Parlamentul European

1. IntroducereTermenul de Uniune Europeana este utilizat incepand cu 1992, cand Tratatul de la Maastricht a denumit astfel ansamblul hibrid format din Comunitatile europene si formele de cooperare interguvernamentala intre statele membre ale Comunitatilor europene.Este imposibil de dat o definitie a Uniunii Europene, tocmai datorita ambiguitatii constructive pe care o sugereaza aceasta sintagma.Uniunea europeana nu dispune, deocamdata, de personalitate juridica. Ea este mai degraba un concept politic decat unul juridic, deoarece nu substituie Comunitatile europene, ci le inglobeaza intr-un ansamblu mai larg.Ca mijloace de realizare a obiectivelor Uniunii Europene se inscrie si sistemul institutional unic, format din cele cinci institutii comunitare: Comisia Europeana, care initiaza politici si le pune in aplicare, Consiliul U. E. organul legislativ, de decizie comunitara, care actioneaza pe baza propunerilor Comisiei; Parlamentul european, cu rol initial consultativ, insa in ultimul timp tot mai important in procesul de luare a deciziilor comunitare; Curtea Europeana de Justitie, care are sarcina de a interpreta actele comunitare si tratatele institutive, in caz de conflict juridic; Curtea de conturi, institutie cu rol de control financiar, al administrarii bugetului comunitar.Acestea sunt institutiile comunitre care au functionat in temeiul tratatelor institutive (C.E.C.O., C.E.E. si EURATOM); ele au continuat sa functioneze si dupa crearea Uniunii Europene, iar in plus Uniuneauropeana a dobandit competente noi, care nu intra in sfera de atributii a institutiilor comunitare, ci sunt rezolvate pe baze interguvernamentale politica externa si de securitate, respectiv cooperarea in justitie si afaceri interne.2. Scurt istoric al parlamentului din EuropaIn istoria politica a Europei au existat diferite organe, foruri care au avut ca atributie adoptarea legilor, a deciziilor de drept public cele mai importante dintr-un stat. Aceste foruri au fost denumite adunare legislativa, adunare nationala, adunare de stat, parlament sau au purtat denumiri specifice unui singur stat sau unei zone geografice (de ex. Duma in Rusia, Sejm in Polonia, Riksdag in tarile scandinave).Prin denumirea de parlament astazi intelegem in primul rand acel organ de stat care functioneaza pe baza reprezentativa, este autoritatea publica legislativa cea mai importanta. Potrivit acestei definitii parlamentul este un organ de autoritate publica, adica una dintre purtatoarele suveranitatii statale. Deciziile luate de acesta, fundamentate pe puterea de stat, sunt obligatorii si trebuie tratate ca cea mai inalta forma a manifestarii de vointa statala, avand un rang superior tuturor deciziilor ce pot fi adoptate de celelalte organe de stat. Parlamentele moderne au natura reprezentativa avand in compunerea lor membrii alesi, care reprezinta la randul lor o anumita comunitate, comunitate de interese sau intreaga populatie, care actioneaza teoretic in vederea influentarii deciziilor luate in parlament in interesul alegatorilor. Desi adoptarea legilor apare ca principala atributie parlamentara, parlamentele moderne exercita si o atributie de control asupra puterii executive, respectiv au atributii in domeniul adoptarii si modificarii legilor fundamentale, in cazul situatiilor de urgenta, la ratificarea tratatelor internationale sau in procedura adoptarii bugetului national.Institutia parlamentului intr-o forma apropiata de cea a legislativelor din zilele noastre, a aparut in unele state din Vestul Europei in secolele XII-XIV,ca organ reprezentativ al claselor dominante (state in oranduirea feudala). Parerile specialistilor sunt insa impartite, unii sustin ca primele sedinte parlamentare au fost tinute in regatele spaniole, iar altii considera ca primul parlament a fost cel al englezului Simon Monfort din 1265. Din izvoarele scrise insa, rezulta ca sedinte la care erau invitati nu doar aristrocrati, ci si reprezentantii oraselor, au fost tinute in 1162 in Aragonia, in 1169 in Castilia si in 1188 in Leon.Denumirea de parlament se pare ca a fost folosita pentru prima data de o cronica scrisa in 1183, dar aceasta denumire folosita frecvent si in secolul XIII, a inlocuit mult mai tarziu denumirile latine diverse (de ex. colocviu) ale adunarii claselor dominante. Adunari ale aristocratilor au aparut in secolul XIII in Anglia, in timp ce in Franta prima adunare de acest gen a fost convocata in 1302.

3. Precizari terminologiceDenumirea oficiala a Parlamentului european, in tratatele institutive, a fost Adunarea generala; doar in 1962 institutia a decis sa se numeasca Parlament, cu toata opozitia Consiliului U.E. , care-si vedea amenintate atributiile de legislator european. De atunci, noua denumire a fost folosita si in actele comunitare, in final fiind legiferata prin Actul Unic European.Parlamentul European a fost ales pentru prima data prin vot universal direct in iunie 1979, cand au fost alesi 410 parlamentari. Functiile exercitate de Parlament sunt numai simbolice, comparativ cu cele exercitate de un Parlament veritabil, national, asa cum exista ele intr-o democratie parlamentara. Caracterul simbolic al acestuia rezulta, in primul rand, din faptul ca Parlamentul nu are dreptul sa desemneze un Guvern. 4. Desemnarea parlamentarilor europeniNu exista procedura electorala uniforma. Fiecare stat isi determina liber regimul electoral pentru alegerea europarlamentarilor, adoptand, in acest sens, legi electorale proprii. Desemnarea membrilor Parlamentului European se face prin sufragiu universal direct, pentru un mandat de 5 ani (nu exista clauze de dizolvare inainte de termen). Candidaturile pot fi depuse fie independent, fie pe listele unor partide, in conformitate cu legislatia nationala a fiecarui stat.Alegerile au loc timp de 3-4 zile si participa orice persoana peste 18 ani; statele au avut pana la Tratatul de la Maastricht, puterea discretionara de a limita votul exercitat pe teritoriul lor la proprii cetateni sau, dimpotriva de a-l extinde. Dupa 1992 insa, s-a eliminat criteriul nationalitatii, orice rezident putand vota sau candida in statul in care traiesteIn baza Tratatului de la Amsterdam (1997), Parlamentul European a adoptat, in 1998, o Rezolutie cuprinzand o serie de principii comune pentru toate statele membre: Alegerea deputatilor europeni sa aiba loc pe baza scrutinului de lista, proportional; Constituirea de circumscriptii electorale in statele membre cu peste 20 milioane de locuitori; Stabilirea unui prag de maximum 5% din sufragiile exprimate; Incepand cu alegerile din 2009, 10% din mandatele in Parlamentul European vor fi alocate pe baza scrutinului de lista proportional in cadrul unei circumscriptii unice, formata din teritoriul statelor membre ale UE; Mandatul de deputat in Parlamentul European este incompatibil cu mandatul de deputat sau senator in Parlamentul National (incepand cu 2004). Au obtinut derogari Irlanda si Marea Britanie, pana in 2009Deputatii europeni nu pot exercita, simultan, anumite profesii si nu pot ocupa anumite functii (magistrat, ministru, conducator al unei intreprinderi de stat,s.a.).Ei sunt remunerati la fel ca membrii parlamentului national din tara respectiva. Remuneratiile sunt platite de fiecare stat membru.5. Structura Parlamentului europeanParlamentul european este format din reprezentanti ai popoarelor statelor membre. Pana in 2004 a avut 626 de membri, iar din 2004 sunt 732 de membri.Parlamentarii europeni sunt grupati in grupuri politice, cu caracter mixt, adica multinational, nu in delegatii nationale, existand insa si parlamentari neinscrisi in niciun grup parlamentar. Iata grupurile politice existente in Parlemrntul European: Grupul Partidului Popular European (crestini-democrati) si al Democratilor Europeni; Grupul Partidului Socialistilor Europeni; Grupul Partidului European Liberal, Democrat si Reformat; Grupul Verzilor/Alianta Libera Europeana; Grupul Confederal al Stangii Europene Unite /Stanga Verde Nordica; Grupul Uniunea pentru o Europa a Natiunilor; Grupul pentru Europa Democratilor si Diversitatii; Grupul Tehnic al Deputatilor Independenti (grup mixt)

Numarul minim necesar de europarlamentari pentru formarea unui grup parlamentar este de: 29, daca apartin unul singur stat; 23, daca apartin la doua state membre; 18, daca apartin la 3 state membre; 14, daca apartin la 4 state membre.Conducerea institutiei este asigurata de un presedinte, 14 vicepresedinti care impreuna cu cei 5 chestori formeaza Biroul Parlamentului european, organ executiv si de un secretariat general. Presedintele si vicepresedintii sut alesi de membrii Parlamentului, pe o perioada de doi ani si jumatate. Presedintele este reprezentantul institutional al PE. El asigura relatiile externe, prezideaza sesiunile plenare si reuniunile Biroului si Conferintei presedintilor. Fiecare membru al Parlamentului European este membru de drept intr-una din cele 17 Comisii parlamentare si membru supleant intr-altul. Comisiile parlamentare sunt urmatoarele:1. Afaceri externe, drepturile omului, politica externa si de securitate comuna;2. Buget;3. Control bugetar;4. Drepturile si libertatile cetatenilor, justitie, afaceri interne;5. Juridica si piata interna;6. Probleme economice si monetare;7. Industrie, comert exterior, cercetare si energie;8. Ocuparea fortei de munca si probleme sociale;9. Mediu, sanatate publica si politica consumatorului;10. Agricultura si dezvoltare rurala;11. Pescuit;12. Politica regionala, transport si turism;13. Cultura, tineret, educatie, mass-media si sport;14. Dezvoltare si cooperare;15. Afaceri constitutionale;16. Drepturile femeilor si egalitatea de sanse;17. Petitii.Fiecare comisie isi alege un birou format din: presedinte si 2 3 vicepresedinti. Mandatul acestora este de doi ani si jumatate.Comitetele parlamentare sunt formatiuni specializate de lucru ale institutiei, care pregatesc decizia luata de plenul Parlamentului european.In structura organizatorica a Parlamentului un loc important il ocupa organele directoare care sunt date de birou si de biroul largit:a) Biroul este organismul de coordonare regulamentara a PE, avand competente in ceea ce priveste bugetul PE si problemele administrative si este format dintr-un presedinte, 14 vicepresedinti si cinci chestori, membri ai biroului cu drept de vot consultativ. Membrii Biroului sunt alesi pentru un mandat de 2 ani;b) Biroul largit format din biroul propriu zis plus presedintii grupurilor politice din Parlament. Acesta asigura functionarea politica a Parlamentului European.Parlamentul mai cuprinde si diverse formatiuni cum ar fi grupurile politice, comisiile si delegatiile.c) grupurile politice reunesc deputatii de aceeasi orientare politica, indiferent de statul in care au fost alesi.d) comisiile pot fi: permanente, temporare si de ancheta.e) delegatiile Parlamentare au o componenta hotarata de grupurile politice, iar competenta le este stabilita de Parlament. 6. Statutul parlamentarilor europeniMembrii Parlamentului European pot cumula mandatul de parlamentar european cu cel de parlamentar national, insa nu pot fi membrii in guvernele nationale sau in alte institutii comunitare.Parlamentarii beneficiaza de imunitate in ceea ce priveste exprimarea opiniilor si voturilor in exercitiul functiei si nu pot fi arestati sau urmariti judiciar pe teritoriul altui stat; pe teritoriul propriului stat se aplica legislatia nationala, deci ei pot fi arestati daca nu sunt si parlamentari nationali. Imunitatea europeana dureaza pe toata durata mandatului parlamentar, aceasta fiind interpretarea care se degaja din deciziile Curtii Europene de Justitie.. Parlamentarii voteaza individual, personal, neputand fi legati prin mandat sau instructiuni ale statelor.7. Functionarea Parlamentului europeanParlamentul se intalneste in sesiuni ordinare, lunare, de cate o saptamana (cu exceptatia lunii august) si in sesiuni extraordinare. De asemenea, o mare parte a activitatii se desfasoara in Comitete parlamentare, cate doua saptamani pe luna. Cea de-a patra saptamana a lunii este dedicata reuniunilor grupurilor politice.Statele membre nu si-au indeplinit inca obligatia prevazuta in tratate de a stabili un singur sediu pentru Parlament, eficienta acestuia fiind diminuata de fragmentarea geografica a activitatii sale; sesiunile plenare au loc la Strassbourg, Comitetele parlamentare se intalnesc la Bruxelles, iar Secretariatul general este la Luxemburg. Lucrarile se desfasoara in cele 23 de limbi oficiale, cu traducere simultana, si documentele oficiale trebuie traduse, de asemenea, in toate aceste 23 de limbi, fapt ce ingreauneaza destul de mult activitatea curenta si creste costurile de functionare ale institutiei.Sedintele sunt publice, la ele participa membrii Comisiei europene, in timp ce prezenta membrilor Consiliului UE este obligatorie la sesiunile plenare.Deciziile sunt adoptate, in principiu, cu majoritatea absoluta a membrilor si au forma unor rezolutii. De regula, Consiliul UE solicita opinii Parlamentului European; opinia este redactata de catre Comitetul parlamentar specializat in problema ce face obiectul solicitarii si este inaintata spre adoptare plenului Parlamentului, in urma dezbaterilor devenind rezolutie.

BIBLIOGRAFIE:

1. Gioni Popa - Gavrilovici, Istoria si evolutia Uniunii Europene, Curs;

2. Dacian Cosmin Dragos, Uniunea Europeana. Institutii. Mecanisme, Editia 2, Ed. C.H. Beck, Bucuresti, 2005;

3. Ion P. Filipescu, Augustin Fuerea, Drept Institutional Comunitar European, Editura Actami, Bucuresti, 1994;

4. Parlamentul European, http://referate.itbox.ro/referate-drept/referat-parlamentul-european.

8