PARTENERIATUL INSTITUŢIONAL ŞI ROLUL LUI ÎN CADRUL

INTERVENŢIEI EDUCAŢIONALE

Diriginte Coșescu Adina – 9B

Termenul desemnează relaţiile între asociaţi , legăturile care se stabilesc între

membrii diferitelor instituţii, care pot contribui la misiunea şcolii . Deschiderea şcolii

spre stabilirea de relaţii parteneriale cu instituţii care pot sprijini serviciile educaţionale

de calitate este semnul adaptării ei la o societate în schimbare.

Conceptul de parteneriat educaţional constituie o relaţie de colaborare,

cooperare, o comunicare eficienta, acceptarea diferenţelor şi interacţiuni îndreptate în

scopul optimizării rezultatelor educaţiei . Parteneriatul este o atitudine , caracterizată prin

cooperare, implicare, dialog şi (co)responsabilitate.

Parteneriatul educaţional se instituie între:

familia, partener tradiţional al şcolii,

şcoală, instituţie socială transmiţătoare de valori,

comunitate, ca beneficiar al serviciilor educaţionale,

agenţii educaţionali, elevi, părinţi, cadre didactice, psihologi, alţi specialişti,

instituţii de cultură, universităţi, biblioteci, muzee, centre de cultură,

alţi factori interesaţi în dezvoltarea instituţională a sistemului de educaţie.

Proiectele educaţionale derulate în regim de parteneriat trebuie să se bazeze pe

valori comune, precum asigurarea egalităţii de şanse în educaţie, încurajarea iniţiativei şi

implicării, dezvoltarea cooperării, colaborării, cultivarea disciplinei şi responsabilităţii,

promovarea comunicării eficiente, dezvoltarea spiritului civic.

Obiectivele parteneriatelor realizate între şcoală şi diverse instituţii ţin de

următoarele aspecte:

Asigurarea coerenţei politicilor şi strategiilor naţionale care consideră

educaţia ca fiind o reală prioritate;

Asigurarea instrumentelor pentru dezvoltarea programelor specifice;

Asigurarea colaborării şcolii cu beneficiarii în acordarea şanselor egale de

cuprindere şi participare echitabilă a întregii societăţi la procesul

educaţional;

Consolidarea cadrului instituţional şi legislativ al dezvoltării umane;

Dezvoltarea unor programe compensatorii pentru cei defavorizaţi;

Întărirea rolului şcolii la nivelul comunităţii locale;

Implicarea comunităţii în asigurarea calităţii în educaţie;

Asigurarea, prin colaborarea cu mass-media, a informării publicului în

ceea ce priveşte impactul social al programelor şi măsurilor educaţionale.

Principalele trăsături caracteristice ale unui parteneriat educaţional ţin de

următoarele aspecte:

realizarea interacţiunii psihosociale la baza căreia se află sprijinul

reciproc, toleranţa , efortul comun al factorilor implicaţi şi constituirea

scop ;

procesul de elaborare în comun al demersurilor de realizare a sarcinilor ;

motivaţia comună ;

acordarea sprijinului pentru atingerea unor rezultate optime atât la nivel

individual , cât şi colectiv.

Termenul de parteneriat se bazează pe faptul că partenerii au un fundament

comun de acţiune şi dovedesc un spirit de reciprocitate care le permite să acţioneze

împreună. Părinţii şi profesorii pot crea parteneriate valabile, angajându-se în activităţi

comune de învăţare, sprijinindu-se unii pe alţii în îndeplinirea rolurilor cerute,

desfăşurând proiecte colaborative, participând împreună la activitatea de luare a deciziei.

Şcoala este instituţia care realizează în mod planificat şi organizat sprijinirea

dezvoltării individului prin procesele de instrucţie şi educaţie, concentrate în procesul de

învăţământ. Rolul ei fundamental este acela de furnizor al serviciilor de educaţie .

Educaţia constituie domeniul eforturilor conjugate ale factorilor implicaţi în scopul

realizării unei complexe desfăşurări a caracteristicilor potenţiale ale personalităţii, în

vederea formării de abilitaţi, deprinderi, aptitudini şi capacităţi de integrare socială. Este

un proces cu o importanţă socială majoră, prin intermediul ei realizându-se comunicarea

experienţei sociale către copii şi tineri, angajându-se astfel în formarea personalităţii

complex dezvoltate pentru progresul social. Educaţia, pe lângă funcţia cognitivă,

informativă, îndeplineşte şi roluri formative privind conduitele de rol şi de statut. Funcţia

ei axiologică rezidă în faptul că oferă criterii de ierarhizare a valorilor şi de integrare a

propriilor capacitaţi în optica socială şi în schimbările acesteia.

Parteneriatul educaţional implică responsabilizarea tuturor factorilor sau

instituţiilor angajate pentru asigurarea calităţii în educaţie, pentru succesul scolar, pentru

prevenirea abandonului şi integrarea cu succes a viitorilor cetăţeni în viaţa socială activă.

Atunci când şcolile, familiile şi comunităţile lucrează împreuna ca parteneri, beneficiari

sunt elevii. În cadrul parteneriatului educaţional, ca în cazul tuturor celorlalte relaţii de acest

tip, este esenţială comunicarea. În orice tip de organizaţie, se pleacă de la premisa că

optimizarea comunicării poate induce efecte durabile şi pozitive în activitatea

desfăşurată . Comunicarea trebuie concepută prin strategii complexe de comunicare,

care să permită o circulaţie a informaţiei relevante , care să permită mereu, în timp real,

luarea unor decizii la care participarea membrilor să aibă sens pentru fiecare dintre

aceştia.

Proiectele educaţionale derulate în regim de parteneriat trebuie să se bazeze pe

valori comune, precum asigurarea egalităţii de şanse în educaţie, încurajarea iniţiativei şi

implicării, dezvoltarea cooperării, colaborării, cultivarea disciplinei şi responsabilităţii,

promovarea comunicării eficiente, dezvoltarea spiritului civic.

În cadrul proiectelor parteneriale se utilizează strategii care contribuie la

modelarea atitudinilor pozitive a beneficiarilor direcţi, elevii, faţă de ceilalţi şi faţă de

relaţiile umane, în general , la generarea de convingeri asociate valorilor morale , precum

şi la cultivarea modelelor comportamentale adecvate normelor si valorilor societăţii din

care face parte elevul .

În scopul stabilirii de parteneriate, este necesar ca managerul unităţii şcolare să se

orienteze spre elaborarea şi aplicarea unor strategii centrate pe identificarea nevoilor şi

cererii de educaţie la nivelul societătii şi al unor agenţi economici cu valoare de parteneri

potenţiali ai şcolii, precizarea finalităţilor comune, stabilirea priorităţilor pe care şcoala

doreşte să le acopere prin intermediul parteneriatului, conceperea şi valorificarea unor

proiecte în regim de parteneriat, clarificarea condiţiilor concrete de desfăşurare a

acţiunilor comune . Pentru încheierea de parteneriate cu diverse institiţii şi organizaţii,

pentru valorificarea maximală a potenţialului oferit de acestea, managerul unităţii şcolare

trebuie să-şi asume responsabilităţi specifice privind identificarea nevoilor şi atragerea

potenţialilor parteneri care ar putea oferi sprijin real, stabilirea cadrului şi a modalităţilor

concrete de desfăşurare a parteneriatului, negociere.

În devenirea personalităţii elevului, comunicarea permanentă, colaborarea şi

cooperarea factorilor educaţionali reprezintă o prioritate, materializându-se în avantaje

oferite de instituţii în formarea lui în spiritul valorii societăţii în care trăieşte.

BIBLIOGRAFIE

1. Ecaterina Adina Vraşmaş, Consilierea şi educaţia părinţilor, Ed. Aramis, 2002

2. Coord. Şchiopu, Ursula, Dicţionar de psihologie, Ed. Babel, 1997

3. Zisulescu, Ştefan, Caracterul, E.D.P., 1978

4. Coord.Cosmovici, Andrei, Iacob, Luminiţa, Psihologie şcolară, Ed.Polirom, 1999