDEȚULUI IAȘIarchaeoheritage.ro/wp-content/uploads/2018/10/Archaeo...Radu...
15
Transcript of PATRIMONIUL CULTURAL AL JUDEȚULUI IAȘIarchaeoheritage.ro/wp-content/uploads/2018/10/Archaeo...Radu...
PATRIMONIUL CULTURAL AL JUDEȚULUI IAȘI:
EVIDENȚĂ, PROTEJARE ȘI VALORIFICARE
SIMPOZION NAȚIONAL
30-31 OCTOMBRIE 2018
Organizat de:
PRIMĂRIA MUNICIPIULUI IAȘI PRIN
MUZEUL MUNICIPAL IAȘI
DEPARTAMENTUL CENTERNAR
ACADEMIA ROMÂNĂ – FILIALA IAȘI
Evenimentul este organizat prin planul de marketing al proiectului „Consolidare și restaurare imobil
în vederea înființării Muzeului Municipal Iași”, finanțat prin POR – axa 1 – poli urbani de creștere și
prin proiectul „Protejarea prin dezvoltarea unor strategii durabile pentru o mai bună ocrotire a
siturilor de patrimoniu mondial UNESCO din România”, contract de finanțare nr. PN-III-P4-ID-
PCE-2016-0737, beneficiar Academia Română - Filiala Iași.
MARȚI, 30 OCTOMBRIE 2018
9:00 – 09:30 – Primirea participanților
09:30 – 10:00 – Deschiderea oficială
Mihai CHIRICA – primar, Municipiul Iași
Aurica ICHIM – director, Muzeul Municipal Iași
Daniel ȘANDRU – coordonator, Departamentul Centernar al Primăriei
Municipiului Iași
Alexander RUBEL – director, Institutul de Arheologie al Academiei Române –
Filiala Iași
Sergiu MUSTEAȚĂ – manager proiect, Institutul de Arheologie al Academiei
Române – Filiala Iași
10:00 – 11:45 Sesiune de comunicări
Moderator: Elena COZMA
Irina IAMANDESCU, Lista indicativa a României - rezultatele procesului de
revizuire
Iozefina POSTĂVARU, Biserici cneziale din Țara Hațegului
Sebastian CĂTĂNOIU, Peisajul cultural monahal Vânători-Neamț
Raluca IOSIPESCU, Biserici postbizantine din Curtea de Argeș / Restauări ale
arhitectului André Lecomte de Noüy
Alexandru POPA, Limesul de est al Daciei
DISCUȚII
11:45 – 12:00 – Pauză
12:00 – 15:00 Sesiune de comunicări
Moderator: Irina IAMANDESCU
Anca FILIP, Cule din Oltenia
Josef KOVACS, Centrul istoric al Sibiului și ansamblul său de piețe
Radu PREDA, Foste închisori comuniste din România
Sergiu MUSTEAȚĂ, De la lista indicativă la nominalizarea siturilor în lista
patrimoniului mondial
Natalia DĂNILĂ-SANDU, Paula VARTOLOMEI, Loredana AXINTE,
Monumente UNESCO din județul Suceava – monitorizare stare de conservare
DISCUȚII
15:00 – 15:30 – Pauză
15:30 – 17:00 Sesiune de comunicări
Moderator: Sergiu MUSTEAȚĂ
Vitalie BÂRCĂ, Aspecte pozitive și negative în administrarea Cetăților dacice din
Munții Orăștiei înscrise în lista patrimoniului mondial UNESCO
Elena COZMA, Mass-media și clasa politică vs. Monumentele din lista tentativă
Cătălina-Gabriela BULBOREA, Patrimoniul Primului Război Mondial și al Marii
Uniri – raport la 100 de ani
Mihai-Alex OLTEANU, Odoare ale Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, păstrate
de la Sfântul Ierarh Iosif cel Milostiv
Andreea MAFTEI, Restaurarea moleniei „Sfintei Mironoșițe Maria Magdalena”
DISCUȚII
MIERCURI, 31 OCTOMBRIE 2018
10:00 – 12:00 Sesiunea de comunicări
Moderator: Maria BILAȘEVSCHI
Mihaela IACOB, Patrimoniu arheologic: cercetare, conservare-restaurare,
valorificare
Vasile CHIRICA, Valentin CHIRICA, Patrimoniul arheologic al județului Iași:
cunoaștere, recunoaștere, salvare
Alexandru BERZOVAN, Considerații privind starea de conservare a cetăților
getice de pe teritoriul județului Iași
Sever BOȚAN, Cătălin HRIBAN, Șanțul târgului Hârlău. Observații arheologice
asupra delimitării administrative a orașelor moderne timpurii din Moldova
Ștefan HONCU, Lucian MUNTEANU, Dan APARASCHIVEI Cătălin
HRIBAN, Cercetări arheologice preventive recente în orașul Iași: strada Zugravi
64
DISCUȚII
12:00 – 12:30 – Pauză
12:30 – 14:00 Sesiune de comunicări
Moderator: Sever BOȚAN
Ciprian TEODORESCU, Ediţii Cantemir de patrimoniu din colecţiile Bibliotecii
Judeţene „Gh. Asachi” Iaşi: Paris 1743, Hamburg 1745, Londra 1749
Cristian UNGUREANU, Muzica geometrică a pietrei de la Trei Ierarhi
Maria BILAȘEVSCHI, Pinacoteca ieşeană după cel de-al Doilea Război Mondial
Paul ZANFIR, CFR – parte activă în constituirea patrimoniului cultural al
județului Iași
Liliana Mihaela PETROVICI, IAŞI NE(MAI)VĂZUT. Semnificaţii. Poveşti.
Arhitectură
Silvian Emanuel MAN, Premizele unei dezbateri: Putem vorbi despre un
patrimoniu cultural al organizațiilor studențești?
Dorina ȚICU, Rolul administraţiei publice în procesul politicilor publice
sectoriale: politici publice de patrimoniu cultural
14:00 – CONCLUZII
Moderator: Elena COZMA
REZUMATELE COMUNICĂRILOR
Iozefina POSTĂVARU, „Bisericile cneziale din Țara Hațegului” – formulă de
revizuire a sitului „Biserica din Densuș”, inclus în Lista Indicativă a României
pentru Lista Patrimoniului Mondial
Bisericile cneziale din Țara Hațegului sunt grupul cel mai vechi și mai important dintre
monumentele medievale românești din Transilvania. În ciuda rarității surselor
documentare referitoare la perioada în care au fost edificate, aceste biserici sunt
deosebit de relevante nu doar prin valoarea lor de monumente de arhitectură și de artă,
ci și prin mărturia pe care o aduc în domeniile istoriei sociale și istoriei politice a
structurilor ecleziastice și, în general, în domeniul vieții medievale românești. În
această familie, bisericile „Sf. Nicolae” din Densuș, „Adormirea Maicii Domnului” din
Strei, Biserica Cnezilor Cândea, azi biserica reformată din Sântămăria-Orlea, biserica
„Sf. Gheorghe” din Streisângiorgiu, Biserica „Pogorârea Sf. Duh” din Ostrov și
Biserica „Arhanghelul Mihail” din Gurasada sunt monumente emblematice.
Sebastian CĂTĂNOIU, Parcul Natural Vânători Neamț – zona monastică
Zona monastică din cadrul Parcului Natural Vânători Neamț se constituie într-o zonă
distinctă în cadrul acestei arii naturale protejate, a cărei înființare, în 1999, a
reprezentat de la început un model de conviețuire a omului cu natura, caracterizat prin
gospodărirea echilibrată a resurselor naturale și dezvoltare durabilă, asigurându-se
astfel condițiile pentru menținerea speciilor sălbatice, a habitatelor naturale și a
peisajelor caracteristice. Zona conține exemple excepționale și autentice de ansambluri
arhitecturale, care ilustrează diferitele moduri de viață monahală. Mănăstirile Neamț,
Secu, Sihăstria, Agapia și Văratec, cu schiturile lor, adăpostesc aproximativ 1100 de
monahi și monahine, o populație comparabilă numeric cu cea a mănăstirilor de la
Muntele Athos.
Sergiu MUSTEAȚĂ, De la lista indicativă la nominalizarea siturilor în lista
patrimoniului mondial
România se numără printre cele 193 de state care au semnat Convenția Patrimoniului
Mondial din 1972. Astfel, începând cu anul 1990, țara noastră devine parte a unuia
dintre cele mai importante tratate internaționale. Însă implementarea reală a Convenției
a început în anul 2000, când primul instrument legal a fost aprobat de Guvern privind
instituirea măsurilor de protecție a monumentelor istorice aparținând Listei
Patrimoniului Mondial. Între 2000 și 2011 au fost adoptate și alte acte normative, dar
până în prezent situația normativă necesită o mai bună dezvoltare.
În 2018, Lista Patrimoniului Mondial cuprinde 1092 de proprietăți din 167 de state,
inclusiv 845 de situri culturale, 209 situri naturale și 38 de situri mixte. România a
înscris până în anul 2017 opt situri (șase culturale și două naturale): Delta Dunării
(1991, sit natural), Bisericile Moldovei (1993), Mănăstirea Horezu (1993), Satele cu
biserici fortificate din Transilvania, Cetățile din Munții Orăștiei (1999), Centrul Istoric
din Sighișoara (1999), Bisericile de lemn din Maramureș (1999) și pădurile de fag
antice și primare din Carpați și din alte regiuni ale Europei (2017). În anul 2018
România a avut marea ocazie să mai înscrie un sit, Roșia Montană, dar Guvernul a
decis suspendarea procesului de înscriere care era deja în faza finală.
Potrivit site-ului oficial al Centrului de Patrimoniu Mondial, alte cincisprezece
proprietăți din România sunt incluse în Lista Tentativă din numărul total de 1697 de
proprietăți nominalizate de 177 de state membre ale Convenției1. În 2017, Institutul
Național al Patrimoniului a finalizat procesul de actualizare a listei indicative, care
cuprinde 18 situri culturale și un sit natural2.
Elena COZMA, Mass-media și clasa politică vs. Monumentele din lista tentativă
Atât publicul larg, cât și specialiștii (arheologi, istorici etc.) preocupați de patrimoniul
cultural se informează de cele mai multe ori despre starea acestuia sau despre ultimele
descoperiri arheologice din presa scrisă sau TV. De asemenea, câți dintre aceștia
urmăresc și știu ce se discută în parlament pe marginea subiectelor legate de
patrimoniul cultural și arheologic al României?
Studiul de față se concentrează pe articolele apărute în presă și televiziune pe parcursul
anului 2017 și a anului 2018 (ianuarie – septembrie) și asupra apariției discuțiilor în
Parlamentul României pe marginea problematicii patrimoniului cultural și arheologic
de pe Lista tentativă. Pentru o urmărire cât mai bună a studiului de față vă vom
prezenta mai jos un tabel cu fiecare obiectiv de patrimoniu inclus în această listă,
însoțit de codul LMI, anul includerii și localizarea geografică. Studiul va mai conține și
câte o prezentare pe scurt de tip raport extrasă din mass-media și stenogramele din
parlament pentru fiecare monument în parte. Cercetarea se încadrează în proiectul
„Protejarea prin dezvoltarea unor strategii durabile pentru o mai bună ocrotire a
siturilor de patrimoniu mondial UNESCO din România“, susţinut de CNCS–
UEFISCDI, PN-III-P4-ID-PCE-2016-0737, și coordonat de dr. Sergiu Musteață.
Vitalie BÂRCĂ, Aspecte pozitive și negative în administrarea cetăților dacice din
Munții Orăștiei înscrise în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO
Cercetarea și documentarea monumentelor istorice reprezintă instrumente vitale și
fundamentale pentru înțelegerea și protejarea lor adecvată. Chiar dacă există
numeroase legi, convenții și recomandări la nivel național și internațional ce
reglementează mai toate aspectele legate de protejarea monumentelor, respectarea și
aplicarea lor în România lasă încă de dorit. Nu reprezintă o excepție în acest sens nici
cetățile dacice din Munții Orăștiei înscrise în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO.
Recunoașterea valorii universale a acestui complex fortificat, format din mai multe
cetăți, aduce României atât prestigiu, cât și responsabilități. Acestea din urmă implică
printre altele un cadru legal adecvat, asigurarea unor condiții optime pentru
1 http://whc.unesco.org/en/statesparties/ro (accesat 05.03.2018). 2 Concluziile Comisiei de evaluare a propunerilor de revizuire a Listei Indicative a României
privind Lista Patrimoniului Mondial UNESCO, Institutul Național al Patrimoniului, 20-21
februarie 2017.
administrarea, protejarea, restaurarea, cercetarea și punerea în valoare a acestor
monumente unice care aparțin patrimoniului universal.
După anul 2000 au fost elaborate diverse legi privind administrarea, conservarea și
protejarea monumentelor din Lista Patrimoniului Mondial; cu toate acestea, există încă
suficient loc pentru îmbunătățirea cadrului legislativ național, în special în ceea ce
privește gestionarea patrimoniului cultural și natural, lupta împotriva braconajului
arheologic, a traficului ilegal de antichități etc., toate acestea având un impact și asupra
cetăților dacice din Lista Patrimoniului Mondial. Unele dintre prevederile acestor legi
nu au fost aplicate sau respectate, fapt ce a făcut ca unele dintre cetățile dacice să
ajungă în situația să nu aibă un administrator legal, iar monumentele să se degradeze.
Până la această dată nu au fost elaborate planurile de management ale celor șase cetăți
dacice. La această lipsă a planurilor de management se adaugă lipsa managerilor
pentru aceste monumente, dar și a unor planuri de gestiune, precum și inexistența unei
minime strategii pe termen scurt care să rezolve problemele stringente.
Inactivitatea și lipsa de acțiune ale autorităților centrale ale statului, la care se adaugă
opoziția în a da spre administrare cetățile fără stăpân altor instituții este revoltătoare și
indică o lipsă de viziune, responsabilitate și respect în raport cu aceste monumente
unice care aparțin patrimoniului universal.
Natalia DĂNILĂ-SANDU, Paula VARTOLOMEI, Loredana AXINTE,
Monumente UNESCO din județul Suceava – monitorizarea stării de conservare
Monumentele în aer liber sunt supuse constant acțiunii combinate a unor diferiți factori
de degradare. Bisericile cu pictură murală interioară și exterioară din nordul Moldovei
au o valoare inestimabilă, acestea făcând parte și din Patrimoniul Mondial. Odată cu
prestigiul pe care îl implică o astfel de asociere, prezența acestor monumente alături de
alte valori universale ale umanității implică și o responsabilitate enormă în vederea
conservării autenticității lor.
Înscrierea bisericilor din nordul Moldovei în Lista Patrimoniului Mondial nu le face pe
acestea mai puțin expuse factorilor de degradare, începând cu îmbătrânirea naturală a
materiei și terminând cu influența pe care o are omul prin acțiunile sale. De la mici
acte de vandalism, intervenții necorespunzătoare asupra sau în preajma obiectelor de
patrimoniu, la acțiuni de distrugere intenționată și, în cele din urmă, la indiferență și
lipsă de reacție, factorul antropic este cel mai mare inamic al patrimoniului.
Prin monitorizarea sistematică a patrimoniului, însoțită de intervenții obiective (în
special printr-o întreținere curentă corespunzătoare), intervențiile pe scară largă ar
putea fi evitate sau amânate pentru o perioadă mai lungă. Prin înregistrarea regulată a
stării de conservare a elementelor de structură și a componentelor artistice aferente
monumentelor și derularea unor intervenții imediate pe baza celor observate în teren și
a investigațiilor, prin conservarea adecvată și înlocuirea la timp a învelitorilor,
trotuarelor, a sistemelor de evacuare și drenare a apelor, pot fi evitate degradări majore,
în același timp fiind prelungită viața întregului complex monumental. Rezultatele
monitorizării pot fi folosite și pentru informarea și schimbarea în timp a atitudinii față
de obiectele de patrimoniu. Astfel, educația prin cultură este una dintre metodele
principale care ar putea fi folosite în conservarea preventivă.
Cristian UNGUREANU, Muzica geometrică a pietrei de la Trei Ierarhi
Ctitoria voievodului Vasile Lupu a constituit obiectul uimirii și admirației pentru toți
cei care au avut prilejul de a o vedea vreme de aproape patru secole. Un proiect
conceptual, în sensul riguros și actual al termenului, Biserica „Trei Ierarhi” se remarcă
atât prin îmbinarea, total inedită în epoca apariției sale, a unui plan arhitectural clasic
moldovenesc cu o decorație luxuriantă de piatră cioplită care îi acoperă exteriorul în
întregime, cât și prin sinteza originală și foarte inspirată a acestor decorații sculptate.
S-a scris, vorbit și publicat foarte mult pe această temă, dar centrul de interes și de
noutate al cercetării transdisciplinare pe care o propunem este punerea în evidență a
faptului că cele patru niveluri de rozete geometrice care sunt inserate între cele treizeci
de benzi decorative și omogene ce înveșmântează exteriorul bisericii reprezintă un cod
numeric cu valențe muzicale. Ele transformă edificiul, în această cheie de lectură
simbolică, într-un adevărat instrument de rezonanță energetică și informațională,
demonstrând încă o dată că arhitecții și constructorii din Evul Mediu românesc erau
păstrătorii unei rafinate tradiții ermetice, similare celor din marile culturi străvechi,
occidentale sau orientale.
Mihai-Alex OLTEANU, Odoare ale Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, păstrate de
la Sfântul Ierarh Iosif cel Milostiv
Colecția Muzeală a Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, ce a fost transferată Muzeului
Mitropolitan Iași, conține numeroase obiecte de mare valoare, ce au aparținut
Mitropoliților Moldovei și Bucovinei sau Catedralei Mitropolitane din Iași.
Odată cu proclamarea canonizării Mitropolitului Iosif Naniescu (25 martie 2018), ce a
coincis cu împlinirea a 200 de ani de la nașterea acestui Mitropolit al Moldovei, am
organizat în cadrul Muzeului Mitropolitan Iași o expoziție cu obiecte ce au legătură cu
personalitatea Sfântului Ierarh Iosif cel Milostiv (nume cu care a fost înscris în
calendarul Bisericii Ortodoxe Române). Trebuie precizat că nu toate obiectele ce au
legătură cu Mitropolitul Iosif au putut fi expuse în cadrul acestei expoziții, dar fac
subiectul prezentei lucrări. Printre obiectele ce vor fi prezentate se află atât manuscrise
de cântări psaltice compuse de ierarh, cât și o mică parte din corespondența sa.
Andreea MAFTEI, Restaurarea moleniei „Sfintei Mironosițe Maria Magdalena”
Lucrarea va prezenta starea de conservare, tratamentele propuse și etapele de restaurare
ale moleniei Sfintei Mironosițe Maria Magdalena, ce aparține iconostasului Bisericii
Grecilor din Sibiu, cu hramul „Buna Vestire”. Catapeteasma a fost pictată în primele
decenii ale secolului al XIX-lea de pictorul Simion Silachi-Sălăgeanu din Abrud,
împreună cu fiii și ucenicii săi. O mare parte dintre creațiile acestora se află astăzi în
Colecția Museikon.
Mihaela IACOB, Patrimoniu arheologic: cercetare, conservare-restaurare,
valorificare
Prezentarea abordează patrimoniul arheologic din perspectiva legislației specifice din
România, acestuia fiindu-i aplicabile atât prevederile legii monumentelor istorice (ca
patrimoniu imobil), cât și cea specifică patrimoniului mobil.
Sunt discutate aspecte precum: situl arheologic ca monument istoric, situl arheologic
cuprins în Repertoriul Arheologic Național, regimul de protecție al unui sit arheologic
etc. Sunt puse în evidență anumite incongruențe legislative care fac dificil procesul de
cunoaștere/înregistrare, protecție, conservare-restaurare și valorificare a acestui
patrimoniu.
Vasile CHIRICA, Valentin-Codrin CHIRICA, Patrimoniul arheologic al județului
Iași: cunoaștere, recunoaștere, salvare
Cu aproximativ doi ani în urmă, în mai 2017, domnul dr. Dănuț Aparaschivei, CS I la
Institutul de Arheologie din Iași, membru al Comisiei Naționale de Arheologie din
cadrul Ministerului Culturii și Identității Naționale, a organizat la Iași ședința anuală a
Comisiei. Cu acest prilej, Președintele Comisiei a spus, printre altele, că numai pentru
județul Iași nu a fost făcută cunoscută lista monumentelor arheologice importante de pe
teritoriul acestuia. Noi am răspuns și am precizat că, în cel mult două luni, vom trimite
pe adresa Comisiei lista monumentelor arheologice de pe teritoriul județului nostru.
Deși nu am primit confirmarea, suntem convinși că materialul a fost primit de Comisia
Națională de Arheologie; inițierea măcar parțială de propuneri și posibilități de
conservare a celor mai importante monumente arheologice de pe teritoriul județului
Iași este datoria Comisiei, dar și a factorilor de decizie de la nivelul conducerii
județului.
Baza acestui studiu o constituie Repertoriul arheologic al județului Iași, vol. I-II, Iași,
1984, 1985, avându-i ca autori pe Vasile Chirica și Marcel Tanasachi.
În ceea ce privește descoperirile arheologice de pe teritoriul județului Iași, precizăm
doar elementele esențiale, detaliile acestora urmând a fi căutate (și găsite) în paginile
Repertoriului.
În cooperare cu domnul Virgil Băbâi, intenționăm să realizăm o nouă ediție a
Repertoriului Iași, cu amplasarea descoperirilor arheologice de pe teritoriul fiecărei
comune, dar cu mijloacele tehnice moderne.
Așadar le oferim factorilor de decizie de la conducerea județului nostru, Direcției
Județene pentru Cultură, altor personalități cu funcții de decizie, lista monumentelor
arheologice de pe teritoriul județului, în speranța că se vor căuta și găsi rezerve și
posibilități de protecție a acestora, conform legislației în vigoare.
Alexandru BERZOVAN, Considerații privind starea de conservare a cetăților getice
de pe teritoriul județului Iași
Pentru spațiul est-carpatic al României, perioada secolelor V-III î.Hr. a fost
caracterizată de apariția marilor cetăți de pământ. Pe teritoriul județului Iași cunoaștem
la ora actuală cca. 14 fortificații ce pot fi încadrate în această perioadă. Cea mai
cuprinzătoare și totodată cea mai spectaculoasă este cea de la Cotnari – Dealul
Cătălina, cu două incinte ce acoperă o suprafață totală de peste 70 de hectare.
Din nefericire, starea de conservare a celor mai multe obiective este una precară.
Alunecările de teren generate de defrișările iraționale au afectat semnificativ suprafața
multor cetăți. Lucrările agricole, balastierele, ca de altfel și activitatea căutătorilor de
comori reprezintă un pericol suplimentar. La toate aceste probleme se adaugă în mod
regretabil lipsa valorificării științifice adecvate a rezultatelor puținelor cercetări
arheologice efectuate.
Sever BOȚAN, Cătălin HRIBAN, Șanțul târgului Hârlău. Observații arheologice
asupra delimitării administrative a orașelor moderne timpurii din Moldova
Cercetarea arheologică efectuată de Institutul de Arheologie din Iași la Hârlău în iunie
2017 a scos la iveală, în apropierea bisericii Sf. Nicolae-Munteni (1840), sub resturile
unei locuințe de început de secol XX, un șanț de dimensiuni medii, cu două perioade
de funcționare. În lumina documentelor topografice și a surselor documentare din
secolele al XVIII-lea – al XIX-lea, se poate spune ca acesta era șanțul de delimitare
administrativă a orașului la începutul secolului al XIX-lea. Autorii explorează
posibilele analogii și ne oferă argumente pentru această interpretare.
Ștefan HONCU, Lucian MUNTEANU, Dan APARASCHIVEI, Cătălin HRIBAN,
Cercetări arheologice preventive recente în orașul Iași: strada Zugravi 64
Prezentarea de față își propune să discute descoperirile arheologice efectuate în zona
de sud-vest a orașului Iași. Cercetările arheologice din acest punct au fost efectuate
recent și au relevat existența în această zonă a unor vestigii arheologice databile în
intervalul cronologic cuprins între ultimul sfert al secolului al XVIII-lea și începutul
veacului XX. Edificiile excavate, aflate în zona inundabilă a orașului, au fost
amenajate din lemn și piatră, fiind surprinse mai multe nivele de locuire. Materialele
arheologice recuperate constau în ceramică lucrată la roată, porțelanuri, sticlă, cărămizi
cu ștampilă, fragmente osteologice și o monedă de la Sadagura.
Ciprian TEODORESCU, Ediții Cantemir de patrimoniu din colecțiile Bibliotecii
Județene „Gh. Asachi” Iași: Paris 1743, Hamburg 1745, Londra 1749
Demersul nostru în cadrul simpozionului demonstrează existența unor valori
patrimoniale europene care se regăsesc în custodia proprie, ediții de patrimoniu, prime
ediții din opera lui Dimitrie Cantemir, având înscrise ca loc și dată de apariție Paris
1743, Hamburg 1745 și Londra 1749, argumente indubitabile prin ele însele în a proba
dimensiunea europeană a recunoașterii și notorietății europene de care s-a bucurat încă
din timpul vieții principele moldav. De asemenea, acest fapt ne situează în contextul
actual al prezentării unor valori de patrimoniu, cu acoperire europeană, pe care orașul
nostru le posedă, având ca argument cartea păstrată timp de secole pe rafturile
bibliotecilor din orașul celor șapte coline.
Cătălina-Gabriela Bulborea, Patrimoniul Primului Război Mondial și al Marii
Uniri – raport la 100 de ani
Acum o sută de ani, 80% din populația României trăia în comunități rurale, cu tradiții
și valori statornicite. Modernizați în salturi, inegal și incomplet, ne-am trăit ultimul
secol în compartimente de timp contrastante, delimitate de cutremure geopolitice cu
consecințe sociale majore. Mișcărilor masive de populație impuse de regimul comunist
din rațiuni preponderent politice le-a urmat după ’89 exodul celor în căutare de locuri
de muncă mai bine plătite, exod ce continuă și azi, cu efecte considerabile asupra
valorilor culturale materiale și imateriale. Dependent de teritoriu și de comunitate,
patrimoniul construit suferă până la dispariție urmările schimbărilor sociale accelerate.
În anul Centenarului, memoria generației care a luptat în Primul Război Mondial și a
înfăptuit Marea Unire supraviețuiește în cărți, în monumentele aproape nelipsite din
centrul fiecărui sat și în nume de străzi. Locurile bătăliilor purtate acum o sută de ani
sunt cercetate doar de braconierii de artefacte, iar de monumentele și mausoleele
ridicate în memoria celor căzuți ne amintim doar când se depun coroane de flori, în
cadrul vreunei ceremonii televizate. Între timp, casele celor ce ne-au făcut posibilă
istoria se ruinează încet, lăsate în grija nimănui. Rareori, eforturile vreunei instituții se
conjugă cu cele ale unor voluntari entuziaști și se mai salvează un crâmpei de istorie.
Administrația centrală are alte priorități, dar Centenarul nu așteaptă. Pregătită sau nu,
la 1 Decembrie 2018 România va sărbători 100 de ani de existență.
Maria BILAȘEVSCHI, Pinacoteca ieșeană după cel de-al Doilea Război Mondial
Un oraș devastat de război, capitala Moldovei și fosta capitală a Unirilor, Iașii anilor
’50 așteaptă, în afară de discursuri înduioșătoare, oameni de acțiune. Corneliu Baba,
după refugiul la Făget (1944), afirma că „Iașul care mai păstra încă miros de incendiu,
iar străzile cu casele lor boierești de altădată erau transformate într-un spectacol
nerealist, dezolant de ruine” și constata că „războiul scoase la iveală un alt tip de om.
Atmosfera se schimbase cu desăvârșire. Trebuia spre a te acomoda să nu mai faci apel
la ce a fost”.
În această perioadă tensionată social, politic și economic, Comisia Națională a
Monumentelor Istorice numește la Iași un colectiv al monumentelor istorice (str.
Filimon Sârbu nr. 7), de pe lângă Muzeul Istorico-Etnografic al Moldovei, în persoana
lui Dan Bădărău (președinte) și a pictorului Constantin Agafiței (vicepreședinte), în
vederea ocrotirii vechilor monumente și a încadrării celor noi în spiritul vechi.
Colectivul era sprijinit de arhitecți sau urbaniști care lucrau sub dependență ori
controlul acestei comisii. Documentele și adresele oficiale (modalități de exercitare a
autorității) au dat rezultate, statul intervenind fie pentru protejarea monumentelor, fie
pentru restaurarea celor mai însemnate, cu bani. Care au fost demersurile în următorii
ani și cum s-au reflectat acestea în constituirea unui fond instituționalizat de artă
plastică, alături de lucrările recuperate din „refugiu”, vor fi dezbătute în prezentul
articol.
Liliana PETROVICI, Iașiul ne(mai)văzut. Semnificații. Povești. Arhitectură
Proiectul cultural „Iașiul ne(mai)văzut. Semnificații. Povești. Arhitectură” promovează
clădiri de patrimoniu, detalii și ornamente mai puțin cunoscute din orașul moldav.
Prin ateliere de creație pentru copii și tineri, informare și dialog în rețele sociale,
expoziții și tururi ghidate realizate în cadrul proiectului „Iașiul ne(mai)văzut”, povestea
arhitecturii uitate sau mai puțin cunoscute din orașul Iași devine mai activă în
conștiința publică și capătă o notă ludică, optimistă, plină de culoare.
Proiectul contribuie la educația privind protecția patrimoniului și se adresează
publicului interesat să descopere bogăția culturală și arhitecturală a orașului Iași.
Silvian Emanuel MAN, Premizele unei dezbateri: Putem vorbi despre un
patrimoniu cultural al organizațiilor studențești?
După căderea regimului comunist, organizațiile studențești au întreprins demersuri
pentru recuperarea patrimoniului imobil al fostelor organizații de profil ale Partidului
Comunist Român sau ale organizațiilor care au activat înainte de cel de-al Doilea
Război Mondial, însă nu s-a pus deloc în dezbatere existența unui patrimoniu cultural.
Prin prezentarea de față, vom pune în discuție atât existența unui patrimoniu cultural
arhitectural, cât și a unui patrimoniu cultural mobil sau imaterial care a fost creat de
organizațile studențești românești în perioada 1862-1948, arătând importanța acestora
în cultura română.
Dorina ȚICU, Rolul administrației publice în procesul politicilor publice sectoriale:
politici publice de patrimoniu cultural
Articolul de față își propune să identifice care sunt caracteristicile procesului
decizional la nivelul administrației publice, implicit la nivelul administrației publice
locale privind politicile de patrimoniu cultural.
Articolul are la bază o analiză calitativă, în baza modelului de analiză instituțional, la
nivelul administrației publice locale, încercând să identifice actorii implicați în
procesul acestei politici publice sectoriale, tipul de decizie activat, etapele procesului
de luare a deciziilor privind patrimoniul cultural, precum și tipologia valorilor cultuale
activate în acest proces.
Lista participanților:
APARASCHIVEI, Dan, dr., cercetător științific, Academia Română, Institutul de
Arheologie din Iași, [email protected]
AXINTE, Loredana, dr., Muzeul Bucovinei din Suceava
BÂRCĂ, Vitalie, dr., Institutul de Arheologie și Istoria Artei Cluj-Napoca,
BERZOVAN, Alexandru, dr., cercetător științific, Academia Română, Institutul de
Arheologie din Iași, [email protected]
BILAȘEVSCHI, Maria, dr. arte vizuale, critic de artă, Casa de Cultură „Mihail
Ursachi” din Iași, [email protected]
BOȚAN, Sever, dr., cercetător științific, Academia Română, Institutul de
Arheologie din Iași, [email protected]
BULBOREA, Cătălina-Gabriela, arhitect, Ordinul Arhitecților din România și
ICOMOS, București, [email protected]
CĂTĂNOIU, Sebastian, dr., Director Parcul Natural Vânători Neamț,
CHIRICA, Valentin, dr., cercetător științific, Academia Română, Institutul de
Arheologie din Iași
CHIRICA, Vasile, dr., cercetător științific, Academia Română, Institutul de
Arheologie din Iași, [email protected]
COZMA, Elena, drd., Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, Facultatea de
Istorie, [email protected]
DĂNILĂ-SANDU, Natalia, restaurator, Muzeul Bucovinei din Suceava,
FILIP, Anca, Institutul Național al Patrimoniului, Bucuresti,
HONCU, Ștefan, dr., cercetător științific, Academia Română, Institutul de
Arheologie din Iași, [email protected]
HRIBAN, Cătălin, dr., cercetător științific, Academia Română, Institutul de
Arheologie din Iași, [email protected]
IACOB, Mihaela, dr., Ministerul Culturii și Identității Naționale, București,
IAMANDESCU, Irina, Institutul Naţional al Patrimoniului din Bucureşti,
IOSIPESCU, Raluca, dr., Institutul Național al Patrimoniului din București,
KOVACS, Josef, arh., Institutul Național al Patrimoniului din București,
MAFTEI, Andreea, Muzeul Mitropolitan Iași, [email protected]
MAN, Silvian Emanuel, drd., Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași,
Facultatea de Istorie, [email protected]
MUNTEANU, Lucian, dr., cercetător științific, Academia Română, Institutul de
Arheologie din Iași, [email protected]
MUSTEAȚĂ, Sergiu, dr., Academia Română, Institutul de Arheologie din Iași,
OLTEANU, Mihai-Alex, Muzeul Mitropolitan Iași, [email protected]
PETROVICI, Liliana Mihaela, dr., arhitect, Facultatea de Arhitectură „G.M.
Cantacuzino”, Universitatea Tehnică „Gh. Asachi” din Iași,
POPA, Alexandru, Muzeul Național al Carpaților Răsăriteni, Sfântul Gheorghe,
POSTĂVARU, Iozefina, cercetător ştiinţific la Institutul Naţional al Patrimoniului
din Bucureşti, [email protected]
PREDA, Radu, dr., președinte al Institutului de Investigare a Crimelor
Comunismului și Memoria Exilului Românesc, București,
TEODORESCU, Ciprian, dr., bibliograf, Biblioteca Judeţeană „Gheorghe Asachi”
Iaşi, [email protected]
ȚICU, Dorina, Prof. asoc. dr., Universitatea „Alexandru Ioan Cuza" Iași, Facultatea
de Filosofie și Științe Social Politice, [email protected]
UNGUREANU, Cristian, lect. univ. dr., Universitatea Națională de Arte „George
Enescu” din Iași, [email protected]
VARTOLOMEI, Paula, Institutul Național al Patrimoniului din București,
ZANFIR, Paul, director, Clubul CFR
