Recenzie

"Partidele politice din Europa"

Autor: Daniel Louis Seiler

Daniel Seiller, "Partidele politice din Europa "

Realitatea socială, economică și politică a Europei ce are un caracter de multiplicitate și imposibilitatea ignorării faptului că viața politică democratică nu poate fi concepută excluzând partidele politice determină nevoia observatorului de a se informa. Lucrarea lui Seiler încearcă să vină în ajutorul cetățenilor și să stabilească în prima parte a acestei cărți o tipologie a partidelor politice clasificate pe familii, ce acoperă întreaga Europă Occidentală.Conținutul celei de-a doua părți a lucrării propune cercetarea în profunzime a modului în care țările Europei Centrale își construiesc democrații liberale.

O abordare a originii partidelor politice ne permite să distingem mai multe tipuri ale acestora.

Originea partidelor politice este în strânsă legătură cu dezvoltarea vieții parlamentare, pune accentul pe studierea lor organizatorică.

O altă abordare plasează conceptul de criză la originea partidelor, faptele si evenimentele capătă o importanță prea mare.

Dezvoltarea explică apariția partidelor prin conceptul răspândirii largi a modernizării.

O abordare funcțională examinează funcția societară asumată de partidele politice.

Pentru  Stein Rokkan, evoluția politică a Europei a fost afectată de 3 revoluții successive: revoluția națională, revoluția industrială și revoluția internațională.

Revoluția națională generează pe axa funcțională clivajul Biserică-Stat, iar pe axa teritorial-culturală, clivajul centru-periferie.

Revoluția  industrială pe axa funcțională, capitaliști-muncitori, iar pe de altă parte, pe axa teritorial-culturală, clivajul sector primar-sector secundar.

Revoluția internațională, aceasta nu afectează decât latura muncitorească a clivajului dintre capitaliști și muncitori.

Potrivit lui S. Rokkan, aceste clivaje dau naștere partidelor politice.

Clivajul Biserică- Stat este rezultatul revoluției naționale, ii opune pe clericali anticlericalilor. Clericalii sunt deținătorii influenței politice și sociale a Bisericii de Stat, a secularizării vieții sociale.

În acest tip de clivaj doar două familii politice își găsesc originea specifică. Pentru clericali, democrația creștină este moștenitoarea luptelor politico-religioase din trecut. Pentru anticlericali, găsim o familie de partide care poate fi numită laică sau radicală căci Partidul Republican radical și radical-socialist constituiau, la începutul secolului, cea mai mare mândrie a lor.Clivajul Biserica-Stat nu trebuie confundat cu un război religios.

Clivajul Centru-Periferie are o origine culturală și rezultă chiar din revoluția națională, îi pune în opoziție pe centraliștii fie unitariști, fie naționaliști cu regionaliștii, autonomiștii sau federaliștii. Din acest clivaj provin partidele care susțin Statul și pe care le vom numi de centru și partidele etnonaționaliste și regionaliste.

Clivajul Sector Primar-Sector Secundar și Terțiar. Având origine socio- economică și rezultând din revoluția industrială acest clivaj pune în opoziție interesele orășenilor, comercianților și industriașilor cu cele ale țăranilor. Acest clivaj cuprinde o singură familie. Doar apărarea intereselor economice ale populației rurale va forma o familie politică specifică: cea a partidelor agrariene.

Clivajul Proprietari- Muncitori, fiind de origine socio-economică, rezultând din revoluția industrială acest clivaj pune în opoziție interesele proprietarilor mijloacelor de producție și de schimb cu cele ale muncitorilor și ale altor proletari.

 Pe latura "proprietari" întâlnim partidele care fac recunoscută voința politică a mediilor de afaceri, industriale, financiare sau comerciale și pe care le numim "dreapta clasică".Le vom numi Partide patrimoniale, având în vedere că trăsăturile lor dominante comune sunt apărarea economiei de piață și a ortodoxiei liberale.

Pe latura "muncitori " găsim partidele care fac cunoscută voința politică a celor ce muncesc și în special a mișcării sindicale și cooperatiste. Acestea sunt numite de "stânga" sau "socialiste". Se pot califica drept "partide muncitorești", numitorul lor comun îl constituie clasa muncitoare organizată.

Clivajele apărute din Revoluția Internațională își au originea în afara țărilor Europei Centrale, a determinat apariția clivajului reformiști-comuniști.

Repartizarea geografică precum și realinierile care survin în sistemele de partide duc la câteva reflecții. După război s-a putut constata declinul democrației creștine. Fie vis-a-vis, fie alături de Europa tripolară, se întinde Europa cu ieșire la Atlantic- Marea Britanie și Danemarca.  Se mai poate încă repara traseul care se estompează încetul cu încetul al unei Europe a țăranilor liberi și mândri. Clivajul centru-periferie afectează periferiile: Irlanda, Islanda, Malta și Corsica.

După 1970 rămâne problema noilor clivaje care se pune datorită turbulențelor care afectează sistemele de partide din Europa.