PARVOVIROZE

Parvovirozele sunt infecţii produse de virusuri încadrate în familiaParvoviridae, genul Parvovirus. În infecţiile cu parvovirusuri sunt larg răspânditela animale, având mai ales localizare enterică, capabile să interfereze cufecunditatea femelelor şi să determine mumifieri ale fetuşilor avort şi mortalitatefecunditatea femelelor şi să determine mumifieri ale fetuşilor, avort şi mortalitateneonatală.

Familia Subfamilia Genul Specia Entitatea determinată

Feline panleucopeniavirus

Panleucopeniapisicilor

Canine parvovirus Parvovirozacanină

Parvoviridae Parvovirinae ParvovirusPorcine parvovirus Parvoviroza suină

Mink enteritis virus Enterita virală

Alentin mink diseasevirus

Boala Alentină anurcilorvirus nurcilor

Goase parvovirus Boala Derzey

Bovine parvovirus Enterita la viţeiBovine parvovirus Enterita la viţei

Bolile determinate de parvovirusuri

ĂPARVOVIROZA SUINĂ

Parvoviroza suină este o boală infecţioasă manifestată prin tulburăride reproducţie exprimate prin avorturi, fatări de purcei morţi sau mumifiaţi şiinfertilitate.

Etiologie

Virusul parvovirozei porcine (PPV) (latin parvus = mic) are dimensiuni mici (19Virusul parvovirozei porcine (PPV) (latin parvus = mic) are dimensiuni mici (19-22 nm), conţine ADN, formă icosaedrică, simetrie cubică şi este încadrat în familiaParvoviridae, genul Parvovirus.

Toate tulpinile izolate de la porc conţin o hemaglutinină ce aglutinează globuleleroşii ale mai multor specii de animale.

Este unic din punct de vedere antigenicEste unic din punct de vedere antigenic.

Virusul este foarte rezistent la frig, căldură şi la variaţiile de pH.

Parvovirusul prezintă o afinitate deosebită pentru toate celulele în multiplicareactivă.

Cultivarea sa în vitro se realizează cel mai adesea pe culturi celulare tinere renaleCultivarea sa în vitro se realizează cel mai adesea pe culturi celulare tinere renalede porc sau pe celule testiculare de porc, cu producere de efect citopatogen şi apariţia deincluzii intranucleare.

Caractere epizootologiceI f ţi i t bi it ă d i ă li i i l f lInfecţia cu parvovirus este ubicvitară, dar se exprimă clinic numai la scroafele

gestante şi la fetuşi intrauterin.

Sursele de infecţie sunt reprezentate de porcii infectaţi. La animalele adulteţ p p ţinfectate virusul se găseşte în tubul digestiv, aparatul respirator şi genital, de unde esteeliminat odată cu secreţiile şi excreţiile respiratorii.

La animalele sănătoase purtătoare de parvovirus se pare că localizareaLa animalele sănătoase purtătoare de parvovirus se pare că localizareapreferată a virusului este tractususul genital. După avort, scroafele rămân purtătoare şieliminatoare de virus mai multe săptămâni.

Şobolanul poate fi purtător şi eliminator de parvovirus porcin, cu rol importantîn epizootologia bolii.

Transmiterea infecţiei se realizează prin contact direct sau prin intermediulTransmiterea infecţiei se realizează prin contact direct sau prin intermediuldejecţiilor contaminate, iar pătrunderea în organism a virusului se realizează pe calegenitală, cea mai importantă, dar şi pe cale oro-nazală.

Tabloul clinic

Infecţia evoluează subclinic la animalele adulte şi este urmată de o imunitateputernică Virusul are o afinitate deosebită pentru uterul gestant invadând produşii deputernică. Virusul are o afinitate deosebită pentru uterul gestant, invadând produşii deconcepţie.

Simptomele sunt în funcţie de momentul infecţiei.

D ă i f i d î i l 24 d il d i â dDacă infecţia se produce în primele 24 de zile de gestaţie, cândsusceptibilitatea este maximă, are loc moartea unora sau a tuturor embrionilor, rezorbţialor şi revenirea căldurilor.

Dacă infecţia se produce între a 23-a şi a 90-a zi de gestaţie, rezultatul este moartea şi avortul produşilor mumificaţi, maceraţi şi hemoragici.

Câ d i f ţi d î lti l ă d t ţi făt l l tCând infecţia se produce în ultima lună de gestaţie, fătarea are loc la termen sau cu 2-7 zile mai devreme, dar o parte din produşi sunt morţi, iar o altă parte sunt vii, normal dezvoltaţi sau subponderali, dar neviabili.

După avort pot să apară infecţii care determină scăderea fertilităţii.

Avortoni în parvoviroză

Diagnosticul

Confirmarea diagnosticului de parvoviroza se face numai prin:

- examen de laborator (virusologic şi serologic).

Izolarea virusului pe culturi celulare renale şi testiculare de origineporcină este foarte dificil de realizatporcină este foarte dificil de realizat.

Ca material patologic se folosesc:

- purceii născuţi morţi, mumificaţi sau

-purcei dintr-o fătare cu manifestări clinice.

Prezenţa virusului în materialul patologic se poate evidenţia şi prinfolosirea hemaglutinării, pentru purceii mumificaţi înainte de a 70-a zi, şiimunofluorescenţa.

Examenul serologic urmăreşte detectarea anticorpilor specifici prinExamenul serologic urmăreşte detectarea anticorpilor specifici prinutilizarea seroneutralizării şi inhibarea hemaglutinării.

Diferenţierea infecţiei cu parvovirus se impune faţă de alte entităţimorbide care determină tulburări de reproducţie (mumifieri şi mortinatalitate), cum sunt:

- boala lui Aujeszky, în care avortul îmbracă un aspect contagios, iar scroafele prezintăhipertemie anorexie şi abatere Concomitent se observă şi manifestări nervoase lahipertemie, anorexie şi abatere. Concomitent se observă şi manifestări nervoase lapurceii născuţi vii;

- pesta porcină clasică determină avorturi, mumifieri şi mortalitate neo-natală, dar şii di l ii i i î i ă d li i ăsemne nervoase şi diaree la purceii tineri, însoţită de mortalitate cu cianoză;

- sindromul SMEDI se manifestă prin mortinatalitate, mumificări, rezorbţii embrionare,dar nu se înregistrează avorturi;g ;

-infecţii bacteriene banale ale tractusului genital se manifestă în general prin scurgerivulvare semnalând o metrită sau o cistită.

În toate cazurile, confirmarea diagnosticului clinic implică recurgerea laexamenul de laborator.

ProfilaxiaProfilaxia

Prevenirea manifestărilor clinice se bazează pe respectarea măsurilorgenerale, cum sunt :g ,

- achiziţionarea de animale pentru completări de efective numai dinunităţile indemne;

- respectarea tehnologiei de creştere;

- aplicarea dezinfecţiilor profilactice;

- clarificarea etiologiei tulburărilor de reproducţie înregistrate

Specific, pentru imunizarea activă a scroafelor s-au folosit atâtvaccinuri inactivate, cât şi vaccinuri vii atenuate cu rezultate satisfăcătoare.

S f l t i l P ili ” ( i i ti t tSe foloseşte vaccinul „Porcilis parvo” (vaccin inactivat contraparvovirozei porcine –PPV).

Inocularea vaccinului se face înaintea montei, în doză de 2 ml,intramuscular profund şi are drept scop să evite infecţia transplacentară.

Imunitatea instalată după vaccinare are drept scop evitarea efectelornegative ale infecţiei şi nu de a suprima boala în crescătorienegative ale infecţiei şi nu de a suprima boala în crescătorie.

Combaterea

Urmăreşte micşorarea pierderilor ca urmare a complicaţiilor apărute ulterior,prin înlăturarea factorilor care au contribuit la apariţia şi evoluţia bolii.

Animalele cu infecţii suprapuse se tratează simptomatic folosind antibiotice şiAnimalele cu infecţii suprapuse se tratează simptomatic folosind antibiotice şichimioterapice.

ĂPANLEUCOPENIA FELINĂ

Panleucopenia, cunoscută şi sub denumirile de panleucopenia malignă,aleucocitoza, leucopenia infecţioasă a pisicilor, agranulomatoza spontană,gastroenterita infecţioasă a pisicilor, tifosul pisicilor este o boală infecţioasă şif t t i ă t i tă i i d d f b ă t ţi i if tă i dfoarte contagioasă, caracterizată prin sindrom de febră, prostraţie şi manifestări degastroenterită.

B l t ă â dită t t l b l i id ţă i bilă l tă î i lBoala este răspândită pe tot globul, cu o incidenţă variabilă, legată în specialde densitatea populaţiei feline. A fost semnalată şi în România (1933), sub formăepizootică, pricinuind moartea unui număr mare de pisici, mai ales în Bucureşti.

Importanţa bolii constă mai ales în procentul crescut de mortalitate.

EtiologieEtiologie

Agentul cauzal este virusul panleucopeniei feline (Feline panleucopenia virus ;FPLV), încadrat în familia Parvoviridae, genul Parvovirus.

Virusul conţine ADN, are formă icosaedrică, cu 32 capsomere şi dimensiunireduse (18-26 nm).

Este rezistent faţă de eter şi cloroform, ca şi în condiţiile mediului extern. Peobiectele contaminate cu secreţii sau excreţii de la animalele bolnave, rezistă 15-30 de zile.

S l i ă l i l l l d i i ă ă i dih d li ă îSe cultivă pe culturi celulare renale de pisică, nurcă şi dihor, dar nu se replică înculturi celulare de bovine, câine, maimuţă sau de origine umană şi nici pe ouă embrionatede găină.

Prin multiplicare determină producerea unui efect citopatic pregnant, manifestatîndeosebi prin formarea de celule gigante multinucleate şi incluzii intranucleare.

Caractere epizootologiceCaractere epizootologice

În condiţii naturale şi experimentale sunt receptive numai pisicile.

Sunt sensibile la infecţie şi felinele sălbatice din grădinile zoologice (tigru,panteră, leopard, linx, pisică sălbatică, etc.) la care boala poate evolua uneori sub formăde enzootii grave, fiind transmisă de pisicile domestice.

Receptivitatea este influenţată de factorul vârstă şi în mai mică măsură derasă. Sunt receptive la infecţie pisicile tinere în vârstă de 3-6 luni.

Sursele de infecţie sunt reprezentate de animalele bolnave.

În organismul pisicilor bolnave, virusul se găseşte în:

- sânge, în toate organele irigate,

- conţinutul intestinal,

- urină şi este eliminat în mediul extern prin toate secreţiile şi excreţiile.

Contaminarea se face atât pe:p

- cale directă, prin coabitarea pisicilor bolnave cu cele sănătoase, cât şi pe

cale indirectă prin intermediul apei alimentelor şi diferitelor obiecte- cale indirectă, prin intermediul apei, alimentelor şi diferitelor obiectecontaminate cu materii virulente şi cuştile care servesc la transportul pisicilor, prinintermediul personalului de îngrijire al animalelor bolnave, prin persoanele dinlocuinţele în care se găsesc pisici bolnave de panleucopenie, ca şi prin personalulsanitar-vetermar.

Calea principală de pătrundere a virusului în organism este cea digestivă,urmată de cea respiratorie şi mai puţin cea cutanată (prin insecte hematofage)urmată de cea respiratorie şi mai puţin cea cutanată (prin insecte hematofage).

Panleucopenia infecţioasă a pisicii este boala cea mai contagioasă careproduce cea mai mare mortalitate la această specie. Are putere mare de difuziune şievoluează sub formă de valuri epizootice care, în câteva săptămâni, decimează toatepisicile tinere dintr-o regiune.

Îmbolnăvirile pot apărea în orice sezon, dar cele mai grave epizootii au fostÎmbolnăvirile pot apărea în orice sezon, dar cele mai grave epizootii au fostobservate în lunile de vară (iulie, august, septembrie).

Patogeneză

Virusul pătruns în organism acţionează asupra organelor hematopoetice,V usu p u s o g s cţ o e sup o g e o e opoe ce,inhibând leucopoeza.

Î b ţ f t il l l i d ă ii d i ţi d t i ăÎn absenţa factorilor celulari de apărare, germenii de asociaţie determinăleziuni gastrointestinale variabile care complică şi agravează evoluţia bolii.

Flora de infecţie secundară este foarte variată (streptococi, salmonele,colibacili, hemofili, Bordetella bronchiseptica etc).

În general se admite că pe acest fond de inhibare a leucopoezei, intervenţiaactivă a florei intestinale s-ar face în cel puţin 90% din cazuri.

Tabloul clinicTabloul clinic

Perioada de incubaţie în infecţia experimentală este de 2-6 zile, iar în infecţianaturală de 4-6 zile, putându-se prelungi uneori până la 12 zile.

Boala evoluează în patru forme clinice: supraacută, acută, subacută şiatipică.

Forma supraacută, rar întâlnită, are o evoluţie rapidă şi foarte gravă.

- Animalele care în ajun erau aparent sănătoase sunt găsite dimineaţa moarte.

- Durata medie a bolii este de 10 ore.

- Când surprindem animalele încă în viaţă, acestea prezintă o stare de abatere profundă,p ţ , p p ,febră, adinamie, decubit sterno-abdominal şi capul sprijinit pe labele anterioare.

- Mortalitatea este foarte ridicată.

Forma acută este obişnuit întâlnită în condiţii naturale. Simptomele seinstalează brusc şi se traduc prin hipertermie accentuată (40,5-41°), însoţită de toatemanifestările sindromului de febră.

Apar tulburările digestive, exprimate la început prin regurgitaţii, vomituriţie( i i i f d i f i ) i i i d i l(vomituriţie = efort de vomitare fără a vomita), apoi vomitări, după care se instaleazăsemnele enteritei.

Refuzul apei şi cifoza pisicii

- eforturile de vomitare ca şi diareea persistentă slăbesc rapid animalul, îl deshidratează şiîl epuizează;

- animalul este slăbit, cu abdomenul supt, poziţie cifozată, horipilaţie, se deplasează greu,miaună frecvent, slab, stins şi manifestă polidipsie;

- la palparea zonei gastrice se constată o sensibilitate mărită;

- unele animale pot prezenta şi conjunctivită. După câteva zile de la apariţia semnelorclinice temperatura corporală scade brusc instalându-se hipotermia;clinice, temperatura corporală scade brusc, instalându se hipotermia;

- animalele apar slăbite, iar pielea îşi pierde elasticitatea. Durata obişnuită a bolii este de1-4 zile, rareori de 7-8 zile.;

- agonia este de scurtă durată, boala sfârşeşte prin moarte în 95% din cazuri;

- la unele animale (la 5-9% din cazuri) simptomele gastrointestinale coexistă cu( ) p gmanifestări nervoase (forma nervoasă);

- pareze sau paralizii ale unuia sau mai multor membre, prin fenomene de meningită saui f lită i i il tif t t ii i l ii i tmeningoencefalită şi crize epileptiforme, tetanii, mioclonii şi moarte.

Forma subacută se manifestă prin

- diaree persistentă sau alternări de constipaţie şi diaree.

Forma atipică sau avortată se exprimă printr-o simptomatologieasemănătoare, dar mai puţin gravă:

- hipertermie (40-41°C), însoţită de inapetenţă,

- indispoziţie trecătoare, regurgitaţii,

vomitări sau diaree- vomitări sau diaree.

Aceste tulburări durează 1-2 zile, după care animalele intră înconvalescenţă şi se vindecă.

Tabloul anatomopatologicTabloul anatomopatologic

Cadavrul este deshidratat şi mucoasele sunt anemice. În unele cazuri seobservă:

- conjunctivită, jetaj,

- ulcere linguale şi pneumonie;

- inflamaţia acută, difuză a ileonului şi a jejunului, care, la deschidereacavităţii abdominale, apar de culoare roşie-vişinie.

Aspect congestiv şi hemoragic a masei intestinale

Mucoasa intestinală prezintă inflamaţie catarală, hemoragică sau crupală şi ulcere mai ales la nivelul plăcilor Payerulcere mai ales la nivelul plăcilor Payer.

Limfonodurile mezenterice sunt tumefiate şi hiperemiate, splina mărită şi cu infarcte hemoragice.

Se pot constata congestii şi degenerescenţe hepatice şi renale.

Măduva osoasă este de culoare roşie-închisă şi semifluidă Animalele potMăduva osoasă este de culoare roşie-închisă şi semifluidă. Animalele potprezenta ulcere pe marginile şi în vârful limbii, amigdalită şi faringită.

Histopatologic se constată:

- enterită catarală, hemoragică sau crupală;

- o accentuată limfoplazie;o accentuată limfoplazie;

- incluziile intranucleare sunt prezente în epiteliul intestinal, mai puţin frecvent înelementele reticuloendoteliale din organele limfoide, ficat, suprarenale, pancreas.

Diagnosticul t fi li i l d l b tDiagnosticul pentru confirmare, se realizeaza prin examenul de laborator:

- virusologic (detectarea virusului în fecale prin testul ELISA, reacţia dehemaglutinare sau microscopie electronică şi izolarea acestuia pe culturi celulare);g p ş p );

- histopatologic (evidenţierea incluziilor intranucleare acidofile în diferiteorgane);

- serologic (evidenţierea anticorpilor specifici prin testele de seroneutralizare şiinhibare a hemaglutinării);

- examenul hematologic. In forma de leucopenie gravă, numărul elementeloralbe scade în jur de 1.500 /mm3, uneori până la 300 pe mm3.

Di i l dif i lDiagnosticul diferenţial

Se face faţă de:

-boala lui Aujeszky, forma abdominală, care sfârşeşte prin moarte rapidă, bioprobape iepure fiind concludentă;

-salmoneloza septicemică produsă pe diferite tipuri de salmonele poate să seasemene prin simptomele generale şi enterice cu panleucopenia. Pentru diferenţiereexamenul coprologic (coproculturi) este edificator;

-intoxicaţia de origine digestivă nu are aspect contagios, afectează pisicile de toatevârstele;

b li l î âl i i l ă f b il i lb ă il-botulismul se întâlneşte mai rar şi evoluează afebril, iar tulburările nervoase suntde tip paralitic.

Prognosticul din cauza rapidităţii şi gravităţii evoluţiei este totdeaunag p ţ ş g ţ ţgrav.

Profilaxiaf

Măsurile generale sunt greu de aplicat datorită caracterului epizootic al bolii şi a condiţiilor de creştere a pisicilor.

În imunoprofilaxia bolii se folosesc vaccinuri fie inactivate prin formol, fie preparate din virusuri vii, atenuate.

În România, se prepară produsul "Panleucovac-H" (vaccin heterolog,inactivat, contra panleucopeniei feline), constituit dintr-o suspensie de parvoviruscanin, clona CPV-N-88), cultivat pe culturi de celule, inactivată cu etilenaminăbinară, adsorbită pe hidroxid de aluminiu şi emulsionată în ulei mineral.

Se aplică începând de la vârsta de 6 săptămâni în doză de 1 ml subcutanatsau intramuscular, cu rapel la 3-4 săptămâni. Imunizările de întreţinere se fac anual.sau intramuscular, cu rapel la 3 4 săptămâni. Imunizările de întreţinere se fac anual.

Dintre produsele vii, atenuate, pentru imunizarea pisicilor se folosesc următoarelevaccinuri: Felocell, Felocell-C.V.R. şi vaccinul „Nobivac Tricat”.

Vaccinul "Felocell" (vaccin contra panleucopeniei la pisici şi contra infecţiilor cuparvovirus la câini), este constituit dintr-o suspensie de virus atenuat de palneucopeniefelină, tulpina SNOW-LEOPARD. Se utilizează pentru imunizarea pisicilor sănătoase contrapanleucopeniei infecţioase.

Vaccinul "Felocell-C.V.R." (vaccin asociat contra panleucopeniei, rinotraheitei şicalicivirozei la pisici) este constituit din suspensii virale (virus atenuat de panleucopeniecalicivirozei la pisici), este constituit din suspensii virale (virus atenuat de panleucopeniefelină, tulpina Snow Leopard, virus viu atenuat de rinotraheită felină, tulpina F.V.Rm şicalicivirusul atenuat al pisicilor). Se utilizează pentru imunizarea pisicilor sănătoase contrapanleucopeniei, rinotraheitei şi calicivirozei feline, pe cale intramusculară sau subcutanată înd ă d 1 l L i i il î â ă d 9 ă ă â i i l i l ă d d ă idoză de 1 ml. La pisicile în vârstă de peste 9 săptămâni, vaccinul se inoculează de două ori,la interval de 3-4 săptămâni. La cele mai mici de 9 săptămâni, se repetă inocularea la fiecare3-4 săptămâni până la vârsta de 12 săptămâni, apoi rapel anual.

Vaccinul „Nobivac Tricat” (vaccin contra rinotraheitei virale, calicivirozei şipanleucopeniei la pisici) este un vaccin viu, mixt, constituit din virusuri cultivate pe culturicelulare. Se inoculează intramuscular sau subcutanat, în doză de 1 ml (o doză), de la vârstad 9 ă tă â i l d ă 3 ă tă â ide 9 săptămâni, cu rapel după 3 săptămâni.

Combaterea

i l l b l i l i l fiAnimalele bolnave se izolează şi se tratează. Tratamentul poate fi specific,simptomatic şi igieno-dietetic. Seroneutralizarea specifică cu ser imun recoltat de la pisicitrecute prin boală, a dat rezultate neconcludente, ca şi serul specific (Serocat), administratsubcutanat în doză de 2 ml/kg/zi.subcutanat în doză de 2 ml/kg/zi.

Pentru a preîntâmpina instalarea complicaţiilor bacteriene secundare, se poateaplica un tratament antiinfecţios, cu antibiotice şi chimioterapice.

Tratamentul antiinfecţios se asociază cu tratamentul simptomatic şi igieno-dietetic.

Simptomatic se folosesc antidiareicele, rehidratantele, cardiotonicele şivitaminoterapie (vitamina A, B, C etc).

Tratamentul igieno dietetic constă în supunerea animalului la o dietă severăTratamentul igieno-dietetic constă în supunerea animalului la o dietă severă.Pisicile nu vor primi deloc apă, lapte, carne, ci numai ceaiuri (de mentă şi muşeţel) cu saufără lămâie şi lapte acidofil sau lactoferment.

De asemenea, este necesar ca pisicile bolnave să fie ţinute în locuri încălzite şiferite de curenţi.

PARVOVIROZA CANINĂPARVOVIROZA CANINĂ

Parvoviroza sau gastroenterita hemoragică cu parvovirus a carnasierelorg g peste o boală infecţioasă şi contagioasă caracterizată prin sindrom gastrointestinal şimortalitate ridicată.

Prima evidenţiere a parvovirusului canin a fost făcută de Binn(1970).

Boala, ca manifestare clinică a fost descrisă pentru prima dată înTexas, în 1977.

Î R â i i i ă f t l tă d M i iÎn România, parvoviroza canină a fost semnalată de Macarie şicol.,1979 şi studiată ulterior epizootologic clinic şi terapeutic Perianu şi col.,1994 ; Brudaşcă, 2002, etc.

Importanţa bolii este mare datorită contagiozităţii şi a procentuluicrescut de morbiditate şi mortalitate, înregistrat mai ales la tineret.

Etiologie

Agentul cauzal este parvovirusul canin (Canine parvovirus-2; CPV-2), genulParvovirus, familia Parvoviridae.

Particula virală conţine ADN, are o structură izomerică, fără înveliş pericapsidar,cu dimensiuni de 18-26 nanometri şi formă icosaedrică.Conţine hemaglutinine active faţă dehematiile a diferite specii de animale (porc, pisică şi maimuţă).

Se descriu două variante sau subtipuri, ale virusului CVP-2 denumite CPV-2a şiCPV-2b.

Ti l CPV 2 t î dit ti i i l l i i i f ţi f liTipul CPV-2 este înrudit antigenic cu virusul panleucopeniei infecţioase feline(FPV-Feline Parvovirus) şi cu virusul enteritei vizonului (MEV-Mink Enteritis Virus).

Rezistenţa virusului în mediu extern este mare, mai ales când este înglobat înţ , gfecale, în care îşi păstrează infectivitatea mai mulţi ani. Este extrem de rezistent la pH şi laschimbarea temperaturii, supravieţuind 15 minute la 80°C, o oră la 60°C, 24 ore la 56°C, 2săptămâni la 37°C şi peste 6 luni la 4°C.

Substanţele dezinfectante în concentraţii uzuale îl distrug cu uşurinţăSubstanţele dezinfectante în concentraţii uzuale, îl distrug cu uşurinţă.

Caractere epizootologice

La infecţia cu parvovirus sunt receptive canidele de toate vârstele. Cele maisensibile sunt animalele tinere în vârstă de 6 săptămâni până la 6 luni.

După vârsta de 4-6 luni, odată cu dobândirea imunităţii active prin vaccinare,sau a infecţiilor subclinice, boala este mai rar întâlnită.

Sursa principală de infecţie este animalul bolnav care elimină virusul prinSursa principală de infecţie este animalul bolnav care elimină virusul prinmateriile fecale şi prin vomismente, timp de până la 3 săptămâni după infectare.

Pătrunderea virusului în organism se realizează în principal:

-pe cale bucală şi mai puţin pe cale nazală;

-infecţia se poate realiza şi intrauterin în a 2-a jumătate a perioadei de gestaţie deoareceinfecţia se poate realiza şi intrauterin, în a 2 a jumătate a perioadei de gestaţie, deoareceparvovirusul are capacitatea de a străbate bariera placentară.

Parvoviroza canină are un caracter enzootic.

Patogeneză

Infecţiile cu parvovirus la canine au un debut care se poate manifesta diferit,miocardic sau enteric. Explicaţia lor se bazează pe două premise :

a. În vederea replicării lor, parvovirusurile necesită ţesuturi cu o activitatemitotică ridicată.

b. Ratele mitotice ale diferitelor ţesuturi depind de vârstă şi se modifică odată cudezvoltarea somatică. În perioada prenatală şi până la vârsta de circa 4 săptămâni, înmiocard există o activitate mitotică ridicată care se încheie şi este înlocuită de activitateamitotică crescută a celulelor epiteliale intestinalemitotică crescută a celulelor epiteliale intestinale.

Ca urmare, la tineretul canin (căţelandri) se instalează forma enterică ainfecţiilor cu parvovirus canin.

În primele zile de la contaminare se produce replicarea virusului înÎn primele zile de la contaminare se produce replicarea virusului înţesuturile limfoide buco-faringiene, după care între zilele a 3-a şi a 5-a urmeazădifuzarea virusului pe cale sanguină (viremie) → se localizează în intestin, iar dina 4-a până în a 10-a zi poate fi descoperit în fecale.

Când replicarea virusului are loc în ţesutul limfatic şi măduva osoasă aanimalelor tinere se produce atrofia timusului şi leucopenia.

Afectarea enterocitului nu permite reînoirea celulelor epiteliului intestinal,vilozităţile dispar, absorbţia nu se mai realizează şi se instalează diareea.

P l i fl t ii l l t li i i t ţi ilProcesele inflamatorii locale se pot complica prin intervenţia germenilorde infecţie secundară, agravându-se.

Tabloul clinic

Simptomele apar după o perioadă de incubaţie de 7-14 zile.

Clinic parvoviroză canină evolueazăClinic, parvoviroză canină evoluează

-supraacut,

i-acut şi

-subacut-cronic.

Sub raport morfoclinic, se disting două forme mai importante:

-enterită şi

-miocardita.

Forma enterică sau gastroenterita hemoragică este principala formă deForma enterică sau gastroenterita hemoragică este principala formă demanifestare.

Boala debutează prin vărsături cu conţinut alimentar, iar în cazurile gravesunt bili-hematice însoţite de inapetenţă şi stări depresive.

După 12-24 de ore apare diareea cu materii fecale la început semigleroase,apoi gleroase, apoase, de consistenţa unui terci foarte subţire şi cu miros caracteristicapoi gleroase, apoase, de consistenţa unui terci foarte subţire şi cu miros caracteristicfetid, înţepător, eventual dulceag. Ulterior fecalele devin mucosanguinolente, apoisanguinolente.

A i il h i i i î t l t ită il d iAsimilarea hranei şi a apei se întrerupe complet, vomitările devinincoercibile şi nu pot fi oprite. Animalul manifestă polidipsie.

Temperatura rectală poate oscila. La circa jumătate din cazuri,p p j ,temperatura corporală se află între limitele normale sau se ridică numai până la39°C.

Adesea, odată cu infecţiile parvovirale se instalează şi leucopenia (300-3000/mm3) care apare numai în primele 3 5 zile de boalămm3), care apare numai în primele 3-5 zile de boală.

Relativ repede după eventualul debut al leucopeniei, începând cu a 3-a zi deboală, se tinde spre normalizarea valorii leucocitare, care este de 6.000- 12.000/mm3.

Aspect clinic – forma enterică

F i di ă i ă f t ă l i ăţ ii î i lForma miocardică, mai rară, afectează aproape exclusiv căţeii în primelesăptămâni de viaţă, în vârstă de 4-8 săptămâni, care mor după o dezvoltare somaticăaparent normală.

Unii mor în câteva minute după un colaps neaşteptat cu simptomedispneice.

La căţeii în vârstă de peste 8 săptămâni se constată:La căţeii în vârstă de peste 8 săptămâni se constată:

- dispnee,

- apatie, slăbiciune,

- tahicardie însoţită de aritmie,

- pulsul slab, extrasistole ventriculare, fibrilaţii ventriculare,

- paloarea sau cianozarea mucoaselor vizibile şi extremităţile reci.

Tabloul anatomopatologic

La examenul necropsic se constată:

- deshidratarea accentuată cu enoftalmie şi paliditatea mucoaselor;deshidratarea accentuată cu enoftalmie şi paliditatea mucoaselor;

- unele anse intestinale sunt puternic congestionate, contrastând cu restul tubului digestiv care este palid;

- la deschiderea intestinului se constată absenţa conţinutului, mucoasa are culoare galben-verzuie, plăcile Payer sunt necrozate şi hemoragice. Uneori mucoasa intestinală este hemoragică şi acoperită cu fibrină. Stomacul prezintă gastrită hemoragică difuză;g ş p p g g ;

- limfonodurii mezenterici sunt măriţi, mustoşi sau hemoragici pe secţiune. Frecvent se întâlneşte splenită hiperplastică şi hemoragii splenice;

-în cazul formei miocardice se constată edem pulmonar.

- cordul este dilatat, mai ales în partea dreaptă. Întregul miocard este palid cu aspect p p g p pzebrat cu dungi alburii sau marmorat cu pete de culoarea argilei.

Paliditatea cordului Aspectul hemoragic al masei

gastrointestinale

Histopatologic:Histopatologic:

- mucoasa intestinală este necrozată, vilozităţile sunt scurte, cu structurapuţin evidentă;p ţ ;

- în celulele epiteliului intestinal se pot identifica incluzii intranucleareacidofile;

- în miocard se observă microfocare de necroză, iar la căţeii de 4-6 săptămâni miocardită limfohistiocitară;

- infiltraţii limfogliale difuze sau nodulare în substanţa albă de la baza emisferelor şi a cerebelului.

DiagnosticulDiagnosticul

Parvoviroza se confirmă prin identificarea parvovirusului canin în fecaleşi material necropsic (intestin subţire) prin:

- imunoelectromicroscopie, respectiv prin

- reacţii de aglutinare (reacţia de hemaglutinare şi inhibarea hemaglutinării)reacţii de aglutinare (reacţia de hemaglutinare şi inhibarea hemaglutinării)a eritrocitelor de purcel.

În România, pentru diagnosticul serologic se foloseşte setul" ""enteroparvotest" .

Pentru izolarea virusului se pot folosi următoarele culturi de celule:

- celule renale primare şi secundare de câine şi pisică,

- celule pulmonare de pisică şi nurcă şi

-celulele fetale ale splinei bovinelor.

Diagnosticul diferenţialg ţ

Se impune faţă de mai multe boli infecţioase întâlnite la această specie:

b l l i C é f i t ti lă d b t ă t l l i i tă i lt-boala lui Carré, forma intestinală, debutează cu un catar oculo-nazal şi există şi altemanifestări, mai ales respiratorii;

-enterita cu coronavirusuri este în general mai puţin gravă, fecalele sunt mai puţinhemoragice şi lipseşte leucopenia;

- leptospiroza, în forma ictero-hemoragică, este greu de diferenţiat în primele faze. Seau în vedere hipotermia icterul şi prezenţa în urină a lepstopirelor în faze maiau în vedere hipotermia, icterul şi prezenţa în urină a lepstopirelor în faze maiavansate;

-gastroenterita alimentară este sporadică, apiretică, cu evoluţie, de regulă, benignă;

-piroplasmoza se pretează la confuzii mai ales în formele atipice, lipsite dehemoglobinurie, anemie şi hipertermie.

Examenul frotiurilor sanguine, cu punerea în evidenţă a agentului etiologiceste semnificativ.

Prognosticul este întotdeauna rezervat în primele 2 zile şi poate devenig p ş pprogresiv favorabil începând din a 3-a - a 4-a zi, în condiţiile în care rehidratarea afost corectă şi cât mai precoce.

În cazul infecţiei mixte de parvoviroză cu coronavirus, semnele clinice suntţ p ,mult mai severe şi prognosticul rezervat.

Profilaxia

Preventiv se iau măsuri antiepizootice generale, având în vedere că,virusul se elimină prin fecale urină şi salivă şi de asemenea de rezistenţa relativ marevirusul se elimină prin fecale, urină şi salivă şi de asemenea de rezistenţa relativ marea lui, ce impune utilizarea unor dezinfectante ca formol 2%, sodă caustică 2% sauhipoclorit de sodiu.

Imunoprofilaxia

În România, ca vaccinuri monovalentente utilizate:

- "Parvoromvac" (vaccin viu, liofilizat, contra parvovirozei canine)constituit dintr-o suspensie liofilizată de parvovirs canin, clona CPV-N-88,multiplicat pe culturi celulare. Vaccinul se inoculează subcutanat saui l î â d â d 45 il L 14 21 il d l iintramuscular, începând cu vârsta de 45 zile. La 14-21 zile de la primavaccinare se efectuează rapelul. Anual se fac vaccinări de întreţinere aimunităţii.

- Vaccinul „Nobivac parvo-C”(vaccin contra parvovirozei la câini)preparat dintr-o tulpină atenuată (CPV 154) de origine canină, cultivată pe liniecelulară tisulară. Se inoculează în doză de 1 ml (o doză), de la vârsta de 4-6ă tă â i l b t tăsăptămâni, pe cale subcutanată.

- Vaccinul „Parvocine” conţine o tulpină de parvovirus canininactivat, se administrează pe cale subcutanată în doză de 1 ml, cu rapel dupăp p p2-4 săptămâni.

Dintre vaccinurile mixte, se folosesc:

- „Parvocan”, obţinut prin cultivarea a două tulpini de parvovirus canin (tulpinaIP99 şi tulpina Bb), pe culturi celulare. Se foloseşte începând începând cu vârsta de 45 dezile, cu excepţia femelelor gestante, în doză de 1 ml, pe cale subcutanată sauintramuscularăintramusculară.

- Vaccinul "Trivalent-DHP" (vaccin viu, liofilizat, contra bolii lui Carre,hepatitei contagioase canine şi parvovirozei canine) este constituit dintr-un amestecliofilizat din suspensii de virus Carré, tulpina CDV/WHO-34, de virus adeno canin serotip2, tulpina CAV-2 şi de virus parvo canin, clona CPV-N-88. Se foloseşte în prevenirea şicombaterea bolii lui Carreé hepatitei contagioase şi parvovirozei canine pe calecombaterea bolii lui Carreé, hepatitei contagioase şi parvovirozei canine, pe calesubcutanată sau intramusculară, începând cu vârsta de 2 luni.

- Vaccinul "Tetravalent-LDHP" (vaccin viu, liofilizat, contra bolii Carré,d i l i i i l i i l i i) i iadenovirozelor canine şi parvovirozelor canine şi contra leptospirozei), este constituit

dintr-o suspensie a celor trei virusuri de la vaccinul Trivalent-CHP şi diluant reprezentatde vaccinul antileptospiric.Se foloseşte începând cu vârsta de 2 luni.

- "Enduracell C.P.V.“, vaccin viu atenuat homolog contra parvovirozei canine(suspensie de virus viu, atenuat, tulpina N1-35-D).

CombatereaCombaterea

În focar, animalele bolnave se izolează şi se tratează.

Tratamentul va urmări următoarele obiective:

- combaterea deshidratării,

- calmarea mucoasei gastro-intestinale şi stimularea cicatrizării ei,

- oprirea diareei şi a vomismentelor şi oprirea hemoragiilor gastro-intestinale,

- prevenirea complicaţiilor cardiace,

- asigurarea unei convalescenţe în care organismul să aibă elementele unei refacerig ţ gtotale.

După izolarea şi tratarea animalelor bolnave, se execută dezinfecţia curentă.

Animalele sănătoase din efectiv se vaccinează de necesitate sau se revaccinează.

BOALA LUI DERZSY

Boala lui Derzsy sau boala virală a bobocilor de gâscă, este o entitatey g ,infecto-contagioasă de natură virală specifică bobocilor de gâscă, caracterizată printulburări generale, procese degenerative în ficat şi alte organe şi exsudate sero-gelatinoase în cavităţile naturale.

Boala a fost semnalată pentru prima oară în Anglia de Mc Fadyean (1902) şiBoala a fost semnalată pentru prima oară în Anglia de Mc Fadyean (1902) şistudiată în Germania de Riemer (1904), care izolează, cultivă şi descrie agentul etiologicpe care îl denumeşte "Bacillus septicemiae anserum exsudativae“.

Simptomele clinice şi leziunile constatate la primele evoluţii ale bolii în diferiteţări, nu au fost identice, fapt pentru care această boală a primit diverse denumiri : -"influenţa gâştelor" în Ungaria,

- "hepatita virală a gâştelor" în Germania,hepatita virală a gâştelor în Germania,- "pesta gâştelor" în Olanda,- "hepatonefrita ascitică" în Franţa.

M i tâ i f t ă d i d "b l l i D " d D iMai târziu a fost propusă denumirea de "boala lui Derzsy", deoarece, Derzsy şicol.(1966), au demonstrat primii că boala este produsă de un virus şi au reprodus ulteriorexperimental simptomele clinice.

În românia, prima semnalare, cu izolarea şi identificarea virusului, a fost făcutăde Zarzără M. (1980).

Boala lui Derzsy prezintă importanţă deoarece în efectivele contaminate poateBoala lui Derzsy prezintă importanţă, deoarece în efectivele contaminate poateantrena pierderi de 60-80% la boboci.

Etiologie

Boala este produsă de un parvovirus specific (Goose parvovirus) încadratBoala este produsă de un parvovirus specific (Goose parvovirus), încadrattaxonomic în genul Parvovirus, familia Parvoviridae.

Virusul este cultivabil pe embrion de gâscă şi adaptabil pe culturi de fibroblaste deembrion de gâscă, pe care produce efect citopatic şi incluziuni nucleare de tip Cowdry-A(Derzsy, 1970).

În imagini electronomicroscopice virionii au diametrul de 20-22 nm formăÎn imagini electronomicroscopice, virionii au diametrul de 20 22 nm, formăicosaedrică şi sunt lipsiţi de anvelopă.

Virusul este rezistent la eter şicloroform şi destul de stabil faţă decăldură şi pH-ul acid.ş p

Caractere epizootologice

În condiţii naturale sunt receptive numai gâştele, indiferent de vârstă, darexprimări clinice se întâlnesc numai la boboci, de la ecloziune până la vârsta de 30 dezile. Bobocii de rasă comună sunt mai puţin sensibili.p ţ

Sursele de infecţie sunt reprezentate de gâştele adulte purtătoare şieliminatoare, care transmit virusul prin ou (transmitere verticală) şi de bobocii bolnavicare elimină virusul prin fecale contaminând furajele apa şi utilajele (transmiterecare elimină virusul prin fecale, contaminând furajele, apa şi utilajele (transmitereorizontală).

Starea de purtător şi eliminator poate dura chiar peste un an.

La prima apariţie într-un efectiv, boala are un caracter exploziv,morbiditatea şi mortalitatea având valori de 50-100%.

În focarele vechi, morbiditatea este limitată de imunitatea transmisăbobocilor de la adulte, prin anticorpii vitelini.

Tabloul clinic

Perioada de incubaţie este de 8-12 zile, uneori mai scurtă. Clinic, boalaevoluează acut, subacut şi cronic.

Forma acută, afectează bobocii în vârstă de 8-15 zile, are debut brusc şi semanifestă prin:

lb ă i l l ă- tulburări generale, somnolenţă,- stare de prostraţie şi incoordonări în mers,- bobocii preferând poziţia culcată. Moartea survine după 3-5 zile.

Forma subacută, afectează bobocii în vârstă, de 15-30 zile. Aceştiaprezintă:

- horiplumaţie, inapetenţă, poziţie ghemuită şi se izolează de cârd;

- se observă diaree şi coriză;

- bobocii slăbesc, îşi pierd puful şi adoptă o poziţie "de pinguin“;p p p p ţ p g

- moartea survine în 20% din cazuri, în stare de caşexie.

Forma cronică este cea mai frecventă şi se manifestă:Forma cronică, este cea mai frecventă şi se manifestă:

- printr-o întârziere în creştere şi rea formare a penajului;

- gâştele adulte fac infecţii oculte, asimptomatice, dar sunt purtătoare şieliminatoare de virus.

Slăbirea accentuatăSlăbirea accentuată

Tabloul anatomopatologic

La examenul necropsic, se constată:

- congestia organelor şi ţesuturilor,g g ţ

- edemul şi degenerarea cu aspect striat a muşchilor scheletici;

cordul este dilatat în totalitate sau sub formă de insule şi cu dilataţie- cordul este dilatat în totalitate sau sub formă de insule şi cu dilataţiemiocardică,

- hepatonefro-ascită - ficatul este mărit în volum, friabil şi de culoaremodificată, zone brune-roşietice pe un fond gălbui sau galben-cenuşiu, cu depozite defibrină pe suprafaţă;

- intestin se observă inflamaţie catarală care devine fibrino-hemoragică sauintestin se observă inflamaţie catarală, care devine fibrino hemoragică saudifteriodă;

- în cavitatea toracoabdominală se constată prezenţa unui lichid seros, abundent,d l lb ide culoare gălbuie.

I fl ţi fib i h i ă i t ti l iInflamaţia fibrino hemoragică a intestinului

Histopatologic se constată:

- degenerescenta şi necrobioza fibrelor miocardice;

- musculatura scheletică prezintă imagini de degenerescenţă hialinăZenker;

- în ficat se constată dilatarea capilarelor sinusoide, proliferarea celulelorKupffer şi degenerescenţa hepatocitelor;

- prezenţa incluziilor intranucleare de tip Cowdry A în hepatocite, celuleleKupffer, celulele endotelelor şi în fibrinele miocardice.

Diagnosticul se precizează prin coroborareaDiagnosticul se precizează prin coroborarea

- datelor epizootologice (contagiozitatea ridicată, afectarea numai abobocilor de gâscă),

- clinice (evoluţia acută mortală) şi

- a leziunilor degenerative şi exsudative (ficat rinichi şi peritoneu)a leziunilor degenerative şi exsudative (ficat, rinichi şi peritoneu).

Confirmarea se face prin:

î id ă i l iil- punerea în evidenţă a incluziilor,

- prin izolarea virusului pe embrioni de gâscă şi identificarea lui lamicroscopul electronic, prin - testele de imunofluorescenţă,p , p f ţ ,

- imunoperoxidază,

ţi î l ţ a li i- reacţia în lanţ a polimerazei,

-ELISA (captură de antigen),

Diagnosticul diferenţialg f ţ

Se impune faţă de infecţia cu

i l d t i i-virusul pseudopestei şi

- hepatita virală a bobocilor de raţă,

-paratifoză şi

-ornitoză.

Prognosticul este grav.

ProfilaxiaProfilaxia

Pentru prevenirea contaminării efectivelor "libere", se impun, respectareaurmătoarelor măsuri:

-evitarea oricărui fel de contact cu efective contaminate ;

-evitarea stresurilor de orice natură şi îndeosebi variaţiile de temperatură şievitarea stresurilor de orice natură şi îndeosebi variaţiile de temperatură şimanipulările excesive;

-respectarea tehnologiilor de creştere, în special densitatea;

-respectarea şi asigurarea microclimatului optim;

- evitarea introducerii la incubat a ouălor provenite de la loturi contaminate.p

În focare, ca şi în zonele contaminate, se poate asigura protecţia bobocilor, ş , p g p ţcu anticorpi maternali, prin imunizarea gâştelor cu tulpini atenuate prin pasajerepetate pe culturi de celule.

În România pentru imunizarea gâştelor înaintea perioadei de intrare înÎn România, pentru imunizarea gâştelor, înaintea perioadei de intrare înouat se foloseşte vaccinul "Deromvac" (vaccin inactivat, uleios, contra bolii luiDerzsy). Vaccinul este o suspensie de virus a bolii lui Derzsy, tulpina BG-M1,reprezentată de lichid alantoamniotic de la embrionii de gâscă infectaţi, inactivatăcu formol şi încorporată în emulsie uleioasă.

Se foloseşte în doză de 1 ml, pe cale subcutanată sau intramusculară, lagâştele adulte de două ori la interval de 3 săptămâni înaintea declanşării sezonuluigâştele adulte, de două ori la interval de 3 săptămâni înaintea declanşării sezonuluide ouat.

Combaterea

În focar se instituie carantina de gradul III şi se aplică următoarele măsuri :

-izolarea funcţională a halelor şi a fermei contaminate;

-bobocii din halele contaminate se vor lichida;

-se distrug ouăle aflate în staţiile de incubaţie şi se procedează la dezinfecţia riguroasă;

- se dezinfectează ferma, iar aşternutul din halele depopulate se distruge prin ardere.

Bobocii sănătoşi se pot supune serumizării de necesitate folosind serulBobocii sănătoşi se pot supune serumizării de necesitate folosind serulhiperimun sau serul de convalescent, în doză de 2 ml pe cale subcutanată.

Stingerea bolii şi măsurile se ridică în fermele sau halele asanate prind l l d il d l d l i f d i f i i fi l i iil ddepopulare, la 30 de zile de la depopulare şi efectuarea dezinfecţiei finale, iar în staţiile deincubaţie după distrugerea bobocilor de o zi şi a ouălor contaminate şi după efectuareadezinfecţiei.