Paștele care a schimbat lumea

de Dr. R. Baruch

Un studiu al ultimelor evenimente din Prima venire a lui Yeshua – Explicații a afirmațiilor aparent

contradictorii despre Paște, relatate în cele patru Evanghelii.

Paștele este cunoscut ca și Sărbătoarea răscumpărării. Yeshua a afirmat în Marcu 10:45 că El a venit să-

și dea viața ca răscumpărare pentru mulți. În timpul „Ultimei cine” când au terminat de mâncat, Yeshua

a luat paharul și l-a binecuvântat spunând că acest pahar (vinul din pahar) reprezintă sângele Său, care

va fi vărsta pentru iertarea păcatelor și pentru validarea Noului Legământ. Profetul Ieremia a vorbit

despre Noul Legământ în lumina răscumpărării și iertării păcatelor (vezi Ieremia 31:30-33). Aceasta

fiind situația, nu ar trebui să fie surprinzător faptul că Sărbătoarea Paștelui ar fi folosită ca și fundalul

pentru evenimentele cheie în Prima venire a lui Yeshua.

Prima întrebare de care se va ocupa acest studiu este, evenimentele despre care se vorbește în cele

patru Evanghelii sunt de încredere? Multe persoane s-au uitat la ceea ce par a fi afirmații

contradictorii și au ajuns la concluzia că Noul Testament nu oferă o relatare istorică precisă a

evenimentelor din ultima oră a lui Yeshua și prin urmare nu ar trebui să ne bazăm pe ele ca și baza

pentru credința cuiva.

Înțelegând natura Scripturii

Chiar dacă Biblia este exactă din punct de vedere istoric, scopul primordial al lui Dumnezeu nu a fost

să scrie o arhivă istorică. Ci, mai degrabă, scopul Său a fost să dezvăluie adevărul omenirii. Pavel o

spune cel mai bine când scrie, „Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu și de folos ca să învețe, să

mustre, să îndrepte, să dea înțelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârșit

și cu totul destoinic pentru orice lucrare bună.” 2 Timotei 3:16-17. Pentru ca acest scop să fie împlinit,

acest studiu va arăta cum Dumnezeu i-a inspirat pe autorii Biblie ca să înregistreze evenimentele

istorice într-un așa mod, încât cititorul să culeagă revelația spirituală care va împlini ceea ce Pavel a

spus în fața mesajului menționat. Acest studiu va oferi o mulțime de explicații și exemple demonstrând

că martorii Evangheliei sunt de încredere și adevărați; și prin urmare, se merită să fie acceptați.

Metodologia

Acest studiu va examina optsprezece conflicte aparente, din cele patru Evanghelii, cu privire la ultimele

zile din viața lui Yeshua. Fiecare exemplu va fi evaluat în conformitate cu câteva criterii. În primul rând

trebuie văzut dacă acest „conflict” se datorează erorilor de traducere. Adică, atunci când textul a intrat

într-o altă limbă, traducătorul a eșuat să traducă toate nuanțele textului Biblic într-un mod corect.

Problemele de traducere pot să nu fie doar gramaticale, ci și contextuale. Adică, traducătorul nu

înțelege pe deplin contextul cultural al textului. În al doilea rând, dacă există un conflict între două sau

mai multe relatări de text, se poate explica acest conflict într-un mod rezonabil? În al treilea rând,

dispozitivele literare joacă un rol în conflict. În ultimul rând, conflictul este scriptural în natura sa,

adică, există într-adevăr un conflict în textul biblic sau există doar un conflict între ceea ce a fost larg

acceptat și înțeles și ceea ce afirmă textul biblic.

Conflictul nr.1. Când a avut loc „Cina cea de taină”?

Conflictul nr.2. În ce zi a fost răstignit Yeshua?

Aceste două conflicte vor fi evaluate împreună, deoarece în centrul problemei este stabilirea unui

calendar exact, pentru săptămâna pascală în cauză. În relația cu aceste aspecte, trebuie abordate o serie

de chestiuni periferice. În primul și în primul rând, printre acestea trebuie să înțelegem faptul că

termenul ”Paște” și ”Praznicul Azimilor”(sărbătoarea pâinii nedospite) sunt folosite ca și sinonime în

Noul Testament. Din punct de vedere tehnic, există o diferență între ele. Paștele se referă la jertfa

mielului în după-amiaza zilei a 14-a din luna Nissan. Praznicul Azimilor (Matzot) începe în ziua a

cincisprezecea (apusul în ziua a paisprezecea) și continuă timp de șapte zile. Prima zi a Praznicului

Azimilor (ziua a cinsprezecea din luna Nissan) și ziua a șaptea (ziua douăzeci și unu din luna Nissan)

sunt zile speciale în cadrul sărbătorii. Aceste zile sunt tratate ca și zile de Sabat, indiferent în ce zi a

săptămânii pică.

Dacă există o diferență între „Paște” și Sărbătoarea „Pâinii nedospite”(Praznicul azimilor), atunci de ce

Noul Testament aduce în ceață distincția dintre ele? Trebuie să ne amintim că Noul Testament a fost

scris în greacă și audiența lui nu erau doar evrei, ci întreaga lume. Adevărul este, că atunci, ca și astăzi,

oamenii se referă la întreaga perioadă a sărbătorii prin aceste două nume. Adică, oamenii folosesc

acești termeni interschimbabil. Chiar dacă Noul Testament urmează acest obicei, le definește separat

și oferă indicații clare cititorului, dacă vorbește despre Paște sau Praznicul Azimilor. Problema

este că de multe ori, traducătorul și cititorul Noului Testament nu sunt conștienți de aceste indicii și

deduc impresii false care nu sunt în text.

Greaca Noului Testament este foarte precisă. Din păcate, mulți traducători nu transmit toate indiciile de

traducere pe care textul le oferă în alte limbi. De multe ori, problema este o lipsa de cunoaștere a

limbajului, dar de cele mai multe ori traducătorul eșuează în a recunoaște problema datorită factorilor

culturali. Avem aici un exemplu de deficiență în traducere.

În Matei 26:17, textul spune, în traducerea King James,

”Acum, în prima zi a Praznicului Azimilor, ucenicii au venit la Yeshua, spunându-i, Unde să pregătim

pentru Tine ca să mănânci Paștele?”

Cu toate acestea, dacă cineva citește cu atenție textul în limba greacă, există câteva diferențe

semnificative.

th de prwth twn azumwn proshlqon oi maqhtai tw ihsou legonteV, pou qeleiV etoimaswmen soi fagein

to pasca;

„Și datorită primezi zile a Praznicului Azimilor, ucenicii au venit la Yeshua spunând, unde vrei să

pregătim pentru Tine să mănânci Paștele?”

Traducerea King James nu a reușit să transmită semnificația faptului că fraza „prima zi” th de prwth,

este la diateza pasivă. Aceasta înseamnă că nu era prima zi a sărbătorii Praznicului Azimilor când

ucenicii L-au întrebat pe Isus întrebarea, ci mai degrabă ei au pus întrebarea cu privire la prima zi a

sărbătorii. De unde, nu putem deduce nimic cu privire la timpul când a fost pusă întrebarea, doar din

acest versest. (Același lucru este adevărat și cu privire la Marcu 14:12).

În relatarea lui Luca despre Paștele lui Yeshua, există două versete adiționale care ne oferă informații

cu privire la această problemă. Primul este Luca 22:1,

hggizen de h eorth twn azumwn h legomenh pasca.

„Și sărbătoarea Praznicului Azimilor, numită și Paștele, se apropia.”

Semnificația acestui verset nu se află în nuanțe gramaticale sau lingvistice, ci în mesajul simplu pe care

versetul îl conține. Versetul oferă niște indicații la ceea ce deja a fost afirmat, și anume, faptul că

termenii Paște și Praznicul azimilor sunt folosiți interschimbabil în Noul Testament. Luca 22:7

demonstrează același lucru în direcția opusă.

hlqen de h hmera twn azumwn, [en] h edei quesqai to pasca

Uitându-ne la acest verset, întrebarea la care trebuie să răspundem, care este data la care ucenicii lui

Yeshua s-au apropiat de el și i-au pus întrebarea cu privire la pregătirile necesare? La prima vedere,

pare a fi ziua a paisprezecea din luna Nisan, ziua în care mieii sunt sacrificați, dar evidențe interioare

din Noul Testament nu susțin această dată.

Este interesant de remarcat faptul că în Matei 26:2 și Marcu 14:1 există un verset care ne spune că

„după două zile este Paștele”. De ce să sublinieze „două zile”? Deoarece acei ucenici care au venit

din Galileea aveau o tradiție oarecum diferită de cei din Iudeea. Acest fapt este întregistrat în Mishnah,

Tractate Pesachim capitolul 4 Mishnah 5,

כל עושין היו לא ובגליל חצות עד פסחים בערבי מלאכה עושין יוה ביהודה אומרים וחכמים החמה הנץ עד מתירין הלל ובית אוסרין שמאי בית הלילה עיקר

„Învățătorii spun că în Iudeea, puteau să lucreze în ajunul Paștelui până la amiaz (munca era permisă

până la amiaz în a paisprezecea zi din Nisan), dar în Galileea (printre galileeni) ei nu munceau deloc (în

ziua a paisprezecea din luna Nisan). Seara (după apusului soarelui în ziua a treisprezecea), școala

Shammai interzicea munca, dar școala lui Hillel permitea munca până la răsărit.

Acest fapt are niște implicații semnificative. Yeshua și ucenicii săi erau din Galileea. Prin urmare ar fi

urmat tradiția savanților care spuneau că nici un fel de muncă nu se făcea în ziua paisprezece din luna

Nisan. Ziua de pregătire pentru galileeni era ziua a treisprezecea din Nisan; adică, orice muncă trebuia

terminată până la apusul soarelui. Acesta este motivul pentru care, ucenicii lui Yeshua l-au întrebat

despre aranjamentele pentru Paște, nu în ziua a paisprezecea din Nisan, așa cum presupun în mod

eronat mulți, ci în ziua a treisprezecea. Acest lucru este susținut și de alte părți de informație din

Evanghelii. De exemplu, aflăm în Matei 26:5 și Marcu 14:2 că liderii care au uneltit ca să-l omoare pe

Yeshua, nu voiau ca moartea Sa să se întâmple în ziua sărbătorii, adică în ziua cincisprezece Nisan.

„Dar ei (preoții de seamnă, cărturarii și bătrânii) au spus, nu în ziua sărbătorii, ca nu cumva să fie o

tulburare printre oameni.”

Când luăm în considerare toate faptele, următoarele concluzii pot fi trase. Prima, termenul tradițional

de „Cina cea de taină” nu era un „Seder de Paște oficial”, adică în ajunul zilei cinsprezece din Nisan. Ci

mai degrabă, cina avusese loc cu o seară înainte. Așa cum am văzut afirmat în Mishnah, evreii galileeni

țineau ziua a paisprezecea Nisan, ca o zi specială, în care nu se efectua nici un fel de muncă, decât de a

îndeplini obligația de a aduce o jertfa pascală. Evreii galileeni, aveau toate pregătirile terminate în ziua

a treisprezecea Nisan și mâncau o masă în acea seară. Această masă avea o semnificație specială pentru

primul născut. Tradiția evreiască a stabilit ziua paisprezecea Nisan ca o zi specială de post pentru toți

întâii născuți de parte bărbătească, pentru a-și aminti de a zecea urgie care a venit asupra Egiptului.

Postul începe la răsărit, în ziua paisprezecea și se încheie cu masa Seder. Yeshua a fost primul născut al

lui Miryiam și Yoseph, și ar fi postit în ziua a paisprezecea, prin urmare această masă ar fi fost ceea ce

este cunoscut ca și seudah maphsehket sau „ultima cină”.

מפסקת סעודה

În Luca 22:15 apare un verset foarte important,

kai eipen proV autouV, epiqumia epequmhsa touto to pasca fagein meq umwn pro tou me paqein:

„Și El le-a spus, am dorit mult să mănânc acest Paște cu voi înainte de suferința Mea.”

Pentru un evreu galileean, Paștele începe cu masa din ziua treisprezece Nisan și continuă până la însăși

ziua sărbătorii. Observați ceea ce Yeshua spune în următorul verset (Luca 22:16), că El nu va mai

continua să sărbătorească, până ce scopul Paștelui, Răscumpărarea va avea loc.

legw gar umin oti ou mh fagw auto ewV otou plhrwqh en th basileia tou qeou.

„Căci vă spun că, de acum încolo, nu le voi mai mânca până la împlinirea lor în Împărăția lui

Dumnezeu.”

Este clar faptul că Yeshua a început cu observarea galileeană a Paștelui, dar El le descoperă acum că nu

va putea continua să țină această sărbătoare cu ei (ucenicii), deoarece El trebuie să sufere și să moară,

pentru a putea împlini scopul Paștelui, să aducă răscumpărare omenirii.

Deci, în răspunsul pentru Conflictul nr.1: În ce zi a avut loc „Cina cea de taină”? Răspunsul este, în

ajunul zilei paisprezece din luna Nisan.

Punctul de vedere cum că, evangheliile sinoptice (Matei, Marcu și Luca) au Cina cea de taină în diferite

zile în comparație cu Evanghelia după Ioan, este nefondat. Toate cele patru Evanghelii arată că „Cina

cea de taină” a avut loc cu o zi înainte de masa tradițională Seder, așa cum Ioan scrie foarte clar,

pro de thV eorthV tou pasca eidwV o ihsouV oti hlqen autou h wra ina metabh ek tou kosmou toutou

proV ton patera, agaphsaV touV idiouV touV en tw kosmw, eiV teloV hgaphsen autouV.

„Și înainte de Sărbătoarea Paștelui, Yeshua, știind că ora Sa se apropie, pentru a pleca din lumea

aceasta la Tatăl, iubindu-i pe cei a-i Lui care erau în lume, până la sfârșit i-a iubit.”

Acest verset ne oferă motivul pentru care era atât de important pentru Yeshua să mănânce o ultimă dată

cu ucenicii Săi, înainte de a muri. Evanghelia după Ioan include și momentul în care Yeshua se

smerește și spală picioarele ucenicilor Săi. Acest act de dragoste, împreună cu ceea ce a rostit la Cina

cea de taină a slujit ca și o modalitate prin care ucenicii Săi să înțeleagă ce avea să facă pentru ei. Și, a

fost înregistrat într-un mod pentru ca viitorii cititori să înțeleagă cu aceeași semnificație.

Ioan dezvăluie în câteva locuri adiționale, faptul că răstignirea lui Yeshua a avut loc înainte de a mânca

Paștele,

agousin oun ton ihsoun apo tou kaiafa eiV to praitwrion: hn de prwi: kai autoi ouk eishlqon eiV to

praitwrion, ina mh mianqwsin alla fagwsin to pasca

„Au adus pe Isus de la Caiafa în odaia de judecată. Era dimineață. Ei n-au intrat în odaia de judecată, ca

să nu se spurce și să poată mânca Paștele.” Ioan 18:28

hn de paraskeuh tou pasca, wra hn wV ekth. kai legei toiV ioudaioiV, ide o basileuV umwn.

„Era ziua pregătirii Paștelor, cam pe la ceasul al șaselea. Pilat a zis iudeilor: „Iată Împăratul vostru!”

Ioan 19:14

Din aceste versete, nu există nici un dubiu cu privire la ce zi a avut loc răstignirea lui Yeshua.

Deci, răspunsul pentru Conflictul nr.2.În ce zi a fost răstignit Yeshua? Există o înțelegere între toate

cele patru evanghelii, că Yeshua a fost răstignit în ziua paisprezece, Nisan.

Conflict nr3. Cine a purtat crucea?

Evangheliile sinoptice ne spun că un om, cu numele de Simon din Cirena a purtat crucea pentru Yeshua

(vezi Matei 27:32, Marcu 15:21 și Luca 23:26). Cu toate acestea, când citim Evanghelia după Ioan,

pare că Isus a purtat singur crucea.

kai bastazwn eautw ton stauron exhlqen eiV ton legomenon kraniou topon, o legetai ebraisti golgoqa,

„Și suferind el însuși crucea, a mers la locul numit căpățânii, evrei îl numesc Golgota.”

În timp ce, este adevărat că Ioan nu-l menționează pe Simon din Cirena, observăm niște detalii

interesante când comparăm ceea ce este inregistrat și modul în care sunt inregistrate de către scriitorul

Evangheliei. Ioan subliniază faptul că Yeshua Însuși a purtat lemnul. Cu toate acestea, trebuie să

spunem faptul că Ioan a subliniat și timpul din care vorbea, când Yeshua a plecat din locul numit

„Pardosit cu pietre”, iar evreiește „Gabata” Ioan 19:13. A fost după ce Yeshua a fost chinuit și bătut și

nu dormise cu o seara înainte, momentul în care versetul cu pricina apare. Sublinierea lui Ioan este

suferința lui Yeshua și astfel alege un cuvânt bastazwn care subliniază și mai mult suferința lui Yeshua.

Chiar dacă majoritatea traducătorilor, traduc acest cuvânt ca și „purtat”, nu acesta este scopul acestui

pasaj. Cel mai semnificativ este faptul că în Matei 27:23 și Marcu 15:21, acest cuvânt bastazwn nu

apare. Ci mai degrabă este folosită fraza în limba greacă, ina arh ton stauron autou , (pentru ca să-și

poarte crucea). Cuvântul gresesc cheie care este folosit în acest verset este arh, care nu conține nici o

nuanță de „suferință”, ci doar „a ridica”, „a purta” sau „a lua”.

Evangheliile sinoptice ne dezvăluie un fapt, că Simon din Cirena a fost obligat să ducă crucea care era

pe Yeshua. Evanghelia după Ioan alege să nu includă această informație, ci mai degrabă se concetrează

și subliniază gradul de suferință a lui Yeshua, chiar și înainte ca răstignirea să aibă loc. Deci, prin

urmare, nu există nici un conflict. Problema apare doarece, cititorul este îndrumat greșit de alegerea

majorității traducătorilor de a traduce bastazwn ca și „purtat” în loc de semnificația corectă „suferință”.

Conflictul nr.4 La ce ora a fost răstignit Yeshua?

Deja am stabilit faptul că Yeshua a fost răstignit în ziua paisprezece Nisan, dar există un conflict

aparent între Marcu și Ioan cu privire la ora la care a fost răstignit.

hn de wra trith kai estaurwsan auton.

„La ceasul al treilea (ora 9:00 dimineața) L-au răstignit.” Marcu 15:25

hn de paraskeuh tou pasca, wra hn wV ekth. kai legei toiV ioudaioiV, ide o basileuV umwn.

„Era ziua pregătirii Paștelor, cam pe la ceasul al șaselea (ora 12:00 la amiaz). Pilat a zis iudeilor: Iată

Împăratul vostru!” Ioan 19:14

Există câțiva factori care joacă un rol în a ne ocupa de acest conflict aparent. Cum deja am afirmat,

scopul Scripturii nu este doar de a oferi niște evenimente istorice. Chiar dacă Scriptura este adevărată și

precisă din punct de vedere istoric, scopul primordial al Scripturii este dezvăluirea adevărului spiritual.

Numerele pot juca un rol important în acest proces. Numerele pot conține un mesaj teologic. În Marcu

15:25 este menționat „ceasul al treilea”. Numărul „trei” când este aplicat la om, pune asupra pasajului,

ideea de „testare”. Spre exemplu, Iona a stat în burta peștelui timp de trei zile și trei nopți. Iona fugea

de prezența Domnului, ba chiar își dorea să moară. Dumnezeu l-a pus pe Iona în burta peștelui timp de

trei zile și trei nopți pentru a testa dorința lui Iona de a fugi de Dumnezeu și a muri. La final, Iona s-a

rugat lui Dumnezeu și tânjea după Templu – locuința lui Dumnezeu (vezi Iona 2). Prin urmare, cele trei

zile și trei nopți au dovedit faptul că Iona nu a vrut cu adevărat lucrurile pe care le-a rostit.

Având aceste lucruri în minte, Marcu a fost inspirat să scrie despre răstignire într-un mod în care a

subliniat suferința lui Mesia ca și dovadă a dragostei Sale pentru om. Cu alte cuvinte, răstignirea lui

Yeshua și toată suferința care a condus la acel moment a testat angajamentul Său de la răscumpăra

omul din păcat.

Numărul trei poate și să dezvăluie conceptul de sfințire și perfecțiune. În Isaia 6:3 este scris: „Sfânt,

sfânt, sfânt, este Domnul Oștirilor.” Cuvântul sfânt apare de trei ori, accentuând sfințenia lui Dumnezeu

și perfecțiunea Sa. Uitându-ne la răstignirea lui Yeshua, prin fraza „în ceasul al treilea”, Marcu

dezvăluie faptul că Yeshua a fost pus deoparte (sfințit) pentru acest scop și că moartea Sa a fost

ispășirea perfectă pentru păcat.

Luând în considerare, relatarea lui Ioan și folosirea numărul șase, putem ajunge la următoarea

concluzie. Numărul șase din numerologia ebraică vorbește despre „har”. În timp ce Marcu accentuează

testarea lui Yeshua și suficiența ispășirii Sale, Ioan dezvăluie rezultatul morții și ispășirii Sale. Acest

rezultat este faptul că harul lui Dumnezeu care asigură răscumpărare este acum disponibil oamenilor.

Chiar dacă folosința numerelor ne dezvpluie diferite aspecte ale aceluiași eveniment, istorisirea cu

privire la timpul crucificării lui Yeshua nu ar trebui să fie precisă? Răspunsul este da. Dacă studiem

textul cu atenție, atunci o soluție simplă poate fi găsită cu privire la acest aparent conflict. Vorbind

despre „ceasul al șaselea”; Evangheliile sinoptice scriu,

apo de ekthV wraV skotoV egeneto epi pasan thn ghn ewV wraV enathV.

„De la ceasul al șaselea până la ceasul al nouălea s-a făcut întuneric peste toată țara.” Matei 27:45

kai genomenhV wraV ekthV skotoV egeneto ef olhn thn ghn ewV wraV enathV .

”La ceasul al șaselea, s-a făcut întuneric peste toată țara până la ceasul al nouălea.” Marcu 15:33

kai hn hdh wsei wra ekth kai skotoV egeneto ef olhn thn ghn ewV wraV enathV

„Era cam pe la ceasul al șaselea. Și s-a făcut întuneric peste toată țara până la ceasul al nouălea.” Luca

23:44

Este clar din contextul acestor versete că Yeshua era deja pe cruce atunci când Evangheliile sinoptice,

înregistrează acest verset. Cu toate acestea, când Ioan vorbește despre ceasul al șaselea, Pilat tocmai

dăduse ordinul ca Yeshua să fie răstignit. Dacă studiem versetele în cauză, Evangheliile sinoptice spun

doar cam pe la ceasul al șaselea și Ioan folosește fraza wra hn wV ekth „era cam pe la ceasul al

șaselea”. Prin urmare, putem ajunge la concluzia că era pe aproape de ora șase când Pilat a dat ordinul

ca Yeshua să fie răstignit. Din locul în care ordinul a fost dat (locul numit, Pardosit cu pietre) până afară

din cetate, unde Yeshua a fost răstignit e doar o distanță scurtă. Pironindu-l pe lemn și ridicând crucea

la locul ei nu era un proces lung. Putem estima că de la ordinul lui Pilat până la crucificarea lui Yeshua

și ridicarea lui pe cruce, nu ar fi trecut mai mult de o ora. Nici unul dintre scriitori Evangheliilor nu au

fost specifici în ce privesc minutele, ei doar au specificat că era undeva pe la amiaz când ordinul ca

Yeshua să fie răstignit, a fost dat. Exactitatea orei nu a fost preocuparea primordială a Scripturii. Ci mai

degrabă, accentul a fost pe faptul că asigurarea lui Dumnezeu de har pentru omenire a fost ceva obscur

omenirii. Din această cauză ni se spune că în jurul ceasului al șaselea (al șaselea har dezvăluit), s-a

făcut întuneric (neînțeles de lume) până când Yeshua a murit și lucrarea ispășirii a fost completă.

Acest lucru ne aduce înapoi la motivul pentru care Evanghelia după Marcu a conținut versetul că era la

ceasul al treilea când Yeshua a fost răstigni? Marcu folosește ceasul al treilea pentru a informa cititorul

că suferința lui Yeshua a început atunci, bătaia, tortura, și celelalte abuzuri pe care El le-a suferit înainte

de răstignirea propriu zisă. Marcu vrea să sublinieze toată suferința Sa și să o pună în contextul

menționat anterior.

În concluzia acestui aparent conflict, scopul primordial al faptului că avem un orar nu este pentru a reda

o linie temporală precisă, ci pentru a plasa unele evenimente istorice din ultimele ore a lui Yeshua, în

contextul teologic corect.

Conflict nr.5. A băut Yeshua în timp ce era pe cruce? Și dacă da, ce a băut?

Nu există nici un conflict aparent cu privire la această problemă. Acesta este un exemplu perfect a

oamenilor care atacă validitatea Noului Testament, complotând conflicte care nici măcar nu sunt

prezente. Rabbi Tovia Singer, în seria sa și studiul „Let Get Biblical”, afirmă că există un conflict între

faptul că Yeshua a băut sau nu, în timpul cât a fost răstignit, și ceea ce ar fi băut exact (vezi paginile 94-

95).

Rabbi Singer afirmă că Evangheliile după Matei și Ioan sugerează că Yeshua a băut, în timp ce

Evanghelia după Marcu nu spune acest lucru. Rabbi Singer spune că Evanghelia după Luca nu se

ocupă de această problemă. De asemenea el arată că există o confuzie între scriitorii Evangheliilor, cu

privire la ceea ce Yeshua ar fi băut de fapt sau ar fi refuzat.

Cu privire la ceea ce a fost băut sau oferit lui Yeshua, Rabbi Singer spune că Matei scrie că era vorba

despre vin amestecat cu fiere, Marcu scrie că ar fi fost vin amestecat cu mir, Luca a scris că era oțet

(vin acru), și Ioan a scris că era oțet (vin acru).

Eroarea lui Rabbi Singer este aceea că el amestecă două situații separate în una. El nu reușește să

recunoască că prima dată, i se oferă o bătură înainte de răstignire și apoi, apoi, i se oferă o altă băutură

în timp ce era pe cruce. Când studiem aceste evenimente din Evanghelii, cu atenție, vedem că nu există

nici un conflict.

Aceste două evenimente au un context diferit și diferite mesaje teologice. Prima dată i se oferă o

băutură înainte de răstignire. Matei scrie că i-au oferit lui Yeshua, oțet amestecat cu fiere, și chiar dacă

El a gustat-o, a refuzat să o bea (vezi Matei 27:34). Următorul verset, informează cititorul că Yeshua a

fost răstignit. Care era scopul acestei băuturi? Scopul era să aline durerea pe care persoana ar fi îndurat-

o în momentul răstignirii. Din nou Yeshua a refuzat să bea! Evanghelia după Marcu ne dezvăluie

aceeași informație (vezi Marcu 15:23). Și anume, că i-au dat lui Yeshua, un amestec pe care El l-a

refuzat. Luca și Ioan nu spun nimic despre acest evenimnet. Deci, din nou, nu există nici un fel de

conflict.

Cu privire la primul incident, înainte de răstignire, există vreun conflict între Matei și Marcu cu privire

la băutura care i-a fost dată lui Yeshua? Matei spune că lui Yeshua i s-a oferit vin cu fiere oinon meta

colhV memigmenon și Marcu afirmă că i s-a oferit un amtestec de vin esmurnismenon oinon. Există

vreun conflict între o persoană care descrie o băutură ca și „un amestec de vin și fiere” și altcineva care

spune simplu „un amestec de vin”? Rabbi Singer intră din greșeală în ecuația descrierii lui Ioan despre

al doilea incident în care Yeshua bea și spune că „există un conflict”.

Acum, haideți să ne uităm la al doilea incident. Acesta a avut loc când Yeshua era deja pe cruce de o

perioadă de timp. Este adevărat că o altă băutură i s-a dat lui Yeshua în timp ce era pe cruce, diferită de

cea care i s-a oferit înainte de răstignire. În timp ce era pe cruce (al doilea incident), toate cele patru

Evanghelii spun că era vorba despre oxoV. Acest vin acru/amar. Nu există nici un conflict! Singurul

conflict este cel la care au ajuns cei care vor să discrediteze autenticitatea Noului Testament la fel ca și

Rabbi Singer, confundând cele două incidente ca și unul.

Evangheliile sinoptice spun că în timp ce Yeshua se afla pe cruce, i s-a oferit o băutură, în timp ce doar

Ioan ne spune în mod empatic că Yeshua a primit-o. În timp ce Evangheliile sinoptice, relatează despre

al doilea incident, Evanghelia după Ioan dezvăluie un aspect adițional cu privire la motivul pentru care

incidentul a avut loc. Ioan începe relatarea acestui eveniment în Ioan 19:28 care spune, „După aceea,

Isus, care știa că acum totul s-a sfârșit, ca să împlinească Scriptura a zis: „Mi-e sete”. Ioan informează

cititorul că a fost afirmația lui Yeshua, că El a zis „Mi-e sete” și care a adus la a doua băutură. Prima

preocupare nu a fost setea fizică a lui Yeshua, ci mai degrabă dorința (setea) pentru fiecare detaliu al

lucrării Sale de răscumpărare să fie împlinit. Acest studiu a început prin faptul că am declarat că

lucrarea lui Yeshua de răscumpărare este prezentată omenirii în contextul sărbătorii Paștelui.

În capitolul nouă din cartea Numeri, Moise poruncește revizuirea legilor pentru Sheni Paștelui* copiilor

lui Israel. Una dintre legile Paștelui este aceea că Matzah trebuie să fie luată cu ceva amar.

:יאכלהו ומררים מצות על אתו יעשו הערבים בין יום עשר בארבעה השני בחדש... .

„Și să le prăznuiască în luna a doua, în ziua a paisprezecea, seara, să le mănânce cu azimi și ierburi

amare.” Numeri 9:11.

Yeshua, dorind să împlinească fiecare aspect al Paștelui și să facă clar pentru toți că El era într-adevăr

jertfa de Paște care răscumpăra omenirea din lanțurile păcatului și a încheiat exilul spiritual departe de

Dumnezeu, a strigat „Mi-e sete”, pentru ca vinul amar să-i atingă buzele și prin urmare să împlinească

textul care spune că El, „Pâinea vieții” (Matzah) și ierburile amare vor fi oferite Tatălui împreună.

Ioan arată că odată ce El a gustat vinul amar a spus, ”S-a terminat” și a murit. Fraza (un singur cuvânt

în greacă) „S-a terminat” are o mare semnificație. Cuvântul grecesc este tetelestai și dezvăluie un

aspect important care trece neobservat în engleză. Acest cuvânt nu înseamnă doar că ceva s-a terminat

sau încheiat, ci că scopul a fost împlinit. Când acest cuvânt este construit ca și substantiv este de multe

ori tradus în engleză ca și „final”. Cu toate acestea, nu înseamnă întotdeauna „sfârșit” sau „terminat”.

Ci mai degrabă înseamnă „scop” sau „obiectiv principal”.

În contextul lui Ioan 19:30, da, ispășirea necesară pentru răscumpărare a fost făcută. Dar mai mult

decât acest lucru, cititorul este instruit că această jertfă a împlinit scopul pentru care Yeshua a fost

trimis în lume.

*Sheni Paștelui este o observare a Paștelui în luna a doua pentru cei care nu au putut să-l

sărbătorească în prima lună. Această lege se cere și pentru Paștele obișnuit.

Conflictul nr.6. S-a pocăit vreunul dintre tâlhari?

Conflictul aparent este un mare exemplu pentru criteriul numărul doi sub Metodologie de pe prima

pagină, „dacă există un conflict între două sau mai multe relatări textuale, poate acest conflict să fie

explicat într-un mod rezonabil?” Au fost persoane care au arătat spre faptul că în relatările din

Evangheliile sinoptice erau doi tâlhari care erau răstigniți de fiecare parte a lui Yeshua. Matei și Marcu

relatează faptul că amândoi tâlhari îl batjocoreau și ocărau pe Yeshua. Nu există nici o relatare în aceste

două Evanghelii cum că unul dintre ei s-ar fi pocăit. Cu toate acestea, în Evanghelia după Luca citim,

eiV de twn kremasqentwn kakourgwn eblasfhmei auton legwn, ouci su ei o cristoV; swson seauton kai

hmaV. apokriqeiV de o eteroV epitimwn autw efh, oude fobh su ton qeon, oti en tw autw krimati ei; kai

hmeiV men dikaiwV, axia gar wn epraxamen apolambanomen: outoV de ouden atopon epraxen. kai

elegen, ihsou, mnhsqhti mou otan elqhV eiV thn basileian sou. kai eipen autw, amhn soi legw, shmeron

met emou esh en tw paradeisw.

„Unul din tâlharii răstigniți Îl batjocorea și zicea: ”Nu ești Tu Hristosul? Mântuiește-Te pe Tine Însuți și

mântuiește-ne și pe noi!” Dar celălalt l-a înfruntat și i-a zis: ”Nu te temi tu de Dumnezeu, tu, care ești

sub aceeași osândă? Pentru noi este drept, căci primim răsplata cuvenită pentru fărădelegile noastre, dar

omul acesta n-a făcut niciun rău.” Și a zis lui Isus: „Doamne, adu-Ți aminte de mine când vei veni în

Împărăția Ta!” Isus a răspuns: „Adevărat îți spun că astăzi vei fi cu Mine în rai.” Luca 23:39-43

Există o explicație rezonabilă și posibilă la acest conflict? Întrebarea pe care ar trebui să ne-o punem

este de ce Marcu și Matei nu includ relatarea despre pocăința tâlharului? Trebuie să ne amintim că

există un motiv pentru care Dumnezeu a inspirat patru relatări a Evangheliei. Acest motiv este pentru a

dezvălui un adevăr adițional despre aceeași situație. Când considerăm tema principală a Evangheliei

după Matei, suferința lui Mesia ca o împlinire a profețiilor Vechi Testamentale, nu este ceva

surprinzător faptul că Mesia este prezentat pe cruce, total respins. Cu toate acestea, Evanghelia după

Luca se concentrează pe Mesia ca și Mântuitor al lumii; prin urmare nu este suprinzător că și prin

punctul culminant al respingerii lui Yeshua, există un mesaj de mântuire.

Chiar dacă Evangheliile sunt inspirate de Dumnezeu și fără eroare, ele reflectă personalitatea autorilor

lor. Cu nici un chip, acest lucru nu slăbește autoritatea lor. Ca și orice relatare a unui martor, persoanele

vor sublinia diferite aspecte ale aceluiași eveniment. Unii vor alege să ignore lucruri pe care alții le simt

ca fiind centrale pentru acel eveniment. La final, cititorul are o înțelegere mai amplă a revelației lui

Dumnezeu omului.

Această explicație a naturii Evangheliilor este o introducere bună pentru următorul conflict.

Conflictul nr.7 Care au fost ultimele cuvinte ale lui Yeshua?

Din nou, cei care doresc să atace validitatea Noului Testament, nu înțeleg esența Scripturii. În timp ce

Yeshua stătea pe cruce, El a vorbit din când în când. În Matei și Marcu, afirmația lui Yeshua din

Psalmul 22 este notată ca și ultimele cuvinte pe care El le-a rostit. În timp ce Luca notează afirmația lui

Yeshua „în mâinile Tale îmi încredințez sufletul” ca și ultimele sale cuvinte. Ioan afirmă „S-a sfârșit” ca

fiind ultima frază care a venit de la Yeshua.

Cu toate acestea, ceea ce trebuie să realizăm este că nici una dintre Evanghelii nu au afirmat niciodată

că ultimele cuvinte pe care le-au atribuit lui Yeshua, să fie chiar „ultimele Sale cuvinte”. Ci mai

degrabă, aceste cuvinte au fost ultimele cu care Evanghelia, dorea să-l lase pe cititor, înainte de moartea

lui Yeshua.

Din nou, dorința lui Matei și Marcu de a sublinia respingerea lui Yeshua, i-a influențat să înregistreze

ultimele cuvinte așa cum au făcut-o. Luca, dorind să accentueze relația inseparabilă dintre Yeshua și

Dumnezeu, îl lasă pe cititor cu afirmația despre Yeshua încredințându-și Duhul, Tatălui. Ioan, care a

dedicat aproape jumătate din Evanghelia sa evenimentelor Paștelui, folosește afirmația lui Yeshua

despre una dintre legile Paștelui pentru a încheia mărturia lui Yeshua de pe cruce.

Putem fi siguri că Yeshua a rostit toate aceste fraze în timp ce se afla pe cruce, cu puțin timp înainte de

a muri. Care dintre aceste afirmații a fost ultima? Cu scopul revelației, această întrebare nu este

relevantă. Ceea ce este relevant este mesajul teologic pe care fiecare dintre aceste afirmații le fac atunci

când sunt considerate ca și „ultimele cuvinte” ale lui Yeshua. Din nou, dacă oricare dintre Evanghelii ar

fi scris, ”Ultimele cuvinte ale lui Yeshua au fost...”, atunci am fi avut un conflict.

Atât de des conflictele pe care oamenii le comentează provin dintr-un eșec în a realiza faptul că

Scriptura nu are intenția de a fi o scriere istorică cronologică. Mai degrabă, Scriptura este o muncă

literară care folosește instrumente literare bine cunoscute pentru a trasnmite adevărul și a revela

concepte teologice pe care scrierile istorice nu le-ar putea transmite. Din nou spun, acest lucru nu este

ca să spunem că Biblia nu este precisă din punct de vedere istoric, deoarece este exactă din punct de

vedere istoric! Dar, deoarece Scriptura folosește evenimente pentru a ajuta cititorul să înțeleagă și să

interpreteze mărturia ei, am putea citi despre un eveniment într-o Evanghelie care are loc într-un

anumit context, și același eveniment având loc într-un context și timp diferit într-o altă Evanghelie.

Deoarece, Evangheliile, și de fapt toată Biblia, nu afirmă niciodată să fie o prezentare cronologică,

astfel de instrumente literare nu ar trebui folosite pentru a ataca validitatea mărturiei Scripturii. De fapt,

aceste scrieri asistă Biblia în revelarea adevărului ei.

Nu este un lucru surprinzător faptul că evenimentele care au loc în apropierea învierii, baza

Evangheliei, primesc cele mai multe atacuri de la cei care doresc să submineze autenticitatea Noului

Testament. Conflictele adiționale pe care restul acestui studiu le va dezbate, toate au de a face cu

evenimente după moartea lui Yeshua.

Conflictul nr.8 Cine pregătește uleiurile pentru înmormântarea lui Yeshua...și când?

Problema cu miresmele și uleiurile este centrală în a-l ajuta pe cititor să înțeleagă timpul pentru mai

multe evenimente din jurul înmormântării și învierii lui Yeshua. Criticii Noului Testament afirmă că

Evangheliile după Matei și Luca spun că a fost Maria cea care a pregătit uleiurile și miresmele pentru

înmormântarea lui Yeshua, în timp ce Evanghelia după Ioan spune că Nicodim este cel care le-a

pregătit, înainte de Sabat. Pentru a adăuga confuziei, Marcu spune că Maria a pregătit uleiurile după

Sabat și Luca este de acord cu Marcu că este Maria cea care le-a pregătit, dar spune că a făcut acest

lucru înainte de Sabat. Sună derutant? Deloc, există o soluție simplă la aceste contradicții aparente care

joacă și un rol în a rezolva întrebarea despre cât timp a fost Yeshua în mormânt.

Aceste contradicții pot fi rezolvate înțelegând două lucruri. Unul, au existat două ocazii separate în care

miresmele erau pregătite. În al doilea rând, termenul de Sabat poate fi folosit atât pentru prima zi din

Praznicul Azimilor cât și pentru ziua a șaptea normală de Sabat.În a rezolva problema cu „cine a

pregătit miresmele și uleiurile?” este clar din Evanghelia după Ioan că Yeshua a murit în ziua

paisprezece Nissan, cu puțin după apusul soarelui.

oi oun ioudaioi, epei paraskeuh hn, ina mh meinh epi tou staurou ta swmata en tw sabbatw, hn gar

megalh h hmera ekeinou tou sabbatou, hrwthsan ton pilaton ina kateagwsin autwn ta skelh kai arqwsin.

„ Prin urmare, evreii (iudei)* din moment ce era pregătirea, pentru ca trupul să nu rămână pe cruce de

Sabat, deoarece era o Zi Mare acea zi de Sabat, l-au rugat pe Pilat să le rupă fluierele picioarelor și să

fie dați jos (de pe cruce).”

Deci, Sabatul la care făcea referire Ioan nu este ziua a șaptea de Sabat, ci prima zi din Praznicul

Azimilor, care este tratată ca o zi de Sabat, cu toate restricțiile sale. Un trup mort care nu era

înmormântat prezenta o problemă pentru legea evreilor; acest lucru explică de ce liderii evrei au cerut

ca picioarele celor răstigniți să fie zdrobite, pentru a grăbi procesul morții. Ca să poată fi îngropați.

Acest verest face clar faptul că timpul era un element cu privire la înmormântarea lui Yeshua.

Evangheliile sinoptice ne spun că un om drept și neprihănit, care era un ucenic al lui Yeshua, pe nume

Iosif, a mers și a cerut trupul lui Yeshua lui Pilat, pentru a-L îngropa. Iosif era dintr-un oraș evreu numit

Arimateea. Evanghelia după Ioan ne spune aceste lucruri, de asemenea, dar mai include și un alt om,

Nicodim a venit și s-a alăturat lui Iosif și l-a ajutat la înmormântare. Ioan ne informează și că Nicodim

a adus miresme (vezi Ioan 19:39-40).

*Termenul de „evreu” literar „iudeu” nu se referă la evrei în general, ci la un grup mic de lideri

evrei.

Din moment ce Iosif și Nicodim au luat trupul lui Yeshua și l-au pus într-o pânză cu toate miresmele în

concordanță cu obiceiurile evreiești (vezi Ioan 19:40), atunci de ce Maria și alte femei au pregătit de

asemenea, miresme și când s-a întâmplat acestu lucru de fapt? Evanghelia după Luca, care ne oferă cele

mai multe informații despre femei și miresme spune,

kai hmera hn paraskeuhV, kai sabbaton epefwsken. katakolouqhsasai de ai gunaikeV, aitineV hsan

sunelhluquiai ek thV galilaiaV autw, eqeasanto to mnhmeion kai wV eteqh to swma autou, upostreyasai

de htoimasan arwmata kai mura. kai to men sabbaton hsucasan kata thn entolhn,

„Era Ziua Pregătirii și începea ziua Sabatului. Femeile care veniseră cu Isus din Galileea au însoțit pe

Iosif, au văzut mormântul și felul cum a fost pus trupul lui Isus în el, s-au întors și au pregătit

miresme și miruri. Apoi în ziua Sabatului, s-au odihnit, după Lege.” Luca 23:54-56

Din nou, Scriptura face clar faptul că a fost în ziua paisprezece Nissan când Yeshua a murit și a fost

înmormântat. Aceste lucruri s-au întâmplat înainte ca legea Sabatului să intre în vigoare pentru prima zi

din Praznicul Azimilor. Evanghelia după Luca folosește epefwsken (începea) pentru a sublinia cât de

aproape era Sabatul, atunci când Yeshua a fost înmormântat (vezi Luca 23:54). Putem spune cu toată

certitudinea că Iosif și Nicodim au trebuit să se grăbească pentru a termina îngroparea înainte de Sabat.

Următorul verset (Luca 23:55) spune că femeile (inclusiv Maria) au văzut mormântul și „felul cum a

fost pus trupul lui Isus în el”.

„Felul” wV în care trupul Său a fost pus este accentuat în textul din limba greacă. Este spus clar faptul

că femeile nu au văzut doar locul, adică mormântul; ci și cum (felul) Iosif și Nicodim l-au pus.

Următorul cuvânt din text este upostreyasai, cu referire la femeile care s-au întors și au pregătit

miresmele și uleiurile. Trebuie să răspundem la o întrebare importantă. Dacă femeile au văzut că

Yeshua a fost înmormântat și că s-au folosit miresme, atunci de ce au pregătit și ele? Poate pentru că nu

erau mulțumite cu modul în care bărbații l-au înmormântat pe Yeshua. E posibil ca din cauză că bărbații

au trebuit să se grăbească să termine treaba înainte ca Praznicul Azimilor să înceapă, femeile au trebuit

să îmbunătățească îngroparea mai târziu? Prin urmare, nu este un conflict despre faptul că Nicodim sau

femeile au pregătit miresmele. Atât Nicodim cât și femeile au pregătit miresme, dar pentru perioade

diferite.

Acum, întrebarea „când au fost pregătite miresmele” trebuie să fie tratată. Cu privire la miresmele pe

care Nicodim le-a adus, au fost pregătite înainte de îngroparea lui Yeshua în ziua paisprezece Nissan. E

posibil ca Nicodim nici să nu le fi pregătit, ci doar să fi avut acces la ele și să le ia cu sine la mormânt.

În schimb, femeile le-au pregătit ele însele. Întrebarea este, când?

Evanghelia după Marcu spune că înainte de Sabat, în timp ce Luca spune că după Sabat. Cum se poate

acest lucru? Foarte simplu, la care Sabat se referă fiecare Evanghelie? În primul rând, Marcu nu

informează cititorul momentul în care au fost pregătite miresmele, ci doar când au fost aduse la

mormânt (după Sabat). Confuzia poate fi rezolvată foarte ușor, realizând cu exactitate ce vrea să spună

de fapt Evanghelia după Luca.

În primul rând, Evanghelia după Ioan informează cititorul de faptul că Iosif și Nicodim au trebuit să se

grăbească să termine îngroparea înainte de Sabat, prima zi din Praznicul Azimilor. Ei au început acest

proces în timp ce Sabatul începea, cu femeile privindu-i (vezi Matei 27:62, Marcu 15:40 și Luca

23:55). Luca 23:56 accentuează faptul că femeile țineau legea evreiască și în conformitate cu Tora, s-au

odihnit de Sabat, kai to men sabbaton hsucasan kata thn entolhn. La care Sabat se referă textul?

Răspunsul este ziua normală, a șaptea de Sabat și nu prima zi din Praznicul Azimilor.

Cititorul deja a fost informat că după ce Yeshua a fost îngropat nu mai era nimic de făcut decât să țină

Sederul de Paște. Imaginează-ți cum a fost pentru ucenici și femei care acum luau parte la masa Seder,

reflectând la tot ceea ce Yeshua a încercat să-i învețe cu o seară înainte la „Cina cea de taină”.

În pasajele sale narative, Luca spune, „Și s-au întors să pregătească miresme și uleiuri...” Luca 23:56,

când s-a întâmplat asta? Luca nu vorbește despre întoarcerea de la mormânt după ce Yeshua a fost

îngropat. Ci mai degrabă, Luca se referă la ziua după prima zi din Praznicul Azimilor. Prin urmare,

după ce au plecat de la mormânt, femeile ar fi sărbătorit Paștele Seder în acea seară și nu ar fi făcut nici

un fel de lucru până după apusul soarelui din următoarea zi. Cu aceste lucruri în minte, pregătirea de

miresme și uleiuri ar fi avut loc în ziua șaisprezece din Nissan.

Munca care este necesară pentru pregătirea miresmelor și uleiurilor pentru o îngropare cum se cuvine

nu este simplă. Trebuie să ne amintim că femeile care au participat la acest lucru nu erau din Ierusalim,

ci din Galileea ceea ce ar fi însemnat că trebuiau să cumpere ingredientele necesare. Acest lucru ia

timp. Ar fi fost imposibil pentru ele să facă acest lucru înainte ca legea Sabatului să intre în vigoare, în

seara Seder. Deci, femeile ar fi așteptat până în șaisprezece Nissan pentru a începe procesul de

achiziționare a tuturor ingredientelor și a înfăptuirii muncii necesare în pregătirea propriu-zisă. Din nou

amintim, această pregătire ia timp. Prin urmare, Luca informează cititorul că femeile, deși și-au

terminat treaba nu era suficient timp rămas în ziua șaisprezece Nissan să meargă la mormânt să termine

munca care doreau să o facă. Așa că Luca scrie, „Apoi, în ziua Sabatului s-au odihnit, după lege.”

(Luca 23:56).

Femeile au pregătit miresmele și uleiurile înainte sau după Sabat? Răspunsul este da! Dacă vorbim

despre Sabatul primei zile din Praznicul Azimilor, atunci le-au pregătit după. Dar, dacă ne referim la

Sabat ca și a șaptea zi, atunci răspunsul este înainte. Această explicație este centrală pentru a ne ocupa

de următorul conflict.

Conflict nr.9 Câte zile a stat Yeshua în mormânt?

Yeshua a spus că la fel cum Iona a stat în burta peștelui timp de trei zile și trei nopți, la fel și Fiul

Omului va sta în adâncimile pământului pentru trei zile și trei nopți. (Matei 12:40). Chiar dacă

numeroși critici au spus că acest lucru nu a fost împlinit de Yeshua și alții au apărat acest lucru în multe

moduri creative. Adevărul este că nu există nici un fel de conflict în ceea ce privește afirmația lui

Yeshua și mărturia Evangheliei. Acest conflict apare doar datorită tradiției bisericii.

Tradiția bisericească spune că Yeshua a fost răstignit vinerea. De fapt, această zi este cunoscută ca și

„Vinerea mare” în multe spectre creștine. Baza pentru această tradiție care a fost rostită mai devreme în

acest studiu este faptul că a fost o grabă în a da jos trupurile de pe cruce și a-i înmormânta înainte ca

Sabatul să înceapă. Biserica a presupus că Sabatul la care se referă Scriptura este ziua a șaptea de

Sabat, de unde, Yeshua ar fi fost răstignit și ar fi murit vinerea. Dar acesta nu este cazul, Sabatul la care

se referă Scriptura este numit în Evanghelia după Ioan ca o zi „Mare” de Sabat hn gar megalh h hmera

ekeinou tou sabbatou. Ioan încearcă să informeze cititorul că nu era vorba despre ziua a șaptea de

Sabat, ci prima zi din Praznicul Azimilor.

Acest lucru înseamnă că Yeshua a fost pus în mormânt la începutul serii, concluzia zilei paisprezece

Nissan * Masa Seder a fost ținută în acea seară și nici un fel de muncă nu s-ar fi făcut până la

terminarea zilei cincisprezece din Nisan. La finalul zilei cincisprezece Nissan, Yeshua ar fi fost în

mormânt timp de o zi completă.

Deja am vorbit de faptul că femeile ar fi cumpărat ingredientele pentru miresme și uieluri în ziua

șaisprezece Nissan, dar nu au avut suficient timp să folosească miresmele și uleiurile deoarece ziua a

șaptea de Sabat se apropia. Deci, cu începutul Sabatului, la apus, Yeshua ar fi stat în mormânt două zile

complete.

După Sabat, Yeshua a împlinit cea de-a treia zi întreagă și învie din morți. Trebuie să avem grijă să nu

confundăm faptele precise din Scriptură cu tradiția bisericii și ceea ce a fost acceptat în mod general și

înțeles (vezi pagina sub Metodologie). Tradiția pune învierea lui Yeshua ca având loc devreme în prima

zi a săptămânii. Cu toate acestea, Scriptura spune că atunci când mormântul a fost vizitat, devreme în

prima zi a săptămânii, Yeshua era deja înviat. Tradiția învierii care a avut loc devreme dimineața în

prima zi a săptămânii nu are suport în textul biblic cu privire la înviere. Prin urmare, Yeshua a înviat

din morți la scurt timp după ce ziua a șaptea de Sabat s-a terminat. Doar dimineața devreme, cei care au

mers la mormânt au aflat că a înviat. Vom prezenta mai multe cu privire la acest aspect când ne vom

ocupa de alte conflicte aparente.În concluzie, Yeshua a stat în mormânt timp de trei zile și trei nopți

exact cum a profețit.

*În concordanță cu legea evreiască, sfârșitul zilei din calendar este apusul și seara începe o nouă

zi.

Zilele calendaristice pentru moarte, îngropare și înviere.

Vineri, ziua nouă din Nissan: Yeshua ajunge în Betania.

Sabatul, ziua zece Nissan: Intrarea triumfală și Yeshua îi învață pe oameni în Templu și pe Muntele

Măslinilor.

Luni, doisprezece Nissan: Două zile înainte de Paște.

Marți, treisprezece Nissan: Ucenicii îl întreabă pe Yeshua cu privire la pregătirile pentru Paște.

Marți seara (sub legea evreiască era considerată deja miercuri), paisprezece Nissan: Yeshua

mănâncă „Cina cea de taină” și pleacă să se roage în Grădina Ghetsimani.

Continuarea pentru Miercuri, paisprezece Nissan: Yeshua este arestat în timp ce se ruga în orele

dimineții (după miezul nopții).

El este luat ca să fie judecat. Îl găsesc vinovat de blasfemie, de către marele preot și Sinedriu (orele

devreme ale dimineții – poate că undeva între orele 2:00 și 6:00 dimineața).

A fost apoi adus înaintea lui Pilat din Pont și apoi la Irod, care l-a trimis din nou la Pilat pentru a fi

judecat. Amândoi bărbații erau în Ierusalim și Pilat a fost cel care a dat ordinele ca El să fie biciuit.

Procesul a început la ceasul al treilea.

Biciuirea, bătaia și alte acte de abuz până aproape la ceasul al nouălea când Pilat îl examinează din nou

pe Yeshua. Pilat a dorit și a căutat să-L elibereze, oferindu-le oamenilor o alegere între Baraba și

Yeshua, conform tradiției romane de a elibera un prizonier înainte de Paște. Oamenii l-au ales pe

Baraba și la cererea oamenilor, Yeshua a fost răstignit. Acest lucru a început undeva aproape de ceasul

al nouălea.

De la ceasul al șaselea (amiaz) până la ceasul al nouălea (3:00 după masa) întuneric a cuprins întreaga

țară. În această perioadă de timp, perdeaua din Templu (care conducea spre Sfânta Sfintelor) s-a rupt

prin mijloc de sus în jos. La scurt timp după aceasta Yeshua și-a dat duhul și a murit.

Trupul Său a stat pe cruce până seara s-a apropiat. După ce liderii evrei au cerut ca trupurile să fie date

jos, Iosif din Arimateea a venit și a cerut trupul lui Isus. Iosif din Arimateea împreună cu ajutorul lui,

Nicodim l-au îngropat pe Yeshua în timp ce femeile îi priveau.

Miercuri seara (Joia, cincisprezece Nissan): Toți evreii, inclusiv ucenicii lui Yeshua au mâncat

paștele și au sărbătoril Sederul.

Continuarea pentru joi, cinsprezece Nissan: Oamenii s-ar fi trezit, observând ziua ca și o zi de Sabat,

prin urmare orice fel de munca era interzisă. Yeshua și-a împlinit prima zi plină în mormânt.

Vineri, șaisprezece Nissan: Femeile au pregătit miresmele și uieiurile pentru a termina munca pe care

Iosif și Nicodim au început-o miercurea, târziu după-amiaz. Chiar dacă femeile au terminat de pregătit

miresmele și uleiurile pentru îngropare, ziua a șaptea de Sabat s-a apropiat și au ascultat de porunci

așteptând până în prima zi a săptămânii pentru a putea pregăti așa cum trebuia, trupul lui Yeshua pentru

îngropare. Yeshua împlinește a doua zi completă în mormânt.

Sabatul, ziua șaptesprezece Nissan: Sabatul este ținut de toți.

Când Sabatul s-a încheiat (la scurt timp după apusul soarelui sâmbăta – potrivit cu legea evreiască era

prima zi a săptămânii) Yeshua a stat trei zile și trei nopți în mormânt și învie.

Duminica- prima zi a săptămânii, optsprezece Nissan: Yeshua învie din morți la începutul acestei

zile (Duminică noaptea). Dimineața devreme, merg la mormânt.

Acum vom prezenta un studiu detailat al învierii și conflictelor aparente ce înconjoară aceste

evenimente.

Conflictul nr.10. Scriptura spune că Yeshua a înviat în primele ore ale dimineții ale primei zile a

săptămânii?

Dacă ar fi să întrebăm oamenii care au cunoștințe de Noul Testament, când a înviat Yeshua din morți?

Majoritatea răspunsurilor ar fi că duminica dimineața devreme. Mulți oameni sunt șocați când află că

Scriptura nu susține un astfel de punct de vedere. Este foarte clar din Evanghelii, faptul că atunci când

femeile au mers la mormânt dis de dimineață, în prima zi a săptămânii, Yeshua era deja înviat.

Evanghelia după Matei

Matei nu ne spune nici un detaliu cu privire la învierea propriu zisă a lui Yeshua. Când Matei începe să

dezvăluie că Yeshua a înviat, el începe prin a informa cititorul, NU despre înviere în sine, ci despre cei

care au vizitat mormântul. Așa cum am menționat deja, femeile, și mai precis Maria Magdalena și

cealaltă Marie, care au dorit să finalizeze procesul de îngropare pentru Yeshua. Matei este foarte clar

asupra faptului că ajunseseră acolo dimineața, deoarece se iveau zorii.

oye de sabbatwn, th epifwskoush eiV mian sabbatwn, hlqen mariam h magdalhnh kai h allh maria

qewrhsai ton tafon.

„La sfârșitul zilei Sabatului, când începea să se lumineze înspre ziua dintâi a săptămânii, Maria

Magdalena și cealaltă Marie au venit să vadă mormântul.” Matei 28:1

Mai devreme să ajungă femeile, a avut loc cutremurul. Acest „cutremur” a fost îngerul Domnului

coborând din cer. Îngerul a fost trimis să dea piatra la o parte. După ce și-a terminat treaba, îngerul a

stat pe piatra mare, care a fost folosită pentru a sigila mormântul. Observați că femeile care au ajuns la

mormânt căutându-l pe Yeshua nu au observat îngerul în acel moment. Prima dată au vorbit cu îngerul

care le-a spus că Yeshua nu era în mormânt, deoarece a înviat. Apoi, îngerul le-a arătat locul unde

Yeshua a fost întins.

ouk estin wde, hgerqh gar kaqwV eipen: deute idete ton topon opou ekeito.

„Nu este aici; a înviat, după cum zisese. Veniți de vedeți locul unde zăcea Domnul.” Matei 28:6

Multe Biblii traduc hgerqh cu cuvintele „El a înviat.” Acest lucru nu este corect. Cuvântul grecesc este

construit în aoristul pasiv. Acest lucru înseamnă că Yeshua nu a înviat El singur, ci mai degrabă a fost

făcut să învie, de Dumnezeu Tatăl. Chiar dacă nu sună bine în engleză, diateza pasivă cere ca cititorul

să înțeleagă că învierea din morți, depindea de Tatăl ceresc.

Evanghelia după Marcu

Marcu, ca și Matei, nu ne spune despre înviere în sine. Marcu ne dezvăluie motivul pentru care femeile

au venit la mormânt.

kai diagenomenou tou sabbatou maria h magdalhnh kai maria h [tou] iakwbou kai salwmh hgorasan

arwmata ina elqousai aleiywsin auton.

„După ce a trecut ziua Sabatului, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, și Salome au cumpărat

miresme ca să se ducă să ungă trupul lui Isus.” Marcu 16:1

Marcu, de asemenea ne descoperă că femeile erau îngrijorate cu privire la piatra care era pusă la

mormânt. Amintiți-vă că ele au văzut cum Yeshua a fost îngropat, și piatra uriașă care a fost pusă la

intrare. Marcu spune că pe când au ajuns femeile la mormânt, piatra era dată la o parte. (Chiar dacă

Matei ne spune cum cei care săteau de gardă s-au temut de înger, Marcu nu ne spune asta).

Evanghelia după Luca

Luca, la fel ca și Marcu ne informează despre motivul pentru care femeile au mers la mormânt. El este

de acord, de asemenea, cu tot ceea ce Evangheliile spun, că era dis-de-dimineață.Din nou, Evangheliile

sunt clare asupra faptului că Yeshua era deja înviat, până să ajungă cineva la mormânt. Există câteva

detalii interesante în Luca, cu privire la îngerul care a dat piatra la o parte. Luca ne spune că erau doi

„bărbați” la mormânt. Acest fapt și altele pot fi văzute ca și „detalii ce par a fi conflictuale”. Ne vom

ocupa de aceste detalii mai târziu în acest studiu.

Evanghelia după Ioan

Ioan vorbește doar despre Maria care a mers la mormânt dis-de-dimineață. Nu există nici un incident cu

nici un bărbat și nici un înger, ci mai degrabă că ea a găsit piatra dată la o piatră și mormântul gol.

Apoi ea pleacă să-i spună lui Petru și ucenicului pe care Yeshua îl iubea. Maria s-a întors la mormânt

după ce Petru și celălalt ucenic au venit și au plecat. După ce Petru și celălalt ucenic au plecat, Maria

vorbește cu doi îngeri. De data aceasta, îngerii doar o întreabă de ce plânge. În timp ce se întoarce, se

întâlnește cu Yeshua, care o atenționează să nu-L atingă și să meargă să spună și celorlalți despre planul

Său de a se înălța la Tatăl. Examinând Evangheliile vedem alte conflicte adiționale care ies la suprafață.

Primul conflict este: „Cine a mers la mormânt dimineața, și era încă întuneric sau lumină?”

Al doilea conflict este: ”A fost un înger sau îngeri care au întâmpinat vizitatorii sau erau bărbați?

Al treilea conflict este: ”Yeshua sau îngerii sau cei doi bărbați au vorbit cu femeile înainte ca ele să se

întoarcă și să spună ucenicilor despre înviere?”

De aceste conflicte ne vom ocupa mai târziu în acest studiu.

În concluzie la întrebările puse, Yeshua nu a înviat din morți duminică dimineața așa cum mulți oameni

au spus, ci mai degrabă, El a înviat înainte de ivirea zorilor în prima zi a săptămânii. În lumina

promisiunii Sale că va sta în mormânt trei zile și trei nopți, cel mai probabil timp al învierii Sale ar fi

imediat după terminarea zilei a șaptea de Sabat, sâmbătă seara (în concordanță cu legea evreiască, a

faptului că seara începe o nouă zi – prima zi a săptămânii).

Conflictul nr.11. Cine a mers la mormânt în acea dimineață și era lumină sau încă era întuneric

afară?

Matei vorbește despre Maria Magdalena și cealaltă Maria că au vizitat mormântul. Marcu spune că a

fost Maria Magdalena și Maria, mama lui Iacov și Salome. Luca spune că erau femei. Luca

menționează că printre femeile care erau la mormânt și care au mers să le spună ucenicilor erau Maria

Magdalena, Ioana, Maria, mama lui Iacov (Luca 24:10). Iar, Evanghelia după Ioan o menționează pe

Maria Magdalena. Oare aceste afirmații reprezintă un conflict între Evanghelii? Nu. Luca subliniază că

un grup de femei au mers la mormânt dimineața. Faptul că celelalte Evanghelii dau doar numele a

uneia, două sau trei dintre femei care erau parte din grup nu reprezintă nici pe departe un conflict. De

exemplu, chiar dacă Ioan spune despre Maria Magdalena, el nu spune niciodată că doar Maria

Magdalena a mers. La fel, Matei și Marcu o include pe Maria, mama lui Iacov și Salome, dar nu spune

niciodată că Ioana nu e acolo. Nici nu spun că alții nu ar fi putut fi prezenți. De fapt, o citire atentă a

pasajelor, dezvăluie că și alte femei erau prezente la mormânt, pe lângă cele menționate.

Acesta este un alt exemplu a motivului pentru care Dumnezeu a inspirat patru Evanghelii diferite, dar

neconflictuale. Dumnezeu a vrut să dezvăluie nuanțe teologice diferite cititorului, dar făcând acest

lucru nu aduce nici un fel de conflict istoric sau altfel.

Partea a doua a acestui conflict are de a face cu timpul la care femeile au ajuns la mormânt. Multe

femei au vizitat mormântul, devreme, exact așa cum spune Scriptura, dar există indicatori în text

că femeile nu toate au mers împreună la mormânt, și nici la precis același timp. Acest fapt va fi

examinat mai în detaliu, mai târziu în acest studiu:

Matei vorbește despre timpul când au ajuns la mormânt, scriind,

th epifwskoush eiV mian sabbatwn

„...când începea să se lumineze înspre ziua dintâi a săptămânii.” Matei 28:1

Matei alege un cuvânt care conține cuvântul „lumină” dar atașează un prefix acestui cuvânt care

înseamnă „aproape” sau „înspre”. El folosește de asemenea, participiul prezent pentru a arăta intenția

sa. Acest lucru înseamnă „că devenea lumină”, dar lumina încă nu era vizibilă. Deja am vorbit despre

faptul că limba greacă este mult mai precisă. Matei folosește un cuvânt care informează cititorul că era

foarte devreme dimineața, chiar înainte de ivirea zorilor. Ar trebui să menționăm faptul că în Ierusalim,

în această perioadă din an, se poate vedea întunericul risipindu-se cu mult înainte de ora 5:00

dimineața.

Marcu este mai puțin precis decât Matei și folosește fraza,

kai lian prwi th mia twn sabbatwn

„În ziua dintâi a săptămânii....” Marcu 16:2

Marcu folosește cuvântul lian care înseamnă „extrem de” sau „teribil de”. Este dificil să traduci acest

cuvânt în mod literar în engleză (sau română) în acest context. Următorul cuvânt prwi înseamnă

„dimineață”, de unde ideea prezentată aici este extrem de dimineață. Dacă este lumină sau nu, nu se

poate extrage din acest verset.

Luca scrie,

th de mia twn sabbatwn orqrou baqewV

„În ziua întâi a săptămânii, did-de-dimineață...” Luca 24:1

Luca folosește expresia orqrou baqewV. Primul cuvânt înseamnă „dimineață” și al doilea cuvânt

înseamnă „adânc”. Majoritatea cercetorilor spun că această frază înseamnă cel mai devreme în zori.

Acest lucru înseamnă că nu era încă lumină perfect, dar întunericul începe să se ridice.

Evangheliile sinoptice nu conțin nici o urmă de neînțelegere, dar Ioan prezintă cea mai mare problemă.

Evanghelia după Ioan spune următoarele,

th de mia twn sabbatwn maria h magdalhnh ercetai prwi skotiaV eti oushV eiV to mnhmeion

”În ziua dintâi a săptămânii, Maria Magdalena s-a dus dis-de-dimineață la mormânt, pe când era încă

întuneric...” Ioan 20:1

Ioan informează cititorul că era dimineață, și că era întuneric, când Maria Magdalena „s-a dus” ercetai

la mormânt. Cuvântul grecesc este la indicativul prezent, adică, când Ioan a scris că „încă era întuneric”

Maria s-a dus la mormânt. Evangheliile sinoptice folosesc același cuvânt dar în aorist, lucru care

informează cititorul că Maria nu era în procesul de a veni la mormânt, dar că ea ajunsese deja la

mormânt când celelalte femei sunt menționate.

În concluzie la acest punct, putem rezuma corect, faptul că Evangheliile Sinoptice spun că era când se

crăpa de ziuă, chiar cu puțin mai devreme, când femeile au ajuns la mormânt, în timp ce Ioan dezvăluie

simplu fapt că momentul când Maria și-a început călătoria la mormânt, încă mai era întuneric. Ioan

scrie „întuneric de dimineață” pentru a arăta că nu era întunericul gros al nopții. Deci, conflictul aparent

reiese din a nu înțelege nuanțele pe care timpurile limbii grecești le poate avea asupra textului.

E posibil să fie o explicație mai bună cu privire la această problemă. Deja am spus că femeile, nu au

călătorit împreună. O citire atentă a lui Ioan și Marcu, pare a implica faptul că Maria Magdalena a mers

la mormânt de două ori (Ioan 22:1-2, 11-18 și Marcu 16:9-10)*. Prima dată a fost de fapt singură și era

întuneric, iar a doua oară când Scriptura vorbește desprea ea la mormânt, erau și alte femei prezente la

mormânt. De această dată este mai târziu și era la ivirea zorilor. Explicația va fi studiată mai în detaliu

în următorul conflict și va da cheia hermeneuticii pentru a îndepărta multe dintre conflictele aparente

care apar în studierea pasajelor despre înviere, din Evanghelii.

*Este foarte recomandat să citiți aceste versete și contextul în care apar, pentru a fi pregătiți

pentru următoarele probleme.

Conflictul nr.12 Piatra a fost dată la o parte înainte sau după ce au ajuns femeile?

Acesta este un exemplu al persoanelor care fac o afirmație bazată pe o lectură sumară a textelor. Toate

Evangheliile, cu excepția lui Matei, fac clar faptul că piatra a fost dată la o parte înainte ca femeile să

ajungă la mormânt. Întrebarea este, Matei spune clar că piatra nu a fost dată la o parte până ce au ajuns

femeile?

Răspunsul este nu! Versetele relevante spun,

oye de sabbatwn, th epifwskoush eiV mian sabbatwn, hlqen mariam h magdalhnh kai h allh maria

qewrhsai ton tafon.

„La sfârșitul zilei Sabatului, când începea să se lumineze înspre ziua dintâi a săptămânii, Maria

Magdalena și cealaltă Marie au venit să vadă mormântul.” Matei 28:1

Acest verset este folosit de către scriitorul Evangheliei pentru a seta scena, pentru a explica

evenimentele de la mormânt. Cititorul primește următoarele informații:

Sabatul era încheiat

Era prima zi a săptămânii și lumina dimineții se apropia

Maria Magdalena și cealaltă Marie au venit „să vadă mormântul”.

Era evident că aceste femei nu au mers doar să vadă mormântul, ci că au avut un scop mai măreț. Este

clar din celelalte Evanghelii faptul că ele au venit ca să termine procesul de îngropare a lui Yeshua.

Matei nu menționează nimic de miresmele și uleiurile pe care femeile le-au adus.

Matei a fost inspirat să scrie despre condiția mormântului la momentul în care au ajuns femeile. Confuzia apare din motivul că majoritatea traducătorilor eșuează în a pune accentul potrivit pe fapte.

Matei continuă în următoarele trei versete pentru a explica ce a avut loc.

kai idou seismoV egeneto megaV: aggeloV gar kuriou katabaV ex ouranou kai proselqwn apekulisen

ton liqon kai ekaqhto epanw autou. hn de h eidea autou wV astraph kai to enduma autou leukon wV

ciwn. apo de tou fobou autou eseisqhsan oi throunteV kai egenhqhsan wV nekroi.

„Și iată că s-a făcut un mare cutremur de pământ, căci un înger al Domnului s-a pogorât din cer, a venit

și a prăvălit piatra de la ușa mormântului și a șezut pe ea. Înfățișarea lui era ca fulgerul, și

îmbrăcămintea lui, albă ca zăpada. Străjerii au tremurat de frica lui și au rămas ca niște morți.” Matei

28:2-4.

Matei spune că femeile au ajuns la mormânt și thenhe inserează ceea ce s-a întâmplat ca să facă

mormântul să arate în condiția în care femeile l-au găsit, adică faptul că îngerul a venit și a dat

piatra la o parte. Verbele folosite în aceste versete sunt la timpul trecut. Faptele oferă și o altă dovadă a

faptului că activitatea îngerului era deja finalizată când femeile au ajuns la mormânt.

Trebuie să arătăm că nici una dintre Evanghelii nu spun că femeile au văzut sau au interacționat cu

garda menționată în versetul patru. Se pare că deja ei au plecat. În următorul verset, Matei scrie,

apokriqeiV de o aggeloV eipen taiV gunaixin, mh fobeisqe umeiV, oida gar oti ihsoun ton

estaurwmenon zhteite:

„Dar îngerul a luat cuvântul și a zis femeilor: Nu vă temeți, căci știu că voi căutați pe Isus, care a fost

răstignit.”

O greșeală comună pe care traducătorii și interpreții o fac este în legătură cu acest pasaj în asumarea că

îngerul a răspuns femeilor cu „nu trebuie să vă temeți” datorită cutremurului căruia i-ați fost martore.

Acesta nu este cazul. Frica se datora faptului că văzuse îngerul.

Prin urmare, toate Evangheliile dezvăluie că piatra a fost dată la o parte înainte ca femeile să

ajungă la mormânt.

Conflictul nr.13. Această secțiune va continua focusul nostru asupra a ceea ce au văzut femeile

când au ajuns la mormânt. Există conflicte aparente a faptului că au fost unul sau doi îngeri; și

dacă a fost un înger (îngeri) sau doar un bărbat (bărbați) tânăr, obișnuit. De asemenea, vom

discuta dacă această întâlnire a avut loc (înăuntru sau afară din mormânt) și îngerul (îngerii) sau

bărbatul (bărbații) stăteau jos sau în picioare?

În primul rând există câteva relatări în Biblie în care la un moment dat îngerii sunt descriși ca și îngeri

și alte dăți când sunt raportați drept bărbați. În cartea Geneza citim despre trei „bărbați” care au apărut

înaintea lui Avraam,

יַניו ָוִיַשא ַנִשים ֵשלַשה ֵוִהניה ,ָוָירא ,וי .רַצהאַ ,ָוִיֵשָתחו ,ַהֹאֶהל ִמֶפָתח ִלקראַתם ָוַירץ ,ָוָירא ;ַוַליו ִנַצִבים ,אי

„Avraam a ridicat ochii și s-a uitat, și iată că trei bărbați stăteau în picioare lângă el. Când i-a văzut, a

alergat înaintea lor, de la ușa cortului, și s-a plecat până la pământ.” Geneza 18:2

În următorul pasaj, doi dintre bărbați pleacă de la Avraam, și nu sunt denumiți bărbați, ci îngeri.

י ָוַיבֹאו ב ,ֵולוו ,ַבֶורב ,ֵסדַמה ָהָמֵלַאִכים ֵשני .ַארַצה ָאָפִים ָוִיֵשָתחו ,ִלקראַתם ָוַיקם לוו-ָוָירא ;ֵסדם-ֵבָשָור ֹישי

„Ce-i doi îngeri au ajuns la Sodoma seara, și Lot ședea la poarta Sodomei. Când i-a văzut, Lot s-a

sculat, le-a ieșit înainte și s-a plecat până la pământ.” Geneza 19:1

Deci, fie că Evangheliile spun că femeile au văzut îngeri sau bărbați, nu este un punct critic pentru

discuția noastră. Realitatea este că doar îngeri erau prezenți, dar unele femei au descris îngerii drept

bărbați. Deci, nu există nici un conflict într-o persoană care descrie ceva în modul în care ea l-a

perceput.

Pentru a înțelege corect evenimentele de la mormânt din acea dimineață, trebuie să studiem cu atenție,

exact ceea ce Evangheliile au spus și cum au spus.

Evanghelia după Ioan spune doar că Maria Magdalena a mers la mormânt și spune că era încă

întuneric. Ioan ne informează că Maria a văzut mormântul care era deschis și imediat a alergat să le

spună lui Simon Petru și celuilalt ucenic, pe care Yeshua l-a iubit. Ea le spune că „l-au luat pe Domnul

din mormânt, și nu știm unde l-au pus.” (Ioan 20:1-2)

Dacă luăm doar modul lui Ioan de a spune lucrurile la valoarea sa nominală, acesta poate fi împăcat cu

celelalte Evanghelii dacă Maria Magdalena a mers singură la mormânt, înaintea celorlate femei.

Indiciul care ne ajută să confirmăm aceasta este faptul că Ioan spune că era încă întuneric afară și nu

mai spune despre nici un alt vizitator împreună cu ea.

Ioan ne spune că după ce Maria i-a informat pe Petru și pe celălalt ucenic, ei imediat au alergat la

mormânt. Celălalt ucenic a alergat mai repede decât Petru și a ajuns primul la mormânt, dar nu a intrat

în mormânt. Petru, ajungând imediat după el, a intrat în mormânt. Ioan ne spune că Petru a văzut

pânzele. Este clar faptul că Ioan accentuează aceste pânze. Când celălalt ucenic a intrat în sfârșit în

mormânt, Ioan scrie că el „a văzut și a crezut.” La ce se referea Ioan când spune că celălalt ucenic a

văzut și a crezut? Ioan informează cititorul că celălalt ucenic a observat că o altă pânză, un ștergar care

era împăturată și era pusă deoparte de restul pânzelor. Ioan ne spune că acest ștergar a fost în jurul

capului lui Yeshua,

kai to soudarion, o hn epi thV kefalhV autou, ou meta twn oqoniwn keimenon alla cwriV

entetuligmenon eiV ena topon.

„Iar ștergarul, care fusese pus pe capul lui Isus, nu era cu fâșiile de pânză, ci făcut sul și pus într-un alt

loc, singur.” Ioan 20:7

Era o tradiție pentru evreii religioși ca să fie îngropați cu talitul (șalul de rugăciune) înfășurat în jurul

capului lor, dar fără* tassles. Când celălalt ucenic a văzut felul în care șalul, care fusese în jurul

capului lui Yeshua, era împăturat și pus deoparte de celelalte pânze de îngropare, acest ucenic știuse că

un evreu religios fusese înăuntru. La cine se gândise ucenicul că fusese acest evreu religios? Yeshua!

Yeshua împăturase talitul și-l tratase cu respectul cuvenit pentru a sluji drept semn celor care aveau să

meargă să vadă mormântul gol și să le dea un indiciu cu privire la ce se întâmplase.

ציציות

Continuând cu relatarea lui Ioan, el spune că Maria Magdalena plângea afară la mormânt și uitându-se

înăuntru văzuse doi îngeri șezând. Când a avut loc acest lucru? Este foarte probabil ca după ce i-a

informat pe Petru și celălalt ucenic despre faptul că mormântul era deschis și văzându-i pe amândoi

grăbindu-se spre mormânt, să se fi întors la mormânt.

Amintiți-vă că ea deja alergase de la mormânt la locul unde se afla Petru și celălalt ucenic și a fost mai

înceată în a ajunge a doua oară la mormânt. Când ajunsese acolo, Petru și celălalt ucenic deja plecase.

Faptul că Petru și celălalt ucenic plecase de la mormânt pe când ajunsese ea, este susținut de versetul,

aphlqon oun palin proV autouV oi maqhtai.

„Apoi, ucenicii s-au întors acasă.” Ioan 20:10

Textul din limba greacă subliniază faptul că ucenicii au plecat de la mormânt, înapoi în locul unde

stăteau în Ierusalim. Traducerea oferită este mult mai ciudată pentru a demonstra felul în ca Maria

Magdalena s-a întors la mormânt.

Deja am spus că femeile au pregătit miresme și uleiuri după ce au văzut modul în care Iosif și Nicodim

s-au grăbit să-l îngroape pe Yeshua la scurt timp înainte ca legea Sabatului să intre în vigoare în prima

zi din Praznicul Azimilor. Femeile au fost de acord să se întâlnească la mormânt după ziua a șaptea de

Sabat, dimineața devreme.

Confuzia apare din relatările Evangheliilor atunci când asumăm faptul că femeile au venit împreună ca

un grup. Acest lucru nu este susținut de relatăriile Evangheliilor. Cu mare atenție consideră relatarea lui

Matei despre înviere,

oye de sabbatwn, th epifwskoush eiV mian sabbatwn, hlqen mariam h magdalhnh kai h allh maria

qewrhsai ton tafon.

„La sfârșitul zilei Sabatului, când începea să se lumineze înspre ziua dintâi a săptămânii, Maria

Magdalena și cealaltă Marie au venit să vadă mormântul.” Matei 28:1

La prima privire nu pare a fi nimic unic cu aceste cuvinte din acest verset, asta, până la o examinare la

ce se spune despre ajungerea Mariei Magdalena la mormânt. Verbul folosit este unul la singural hlgen.

Problema este că textul ne spune că Maria Magdalena și cealaltă Marie au venit la mormânt.

Construcția din greacă informează cititorul că Maria Magdalena a venit la mormânt și cealaltă Marie

era prezentă, dar face clar faptul că cele două nu veniseră împreună. Fatpul că Maria Magdalena este

menționată prima și verbul folosit „a venit” modifică doar indicile cititorului a faptului că Maria

Magdalena a ajuns prima și cealaltă Maria a ajuns mai târziu.

Chiar dacă Matei nu mai menționează alte femei prezente la mormânt, acest lucru nu înseamnă că nu

mai erau alte femei acolo. Marcu și Luca spun de fapt, că și alte femei erau la mormânt (vezi Matei

16:1 și Luca 24:1,10). Este destul de probabil ca femeile să fi avut o înțelegere să se întâlnească la

mormânt devreme în prima zi a săptămânii și femeile care stăteau în diferite locuri în Ierusalim să fi

ajuns la mormânt separat. Maria Magdalena a fost prima să ajungă (în timp ce era încă întuneric) și

văzând mormântul deschis a alergat la Petru și celălat ucenic și apoi i-a urmat înapoi la mormânt.

În timpul vizitei de-a doua, celelalte femei au început să ajungă la mormânt. Evangheliile sinoptice se

concetrează pe timpul când Maria Magdalena a ajuns a doua oară și celelate femei au venit. În timpul

acestei vizite, avem relatarea cu îngerii. Chiar dacă Evangheliile ne relatează apariția îngerilor în mod

colectiv, e posibil să fi fost un aspect individual cu privire la ele. Și anume, femei individuale e posibil

să fi experimentat ceva diferit, pe care celelalte femei nu le-au experimentat.

Dacă femeile au ajuns la momente diferite la mormânt și se uitau la mormânt și/sau au intrat în

mormânt, e posibil să fi avut experiențe diferite (au văzut lucruri diferite). Fiecare relatare din

Evanghelii e posibil să ne spună doar o întâmplare și să o atribuie la general „femeilor”, când de fapt au

avut loc diferite astfel de experiențe. Din nou, Duhul Sfânt a inspirat autorul să relateze evenimentul

care ar fi transmis obiectivul teologic al acelei Evanghelii particulare.

Ceea ce au văzut femeile:

În a continua discuția cu privire la ceea ce au văzut femeile, Matei ne spune despre cum femeilor li s-a

spus de către un înger că Yeshua nu era acolo, ci că a înviat din morți. Apoi îngerul le-a arătat locul

unde fusese întins. Apoi, îngerul le poruncește femeilor să plece și să le spună ucenicilor tot ceea ce au

văzut și au auzit. Femeile pleacă să spună ucenicilor, dar îl întâlnesc pe Yeshua (Matei 28:9). Când Îl

văd I se închină și îi țin picioarele.

Criticii au spus că există câteva conflicte în această relatare. Observați că femeile au ținut picioarele lui

Yeshua, în timp ce Ioan ne spune că Yeshua i-a spus lui Maria Magdalena să nu-L atingă (Ioan 20:17).

Este acesta un conflict? Nici pe departe, ci este un exemplu a două relatări diferite.

Greșeala pe care majoritatea interpreților o fac este asumând că relatarea lui Ioan este același

eveniment cu cel la care face referire Matei. Acest conflict aparent poate fi ușor rezolvat cu ajutorul

informației pe care o oferă Evanghelia după Marcu.

Marcu ne spune că un grup de femei au intrat în mormânt și au văzut un bărbat tânăr stând de partea

dreaptă, îmbrăcat în alb și că le era frică (Marcu 16:5). Acest bărbat tânăr le spune să nu le fie frică

deoarece Yeshua a înviat. Apoi le spune femeilor să meargă să le spună și celorlați ucenici și lui Petru,

să meargă în Galileea unde Îl vor vedea (Marcu 16:6-7).

Apoi, Matei ne informează că atunci când femeile pleacă să le spună ucenicilor, îl întâlnesc pe Yeshua.

wV de eporeuonto apaggeilai toiV maqhtaiV autou * kai idou ihsouV uphnthsen autaiV legwn, cairete.

ai de proselqousai ekrathsan autou touV podaV kai prosekunhsan autw. tote legei autaiV o ihsouV, mh

fobeisqe: upagete apaggeilate toiV adelfoiV mou ina apelqwsin eiV thn galilaian, kakei me oyontai.

„Dar iată că le-a întâmpinat Isus și le-a zis: „Bucurați-vă!” Ele s-au apropiat să-i cuprindă picioarele și

I s-au închinat. Atunci Isus le-a zis: ”Nu vă temeți; duceți-vă de spuneți fraților Mei să meargă în

Galileea; acolo Mă vor vedea.” Matei 28:9-10

Acum, să ne întoarcem la relatarea lui Marcu, unde ni se oferă o informație critică. Marcu spune

cititorului că întâlnirea femeilor cu Yeshua, nu a fost prima astfel de întâlnire. Marcu spune clar că

prima întâlnire a fost cu Maria Magdalena singură și că ea a mers și le-a spus altora care au fost cu El.

anastaV de prwi prwth sabbatou efanh prwton maria th magdalhnh, par hV ekbeblhkei epta daimonia.

ekeinh oreuqeisa aphggeilen toiV met autou genomenoiV penqousi kai klaiousin:

„Isus, după ce a înviat, în dimineața zilei dintâi a săptămânii, S-a arătat mai întâi Mariei Magdalena,

din care scosese șapte draci. Ea s-a dus și a dat de știre celor ce fuseseră împreună cu El, care plângeau

și se tânguiau.” Marcu 16:9-10

Marcu confirmă că Yeshua s-a arătat Mariei Magdalena prima dată, separat de momentul când femeile

au plec să răspundă poruncii de a le spune celorlalți ucenici și s-au întâlnit cu Yeshua în drumul lor

(Matei 28:5-10). Acesta fiind cazul, Marcu ne oferă o informație cheie în a rezolva acest conflict

aparent cu privire la îngeri.

Evanghelia după Ioan ne spune că după ce i-a spus lui Petru și ucenicului pe care-L iubea Yeshua

despre mormânt, Maria Magdalena s-a întors la mormânt. În acest moment, Ioan ne oferă următoarea

informație,

maria de eisthkei proV tw mnhmeiw exw klaiousa. wV oun eklaien parekuyen eiV to mnhmeion, kai

qewrei duo aggelouV en leukoiV kaqezomenouV, ena proV th kefalh kai ena proV toiV posin, opou

ekeito to swma tou ihsou. kai legousin auth ekeinoi, gunai, ti klaieiV; legei autoiV oti hran ton kurion

mou, kai ouk oida pou eqhkan auton. tauta eipousa estrafh eiV ta opisw, kai qewrei ton ihsoun estwta,

kai ouk hdei oti ihsouV estin. legei auth ihsouV, gunai, ti klaieiV; tina zhteiV; ekeinh dokousa oti o

khpouroV estin legei autw, kurie, ei su ebastasaV auton, eipe moi pou eqhkaV auton, kagw auton arw.

legei auth ihsouV, mariam. strafeisa ekeinh legei autw ebraisti, rabbouni {o legetai didaskale}. legei

auth ihsouV, mh mou aptou, oupw gar anabebhka proV ton patera: poreuou de proV touV adelfouV

mou kai eipe autoiV, anabainw proV ton patera mou kai patera umwn kai qeon mou kai qeon umwn.

ercetai mariam h magdalhnh aggellousa toiV maqhtaiV oti ewraka ton kurion, kai tauta eipen auth.

„Dar Maria ședea afară lângă mormânt și plângea. Pe când plângea, s-a plecat să se uite în mormânt. Și

a văzut doi îngeri în alb, sezând în locul unde fusese culcat trupul lui Isus; unul la cap și altul la

picioare. „Femeie”, i-au zis ei, „pentru ce plângi?” Ea le-a răspuns: „Pentru că au luat pe Domnul meu

și nu știu unde L-au pus.” După ce a zis aceste vorbe, s-a întors și a văzut pe Isus stând acolo în

picioare, dar nu știa că este Isus. „Femeie”, i-a zis Isus, „de ce plângi? Pe cine cauți?” Ea a crezut că

este grădinarul și I-a zis: „Domnule, dacă L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus și mă voi duce să-L iau.”

Isus i-a zis: „Marie!” Ea s-a întors și I-a zis în evreiește: „Rabuni!” adică ”Învățătorule!” ”Nu mă ține”,

i-a zis Isus, „căci încă nu M-am suit la Tatăl Meu. Ci du-te la frații Mei și spune-le că Mă sui la Tatăl

Meu și Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu și Dumnezeul vostru.” Maria Magdalena s-a dus și a vestit

ucenicilor că a văzut pe Domnul și că i-a spus aceste lucruri.” Ioan 20:11-18

Există mulți factori semnificativi care sunt dezvăluiți în acest pasaj. Primul, unde era Maria Magdalena

când i-a văzut pe cei doi îngeri? Majoritatea traducătorilor trasmit acest pasaj într-un fel care ar

conduce cititorul să creadă că Maria era afară din mormânt, uitându-se înăuntru, dar nu a intrat efectiv

în mormânt. De exemplu, versiunea King James spune,

„Dar Maria stătea afară la mormânt și plângea: și în timp ce plângea, ea s-a aplecat și s-a uitat în

mormânt.” Ioan 20:11

O astfel de traducere arată o înțelegere necorespunzătoare a cuvântului grecesc parekuyen. Chiar dacă

multe dicționare traduc acest cuvânt ca și „ a se apleca” sau „a privi înăuntru”, aceasta nu se potrivește

contextului pentru celelalte locuri în care apare acest cuvânt în Noul Testament. Luați în considerare

următoarele exemple,

„Dar oricine parakuyaV în legea perfectă a libertății, și continuă....” Iacov 1:25

Este clar că a traduce cuvântul cu „a se apleca” nu se potrivește contextului. Fraza „a privi înăuntru”

este mai bună, dar intenția lui Iacov este de a spune „oricine intră în legea desăvârșită și continuă..” Nu

există nici un beneficiu cu doar „ a privi înăuntru” în ceva, ci beneficiezi când iei un angajament, adică

când intri în legea desăvârșită a libertății și continui în ea.

Petru scrie,

„....în care îngerii doresc să parakuyai.” 1 Petru 1:12

Acest pasaj discută gloria pe care mântuirea o aduce. Îngerii nu sunt candidați pentru mântuire. Acei

îngeri care au căzut sunt pierduți și cei care au rămas credincioși vor continua în această stare. Dar,

persoanele care sunt răscumpărate prin harul lui Dumnezeu și experimentează mântuirea, au

promisiunea gloriei lui Dumnezeu în a fi peste ei. Acest lucru înseamnă că un om care este mântuit se

va rididca deasupra îngerilor. Despre acest lucru vorbește Petru și încheie acest verset cu afirmația că

îngerii nu doresc doar să „vadă” acest lucru, ei vor vedea acest eveniment, ci mai degrabă, ei își doresc

să „intre” în această stare, de asemenea.

Prin urmare, Maria nu doar „s-a uitat” în mormânt. Ea a intrat în mormânt și a văzut pe cei doi îngeri.

De ce este acest lucru important? Deoarece Marcu și Luca a scris clar că întâlnirea cu îngerul(ii) sau

bărbatul (ii) a avut loc în mormânt. Dar Matei?

Amintiți-vă că Matei începe relatarea acelei dimineți spunând că Maria Magdalena a venit împreună cu

cealalată Maria să vadă mormântul (Matei 28:1). Deja am spus că verbul folosit este la singular și o

modifică doar pe Maria Magdalena. Din punct de vedere tehnic, acest verset nu spune că fie Maria

Magdalena sau cealaltă Marie au ajuns la mormânt. Versetul doar insinuează că această călătorie spre

mormânt a început. Accentul în acest verset nu este pe unde erau femeile, ci de ce au început călătoria

lor? Răspunsul este clar, pentru „a vedea mormântul”. Din nou trebuie să accetuăm faptul că Matei

informează cititorul despre condiția mormântului. Doar umătoarele versete (Matei 28:2-4) ne

informează despre ce s-a întâmplat de fapt. Matei spune tot ceea ce celelalte Evanghelii ne dezvăluie,

că toate femeile au fost șocate de faptul că mormântul era deschis și erau îngrijorate cu privire la faptul

că cineva a luat trupul lui Yeshua.

Legea evreiască cerea o îngropare corectă în concordanță cu un set specific de standarde. Îngerii le

spun femeilor să nu se teamă. Această teamă nu era generată de apariția îngerului, ci de îngrijorarea

femeilor cu privire la trupul lui Yeshua care a fost luat și astfel nu ar primi îngroparea cuvenită.

Un studiu atent al Evangheliei după Matei ar arăta că Evanghelia sa are cele mai puține detalii cu

privire la experiența femeilor de la mormânt. Matei alege să rezume câteva puncte importante pe care

celelalte Evanghelii le descriu în detaliu. Acesta este doar un alt exemplu al modului în care cele patru

Evanghelii lucrează împreună pentru a oferi o „revelație mai mare” a adevărului, mult mai mult decât

ar putea face doar o Evanghelie singură.

Relatarea lui Matei este unică și acest lucru, deoarece este singura Evanghelie care dezvăluie

următoarele:

Spune despre cum piatra de la mormânt a fost dată la o parte (vezi Matei 28:2-4)

Vorbește despre gărzile care stăteau la mormânt (vezi Matei 28:4, 11-15)

Când Matei scrie despre acea dimineață el face acest lucru sumarizând evenimente majore. El nu este

clar în ceea ce privește cât timp a trecut între aceste evenimente. De exemplu, oferindu-ne informația că

gărzile ce stăteau la intrarea în mormânt au tremurat în frică la apariția îngerului care a dat piatra la o

parte și cutremurul care a acompaniat acțiunea sa, cititorul nu știe cât timp a trecut înainte să ajungă

femeile. Chiar dacă Matei ne spune că după ce îngerul și-a terminat lucrarea el s-a așezat pe piatră, nu

știm cu certitudine dacă îngerul mai stătea pe piatră când au ajuns femeile.

Amintiți-vă că multe femei au venit la mormânt în acea dimineață și relatările pe care Evangheliile le

oferă sunt diferite din cauză că aceste relatări de fapt oferă diferite experiențe de diferite femei. Pentru

a finaliza vizita femeilor la mormânt, considerați ceea ce scrie Luca,

alla kai gunaikeV tineV ex hmwn exesthsan hmaV: genomenai orqrinai epi to mnhmeion kai mh

eurousai to swma autou hlqon legousai kai optasian aggelwn ewrakenai, oi legousin auton zhn. kai

aphlqon tineV twn sun hmin epi to mnhmeion, kai euron outwV kaqwV kai ai gunaikeV eipon, auton

de ouk eidon.

„Ba încă niște femei de ale noastre ne-au pus în uimire: ele s-au dus dis-de-dimineață la mormânt, nu I-

au găsit trupul și au venit și au spus că ar fi văzut și o vedenie de îngeri, care ziceau că El este viu. Unii

din cei ce erau cu noi s-au dus la mormânt și au găsit așa cum spuseseră femeile, dar pe El nu L-au

văzut.” Luca 24:22-24

Aceste versete confirmă faptul că multe femei au vizitat mormântul. Că Yeshua s-a arătat unora și

altora nu. Acesta fiind cazul, este ușor de explicat „așa zisele” conflicte de care unii oameni acuză Noul

Testament că le-ar conține.

Acest studiu va examina acum conflictul cu privire la îngeri.

Lista de conflicte:

Matei are un înger.

Marcu are un tânăr care stătea în partea dreaptă.

Luca are doi bărbați care stăteau în picioare și văzuți de femei. Luca ne informează doar că

Maria Magdalena, Ioana, Maria (fie mama sau soția) lui Iacov erau printre femei care au spus

ucenicilor despre evenimentele de la mormânt. Luca nu specifică cine dintre femei i-au văzut pe

cei doi bărbați stând și au auzit proclamația că Yeshua a înviat. Nici nu specifică cu exactitate

timpul în care a avut loc această viziune. Prin urmare, Evanghelia după Luca nu poate fi

folosită pentru a oferi mărturie cu privire la oricare informație conflictuală cu privire la

vizita de la mormânt din moment ce se referă la această problemă. Motivul pentru aceasta

este deoarece relatarea lui Luca, e posibil să nu fie în legătură cu exeperiențele pe care celelalte

Evanghelii le adresează.

Ioan are doi îngeri care stau jos văzuți de Maria Magdalena.

Deja am arătat că Biblia vorbește despre îngeri ca și bărbați de câteva ori. Motivul pentru acest lucru

este faptul că uneori Biblia vorbește din perspectiva celor care mărturisesc apariția angelică și martorii

pur și simplu nu sunt conștienți că ceea ce văd sunt de fapt îngeri. Nu există nici o problemă cu aceasta,

așa cum scriitorul cărți Evrei spune,

„Să nu dați uitării primirea de oaspeți, căci unii, prin ea, au găzduit fără să știe pe îngeri.” Evrei 13:2

Examinând această problemă mai în detaliu putem de asemenea, ajunge la concluzia că relatarea lui

Marcu despre femeile care au văzut doi bărbați tineri stând de partea dreaptă nu este în conflict cu

relatarea lui Ioan. Punctul de vedere poate fi susținut în două feluri. Primul, Marcu spune că femeile au

vorbit despre un bărbat stând în partea dreaptă, în timp ce Ioan vorbește despre faptul că erau doi îngeri

stând, unul la cap și celălalt la picioare. Faptul că Marcu alege să se concetreze doar pe unul dintre

bărbați/îngeri nu înseamnă că celălalt nu era acolo.

Chiar dacă Dumnezeu a insuflat Biblia să fie scrisă, este clar faptul că scriitorii Scripturii s-au bazat pe

diferite surse. Una dintre aceste sursa sunt martorii oculari. E posibil ca un grup de femei să se fi

îngrămădit în mormânt și au relatat celor patru scriitori ai Evanghelilor ceea ce au văzut. Poate că

cea(cele) care au relatat lui Marcu nu i-a văzut pe amândoi bărbații stând în locul unde fusese trupul lui

Yeshua.

Poate că cea(cele) care i-au relatat lui Marcu au avut viziunea blocată datorată faptului că erau un grup

de femei într-un spațiu mic și nu fiecare femeie a avut punctul vizual optim.

Dacă am considera relatarea Evanghelilor ca o mărturie într-o sală de judecată ar fi subliniat faptul că

nu există nici un conflict între martori când unul spune că a văzut un suspect și un alt martor spune că a

văzut doi suspecți. Orice avocat ar întreba martorul care a spus că era doar un suspect, „Este posibil ca

să fi fost prezent un alt suspect pe care nu l-ai văzut?” Dacă martorul ar spune, ”Nu, nu există nici o

posibilitate să fi fost prezent un alt suspect” atunci am avea un conflict. Dar dacă martorul ar răspunde,

”Eu am văzut doar unul, dar presupun că există posibilitatea ca alți suspecți să fi fost prezenți, dar eu

nu i-am văzut.” Mărturia martorului care a mărturisit că a văzut doi suspecți nu este pusă sub îndoială.

Al doilea mod în care puntem spune că nu există nici un conflict între relatarea lui Marcu și relatarea

lui Ioan este bazat pe faptul că Marcu ne spune că femeile care l-au întâlnit pe Yeshua în timp ce plecau

nu au fost primele care să-L întâlnească pe Yeshua. Ci mai degrabă, Marcu ne spune că Maria

Magdalena a fost prima care să-l vadă pe Yeshua ( vezi Marcu 16:8-10). Când acesta este comparat cu

relatarea lui Ioan, cititorul este informat că Maria Magdalena când s-a întors de la cei doi îngeri l-a

văzut pe Yeshua. Prin urmare este rezonabil să ajungem la concluzia că relatarea lui Marcu despre

viziunea femeilor în mormânt nu este același eveniment la care se referă Evanghelia după Ioan.

Acest studiu a arătat că nu există nici un conflict în ceea ce privește relatările din Marcu, Luca și Ioan

în ceea ce privește viziunea îngerilor. În ceea ce privește Evanghelia după Matei, deja am spun că

Evanghelia lui are cele mai puține detalii în ceea ce privește exeperiența femeilor de la mormânt. Matei

alege să rezume câteva puncte majore pe care celelalte Evanghelii le descriu în detaliu. Totuși, Matei

oferă câteva detalii pe care celelalte Evanghelii nu le oferă. Cu aceasta în minte, este posibil ca unele

femei să fi văzut un înger șezând pe piatră și să fi auzit invitația sa de a intra în mormânt, în timp ce

celelalte Evanghelii relatează despre ceea ce femeile au văzut în mormânt. Această posibilitate va fi

reexaminată în următorul conflict.

În rezumatul conflictului „angelic” putem spune cu acuratețe următoarele:

Multe femei diferite au vizitat mormântul gol în acea dimineață – Evangheliile au relatat

experiențe diferite. Conflictele apar doar atunci când privim relatările ca a unui singur eveniment în următoarea ordine:

Toate femeile au mers împreună la mormânt

Toate femeile au intrat în mormânt împreună

Toate femeile au trebuit să aibă parte de aceeași experiență

Evangheliile nu confirmă astfel de condiții.

Conflictul nr.14. Ce au spus îngerii femeilor?

Există savanți care lasă loc pentru posibilitatea de experiențe multiple, la mormânt în acea dimineață,

dar care spun că totuși există inconsistență în instrucțiunile îngerilor.

Ce a spus de fapt îngerul (îngerii)?

Matei 28:7

kai tacu poreuqeisai eipate toiV maqhtaiV autou oti hgerqh apo twn nekrwn, kai idou proagei umaV

eiV thn galilaian, ekei auton oyesqe: idou eipon umin.

„Și duceți-vă repede de spuneți ucenicilor Lui că a înviat dintre cei morți. Iată că El merge înaintea

voastră în Galileea; acolo îl veți vedea. Iată că v-am spus lucrul acesta.”

Marcu 16:6-7

o de legei autaiV, mh ekqambeisqe: ihsoun zhteite ton nazarhnon ton estaurwmenon: hgerqh, ouk estin

wde: ide o topoV opou eqhkan auton. alla upagete eipate toiV maqhtaiV autou kai tw petrw oti proagei

umaV eiV thn galilaian: ekei auton oyesqe, kaqwV eipen umin.

„El le-a zis: „Nu vă înspăimântați! Căutați pe Isus din Nazaret, care a fost răstignit. A înviat, nu este

aici; iată locul unde Îl puseseră. Dar duceți-vă de spuneți ucenicilor Lui și lui Petru că merge înaintea

voastră în Galileea; acolo Îl veți vedea, cum v-am spus.”

Luca 24:5b-7

...eipan proV autaV, ti zhteite ton zwnta meta twn nekrwn; ouk estin wde, alla hgerqh. mnhsqhte wV

elalhsen umin eti wn en th galilaia, legwn ton uion tou anqrwpou oti dei paradoqhnai eiV ceiraV

anqrwpwn amartwlwn kai staurwqhnai kai th trith hmera anasthnai.

Dar ei le-au zis: „Pentru ce căutați între cei morți pe Cel ce este viu? Nu este aici, ci a înviat. Aduceți-

vă aminte ce v-a spus pe când era încă în Galileea, când zicea că Fiul omului trebuie să fie dat în

mâinile păcătoșilor, să fie răstignit și a treia zi să învieze.”

Înainte de a ne întoarce la relatarea lui Ioan, acest studiu va examina prima dată Evangheliile sinoptice.

Chiar dacă Matei, Marcu și Luca, fiecare a conținut o informație puțin diferită, nu există nimic

contradictoriu în relatările lor. Cei care prezintă conflicte, de obicei spun că în Matei și Marcu, ucenicii

sunt însărcinați să meargă în Galileea și mai târziu în Luca, li se spune să rămână în Ierusalim. Acest

conflict aparent este prezent doar dacă nu ești bine familiarizat cu Noul Testament. Rabi Tovia Singer

care a fost deja menționat în acest studiu, spune,

„În relatarea lui Luca (24:5-7), femeilor li se spune specific să nu meargă în Galileea, ci să rămână în

Ierusalim (24:49).

kai [idou] egw apostellw thn epaggelian tou patroV mou ef umaV: umeiV de kaqisate en th polei ewV

ou endushsqe ex uyouV dunamin.

„La întoarcerea lor de la mormânt, au povestit toate aceste lucruri celor unsprezece și tuturor

celorlalți.” Luca 24:9

În primul rând, îngerii nu le-a oferit niciodată instrucțiuni ucenicilor să meargă în Galileea, doar

că Yeshua va merge acolo înainte lor și că ei Îl vor vedea acolo. În al doilea rând, istorisirea lui

Luca, când Yeshua poruncește ucenicilor (nu îngerilor) să rămână în Ierusalim se întâmplă mult mai

târziu. Această poruncă este dată după ce ucenicii au fost de fapt în Galileea și s-au întors în Ierusalim

să țină sărbătoarea Shavuot (Sărbătoarea săptămânilor). Cum știm acest lucru? Evanghelia după Ioan ne

spune de momentul în care Yeshua s-a întâlnit cu ucenicii la malul mării Tiberiade (Maria Galileei) și li

s-a arătat (vezi Ioan 21). După acest eveniment are loc pasajul din Luca (Luca 24:49-53). Putem fi

siguri că aceasta este ordinea cronologică? Absolut, deoarece în această secțiune din Luca, când Yeshua

poruncește ucenicilor să rămână în Ierusalim este în aceeași zi în care s-a înălțat la cer.

„Pe când îi binecuvânta, S-a despărțit de ei și a fost înălțat la cer.” Luca 24:51

Aceasta a avut loc la patruzeci de zile după învierea Sa. Deci, Yeshua a mers de fapt înainte ucenicilor

în Galileea, și ucenicii L-au văzut acolo, exact așa cum îngerii au promis. Datorită faptului că Yeshua a

poruncit ucenicilor să rămână în Ierusalim pentru Rusalii, după ce aceste lucruri s-au întâmplat, nu

prezintă nici un conflict.

Deci, când Rabbi Singer spune cu curaj,

„Relatarea lui Luca de după înviere nu permite urmașilor Lui să plece din Ierusalim deoarece Luca

spune că apostolii au trebuit să rămână în Ierusalim pentru Rusalii.”

El ignoră complet relatarea din Ioan 21 și faptul că patruzeci de zile au trecut între afirmația îngerilor

ucenicilor și porunca lui Yeshua. El de asemenea ignoră Matei 28:16 care spune,

„Cei unsprezece ucenici s-au dus în Galileea, în muntele unde le poruncise Isus să meargă.”

Evanghelia după Ioan nu aduce nici o problemă, deoarece Ioan relatează cuvinte diferite ale îngerilor,

față de Evangheliile sinoptice. Din nou, Ioan ne dezvăluie un cu totul alt eveniment. Prima dată, Ioan

vorbește despre Maria Magdalena care a venit la mormânt devreme, în timp ce era încă întuneric. Ea

vede că mormântul era deschis și aleargă la Petru și celălalt ucenic pe care Yeshua îl iubea. Doar la

întoarcerea sa la mormânt, ea îi întâlnește pe cei doi îngeri. Nu este nimic contradictoriu în ceea ce îi

spun Mariei, de ceea ce este relatat în Evangheliile sinoptice. Cu toate acestea, conversația Mariei cu

îngerii este diferită? Da, și cu motive bune, este o conversație complet diferită.

Criticii au arătat că de fapt Yeshua a dezvăluit că a înviat Mariei și nu îngerii așa cum spun

Evangheliile sinoptice. Acesta, pur și simplu, nu este cazul. Evangheliile sinoptice subliniază câteva

femei care au venit la mormânt în acea dimineață, și le spune pe nume, dar cu privire la experiența

angelică de la mormânt, nu putem fi siguri care dintre femei au fost prezente și au experimentat

viziunea relatată. Prin urmare, Maria Magdalena e posibil să nu fi fost la mormânt cu celelalte femei

care au auzit îngerii vorbind. Acest punct de vedere este foarte susținut de Evanghelia după Marcu care

informează cititorul că Maria Magdalena a avut parte de o experiență diferită de celelalte femei (vezi

Marcu 16:9-10).

Într-un rezumat, nu există conflicte în proclamația angelică femeilor.

Conflictul nr.15. Există inconsistențe în plecarea femeilor de la mormânt, plecând să informeze

ucenicii?

Toate patru Evangheliile spun despre femeile, care după ce au primit porunca de la îngerii să meargă și

să le spună ucenicilor, au plecat să împlinească porunca. Cu toate acestea, Matei ne spune că în drumul

lor de a-i informa pe ucenici, femeile îl întâlnesc pe Yeshua. Marcu și Luca nu spun nimic despre

această întâlnire. Ioan se concetrează doar pe experiența Mariei Magdalena. Nu există nici o problemă

dacă o parte din informație este lăsată la o parte. Un atlfel de incident nu reprezintă un conflict.

Problema este că Evanghelia după Marcu spune,

kai exelqousai efugon apo tou mnhmeiou, eicen gar autaV tromoV kai ekstasiV: kai oudeni ouden

eipan, efobounto gar.

„Ele au ieșit din mormânt și au luat-o la fugă, pentru că erau cuprinse de cutremur și de spaimă. Și n-au

spus nimănui nimic, căci se temeau.” Marcu 16:8

Versetul pare a fi în contradicție cu celelalte Evanghelii, dar doar dacă presupunem că femeile au rămas

tăcute și după ce au ajuns la locul unde stăteau. Această presupunere întră în contradicție cu ceea ce ne

spun celelalte Evanghelii și cu o judecată sănătoasă. Există un mod de a interpreta acest verset care să

de-a la o parte toate inconsistențele.

Este posibil ca acest verset să nu vorbească de femei în ceea ce privește comportamentul lor odată ce

au ajuns acasă, ci doar descrie comportamentul lor în timp ce se găbeau să facă exact ceea ce îngerii le-

au spus? Adică, femeile erau cuprinse de cutremur și de spaimă și nu ai zis nimic una alteia în timp ce

s-au grăbit să le spună ucenicilor. Scopul lui Marcu nu este de a informa cititorul că femeilor au rămas

tăcute, ci pentru a dezvălui condiția emoțională datorată a ceea ce au fost martore.

E foarte posibil ca după ce au călătorit o distanță, așa cum ne spune Matei, ca femeile chiar într-adevăr

să-l întâlnească pe Yeshua, Care a confirmat cuvintele îngerului și le-a spus de asemnea să le spună

ucenicilor. Marcu ignoră acest fapt, nu pentru că nu s-a întâmplat. Ci mai degrabă el este condus să

informeze cititorul că prima apariție a lui Yeshua nu a fost la un grup de femei care se grăbeau de la

mormânt pline de cutremur și spaimă, ci lui Maria Magdalena, așa cum scrie Evanghelia după Ioan.

Prin urmare, toate Evangheliile pot fi împăcate împreună.

Conflictul nr16. I s-a permis Mariei Magdalena să-L atingă pe Yeshua?

Acest conflict apare din faptul că Yeshua îi poruncește clar Mariei să nu-L atingă (vezi Ioan 20:17), în

timp ce în relatarea lui Matei, femeile îl ating de fapt pe Yeshua. Problema este că se pare că Yeshua nu

are nici o problemă cu femeile care se țineau de picioare Lui, și nu le spune să se oprească (vezi Matei

28:9). Acest conflict aparent este mai ușor de explicat. Deja am menționat de câteva ori în acest studiu,

că Evangheliile nu vorbesc despre un eveniment cu privire la faptul că femeile au mers la mormânt în

acea dimineață, ci mai multe evenimente. Este clar că Yeshua s-a arătat prima dată Mariei Magdalena și

după aceea femeilor despre care Matei scrie „I-au cuprins picioarele și I s-au închinat.” (Matei 28:9)

Prin urmare, a trecut puțin timp de la prima apariție cu Maria Magdalena și a doua cu femeile. Este clar

din context, că de data aceasta e posibil să fi fost doar câteva minute, dar acest timp ar fi fost suficient

pentru Yeshua să împlinească câteva activități. Dacă citim în întregime versetul în care Yeshua îi

poruncește Mariei să nu-L atingă, atunci am aflat că Mariei i s-a dat un motiv pentru care să nu facă

acest lucru.

legei auth ihsouV, mh mou aptou, oupw gar anabebhka proV ton patera...

„Nu mă ține”, i-a zis Isus, „căci încă nu M-am suit la Tatăl Meu...” Ioan 20:17a

Această afirmație sugerează în mod clar că după ce Yeshua s-a suit la Tatăl, interdicția ar fi fost dată la

o parte. De aceea, când Yeshua s-a arătat femeilor, El trebuie deja să se fi suit la Tatăl și să se fi întors.*

*Vă rog să fiți atenți: această suire nu se referă la înălțarea finală a lui Yeshua la sfârșitul celor

patruzeci de zile. Cu privire la înălțarea Sa finală, un alt cuvânt grecesc este folosit, anefereto.

Acest lucru este susținut de faptul că au fost și alte instanțe în care oamenii nu doar că L-au atins pe

Yeshua, dar El i-a invitat să facă acest lucru (Vezi Ioan 20:27, Luca 24:39).

Cei care atacă mărturia Noului Testament pe baza acestei probleme (și multe altele la fel), eșuează în a

accepta că timpul poate altera interdicțiile și chiar să le anuleze complet.

Spre exemplu, un polițist spune unei persoane că îi este interzis să conducă o mașină deoarece nu are

permis. Această persoană obține un permis în aceeași zi și același polițist când aude această nouă

informație, îi spune persoanei să conducă prudent. Am putea spune că afirmația polițistului este

contradictorie? Bineînțeles că nu! Cu toate acestea, cei care atacă credibilitatea Noului Testament fac

acest lucru, fără a lăsa loc posibilității că alte evenimente e posibil să fi avut loc care au reconciliat

conflictele opozante.

Conflictele rămase implică arătările invierii lui Yeshua.

Conflictul nr.17. Cui i se arată prima dată Yeshua?

Evanghelia după Marcu afirmă explicit că Yeshua s-a arătat prima dată Mariei Magdalena (vezi Marcu

16:9). Nu există nimic în Evanghelia după Ioan ca să contrazică acest lucru. Evanghelia după Matei

trasnmite că amândouă, atât Maria Magdalena cât și cealaltă Maria au venit la mormânt în acea

dimineață și în timp ce femeile răspundeau poruncii îngerilor de a merge și a le spune celorlați ucenici,

atunci l-au întâlnit pe Yeshua. Așadar, sunt cei care văd un conflict deoarece Ioan scrie clar că Maria

Magdalena era la mormânt când l-a întâlnit pe Yeshua și Matei care are femeile în călătoria lor spre a le

spune ucenicilor.

Două obervații trebuie făcute, nu există nici un motiv să nu putem presupune că atunci când Matei

vorbește despre femeile ce l-au întâlnit pe Yeshua în drumul lor de la mormânt să spună ucenicilor, că

Maria Magdalena Îl întâlnise deja pe Yeshua. Relatarea din Matei și Marcu sunt similare și Marcu

spune cititorului că experiența Mariei a fost într-adevăr separată de cea a femeilor.

Rabbi Singer scrie în legătură cu acest lucru,

„Relatarea lui Marcu nu indică unde a avut loc arătarea. Cu toate acestea, este destul de clar că are loc

cândva după ce Maria fugea de la mormânt.” (16:8-9)

Rabbi Singer face acest comentariu deoarece, dacă nu ar fi spus că Marcu face referire la o locație

diferită de Matei, Marcu și Ioan nu ar prezenta nici o dificultate. Problema este că deși face această

afirmație îndrăzneață, „Este destul de clar,...” nu oferă nici un motiv pentru suport.

Textul pe care Rabbi Singer îl citează este inserat în relatarea lui Marcu pentru a informa cititorul că

femeile care s-au întâlnit cu îngerul și s-au grăbit să spună ucenicilor nu au fost cele care l-au întâlnit

prima dată pe Yeshua. Marcu nu oferă nici o informație adițională despre experiența Mariei Magdalena,

despre unde și când. Prin urmare, afirmația lui Rabbi Singer nu are nici o bază.

Până aici, acest studiu nu a făcut nici un comentariu asupra relatării lui Luca în ceea ce privește această

problemă. Din nou, Rabbi Singer atacă Evangheliile prezentând informații ce par contradictorii. De

această dată, Rabbi Singer oferă suport pentru afirmația sa. El afirmă că în timp ce Matei, Marcu și

Ioan spun că Maria Magdalena este cea care-l întâlnește prima pe Yeshua, Evanghelia după Luca îl are

pe Cleopa și o altă persoană ca fiind primele persoane ce-l întâlnesc pe Yeshua prima dată (vezi Luca

24:13,18).

Rabbi Singer afirmă, de asemenea,

„Contradictoriu cu povestea lui Marcu despre înviere, Luca declară (24:34) că atunci când cei doi

urmași ai lui Isus în drumul spre Emaus s-au întors la Ierusalim și le-au spus celor unsprezece despre

întâlnirea lor, ucenicii au declarat „Este adevărat!”, unde Marcu insistă că atunci când cei doi le-au

spus despre întâlnirea lor, ucenicii nu au crezut! - Marcu 16:13” (vezi pag 95)

Oare relatarea lui Luca chiar prezintă un conflict? Nu. Luca nu spune că cei doi urmași sunt primit care

l-au întâlnit pe Yeshua. De fapt, acolo unde celelalte relatări vorbesc despre Yeshua care s-a arătat

prima dată femeilor, dimineața devreme, Luca afirmă că Yeshua s-a arătat celor doi călători mult mai

târziu în acea zi.

„Când s-au apropiat de satul la care mergeau, El S-a făcut că vrea să meargă mai departe. Dar ei au

stăruit de El și au zis: „Rămâi cu noi, căci este spre seară și ziua aproape a trecut...” Luca 24:28-29

Luca îl are pe Yeshua care își dezvăluie identiatea Sa bărbaților, doar după ce au mâncat masa de seară.

Nu este rezonabil să ajungem la concluzia că acesta este prima întâlnire pe care cineva a avut-o cu

Mesia. În timp ce celelalte Evangelii relatează despre întâlnire lor care au avut loc dimineața devreme,

în timp ce Luca documentează întâlnirea sa, undeva la doisprezece ore mai târziu.Luca alege pur și

simplu să nu documenteze ceea ce documentează celelalte trei Evanghelii, ci mai degrabă se

concentrează pe o relatare la care doar Marcu face o aluzie. În afirmația scurtă a lui Marcu despre cei

doi călători, Rabbi Singer găsește un alt conflict.

Rabbi Singer afirmă că în relatarea lui Luca, ucenicii i-au crezut pe cei doi urmași, în timp ce el susține

că în Marcu, ucenicii nu îî cred.

Rabbi Singer călătorește în întreaga lume vorbind la grupuri mari de oameni, are și un program radio și

îl găsești în ziare chiar și în Israel. Mereu, la el se face referire ca la un expert în Noul Testament și este

cel la care apelează mulți alți rabini pentru a descuraja evreii să accepte afirmațiile Noului Testament.

Chiar dacă Rabii Singer este numit „expertul” Noului Testament, el eșuează în a arăta că de multe ori el

atribuie afirmații în mod incorect.

Dacă verificăm ceea ce de fapt este scris în Evanghelii cu privire la această problemă, afirmația lui

Rabbi Singer nu doar că nu este fără nici o bază, ci este și opusul a ceea ce este de fapt scris. El afirmă

că în relatarea lui Luca „ucenicii au declarat 'Este adevărat!”

Problema este că nici o astfel de afirmație nu se găsește în Evanghelia după Luca. Observați că Rabbi

Singer nu oferă nici un citat despre unde s-ar găsi o astfel de afirmație. Chiar dacă îl considerăm

nevinovat și permitem acestei afirmații (Este adevărat!) să fie o afirmație generală oferind un rezumat

pentru Luca 24:32 „Și au zis unul către altul: „Nu ne ardea inima în noi când ne vorbea pe drum și ne

deschidea Scripturile?”

Problema este că acest verset vorbește despre cei doi călători și citatul pe care Rabbi Singer îl oferă este

o evidență a unui conflict despre cei unsprezece ucenici (Marcu 16:13).

Nu există nici un conflict, dacă o relatarea a unei Evanghelii spune că cele două persoane care

călătoreau spre Emmaus au crezut după ce Yeshua l-i s-a arătat, și celelalte Evanghelii vorbesc despre

cei unsprezece ucenici cărora cei doi călători le-au povestit întâlnirea lor cu Mesia și care nu au crezut.

Prin urmare, nu există nici un conflict cu privire la cine s-a arătat prima dată Yeshua.

Conflictul nr.18. Inconsistențele cu privire la arătările lui Yeshua după înviere.

Noul Testament afirmă relatări conflictuale cu privire la arătările lui Yeshua după înviere? Răspunsul

este clar, nu. Atunci, de ce atât de mulți oameni atacă Noul Testament afirmând că există conflicte în

ceea ce privește numărul arătărilor lui Yeshua, ce a spus celor cărora S-a arătat, și ordinea apariților?

Răspunsul este simplu, o credință că Noul Testament prezintă evenimentele în mod cronologic și toate

cele patru Evanghelii trebuie să prezinte aceeași informație. Adică, dacă unul dintre scriitori este

inspirat să includă informații și evenimente adiționale, în timp ce omite alte evenimente, acest lucru

reprezintă un conflict. Este interesant de notat că regulile evidențelor într-o sală de judecată nu au nici o

problemă cu astfel de testimoniale și nici nu-i discreditează pe cei care asigură astfel de relatări. Așa

cum deja am prezentat în acest studiu, scriitori Evangheliilor nu au început să ofere o descriere doar

istorică a evenimentelor din viața lui Yeshua.

Rabbi Singer și cei care împărtășesc comentariile sale, trebuie să ia în considerare ceea ce Ioan scrie,

„Mai sunt multe alte lucruri, pe care le-a făcut Isus, care, dacă s-ar fi scris cu de-amănuntul, cred că

nici chiar în lumea aceasta n-ar fi putut încăpea cărțile care s-ar fi scris. Amin.” Ioan 21:25

Cu aceste versete, cele patru Evanghelii se încheie. Afirmația lui Ioan are o valoarea hermeneutică

extraordinară. Rezumând munca și persoana lui Yeshua, Ioan afirmă că multe lucruri au fost omise de

către scriitori Evangheliilor. În versetul precedent, Ioan etichetează relatările Evangheliilor ca și

mărturii, nu narațiune istorică. Mărturiile sunt diferite de narațiunea istorică în multe feluri. În timp ce

o narațiune istorică are relații cronologice, mărturia este o alcătuire a unei sau multe persoane care

mărturisesc cu privire la ce au văzut. Percepția este un aspect important. Chiar dacă Evangheliile conțin

mărturii și poate sta în fața oricărei forme de criticism, nu ar trebui considerată doar ca și o mărturie în

sensul unei depoziții.

Trebuie puternic subliniat faptul că principala preocupare a Noului Testament este revelația. Adică, a

dezvălui un adevăr spiritual pentru ca omul lui Dumnezeu să fie complet echipat să-L cunoască pe

Dumnezeu și să-L slujească cum se cuvine.

Întorcându-ne la problema cu arătările lui Yeshua după înviere, trebuie să prezentăm următoarele

îndrumări:

Oare raporturile Evangheliilor, afirmă vreodată că ele dezvăluie ordinea aparițiilor Sale?

Oare raporturile Evangheliilor afirmă vreodată că există un număr precis al arătărilor Lui?

Răspunsul la aceste întrebări este nu. Acesta fiind cazul, putem noi spune fără știm ordinea exactă și

numărul, că există un conflict cu privire la locul unde au avut loc arătările lui Yeshua? Din nou

răspunsul este nu. Motivul pentru aceasta este că cititorul nu poate fi sigur că mai mult de un scriitor al

Evangheliilor face referire la aceeași arătare.

Arătările de după înviere

Matei:

Evanghelia după Matei, înregistrează două arătări de după înviere.*

Prima este când femeile sunt în drumul lor să le spună ucenicilor și îl întâlnesc pe Yeshua (vezi Matei

28:9-10).

A doua este după ce cei unsprezece ucenici se depărtează de Ierusalim și intră în Galileea. Îl întâlnesc

pe Yeshua la un munte unde le-a spus că îi va întâlni (vezi Matei 28:16-20).

*Te rog să notezi că Matei include a doua arătare cu cuvintele pe care Yeshua probabil le-a spus

la înălțarea Sa. Este comun ca Scriptura să fie folosită într-un alt context decât acolo unde a

apărut original. Matei plasează această afirmație autentică a lui Yeshua ca și concluzie a arătării

lui Yeshua în Galileea. Aceasta nu înseamnă ne-apărat că Yeshua a rostit aceste cuvinte la acest

timp. Ci mai degrabă, după arătarea din Galileea, Matei a fost inspirat să finalizeze Evanghelia

sa. Făcând acest lucru, Duhul Sfânt l-a inspirat pe Matei să lase cititorii cu unele dintre ultimele

instrucțiuni ale lui Yeshua lăsate ucenicilor Săi. Deci, aceste cuvinte pot dezvălui o a treia arătare

după înviere în Evanghelia după Matei.

Marcu:

Evanghelia după Matei relatează despre patru arătări post-înviere.

Prima este atunci când cititorul este informat despre experiența Mariei Magdalena (vezi Marcu 16:9)

A doua este atunci când Marcu îi menționează pe cei doi călători, cel mai probabil arătarea în drumul

spre Emmaus (vezi Marcu 16:9).

A treia arătare este atunci când Yeshua îi ceartă pe cei unsprezece pentru necredința și împietrirea

inimii lor (vezi Marcu 16:14)

A patra arătare este atunci când Yeshua li se arată și apoi se înalță la cer (vezi Marcu 16:19)

Luca:

Evanghelia după Luca înregistrează trei arătări după înviere.

Prima este arătarea Sa în drumul spre Emmaus (vezi Luca 24:13-35)

A doua este în timp ce cele două persoane cărora Yeshua li s-a arătat în drumul spre Emmaus explicau

ucenicilor ceea ce li s-a întâmplat. (vezi Luca 24:36-48).

A treia este atunci când El le oferă instrucțiuni și apoi se înalță din Betania (Luca 24:50-52).

Ioan:

Evanghelia după Ioan relatează patru arătări după înviere.

Prima este atunci când Maria Magdalena îl întâlnește pe Yeshua, dimineața devreme în grădină (Vezi

Ioan 20:14-17).

A doua oară este tot în prima zi a săptămânii, dar seara când ucenicii erau în spatele ușilor înuiate și

Yeshua li s-a arătat (vezi Ioan 20:19-23). Vă rog să notați că Toma nu era prezent la această arătare.

A treia este la opt zile după a doua arătare. Toma era cu ceilalți ucenici și Yeshua îl invită pe Toma să-i

verificie mâinile și coasta Sa ca și dovadă a faptului că a înviat (vezi Ioan 20:26-29).

A patra arătare este în Galileea la Marea Tiberiadei. Întregul capitol douăzeci și unu din Ioan este

dedicat acestei arătări.

Faptele Apostolilor:

Luca continuă relatarea sa în cartea Faptele Apostolilor. El scrie,

”După patima Lui, li S-a înfățișat viu, prin multe dovezi, arătându-li-Se deseori, timp de patruzeci de

zile, și vorbind cu ei despre lucrurile privitoare la Împărăția lui Dumnezeu.” Fapte. 1:3

Luca scrie, de asemenea despre înălțarea lui Yeshua la cer (vezi Fapte. 1:4-11).

Pavel: Apostolul Pavel, de asemnea oferă o listă a arătărilor după înviere,

„și S-a arătat lui Chifa, apoi celor doisprezece. După aceea S-a arătat la peste cinci sute de frați

deodată, dintre care cei mai mulți sunt încă în viață, iar unii au adormit. În urmă, S-a arătat lui Iacov,

apoi tuturor apostolilor. După ei toți, ca unei stârpituri, mi S-a arătat și mie.” 1 Corint. 15:5-8

Inconsistențe cu privire la arătările lui Yeshua de după înviere:

Există o problemă cu numărul ucenicilor care L-au văzut pe Yeshua după înviere?

Matei spune că Yeshua s-a arătat celor unsprezece ucenici în Galileea (vezi Matei 28:16)

Marcu spune că Yeshua s-a arătat celor unsprezece ucenici (vezi Matei 16:14). Această arătare

cel mai probabil a avut loc în Galileea sau Ierusalim. Textul nu specifică. Marcu spune, de

asemenea despre o altă arătare când Yeshua s-a înălțat la cer (vezi Marcu 16:19). Textul nu este

clar cu privire la numărul ucenicilor prezenți.

Luca spune că Yeshua s-a arătat celor unsprezece ucenici în timp ce ei erau în Ierusalim (vezi

Luca 24:33). Luca, mai relatează și arătările de mai târziu care a avut loc în Betania în ziua când

Yeshua S-a înălțat la cer (vezi Luca 24:50-51). Nu există nici un mod să știm câți ucenici erau

prezenți.

Ioan spune că Yeshua s-a arătat ucenicilor de trei ori. Una dintre acele dăți, Toma nu a fost

prezent. Acest lucru ar însemna, că numărul maxim de ucenici care ar fi putut fi prezenți la

prima arătare* a lui Yeshua ar fi fost zece.

Mulți văd că prezența a doar zece ucenici, când Matei, Marcu și Luca relatează despre unsprezece, ca și

inconsistență. Acesta nu este cazul.

*Aceasta este prima arătare înregistrată de Ioan.

Când Matei vorbește despre unsprezece ucenici, el se referă la o arătare în Galileea,

„Atunci cei unsprezece ucenici au mers în Galileea....” Matei 28:16

Când Marcu vorbește despre cei unsprezece ucenici el se referă la o arătare despre care textul nu este

foarte clar cu privire la când a avut loc (vezi Marcu 16:14). Prin urmare nu există nici un motiv să

presupunem că aceasta este aceeași arătare ca și cea în care Ioan are doar zece ucenici prezenți.

Când Luca scrie despre cei unsprezece ucenici este atunci când călătorii s-au întors la Ierusalim și au

început să le spună cum Yeshua li s-a arătat (vezi Luca 24:33). În timpul acelei seri, Yeshua li se arată.

Punctul care trebuie accentuat este posiblitatea ca Toma să fi fost prezent când cei doi călători au ajuns,

dar cândva mai târziu a plecat, înainte să li se fi arătat Yeshua. Există suport textual al acestui punct de

vedere în relatarea lui Ioan despre acest eveniment.

Când Ioan afirmă că Toma nu era prezent, el califică perioada de timp când Toma nu era acolo.

qwmaV de eiV ek twn dwdeka, o legomenoV didumoV, ouk hn met autwn ote hlqen ihsouV.

„Toma, zis Geamăn, unul din cei doisprezece, nu era cu ei când a venit Isus.” Ioan 20:24

Trebuie să ne întrebăm de ce subliniază Ioan faptul că Toma nu era acolo când Yeshua a venit ouk hn

met autwn ote hlqen ihsouV? Motivul este simplu, deoarece când scriitorii Evanghelilor (Marcu și

Ioan) își încep povestirea acestui eveniment, Toma era prezent,

„În seara aceleiași zile, cea dintâi a săptămânii, pe când ușile locului unde erau adunați ucenicii...”

Ioan 20:19

Ioan oferă indicii cititorului în faptul că atunci când Yeshua s-a arătat ucenicilor, Toma nu era cu ei.

Acesta este motivul pentru cuvântul grecesc ote(când) și de ce Ioan adaugă fraza „când a venit

Yeshua”. Dacă Toma nu ar fi fost deloc prezent acolo în acea seară, Ioan ar fi putut scrie simplu,

Dar Toma unul dintre cei doisprece, numit și Geamăn, nu era cu ei.

Dumnezeu a inspirat fiecare cuvânt inclus în Sfânta Scriptură. Nu există cuvinte care să nu aibă un

scop. Acesta fiind cazul, Ioan a fost inspirat să scrie acest verset (Ioan 24:20), în acest fel pentru a da la

o parte orice conflict între numărul de ucenici relatați prezenți când Yeshua s-a arătat în acea seară.

Mulți au arătat spre o altă inconsistență cu privire la numărul de ucenici cărora Yeshua s-a arătat. Pavel

scrie în 1 Corinteni 15:5.

„Apoi a fost văzut de Chifa, apoi de cei doisprezece.”

Cum ar fi putut Yeshua să se arate celor doisprezece ucenici, întreabă criticii? Scepticii cu privire la

validitatea Noului Testament își bat joc de Pavel întrebând dacă Pavel știa că Iuda se sinucise (vezi

Matei 27:5 și Fapte 1:18)?

Din nou, acesta este un alt exemplu în care mulți atacă o carte cu care ei nu sunt foarte familiari. Cu

mult înainte ca Pavel să devină un urmaș al lui Yeshua, cei unsprezece ucenici l-au ales prin tragere la

sorț pe Matia (vezi Fapte 1:26).

„Și au tras la sorți, și sorțul a căzut pe Matia, care a fost numărat împreună cu cei unsprezece

apostoli.”

Matia a fost ales înainte de Rusalii, adică în perioada de cincizeci de zile după înviere. O altă

presupunere incorectă pe care criticii o fac este că Pavel, în 1 Corinteni 15:5 afirmă că Yeshua a trebui

să se arate celor „doisprezece” împreună. Acesta nu este cazul. Atâta timp cât Yeshua, în timpul celor

patruzeci de zile a fost văzut de Matia este o afirmație corectă pentru Pavel să o facă. Pavel scrie în

următorul verset, 1 Corinteni 15:6 că cinci sute de bărbați l-au văzut deodată. Nu e posibil ca Matia să

se fi aflat printre ei? Poate toți doisprezece erau prezenți. Pentru criticii care spun că 1 Corinteni 15:5

este o „inconsistență serioasă”, așa cum mulți o fac (Rabbi Singer fiind unul dintre ei, pag 95 din

studiul său) demonstrează o deficiență serioasă cu privire la conținutul de bază a Noului Testament.

Este ceva bine stabilit că înainte de a încerca să interpretăm Cuvântul lui Dumnezeu, trebuie să avem o

înțelegere profundă a conținutului său.

Inconsistența finală pe care acest studiu o va examina cu privire la arătările lui Yeshua de după înviere,

are de a face cu momentul când ucenicii au primit Duhul Sfânt?

Criticii îl citează pe Luca din cartea Faptele apostolilor (Fapte. 2:1-4) care spune că a fost de Shavuot

(Sărbătoarea săptămânilor) când Duhul Sfânt a fost dat, în timp ce Ioan pare a spune că Duhul Sfânt a

fost pus peste ucenici în seara ce a urmat învierii lui Yeshua (vezi Ioan 20:22).

Aceste evenimente separate au avut două scopuri distincte. Ceea ce s-a întâmplat în Ioan nu a fost

coborârea Duhului Sfânt peste toți cei care au crezut în El. Acest lucru a vut loc în Fapte capitolul doi.

În Ioan, Yeshua își trimitea ucenicii nu ca și ucenici, ci au graduat devenind cei pe care El îi trimitea să-

I continue lucrarea. Yeshua a venit să aducă reconciliere între om și Dumnezeu. Moartea Sa a oferit

ispășirea pentru păcate (vezi 1 Ioan 2:2). De aceea, imediat după ce a suflat peste ei Duh Sfânt, Yeshua

a spus în următorul verset,

„Celor ce le veți ierta păcatele vor fi iertate și celor ce le veți ține vor fi ținute.” Ioan 20:23.

Prin urmare, evenimentul relatat în Ioan 20:22 este similar cu atunci când profetul ungea regele și îi

turna undelemn peste cap și Duhul venea peste el. Ioan ne arată faptul că ucenicii au primit Duhul Sfânt

este o dovadă că au fost chemați la această poziție la fel cum avea loc coborârea Duhul Sfânt asupra

regilor, arătând selecția lor ca și liderii Israelului.

În rezumatul celui de-al optsprezecelea conflict, nu există nici o mărturie cu privire la arătarea lui

Yeshua în Scriptură care nu poate fi explicată în mod rezonabil.

În concluzie, după aproape două mii de ani de critici, martorii Evangheliei Noului Testament au stat

împotriva atacurilor criticilor. Putem fi siguri că atunci când credem în revelația atât a Vechiului cât și a

Noului Testament este revelația completă și scrisă a lui Dumnezeu omului.

Autorul acestui studiu mic are o convingere de nestrămutat că acele cuvinte pe care Ioan a fost inspirat

să le scrie pentru a închiea cartea Apocalipsa sunt, de asemenea potrivite pentru toată Scritpura,

„Mărturisesc oricui aude cuvintele prorociei din cartea aceasta că, dacă va adăuga cineva ceva la

ele, Dumnezeu îi va adăuga urgiile scrise în cartea aceasta.

Și, dacă scoate cineva ceva din cuvintele cărții acestei prorocii, îi va scoate Dumnezeu partea lui de

la pomul vieții și din cetatea sfântă, scrise în cartea aceasta.

Cel ce adeverește aceste lucruri, zice: „Da Eu vin curând.”

Amin! Vino, Doamne Isuse! Harul Domnului Isus Hristos să fie cu voi toți! Amin.”

Apocalipsa.22:18-21