LITERATURA ROMANA IN SECOLUL AL XIX-LEA

I. PASOPTISMUL1. Context

Perioada pasoptista (1830-1860, 30 de ani) are ca nucleu revolutia anului 1848, ce a avut in plan social- politic: libertatea nationala, independenta politica - atat legislativa, cat si administrativa fata de Imperiul Otoman si Rusia, unirea provinciilor romane, modernizarea societatii romanesti, iar in plan cultural: intemeierea invatamantului national, a teatrului si a presei. Aceasta perioada marcheaza, din punct de vedere literar, inceputul literaturii noastre moderne.

2. Ideologia pasoptista

Ca fenomen literar, pasoptismul este una dintre ipostazele romantismului romanesc, caracterizata prin spirit social si national, militantism si mesianism, fara a exclude insa tematica vietii intime, contemplatia si cultivarea pitorescului.

Principala trasatura a literaturii pasoptiste consta in coexistenta curentelor literare (iluminism, romantism, clasicism, realism incipient etc.), datorita faptului ca scriitorii romani trebuiau ,,sa arda etapele pentru ca literatura romana sa fie la nivelul celei occidentale, dar si sa intervina cu elemente de inovatie, precum aspiratia catre folclorul si specificul national (deoarece si istoria noastra are destule fapte eroice menite a fi transpuse, pe buna dreptate, in literatura noastra - M. Kogalniceanu).

3. Indrumatori ai fenomenului cultural-literar

Doua personalitati au avut rolul de indrumatori ai ideologiei pasoptiste, regasite in doua mari etape de dezvoltare:

a) Etapa bucuresteana: este prima etapa a generatiei pasaoptiste, aflata sub egida lui Ion Heliade Radulescu, prin articolele din ziarul Curierul romanesc (Bucuresti, 1829) si prin suplimentul literar Curierul de ambe sexe (Bucuresti, 1837), care trateaza atat subiecte politice, cat si literare.b) Etapa ieseana: cea de-a doua etapa ii apartine lui Mihail Kogalniceanu, redactorul revistei Dacia literara (Iasi, 1840 - unde se afirma scriitori precum C. Negruzzi, Vasile Alecsandri, Gr. Alexandrescu etc.), si are ca obiectiv exclusiv literatura. Constituirea deplina a romantismului pasoptist a fost marcata de articolul-program Introductie, redactat de catre Kogalniceanu. Publicat in primul numar al revistei, acesta reprezinta manifestul literar al romantismului romanesc. Obiectivul lui Kogalniceanu era ca Dacia Literara sa devina un repertoriu general al literaturei romanesti, prin cele patru puncte ale articolului-program, si anume:1. - intemeierea spiritului critic in literatura romana in baza principiului estetic;

2. - combaterea imitatiilor si a traducerilor mediocre;

3.- promovarea literaturii originale prin indicarea unor surse de inspiratie provenite din specificul national si din estetica romantica (aspiratia spre originalitate, refugiul in trecutul istoric, aprecierea valorilor nationale si a folclorului, imbogatirea limbii literare prin utilizarea termenilor populari, arhaici sau regionali etc.);

4. - afirmarea idealului de realizare a unitatii limbii si literaturii romane.NUVELA ROMANTICA DE INSPIRATIE ISTORICAALEXANDRU LAPUSNEANUL (Costache Negruzzi)1. Incadrare in context

Opera literara Alexandru Lapusneanul de Costache Negruzzi este prima nuvela romantica de inspiratie istorica din literatura romana, potrivit recomandarilor lui Mihail Kogalniceanu, din articolul-program al revistei Dacia literara, intitulat Introductie (1840) .

Publicata in perioada pasoptista, in primul numar al revistei sus-mentionate, nuvela ilustreaza una dintre sursele de inspiratie romantica, si anume istoria nationala (mai precis Evul Mediu, in perioada celei de-a doua domnii a lui Alexandru Lapusneanul). Ulterior, nuvela a fost inclusa in ciclul Fragmente istorice, din volumul Pacatele tineretilor (1857).2. Incadrare in specie si curent literar

Opera literara Alexandru Lapusneanul este incadrata ca nuvela deoarece este o specie epica in proza, de dimensiuni medii, cu o constructie riguroasa si cu un singur fir narativ central. Remarcam, de asemenea, concizia intrigii, tendinta de obiectivare a perspectivei narative si verosimilitatea faptelor prezentate. Personajele sunt relativ putine, caracterizate succint, insa graviteaza in jurul personajului principal.

Opera studiata este, de asemenea, o nuvela romantica datorita influentelor romantice remarcate in text, precum: inspiratia din istoria nationala, naratiunea liniara, tema, conflict, culoarea epocii in descrieri cu valoare documentara, gesturi si replici spectaculoase si memorabile, personajele exceptionale aflate in situatii exceptionale, personajele construite in antiteza (Lapusneanul versus doamna Ruxanda), si nu in ultimul rand, liniaritatea psihologica in constructia personajelor (Nicolae Manolescu, Istoria critica a literaturii romane).

Nuvela Alexandru Lapusneanul se incadreaza ca fiind o nuvela istorica deoarece aceasta este o specie literara cultivata de romantici, pentru ca autorul se inspira din trecutul istoric Evul Mediu in Moldova, in timpul celei de-a doua domnii a lui Alexandru Lapusneanul, anul 1564. Autorul reda tema, personajele si culoarea epocii (veridicitatea timpului si aspatiului nararii, obiceiurile, vestimentatia etc.).3. Viziunea despre lume

Costache Negruzzi, scriitor pasoptist, in alcatuirea operei se inspira din specificul national, si anume din cronici si din folclor, fiind primul scriitor de gen care a valorificat intr-o creatie literara cronicile moldovenesti (Letopisetul Tarii Moldovei, de Grigore Ureche si de Miron Costin) si primul care a acordat o atentie deosebita analizei psihologice a poporului sau prostimii, ca personajului colectiv in opera studiata: -Prosti, dar multi!

Autorul doreste, prin reimprospatarea unor elemente specifice istoriei romanilor, sa reflecte un antimodel de conducator, ca lansare a unui avertisment adresat contemporanilor intr-o perioada istorica instabila, de efervescenta revolutionara.

4. Relatia realitate-fictiuneFictiunea presupune utilizarea unor elemente reale pentru crearea unei alte lumi, care nu se suprapune peste realitate, ci o concureaza. Aceasta este un rezultat al creatiei artistice care ofera iluzia unei lumi adevarate, fiind o plasmuire a imaginatiei autorului, care ,,trece realitatea prin propriul sau filtru al personalitatii.

Fictiunea implica procesul de selectie, reorganizare si interpretare a datelor realitatii si opereaza la diverse niveluri ale actului de creatie, de la conceptie pana la stil, implicand originalitatea demiurgului si urmarind, asadar un scop estetic. Pe de alta parte, realitatea este existena obiectiva, viata traita, careia ii apartin autorul, lectorul, persoanele reale/personalitatile istorice.

Cu privire la verosimilitatea naratiunii si a faptelor in sine, Negruzzi preia din cronica lui Ureche imaginea personalitatii domnitorului Alexandru Lapusneanul, precum si unele scene si replici memorabile (de ex. motto-ul capitolului I si al IV-lea), dar se distanteaza de realitatea istorica prin apelul la fictiune si prin viziunea romantica asupra istoriei, influentata de ideologia pasoptista. Dintre principalele evenimente consemnate de cronicar, autorul preia imprejurarile venirii lui Lapusneanul la a doua domnie a sa, solia boierilor trimisa de Tomsa pentru a-i impiedica revenirea, uciderea celor 47 de boieri la curte, arderea cetatilor Moldovei, boala, calugarirea si moartea domnitorului prin otravire (autorul introduce insa ca autori indirecti ai otravirii pe Spancioc si Stroici, care o sfatuiesc pe doamna Ruxanda sa il otraveasca pe domnitor, insa in realitatea istorica acestia erau fugiti in Liov). Pentru infrumusetarea operei, acesta gradeaza tensiunea narativa, reliefeaza si exagereaza caracterele personajelor in relatie cu spectaculosul actiunii. Desi autorul modifica realitatea istorica, actiunea nuvelei se pastreaza in limitele verosimilului.

A nu se confunda, asadar, personalitatile istorice a caror existenta este consemnata in cornici sau lucrari stiintifice, cu personajele literare, ale caror caracteristici ilustreaza anumite tipuri umane, autorul atribuindu-le destine si profiluri psihologice in scopul de a sustine coerenta narativa. De pilda, ca persoane, vornicul Motoc, postelnicul Veverita si spatarul Spancioc fugisera la Liov, in Polonia, si nu mai traiau in a doua domnie a lui Lapusneanul, pe cand ca personaje, ele sunt prezente pentru a ilustra tipuri umane (boierul tradator si lingusitor, boierii cu iubire de mosie). 5. Perspectiva narativa

Naratorul este omniscient, omniprezent, sobru, detasat, predominant obiectiv, dar intervine direct, subiectivizeaza usor naratiunea prin cateva epitete de caracterizare (de ex. tiran, miselul boier, desantata cuvantare etc.). Naratiunea la persoana a III-a (focalizare zero, viziune dindarat) aminteste, prin obiectivitate si concizie, de relatarea cronicarilor. Naratiunea se desfasoara linear, cronologic, prin inlantuirea secventelor narative si a episoadelor.6. Tema

Nuvela are ca tema evocarea artistica a celei de-a doua domnii a lui Alexandru Lapusneanul, inceputa in anul 1564. Lupta pentru impunerea autoritatii domnesti si consecintele detinerii puterii de un domnitor crud, tiran se raporteaza la realitatile social-politice din epoca medievala (in Modova, la mijlocul secolului al XVI-lea).

Desi in prima sa domnie Lapusneanul a fost bun si bland, faptul ca boierii l-au tradat il determina pe acesta sa se razbune, atitudinea sa vindicativa fiind atinsa numai dupa uciderea boierilor tradatori.

7. Elemente de structura si compozitie

Incipitul si finalul se remarca prin sobrietatea auctoriala. Astfel, paragraful initial rezuma evenimentele care motiveaza revenirea la tron a lui Lapusneanul si atitudinea lui vindicativa. Frazele finale consemneaza sfarsitul tiranului in mod concis, lapidar si obiectiv, amintind de stilul cronicarului, iar prin mentionarea portretului votiv se realizeaza caracterul verosimil, specific nuvelei: Acest fel fu sfarsitul lui Alexandru Lapusneanul, care lasa o pata de sange in istoria Moldaviei. La monastirea Slatina, zidita de el, unde e ingropat, se vede si astazi portretul lui si al familiei sale.

Naratiunea se desfasoara linear, cronologic, prin inlantuirea secventelor narative si a episoadelor, particularitate narativa romantica. Echilibrul compozitional este realizat prin organizarea textului narativ in patru capitole, care fixeaza momentele subiectului operei literare. Capitolele poarta cate un motto cu rol rezumativ, care constituie replici memorabile ale personajelor:

Capitolul I, Daca voi nu ma vreti, eu va vreu... (raspunsul dat de Lapusneanul soliei de boieri care ii cerusera sa se intoarca de unde a venit pentru ca norodul nu il vrea) cuprinde expozitiunea (intoarcerea lui Lapusneanul la tronul Moldovei, in 1564, in fruntea unei armate turcesti si intalnirea cu solia formata din cei patru boieri trimisi de Tomsa: Veverita, Motoc, Spancioc si Stroici) si intriga (hotararea domnitorului de a-si relua tronul si dorinta sa de razbunare fata de boierii tradatori).

Capitolul al II-lea, Ai sa dai sam, Doamn! (avertismentul pe care vaduva unui boier decapitat de Lapusneanul il adreseaza doamnei Ruxandra, pentru ca nu ia atitudine fata de crimele sotului sau) corespunde, ca moment al subiectului, desfasurarii actiunii si cuprinde o serie de evenimente declansate de reluarea domniei de catre Lapusneanul: fuga lui Tomsa in Muntenia, incendierea cetatilor, desfiintarea armatei pamantene, confiscarea averilor boieresti, uciderea unor boieri, interventia doeamnei Ruxanda pe langa domnitor pentru a inceta cu omorurile si promisiunea pe care acesta i-o face.

Capitolul al III-lea, Capul lui Motoc vrem... (cererea vindicativa a norodului care gaseste in Motoc vinovatul pentru toate nemultumirile) apartine, ca moment al subiectului, punctului culminant, unde sunt relatate mai multe scene romantice cu caracter memorabil sau exceptional: participarea si discursul domnitorului la slujba religioasa de la mitropolie, ilustrarea caracterului sau disimulat si perfid, ospatul de la palat si uciderea celor 47 de boieri, omorarea lui Motoc de catre multimea revoltata si ,,leacul de frica pentru doamna Ruxanda (piramida de capete).

In capitolul al IV-lea, De ma voi scula, pre multi am sa popesc si eu... (amenintarea rostita de Lapusneanul care, bolnav de friguri, fusese calugarit, dar pierduse astfel puterea domneasca) este infatisat deznodamantul, moartea tiranului prin otravire. Dupa patru ani de la cumplitele evenimente, Lapusneanul, bolnav fiind, se retrage in cetatea Hotinului si este calugarit potrivit obiceiului vremii. Atunci cand isi revine, domnitorul ameninta sa-i ucida pe toti (inclusiv pe propriul fiu, urmasul sau la tron), fapt ce o determina pe doamna Ruxanda sa accepte sfatul boierilor Spancioc si Stroici de a-l otravi.8. Conflictul

Conflictul nuvelei este complex si pune in lumina personalitatea puternica a personajului princiapal.

Principalul conflict, exterior, este de ordin politic: lupta pentru putere iscata intre domnitor si boieri, anume impunerea autoritatii centrale/ domnesti in fata oligarhiei boieresti in secolul al XVI-lea. Mijloacele alese de Lapusneanul sunt sangeroase, caracteristice tiranului feudal, desi actele barbare ale personajului sunt motivate psihologic: cruzimea devine expresia dorintei de razbunare pentru tradarea boierilor in prima sa domnie, blanda si buna, ca in cea de-a doua sa devina total schimbat in comportament.

Conflictul secundar este intre domnitor si Motoc (boierul tradator si lingusitor), si particularizeaza dorinta de razbunare a domnitorului, fiind anuntat in primul capitol si incheiat in capitolul al III-lea.

Conflictul social, intre boieri si popor, se limiteaza la revolta multimii din capitolul al III-lea.

Conflictul de natura romantica, unde tensiunile exterioare plaseaza personajele intr-o relatie de antiteza. Din acest punct de vedere am putea vorbi despre contrastul dintre Lapusneanul si doamna Ruxanda, evidentiat in capitolul al II-lea.

9. Relatii temporale si spatiale

Timpul si spatiul actiunii sunt precizate si confera verosimilitate naratiunii: a doua venire a lui Lapusneanul la tronul Moldovei. In primele trei capitole, evenimentele se desfasoara indata dupa revenirea la tron, iar in ultimul capitol se trece, prin rezumare, la secventa mortii domnitorului patru ani mai tarziu.10. Constructia personajelor

Personajele sunt realizate potrivit esteticii romantice: perosnaje exceptionale (cu calitati si defecte iesite din comun) aflate in situatii exceptionale, utilizarea antitezei ca procedeu de constructie, liniaritatea psihologica, replicile memorabile.

Avand capacitatea de a ne surprinde, intr-un mod convingator, Lapusneanul este un personaj rotund, complex, spre deosebire de celelalte personaje din nuvela, personaje plate, construite in jurul unei singure idei sau calitati (E. M. Forester). Alexandru Lapusneanul este personajul principal al nuvelei, personaj romantic, exceptional, care actioneaza in situatii exceptionale (de ex. scena uciderii boierilor, a pedepsirii lui Motoc etc.). Insetat de putere si de razbunare, dorinta de a le realiza pe amandoua ii calauzeste actiunile.

Lapusneanul intruchipeaza tipul domnitorului puternic, sangeros, hotarat, viclean, tiran, abil politic, inteligent, disimulat, crud si bun cunoscator al psihologiei umane, fiind puternic individualizat si memorabil. Drept dovada, inteligenta si abilitatea sa politica este concentrata in celebrul raspuns - Prosti, dar multi!, care a trecut in limbajul comun, unde functioneaza ca proverb, pentru ca exprima un adevar universal.

Domnitorul este construit din contraste si are o psihologie complexa, calitati si defecte puternice. Domnitorul este caracterizat direct (de catre narator crud, voda, domnul, tiranul, bolnavul, de alte personaje de ex. Spancioc: tiran, autocaracterizarea: N-as fi un natarau de frunte, cand m-as increde in tine?) si indirect (prin fapte, limbaj, comportament, relatii cu alte personaje, gesturi, atitudine, vestimentatie purta coroana Paleologilor [...] avea cabania turceasca). Forta exceptionala a personajului domina relatiile cu celelalte personaje, care, in general, sunt manipulate de domnitor.

Relatia cu doamna Ruxanda este construita pe antiteza angelic-demonic, diversitatea atitudinilor adoptate de Lapusneanul fata de doamna sa reflectand disimularea si falsitatea relatiei dintre cei doi soti. Se casatorise cu ea ca sa atraga inimile norodului in care via inca pomenirea lui Rares. Remarcabila este in acest sens secventa cand Voda se bucura cu cruzime atunci cand o vede pe doamna Ruxanda ca lesina la vederea piramidei de capete a celor 47 de boieri ucisi: -Femeia tot femeie, (...) in loc sa se bucure, ea se sparie!

Doamna Ruxanda este un personaj secundar, de tip romantic, construit in antiteza cu Lapusneanul: blandete-cruzime, caracter slab-caracter tare. Ea nu actioneaza din vointa proprie nici cand ii cere sotului sau sa inceteze cu omorurile, nici cand il otraveste. Doamna Ruxanda infatiseaza in nuvela un caracter slab, care pune in lumina, prin contrast, vointa personajului principal. Destinul acesteia, ca fiica lui Petru Rares si nepoata a lui Stefan cel Mare, a fost de a fi parte biruitorului si obligata de obstie sa devina sotia lui Alexandru-Voda, pe care ar fi voit sa-l iubeasca, daca ar fi aflat in el cat pe putina simtire omeneasca.

Boierul Motoc, personaj secundar, reprezinta tipul boierului tradator, viclean, las, intrigant. Nu urmareste decat propriile interese, de aceea il tradase pe Lapusneanul in prima domnie, iar la intoarcerea acestuia, dupa refuzul de a renunta la tron, il linguseste asemenea cainelui care in loc sa muste, linge mana care-l bate. Este las in fata primejdiei, comportandu-se grotesc in timp ce incearca sa-l determine pe domn sa nu-l dea prada multimii.

In antiteza cu boierul tradator sunt personajele episodice Spancioc si Stroici, cu rol justitiar, reprezentand boierimea tanara, pre buni patrioti, capabili sa anticipeze miscarile adversarului. Ei o sfatuiesc pe doamna Ruxanda sa-l otraveasca pe tiran si asista cu cruzime la ultimele clipe ale acestuia, adresandu-i o alta replica sugestiva: Invata a muri, tu care stiai numai a omori.

Personajul colectiv, multimea revoltata de targoveti, apare pentru prima data in literatura noastra. Psihologia multimii este surprinsa cu finete, in mod realist: strangerea norodului la portile curtii domnesti din cauza unor vesti nelamurite, descumpanirea gloatei care venise fara sa stie pentru ce au venit si ce vrea in fata intrebarii armasului, glasurile izolate care exprima nemultumirile, in sfarsit, rostirea numelui Motoc, in care toti vad un vinovat pentru toate suferintele: -Motoc sa moara!-Capul lui Motoc vrem! Se observa capacitatea lui Lapusneanul de manipulare si de dominare a gloatei. El orienteaza miscarea haotica a multimii spre exprimarea unei singure dorinte, in acelasi timp razbunandu-se pentru tradarea de odinioara a vornicului Motoc si implinind amenintarea/ planul initial. Odata cererea satisfacuta, multimea multamindu-se de asta jertfa, se imprastii, ca si cand ar fi venit anume pentru acest lucru. Arta naratorului este de a surprinde gradat starile psihologice ale multimii prin notatii scurte, care separa replicile personajelor, asemenea indicatiilor scenice dintr-o drama: Prostimea ramasa cu gura cascata. (...) Acest din urma cuvant gasand un eho in toate inimile, fu ca o schinteie electrica. Toate glasurile se facura un glas, si acest glas striga: -Capul lui Motoc vrem! 11. Limbajul si stilul narativ

Limbajul contine expresii populare (ramasa cu gura cascata), regionalisme fonetice (clipala, gasand), dar forta de sugestie au neologismele care conserva forma de secol XIX, unele fiind integrate in figuri de stil: eho, comparatia Acest din urma cuvant [...] fu ca o schinteie electrica, metafora in bratele idrei acestei cu multe capete.

Stilul narativ se remarca prin sobrietate, concizie, echilibru intre termenii arhaici si neologici, o mare frecventa a gerunziului, simplitatea topicii. Stilul indirect (naratiunea si descrierea) alterneaza cu stilul direct, realizat prin dialog si interventie izolata.

Marcile prezentei naratorului sunt: topica afectiva (antepunerea adjectivelor, de exemplu: desantata cuvantare, ticalosul boier, nenorocitul domn) utilizata in caracterizarea directa sau pentru notarea gesturilor/ detaliilor semnificative, lexicul combinat (arhaisme: lexicale spahii, vornicul, tatarul, semantice prosti, cu sensul de oameni simpli, fonetice improtivire, pre, gramaticale folosirea formelor de plural cu sens de singular: Venise fara sa stie pentru ce au venit, regionalisme fonetice pentru a oferi culoarea locala clipala, gasand si neologisme cu forme de secol XIX: eho, schinteire electrica).

12. Rolul modurilor de expunere

Naratiunea si descrierea sunt reduse, naratorul obiectiv limitandu-si interventiile. Caracteul dramatic al textului este redat de realizarea scenica a secventelor narative si de utilizarea predominanta a dialogului.

Prin urmare, descrierile (vestimentatia si obiceiurile: portretul fizic al doamnei Ruxanda in capitolul al II-lea, vestimentatia lui Lapusneanul in biserica etc. ) au valoare documentara, nu valoare epica, si confera culoarea locala. Functia simbolica a descrierii este realizata prin descrierea cetatii Hotinului, cu motive romantice (cetatea pustie, stancile, crepusculul).

13. Concluzii

Prin urmare, elementele romantice se impletesc cu cele clasice: echilibrul compozitiei, constructia simetrica, aspectul credibil al faptelor, caracterul obiectiv al naratiunii. Interesul romantic pentru specificul national si culoarea locala deschide drumul observatiei realiste prin tehnica detaliului semnificativ, caracterul pictural al unor scene, revolta multimii.

Text cu valoare de document pentru inceputul unei miscari literare/ a unui curent literar, prin care se afirma o noua conceptie literara.

PAGE 2