PARTEA I Anul 179 (XXIII) — Nr. 325 LEGI, DECRETE ...mo.0n.ro/2011/0325.pdf · de o bandă de...

P A R T E A I

LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ȘI ALTE ACTE

Anul 179 (XXIII) — Nr. 325 Miercuri, 11 mai 2011

S U M A R

Nr. Pagina

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

411. — Hotărâre privind aprobarea stemelor comunelor

Albești, Band, Cozma, Lunca, Lunca Bradului,

Sâncraiu de Mureș, Sânpetru de Câmpie, Suseni și

Zagăr, județul Mureș .................................................. 2–6

ACTE ALE COMISIEI DE SUPRAVEGHERE

A ASIGURĂRILOR

7. — Ordin pentru modificarea și completarea Normelor

privind principiile de organizare a unui sistem de

control intern și management al riscurilor, precum și

organizarea și desfășurarea activității de audit intern

la asigurători/reasigurători, aprobate prin Ordinul

președintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor

nr. 18/2009 ................................................................ 7–8

8. — Ordin pentru punerea în aplicare a Normelor privind

rezervele tehnice pentru asigurările de viață, activele

admise să le acopere și dispersia activelor

admise să acopere rezervele tehnice brute .............. 9–13

9. — Ordin pentru punerea în aplicare a Normelor privind

activele admise să acopere rezervele tehnice brute

pentru asigurătorul care practică activitatea de

asigurări generale, dispersia activelor admise să

acopere rezervele tehnice brute, precum și coeficientul

de lichiditate .............................................................. 13–16

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

H O T Ă R Â R E

privind aprobarea stemelor comunelor Albești, Band, Cozma,

Lunca, Lunca Bradului, Sâncraiu de Mureș,

Sânpetru de Câmpie, Suseni și Zagăr, județul Mureș

În temeiul art. 108 din Constituția României, republicată, și al art. 10 alin. 2

din Legea nr. 102/1992 privind stema țării și sigiliul statului,

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

Articol unic. — (1) Se aprobă stemele comunelor Albești, Band, Cozma,

Lunca, Lunca Bradului, Sâncraiu de Mureș, Sânpetru de Câmpie, Suseni și Zagăr,

județul Mureș, prevăzute în anexele nr. 1.1—1.9*).

(2) Descrierea și semnificațiile elementelor însumate ale stemelor sunt

prevăzute în anexele nr. 2.1—2.9.

(3) Anexele nr. 1.1—1.9 și 2.1—2.9 fac parte integrantă din prezenta

hotărâre.

PRIM-MINISTRU

EMIL BOC

Contrasemnează:

p. Ministrul administrației și internelor,

Gheorghe Emacu,

secretar de stat

București, 20 aprilie 2011.

Nr. 411.

*) Anexele nr. 1.1—1.9 sunt reproduse în facsimil.

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 325/11.V.2011

2

ANEXA Nr. 1.1

S T E M A

comunei Albești, județul Mureș

ANEXA Nr. 2.1

D E S C R I E R E A Ș I S E M N I F I C A Ț I I L E

elementelor însumate ale stemei comunei Albești,

județul Mureș

Descrierea stemei

Potrivit anexei nr. 1.1, stema comunei Albești se compune

dintr-un scut triunghiular albastru, cu marginile rotunjite, încărcat

cu o cruce cu baza semicirculară de aur, având în dreapta un

vârf de lance de argint, iar în stânga un vas de argint.

Scutul este timbrat de o coroană murală de argint cu un turn

crenelat.

Semnificațiile elementelor însumate

Crucea cu baza semicirculară — semn de meșter fierar —

reprezintă biserica Alba Veche (Alba Eclesia), făcând aluzie la

vechea denumire a localității, precum și la meșteșugurile

tradiționale.

Vârful de lance reprezintă vestitele bătălii purtate pe teritoriul

localității în decursul istoriei.

Vasul semnifică vestigiile importantului sit arheologic din

zonă.

Coroana murală cu un turn crenelat semnifică faptul că

localitatea are rangul de comună.


3

ANEXA Nr. 1.2

S T E M A

comunei Band, județul Mureș

ANEXA Nr. 2.2


elementelor însumate ale stemei comunei Band,

județul Mureș

Descrierea stemei

Potrivit anexei nr. 1.2, stema comunei Band se compune

dintr-un scut triunghiular cu marginile rotunjite, tăiat în diagonală

de o bandă de argint încărcată de 3 turte roșii.

În partea dreaptă a benzii se află un zid de cărămidă roșie.

În partea stângă a benzii, în câmp albastru, se află un cap de

bovideu de aur.


crenelat.


Banda sugerează denumirea localității, făcând aluzie la lacul

meteoric, unic în Europa, iar turtele reprezintă vestigiile

arheologice descoperite în zonă.

Zidul de cărămidă semnifică ocupația locuitorilor, construcțiile

și monumentele localității.

Capul de bovideu simbolizează ocupația tradițională a

locuitorilor, zootehnia.



ANEXA Nr. 1.3

S T E M A

comunei Cozma, județul Mureș

ANEXA Nr. 2.3


elementelor însumate ale stemei comunei Cozma,

județul Mureș

Descrierea stemei

Potrivit anexei nr. 1.3, stema comunei Cozma se compune

dintr-un scut triunghiular cu marginile rotunjite, despicat, cu

terasă neagră în vârful scutului.

În partea dreaptă, în câmp albastru, se află o cruce-

monument de argint.

În partea stângă, în câmp roșu, se află un buchet cu 5 frunze

de stejar de aur.


crenelat.


Crucea reprezintă monumentul „Crucea Albă” și complexul

monahal Soloca — simbolul istoriei, culturii și credinței

locuitorilor.

Buchetul cu frunze de stejar simbolizează satele

componente și bogăția silvică a zonei.

Terasa neagră simbolizează ogorul roditor cu porumb.




4

ANEXA Nr. 1.4

S T E M A

comunei Lunca, județul Mureș

ANEXA Nr. 2.4


elementelor însumate ale stemei comunei Lunca,

județul Mureș

Descrierea stemei

Potrivit anexei nr. 1.4, stema comunei Lunca se compune

dintr-un scut triunghiular cu marginile rotunjite, tripartit.

În partea dreaptă, în câmp albastru, se află o cruce de aur.

În partea stângă, în câmp roșu, se află două frunze de stejar

cu câte o ghindă, de aur.

În vârful scutului, în câmp argintiu, se află un cap roșu de cal

înhămat, privind spre dreapta.


crenelat.


Crucea simbolizează credința creștină a localnicilor și motivul

decorativ al falerei antice din aur, piesă de tezaur, singurul

ornament descoperit pe teritoriul țării noastre.

Frunzele de stejar cu ghinde semnifică bogăția silvică a

zonei.

Capul de cal înhămat reprezintă vestigiile antice descoperite

în zonă (Băița), proiectele agroturistice și târgurile tradiționale

de animale.



ANEXA Nr. 1.5

S T E M A

comunei Lunca Bradului, județul Mureș

ANEXA Nr. 2.5


elementelor însumate ale stemei comunei Lunca Bradului,

județul Mureș

Descrierea stemei

Potrivit anexei nr. 1.5, stema comunei Lunca Bradului se

compune dintr-un scut triunghiular cu marginile rotunjite, tăiat

de 3 brâuri undate de argint.

În partea superioară, în câmp albastru, se află 3 brazi

dezrădăcinați de argint.

În vârful scutului, în câmp roșu, se află un cocoș de munte de

aur.


crenelat.


Brazii dezrădăcinați și brâurile undate reprezintă bogăția

silvică a zonei și râul Mureș. Brâurile undate reproduc motivul

decorativ al ceramicii antice locale.

Cocoșul de munte semnifică fauna localității, parte a

Rezervației Naturale Toplița—Deda.




5

ANEXA Nr. 1.6

S T E M A

comunei Sâncraiu de Mureș, județul Mureș

ANEXA Nr. 2.6


elementelor însumate ale stemei comunei Sâncraiu

de Mureș, județul Mureș

Descrierea stemei

Potrivit anexei nr. 1.6, stema comunei Sâncraiu de Mureș se

compune dintr-un scut triunghiular cu marginile rotunjite, tăiat

de un brâu undat de argint.

În partea superioară se află un zid de cărămidă roșie.

În vârful scutului, în câmp albastru, se află o crăiță de aur,

flancată de câte un spic de grâu cu tulpină, de aur.


crenelat.


Zidul de cărămidă roșie reprezintă monumentele din zonă

(bazilica romană, mănăstirea paulină) și principala activitate

economică, industria construcțiilor și a materialelor de

construcție.

Crăița, floare aflată în fiecare grădină a ținutului, și brâul

undat reprezintă râul Mureș. Brâul redă motivele decorative

străvechi ale ceramicii descoperite în siturile din localitate.

Cele două spice de grâu simbolizează cultura cerealieră de

tradiție.



ANEXA Nr. 1.7

S T E M A

comunei Sânpetru de Câmpie, județul Mureș

ANEXA Nr. 2.7


elementelor însumate ale stemei comunei

Sânpetru de Câmpie, județul Mureș

Descrierea stemei

Potrivit anexei nr. 1.7, stema comunei Sânpetru de Câmpie

se compune dintr-un scut triunghiular albastru cu marginile

rotunjite, având o câmpie verde în vârful scutului.

Scutul este încărcat cu Sfântul Petru nimbat, având părul,

mantia și sandalele de argint, nimbul de aur, fața și membrele de

culoare naturală, iar haina roșie.

Sfântul Petru este acolat în dextra și senestra de câte un spic

de grâu cu tulpină de aur.

În partea superioară, în dextra, se află un soare stilizat de

aur, iar în senestra se află o rozetă de argint.


crenelat.


Sfântul Petru, ocrotitor al animalelor, câmpia cu grâu, plantă

reprezentativă pentru culturile agricole locale, precum și motivul

soarelui stilizat reprezintă antroponimul localității și specificul

economic.

Rozeta de argint stilizează o floare de vișin, cultură pomicolă

specifică zonei.




6

ANEXA Nr. 1.8

S T E M A

comunei Suseni, județul Mureș

ANEXA Nr. 2.8


elementelor însumate ale stemei comunei Suseni,

județul Mureș

Descrierea stemei

Potrivit anexei nr. 1.8, stema comunei Suseni se compune

dintr-un scut triunghiular cu marginile rotunjite, având câmpul

din zid de cărămidă roșie încărcat cu o fibulă de aur.

În vârful scutului, în câmp albastru, se află două brâuri

undate de argint.


crenelat.


Fibula reproduce imaginea unei piese antice de tezaur,

înscrisă în patrimoniul național și universal: Fibula de la Suseni.

Spirala fibulei amintește de motive folclorice ornamentale, iar

cornul de berbec simbolizează oieritul specific zonei.

Zidul de cărămidă reprezintă economia tradițională a zonei și

situl istoric.

Benzile undate semnifică râul Mureș și brațul Canalul Morii.



ANEXA Nr. 1.9

S T E M A

comunei Zagăr, județul Mureș

ANEXA Nr. 2.9


elementelor însumate ale stemei comunei Zagăr,

județul Mureș

Descrierea stemei

Potrivit anexei nr. 1.9, stema comunei Zagăr se compune

dintr-un scut triunghiular argintiu, cu marginile rotunjite.

În interiorul scutului se află un cap de taur negru, privind spre

dreapta, însoțit în partea superioară, în dreapta, de un ciorchine

de strugure de aur cu frunză verde, iar în stânga, de o floare de

măr de aur, cu frunză verde.


crenelat.


Capul de taur reprezintă ocupația tradițională a locuitorilor,

zootehnia, precum și tradiționalele târguri.

Floarea de măr și ciorchinele de strugure simbolizează

renumitele livezi și vii ale zonei.




7

A C T E A L E C O M I S I E I D E S U P R A V E G H E R E

A A S I G U R Ă R I L O R

COMISIA DE SUPRAVEGHERE A ASIGURĂRILOR

O R D I N

pentru modificarea și completarea Normelor privind principiile de organizare

a unui sistem de control intern și management al riscurilor, precum și organizarea

și desfășurarea activității de audit intern la asigurători/reasigurători, aprobate

prin Ordinul președintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 18/2009

Potrivit Hotărârii Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor din data de 19 aprilie 2011, prin care s-au adoptat

modificarea și completarea Normelor privind principiile de organizare a unui sistem de control intern și management al riscurilor,

precum și organizarea și desfășurarea activității de audit intern la asigurători/reasigurători, aprobate prin Ordinul președintelui

Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 18/2009,

în temeiul art. 4 alin. (27) din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare și supravegherea asigurărilor, cu

modificările și completările ulterioare,

președintele Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor emite următorul ordin:

Art. I. — Normele privind principiile de organizare a unui

sistem de control intern și management al riscurilor, precum și

organizarea și desfășurarea activității de audit intern la

asigurători/reasigurători, aprobate prin Ordinul președintelui

Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 18/2009, publicat

în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 621 din

16 septembrie 2009, se modifică și se completează după cum

urmează:

1. Articolele 53—56 se modifică și vor avea următorul

cuprins:

„Art. 53. — (1) Asigurătorii/Reasigurătorii trebuie să dispună

de politici și proceduri de administrare privind externalizarea

activităților desfășurate de aceștia.

(2) Externalizarea unor activități nu trebuie să afecteze

desfășurarea activității asigurătorului/reasigurătorului și nici

supravegherea prudențială exercitată de Comisia de

Supraveghere a Asigurărilor.

(3) Conducerea asigurătorului/reasigurătorului rămâne

răspunzătoare pentru activitățile externalizate și riscurile

asociate externalizării.

(4) Asigurătorul/Reasigurătorul trebuie să dispună permanent

de un sistem alternativ adecvat de competențe care să permită

în orice moment reluarea controlului direct asupra activităților

externalizate, în cazul rezilierii contractelor cu furnizorii de

servicii.

(5) Procedurile de management al riscurilor asociate

activităților externalizate vor include cel puțin următoarele:

a) hotărârea organului competent privind aprobarea

externalizării unor activități sau modificarea unora existente;

b) fundamentarea necesității externalizării activităților

respective, descrierea activităților, prezentarea riscurilor care

derivă din externalizare;

c) selectarea și evaluarea societăților care preiau activitățile

de la asigurători/reasigurători, cu privire la: poziția acestora pe

piața în care își desfășoară activitatea, reputația, familiarizarea

cu specificul sectorului asigurărilor, calitatea serviciilor prestate,

organizarea activității și controlul intern, existența unui personal

competent, existența unui plan alternativ de redresare a

activității, asigurarea confidențialității informației, jurisdicția

aplicabilă;

d) asigurarea monitorizării și a evaluării corespunzătoare de

către conducerea asigurătorului/reasigurătorului a modului în

care furnizorii de servicii desfășoară activitățile externalizate;

e) elaborarea de planuri alternative și stabilirea costurilor și

a resurselor necesare pentru schimbarea furnizorilor externi.

Art. 54. — (1) Asigurătorii/Reasigurătorii pot externaliza

anumite activități numai după aprobarea prealabilă de către

Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.

(2) Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va analiza

necesitatea externalizării anumitor activități, precum și proiectele

contractelor cu furnizorii.

(3) Contractele încheiate cu furnizorii externi trebuie să fie în

formă scrisă și să cuprindă în mod clar responsabilitățile fiecărei

părți:

a) asigurarea respectării de către furnizorul de servicii a

prevederilor legislației în vigoare și a normelor emise de Comisia

de Supraveghere a Asigurărilor;

b) asigurarea furnizării de către societatea prestatoare de

servicii a tuturor datelor solicitate de asigurător/reasigurător și de

către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor privind

desfășurarea activității externalizate;

c) existența prevederii referitoare la obligația furnizorului

extern de a permite accesul complet la datele/informațiile sale

organelor competente ale asigurătorului în vederea verificării,

auditării și inspectării activității externalizate;

d) stabilirea obligației furnizorului de a permite accesul direct

la datele acestuia referitoare la activitatea externalizată de

asigurător/reasigurător, precum și posibilitatea efectuării în orice

moment a inspecțiilor la fața locului de către reprezentanții

Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor;

e) prevederi cu privire la obligația furnizorului extern de a

asigura securitatea/confidențialitatea datelor asigurătorului/

reasigurătorului, existența angajamentului acestui furnizor,

precum și a măsurilor împotriva nerespectării angajamentului.

Art. 55. — (1) Asigurătorii/Reasigurătorii nu pot externaliza

următoarele activități:

a) activitatea de audit intern;

b) organizarea și conducerea contabilității proprii, respectiv

contabilitatea financiară și contabilitatea de gestiune adaptate

la specificul activității de asigurare/reasigurare;


8

c) organizarea și desfășurarea activității juridice curente, în

conformitate cu dispozițiile Legii nr. 514/2003 privind

organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic, cu

completările ulterioare;

d) serviciile IT, inclusiv administrarea, securizarea bazei de

date și dezvoltarea aplicațiilor aferente activității de

asigurare/reasigurare;

e) activitatea de administrare (constatare, evaluare) și plată

a dosarelor de daună.

(2) Pentru aprobarea externalizării unor activități,

asigurătorii/reasigurătorii vor transmite spre analiză la Comisia

de Supraveghere a Asigurărilor documentația, cu 60 de zile

înainte de a se încheia contractul de externalizare.

(3) Asigurătorii/Reasigurătorii vor prezenta Comisiei de

Supraveghere a Asigurărilor documentele și informațiile

prevăzute la art. 53 alin. (5) și proiectul contractului de

externalizare.

(4) În situația aprobării externalizării unor activități, Comisia

de Supraveghere a Asigurărilor poate impune anumite condiții

cu privire la furnizorul extern sau poate să nu aprobe prin decizie

motivată externalizarea unor activități.

Art. 56. — Orice modificare intervenită ulterior aprobării

externalizării unei activități trebuie adusă la cunoștința Comisiei

de Supraveghere a Asigurărilor de către asigurător/reasigurător,

conducerea acestora fiind răspunzătoare pentru atingerea

obiectivelor rezultate din contractele de externalizare încheiate.”

2. După articolul 60 se introduc trei noi articole,

articolele 60

1

—60

3

, cu următorul cuprins:

„Art. 60

1

. — (1) Asigurătorii trebuie să întocmească anual un

raport privind programul de reasigurare utilizat pentru riscurile

cedate, pe care trebuie să îl transmită Comisiei de

Supraveghere a Asigurărilor.

(2) Raportul trebuie să fie asumat de conducerea

asigurătorului, reprezentată de consiliul de administrație/

supraveghere sau de directorat, care este deplin răspunzătoare

de eficiența programului de reasigurare utilizat în perioada de

referință a raportului.

(3) Raportul trebuie să prezinte informații referitoare la

următoarele aspecte:

a) strategia aprobată de conducere și explicații cu privire la

adecvarea programului de reasigurare în funcție de profilul de

risc al asigurătorului, descrierea procedurilor menite să asigure

prudența alegerii programului de reasigurare, evitarea

concentrării riscurilor cedate pe o singură piață și unui singur

reasigurător;

b) criteriile calitative și cantitative care au stat la baza

selectării formelor de reasigurare și la adoptarea programului

de reasigurare;

c) criteriile de selectare a reasigurătorilor, piața de operare,

jurisdicția aplicabilă, indicarea apartenenței reasigurătorilor la

grupul din care face parte asigurătorul, analizarea riscului de

credit al acestora;

d) descrierea detaliată a programului de reasigurare cu

referire la: riscurile cedate, la acumularea răspunderilor asumate

prin contractele de asigurare pentru fiecare clasă de asigurare,

la nivelul reținerii proprii, pe total activitate și pe fiecare clasă de

asigurare, a sumelor cedate în reasigurare, descrierea modului

de înregistrare în evidențele tehnice și contabile a polițelor

acoperite de reasigurare și de gestionare a acestora, descrierea

decontărilor realizate cu reasigurătorii conform contractelor

încheiate, procedurile de monitorizare a daunelor apărute și de

recuperare a sumelor care sunt în sarcina reasigurătorilor;

e) menționarea departamentelor și a persoanelor care

monitorizează și răspund de îndeplinirea prevederilor

contractelor de reasigurare, descrierea procedurilor de evaluare

periodică a performanțelor acestora și măsurile luate de

conducerea societății în funcție de rezultatele evaluării;

f) descrierea rezultatelor testelor de stres sau a scenariilor

derulate de societate pentru evaluarea riscurilor rezultate din

contractele de reasigurare;

g) precizarea (dacă este cazul) a valorii sumelor derulate prin

alte forme de acoperire a riscurilor care nu sunt aferente

reasigurărilor tradiționale;

h) descrierea riscurilor de catastrofe naturale subscrise, a

capacității contractului de reasigurare distinct pe fiecare clasă

de asigurare, a calculului daunei maxime posibile și a modului

în care a fost constituită, menținută și eventual eliberată rezerva

de catastrofă pe fiecare clasă de asigurare;

i) rezultatele analizei comparative a programelor de

reasigurare derulate în anul de referință al raportului și în anul

anterior acestuia;

j) descrierea strategiei de reasigurare pentru anul în curs și

a motivelor care au condus la menținerea unei strategii similare

din anul anterior sau la o eventuală modificare a acesteia.

Art. 60

2

. — (1) În urma analizării raportului de reasigurare,

Comisia de Supraveghere a Asigurărilor evaluează în ce măsură

sunt respectate cerințele de natură prudențială, adecvarea

programului de reasigurare la profilul de risc al asigurătorului,

evitarea concentrării riscurilor, transferarea efectivă a

riscurilor etc.

(2) În cazul în care Comisia de Supraveghere a Asigurărilor

constată că strategia de reasigurare și programul utilizat nu

corespund cerințelor de natură prudențială prevăzute de

legislația în vigoare, poate dispune măsurile necesare

modificării acestei strategii.

Art. 60

3

. — (1) Raportul menționat la art. 60

1

alin. (1) trebuie

transmis la sediul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor în

termen de 120 de zile de la încheierea exercițiului financiar,

primul raport fiind emis pentru anul 2011.

(2) Prevederile art. 60

1

—60

3

se aplică și reasigurătorilor

pentru programul de retrocesiune.”

Art. II. — Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al

României, Partea I, și intră în vigoare la data publicării, cu

excepția art. I pct. 1, care intră în vigoare la data de 1 ianuarie

2012.

Art. III. — Direcțiile de specialitate din cadrul Comisiei de

Supraveghere a Asigurărilor asigură ducerea la îndeplinire a

prevederilor prezentului ordin.

Președintele Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor,

Angela Toncescu


Nr. 7.


9


O R D I N

pentru punerea în aplicare a Normelor privind rezervele tehnice pentru asigurările de viață,

activele admise să le acopere și dispersia activelor admise să acopere rezervele tehnice brute

Potrivit Hotărârii Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor din 19 aprilie 2011, prin care s-au adoptat Normele

privind rezervele tehnice pentru asigurările de viață, activele admise să le acopere și dispersia activelor admise să acopere

rezervele tehnice brute,

în temeiul prevederilor art. 4 alin. (27), ale art. 22 alin. (1) și ale art. 27 alin. (1) din Legea nr. 32/2000 privind activitatea

de asigurare și supravegherea asigurărilor, cu modificările și completările ulterioare,


Art. 1. — Se pun în aplicare Normele privind rezervele

tehnice pentru asigurările de viață, activele admise să le

acopere și dispersia activelor admise să acopere rezervele

tehnice brute, cuprinse în anexa care face parte integrantă din

prezentul ordin.

Art. 2. — Prezentul ordin intră în vigoare la data de 1 iulie

2011.

Art. 3. — La data intrării în vigoare a prezentului ordin se

abrogă Ordinul președintelui Comisiei de Supraveghere a

Asigurărilor nr. 113.131/2006 pentru punerea în aplicare a

Normelor privind rezervele tehnice pentru asigurările de viață,

activele admise să le acopere și dispersia activelor admise să

acopere rezervele tehnice brute, publicat in Monitorul Oficial al

României, Partea I, nr. 960 din 29 noiembrie 2006, cu

modificările și completările ulterioare.

Art. 4. — Direcțiile de specialitate din cadrul Comisiei de

Supraveghere a Asigurărilor asigură ducerea la îndeplinire a

prevederilor prezentului ordin.


Angela Toncescu


Nr. 8.

ANEXĂ

N O R M E

privind rezervele tehnice pentru asigurările de viață, activele admise să le acopere

și dispersia activelor admise să acopere rezervele tehnice brute

CAPITOLUL I

Rezerve tehnice

Art. 1. — Asigurătorii care practică activitatea de asigurări de

viață trebuie să constituie rezerve tehnice, inclusiv rezerve

matematice, la un nivel care să le permită onorarea tuturor

obligațiilor asumate prin contractele de asigurare.

Valoarea acestor rezerve tehnice se determină în

conformitate cu următoarele principii:

A. Principii generale

(i) Valoarea rezervelor tehnice pentru asigurarea de

viață se calculează printr-o evaluare actuarială

prospectivă suficient de prudentă, luând în

considerare toate obligațiile viitoare determinate de

condițiile de asigurare pentru fiecare contract de

asigurare existent, incluzând:

a) toate beneficiile garantate, inclusiv valorile de

răscumpărare garantate;

b) bonusurile la care asigurații, contractanții sau

beneficiarii sunt deja îndreptățiți fie colectiv, fie

individual, indiferent de tipul bonusurilor în cauză —

dobândite, declarate sau alocate;

c) toate opțiunile disponibile pentru asigurați,

contractanți sau beneficiari pe baza termenilor

contractului;

d) cheltuieli, inclusiv comisioane, și din care se

deduce valoarea primelor viitoare datorate.

(ii) Rezerva de prime se calculează lunar prin

însumarea cotelor-părți din primele brute subscrise

aferente perioadelor neexpirate ale contractelor de

asigurare, astfel încât diferența dintre volumul

primelor brute subscrise și această rezervă să

reflecte primele brute alocate părții din riscurile

expirate la data calculării. Această rezervă se

calculează separat pentru fiecare contract de

asigurare.

(iii) Rezerva de daune se constituie și se actualizează

lunar, în baza estimărilor pentru avizările de daune

primite de asigurător, astfel încât fondul creat să fie

suficient pentru acoperirea plății acestor daune.

Rezerva de daune se constituie pentru daunele

raportate și în curs de lichidare pentru fiecare

contract de asigurare la care s-a notificat producerea

evenimentului asigurat, pornindu-se de la cheltuielile

previzibile care vor fi efectuate în viitor pentru

lichidarea acestor daune. Asigurătorii au obligația de

a întocmi și de a menține o evidență distinctă a

daunelor avizate, care să permită Comisiei de

Supraveghere a Asigurărilor să controleze în orice

moment cuantumul și modalitatea de constituire a

rezervei de daune. Dacă indemnizația de asigurare

se va plăti sub formă de anuități, rezerva de daune

va fi calculată prin metode actuariale.

(iv) Rezerva de beneficii și risturnuri se calculează pentru

contractele de asigurări de viață la care se prevede

dreptul asiguratului de a participa la beneficiile

obținute din fructificarea rezervei matematice,

conform obligațiilor asumate. De asemenea, rezerva

de beneficii și risturnuri se constituie pentru

contractele de asigurări de viață la care se prevăd

reduceri de primă, în cazul reînnoirii acestora, și/sau

restituiri de primă, în cazul participării asiguraților la

profitul asigurătorilor.

(v) Rezerva matematică se determină la valoarea netă

sau prin metoda Zillmer. Orice rezervă matematică

negativă va fi raportată și evidențiată ca fiind egală

cu zero.

(vi) O rezervă tehnică suplimentară se calculează în

cazul în care randamentul prezent sau previzibil al

activelor asigurătorului care practică activitatea de

asigurări de viață este insuficient pentru a-și îndeplini

angajamentele luate față de asigurați în ceea ce

privește rata dobânzii.

(vii) La determinarea valorii rezervelor tehnice se permite

utilizarea unei metode retrospective, dacă se poate

demonstra că rezervele tehnice astfel rezultate nu

sunt mai mici decât cele care ar fi rezultat pe baza

unui calcul prospectiv suficient de prudent sau dacă

nu se poate utiliza o metodă prospectivă pentru tipul

de contract în cauză.

(viii) O evaluare prudentă nu este o evaluare „conform

celei mai bune estimări”, dar include o marjă

adecvată pentru variația adversă a factorilor cu

influență relevantă.

(ix) Metoda de evaluare pentru rezervele tehnice trebuie

să fie nu doar prudentă în sine, ci și să aibă în vedere

metoda de evaluare pentru activele care acoperă

rezervele tehnice în cauză.

(x) Rezervele tehnice se calculează separat pentru

fiecare contract. Se permite totuși utilizarea de

generalizări sau aproximări adecvate, dacă acestea

produc aproximativ același rezultat ca și calculele

individuale. Principiul calculării separate nu împiedică

în niciun fel constituirea de rezerve suplimentare

pentru riscuri generale care nu sunt individualizate.

(xi) Când valoarea de răscumpărare a unui contract de

asigurare este garantată, valoarea rezervelor

matematice pentru acel contract de asigurare va fi

menținută permanent cel puțin la nivelul valorii

garantate.

(xii) Rezerva de daune neavizate se constituie și se

ajustează cel puțin la încheierea exercițiului financiar,

dacă reglementările interne ale asigurătorului nu

prevăd altfel, în baza estimărilor acestuia, a datelor

statistice sau a calculelor actuariale pentru daunele

întâmplate, dar neavizate.

(xiii) Rezerva pentru riscuri neexpirate se calculează pe

baza estimării daunelor ce vor apărea după

închiderea exercițiului financiar, în cazul în care se

constată că daunele estimate în viitor depășesc

rezerva de prime constituită și, drept urmare, rezerva

de prime constituită nu va fi suficientă pentru

acoperirea daunelor ce vor apărea în perioadele

următoare.

B. Rata dobânzii utilizată se alege cu prudență, avându-se în

vedere următoarele considerente:

(i) în cazul în care contractele de asigurări de viață

prevăd o rată garantată a dobânzii, aceasta poate

varia în funcție de moneda în care este exprimat

contractul, cu condiția să nu depășească 60% din

rata dobânzii pentru obligațiunile emise de statul în a

cărui monedă este exprimat contractul. De

asemenea, rata garantată a dobânzii va fi maximum

3,5% pentru contractele de asigurări noi încheiate,

emise în lei, și maximum 2,5% pentru contractele de

asigurări noi încheiate, emise într-o altă valută;

(ii) stabilirea unei rate maxime a dobânzii nu implică

faptul că asigurătorul este obligat să folosească o

rată atât de ridicată;

(iii) prevederile pct. (i) nu se aplică următoarelor tipuri de

contracte de asigurări:

1. asigurări de viață și anuități care sunt legate de

fonduri de investiții;

2. contracte de asigurări cu primă unică pentru o

perioadă de până la 8 ani;

3. contracte de asigurări fără participare la beneficii

și contracte de anuități fără valoare de

răscumpărare.

În ultimele două cazuri, la alegerea unei rate prudente a

dobânzii pot fi luate în considerare moneda în care este

exprimat contractul și activele corespunzătoare deținute în acel

moment și, când activele societății sunt evaluate la valoarea lor

actuală, randamentul anticipat al viitoarelor active.

Rata dobânzii folosită nu poate depăși randamentul

previzionat al activelor, avându-se în vedere și o deducere

adecvată.

C. Elementele statistice de evaluare și de alocare a

cheltuielilor vor fi selectate cu prudență, avându-se în vedere

obligațiile asumate, tipul de poliță și costurile administrative și

comisioanele care se estimează că vor fi plătite.

D. În cazul contractelor cu participare la rezultatul

investițional, metoda de calcul al rezervelor tehnice poate lua în

considerare, fie implicit, fie explicit, toate tipurile de bonusuri

viitoare, în concordanță atât cu proiecțiile viitoare, cât și cu

metoda actuală de distribuire a bonusurilor.

E. Evaluarea cheltuielilor viitoare se poate face implicit, de

exemplu utilizând valoarea viitoare a primelor nete de taxe de

gestionare. Totuși, evaluarea generală, implicită sau explicită,

trebuie să fie mai mare sau egală cu o estimare prudențială a

viitoarelor cheltuieli relevante.

F. Metoda de calcul al rezervelor tehnice nu va suferi

modificări de la un an la altul ca urmare a unor modificări

arbitrare aduse metodei sau bazelor de calcul și va fi de natură

să permită recunoașterea repartizării beneficiilor în mod

adecvat.

Art. 2. — Asigurătorii care practică activitatea de asigurări de

viață sunt obligați să pună la dispoziția publicului, la cerere,

principiile și metodele utilizate la calculul rezervelor tehnice,

inclusiv al rezervelor pentru beneficii și risturnuri.

CAPITOLUL II

Active admise să acopere rezervele tehnice

Art. 3. — La investirea activelor admise să acopere rezervele

tehnice brute se va ține seama de tipul de activitate desfășurată

de asigurător, astfel încât să se asigure randamentul, siguranța

și tranzacționabilitatea investițiilor, societatea asigurând

dispersia activelor respective.

Art. 4. — Societățile de asigurare trebuie să își acopere

rezervele tehnice brute cu active congruente, în conformitate cu

prevederile cap. VIII.

Art. 5. — Pentru activitățile desfășurate în statele membre,

activele admise să acopere rezervele tehnice brute trebuie

localizate în statele membre.

CAPITOLUL III

Categorii de active admise să acopere rezervele tehnice

brute

Art. 6. — Asigurătorul care practică activitatea de asigurări de

viață trebuie să își acopere rezervele tehnice brute numai cu

următoarele categorii de active:

A. Investiții:

(i) titluri de stat și bonuri de tezaur emise de statele

membre;

(ii) titluri emise de autorități ale administrației publice

locale;


10

(iii) obligațiuni și alte instrumente ale pieței monetare și

de capital, asimilate acestora, tranzacționate pe o

piață supravegheată;

(iv) acțiuni și alte participații cu randament variabil,

asimilate acestora, tranzacționate pe o piață

supravegheată;

(v) unități în organisme de plasament colectiv în valori

mobiliare și alte fonduri de investiții;

(vi) depozite și conturi curente la instituții de credit;

(vii) terenuri și construcții în proprietatea societăților.

B. Creanțe:

(i) creanțe de la asigurați și intermediari rezultând din

operațiuni de asigurare directe și acceptări în

reasigurare;

(ii) partea din rezervele tehnice aferente contractelor

cedate în reasigurare;

(iii) dobânzi de încasat aferente activelor admise să

acopere rezervele tehnice brute.

C. Altele:

(i) cheltuieli de achiziție reportate;

(ii) disponibilități în casierie.

Art. 7. — În evaluarea activelor admise să acopere rezervele

tehnice brute se vor respecta următoarele reguli:

(i) activele admise să acopere rezervele tehnice brute

se evaluează la valoarea netă, respectiv fără

includerea cheltuielilor de achiziție;

(ii) activele admise să acopere rezervele tehnice brute

trebuie evaluate pe bază prudențială, avându-se în

vedere orice nerealizări viitoare;

(iii) valoarea activelor menționate la art. 6 lit. A pct. (i)—(v)

luată în calcul va fi minimul dintre valoarea

înregistrată în evidențele contabile și valoarea de

piață;

(iv) valoarea creanțelor admise să acopere rezervele

tehnice brute trebuie calculată pe bază prudențială,

avându-se în vedere orice pierderi viitoare. Creanțele

de la asigurați și intermediari rezultând din operațiuni

de asigurare directe și acceptări în reasigurare pot fi

acceptate ca acoperire pentru rezervele de primă

brută, până la nivelul acestora și numai în măsura în

care nu sunt mai vechi de 30 de zile de la data

scadentă prevăzută în contract. Pentru recuperarea

eficientă a creanțelor reprezentând prime de

asigurare/reasigurare, asigurătorii trebuie să

stabilească măsuri potrivit cărora primele de

asigurare încasate de intermediarii în asigurări să fie

depuse în conturile asigurătorilor în termen de

maximum 5 zile de la încasarea acestora.

Pentru ca activele care reprezintă creanțe de la asigurați și

intermediari, rezultând din operațiuni de asigurare directe și

acceptări în reasigurare, precum și partea din rezervele tehnice

aferente contractelor cedate în reasigurare să fie luate în

considerare ca active admise să acopere rezervele tehnice,

societățile de asigurare vor asigura evidențe tehnice și contabile

distincte, care să permită verificarea acestora, în orice moment,

de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.

Orice situație în care evidențele nu permit aceste verificări

va conduce la excluderea acestor active din categoria activelor

admise să acopere rezervele tehnice brute;

(v) în cazul în care activele deținute reprezintă o

investiție într-o filială care administrează integral sau

parțial investițiile asigurătorului în numele acestuia,

la aplicarea prevederilor cap. I—IV se va ține seama

de activele filialei, tratamentul activelor altor filiale ale

asigurătorului fiind similar;

(vi) cheltuielile de achiziție reportate pot fi acceptate ca

acoperire pentru rezervele tehnice brute numai în

măsura în care metoda de calcul al acestora este în

concordanță cu metoda de calcul al rezervelor

matematice;

(vii) terenurile și construcțiile pot fi acceptate ca acoperire

pentru rezervele tehnice brute numai în măsura în

care asigurătorul face dovada proprietății acestora și

sunt libere de sarcini. Actul doveditor al proprietății

va fi transmis odată cu situațiile financiare aferente

exercițiului financiar încheiat, urmând ca la fiecare

raportare din cursul anului asigurătorul să declare pe

propria răspundere dacă au intervenit sau nu

modificări în ceea ce privește situația proprietății;

(viii) construcțiile admise să acopere rezervele tehnice

brute de reasigurare vor fi asigurate împotriva tuturor

riscurilor la care sunt expuse, cel puțin la nivelul

valorii luate în considerare la acoperirea rezervelor

tehnice brute, în baza unei asigurări distincte

încheiate cu un alt asigurător, sau vor fi

autoasigurate, cu condiția cedării riscului în

reasigurare, în proporție de cel puțin 70%, la

reasigurătorii externi.

CAPITOLUL IV

Reguli privind dispersia activelor admise să acopere

rezervele tehnice brute

Art. 8. — Asigurătorul care practică activitatea de asigurări de

viață poate investi maximum:

1. 50% din rezervele tehnice brute în acțiuni, obligațiuni și

alte instrumente ale pieței de capital tranzacționate pe o piață

reglementată și supravegheată, precum și titluri de participare la

organisme de plasament colectiv în valori mobiliare și alte

fonduri de investiții, cu respectarea pct. 2;

2. 5% din rezervele tehnice brute în acțiuni și alte titluri

negociabile tratate ca acțiuni, obligațiuni, titluri de credit și alte

instrumente ale pieței monetare sau de capital, precum și titluri

de participare la organisme de plasament colectiv în valori

mobiliare și alte fonduri de investiții emise de aceeași entitate;

3. 40% din rezervele tehnice brute în terenuri și construcții,

cu respectarea pct. 4;

4. 10% din rezervele tehnice brute într-un teren sau într-o

clădire ori într-un număr de terenuri sau clădiri suficient de

apropiate unele de altele pentru a fi considerate efectiv ca o

singură investiție;

5. 90% din rezervele tehnice brute în depozite și

disponibilități la instituții de credit, dar nu mai mult de 10% din

rezervele tehnice brute într-o singură instituție de credit;

6. 3% din rezervele tehnice brute în disponibilități în casierie.

Art. 9. — În cazul categoriilor de active admise să acopere

rezervele tehnice brute, altele decât cele prevăzute la art. 8,

pentru care nu s-au prevăzut limite maxime, la investirea

acestora asigurătorul va respecta următoarele reguli:

1. activele care acoperă rezervele tehnice brute trebuie să

fie diversificate și dispersate într-o astfel de manieră încât să nu

existe o utilizare excesivă a unei anumite categorii de active, a

unei piețe de investiții sau a unei investiții;

2. investițiile în anumite tipuri de active care prezintă un risc

ridicat fie datorită naturii activului, fie datorită stării în care se

află emitentul trebuie restricționate la un nivel prudențial;

3. limitările la anumite categorii de active trebuie să țină

seama de tratamentul reasigurărilor în calculul rezervelor

tehnice;

4. În cazul în care activele deținute reprezintă o investiție

într-o filială care administrează integral sau parțial investițiile

asigurătorului în numele acestuia, la aplicarea prevederilor

cap. I—IV se va ține seama de activele filialei, tratamentul

activelor altor filiale ale asigurătorului fiind similar.


11

CAPITOLUL V

Asigurări de viață și anuități care sunt legate de fonduri

de investiții

Art. 10. — Când beneficiile oferite de un contract de

asigurare sunt direct legate de valoarea unităților într-un

organism de plasament colectiv în valori mobiliare sau de

valoarea activelor conținute într-un fond intern deținut de

asigurătorul care practică activitatea de asigurări de viață, de

regulă divizat în unități, rezervele tehnice referitoare la

beneficiile în cauză trebuie reprezentate cât mai exact posibil

de aceste unități sau, în cazul în care nu sunt înființate unități,

de activele în cauză.

Art. 11. — Când beneficiile oferite de un contract de

asigurare sunt direct legate de un indice al acțiunilor sau de altă

valoare de referință, altele decât cele menționate la art. 10,

rezervele tehnice referitoare la beneficiile în cauză trebuie

reprezentate cât mai exact posibil de unitățile care trebuie să

reprezinte valoarea de referință sau, în cazul în care nu sunt

înființate unități, de activele care prezintă garanția și

tranzacționabilitatea adecvate și care corespund cât mai exact

posibil celor pe care se bazează valoarea de referință specifică.

Art. 12. — Prevederile cap. II și IV nu se aplică activelor

admise să acopere rezervele tehnice brute aferente contractelor

care sunt direct legate de beneficiile menționate la art. 10 și 11.

Prevederile cap. I vizează rezervele tehnice, mai puțin pe cele

care sunt aferente contractelor legate de fonduri de investiții.

Art. 13. — Când beneficiile menționate la art. 10 și 11 includ

o garantare a randamentului investițiilor sau alte beneficii

garantate, rezervele tehnice suplimentare corespunzătoare se

află sub incidența prevederilor cap. I—IV.

Art. 14. — Rezerva pentru prime nealocate se va constitui la

nivelul primelor brute subscrise, dar nealocate contului

contractantului.

CAPITOLUL VI

Prime brute subscrise

Art. 15. — La stabilirea primelor brute subscrise se vor avea

în vedere următoarele:

1. pentru asigurările de viață la care durata contractului de

asigurare este mai mică sau egală cu un an, prima brută

subscrisă reprezintă valoarea primelor brute încasate și de

încasat aferente contractului de asigurare;

2. pentru asigurările de viață la care durata contractului de

asigurare este mai mare de un an, prima brută subscrisă se va

stabili astfel:

— pentru contractul de asigurări de viață la care se

încasează primă unică, prima brută subscrisă reprezintă

valoarea primei brute unice, aferentă contractului de asigurare;

— pentru contractul de asigurări de viață la care prima de

asigurare datorată de asigurat se încasează în rate, prima brută

subscrisă reprezintă valoarea primelor brute încasate și de

încasat aferente unui an calendaristic din cadrul contractului de

asigurare;

— în cazul asigurărilor de viață și anuităților care sunt legate

de fonduri de investiții, prima brută subscrisă reprezintă prima

brută scadentă.

CAPITOLUL VII

Coeficientul de lichiditate

Art. 16. — (1) Coeficientul de lichiditate reprezintă raportul

dintre activele lichide și obligațiile pe termen scurt ale

asigurătorului față de asigurați.

(2) Activele lichide sunt:

a) titlurile de stat și obligațiunile emise de autoritățile

administrației publice locale;

b) depozitele bancare;

c) disponibilitățile în conturi curente și casierie;

d) valorile mobiliare tranzacționate pe piețe reglementate și

supravegheate, în următoarele condiții:

— în limita a 5% din totalul valorilor mobiliare emise de

aceeași entitate;

— în calculul activelor lichide obligațiunile vor fi ponderate

cu un coeficient de 0,75;

— în calculul activelor lichide acțiunile vor fi ponderate cu un

coeficient de 0,50;

e) unități în organisme de plasament colectiv în valori

mobiliare, ponderate cu un coeficient de 0,90, în limita a

maximum 20% din activul net pentru fiecare fond.

(3) Activele prevăzute la alin. (2) lit. d) și e) vor fi luate în

calcul în limita a 50% din totalul activelor lichide.

(4) Activele lichide grevate de sarcini nu sunt luate în

considerare la calculul coeficientului de lichiditate.

(5) Obligațiile asigurătorului față de asigurați, pe termen

scurt, sunt:

— 0,5% din sumele asigurate, în cazul asigurărilor de deces;

— maximum dintre 0,5% din sumele asigurate și 10% din

valorile de răscumpărare, în cazul asigurărilor care acoperă

riscul de deces și la care este garantată o valoare de

răscumpărare;

— 10% din valorile de răscumpărare, în cazul asigurărilor

care nu acoperă riscul de deces și la care este garantată o

valoare de răscumpărare;

— rezerva de daune brută.

(6) Asigurătorii au obligația de a avea coeficientul de

lichiditate pentru activitatea de asigurări de viață de cel puțin 1.

(7) Pentru activitățile desfășurate în statele membre, activele

admise să acopere rezervele tehnice brute trebuie localizate în

statele membre.

(8) În calculul coeficientului de lichiditate, activele lichide

menționate la alin. (2) se vor evalua la valoarea de piață.

(9) Societățile de asigurare sunt obligate să aducă la

cunoștința Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, în orice

moment, diminuarea valorii activelor lichide care conduce la

obținerea unui coeficient de lichiditate sub cel prevăzut de

norme. În astfel de cazuri, conducerea societății va înștiința

Comisia de Supraveghere a Asigurărilor cu privire la cauzele

diminuării lichidității și va prezenta un plan de măsuri pe termen

scurt în vederea îndeplinirii obligației prevăzute la alin. (6).

CAPITOLUL VIII

Reguli de congruență

Art. 17. — Moneda în care se vor plăti angajamentele

asigurătorului va fi determinată în conformitate cu următoarele

reguli:

a) dacă obligațiile asigurătorului prevăzute în contract sunt

exprimate într-o anumită monedă, angajamentele asigurătorului

sunt considerate a fi plătibile în acea monedă;

b) societățile de asigurare pot deține active care nu sunt

congruente, pentru a acoperi o sumă care să nu depășească

mai mult de 20% din obligațiile lor într-o anumită valută;

c) în cazul în care obligațiile și activele sunt exprimate în

moneda unui stat membru, ele sunt considerate a fi exprimate

în euro;

d) societățile de asigurare pot să nu își acopere rezervele

tehnice prin active congruente, dacă prin aplicarea procedurilor

de mai sus rezultă obligația acestora ca, pentru a respecta

principiul de congruență, să păstreze activele într-o valută care

să nu depășească mai mult de 7% din activele exprimate în alte

valute;

e) în cazul în care angajamentele pot fi plătite într-o monedă,

alta decât moneda unui stat membru, dacă investițiile în acea

monedă sunt reglementate, dacă moneda este supusă unor


12


13

restricții de transfer sau dacă, din motive similare, moneda nu

este potrivită pentru a acoperi rezervele tehnice, societățile de

asigurare nu sunt obligate să respecte principiul de congruență.

CAPITOLUL IX

Active care nu sunt utilizate în acoperirea rezervelor

tehnice brute

Art. 18. — Prevederile cap. I—V nu se aplică activelor care

nu sunt utilizate pentru acoperirea rezervelor tehnice brute.

Asigurătorul care practică activitatea de asigurări de viață este

liber să hotărască asupra activelor respective, mobile sau

imobile, care se includ în activele sale totale.

CAPITOLUL X

Dispoziții finale

Art. 19. — (1) Activele admise să acopere rezervele tehnice

nu pot fi transferate de la o categorie de asigurare la alta fără

acordul prealabil al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.

(2) Nu vor fi acceptate ca acoperire pentru rezervele tehnice

aferente asigurărilor de viață plasamentele în instituții de credit

sau în societăți de investiții care nu mai derulează operațiuni

curente în legătură cu obiectul lor de activitate și/sau care sub

orice formă și-au încetat activitatea și/sau nu și-au respectat

obligațiile față de terți.

Art. 20. — Categoriile de active menționate la cap. III sunt

admise să acopere rezervele tehnice brute numai în situația în

care acestea nu sunt grevate de sarcini.

Art. 21. — Nerespectarea prevederilor prezentelor norme se

sancționează în condițiile și potrivit prevederilor art. 39 din

Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare și

supravegherea asigurărilor, cu modificările și completările

ulterioare.

Art. 22. — Prezentele norme transpun art. 20, 22, 23, 24, 25

și 26 din Directiva 2002/83/CE a Parlamentului European și a

Consiliului din 5 noiembrie 2002 privind asigurarea de viață.


O R D I N

pentru punerea în aplicare a Normelor privind activele admise să acopere rezervele tehnice brute

pentru asigurătorul care practică activitatea de asigurări generale,

dispersia activelor admise să acopere rezervele tehnice brute,

precum și coeficientul de lichiditate

Potrivit Hotărârii Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor din 19 aprilie 2011, prin care s-au adoptat Normele

privind activele admise să acopere rezervele tehnice brute pentru asigurătorul care practică activitatea de asigurări generale,

dispersia activelor admise să acopere rezervele tehnice brute, precum și coeficientul de lichiditate,

în temeiul prevederilor art. 4 alin. (27) și art. 22 alin. (1) din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare și

supravegherea asigurărilor, cu modificările și completările ulterioare,


Art. 1. — Se pun în aplicare Normele privind activele admise

să acopere rezervele tehnice brute pentru asigurătorul care

practică activitatea de asigurări generale, dispersia activelor

admise să acopere rezervele tehnice brute, precum și

coeficientul de lichiditate, cuprinse în anexa care face parte

integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. — Prezentul ordin intră în vigoare la data de 1 iulie

2011.

Art. 3. — La data intrării în vigoare a prezentului ordin se

abrogă Ordinul președintelui Comisiei de Supraveghere a

Asigurărilor nr. 113.130/2006 pentru punerea în aplicare a

Normelor privind activele admise să acopere rezervele tehnice

brute pentru asigurătorul care practică activitatea de asigurări

generale, dispersia activelor admise să acopere rezervele

tehnice brute, precum și coeficientul de lichiditate, publicat în

Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 960 din 29 noiembrie

2006.

Art. 4. — Direcțiile de specialitate din cadrul Comisiei de

Supraveghere a Asigurărilor vor asigura ducerea la îndeplinire

a prevederilor prezentului ordin.


Angela Toncescu


Nr. 9.


14

ANEXĂ

N O R M E

privind activele admise să acopere rezervele tehnice brute pentru asigurătorul care practică activitatea de asigurări

generale, dispersia activelor admise să acopere rezervele tehnice brute, precum și coeficientul de lichiditate

CAPITOLUL I

Active admise să acopere rezervele tehnice

Art. 1. — La investirea activelor admise să acopere rezervele

tehnice brute se va ține seama de tipul de activitate desfășurată

de asigurător, astfel încât să se asigure randamentul, siguranța

și tranzacționabilitatea investițiilor, societatea de asigurare

asigurând dispersia activelor respective.

Art. 2. — Societățile de asigurare trebuie să își acopere

rezervele tehnice brute cu active congruente în conformitate cu

prevederile cap. VI.

Art. 3. — Pentru activitățile desfășurate în statele membre,

activele admise să acopere rezervele tehnice brute trebuie

localizate pe teritoriul acestora.

CAPITOLUL II

Categorii de active admise să acopere


Art. 4. — Categoriile de active admise să acopere rezervele

tehnice brute sunt:

A. Investiții:

(i) titluri de stat și bonuri de tezaur emise de statele

membre;

(ii) titluri emise de autorități ale administrației publice

locale;

(iii) obligațiuni și alte instrumente ale pieței monetare și

de capital, asimilate acestora, tranzacționate pe o

piață supravegheată;

(iv) acțiuni și alte participații cu randament variabil,

asimilate acestora, tranzacționate pe o piață

supravegheată;

(v) unități în organisme de plasament colectiv în valori

mobiliare și alte fonduri de investiții;

(vi) depozite și conturi curente la instituții de credit;

(vii) terenuri și construcții în proprietatea societăților.

B. Creanțe:

(i) creanțe de la asigurați și intermediari rezultând din

operațiuni de asigurare directe și acceptări în

reasigurare;

(ii) partea din rezervele tehnice aferente contractelor

cedate în reasigurare;

(iii) dobânzi de încasat aferente activelor admise să

acopere rezervele tehnice brute.

C. Altele:

(i) cheltuieli de achiziție reportate;

(ii) disponibilități în casierie.

Art. 5. — În evaluarea activelor admise să acopere rezervele

tehnice brute se vor respecta următoarele reguli:

a) activele admise să acopere rezervele tehnice brute se

evaluează la valoarea netă, respectiv fără includerea

cheltuielilor de achiziție;

b) activele admise să acopere rezervele tehnice brute trebuie

evaluate pe bază prudențială, avându-se în vedere orice

nerealizări viitoare.

c) valoarea activelor menționate la art. 4 lit. A pct. (i)—(v)

luată în calcul va fi minimul dintre valoarea înregistrată în

evidențele contabile și valoarea de piață;

d) valoarea creanțelor admise să acopere rezervele tehnice

brute trebuie calculată pe bază prudențială, avându-se în vedere

orice pierderi viitoare. Creanțele de la asigurați și intermediari

rezultând din operațiuni de asigurare directă și acceptări în

reasigurare pot fi acceptate ca acoperire pentru rezervele de

primă brute, până la nivelul acestora și numai în măsura în care

nu sunt mai vechi de 30 de zile de la data scadentă prevăzută

în contract. Pentru recuperarea eficientă a creanțelor

reprezentând prime de asigurare/reasigurare, asigurătorii

trebuie să stabilească măsuri potrivit cărora primele de

asigurare încasate de intermediarii în asigurări să fie depuse în

conturile asigurătorilor în termen de maximum 5 zile de la

încasarea acestora.

Pentru ca activele care reprezintă creanțe de la asigurați și

intermediari, rezultând din operațiuni de asigurare directe și

acceptări în reasigurare, precum și partea din rezervele tehnice

aferente contractelor cedate în reasigurare să fie luate în

considerare ca active admise să acopere rezervele tehnice,

societățile de asigurare vor asigura evidențe tehnice și contabile

distincte, care să permită verificarea acestora, în orice moment,

de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.

Orice situație în care evidențele nu permit aceste verificări

va conduce la excluderea acestor active din categoria activelor

admise să acopere rezervele tehnice brute;

e) în cazul în care activele deținute reprezintă o investiție

într-o filială care administrează integral sau parțial investițiile


cap. I—III se va ține seama de activele filialei, tratamentul

activelor altor filiale ale asigurătorului fiind similar;

f) cheltuielile de achiziție reportate pot fi acceptate ca

acoperire pentru rezervele tehnice numai în măsura în care

metoda de calcul al acestora este compatibilă cu calculul

rezervelor de primă;

g) terenurile și construcțiile pot fi acceptate ca acoperire

pentru rezervele tehnice brute numai în măsura în care

asigurătorul face dovada proprietății acestora și sunt libere de

sarcini. Actul doveditor al proprietății va fi transmis odată cu

situațiile financiare aferente exercițiului financiar încheiat,

urmând ca la fiecare raportare din cursul anului asigurătorul să

declare pe propria răspundere dacă au intervenit sau nu

modificări în ceea ce privește situația proprietății;

h) construcțiile admise să acopere rezervele tehnice brute

de reasigurare vor fi asigurate împotriva tuturor riscurilor la care

sunt expuse, cel puțin la nivelul valorii luate în considerare la

acoperirea rezervelor tehnice brute, în baza unei asigurări

distincte încheiate cu un alt asigurător, sau vor fi autoasigurate

cu condiția cedării riscului în reasigurare, în proporție de cel

puțin 70%, la reasigurători externi.

CAPITOLUL III

Reguli privind dispersia activelor admise să acopere


Art. 6. — Asigurătorul care practică activitatea de asigurări

generale poate investi maximum:

1. 50% din rezervele tehnice brute în acțiuni, obligațiuni și

alte instrumente ale pieței de capital tranzacționate pe o piață

reglementată și supravegheată, precum și titluri de participare la

organisme de plasament colectiv în valori mobiliare și alte

fonduri de investiții, cu respectarea pct. 2;

2. 5% din rezervele tehnice brute în acțiuni și alte titluri

negociabile tratate ca acțiuni, obligațiuni, titluri de credit și alte

instrumente ale pieței monetare sau de capital, precum și titluri

de participare la organisme de plasament colectiv în valori

mobiliare și alte fonduri de investiții emise de aceeași entitate;

3. 40% din rezervele tehnice brute în terenuri și construcții,

cu respectarea pct. 4;

4. 10% din rezervele tehnice brute într-un teren sau o clădire

ori într-un număr de terenuri sau clădiri suficient de apropiate

unele de altele pentru a fi considerate efectiv ca o singură

investiție;

5. 90% din rezervele tehnice brute în depozite și

disponibilități la instituții de credit, dar nu mai mult de 10% din

rezervele tehnice brute într-o singură instituție de credit;

6. 3% din rezervele tehnice brute în disponibilități în casierie.

Art. 7. — În cazul categoriilor de active admise să acopere

rezervele tehnice brute, altele decât cele prevăzute la art. 6,

pentru care nu s-au prevăzut limite maxime, la investirea

acestora asigurătorul va respecta următoarele reguli:

1. activele care acoperă rezervele tehnice brute trebuie să

fie diversificate și dispersate într-o astfel de manieră încât să nu

existe o utilizare excesivă a unei anumite categorii de active, a

unei piețe de investiții sau a unei investiții;

2. investițiile în anumite tipuri de active, care prezintă un risc

ridicat fie datorită naturii activului, fie datorită stării în care se

află emitentul, trebuie restricționate la un nivel prudențial;

3. limitările la anumite categorii de active trebuie să țină

seama de tratamentul reasigurărilor în calculul rezervelor

tehnice;

4. În cazul în care activele deținute reprezintă o investiție într-o

filială care administrează integral sau parțial investițiile


cap. I—III se va ține seama de activele filialei, tratamentul

activelor altor filiale ale asigurătorului fiind similar.

CAPITOLUL IV

Coeficientul de lichiditate

Art. 8. — (1) Coeficientul de lichiditate reprezintă raportul

dintre activele lichide și obligațiile pe termen scurt ale

asigurătorului față de asigurați.

(2) Activele lichide sunt:

a) titlurile de stat și obligațiunile emise de autoritățile

administrației publice locale;

b) depozitele bancare;

c) disponibilitățile în conturi curente și casierie;

d) valorile mobiliare tranzacționate pe piețe reglementate și

supravegheate, cu următoarele condiții:

— în limita a 5% din totalul valorilor mobiliare emise de

aceeași entitate;

— în calculul activelor lichide obligațiunile vor fi ponderate

cu un coeficient de 0,75;

— în calculul activelor lichide acțiunile vor fi ponderate cu un

coeficient de 0,50;

e) unitățile în organisme de plasament colectiv în valori

mobiliare (OPCVM) și alte fonduri de investiții, ponderate cu un

coeficient de 0,90, în limita a maximum 20% din activul net

pentru fiecare fond.

(3) Activele prevăzute la alin. (2) lit. d) și e) vor fi luate în

calcul în limita a 50% din totalul activelor lichide.

(4) Activele lichide grevate de sarcini nu sunt luate în

considerare la calculul coeficientului de lichiditate.

(5) Obligațiile asigurătorului față de asigurați, pe termen

scurt, sunt reprezentate de rezerva de daune brută.

(6) Asigurătorii au obligația de a avea coeficientul de

lichiditate pentru activitatea de asigurări generale de cel puțin 1.

(7) Pentru activitățile desfășurate în statele membre, activele

admise să acopere rezervele tehnice brute trebuie localizate pe

teritoriul acestora.

(8) În calculul coeficientului de lichiditate, activele lichide

menționate la alin. (1) se vor evalua la valoarea de piață.

(9) Societățile de asigurare sunt obligate să aducă la

cunoștința Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, în orice

moment, diminuarea valorii activelor lichide care conduce la

obținerea unui coeficient de lichiditate sub cel prevăzut de

norme. În astfel de cazuri, conducerea societății va înștiința

Comisia de Supraveghere a Asigurărilor cu privire la cauzele

diminuării lichidității și va prezenta un plan de măsuri pe termen

scurt în vederea îndeplinirii obligației prevăzute la alin. (5).

CAPITOLUL V

Reguli de congruență

Art. 9. — (1) Obligațiile asigurătorului sunt considerate a fi

plătibile în moneda în care au fost exprimate angajamentele din

contract.

(2) Dacă obligațiile asigurătorului prevăzute în contract nu

sunt exprimate într-o anumită monedă, angajamentele

asigurătorului sunt considerate a fi plătibile în moneda țării în

care este prezent riscul. Totuși, societățile de asigurare pot opta

pentru moneda în care sunt încasate primele, dacă există un

cadru adecvat adoptării unei astfel de soluții. Acest lucru este

posibil în cazul în care, din momentul intrării în vigoare a

contractului, este puțin probabil ca o daună să fie plătită în

moneda în care este încasată prima, și nu în moneda țării în

care este prezent riscul.

(3) Comisia de Supraveghere a Asigurărilor poate autoriza

asigurătorul ca acesta să ia în considerare, în vederea asigurării

riscului, moneda pe care acesta o utilizează, în conformitate cu

experiența dobândită, sau, în lipsa experienței, moneda țării în

care asigurătorul își are sediul central, pentru contractele care

acoperă riscurile cuprinse în clasele 4, 5, 6, 7, 11, 12 și 13

(numai răspunderea civilă a producătorilor), iar pentru

contractele care acoperă riscuri cuprinse în alte clase, în funcție

de natura riscurilor, asigurarea riscului se va face într-o altă

monedă decât cea care ar rezulta în urma aplicării procedurilor

de mai sus.

(4) În cazul în care s-a raportat o daună către un asigurător

care poate fi plătită într-o anumită monedă, alta decât cea care

rezultă din aplicarea procedurilor menționate în prezentul articol,

angajamentele asigurătorului vor fi plătite în acea monedă și, în

special, în moneda stabilită de instanța judecătorească sau

printr-o înțelegere încheiată între asigurător și asigurat.

(5) În cazul în care este solicitată o daună, exprimată într-o

monedă cunoscută dinainte de către asigurător, dar care este

diferită de moneda care rezultă din aplicarea procedurilor

menționate în prezentul articol, angajamentele asigurătorului pot

fi plătite în acea monedă.

(6) Societățile de asigurare pot să nu își acopere rezervele

tehnice prin active congruente, dacă prin aplicarea procedurilor

menționate în prezentul articol rezultă obligația acestora ca,

pentru a respecta principiul de congruență, să păstreze activele

într-o valută care să nu depășească mai mult de 7% din activele

exprimate în alte valute.

(7) În cazul în care angajamentele pot fi plătite într-o

monedă, alta decât moneda unui stat membru, dacă investițiile

în acea monedă sunt reglementate, dacă moneda este supusă

unor restricții de transfer sau dacă, din motive similare, moneda

nu este potrivită pentru a acoperi rezervele tehnice, societățile

de asigurare nu sunt obligate să respecte principiul de

congruență.

(8) Societățile de asigurare pot deține active care nu sunt

congruente pentru a acoperi o sumă care să nu depășească mai

mult de 20% din obligațiile lor într-o anumită valută.

(9) În cazul în care obligațiile și activele sunt exprimate în

moneda unui stat membru, acestea sunt considerate a fi

exprimate în euro.


15


16

CAPITOLUL VI

Active care nu sunt utilizate în acoperirea rezervelor

tehnice brute

Art. 10. — Prevederile cap. I—V nu se aplică activelor care

nu sunt utilizate pentru acoperirea rezervelor tehnice brute.

Asigurătorii care practică activitatea de asigurări generale sunt

liberi să hotărască asupra activelor respective, mobile sau

imobile, care sunt incluse în activele lor totale.

CAPITOLUL VII

Dispoziții finale

Art. 11. — Nu vor fi acceptate ca acoperire pentru rezervele

tehnice aferente asigurărilor generale plasamentele în instituții

de credit sau în societăți de investiții care nu mai derulează

operațiuni curente în legătură cu obiectul lor de activitate și/ori

care, sub orice formă, și-au încetat activitatea și/sau nu și-au

respectat obligațiile față de terți.

Art. 12. — (1) Activele admise să acopere rezervele tehnice

brute nu pot fi transferate de la o categorie de asigurare la alta

fără acordul prealabil al Comisiei de Supraveghere a

Asigurărilor.

(2) Categoriile de active menționate la cap. II sunt admise să

acopere rezervele tehnice brute numai în situația în care

acestea nu sunt grevate de sarcini.

Art. 13. — Nerespectarea prevederilor prezentelor norme se

sancționează în condițiile și potrivit prevederilor art. 39 din

Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare și

supravegherea asigurărilor, cu modificările și completările

ulterioare.

Art. 14. — Prezentele norme transpun art. 20, 21, 22 și 26 din

Directiva 92/49/CEE a Consiliului din 18 iunie 1992 de

coordonare a actelor cu putere de lege și actelor administrative

privind asigurarea generală directă și de modificare a

directivelor 73/239/CEE și 88/357/CEE și anexa 1 la Directiva

88/357/CEE a Consiliului din 22 iunie 1988 de coordonare a

actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind

asigurarea generală directă, de stabilire a dispozițiilor destinate

să faciliteze exercitarea efectivă a libertății de a presta servicii și

de modificare a Directivei 73/239/CEE.

„Monitorul Oficial” R.A., Str. Parcului nr. 65, sectorul 1, București; C.I.F. RO427282,

IBAN: RO55RNCB0082006711100001 Banca Comercială Română — S.A. — Sucursala „Unirea” București

și IBAN: RO12TREZ7005069XXX000531 Direcția de Trezorerie și Contabilitate Publică a Municipiului București

(alocat numai persoanelor juridice bugetare)

Tel. 021.318.51.29/150, fax 021.318.51.15, e-mail: [email protected], internet: www.monitoruloficial.ro

Adresa pentru publicitate: Centrul pentru relații cu publicul, București, șos. Panduri nr. 1,

bloc P33, parter, sectorul 5, tel. 021.401.00.70, fax 021.401.00.71 și 021.401.00.72

Tiparul: „Monitorul Oficial” R.A.

Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 325/11.V.2011 conține 16 pagini. Prețul: 3,20 lei ISSN 1453—4495

EDITOR: PARLAMENTUL ROMÂNIEI — CAMERA DEPUTAȚILOR

&JUYDGY|522862]

PARTEA I Anul 179 (XXIII) — Nr. 325 LEGI, DECRETE ...mo.0n.ro/2011/0325.pdf · de o bandă de...

Documents

Transcript of PARTEA I Anul 179 (XXIII) — Nr. 325 LEGI, DECRETE ...mo.0n.ro/2011/0325.pdf · de o bandă de...