FIŞA DE INFORMARE NR. 7

PARLAMENTUL EUROPEAN: COMPETENŢE

Instituţii şi politici de bază UE 1

Afirmarea rolului instituţional al Parlamentului în elaborarea politicilor comunitare este rezultatul exercitării diferitelor sale funcţii. Respectarea principiilor democratice la nivel european este asigurată prin participarea sa în procesul legislativ, prin puterile sale bugetare şi de control şi prin dreptul său de a interveni înaintea Curţii Europene de Justiţie.

TEMEI JURIDIC

Articolele 189-201 CE1.

OBIECTIVE

Fiind o instituţie ce reprezintă cetăţenii europeni, Parlamentul formează baza democratică a Comunităţii. În scopul asigurării deplinei legitimităţi democratice a Comunităţii, Parlamentul trebuie să asociat în mod deplin în procesul legislativ al Comunităţii şi în exercitarea, în numele cetăţenilor, a controlului politic asupra celorlalte instituţii ale Comunităţii.

COMPETENŢE CONSTITUŢIONALE ŞI COMPETENŢE DE RATIFICARE

Ulterior Actului Unic European (AUE), orice tratat de aderare a unui nou stat membru şi orice tratat de asociere sunt supuse avizului conform al Parlamentului. În privinţa altor tratate internaţionale, această procedură se aplică, ulterior AUE, acordurilor internaţionale cu implicaţii bugetare importante pentru Comunitate (înlocuind procedura de consiliere instituită în 1975), iar ulterior Tratatului de Maastricht, ea se aplică şi acordurilor care instituie un cadru instituţional specific sau care implică modificarea unui act adoptat conform procedurii de codecizie. Sunt, de asemenea, supuse avizului conform al Parlamentului (ulterior Tratatului de la Maastricht) actele referitoare la procedura electorală. Ulterior Tratatului de la Amsterdam, avizul său conform este de asemenea necesar în cazul în care Consiliul doreşte să declare că există un risc real de comitere de către un stat membru a unei încălcări gravă a principiilor fundamentale ale Uniunii Europene, înainte de notificarea recomandărilor sale sau a unor sancţiuni către statul membru în cauză. Pe de altă parte, proiectul de statut al membrilor Parlamentului European trebuie aprobat de către Consiliu.

1 Articolul 14 TUE, articolele 223-234 TFUE.

1

PARTICIPAREA LA PROCESUL LEGISLATIV

Parlamentul participă la elaborarea legislaţiei comunitare în diverse grade, în funcţie de temeiul juridic pertinent pentru fiecare dintre actele vizate. Rolul său a evoluat în mod progresiv de la o participare exclusiv consultativă la procedura de codecizie, dobândind astfel o egalitate cu Consiliul.

A. Codecizia

De la intrarea în vigoare a Tratatului de la Nisa, procedura simplificată, denumită de codecizie (articolul 251 CE2), se aplică pentru 46 de temeiuri juridice ale Tratatului CE, permiţând adoptarea de acte legislative (*1.3.1.). De aceea, poate fi calificată drept procedura legislativă de drept comun. În principiu, această procedură pune Parlamentul pe picior de egalitate cu Consiliul: în caz de acord între aceste două instituţii, actul este adoptat într-o primă lectură; în caz de dezacord, doar o conciliere cu succes permite adoptarea actului vizat.

B. Consultarea

Procedura de consultare continuă să se aplice la agricultură, impozitare, concurenţă, apropierea legislaţiei ce nu are legătură cu piaţa internă, aspecte ale politicii sociale şi de mediu (în condiţiile unanimităţii), la anumite materii ale spaţiului de libertate, securitate şi justiţie, precum şi şa adoptarea unor principii şi reguli generale în materie de „comitologie”. Această procedură se aplică şi unui nou instrument denumit „decizie-cadru”, ce a fost creat prin Tratatul de la Amsterdam în cadrul cel de-al treilea pilon (articolul 34 alineatul (2) litera (b) UE3) în vederea apropierii dispoziţiilor legislative.

C. Cooperarea

Procedura de cooperare (articolul 252 CE4) a fost introdusă de către AUE şi extinsă prin Tratatul de la Maastricht asupra majorităţii domeniilor legislative în care Consiliul statuează cu majoritate. Această procedură obligă Consiliul să ia în considerare în cadrul unei a doua lecturi amendamentele Parlamentului adoptate cu majoritate absolută, în măsura în care au fost preluate de către Comisie. Aceasta a marcat începutul puterii legislative reale a Parlamentului. Importanţa sa a scăzut urmare a generalizării procedurii de codecizie prin Tratatul de la Amsterdam. Ea subzistă doar pentru patru dispoziţii în materii politicii economice şi monetare (articolele 98 CE şi următoarele5).

2 Articolul 294 TFUE. 3 Articolul 34 UE a fost abrogat. 4 Articol abrogat în prezent. 5 În prezent, articolele 120 TFUE şi următoarele.

2

D. Avizul conform

Ulterior Tratatului de la Maastricht, procedura de aviz conform se aplică câtorva domenii legislative în care Consiliul statuează cu unanimitate, care s-au limitat, ulterior Tratatului de la Amsterdam, la fonduri structurale şi de coeziune (articolul 161 CE6).

E. Dreptul de iniţiativă

Tratatul de la Maastricht a acordat Parlamentului şi un drept de iniţiativă legislativă care se limitează la facultatea de a cere Comisiei să prezinte o propunere.

COMPETENŢE BUGETARE (*1.4.2.)

Parlamentul este una dintre cele două ramuri ale autorităţii bugetare şi are ultimul cuvânt în ceea ce priveşte cheltuielile care nu au caracter obligatoriu (articolul 272 CE7).

El este implicat în procesul bugetar de la stadiul de pregătire, în special în privinţa orientărilor generale şi a tipului de cheltuieli (articolul 269 CE şi următoarele8).

La dezbaterea bugetului, el are prerogativa de a depune amendamente în privinţa cheltuielilor fără caracter obligatoriu, în timp ce, pentru cheltuielile obligatorii, el poate doar propune modificări (articolul 272 CE).

El adoptă în mod definitiv bugetul şi controlează executarea sa (articolele 272, 275 şi 276 CE9).

El examinează raportul general anual (articolul 200 CE10).

Acordă o descărcare de gestiune pentru execuţia bugetului (articolul 276 CE).

Tratatul de la Lisabona urmează să elimine distincţia între cheltuieli obligatorii şi cheltuieli neobligatorii şi va acorda Parlamentului European un statut de egalitate cu Consiliul în privinţa procedurii bugetare anuale.

CONTROLUL ASUPRA EXECUTIVULUI

Parlamentul dispune de mai multe instrumente de control.

A. Învestirea Comisiei

Ulterior anului 1981, Parlamentul a adoptat practica de „învestire” în mod neoficial a Comisiei, prin aprobarea programului acesteia. Totuşi, a trebuit aşteptat Tratatul de la Maastricht (1992) pentru subordonarea aprobării sale prealabile numirea de către statele membre a Preşedintelui şi a membrilor Comisiei, în calitate de organism 6 Articolul 177 TFUE. 7 Devenit articolele 313 şi 314 TFUE. 8 Articolul 311 TFUE şi următoarele. 9 Articolele 275 CE şi 276 CE au devenit articolele 318 TFUE, respectiv 319 TFUE. 10 Articolul 233 TFUE.

3

colegial. Tratatul de la Amsterdam a mers mai departe, impunând desemnarea Preşedintelui Comisiei aprobării prealabile a Parlamentului, înainte de numirea celorlalţi membri ai colegiului (comisarilor). Conform Tratatului de la Lisabona, candidatul la postul de Preşedinte al Comisiei va trebui ales luând în considerare rezultatele alegerilor europene.

B. Moţiunea de cenzură

Tratatul de la Roma a prevăzut o moţiune de cenzură împotriva Comisiei (articolul 201 CE11). Aceasta necesită un vot cu majoritate de două treimi din voturile exprimate, reprezentând o majoritate a membrilor componenţi ai Parlamentului. ea obligă Comisia trebuie să demisioneze în bloc. De la începuturi, au existat doar opt moţiuni de cenzură, şi niciuna nu a fost adoptată, dar numărul de voturi în favoarea moţiunii de cenzură a crescut continuu. Totuşi, ultima moţiune (votul din 8 iunie 2005) a obţinut numai 35 de voturi, faţă de 589 voturi împotrivă şi 35 de abţineri.

C. Întrebări parlamentare

Acestea iau forma întrebărilor scrise şi orale, cu sau fără dezbatere (articolul 197 CE12) şi întrebări adresate în cursul orei afectate întrebărilor. Comisia şi Consiliul sunt obligate să răspundă.

D. Comisii de anchetă

Parlamentul are puterea de a constitui comisii temporare de anchetă pentru a examina pretinsa încălcare a normelor de drept sau administrare defectuoasă în aplicarea dreptului comunitar (articolul 193 CE).

E. Controlul asupra politicii externe şi de securitate comună şi, respectiv, cooperării poliţieneşti şi judiciare

În aceste domenii, Parlamentul are dreptul de a fi informat şi poate adresa Consiliului întrebări sau recomandări. El trebuie consultat asupra principalelor aspecte şi opţiunilor fundamentale ale politicii externe şi de securitate comune şi asupra oricărei măsuri avute în vedere, cu excepţia poziţiilor comune în materia cooperării poliţieneşti şi judiciare (articolele 21 şi 39 UE13). Punerea în aplicare a Acordului inter-instituţional privind disciplina bugetară şi buna gestiune financiară (2006/C 139/01) a permis îmbunătăţirea procedurilor de consultare în privinţa aspectelor financiare ale PESC.

După intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona aproape toate aspectele cooperării poliţieneşti şi judiciare, precum şi celelalte domenii ce intră în spaţiul de libertate,

11 Articolul 234 TFUE. 12 Articolele 14 alineatul (4) şi 230 TFUE. 13 Articolul 21 UE a devenit articolul 36 TUE; a doua dispoziţie a fost abrogată.

4

justiţie şi securitate vor fi supuse procedurii legislative de drept comun (codecizie). În privinţa politicii externe, crearea postului de Înalt Reprezentant al Uniunii pentru PESC va permite sporirea influenţei Parlamentului, deoarece acesta/aceasta va fi şi vicepreşedinte al Comisiei.

ACŢIUNI ÎN FAŢA CURŢII DE JUSTIŢIE

Parlamentul are dreptul să iniţia acţiuni în faţa Curţii de Justiţie în caz de încălcare a tratatului de către o altă instituţie.

El dispune de un drept de intervenţie în anumite cazuri, de exemplu, în sensul susţinerii pretenţiilor uneia dintre părţile unei cauze. Acest drept a fost exercitat în special în cauzele „Isglucoză” (hotărârea din 29 octombrie 1980 în cauzele 138/79 şi 139/7914). În această hotărâre, Curtea a anulat un regulament al Consiliului pentru încălcarea obligaţiei de a consulta Parlamentul.

În cadrul unei acţiune pentru constatarea abţinerii de a hotărî (articolul 232 CE15), Parlamentul poate introduce o acţiuni în faţa Curţii împotriva unei instituţii pentru încălcarea tratatului, precum în cauza 13/8316, în care Consiliul a fost condamnat pentru că nu a adoptat măsuri în legătură cu politica de transport comună (*4.5.1.)

În cadrul Tratatului de la Amsterdam, Parlamentul putea introduce o acţiune în anulare doar dacă acţiona în scopul protejării prerogativelor sale. Tratatul de la Nisa a modificat articolul 230 CE17: Parlamentul nu este ţinut să demonstreze o preocupare specială şi, prin urmare, poate introduce acţiuni cu acelaşi titlu precum Consiliul, Comisia şi statele membre. Parlamentul poate fi pârât într-o acţiune împotriva unui act adoptat potrivit procedurii de codecizie sau atunci când unul din actele sale vizează să producă efecte juridice faţă de terţi. Prin urmare, articolul 230 CE confirmă jurisprudenţa Curţii în cauzele 320/8118, 294/8319 şi C-70/8820.

În sfârşit, el este în măsură să solicite avizul prealabil al Curţii de Justiţie privind compatibilitatea unui acord internaţional cu tratatul (articolul 300 CE, astfel modificat de Tratatul de la Nisa21).

PETIŢII

Cetăţenii Uniunii pot exercita dreptul lor de petiţionare, adresând Parlamentului petiţii (articolul 194 CE22) (*2.5.0.).

14 Cauza SA Roquette Frères/Consiliul, Rec. 1980, p. 3333 ; respectiv Maizena GmbH/Consiliul, Rec. 1980, p. 3393. 15 Articolul 265 TFUE. 16 Hotărârea din 22 mai 1985, Parlamentul European/Consiliul, Rec. 1985, p. 1513. 17 Articolul 263 TFUE. 18 Luxemburg/Parlamentul European, Rec. 1983, p. 255. 19 Verzii/Parlamentul European, Rec. 1986, p. 1339. 20 Parlamentul European/Consiliul, Rec. 1990, p. I-2041. 21 În prezent, înlocuit cu articolul 218 TFUE. 22 Articolul 227 TFUE.

5

NUMIREA OMBUDSMANULUI

Parlamentul numeşte Ombudsmanul (articolul 195 CE23) (*1.3.14.).

Traducere realizată de Ilhan IBRAM

Data: 10.09.2009

NOTĂ

Materialul este tradus după fişa de informare de pe site-ul Parlamentului European

Autor: Wilhelm LEHMANN

Redactare: 07.2008

23 Articolul 228 TFUE.

6