Pastorala Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române

la prima Duminică a Postului Nașterii Domnului din anul 2017

Privind însemnătatea ANULUI OMAGIAL AL SFINTELOR ICOANE, AL ICONARILOR ȘI PICTORILOR BISERICEȘTI

și a ANULUI COMEMORATIV JUSTINIAN PATRIARHUL ȘI AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI,

în cuprinsul Patriarhiei Române

PReacuviOSului ciN mONahal, PReacuceRNicului cleRşi PReaiuBiţilOR cReDiNciOşi DiN cuPRiNSul PatRiaRhiei ROmâNe,

Har, pace și bucurie de la Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh,iar de la noi părinteşti binecuvântări!

Preacuvioşi şi Preacucernici Părinţi,Iubiţi fraţi şi surori în Domnul,

Continuând tradiția frumoasă a omagierii unor lucrări semnificative pentruviața și activitatea Bisericii, precum și a comemorării unor personalități impor-

tante care s-au remarcat în istoria bimilenară a Ortodoxiei, Sfântul Sinod al BisericiiOrtodoxe Române a proclamat anul 2017, în Patriarhia Română, ca „Anul omagial alsfintelor icoane, al iconarilor și pictorilor bisericești”, respectiv „Anul comemorativJustinian Patriarhul și al apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului”.

După cum Sfânta Scriptură arată, prin cuvinte, lucrarea mântuitoare a luiDumnezeu în istorie, prin sfinții Săi, tot aşa iconografia ortodoxă arată, prin imaginişi culori, aceeaşi lucrare mântuitoare a lui Dumnezeu în istorie, prin sfinţii Săi.Pentru Ortodoxie, icoana şi pictura bisericească sunt o artă proprie şi specifică Bisericii. Dinacest motiv, Biserica, prin lucrarea pictorilor bisericeşti consacraţi sau recunoscuţi deea, îndeamnă neîncetat la mărturisirea dreptei credințe și propovăduire, la rugăciuune, laviață sfântă și la căutarea frumuseții slavei lui Dumnezeu din Împărăția cerurilor.

De fapt, icoanele şi pictura bisericii sunt veşmântul vizual al spaţiuluiliturgic, sunt parte a vieții liturgice, iar acele icoane care se află în afara lăcașe-lor de cult, în case, în școli sau alte instituții prelungesc prezenţa harică a luiHristos din Biserică în societate şi stabilesc o legătură tainică între „CasaDomnului” şi casa omului. Fiecare sfântă icoană, indiferent de subiectul ei, facevizibilă taina iubirii smerite şi preaslăvite a lui Hristos „Cel Unul Sfânt”, Cel răs-tignit, înviat și înălţat întru slavă, iubire prezentă în El și în Sfinții Lui. De aceea,zugravii de icoane şi de fresce trebuie să fie persoane capabile să transmită, prinlucrarea lor duhovnicească şi artistică, această taină a luminii, păcii şi bucurieipascale ale lui Hristos dăruite sfinților.

1

Pictorii bisericeşti nu sunt simpli artiști sau meșteșugari, cunoscători ai unor tehniciartistice, înzestrați cu mai mult sau mai puțin talent. Spre deosebire de creațiile deartă plastică generală, pictura bisericească este expresie a credinței eclesiale șicomponentă a vieții liturgice ortodoxe, purtătoarea unui mesaj teologic profund,conservat prin anumite rigori canonice referitoare la tematică și compoziție.Pictura bisericească trebuie să exprime cu prioritate, într-un mod artistic eclesial consa-crat, conținutul teologic al credinței creștine ortodoxe universale.

Întrucât pictorii bisericești sunt vestitori ai luminii, ai păcii, ai bucuriei și ai slaveiÎmpărăției Cerurilor, Biserica se îngrijeşte cu responsabilitate de formarea, pro-movarea și confirmarea iconarilor şi pictorilor bisericeşti, ca misionari ai drep-tei credinţe şi ai frumuseţii cerești netrecătoare. Ținând seama de amploarea,diversitatea și influența deosebită a picturii bisericești în viața Bisericii, PatriarhiaRomână este preocupată în prezent de promovarea iconografiei bisericești autentice,deoarece în cultul ortodox imaginea liturgică exprimă conținutul credinței.

Un monah evlavios și un talentat iconar și pictor de biserici a fost și CuviosulPaFnUtiE – PâRvU ZUgRavUL (1657-1735), recunoscut drept cel mai mare pictorbisericesc român al epocii cantacuzine și brâncovenești, întemeietor și dascăl alunei școli de iconografie bizantină cu specific național în București și apreciat camare trăitor al rugăciunii. Deoarece acest zugrav de biserici picta fără să vorbeas-că și fără să mănânce, adică în post și rugăciune, el a primit supranumele de„MUTUL”. Dacă spunea vreun cuvânt când picta, întrerupea lucrul în ziua respectivă.În acest mod, a făcut mai lucrător darul primit de la Dumnezeu, dobândind mai multhar pentru a spori smerenia sa și pricepere pentru lucrarea iconografiei. Ținândseama de viața sfântă și de lucrarea lui ca pictor de biserici, Sfântul Sinod al BisericiiOrtodoxe Române l-a trecut pe Cuviosul PaFnUtiE în rândul Sfinților, în anul 2017, anînchinat iconarilor și pictorilor bisericești, rânduindu-i zi de pomenire în data de 7august. El este, astfel, primul iconar ortodox român trecut în rândul sfinților.

Dată fiind importanța icoanelor și picturii bisericești, în cadrul PatriarhieiRomâne se acordă o atenție deosebită patrimoniului religios, în general, și picturii biseri-cești, în special. Pictura multor biserici și mănăstiri a fost restaurată ori se află înproces de restaurare. De asemenea, au fost înființate numeroase muzee de artăbisericească, îndeosebi în cadrul comunităților monahale. În același timp, prineducația religioasă din școlile publice, prin programele didactice din seminariileteologice (în cadrul cărora există și specializarea Patrimoniu cultural) și din facul-tățile de teologie ortodoxă (specializarea Artă Sacră) se acordă o atenţie deosebităpictării sfintelor icoane și sunt formaţi viitorii pictori de lăcașuri sfinte și res-tauratori de pictură bisericească.

Între proiectele dedicate Artei Sacre, care s-au derulat în acest an, menționămConcursul naţional Icoana ortodoxă – lumina credinței (care a ajuns la cea de-a vi-aediție), proiect care a reunit 64 de pictori iconari adulți, în cele 4 secțiuni ale sale,precum și Concursul național de Creație Icoana și Școala mărturisirii, la care auparticipat peste 25.000 de copii și tineri activi în programul național „Hristosîmpărtășit copiilor”. astfel de proiecte au avut scopul de a evidenția și folosulcatehetic sau didactic al sfintelor icoane, pe lângă scopul lor cultic sau liturgic.

2

Dreptmăritori creștini,tot în anul 2017, comemorăm și pe apărătorii și mărturisitorii Ortodoxiei în

timpul prigoanei comuniste. această comemorare este, în primul rând, o datoriemorală față de înaintașii noștri, care, în vremuri ostile Bisericii și religiei în gene-ral, au mărturisit credința lor în Hristos Cel răstignit și înviat, chiar cu prețul pier-derii libertății și al vieții.

Evocăm, îndeosebi, curajul, înțelepciunea și lucrarea misionară aPatriarhului Justinian marina, care a păstorit Biserica Ortodoxă în timpul pri-goanei comuniste. În anul 2017 se împlinesc 40 de ani de la trecerea la Domnul aacestui vrednic și harnic păstor al Bisericii Ortodoxe Române între anii 1948-1977.

Cu mult curaj, echilibru, diplomaţie şi tenacitate, vrednicul de pomenirePatriarhul Justinian a încercat să apere Biserica de loviturile sistematice ale regimuluicomunist. S-a opus cu dârzenie abuzurilor şi ingerinţelor statului în viaţa Bisericii,precum şi încercării acestuia de a transforma Biserica într-o instituție tolerată și înacelași timp total controlată, redusă la un rol nesemnificativ în societate. astfel,Patriarhul Justinian a asigurat continuitatea instituției Bisericii și a lucrării saleliturgice și pastorale, pentru ca această Biserică să slujească permanent un poporcreștin, dar oprimat de un regim comunist ateu.

În pofida regimului politic ostil din România, în timpul arhipăstoririiPatriarhului Justinian Marina, Biserica Ortodoxă Română a continuat activitățileadministrativ-liturgice, pastoral-misionare și administrative, susținute prin adop-tarea unui nou Statut pentru organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Române și aregulamentelor sale de aplicare, reorganizarea învățământului teologic și reorganizarea sauînființarea unor instituții misionare, culturale sau sociale (Atelierele Patriarhiei Române,Tipografia și Institutul Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, BibliotecaSfântului Sinod, Casa de Pensii și Ajutor a personalului Bisericii Ortodoxe Române etc.).

Pentru prima dată în istoria Bisericii Ortodoxe Române, din inițiativaPatriarhului Justinian, Sfântul Sinod a hotărât trecerea în rândul sfinților a mai mul-tor ierarhi, cuvioși, martiri și mărturisitori români și generalizarea cultului unorsfinți ale căror moaște se păstrează în țara noastră (1950 și 1955).

În plan administrativ-edilitar, prin purtarea de grijă a Patriarhului Justinian,au fost construite și mai ales restaurate multe biserici și mănăstiri. a acordat oatenție deosebită așezămintelor monahale și parohiilor din ArhiepiscopiaBucureștilor, eparhia pe care a păstorit-o. astăzi, el este cinstit între ctitorii-restaura-tori ai mănăstirilor Antim și Radu Vodă din București, ai mănăstirilor Ghighiu,Ciorogârla, Pasărea, Plumbuita, Zamfira și Schitul Maicilor, ctitor al SchiturilorTechirghiol, Dragoslavele, Cricov – Jercălăi, ctitor-restaurator al unor importante edificiieclesiastice bucureștene (Catedrala Patriarhală, Paraclisul Reședinței Patriarhale, PalatulSinodal, bisericile Sfântul Spiridon Nou, Sfântul Elefterie Nou, Cașin și DomnițaBălașa). În multe mănăstiri au fost organizate muzee de artă religioasă (liturgică), darși așezăminte sociale pentru preoți bătrâni și singuri.

În plan pastoral-misionar, Patriarhul Justinian a susținut și a încurajat cle-ricii din parohii să intensifice activitățile pastorale, îndemnându-i să urmeze

3

cursuri de formare pastorală pentru a menține vie și lucrătoare credința credin-cioșilor confruntați cu propaganda ateistă a noii puteri politice.

totodată, Patriarhul Justinian a încercat să limiteze efectele epurărilor cleru-lui și a intervenit în favoarea clericilor arestați, de cele mai multe ori „vinovați”numai pentru a fi împărtășit alte valori decât cele ale ateismului materialist, elcerând eliberarea preoților aflați în închisori sau angajând în cadrul Bisericiipe cei eliberați, fapt care a provocat nemulțumirea organelor Securității. a încer-cat să oprească agresiunile puterii totalitare la adresa monahismului ortodox,acesta fiind un bastion al luptei spirituale împotriva comunismului. astfel, el aînființat în incinta mănăstirilor ateliere meșteșugărești, atât pentru subzistența aces-tora, cât și pentru a împiedica alungarea monahilor din mănăstiri pe conside-rentul inutilității sociale a acestora.

Patriarhul s-a opus cu vehemență proiectului de „reformă” a mănăstirilor inițiat destatul comunist, obligând regimul politic să-și asume singur responsabilitatea pentrunocivul Decret 410 (28 oct. 1959), care a dat o grea lovitură vieții monahale prindesființarea multor mănăstiri și schituri și reducerea semnificativă a număruluimonahilor și monahiilor în cele lăsate să funcționeze.

a sprijinit comunitățile ortodoxe române din afara granițelor României,inclusiv Așezământul românesc de la Ierusalim și Schitul Românesc Prodromu dinSfântul Munte athos, trimițându-le cărți, veșminte și obiecte de cult, precum șimateriale de construcții sau sume de bani.

În plan cultural-educațional, după interzicerea educației religioase în școlilede stat și naționalizarea școlilor confesionale, a hotărât desfășurarea unui pro-gram catehetic (oct. 1950). De asemenea, Patriarhul Justinian a fost preocupat decreșterea calității învățământului teologic, prin recrutarea unui corp profesoral demare valoare, incluzând clerici și teologi, foști deținuți politici, precum și intelectualimireni „indezirabili” pentru regimul comunist.

În timpul Patriarhului Justinian au fost tipărite numeroase cărți religioase,inclusiv două ediții sinodale ale Sfintei Scripturi (1968, 1975), și au apărut maimulte publicații teologice centrale și eparhiale, apreciate în întreg spațiul ortodox.

Pe durata patriarhatului său, Biserica Ortodoxă Română a avut bune relații cucelelalte Biserici Ortodoxe, dar și cu unele comunități creștine din țară și străină-tate. Patriarhul Justinian a întreprins vizite frățești în Bisericile Ortodoxe surori dinRusia, Bulgaria, Grecia, Israel (Ierusalim), Serbia etc., dar și vizite prietenești în MareaBritanie, Belgia, Germania și Austria, a sprijinit dialogul intercreștin prin participareaBisericii Ortodoxe Române în diferite organisme intercreștine și internaționale.

Între chipurile luminoase ale perioadei în care a păstorit Patriarhul Justinian,se numără ierarhi, profesori de teologie, studenți, monahi, intelectuali creștini,dar mai ales cei peste 2000 de preoți ortodocși care au fost arestați și anchetați,aruncați în închisori sau trimiși la muncă forțată și de exterminare la canalulDunăre – marea Neagră, câțiva chiar deportați în Siberia, considerați periculoșipentru noul regim politic de stat. Credința lor puternică și curajul de a-L mărtu-risi pe Hristos prin suferință au exprimat rezistența activă sau jertfelnică a Bisericii,alături de rezistența ei liturgică prin propovăduirea credinței și săvârșirea Sfintelortaine și a ierurgiilor. a fost o luptă de apărare față de ateismul militant și agresiv,

4

dusă dincolo de unele discursuri convenționale și compromisuri „oficiale” de„coexistență pașnică”. În multe din celulele închisorilor comuniste au fost oferiteadesea învățături și sfaturi duhovnicești de către mari teologi și duhovnici, pre-cum Părintele Dumitru Stăniloae, Părintele Sofian Boghiu, Părintele Daniil SanduTudor, Părintele Benedict Ghiuș și mulți alții. Suferințele multor intelectuali aruncați înînchisorile de la Aiud, Gherla, Sighet, Piteşti ş.a. sau în lagărele de muncă de la Canalsau Periprava au fost în foarte multe cazuri prilej de biruință a credinței asupra necredin-ței, de cunoaștere și iubire a lui Dumnezeu. Odioasa închisoare de copii și tineri de latârgșor și închisoarea de femei de la Mislea au arătat și mai intens atrocitatea șidezumanizarea regimului comunist.

Răbdarea și suferințele apărătorilor Ortodoxiei și ale mărturisitorilor dintemnițele comuniste, lupta și dăruirea de sine a vrednicului de pomenire PatriarhJustinian Marina, lucrarea duhovnicească a clericilor harnici și curajoși, toateacestea sunt dovezi ale credinței și ale jertfelniciei poporului român, pe care tre-buie să le cunoaștem și să le păstrăm permanent în memoria noastră. De ce?Pentru că exemplul vieții lor plină de fapte de evlavie și fapte jertfelnice esteun izvor permanent de lumină şi înnoire pentru viața creştină de astăzi, iarcomemorarea lor din acest an ne cheamă să fim mărturisitori ai credinței orto-doxe, ctitori de locaşuri sfinte şi de cultură creştină, ne îndeamnă să avem însuflet iubire smerită şi milostivă, precum și fapte demne de mărturisire a cre-dinței creștine astăzi.

iubiți credincioși,Postui naşterii Domnului este o perioadă de înnoire duhovnicească, de împărtăși-

re mai deasă cu Sfânta Euharistie și de înmulțire a faptelor iubirii milostive.În societatea contemporană, aflată într-o profundă criză spirituală şi morală,

individualismul egoist şi insensibilitatea la suferințele oamenilor subminează iubireadin familie şi din societate, diminuează solidaritatea cu cei aflaţi în dificultate şi pro-duc multă înstrăinare și întristare între oameni. În fața acestor provocări, trebuie să-icreștem pe copiii țării în iubirea față de Dumnezeu şi față de semeni și să-i ajutămpe tineri să descopere frumusețile credinței şi ale iubirii creştine, să fie harnici şidarnici, așa cum sfinții din icoane ne oferă pilda lor. Darul libertății trebuie orien-tat spre sporirea în credință şi săvârşirea faptelor bune, spre milostenie sau gene-rozitate, urmând îndemnul adresat de mântuitorul iisus hristos: „Fiți milostivi,precum și tatăl vostru ceresc este milostiv!” (Luca 6, 36).

Fiecare perioadă de post este prilej de pocăinţă şi de întărire duhovniceascăîn rugăciune și fapte bune. Postul crăciunului este, îndeosebi, o şcoală a milos-teniei în care învățăm să răspundem cu dărnicie milostivirii şi bunătății nesfârşite a luiDumnezeu pentru noi, arătate prin întruparea și nașterea Fiului Său ca Om în lume. Înaceastă perioadă a Postului nașterii Domnului suntem chemați să unim rugăciuneasmerită și pocăința sinceră cu iubirea milostivă, arătând milostenie spirituală și materialăfață de oamenii aflați în nevoi. milostenia spirituală poate fi o rugăciune pentru omulaflat în necaz, un sfat bun sau o încurajare pentru cel dezorientat sau deznădăjduit, ovizită la un bolnav, o vizită la un om vârstnic sau neajutorat, precum și alte fapte asemă-

5

6

nătoare. milostenia materială poate fi hrană pentru cel flămând, haine pentru cei lip-siți de ele, medicamente pentru cei bolnavi, ajutor material pentru cei săraci și altele ase-menea. În multe și diferite forme putem arăta iubire milostivă față de semeniinoștri, care au nevoie de ajutorul nostru.

În mâna întinsă a omului aflat în nevoie sau dificultate trebuie să vedemmereu mâna întinsă a lui Hristos către noi. În chip tainic și duhovnicesc, mânasăracului care cere nouă ajutor se întâlneşte cu mâna lui Hristos din noi care oferă acestajutor celor aflați în nevoie.

Prin urmare, și în acest an, vă adresăm îndemnul părintesc de a organiza laparohii, mănăstiri, protopopiate şi la centrele eparhiale colecte de bani, alimen-te, haine şi medicamente pentru a fi apoi dăruite tuturor celor aflaţi în suferinţăşi în nevoi, mai ales familiilor modeste cu mulţi copii și persoanelor sărace.

ne rugăm Preamilostivului Dumnezeu să vă răsplătească dărnicia şi să vă bine-cuvinteze pe toţi cu iubirea Sa milostivă şi cu darurile Sale sfinte, spre a arăta şi deaceastă dată, în vremea Postului Crăciunului, rugăciune şi grijă pentru cei bolnavi,precum şi milostenie față de toți cei neajutorați, având încredinţarea, după cum neînvaţă Sfântul apostol Pavel, că: „Slujirea acestui dar nu numai că împlineşte lipsurilesfinților, ci prisoseşte prin multe mulțumiri în fața lui Dumnezeu” (2 Corinteni 9, 12).

Cu părintească dragoste vă binecuvântăm și vă dorim sănătate și mântuire,pace și bucurie, rugându-ne totodată ca Harul Domnului nostru Iisus Hristos şi dra-gostea lui Dumnezeu Tatăl şi împărtăşirea Sfântului Duh să fie cu voi, cu toți!

Președintele Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române

† D A N I E Larhiepiscopul Bucureştilor,

Mitropolitul Munteniei şi Dobrogei, Locţiitorul tronului Cezareei Capadociei și Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

† teofanarhiepiscopul iaşilor

şi Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei

† laurențiuarhiepiscopul Sibiului

şi Mitropolitul ardealului

† andrei arhiepiscopul vadului, Feleaculuişi Clujului şi Mitropolitul Clujului,

Maramureşului şi Sălajului

† irineuarhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei

† ioanarhiepiscopul timişoarei şi Mitropolitul Banatului

† Petruarhiepiscopul Chişinăului,

Mitropolitul Basarabieişi Exarh al Plaiurilor

† iosifarhiepiscopul Ortodox Român

al Europei Occidentale şi Mitropolitul Ortodox Român al

Europei Occidentale şi Meridionale

† Serafimarhiepiscopul Ortodox Român

al germaniei, austriei şi Luxemburgului şi Mitropolitul

Ortodox Român al germaniei, EuropeiCentrale şi de nord

† Nicolaearhiepiscopul Ortodox Român al Statelor Unite ale americii șiMitropolitul Ortodox Român al

celor două americi

† TeodosieArhiepiscopul Tomisului

† Pimenarhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor

† irineuarhiepiscopul alba iuliei

† varsanufiearhiepiscopul Râmnicului

† ioachimarhiepiscopul Romanului

şi Bacăului

† calinicarhiepiscopul argeşului

şi Muscelului

† ciprianarhiepiscopul Buzăului şi vrancei

† casianarhiepiscopul Dunării de Jos

† timoteiarhiepiscopul aradului

† ignatieEpiscopul Huşilor

† lucianEpiscopul Caransebeşului

† SofronieEpiscopul Ortodox Român

al Oradiei

† iustinEpiscopul Ortodox Român

al Maramureșului și Sătmarului

† NicodimEpiscopul Severinului şi Strehaiei

† vincențiuEpiscopul Sloboziei şi Călăraşilor

† andreiEpiscopul Covasnei şi Harghitei

† GalactionEpiscopul alexandriei

şi teleormanului

† ambrozieEpiscopul giurgiului

† SebastianEpiscopul Slatinei şi Romanaţilor

† visarionEpiscopul tulcii

† NifonMitropolit onorific,

arhiepiscopul târgoviştei şi Exarh Patriarhal

7

† PetroniuEpiscopul Sălajului

† GurieEpiscopul Devei şi Hunedoarei

† SiluanEpiscopul Ortodox Român

al Ungariei, Locțiitor de Episcop al Daciei Felix

† SiluanEpiscopul Ortodox Român al italiei

† timoteiEpiscopul Ortodox Român

al Spaniei şi Portugaliei

† macarieEpiscopul Ortodox Român

al Europei de nord

† mihailEpiscopul Ortodox Român

al australiei şi noii Zeelande

† ioan casianEpiscopul Ortodox Român

al Canadei

† varlaam PloieşteanulEpiscop-vicar patriarhal

† ieronim SinaitulEpiscop-vicar patriarhal

† timotei PrahoveanulEpiscop-vicar

al arhiepiscopiei Bucureştilor

† calinic BotoşăneanulEpiscop-vicar

al arhiepiscopiei iaşilor

† ilarion FăgărăşanulEpiscop-vicar

al arhiepiscopiei Sibiului

† vasile SomeşanulEpiscop-vicar al arhiepiscopieivadului, Feleacului şi Clujului

† Paisie lugojeanulEpiscop-vicar

al arhiepiscopiei timişoarei

† antonie de OrheiEpiscop-vicar

al arhiepiscopiei Chişinăului

† marc NemțeanulEpiscop-vicar

al arhiepiscopiei Ortodoxe Românea Europei Occidentale

† Sofian BraşoveanulEpiscop-vicar al arhiepiscopieiOrtodoxe Române a germaniei,

austriei şi Luxemburgului

† Damaschin DorneanulEpiscop-vicar al arhiepiscopiei

Sucevei și Rădăuților

† emilian crișanulEpiscop-vicar

al arhiepiscopiei aradului

8