PARTCULARITATI DE CONSTRUCTIE A UNUI PERSONAJ- OTILIA

George Calinescu este o personalitate culturala romaneasca de tip enciclopedic. El isi desfasoara activitatea la sfarsitul perioadei interbelice si inceputul celei contemporane, fiind deopotriva critic si istoric literar, biograf, monografist, eseist, romancier, poet, dramaturg. Opera sa de capatai ramane insa "Istoria literaturii romane de la origini pana in prezent", o lucrare ampla, de referinta a culturii romanesti.Romanul "Enigma Otiliei" al lui George Calinescu a aparut in anul 1938 si creioneaza o adevara fresca a societatii romanesti de la inceputul secolului al XX-lea atat prin faptele relatate, cat si prin persoanjele care participa la actiune. Fara a fi personaj principal, Otilia este personajul eponim, o personalitate in formare, fiind portretizata prin modalitati specifice unui roman realist.Personajul are legatura directa atat cu tema, cat si cu titlul romanului. Tematic, romanul vizeaza viata burgheziei bucurestene, relatiile de familie, dezumanizarea sub imepriul banului, pornind de la motivul mostenirii si al paternitatii. Otilia apartine acestei societati si unui anumit mediu familial, facand insa o nota aparte prin insusirile sale deosebite si intra in relatie cu toate celelalte personaje, unele dintre acestea erijandu-se in parinti ai orfanei, interesati doar de averea ei. La acestea se adauga si tema iubirii, prezentata, de asemenea, in roman, care se refera, in esenta, la relatia dintre Felix si Otilia. De fapt, si titlul initial al romanului, "Parintii Otiliei", pune in evidenta ideea paternitatii, iar titlul definitiv "Enigma Otiliei" reliefeaza caracterul enigmatic al eroinei, misterul ce se desprinde din comportamentul ei, din atitudinea adoptata fata de cei din jurul sau.Multe dintre trasaturile caracteristice ale Otiliei se desprind si din actiunea si conflictele romanului, precum si din numeroasele procedee de caracterizare. Astfel, din relatarea intamplarilor aflam ca aceasta este fiica vitrega a batranului Costache Giurgiuveanu, caci ea ete fiica celei de-a doua sotii a acestuia. Dupa moartea mamei fetitei, el ii mosteneste toat averea si isi asuma obligatia de a o creste pe Otilia. Fire sensibila, ea este studenta la Conservator si locuieste in casa tatalui vitreg, unde intra in relatie cu membrii clanului Tulea, cu Stanica Ratiu, cu Pascalopol si apoi cu Felix. Este mereu grijulie si atenta cu mos Costache, calatoreste cu Felix la mosia lui Pascalopol si cu acesta din urma la Paris, indura asaltul clanului Tulea si al lui Stanica Ratiu, incercand astfel sa-si clarifice pozitia fata de fiecare dintre acestia.Otilia este o personalitate contradictorie, in formare, si desi face parte dintr-un roman realist balzacian, este un personaj atipic, pentru ca este inconjurata de o aura de mister, comportandu-se diferit intr-o imprejurare sau alta ori de la un personaj la altul.Conflictele prezente in roman joaca si ele un rol important in construirea personajului si in evidentierea insusirilor lui. Este vorba, in primul rand, de conflictele succesorale privind averea lui Costache Giurgiuveanu si interesul lui Stanica Ratiu pentru banii batranului, ceea ce destrama si clanul Tulea. La acestea se adauga conflictul erotic privind rivalitatea dintre Felix si Pascalopol pentru a obtine dragostea Otiliei. In cadrul acestor conflicte, eroina isi dezvaluie o serie de trasaturi de caracter. Pe mos Costache il iubeste si ii accepta zgarcenia si ciudateniile, pe Aglae si pe Stanica ii dispretuieste, fata de Pascalopol este expansiva si capricioasa, iar pe Felix il considera prea tanar pentru a-i intelege capriciile.Otilia nu are, propriu-zis, o trasatura principala, elementul definitoriu al ei fiind misterul feminin, cu alte cuvinte, feminitatea imprevizibila. Otilia ramane o fiinta enigmatica atat pentru Felix, cat si pentru Pascalopol. Dar enigma ei consta, pentru Felix, in faptul ca il respinge dandu-i, in acelasi timp, dovezi de afectiune si este "explicabila" prin aceea ca Felix este pus pentru prima oara fata in fata cu absurditatea sufletului unei fete. Prin indecizia ei, prin sentimentele si atitudinile ei contradictorii, il tulbura nu numai pe Felix, ci si pe Pascalopol, care o considera capricioasa, atrasa de lux si avand nevoie de protectie, si de aceea ii satisface cu generozitate toate capriciile. Desi, ca personaj, Otilia se intregeste pe parcursul intregului roman, pot fi mentionate doua episoade semnificative ce pun in evidenta complexitatea sufletului ei si caracterul enigmatic al comportamentului. Unul dintre aceste momente este cel al intalnirii cu Felix in parc, dupa ce, dezamagit ca nu-i raspunsese la scrisore, acesta fuge de acasa. Cel de-al doilea episod este cel al ultimei intalniri a lui Felix cu Otilia, inaintea plecarii ei din tara impreuna cu Pascalopol. Atunci Felix afla ca Otilia vede iubirea ca o daruire totala si crede ca pentru o fata reusita in viata nu este o chestiune de studiu si de energie, ci fericirea consta in farmecele pe care femeia le poate imprastia in jurul ei. Asa se explica faptul ca ea il paraseste pe Felix din dorinta de a nu fi o piedica in calea realizarii lui profesionale.Totodata, se observa ca otilia este caracterizata indirect si prin incadrarea ei intr-un anumit mediu si prin acumularea unor detalii semnificative pentru personalitatea eroinei. Atat in mediul social, cat si in cel familial, Otilia atrage ca un magnet privirile si interesul celorlalti, lumea intregului roman gravitand in jurul ei. Comportarea eroinei, tinuta si interiorul camerei ei sunt tot atatea detalii care pun in evidenta trasaturile sale de caracter, totul degajand exsuberanta si dorinta de libertate.Alte trasaturi ale Otiliei sunt puse in lumina prin caracterizarea directa, primul ei portret fizic fiind realizat de catre Felix chiar in momentul in care patrunde in casa lui costache Giurgiuveanu. Aceasta era subtirica, cu fata maslinie, ochii foarte albastri si nasul mic, cu parul buclat, care nu parea sa aiba mai mult de optsprezece-nousprezece ani, dar care avea "o stapanire desavarsita de femeie". George Calinescu apeleaza insa si la modalitati mai moderne de construire a personajului, asa cum este pluriperspectivismul sau reflectarea poliedrica a personalitatii Otiliei, imaginea ei relativizandu-se, deoarece este privita din unghiuri diferite. Din punctul meu de vedere, toate aceste modalitati de caracterizare, uimitoare prin diversitatea lor, contribuie hotarator la conturarea unui personaj original si complex, amestec de naturalete, eleganta, spontaneitate, cochetarie, dar si de profunzime si de inteligenta. Tocmai prin acest amestec de antonimii, eroina sporeste enigma din jurul ei.In concluzie, constituindu-se ca o suma a ipostazelor textuale zugravite, scriitorul marturiseste ca personajul feminin al romanului reprezinta propriul ideal de feminitate" Otilia este eroina mea lirica, [...] e fondul meu de ingenuitate si copilarie".