pastrarea merelor

8/20/2019 pastrarea merelor

1/49Pagina 1

ÎNDRUMAR AL PROIECTULUI DEDEZVOLTARE A BUSINESSULUI AGRICOL

PRIVIND TRATAREA MERELOR DUPĂ RECOLTARE

Doctor în filozofie Robert Belding August 2006


2/49Pagina 2

CONŢINUT

1.0 INTRODUCERE......................................................................................................... 1

2.0 CALITATEA FRUCTELOR........................................................................................ 2 2.1 Caracteristicile soiurilor .................................................................................................................2 2.2 Selectarea soiurilor........................................................................................................................2

2.3 Standardele UE de Marketing (privind calitatea) ...........................................................................3 3.0. GESTIONAREA LIVEZII ÎNTRU OBŢINEREA CALITĂŢII BUNE DUPĂ

RECOLTARE............................................................................................................. 4 3.1 Rărirea fructelor pentru a reduce numărul fructelor de pe ramuri..................................................4

a Culoarea fructelor:.............................................................................................................4 b. Dimensiunea fructelor: ...................................................................................................... 4 c. Echilibrul dintre creşterea vegetativă şi a fructelor: ........................................................... 4

3.2 Gestionarea irigării pentru îmbunătăţirea dimensiunii fructelor......................................................4 3.3 Nutriţia cu Calciu ...........................................................................................................................5

a. Defectele fructelor .............................................................................................................5 b. Fermitatea fructelor ...........................................................................................................5

c. Îmbunătăţirea calităţii fructelor şi a termenului maxim de păstrare după recoltare prinutilizarea stropirilor cu Calciu pentru livezi.....................................................................................6 d. Stripirea cu Calciu .............................................................................................................6 e. Aplicarea Clorurii de Calciu ...............................................................................................7

4.0 RECOLTAREA LA MOMENTUL MATURĂRII OPTIME A FRUCTULUI.................. 8 4.1 Maturitatea fructului.......................................................................................................................8 4.2 Coacerea fructului .........................................................................................................................9 4.3 Testarea maturităţii fructelor........................................................................................................10

a. Testul de maturitate cu amidon-iod (AI) ..........................................................................10 b. Substanţe uscate solubile ...............................................................................................11 c. Fermitatea fructelor .........................................................................................................11

d. Zile după înflorire.............................................................................................................12 e. Culoarea seminţelor ........................................................................................................ 13 f. Culoarea pieliţei ..............................................................................................................13

5.0 MINIMIZAREA BOLILOR ŞI DETERIORĂRII DIN TIMPUL DEPOZITĂRII............ 13 5.1 Salubritatea câmpului..................................................................................................................13 5.2 Prevenirea carierii în depozit .......................................................................................................14 5.3 Lovituri.........................................................................................................................................14 5.4 Elaborarea de către administraţie a unui sistem de recoltare.....................................................15 5.5 Instruirea personalului .................................................................................................................17

6.0 OPERAŢIUNILE ÎNCĂPERII DE AMBALARE........................................................ 18

6.1 Răcirea........................................................................................................................................18 6.2 Depozitarea în încăperi frigorifice................................................................................................20 6.3 Atmosfer ă controlată ...................................................................................................................21 6.4 Testarea fructelor în timpul depozitării.........................................................................................21 6.5 Spălarea......................................................................................................................................22 6.6 Sortarea.......................................................................................................................................22 6.7 Lovirea în sala de ambalare ........................................................................................................ 22 6.8 Cauzele şi măsurile de combatere a mucegaiurilor obişnuite apărute după recoltare.................23

7.0 AMBALAREA.......................................................................................................... 24

8.0 TRANSPORTAREA................................................................................................. 26

9.0 METODE NOI PENTRU GESTIONAREA PRODUCERII ETILENEI....................... 26 1. ReTain (aminoetoxivinilglicin, produs de Valent Biosciences). ....................................... 26 2. Smartfresh (1-metilciclopropen sau 1-MCP)..................................................................26


3/49Pagina 1

1.0 INTRODUCERE

Cu părere de r ău, nu există formule magice pentru a evita bolile şi deteriorarea merelor şi nu există osingur ă măsur ă ce ar ajuta unui producător să obţină fructe de calitate bună. Dimpotrivă, există foarte multe, poate chiar sute, de măsuri mici şi îmbunătăţiri pentru procesul de producere şi tratare,iar fiecare dintre acestea poate fi implementată cu uşurinţă. Dacă producătorul şi angajaţii săi voraplica toate aceste măsuri mici, calitatea fructelor se va îmbunătăţi simţitor.

Acest Îndrumar al Proiectului de Dezvoltare a Businessului Agricol privind tratarea merelor după recoltare abordează aspectele principale ce afectează calitatea merelor după recoltare, inclusiv:

1. Selectarea soiului

Expresia "tratarea după recoltare" este într-o anumită măsur ă, o afirmaţie ce induce în eroare,deoarece, după cum ştie fiecare producător, tratarea după recoltare începe nu la momentul recoltării în sine, ci la începutul procesului de producere, atunci când se selectează soiurile de fructe şilegume ce vor fi produse.

Alegerea soiului de mere – cu caracteristici naturale pentru rezistenţa îndelungată la păstrare şidurabilitatea la transportare – este la fel de importantă ca şi orice altă lucrare sau proces desf ăşurat în livadă anterior recoltării sau în timpul tratării şi păstr ării fructelor după recoltare.

2. Gestionarea livezii

Atât calitatea merelor, cât şi durata păstr ării după recoltare sau termenul maxim de comercializare(adică numărul de săptămâni pe parcursul cărora merele vor prezenta o condiţie bună), suntinfluenţate în mare parte de activităţile de producere ce se desf ăşoar ă în livadă în lunile şisăptămânile anterior recoltării.

3. Tratarea fructelor în timpul recoltării şi după recoltare

Tratarea şi atenţia grijulie acordată merelor în timpul recoltării, transportării, păstr ării şi ambalării estedecisivă pentru:

• durata termenului maxim de comercializare ce poate fi obţinut,• uşurinţa cu care poate fi comercializat produsul• preţul pe care acesta îl va atinge.

Este important să înţelegeţi că îmbunătăţirea calităţii merelor la etapa de păstrare nu este posibilă:

Calitatea trebuie să fie obţ inut ă în livad ă şi menţ inut ă

după recoltare.


4/49Pagina 2

2.0 CALITATEA FRUCTELOR

2.1 Caracteristicile soiurilor

Producţia globală a merelor este extrem de înaltă – într-adevăr, estimările Organizaţiei Internaţionalea Alimentaţiei şi Agriculturii sugerează că în anul 2005 s-au produs peste 62 mln tone de mere. Esteevident că pentru a comercializa produsele la preţuri superioare, este esenţial ca producătorii să producă fructe de cea mai bună calitate – la standardele pieţei internaţionale – şi după aceasta să seasigure că menţin calitatea fructelor după recoltare, pe parcursul păstr ării şi livr ării.

Producătorul trebuie să analizeze afacerea în perspectivă, să determine ce soiuri/ caracteristici alemerelor sunt solicitate cel mai mult pe pieţele ţintă, şi care dintre soiuri poate fi cultivat şi mânuit lastandarde înalte şi care va aduce cea mai mare recuperare financiar ă a investiţiilor.

Aspectele calităţii fructelor ce trebuie să fie luate în consideraţie includ:

• Aspectul exterior – culoarea, forma şi dimensiunea fructului

• Calităţile organoleptice – gustul, textura şi aroma

• Lipsa defectelor frecvente – malformaţii sau alte probleme fiziologice

• Rezistenţa la dăunători şi boli

• Termenul de păstrare – dacă fructul r ămâne în condiţii bune după o perioadă îndelungată saumai scurtă

• Rezistenţă bună la deteriorarea în timpul culesului, după recoltare şi pe parcursul transportării

• Uşurinţa producerii

• Recolte bune şi sigure.

2.2 Selectarea soiurilor

Soiurile de mere au specificaţii climaterice, nu toate soiurile sunt potrivite pentru a fi produse înMoldova, iar producătorilor li se sugerează să creeze o colecţie de soiuri noi sau experimentale caresunt solicitate pe piaţă şi care va asigura recuperarea maximă a investiţiilor.

Braeburn Gala Fuji

Actualmente, merele de soiurile Braeburn, Fuji, şi Gala sunt excelente, dar producătorii trebuie să analizeze tendinţele de viitor pentru a determina pentru care soi va creşte cererea. Pronosticareaexactă a acestui lucru este foarte dificilă, dar Raportul Global privind merele emis în 20061, care sebucur ă de un respect imens, enumer ă tendinţele aparente pentru un număr de soiuri în funcţie de:• Rata producţiei de facto în 2000,

• Cifrele preliminare de producţie pentru 2005, şi

1 Elaborat de către Belrose, Inc. Disponibil la Proiectul de Dezvoltare a Businessului Agricol


5/49Pagina 3

• Prognozează producţia pentru anii 2010 şi 2015, precum şi clasifică producţia (locurile cele maiimportante, I, II, etc.), pentru anii respectivi (vezi Anexa 1).

Conform studiului Belrose, cele mai mari creşteri în funcţie de volum pe pieţele globale se aşteaptă pentru soiurile Gala/Royal Gala; iar cele mai semnificative creşteri procentuale a producţiei seanticipează a fi pentru soiurile “Honeycrisp”, “Pink Lady” şi “Jazz”.

Ultimele trei sunt soiuri de mere mai noi, solicitate pe piaţă, care pretind la cele mai înalte preţuri.

Soiurile “Honeycrisp” şi “Jazz” sunt patentate şi plăţile pentru dreptul de autor se achită pentrufiecare ladă comercializată, şi nu pentru fiecare arbore plantat. “Pink Lady” nu este un soi, ci o clasă standard patentată a soiului “Cripps Pink”. Utilizarea denumirii “Pink Lady” este limitată pe pieţeleinternaţionale, iar plăţile pentru dreptul de autor se achită pentru fiecare tonă metrică de producţie,nu pe arbore.

Pe pagina web a Sistemului Informaţional de Piaţă Export Moldova pot fi găsite informaţii privindcaracteristicile diferitor soiuri de mere: http://export.acsa.md

2.3 Standardele UE de Marketing (privind calitatea)

Pe tot teritoriul globului, multe ţări stabilesc standarde de calitate pentru fructe şi legume ce se

impun prin lege. Pentru a fi comercializate în acele ţări, fructele şi legumele trebuie să satisfacă aceste standarde.

În cadrul UE, Standardele de Marketing (anterior cunoscute drept Standarde de Calitate) cer cafurnizorii să evalueze şi să sorteze merele în baza unei liste de criterii, inclusiv:

• lipsa deterior ărilor (inclusiv deterior ării din cauza dăunătorilor, bolilor, zgârieturilor saudereglărilor fiziologice)

• cur ăţenia

• forma

• culoarea

• aroma/ gustul

• sortarea şi uniformitatea sortării

• etichetarea şi ambalarea.

Rezumatul Standardelor UE de Marketing este inclus în Anexa 4 şi, de asemenea, este disponibil înreţeaua Internet, în 20 de limbi UE, la:http://eur-lex.europa.eu/smartapi/cgi/sga_doc?smartapi!celexapi!prod!CELEXnumdoc&lg=EN&numdoc=32004R0085&model=guicheti


6/49Pagina 4

3.0. GESTIONAREA LIVEZII ÎNTRU OBŢINEREA CALITĂŢII BUNE DUPĂ RECOLTARE

După testarea şi selectarea soiurilor bune de mere, cu calităţi optime solicitate de pieţeleinternaţionale şi rezistente la deterior ări cauzate de tratare şi transportare, producătorul poatecontribui mult la caracteristicile bune de după recoltare, aplicînd metode de producere îmbunătăţită.

Multe metode de producere îmbunătăţită au un efect benefic direct asupra calităţii merelor de după recoltare. Aceste măsuri includ:

3.1 Rărirea fructelor pentru a reduce numărul fructelor de pe ramuri

Rărirea fructelor are multe beneficii ce sunt esenţiale pentru obţinerea standardelor internaţionalebune pentru calitatea fructelor:

a Culoarea fructelor:

O regulă importantă pentru obţinerea unui măr de calitate bună şi bine colorat este expunerea lasoare pe timpul matur ării. Pieliţa de culoare roşie este rezultatul direct al expunerii la soare. Dacă

fructul este acoperit de o frunză sau atinge un alt fruct sau se află prea adânc în corola arborelui, elnu dezvoltă o culoare bună.

Rărirea fructelor în curs de dezvoltare, la o etapă foarte timpurie, pentru a lăsa doar un singur fructpentru fiecare inflorescenţă, va avea drept rezultat maximizarea expunerii la soare, şi respectiv,apariţia culorii pe toate suprafeţele.

b. Dimensiunea fructelor:

Rărirea fructelor în curs de dezvoltare la doar un singur fruct per inflorescen ţă reduce concurenţadintre fructe (concurenţa pentru lumină, substanţe nutritive şi apă), ceea ce va permite fiecărui fructindividual să obţină dimensiunea dorită, mare a fructului.

Dacă veţi permite dezvoltarea prea multor fructe, aceasta va genera fructe de dimensiuni mici şi decalitate proastă. În SUA, cultivatorii încearcă să obţină doar un singur fruct pentru fiecare două inflorescenţe.

c. Echilibrul dintre creşterea vegetativă şi a fructelor:

Un alt motiv pentru r ărirea fructelor şi reducerea numărului de fructe este de a menţine o încărcătur ă echilibrată de fructe pe copac.

Gestionarea incorectă a numărului de fructe poate duce la dezvoltarea inegală a propor ţiei dintrefructe şi lăstari, ceea ce va devia nutrienţii şi energia către creşterea vegetativă în loc de dezvoltareafructelor. O dezvoltare vegetativă excesivă cauzează:

• Umbr ă, ceea ce reduce calitatea• Reducerea energiei arborelui pentru a genera inflorescenţe pentru recolta anului viitor

• Inflorescenţe slabe – ce nu pot genera fructe de calitate înaltă

• Dezvoltarea puternică transfer ă preferenţial substanţele nutritive de la fructe către ţesuturi noi demuguri. Acesta este un mecanism natural de supravieţuire a arborelui, dar devierea calciului, casubstanţă nutritivă, din ţesutul fructului reduce calitatea acestuia.

3.2 Gestionarea irigării pentru îmbunătăţirea dimensiunii fructelor

Dat fiind faptul că merele sunt compuse primordial din apă, este foarte importantă menţinerea unui

aport adecvat de apă la timpul potrivit. Divizarea celulelor fructelor are loc doar pe parcursul a patrusăptămâni după înflorire. După această perioadă, celulele existente nu se multiplică în număr, cisunt umplute.


7/49Pagina 5

Dacă pomul este expus unor condiţii de stres pe parcursul fazei de divizare a celulelor, dimensiuneapotenţială a fructelor va fi redusă. În acelaşi mod, dacă acesta este deshidratat sau supra-hidratat înperioada anterioar ă recoltării (aproximativ 6 săptămâni înainte de recoltare) va fi afectată dimensiunea sau calitatea fructelor. Irigarea excesivă anterior recoltării reduce calitatea fructelor.

Irigarea prin picurare asigur ă furnizarea optimă a apei (şi îngr ăşămintelor) în mod consecvent peparcursul întregului sezon pentru dezvoltarea sănătoasă a fructului.

3.3 Nutriţia cu Calciu

Calciul este extrem de important pentru calitatea fructelor şi în special important pentru calitateaacestora după recoltare, în ceea ce priveşte următoarele aspecte:

a. Defectele fructelor

Nivelul scăzut de Calciu în fructe reprezintă cauza major ă pentru apariţia miezului amar sau a boliipetelor negre, precum şi a apariţiei întăriturilor în ţesut.

b. Fermitatea fructelor

Pereţii celulari ai pulpei mărului sunt legaţi unul de altul de pectină, care este activată de Calciu,ceea ce formează un component foarte important al pereţilor celulelor pulpei fructului. NivelulCalciului în fructe contribuie atât la integritatea, cât şi durabilitatea ţesutului fructului, inclusiv lafermitatea acestuia. Pe lângă caracteristicile soiului/ genetice, nivelul de Calciu în fruct este şi el unuldintre cei mai importanţi factori ce determină fermitatea fructului.

Fermitatea merelor proaspete este o cerinţă foarte obişnuită a consumatorilor. Majoritatea marilorcumpăr ători internaţionali sunt influenţaţi puternic de măsurarea fermităţii fructelor. Într-adevăr,criteriile de selectare a merelor de către cumpăr ătorii comerciali par a fi: fermitatea, dimensiunea

fructului, culoarea, calitatea consecventă a tuturor partidelor şi ambalajul atractiv.

Fermitatea fructelor este măsurată zilnic şi obiectiv utilizând un instrument numit penetrometru (sauaparat pentru testarea fermităţii/presiunii fructelor). Aceste testări, care distrug fructul, se fac lamostre dintr-o anumită partidă de mere, sau la mostre dintr-o livadă (sau de la un bloc sau o

secţiune a unei livezi mari). Fermitatea fructului se determină cu uşurinţă şi exact în termeni de livresau grame de for ţă necesare pentru a penetra pulpa fructului.

Fotografia 1: Penetrometru (Fermitatea fructelor/Aparat pentru măsurareapresiunii) utilizat pentru evaluarea fermităţii/ moliciunii fructului.

Cu cât fructul conţine mai mult Calciu, cu atât mai mult poate fi depozitat fructul, care î şiva menţine calitatea/ fermitatea bună. Conţinutul scăzut de Calciu în măr reduce atât fermitatea, cât

şi durata posibilă de depozitare.

Nivelele naturale de Calciu variază considerabil, în dependenţă de caracteristicile soiului, sezonul deproducere, etc. Studiile arată că dimensiunea fructului este la fel importantă. După cum se observă în Figura 1, conţinutul de calciu mg/100g fruct – descreşte natural odată cu creşterea greutăţii

De multe ori cumpăr ătorii angro indică fermitateafructelor pe care ei le acceptă spre achiziţionare


8/49Pagina 6

mărului, ceea ce semnifică că fructele de dimensiuni mai mari ce sunt solicitate de pieţe, au şi unconţinut mai mic de Calciu per 100g de masă a produsului proaspăt, şi prin urmare, riscă să devină moi şi să îmbătrânească.

Figura 1: Conţinutul Calciului în fructele de măr comparativ cu dimensiunea mărului

c. Îmbunătăţirea calităţii fructelor şi a termenului maxim de păstrare după recoltare prinutilizarea stropirilor cu Calciu pentru livezi

Din punct de vedere fiziologic, Calciul este limitat în mişcare în interiorul plantei, în special lamomentul absorbţiei în r ădăcină, iar în timpul transportării – în cadrul plantei.

Din această cauză, în întreaga lume, cultivatorii deseori aplică/ pulverizează Calciu solubil direct pe

frunze şi fructe, pentru a contribui la creşterea nivelului prezent în fruct.Cu toate acestea, anterior iniţierii unui program de stropiri cu Calciu, trebuie să evaluaţi măsurileagrotehnice utilizate în livezi, dat fiind faptul că într-o anumită livadă un anumit factor ar putea ducela generarea unui nivel scăzut de Calciu. Cinci factori de care ar trebui să ţineţi cont sunt:

1. Condiţia solului (pH şi bilanţul substanţelor nutritive)2. Condiţia solului deficitar de apă 3. Aplicările Calciului în sol4. Moderarea vigorii arborelui5. Moderarea densităţii/numărului fructelor

În primul rând, producătorilor li se recomandă să investigheze dacă există nepotriviri cu aceşti factorişi să modifice practicile de producţie după necesitate (cu condiţia că costul practicilor de combaterea dereglărilor este mai mic decât pierderile cauzate de acestea).

d. Stripirea cu Calciu

Pe parcursul ultimilor 20 de ani în Africa de Sud, Australia, Noua Zeelandă, Marea Britanie şi StateleUnite s-au desf ăşurat multe studii privind nutriţia cu Calciu a merelor, acestea fiind concentrateprimordial pe produsele de Calciu, ratele şi cronometrarea aplicărilor ce ar reduce2 incidenţadereglărilor fiziologice a merelor apărute în urma nivelului scăzut de Calciu – adică a miezului amarşi a întăriturilor.

2 Această problemă poate fi eliminată complet doar în cazuri rare

Nu trebuie să ignoraţi importanţaCalciului. Fructele pot obţine maimult Calciu prin r ărirea numărului

de fructe şi gestionând dezvoltareavegetativă pentru a preveni excesul

acesteia.

CCoonnţţiinnuuttuull ddee CCaallcciiuu//mmgg

GGrreeuuttaatteeaa mmeeddiiee aa uunnuuii f f rruucctt ((gg))


9/49Pagina 7

Majoritatea cercetărilor s-a realizat pe merele din soiurile Golden Delicious şi York Imperial. Cu toateacestea, recomandările elaborate în urma cercetărilor efectuate în statul Pennsylvania din SUA aureuşit să controleze eficient problema miezului amar şi a întăriturilor la aproape toate soiurile. În baza acestor cercetări, producătorilor li se recomandă să implementeze un program cuprinzătorde gestionare a Calciului pentru a reduce dereglările sus-menţionate şi pentru a îmbunătăţifermitatea fructelor şi termenul de depozitare de după recoltare.

Programele de aplicare a Calciului trebuie să fie utilizate în conjuncţie cu analiza regulată a niveluluide Calciu în fructe pe parcursul sezonului şi în special, la sfâr şitul sezonului, pentru a determinadacă fructele se vor păstra bine. Când se iau fructe pentru analiză, este important să nu luaţi:

• mai mult decât un fruct de pe fiecare pom

• fructe deteriorate sau afectate de boli

• fructe localizate mai mult în umbr ă

• fructe neobişnuit de mari sau mici

Utilizarea eficientă a stropirilor cu Clorur ă de Calciu pentru arbori poate fi cea mai costisitoare şi ceamai rapidă măsur ă agrotehnică pentru reducerea dereglărilor fiziologice a merelor cauzate de nivelulscăzut de Calciu. Mai jos sunt enumerate recomandările oferite de către autor cultivatorilor din

Pennsylvania, care pot însă servi drept recomandări şi pentru producătorii şi cercetătorii moldoveni.Trebuie să reţ ineţ i c ă în Moldova toate chimicalele agricole trebuie să fie aplicate în

conformitate cu legislaţ ia republicii.

În Pennsylvania, se recomandă aplicarea unui volum cuprins între 15 până la 55 kg de Clorur ă deCalciu, divizată în şase – opt aplicări foliare, adică 2 – 7 kg/ha stropiri pe sezon. Se recomandă utilizarea Calciului în formă de Clorur ă de Calciu din cauza eficienţei demonstrate a acestuia şicostului mai mic.

• 15–22 kg/ha pe an: Aceasta este rata minimă ce ar trebui utilizată. Ea va permite un oarecarecontrol asupra apariţiei miezului amar şi a întăriturilor, nu va cauza arderea/ deteriorareafrunzelor, dar nici nu va prelungi cu mult termenul maxim posibil de depozitare a fructelor.

• 22–34 kg/ha pe an: Această rată va permite un control bun asupra dereglărilor fiziologiceanterior recoltării şi, probabil, aceasta ar trebui să fie rata standard aplicată livezilor unde acestedereglări constituie probleme cronice. Nu va cauza deterior ări semnificative frunzişului şi nu vaprelungi termenul maxim de depozitare a fructelor.

• 35–45 kg/ha pe an: Această rată ar trebui să genereze un control excelent asupra problemelorde miez amar şi întărituri; ar trebui să reprezinte rata medie aplicată în limitele statuluiPennsylvania. Ea ar putea intensifica într-o anumită măsur ă potenţialul de depozitare a merelorşi practic nu va deteriora frunzişul.

• 45–56 kg/ha pe an: Aceasta este rata maximă de Calciu ce poate fi utilizată în limitele statului

Pennsylvania şi ar trebui să ofere control remarcabil asupra problemelor sus-menţionate. Această rată ar putea genera arsuri uşoare pe marginea frunzelor, dar de obicei, aceasta nuapare înainte de mijlocul lunii septembrie sau octombrie. Aplicarea acestei rate ar putea extindetermenul maxim de depozitare a fructelor.

În afar ă de Clorur ă de Calciu sunt disponibile şi alte produse ce suplinesc Calciu, şi aplicareaacestora este recomandată atunci cînd este nevoie de un nivelul suplimentar scăzut de calciu.Respectiv, aceste produse vor fi utile atunci când sunt necesare doar cantităţi mici de Calciu pentrua corecta orice dereglare. Pentru a evalua eficient alte materiale, cultivatorii ar trebui să comparecostul unui kilogram de Calciu prezent în această formulare şi cantitatea necesar ă pentru a obţine orată echivalentă de Calciu cantităţii recomandate de 15 - 55 kg de Clorur ă de Calciu / ha pe sezon.

e. Aplicarea Clorurii de Calciu


10/49Pagina 8

Timpul aplic ării : Clorura de Calciu poate fi inclusă în toate aplicările foliare. Totuşi, dacă estenecesar ă aplicarea Clorurii de Calciu împreună cu alte produse (ex. îngr ăşăminte foliare cu micro-nutrienţi):

1. Verificaţi compatibilitatea celor două (sau mai multe) produse, contactând producătoriiacestora

2. Nu amestecaţi niciodată două produse într-o cantitate mică de apă anterior adăugăriiacestora în rezervor (amestecarea unui volum mic ar putea cauza precipitarea unuia sau mai

multora produse).Litri pe hectar : Nu există restricţii privind propor ţia apei; pulverizările cu cantităţi mici de până la 90galoni (311 litri) pe hectar s-au dovedit a fi eficiente.

Compatibilitate: În limita ratelor recomandate, Clorura de Calciu poate fi amestecată cu uleiinsecticid, cu preparate de praf pentru amestec umed sau cu preparate de concentrat de emulsie apesticidelor obişnuite pentru fructe. Totuşi, compatibilitatea altor materiale decât Clorura de Calciueste incertă şi cultivatorii ar trebui să verifice eticheta sau să contacteze producătorul preparatuluipentru a solicita informaţii sau să desf ăşoare un test de compatibilitate într-un recipient mic pentru ase asigura că componenţii nu se precipită.

Deteriorarea frunzelor : În rezultatul pulverizării Clorurii de Calciu pot apărea anumite deterior ări alefrunzelor, ca urmare a condiţiilor climaterice nefavorabile (primăveri umede, r ăcoroase sau verifierbinţi şi aride). Atunci când observaţi deteriorarea, reduceţi în jumătate rata de Clorur ă de Calciu laurmătoarea pulverizare sau eliminaţi clorura din pulverizările exterioare până când nu au căzutprecipitaţii de 1,27 cm.

Echipament : Clorura de Calciu poate oxida unele tipuri de echipament. Dacă stropitoarele sautractoarele sunt clătite după utilizare – apar mai puţine probleme sau se pot utiliza stropitori mai noi,produse din oţel inoxidabil sau alte metale ce sunt rezistente la rugină, fibr ă de sticlă sau diferitemateriale plastice.

Tabelul 1: Recomandări privind aplicarea foliar ă a Calciuluiemise de Universitatea de Stat din Pennsylvania http://tfpg.cas.psu.edu/202.htm

Substanţanutritivă problemă

Materialul Rata anuală /ha a Cronometrarea b Comentarii

Calciu Clorur ă deCalciu(77-80%CaCl2)

15-55 kgdivizat în câtevapulverizări pentru a fiaplicate pe parcursul

sezonului

1-7 Nu utilizaţi nitrat de Calciu. Nuamestecaţi în prealabil clorura decalciu cu alte produse, decît dacă aceasta este indicat direct de către

producător.a Preparat comercialb1 - 7 = pulverizări exterioare de la I-a până la a VII-a,Se pot utiliza şi alte materiale, dar interesaţi-vă întotdeauna de rezultatele testelor independente realizatepentru produsele ce nu sunt cunoscute drept eficiente.

4.0 RECOLTAREA LA MOMENTUL MATURĂRII OPTIME A FRUCTULUI

4.1 Maturitatea fructului

Asigurarea faptului că fructul este recoltat la faza optimă de maturare va mări şansele de a obţinefructe de calitate superioar ă pentru depozitare, cu cel mai bun potenţial pentru un termen îndelungatde păstrare.


11/49Pagina 9

Este esenţial să înţelegeţi că maturitatea şi coacerea sunt două etape foarte diferite ale ciclului deviaţă a mărului.

1. Fructul maturat este definit drept fructul ce a atins o etapă în dezvoltarea sa când devinecapabil fiziologic să se coacă natural independent – chiar dacă fructul încă nu este bun pentru afi consumat, acesta este dezvoltat suficient pentru ca după recoltare amidonul din acesta să setransforme în glucoză, fructul să devină suculent, să se schimbe culoarea pieliţei, etc.

Fructele recoltate anterior matur ării vor avea dimensiuni mici, şi niciodată nu se vor coaceuniform – acestea vor fi acre, vor avea gust de amidon, vor avea o culoare difuză şi textur ă rigidă, conţinut scăzut de glucoză, nu prezintă aroma soiului şi sunt mai susceptibile dereglărilorde păstrare. (Edwards 1998).

În ceea ce priveşte merele, schimbarea fiziologică principală ce indică nivelul de maturitate amărului este producţia internă a fito-hormonului Etilenă (C2H4) – un hormon generat natural,care la atingerea nivelului de 1ppm, determină o cascadă de reacţii biochimice implicate înprocesul de coacere.

2 Fructul copt - din punct de vedere botanic, fructul copt este acel fruct ce se află într-o starefiziologică aptă de a dispersa seminţe viabile. Din punct de vedere gastronomic, în general,

consider ăm că fructul copt este acel fruct ce a atins calităţile alimentare optime – de obicei,suculent, cu pulpă moale, dulce şi aromată şi o culoare bună a pieliţei.

4.2 Coacerea fructului

Etilena produsă la momentul matur ării fructului cauzează coacerea fructului, adică îl face mai moale,produce compuşi volatili (aromă şi savoare), transformă amidonul în glucoză, dezvoltă culoareapieliţei, şi descompune clorofila verde.

Astfel de fructe, precum sunt merele, care produc etilenă în procesul de coacere, sunt numite fructeclimacterice. Odată ce fructele climacterice au început să se coacă, este imposibilă stopareaprocesului de coacere. Cu toate acestea, procesul poate fi încetinit, spre exemplu, prin r ăcirea

fructului şi prin controlarea atmosferei din jurul acestuia. Pentru fiecare 10 grade Celsius la carefructul se va r ăci, rata de coacere va fi înjumătăţită, dar este important ca fructele să nu fie păstratela temperaturi de mai puţin de –1.0 - 2.0 grade Celsius – în dependenţă de soi.

Durata termenului maxim de depozitare va depinde de:

• soiul fructului

• cât de copt este fructul la recoltare – fructele ce sunt mai puţin coapte se vor păstra mai multtimp şi în condiţii mai bune decât fructele mai coapte (cu toate acestea, chiar şi fructeledesemnate pentru păstrare şi comercializare pentru următoarele câteva luni sau peste circa unan, trebuie să fie culese la etapa matur ă).

• cât de repede şi eficient este r ăcit fructul - termenul maxim de depozitare este redus cu 10 - 20zile pentru fiecare întârziere de 24 ore de păstrare a fructelor într-un depozit frigorific.

• controlul adecvat al temperaturii pe parcursul depozitării

• controlul atmosferei din jurul fructului, în special nivelele dioxidului de Carbon şi oxigenului dinaer

Fructele desemnate pentru comercializare imediat după recoltare pot fi culese după ce s-au copt pepom, astfel încît ele vor putea obţine dimensiune şi culoare bună anterior recoltării. Totuşi, trebuie să se acorde atenţie pentru a evita culegerea fructelor la fazele prea târzii de coacere, deoarecefructele prea coapte riscă să cadă în livadă şi să sufere în urma descompunerilor fiziologice interne,a dereglărilor pulpei fructului, devenind fructe de calitate proastă, care pot fi uşor contuzionate şi auun termen scurt de depozitare/comercializare.

În general, fructele de pe copacii tineri robuşti, cei slabi sau cu productivitate mediocr ă se coctimpuriu şi, de aceea, se potrivesc pentru comercializare în stare proaspătă. Fructele de pe aceşticopaci trebuie să fie separaţi de cele de pe copacii maturi şi cu productivitate înaltă.


12/49Pagina 10

4.3 Testarea maturităţii fructelor

Determinarea maturităţii fructului reprezintă o etapă crucială a perioadei de recoltare. Diferenţadintre fructele imature şi supra-maturate este de obicei de doar 7-14 zile – în dependenţă de soi,suprafaţă, sezon, vreme şi măsurile agrotehnice (retezarea, aplicarea îngr ăşămintelor, etc).

Cercetătorii pot monitoriza producţia etilenei în interiorul fructului în laborator (şi în câmp), pentru a

indica etapele de maturitate, dar acest lucru nu este practic pentru cultivatori. Alţi indicatori de maturitate utilizaţi pentru a selecta date de recoltare includ:

• testul la amidon-iod

• nivelul Brix (glucoză solubilă)

• fermitatea fructelor

)

)

)

Aceste teste sunt distrugătoare. Fructele testate nu pot ficomercializate. Este important să desf ăşuraţi aceste teste pefructele ce reprezintă cu acurateţe livada ce este evaluată.

• numărarea zilelor după înflorirea completă

• culoarea pieliţei seminţei (pericarpului)

• culoarea pieliţei

a. Testul de maturitate cu amidon-iod (AI)

Aceasta este o metodă sigur ă pentru determinarea maturităţii majorităţii soiurilor de mere şi este celmai simplu indicator al maturităţii mărului. Odată cu coacerea mărului, amidonul acumulat natural setransformă în glucoză. Acest test măsoar ă nivelul transformării din amidon în glucoză,3 ceea ce estecorelat cu evoluţia etilenei.

În Anexa 2 sunt oferite exemple de diagrame de amidon - iod (AI). De regulă, fructele cu un indicator AI de 3-4, la compararea cu diagrama AI, sunt potrivite pentru depozitare pe termen îndelungat în încăperi cu atmosfer ă controlată, merele cu un indicator AI de 4-6 se potrivesc cel mai bine pentru

păstrare pe termen scurt în încăperi cu atmosfer ă controlată, iar fructele cu indicator de 6 sau maimult ar trebui să fie plasate în depozite frigorifice obişnuite sau comercializate imediat.

Echipamentul pentru testarea AI constă dintr-un pulverizator de un litru operat manual umplut cusoluţie de AI, un cuţit de buzunar şi o diagramă de indicatori ai amidonului.

Iodul trebuie să fie preparat proaspăt pentru fiecare sezon de recoltare şi să fie păstrat într-uncontainer întunecat în timpul sezonului, din cauza că acesta este sensibil la lumină. Soluţia poate fipreparată conform următoarei reţete:

1. Dizolvaţi 8,8 grame de Kaliu Iodid în aproximativ 30 ml de apă caldă. Agitaţi uşor soluţia pînă la dizolvarea completă a Kaliului Iodid.

2 Adăugaţi 2,2 grame de cristale de Iod. Agitaţii amestecul până când cristalele sunt dizolvatecomplet.

3. Diluaţi amestecul cu apă pentru a face 1 litru de soluţie pentru testare. Amestecaţi bine.

AVERTISMENT: Iodul este o substanţă foarte toxică. Soluţia de iod trebuie să fie etichetată adecvat cu “TOXIC” şi cu denumirea SOLUŢIE DE IOD, şi trebuie să fie păstrată într-un dulap încuiat, nelăsat la îndemâna copiilor şi animalelor de casă. Merele utilizate pentru acest testnu trebuie să fie oferite animalelor şi nici utilizate pentru compost. În cazul înghiţirii uneicantităţi de iod sau a merelor tratate cu iod, induceţi vomitarea şi consultaţi imediat un medic.

Este foarte important să începeţi preluarea mostrelor şi testarea fructelor cu două săptămâni înaintede recoltarea anticipată, pentru a obţine un nivel de bază a maturităţii fructelor.

Procedura trebuie să fie realizată înainte de amiază şi este destul de simplă:

3 Acest test poate fi realizat pe merele a căror presiune a fost testată (vezi secţiunea Fermitatea Fructelor de mai jos).


13/49Pagina 11

• Luaţi o mostr ă de mere la o etapă avansată ce par a fi gata pentru recoltare, în bazadimensiunii, culorii, zilelor după înflorirea completă şi gustului/dulceţii sale

• Tăiaţi fructele în jumătate, orizontal în jurul "ecuatorului" fructelor

• Pulverizaţi soluţia de AI asupra fructului înjumătăţit; suprafaţa trebuie să fie bine-umezită. După aproximativ un minut amidonul va reacţiona cu iodul şi se va colora albastru/negru, iar zonele cuglucoză vor r ămâne albe

• Aşteptaţi 1 – 1.5 minute şi identificaţi rezultatele prin compararea coeficientului glucozei cudiagramele AI.

• În general, într-o livadă se înregistrează o creştere de o unitate de amidon la fiecare 5 zile, cutoate că acest proces poate fi accelerat pe timp de vreme aridă.

Diagrame-mostre AI pentru soiurile McIntosh, Empire, Jonathan, şi Golden Delicious pot fi găsite în Anexa 2 a prezentului Îndrumar.

b. Substanţe uscate solubile

Măsurarea substanţelor uscate solubile reprezintă un alt mod de a evalua transformarea amidonului în glucoză. Substanţele uscate solubile sunt măsurate cu un refractometru manual.

Fotografia 2: Refractometru – Vederelaterală

Refractometru – Vedere de sus

Pentru a utiliza un refractometru:

•

tăiaţi o felie de măr dintre peduncul şi floarea uscată.• ridicaţi învelişul de plastic a refractometrului şi stoarceţi suc de mere pe lentilă – f ăr ă a

lăsa să cadă pulpă pe lentilă.• Coborâţi atent învelişul de plastic peste suc – asigurându-vă că un strat de suc f ăr ă

pulpă este prins pe lentilă, f ăr ă bule de aer.• Priviţi prin vizorul negru – către o sursă slabă de lumină.• Devine vizibilă o scar ă, (care poate fi concentrată prin sucirea vizorului negru).

Procentajul glucozei poate fi citit din scar ă.• Testarea refractometrului cu apă simplă ar trebui să indice zero.• Între testări/după utilizare, clătiţi lentila şi învelişul lentilei cu apă şi uscaţi-o cu o pânză

sau bucată de hârtie neabrazivă.

Tabelul 2: Ghid privind maturitatea merelor în funcţie de nivelul Brix (glucoză solubilă,măsurat cu un refractometru)

Ghidul Brix Scăzut Slab Bun ExcelentToate soiurile


14/49Pagina 12

Fermitatea fructelor - măsurată în livre imperiale (lbs)4 sau kg de presiune – reprezintă unul dintrecele mai importante aspecte ale calităţii unui măr. În unii ani, fermitatea merelor descreşte mairepede decât în alţii – nici un factor nu poate genera fermitate consecventă, iar experienţa şi judecata unui cultivator sunt importante la evaluarea fermităţii.

Fructele desemnate pentru a fi depozitate pe o durată îndelungată în încăperi cu atmosfer ă controlată trebuie să aibă o fermitate de 15 livre imperiale sau chiar mai mult. Depozitarea în încăperi cu atmosfer ă controlată ajută la menţinerea fermităţii fructelor, iar nivelul diferit de oxigen îndepozit are diferite efecte.

Utilizarea unui penetrometru pentru a testapresiunea fructului:

1. Utilizând un decorticator de fructe, înlăturaţi

două discuri mici de pieliţă din mijloculfructului dintre peduncul şi floarea uscată dinpăr ţi opuse ale mărului.

2. Ţineţi fructul apăsat pe o suprafaţă solidă,(acest lucru este cel mai important) apoifor ţaţi vârful piston în centrul pulpei tăiate cuo presiune constantă continuă până cândlinia marcată pe vârful pistonului este laacelaşi nivel cu suprafaţa fructului (această operaţiune durează 1 -2 secunde).

Înregistraţi datele şi apoi continuaţi să testaţi merelepentru presiune, până când nu aţi testat un minimde 10 – 12 fructe. Calculaţi presiunea medie afructelor din aceste mostre, pentru perioada detestare. Resetaţi aparatul după fiecare testare şicalibraţi-l de cel puţin o dată pe an/ în conformitatecu recomandările producătorului.

d. Zile după înflorire

Perioada cuprinsă între înflorirea completă şi recolta de facto este relativ constantă pentru fiecare soi

în parte. Cu toate acestea, când se menţin înregistr ările privind temperatura şi se calculează unităţilede căldur ă, se obţine o estimare mai bună. Mai jos este indicată perioada medie cuprinsă între înflorirea completă şi atingerea maturităţii a cinci soiuri de mere:

SoiZile până lamaturitate

Jonathan 135-145

Red Delicious 145-155

Golden Delicious 150-160

Winesap 160-175

Rome Beauty 165-175

4 2,2 livre = 1kg

Tabelul 3: Valori în livre de presiune măsurate cuun Penetrometru

Soi Perioada potenţială dedepozitare în încăperi cu

atmosfer ă controlată Termen

scurtTermenmediu

Termenlung

Braeburn 16 17 18Cortland 14 15 16

Empire 14 15 16

Fuji 16 17 18

Gala 16 17 18

Golden Delicious 15 16 17

Honeycrisp 15 16 17

Idared 14 15 16

Jonagold 15 16 17

Jonathan 14 15 16

McIntosh 14 15 16

Mutsu 16 17 18

Red Delicious 16 17 18Rome 15 16 17

Spartan 17 18 19

Sursa: Extensiunea Universităţii de Stat din Michigan,SUA

Penetrometru


15/49Pagina 13

e. Culoarea seminţelor

Seminţele de măr se colorează în brun sau negru odată cu maturarea lor în interiorul fructului. Oclasificare medie pentru culoarea seminţelor poate fi f ăcută în felul următor: toate seminţele sunt deculoare albă; culoarea brună începe să se distingă la capătul ascuţit al seminţelor; 1/4 din seminţesun cafenii; 1/2 din seminţe sunt brune; 3/4 din seminţe sunt brune sau toate seminţele sunt brune. Înregistraţi media pentru fiecare măr evaluat. Seminţele fructelor mature sunt de culoare brun închispână la negru.

f. Culoarea pieliţei

Pentru unele soiuri de mere ar putea fi nevoie de mai multe etape de cules pentru a ob ţine o calitateconstantă a fructelor. În acest caz, în calitate de ghid va servi culoarea de fond a fructelor.

5.0 MINIMIZAREA BOLILOR ŞI DETERIORĂRII DIN TIMPUL DEPOZITĂRII

Nu există formule magice pentru a evita bolile şi deteriorarea merelor. Dimpotrivă, există foarte multemăsuri mici – îmbunătăţiri care pot fi f ăcute – fiecare dintre acestea contribuind la reducereacontuzionărilor după recoltare. Dacă fiecare persoană implicată la etapa de recoltare şi tratare amerelor după recoltare va implementa toate aceste mici măsuri de îmbunătăţire, atunci efectulgeneral va fi obţinerea calităţii aferente categoriei I.

5.1 Salubritatea câmpului

Este important să recunoaştem faptul că sporii bolilor sunt prezenţi permanent în livadă pe parcursulsezonului de cultivare, dar fructele devin susceptibile la multe dintre aceste boli doar în ultimelecâteva săptămâni înainte de recoltare.

Odată ce fructul a fost infectat, nu există vre-o metodă eficientă de a elimina infecţia. Totuşi,incidenţa putregaiurilor pe copaci şi pe fructe poate fi redusă semnificativ prin implementareaproceselor agrotehnice/ de salubrizare bune la toate etapele de produc ţie şi tratare a fructelor:

• Retezaţi ramurile pentru a forma coroana mai deschisă, pentru a permite circulaţia aerului maibună în livadă, înlăturaţi ramurile de jos de pe care fructe pot contacta cu iarbă sau sol.

• Implementaţi programe de control al creşterii buruienilor şi ierbii pentru asigurarea circulaţiei maibune a aerului între pomi, pentru reducerea condiţiilor umede de dezvoltare a bolilor mărului

• Nu permiteţi dezvoltarea buruienilor şi ierbii sub pomi, deoarece ei sunt purtători de spori aiciupercilor care pot fi dezvoltate în condiţii umede cînd iarba este cosită/frezată

•

Iarba în fâşii între rînduri trebuie să fie scurtă, şi nu frezată/cosită cînd condiţiile climatice suntfavorabile pentru dezvoltarea sporilor provocatori de boli.

• Buruienile şi iarba trebuie să fie tunse pentru că se pot emite sporii fungici, în special în condiţiide umiditate.

• Înlăturaţi lemnul afectat de boli şi fructele zbârcite în timpul retezării de iarnă şi de var ă

• Evitaţi irigarea arborelui de deasupra

• Elaboraţi şi implementaţi un program de pulverizare fungicidă, îndreptat contra riscurilorcunoscute de putrefacţie.

• Răriţi fructele pentru a evita ciorchini de fructe ce pot atrage dăunători ce deteriorează fructele,ex. tortrix, blastobasis; şi insecte.

• Folosiţi programe de combatere a dăunătoarelor pentru a evita deteriorarea fructelor.

• Aplicaţi mulci (strat protector) – trebuie să minimizaţi praful în livadă pentru a prevenir ăspândirea sporilor proveniţi din sol.


16/49Pagina 14

• Optimizaţi conţinutul de minerale în fructe, nivelul înalt de Azot şi nivelul scăzut de Calciugenerează carierea şi calitatea proastă a fructelor. Nivelul de Calciu în fructe trebuie să fie înaltpentru a ajuta fructului să reziste la invaziile fungice.

• Fructele trebuie să fie recoltate atunci când au ajuns la faza optimă de maturitate, dar nu la fazade coacere optimă, deoarece fructele mai coapte sunt mai susceptibile la boli.

5.2 Prevenirea carierii în depozit

• Asiguraţi-vă că în câmp, în timpul producerii, recoltării şi transportării se implementează cele maibune practici agrotehnice.

• Sporii de Penicillium expansum (mucegaiul albastru) pot pătrunde în măr prin pedunculiiacestora, ducând la apariţia cariei la capătul pedunculului. Cu toate că aceşti spori lipsesc în încăperile noi, numărul sporilor de Penicillum expansum creşte an de an, iar cultura bacteriană supravieţuieşte de la un an la următorul an în lăzile de câmp şi pe podelele şi pereţii depozitelor.O singur ă ladă de lemn contaminată poate avea mai mult de 2 miliarde de spori.

Lăzile din plastic poartă mai puţini spori, dar oricum cifra acestora este de milioane. Sporii sunt

r ăspândiţi din lăzi:o în timpul activităţilor post-recoltare (în special acolo unde se utilizează sistemele plutitoare),o de către curenţii de aero de către lucr ătorio de către insecteo de la fruct la fruct

• Salubrizarea ofer ă unica opţiune pentru reducerea pierderilor şi aceasta trebuie integrată peparcursul întregului proces de după recoltare. Cultivatorii de mere, operatorii depozitelor şi încăperile de ambalare ar trebui să implementeze următoarele sisteme, anterior recoltării:

o Salubrizarea pe parcursul verii a încăperii de ambalare şi a podelelor şi pereţilor depozitului

în timpul verii.o Salubrizarea lăzilor, înlăturarea r ămăşiţelor din anii precedenţi, în special fructele uscate/

zbârcite sau putrezite.

o Este eficientă cur ăţarea cu abur a lăzilor sau spălarea cu un produs de cur ăţare aprobat/ înregistrat.

o Spălarea/ umezirea fructelor r ăspândeşte sporul P. expansum de la lăzi la contuziile de pefructe şi la pedunculii fructelor, ceea ce poate iniţia putreziri. Dacă fructele trebuie să fiespălate/ cur ăţate anterior depozitării, apa utilizată pentru cur ăţare trebuie să fie curată,(potabilă), ea trebuie să conţină un agent de salubrizare inofensiv pentru alimente pentru alichida toţi sporii introduşi în apă, spre ex. de către un fruct infectat. Apa trebuie să fie

schimbată regulat şi trebuie să se facă verificări frecvente pentru a se asigura că agentulsanitar din apă r ămâne la un nivel eficient.

o În mod ideal, ar trebui să evitaţi udarea fructelor după recoltare

o Stivuiţi lăzile pe remorci sau palete, nu direct pe sol. Lăzile de câmp nu ar trebui să fieniciodată păstrate pe sol deoarece baza acestora se contaminează cu sol, iar la stivuireaacestor lăzi una peste alta în depozitul frigorific, solul se va usca şi va cădea/ se va scuturade pe baza lăzilor contaminând merele din lăzile de mai jos.

o Şoferii elevatoarelor cu furcă ar trebui să fie antrenaţi să ridice lăzile f ăr ă a împinge dinţiifurcii în sol, pentru a asigura faptul că baza lăzilor nu se contaminează cu solul de pe dinţii

furcii.5.3 Lovituri

Din punct de vedere tehnic, loviturile sunt cauzate de aplicarea for ţei asupra fructului:• For ţă creată de impactul căderii (cea mai obişnuită cauză a loviturilor)


17/49Pagina 15

• For ţa creată de comprimare – strângerea/comprimarea fructului (ex. în containere supra- încărcate)

Loviturile nu se vindecă şi acestea reduc semnificativ vandabilitatea şi valoarea fructului. Într-adevăr,pe unele pieţe nu pot fi comercializate fructele lovite.

Unele soiuri de mere sunt mai susceptibile la lovire decât altele – dar nici un soi nu este imun. SoiulRed Delicious este considerat rezistent la lovire, dar această afirmaţie este doar par ţial adevărată. În

SUA s-au desf ăşurat teste simple, ce au implicat cojirea câtorva mii de fructe după ambalare. S-augăsit numeroase pete mici ce nu se puteau vede prin pieliţă. Dr. Gary Hyde (Universitatea de Statdin Washington) a determinat că susceptibilitatea la lovire a soiului Red Delicious este de fapt maimare decât acea a soiului Golden Delicious. Conceptul precum că soiul Golden Delicious este maisusceptibil este generat de faptul că acesta se decolorează mai uşor şi loviturile sunt mai vizibile.

Un alt studiu standardizat efectuat în Regatul Unit a clasat soiurile Gala şi Jonagold ca fiind maisusceptibile la lovituri decât Golden. Por ţiunea de măr ce avea pieliţa verde s-a contuzionat mai uşordecât por ţiunea de culoare roşie, iar fructele mari s-au contuzionat mai uşor decât cele dedimensiuni mai mici.

Unele dintre cauzele loviturilor includ: lovirea în rezultatul r ăririi (consecinţă a neatenţiei la r ărireafructelor primăvara), şi căderea fructelor prin copaci. Cu toate acestea, marea parte a loviturilor apar în timpul recoltării, ambalării sau transportării fructelor – adică în timpul şi după recoltare. În unul dinstudiile efectuate în SUA, umplerea neatentă a unei lăzi de câmp necăptuşite a avut dreptconsecinţă contuzionarea a 89% din fructe; comparativ cu umplerea cu grijă ce a cauzat lovituri ladoar 28% din mere.

În 2006 Proiectul de Dezvoltare a Businessului Agricol a realizat o evaluare şi măsurare a impactuluigenerat în timpul recoltării şi transportării la depozite frigorifice a merelor în cinci livezi moldoveneşti,utilizând aparatul electronic de înregistrare a impacturilor Techmark®. Informaţii puteţi găsi pe:http://www.techmark-inc.com/impact.asp

Această evaluare electronică a demonstrat că toate impacturile potenţial deteriorantepentru fructe au avut loc în primele două minute după recoltare – adică, au fost cauzate

de culegătorii ce recoltau fructele şi le transferau în containerele vrac din câmp.

Nu s-au înregistrat deterior ări de nici un fel pe parcursul transportării merelor în vrac în containere. Aceasta a inclus transportarea în câmp, prin intermediul elevatorului cu furcă, în camion în câmp şi în camion pe drum timp de călătorii de până la 1,5 ore.

Dintr-o mostr ă mic

ă de mere sc

ăpate într-o c

ăldare de colectare goal

ă, dou

ă din trei mere au fost

contuzionate (câteodată de mai multe ori) de căderea la fundul căldării adică în rezultatul uneicăderi de 30-35 cm pe o suprafaţă de plastic.

Livada unde s-a înregistrat cel mai mic număr de impacturi avea cei mai buni culegători şi osupraveghere bună a echipei de recoltare. Dar chiar şi în această livadă existau multe posibilităţi dea reduce deteriorarea fructelor.

Evident că odată ce a investit substanţial în cultivarea şi producerea merilor, un producător serios valua măsuri ca să se asigure că personalului nu i se permite să fie neatent şi să deterioreze fructele întimpul procesului de recoltare şi ambalare.

5.4 Elaborarea de către administraţie a unui sistem de recoltare

Administraţia trebuie să elaboreze sisteme de recoltare, care ar trebui să includă, printre altele,următoarele măsuri:


18/49Pagina 16

1. Identificarea etapei optime de recoltare pentru fiecare soi/ livadă de mere şi transmitereainformaţiei lucr ătorilor din câmp, pentru a-i ajuta să determine fructele la etapa optimă derecoltare.

2. Asigurarea că lucr ătorii înţeleg că ei nu trebuie să culeagă merele ude sau foarte reci – care secontuzionează cu uşurinţă. Trebuie să permiteţi merelor să se usuce sau se să încălzească

anterior începerii recoltării.3. Elaborarea unui plan/ sistem de recoltare ce ar asigura manevrarea minimă a fructelor. Trebuie

excluse transferurile repetate a merelor dintr-un container în altcontainer/ dintr-o sacoşă în alta. Fructele trebuie să fie plasate în sacoşă/ container şi apoi transferate direct şi cu grijă cătrecontainerele de câmp.

4. Tot echipamentul de recoltare trebuie să fie construit astfel încît să nu permită deteriorarea fructelor. În mod ideal,lucr ătorii ar trebui să aibă saci pentru cules cu fund şi pereţimoi pentru a preveni deteriorarea fructelor. Sacii pentru cules

trebuie să aibă centuri late pentru umeri, lăsând libere ambelemâini ale culegătorului, ceea ce asigur ă eficienţa lucrului şireducerea efortului fizic. Lucr ătorii obosiţi nu sunt eficienţi.

5. În cazul când nu sunt disponibile căldările pentru culesconstruite special pentru recoltare, se pot utiliza căldări dinplastic, dar acestea ar trebui să fie căptuşite la fund cu materiale ce absorb impactul – plasticdens sau material din cauciuc spongios sau căptuşeală din plastic cu bule de aer tăiată pentru a încape la fundul căldării. Căptuşelile şi căldările trebuie să fie menţinute curate şi salubrizatepentru a preveni acumularea sporilor de boli/ ciuperci ce ar putea infecta şi cauza putrezireamerelor.

6. Culegătorii trebuie să aibă scări uşoare, dacă au nevoie de acestea, pentru a le permite să ajungă la fructe. Dacă le veţi permite culegătorilor să se urce în copaci, aceasta va avea carezultat recoltarea proastă, va contuziona fructele şi va deteriora copacii şi mugurii în curs dedezvoltare pentru fructele din anii viitori.

7. Dacă merele căzute (scăpate neintenţionat sau trântite la podea) sunt pasate în containerele decâmp pentru a fi păstrate, acestea vor fi contuzionate şi probabil vor putrezi la depozitare. Dacă 5% din merele depozitate sunt deteriorate/ de calitate/valoare joasă sau nevandabile, costuldepozitării merelor bune creşte cu cel puţin 5%, şi 5% a vânzărilor potenţiale sunt pierdute. Administraţia ar trebui să se asigure că angajaţii înţeleg bine faptul că merele căzute sau cele ceau intrat în contact cu solul sau iarba nu trebuie să fie culese pentru depozitare.

8. În mod ideal, pentru a preveni contaminarea de la mână la fruct sau contaminareacăldărilor/containerelor, merele căzute trebuie să fie înlăturate de echipe separate de culegătorice utilizează echipament separat şi acestea nu ar trebui să fie depozitate.

9. Containerele de recoltare ar trebui să fie elaborate într-un aşa mod, încât să limitezecomprimarea sau abrazivitatea. În cazul în care găurile de ventilare nu sunt acoperite,containerele de câmp pot fi căptuşite cu materiale ce absorb impactul – precum este plasticuldens, cauciucul spongios sau material plastic cu bule de aer.

10. Containerele de câmp trebuie să fie menţinute în condiţii bune pentru a facilita şi uşura stivuireaşi pentru a minimiza impacturile.

11. Toate fructele ce se menţin în câmp în timp ce se aşteaptă transportarea trebuie să fiemenţinute la umbr ă pentru a preveni arderea la soare (arsur ă de soare – deteriorare a pieliţei) şiacumularea energiei termice interne. Odată ce au fost recoltate, merele î şi pierd sistemul săunatural de r ăcire şi dacă vor fi lăsate la soare se vor încălzi în interior, pierzând umezeala (şi

Imaginea 3: Sac pentrurecoltare cu pereţi căptuşiţi


19/49Pagina 17

masa) foarte repede, apoi se vor coace mai repede şi prin urmare, vor pierde din calitate,termenul maxim de depozitare şi cantitate (masă).

12. Containerele acoperite pot fi păstrate la umbra copacilor. Şi mai bine ar fi dacă zona de păstrareşi încărcare ar fi acoperită cu plase dense pentru umbr ă sau prelate albe impermeabile,suspendate pe piloni deasupra zonelor de păstrare şi de parcare a camioanelor. Acoperişultrebuie să fie mai înalt decât nivelul merelor păstrate pentru a permite circuitul adecvat al aerului în jurul merelor şi pentru a preveni acumularea energiei termice şi a gazului de etilenă.

13. Zona umbrită poate fi temporar ă, construită anterior sezonului de recoltare şi înlăturată imediatdupă încheierea acestuia sau transferată de la o livadă la alta, odată cu progresarea recoltării.

14. În zonele de încărcare amplasate pe sol, se recomandă stropirea uşoar ă a zonei pe vremearidă, pentru a preveni formarea prafului şi norilor de praf. Nu se recomandă construirea uneizone asfaltate în câmp, dacă aceasta va fi utilizată doar 5-6 săptămâni pe an, ci se recomandă creşterea ierbii pentru a preveni formarea prafului (şi la fel a eroziunii solului).

15. De asemeni, se recomandă insistent ca containerele de câmp să fie plasate pe palete sau înremorci pe câmp şi nu direct pe sol, pentru a preveni contactarea fundului lăzilor cu solul, caremai târziu va cădea de pe fundul lăzii pe fruct în timpul stivuirii sau transportării lăzilor.

16. Fructele nu trebuie să fie păstrate în câmp peste noapte, ci transferate rapid în încăperile der ăcire prealabilă.

17. Transportarea pe drumuri deteriorate necesită menţinerea unei viteze mici şi utilizareacamioanelor cu roţi multiple şi anvelope mari pentru a evita deterior ările cauzate de vibraţii.

18. Containerele de câmp trebuie să fie acoperite cu foi de plastic din ţesut permeabil sau învelişuridin bumbac pentru a proteja de praf, soare, ploi, etc.

5.5 Instruirea personalului

Lucr ătorii trebuie să înţeleagă că merele sunt la fel de uşor deteriorabile ca şi ouăle. Acestea nu trebuie să fie scăpate sau să se permită căderea acestora, nici chiar la

distanţe mici. Această regulă se aplică tuturor fructelor, chiar şi celor desemnate pentruproducerea sucurilor – din merele contuzionate nu se produce suc bun, iar dacă practicileneadecvate se implementează în timpul recoltării merelor pentru producerea sucului, este

probabil ca acestea să fie continuate în timpul recoltării pentru depozitare.

Este necesar ă supravegherea eficientă a personalului, pentru a le reaminti, de câte ori este necesar,procedurile corecte pentru culegerea fructelor. Suplimentar, supraveghetorii au nevoie de instruire şisusţinere din partea administraţiei. Merele ce sunt tratate incorect se contuzionează repede; uninspector a calităţii ce va inspecta şi înregistra datele privind munca realizată de echipele deculegători ar putea să identifice rapid când, unde şi cine a cauzat deteriorarea/ contuzionareafructelor. Cultivatorii ar putea să analizeze propunerea de a oferi înlesniri culegătorilor ce culeg bineşi să aplice penalităţi (ex. Funcţii cu salariu mai mic ce nu implică mânuirea fructelor) celor lucr ătorice cauzează mai multe contuzionări decât limita permisă.

Şedinţele oficiale de instruire trebuie să fie desf ăşurate imediat înainte de începerea culesului,instruind personalul privind toate cerinţele pentru recoltarea şi mânuirea bună. Temele de instruiresugerate sunt enumerate în Anexa 3.

Igiena - Toaletele în câmp şi lavoarele În afar ă de practicile bune de recoltare, este important să instruiţi culegătorii referitor la necesitateapracticării normelor de igienă personală. Mâinile curate sunt mai preferabile decât purtareamănuşilor, deoarece mâinile înmănuşate sunt mai puţin sensibile la mânuirea fructelor. Culegătoriitrebuie să înţeleagă că deşi culesul merelor este o ocupaţie agricolă, este important ca ei să-şi


20/49Pagina 18

menţină mâinile curate şi unghiile tăiate scurt. În afar ă de necesitatea unei igiene alimentareadecvate, spălarea mâinilor este necesar ă pentru a preveni r ăspîndirea putregaiurilor de la fructeleafectate de boli la cele sănătoase.

Administraţia poate contribui la acest proces prin asigurarea faptului că lucr ătorilor le sunt disponibiletoalete şi lavoare adecvate – cu apă caldă, săpun lichid (ne-parfumat) şi prosoape de hârtie sauuscătoare de mâini cu aer cald.

6.0 OPERAŢIUNILE ÎNCĂPERII DE AMBALARE

6.1 Răcirea

Reducerea respiraţiei fructului şi a ratelor de producere a etilenei este de o importan ţă critică pentru încetinirea înmuierii fructelor şi menţinerea caracteristicilor dorite a pulpei fructului. Temperaturaafectează dramatic rata respiraţiei fructului şi rata tuturor funcţiilor metabolice. Degradarea fructuluiare loc la rata cea mai lentă la 0° C şi se dublează cu fiecare ridicare de 10° C a temperaturii;termenul maxim de depozitare se reduce cu 4 şi până la 30 zile cu fiecare zi pe parcursul căreiafructele sunt depozitate la temperatur ă ambientă, fiecare soi reacţionând în mod diferit.

• Prima metodă de reducere a respiraţiei este recoltarea fructelor la o fază timpurie de maturitate,anterior atingerii fazei de coacere a fructului.

• A doua metodă este reducerea temperaturii fructului cât de curând posibil după recoltare.

Tabelul 4 de mai jos prezintă efectul creşterii temperaturii asupra ratelor de respiraţie şi produceriietilenei

Tabelul4: Ratele de respiraţie şi producere a etilenei în soiul Golden Delicious la diferitetemperaturi*

Temperatura 0°C

(32°F) 5°C (41°F) 10°C (50°F) 20°C (68°F)

Rata respiraţiei ml CO2 / kg·h 3-6 4-8 7-12 15-30

Producerea etilenei µl/ kg·h 1-10 2-25 5-60 20-150

*Aceste rate sunt valabile pentru fructele mature, nu cele coapte. Valorile cresc odată cu nivelulascendent de coacere.

Dacă merele calde din livadă vor fi adăugate într-un depozit frigorific unde se află deja mere r ăcite,atunci depozitul frigorific se va încălzi uşor şi la fel şi merele r ăcite se vor încălzi uşor. Oscilareatemperaturilor merelor dăunează calităţii fructelor şi termenului maxim de depozitare a acestora.

Dacă câteva încărcături succesive de mere calde de pe câmp vor fi adăugate merelor r ăcite, atuncioscilaţia repetată a temperaturilor va conduce la creşterea deterior ărilor.

Prin urmare, este foarte recomandată r ăcirea prealabilă a fructelor pentru a înlătura călduracâmpului, anterior plasării fructelor în depozitul frigorific pentru păstrare finală în vrac. Suntdisponibile câteva opţiuni pentru r ăcire prealabilă, inclusiv r ăcirea în încăpere, r ăcirea for ţată cu aerşi r ăcirea cu apă.

a. Răcirea prealabilă în încăpere

Unii cultivatori utilizează r ăcirea prealabilă în încăperi, care reprezintă simpla utilizare a unei încăperi frigorifice obişnuite, dar goale, pentru a r ăci fructele. Căldura din câmp este eliminată prinplasarea lăzilor într-un singur strat, dispersându-le pe toată suprafaţa depozitului frigorific gol,permiţând circuitul bun al aerului în jurul fructului pentru a-l r ăci, anterior mutării lăzilor de fructe îndepozitul frigorific pentru păstrare îndelungată. Cu toate acestea, r ăcirea în încăpere este o metodă relativ lentă de r ăcire a fructelor.


21/49Pagina 19

b. Răcirea for ţată cu aer

Răcirea for ţată cu aer are avantajul de a r ăci fructele rapid, ceea ce intensifică calitatea/ termenulmaxim de păstrare a fructelor şi accelerează operaţiunile post-recoltare.• Un sistem simplu implică plasarea lăzilor de mere într-un rând, într-un depozit frigorific şi

acoperirea păr ţii superioare şi a marginilor laterale cu peliculă de plastic sau prelate grele dinbumbac pentru a forma un tunel; după aceasta, lângă un capăt deschis al "tunelului" se

plasează un ventilator autonom, construit special pentru acest scop, ce creează presiunenegativă şi atrage aerul rece prin "tunelul" din lăzi de mere, r ăcind fructele.

• Un sistem mobil mai complicat implică plasarea lăzilor de fructe în două rânduri cu spaţiu întreele. Spaţiul între lăzi, denumit „tunel” va fi acoperit de o „cortină” din pânză sau pelicula pentruutilizare intensa, uneori cusută dintr-o parte în alta (la o distanţă de 0,5 cm) pentru fixareadiţională şi pentru prevenirea căderii cortinei în tunel.

• Un sistem permanent implică includerea unui perete fals5 în depozitul frigorific, cu un ventilator în spatele peretelui fals şi una sau mai multe deschizături în peretele fals. O prelată din plasticsau bumbac greu este aşezată deasupra celor două rânduri de produs şi se întinde până lapământ la capătul rândului ce este mai departe de perete. Ventilatorul atrage aerul rece din

încăpere prin lăzile de mere în deschizăturile din peretele fals; apoi aerul trece prin ventilator şieste reciclat în depozitul frigorific.

Fotografia 4: Încăperi de r ăcire prealabilă, până şi după încărcare

O încăpere permanentă de r ăcireprealabilă ce include:• Un perete fals cu două

deschizături

• Ventilator ce atrage aerul rece din încăpere prin deschizăturile dinperetele fals

• Învelişuri de prelată (ridicate înfotografie) utilizate pentru aacoperi deschizăturile dintrerândurile de lăzi.

O încăpere permanentă de r ăcireprealabilă cu lăzi stivuite ce include:• Două rânduri de fructe ambalate în

lăzi aranjate aproape de perete, pefiecare dintre păr ţile deschizăturilordin peretele fals

• Deasupra celor două rânduri sepune un înveliş şi deasupracapătului rândului ce este la ceamai mare distanţă de perete. Aerulrece din încăpere este atras prinorificiile de ventilare din lăzi îndeschizăturile din peretele fals şiiese prin ventilator deasupra lăzilor.

5 Aceşti pereţi falşi sunt cunoscuţi drept pereţi plenum.

Ventilator

Deschizătur ă în peretelefals

Înveliş

Perete fals

Două rânduri de fructe în lăzi

Deschizătur ă ventilator

Înveliş pentrurând


22/49Pagina 20

O cerinţă principală la utilizarea r ăcirii prealabile for ţate cu aer este asigurarea faptului că tot aeruleste atras prin lăzile sau cutiile de mere şi că nu există orificii prin care aerul ar intra în peretele fals,f ăr ă a trece în primul rând, deasupra merelor. Din acest motiv, deschizăturile din paletele pe caresunt plasate cutiile sau lăzile trebuie să fie blocate (spre exemplu cu carton rezistent) în timpul r ăciriiprealabile.

Dacă este gestionată corect, o încăpere de r ăcire prealabilă reduce timpul necesar de r ăcire şi

măreşte semnificativ termenul maxim de depozitare a fructelor şi legumelor proaspete.

c. Răcirea cu apă Răcirea cu apă este o metodă popular ă de r ăcire a fructelor în SUA şi este cea mai rapidă. Apa esteun substrat excelent de r ăcire. Apa rece este scursă printre lăzile cu mere ce vin din câmp, înlăturând imediat căldura.

Totuşi, un agregat comercial de r ăcire cu apă poate costa sute de mii de dolari. Sistemul derefrigerare necesar pentru un agregat de r ăcire cu apă trebuie să fie capabil să r ăcească rapid unvolum mare de apă şi fructe la temperatura de zero grade Celsius.

Suplimentar, este nevoie de o sursă bună de apă potabilă plus un sistem de sterilizare a apei.

Este esenţial ca bolile de la un fruct să nu să se r ăspândească la toate fructele din partidă prinintermediul apei de r ăcire. Prin urmare, sistemul de sterilizare trebuie să fie gestionat cu atenţie,preferabil ca acesta să fie controlat la computer şi să fie capabil să monitorizeze şi să menţină automat nivelul eficient al agenţilor de sterilizare.

6.2 Depozitarea în încăperi frigorifice

La calcularea capacităţii de r ăcire a încăperii frigorifice pentru procesele de r ăcire prealabilă şi

pentru depozitare frigorifică, este util să reţineţi că temperatura internă a fructului va trebui să fieaproape de 0°C şi ţineţi cont de faptul că merele produc energie termică în rezultatul activităţii lormetabolice. Fiind cunoscută drept căldura respiraţiei, la 0°C, 1 tonă de fructe produce 750 BTU(unitate de energie britanică = 1.060 Jouli sau 0,252 kcal) de energie termică, iar la 10°C - circa2.000 BTU/tonă.

În dependenţă de soi, merele pot fi depozitate pentru câteva zile sau pentru mai multe luni. Atuncicând încărcaţi un depozit frigorific, trebuie să ţineţi cont de următoarele aspecte:

• Depozitaţi doar merele de calitate bună, cărora le lipsesc bolile sau dereglările. Nu esteeconomic să adăugaţi la costul depozitării merele de calitate proastă.

• Evaluaţi termenul maxim de depozitare a fructelor, în funcţie de câmp şi soi, înainte de a leadăuga în depozit. Pe lîngă caracteristicile de soi, alte criterii ce indică termenul potenţial îndelungat de păstrare includ nivelul de Calciu în fructe şi fermitatea fructelor. Acestea ar trebuiluate în consideraţie împreună cu informaţiile de la producător referitoare la sursa de provenienţă a fructului (în funcţie de livadă) şi condiţiile de cultivare a anului respectiv.

• Fructele ce au termenul cel mai îndelungat de păstrare trebuie să fie stivuite la cea mai maredistanţă de la uşă, iar fructele cu un termen pronosticat mai scurt trebuie să fie plasate maiaproape de uşă.

• Toate lăzile trebuie să fie etichetate cu date privind soiul fructelor, sursa (livada sau un bloc alunei livezi mai mari) şi data recoltei. Ideal, ar trebui să se menţină un carnet de înregistr ări/ plance ar indica merele ce sunt depozitate, şi amplasarea acestora în interiorul depozitului frigorific.

Aceste informaţii pot fi de o importanţă vitală la identificarea lăzilor depozitate atunci când s-audepistat anumite probleme asociate unui soi sau unei livezi specifice.

• Răciţi în prealabil fructele înainte de a le adăuga în depozitul frigorific şi încărcaţi depozitul timpde trei zile; atmosfera controlată trebuie să fie atinsă în 10 zile de la începutul încărcării. Ideal,

APA ESTE CEA MAI EFECTIVĂ METODĂ DE RĂSPÂNDIRE A PUTREZIRII


23/49Pagina 21

operatorii ar trebui să măsoare şi să înregistreze temperatura fructelor adăugate în depozit (şi lafel ar trebui să înregistreze temperatura fructelor scoase din depozit). Pe parcursul depozitării,temperatura aerului trebuie să fie înregistrată în câteva locuri din interiorul depozitului frigorific şiaceasta trebuie să fie monitorizată minuţios. Erorile de doar câteva grade vor afecta negativcalitatea fructelor.

• Consideraţi atent ce lăzi ar trebui să fie plasate lângă trapa de mostre.• Temperaturile optime de depozitare variază pentru diferite soiuri; de aceea, după posibilitate,

merele de soiuri diferite trebuie păstrate în încăperi diferite.

Pe lîngă controlul temperaturii depozitului frigorific, trebuie să fie controlată şi umiditatea relativă pentru a preveni deshidratarea fructelor – ceea ce cauzează atât pierderi ale calităţii, cât şi a maseiprodusului. Umiditatea relativă optimă obişnuită pentru mere este de 95%.

6.3 Atmosfer ă controlată

Într-un depozit frigorific cu atmosfer ă controlată, pe lângă controlul temperaturii şi umidităţii, secontrolează şi compoziţia aerului, în special nivelele oxigenului şi dioxidului de Carbon. Nivelul

scăzut al oxigenului încetineşte rata respiraţiei fructului – inhibând temperatura şi producerea etileneişi prin urmare, menţinând fructul la o etapă mai scăzută de coacere pentru o perioadă mai îndelungată. La fel mai există anumite avantaje de minimizare a dereglărilor de după recoltare afructelor depozitate, cum ar fi miezul amar şi arsurile rinhosporoase.

Depozitele cu atmosfer ă controlată sunt mai costisitoare decât depozitele frigorifice simple –deoarece acestea trebuie să fie ermetice, cu sigilii ermetice potrivite pe uşi, etc.

Utilizarea depozitelor cu atmosfer ă controlat

ă constituie o practic

ă destul de obi

şnuit

ă, dar ea este

foarte tehnică, spre exemplu, diferite soiuri de mere reacţionează diferit la diferite nivele de oxigen/dioxid de carbon. Cei care consider ă utilizarea acestor sisteme trebuie să solicite instrucţiuniindividuale de la specialişti.

6.4 Testarea fructelor în timpul depozitării

Lângă trapa de mostre a depozitelor frigorifice sau a depozitelor cu atmosfer ă controlată trebuie să fie plasate mostre de mere de fiecare soi, din fiecare livadă sau bloc al unei livezi. Testarea trebuiesă se execute pe parcursul sezonului de depozitare. Testarea fermităţii reprezintă cea mai exactă metodă de determinare a deterior ării fructului. Tăiaţi fiecare măr după ce acesta a fost testat pentrufermitate pentru a determina prezenţa culorii cafenii sau putrezirii în interiorul fructului.

La fiecare testare, luaţi 20 de mere din fiecare partidă. Divizaţi partida în două şi testaţi primele zecefructe de două ori utilizând un penetrometru. Păstraţi a doua partidă de 10 fructe la temperaturacamerei timp de o săptămână şi testaţi presiunea, obţinând o medie a partidei.

Figura 2: Efectuldepozitării cu atmosfer ă controlată asupramerelor de soiul Granny

Smith la 0,5° C.


24/49


25/49Pagina 23

de umezeală în scopul de a preveni încreţirea. Fructele din aceste încăperi dezvoltă o presiuneturgescentă internă enormă şi sunt foarte susceptibile la contuzionare.

Împachetatorii şi-au dezvoltat diferite metode pentru a ‘condiţiona’ aceste fructe pentru a permitepierderea unei cantităţi controlate de umezeală şi pentru a reduce susceptibilitatea lacontuzionare.

Unele metode de condiţionare includ sporirea numărului de cicluri de degivrare, deschiderea

uşilor şi mărirea temperaturii sau plasarea lăzilor într-o încăpere caldă anterior ambalării. Înlăturarea unei cantităţi mici de umezeală nu este dificilă – dar este complicat de a controlanivelul egal al tuturor merelor dintr-o ladă. Re-hidratarea fructelor zbârcite este foarte dificilă, prinurmare vă recomandăm să fiţi atenţi.

• Temperatura la momentul contuzionării —Dr. Hyde, care a lucrat cu soiurile Red şi GoldenDelicious, a constatat că odată cu scăderea temperaturii, mărul devine mai susceptibil lacontuzionări.

• Fermitatea nu reflectă în întregime susceptibilitatea fructului la contuzionări. În cadrulcercetărilor desf ăşurate în SUA, după cinci săptămîni de depozitare, fructele prezentau nivelemai joase de fermitate, dar susceptibilitatea la contuzionări nu s-a schimbat.

•

Efectul temperaturii şi turgescenţei fructului este mai mic decât efectul for ţei impactului celoveşte un fruct. Prin urmare, este mai importantă reducerea punctelor de impact decâtmanipularea fructelor.

• După deteriorare contuzia va deveni mai mare dacă fructul r ămâne la o temperatur ă mai înaltă;acesta fiind un alt motiv pentru a r ăci fructele rapid după ambalare.

Pe scurt – reducerea contuziilor este de responsabilitatea fiecăruia:

• Culegătorii şi muncitorii din încăperile de ambalare trebuie să fie instruiţi şi supravegheaţi cuatenţie.

• Lăzile trebuie să fie transportate cu grijă în livadă şi către încăperea de ambalare.

• Fructele trebuie să fie depozitate cu grijă pentru a evita zbârcirea sau turgescenţa excesivă.

• Fructele trebuie să fie condiţionate anterior ambalării.

• Linia de ambalare trebuie să fie monitorizată cu atenţie; punctele de transfer trebuie să fieevaluate, iar căzăturile eliminate sau spaţiile respective trebuie căptuşite dens.

• Accelerarea şi decelerarea fructelor trebuie să fie controlate cu atenţie pentru a evitadeteriorarea prin impact.

6.8 Cauzele şi măsurile de combatere a mucegaiurilor obişnuite apărute după recoltare

Boala Măsuri de prevenirePutregaiul brunMoniliata Fructigena

o Retezaţi şancreleo Înlăturaţi/ colectaţi fructele zbârciteo Practicaţi măsuri bune de combatere a dăunătorilor şi bolilor în

câmpo Evitaţi deteriorarea fructeloro Supravegheaţi atent culegătorii

Putregaiul negru(Botryosphaeria obtuse)

o Retezaţi şancreleo Înlăturaţi/ colectaţi fructele zbârciteo Evitaţi păstrarea ramurilor retezate în livadă

Putregaiul Gloeosporium(Gloeosporium spp)

o Retezaţi şancrele, cioturile moarte şi mugurii uscaţi

Putregaiul Phytophthora o Menţineţi o fâşie de iarbă de o lăţime maximă


26/49Pagina 24

(Phytophthora syringae) o Acoperiţi solul cu mulci pentru a evita stropirea cu noroio Înlăturaţi ramurile joaseo Nu permiteţi acumularea solului pe containerele de tip vrac –

inclusiv pe fundul lăzilor (solul de la fundul lăzilor cade pefructele dedesubt când lăzile sunt stivuite una peste alta)

Putregaiul Nectria

(Nectria galligena)

o Înlăturaţi şancrele şi maceraţi-le cu retezături

Putregaiul Diaporthe(Diaporthe permiciosa)

o Înlăturaţi şancrele, crengile moarte şi slabe în timpul retezării

Putregaiurile Botrytis(Botrytis cinerea)

o Inspectaţi fructele la recoltare şi înlăturaţi fructele afectateo Culegeţi atent pentru a evita leziunileo Practicaţi măsuri bune de combatere a dăunătorilor şi boliloro Evitaţi depunerea solului pe containere – sau introducerea

solului sau a deşeurile organice, precum sunt frunzeleo Spălaţi lăzile

Mucegaiul albastru

(Penicillium expansum)

o Culegeţi şi trataţi atent merele pentru a evita deteriorarea

o Practicaţi măsuri bune de combatere a dăunătorilor şi boliloro Evitaţi depunerea solului pe containere – sau introducerea

solului sau a deşeurilor organice, precum sunt frunzeleo Spălaţi containerele de tip vrac

Putregaiul Mucor(Mucro spp)

o Evitaţi depunerea solului pe containere – sau introducereasolului sau a deşeurilor organice, precum sunt frunzele

o Spălaţi containerele de tip vraco Înlăturaţi fructele căzute din livadă după recoltare pentru a

reduce popularea solului de către ciupercio Depozitaţi fructele uscate

Putregaiul Fusarium(Fusarium spp)

o Spălaţi containerele de tip vraco Evitaţi depunerea solului pe containere – sau introducerea

solului sau a deşeurilor organice, precum sunt frunzeleo Culegeţi atent pentru a evita deteriorarea

7.0 AMBALAREA

Scopul principal al cutiilor este de a proteja fructele de deterior ări, inclusiv de contuzii, compactare şivibrare. Cutiile menţin fructele la o temperatur ă joasă, curate, f ăr ă contuzionări şi prezintă, totodată,

o unitate de achiziţie.

A doua funcţie importantă a ambalajului fructelor este de a face cunoscut cumpăr ătorului numeleproducătorului/ împachetatorului şi marca comercială. Dacă numele şi eticheta/ambalajul suntatractive şi sunt asociate cu un produs de calitate bună şi consecventă, atunci comercializareaacestuia este mult mai uşoar ă. Nu subestimaţi importanţa şi valoarea recunoaşterii fructelor Dvs. cafiind fructe de o calitate consecventă!

Cutiile de ambalare variază funcţie de diferite cerinţe de piaţă şi calitate a produsului. În afar ă decutiile mari pentru mere care sunt umplute cu un anumit număr de unităţi sau cu o anumită cantitate,pe unele pieţe devin tot mai populare cutiile cu tăvi într-unul sau două rânduri.

Pentru produsele de categoria Extra, toate cutiile ar trebui să fie utilizate împreună cu căptuşeli şităvi cu despăr ţituri care separ ă fructele individual, protejând fructul de deterior ări, inhibândr ăspândirea bolilor şi îmbunătăţind prezentarea/ aspectul fructelor.


27/49Pagina 25

Fotografia 6: Tipuri de ambalaje în circulaţie.

Mere ambalate în lăzi de lemn în 3-4 straturi f ăr ă tăvi cucelule

Mere ambalate în 2-3 straturi f ăr ă tăvi cu celule

Mere aranjate pe tăvi cu celule, ambalate în două rânduri în cutii.

Notă: Cutia are păr ţile laterale tăiate (păr ţi scurte) pemarginile lungi, pentru a permite ventilarea/ circuitulaerului în timpul r ăcirii, etc.

Mere aranjate pe tăvi cu celule, ambalate în două straturi în ‘cutii’.

Notă: Nu există orificii de ventilare pe păr ţile cutiei.

Mere aranjate pe tăvi cu celule, ambalate într-un singurstrat în ‘cutii’.

Mere pre-ambalate în saci de polietilenă, de cătrefurnizor, pentru comercializarea cu amănuntul.


28/49Pagina 26

În dependenţă de metodele de r ăcire după ambalare şi cerinţele clientului, cutiile trebuie să fieconstruite cu deschizături de ventilare pentru a permite r ăcirea rapidă. Ele pot să nu fie ventilatedacă merele au fost r ăcite anterior ambalării, r ămânând reci pe parcursul procesului de ambalare,pentru ca apoi să fie returnate în depozit frigorifice eficiente.

8.0 TRANSPORTAREA

Toate livr ările pe distanţă lungă trebuie să fie efectuate în mijloace de transport dotate cu camerefrigorifice. Mulţi producători/ exportatori insistă ca temperaturile să fie înregistrate pe tot parcursulperioadei de livrare, pentru a se asigura că fructele vor sosi la destinaţie în condiţii optime. Dacă fructele sosesc în condiţii proaste, înregistr ările temperaturilor pot fi foarte importante la soluţionareadisputelor dintre transportatori şi exportatori.

De asemenea, trebuie să ţineţi cont de faptul că mulţi comercianţi mari cu amănuntul insistă ca toatefructele (şi legumele) să fie transportate în vehicule dotate cu camere frigorifice, chiar şi atunci cânddistanţa de livrare este scurtă.

9.0 METODE NOI PENTRU GESTIONAREA PRODUCERII ETILENEI

După cum s-a menţionat în Secţiunea 4.2 de mai sus, etilena este un hormon vegetal caregenerează o avalanşă de reacţii biochimice ce au ca rezultat înmuierea şi coacerea fructului şieventual, pierderea calităţii şi a valorii comerciale. Limitarea efectelor etilenei limitează îmbătrânireanaturală a fructului, conservând şi prelungind termenul

pastrarea merelor

Documents

Transcript of pastrarea merelor