Boala Parkinson poate afecta capacitatea unei persoane de a-si controla miscarile corpului. Anumite celule nervoase de la nivelulcreieruluiproduc, in mod normal, o substanta chimica numita dopamina.

Dopaminaeste un mediator chimic sau un neurotransmitator, prin intermediul caruia celulele nervoase controleaza miscarile corpului. In boala Parkinson, aceste celule nervoase, ce produc dopamina, se distrug ducand la nivele scazute ale acesteia. Cand se intampla acest lucru pot aparea probleme in miscarile corpului.

Boala Parkinson da o gama larga de simptome si complicatii. Acest articol acopera doar tratamentul general al bolii si nu simptomele particulare.

Tratamentul poate controla simptomele in primele faze evolutive ale bolii si este inceput imediat ce simptomele afecteaza activitatea zilnica si abilitatea de a munci a persoanei bolnave. De exemplu, o persoana dreptace la caretremorulse instaleaza pe partea stanga poate sa nu se simta stanjenita de aparitia acestui simptom si poate sa nu simta nevoia unui tratament pana cand simptomatologia se inrautateste.

O persoana ce nu poate sa-si indeplineasca sarcinile de serviciu datorita simptomelor bolii va dori sa inceapa tratamentul mult mai repede dacat o persoana care nu munceste sau care nu este afectata in activitatea zilnica de vreunul dintre simptome.

Simptomele acestei afectiuni apar de obicei la persoane cu varste intre 50 si 60 de ani. Afectiunea evolueaza lent si uneori poate trece neobservata de familie, de prieteni si chiar de persoana in cauza. Un numar mic de persoane dezvolta simptomele doar pe o singura parte a corpului, acestea neprogresand si pe cealalta parte.

Medicamentele pot controla simptomele intr-o oarecare masura, dar o data cu evolutia bolii, acestea devin din ce in ce mai ineficiente.Boala Parkinsonpoate cauza o varietate de complicatii pe masura ce evolueaza.

Legatura dintre boala Parkinson si factorii de risc este inca in cercetare. Acesti factori de risc pot fi: factori genetici, varsta, toxine din mediul inconjurator sau radicalii liberi(antioxidanti). Desi aceste cercetari sunt pe cale sa dezvaluie anumite raspunsuri, expertii nu stiu cu siguranta cauza acestei boli.Cuprins articol1. Generalitati2. Cauze3. Simptome4. Afectiuni cu simptome asemanatoare5. Factorii de risc6. Consultul de specialitate7. Expectativa vigilenta8. Medici specialisti recomandati9. Diagnostic si investigatii10. Tratament generalitati11. Tratament de intretinere12. Tratament in cazul agravarii bolii13. Tratament ambulatoriu14. Tratamentul medicamentos15. Tratament chirurgical16. Alte tratamente17. ProfilaxieCauzeSusSunt studii in desfasurare ce urmaresc sa determine daca exista o cauzageneticaa bolii Parkinson. Doar un mic procent dintre cei ce au boala Parkinson au un parinte, un frate sau o sora cu aceasta boala. Totusi,transmiterea unor gene(unitatea de baza a ereditatii, alcatuita din acid dezoxiribonucleic) anormale pare sa fie cauza bolii Parkinson cu debut precoce in cadrul unor familii la care se descopera aceasta afectiune la varste mult mai tinere.

Nivelurile scazute de dopamina (mediatorul chimic) implicate in controlul miscarilor dau simptomatologia acestei afectiuni. Lipsa acestui neurotransmitator apare atunci cand celulele nervoase dintr-o anumita parte acreierului(substanta neagra - substanta nigra), ce produc dopamine, se deterioreaza sau se distrug. Cauza exacta a acestei afectari a celulelor nervoase nu se cunoaste.SimptomeSusTipul si severitatea simptomelor bolii variaza de la un bolnav la altul si in functie de stadiul bolii. Simptomele, care pot aparea la un pacient in primele faze, pot sa nu se dezvolte decat in fazele tardive ale afectiunii la alti pacienti sau pot sa nu apara deloc.

Cele mai frecvente simptome sunt:- tremorul (oscilatii lente si regulate), de cele mai multe ori a mainii, a bratului sau a piciorului. Tremorul dinboala Parkinsonapare atunci cand persoana afectata de aceasta boala este treaza, este in pozitie sezanda sau in picioare (tremorul de repaus) si cedeaza atunci cand persoana misca partea afectata a corpului;

- rigiditatea musculara si durerea continua. Unul dintre cele mai comune semne aparute la debutul bolii este reducerea balansarii bratului afectat in timpul mersului datorita rigiditatii musculare. Rigiditatea poate afecta musculatura membrelor inferioare, a fetei, gatului sau a altei parti a corpului si poate duce laobosealamusculara si la anchilozare;

- miscari incetinite si limitate (bradikinezie), mai ales atunci cand persoana incearca sa se miste dintr-o pozitie de repaus. De exemplu, miscarea de ridicare dintr-un scaun sau schimbarea pozitiei in pat pot fi dificile;

- slabirea muschilor fetei si a gatului.Vorbireasi inghitirea pot deveni mai dificile si persoanele respective se pot ineca, tusi sau pot pierde saliva pe la colturile gurii. Vorbirea este una monotona si soptita. Pierderea capacitatii de contractie a muschilor fetei poate duce la o expresie faciala fixa, asa numita "masca Parkinsoniana";

- dificultati in deplasare (probleme ale mersului) si in mentinerea echilibrului (instabilitate posturala). Persoanele cuboala Parkinsonpot face pasi marunti si tarandu-si picioarele, acestea fiind foarte apropiate si se pot inclina putin in fata din talie (pozitia garbovita), de asemenea exista probleme cu intoarcerile din timpul mersului. Balansul si problemele de echilibru pot duce si la cazaturi. Totusi, aceste probleme de obicei apar mai tarziu in evolutia bolii.

Tremorul este unul din primele semne pe care pacientii sau cei din familia lor il observa. Initial tremorul poate afecta doar un brat sau doar un picior sau poate fi observat pe o intreaga parte a corpului. Tremorul mai poate afecta, de asemenea, limba si buzele. Pe masura ce boala avanseaza, acest tremor se poate extinde pe ambele parti ale corpului, desi in unele cazuri acesta ramane doar pe o singura parte.

Stresul emotional si solicitarea fizica fac ca tremorul sa fie mult mai evident.Somnul, relaxarea completa sau intentia de a face o miscare sau chiar miscarea in sine reduc sau chiar opresc tremorul.

Desi tremorul este unul dintre cele mai comune semne din boala Parkinson, aproape jumatate din cei care au un tremor nu au Parkinson. In contrast cu tremorul din boala Parkinson, tremorul de alte cauze se amelioreaza in repaus, nu se imbunatateste o data cu miscarea membrului respectiv si se inrautateste atunci cand persoana incearca sa indeplineasca o anumita sarcina. Cauza cea mai frecventa a tremorului ne-Parkinsonian este tremorul esential, o stare tratabila, de cele mai multe ori prost diagnosticata caboala Parkinson.

Alte simptomeBoala Parkinson poate cauza o varietate de alte simptome.

Acestea pot include:- dexteritate si coordonare diminuate. Modificarile scrisului de mana sunt obisnuite si scrisul devine mai mic (micrografie). Abilitatile atletice scad si activitatile zilnice, cum ar fi imbracatul sau servirea mesei devin mai dificile;-crampe muscularesi afectarea articulatiilor;- o piele mai grasa si aparitia sau sporirea matretei;- probleme digestive si urinare.Constipatiaeste obisnuita. Controlul mictiunii este dificil si pot aparea urinari frecvente si imperioase. Medicamentele folosite in tratamentul bolii pot ajuta sau pot inrautati aceste simptome;- probleme aparute in controlul involuntar sau automatic al unor functii ale organismului cum ar fi: crestereatranspiratiei, scaderea tensiunii arteriale cand persoanele stau in pozitie ortostatica (hipotensiunea ortostatica) si disfunctii sexuale. Dar aceste simptome pot sa fie date si de tratamentul folosit in boala Parkinson;- aparitia brusca si scurta a imposibilitatii de a se misca. Deseori poate afecta persoana in timpul mersului;- pot aparea tulburari ale somnului, ale dispozitiei si ale gandirii la cei afectati de aceasta boala.

Somnolenta sauinsomniapot aparea la acesti pacienti datorita anxietatii, depresiei, sau oboselii fizice. Persoanele afectate de aceasta boala pot sa nu aiba un somn normal deoarece nu-si pot schimba pozitia in pat cu usurinta.

O persoana afectata de boala Parkinson poate deveni cu usurinta o persoana dependenta de cei din jur, o persoana fricoasa, indecisa si pasiva. Este posibil ca aceste persoane sa vorbeasca mult mai putin decat vorbeau inainte, sa se retraga chiar si fata de familie si prieteni si sa ramana niste persoane inactive si retrase, daca nu sunt incurajate sa depaseasca momentul.Depresiae foarte frecventa la aceste persoane si poate fi cauzata atat de modificarile chimice ce au loc la nivelul creierului cat si ca o reactie la aflarea vestii ca sufera de o boala ce duce la infirmitate. Insa, cu un tratament adecvat, starea pacientului poate fi imbunatatita.

Pana la una din trei persoane care sufera de boala Parkinson poate dezvolta dementa si confuzie, similare celor dinboala Alzheimer(ansamblul dementelor degenerative primare, ce se caracterizeaza prin aparitia unei demente cu evolutie lenta), in faza finala a bolii. Depresia poate contribui la pierderea memoriei si la aparitia confuziei.

Pierderea memoriei, halucinatiile (a auzi sau a vedea lucruri, care nu exista in realitate) si visele pline de imaginatie pot fi uneori cauzate de medicamentele folosite in tratamentul bolii Parkinson. Exista o varietate de afectiuni cu simptome asemanatoare celor din boala Parkinson. Unele dintre acestea pot fi reversibile.Afectiuni cu simptome asemanatoareSusBoala Parkinson poate fi greu de diagnosticat deoarece multe afectiuni au simptome, care sunt intalnite inboala Parkinson(tremorul, rigiditatea musculara, miscari incetinite, tulburari ale echilibrului).

Alte afectiuni ce pot cauza simptome asemanatoare celor din boala Parkinson sunt:- tremorul esential (denumire prin care sunt grupate tipurile de tremor fara o semnificatie patologica aparenta si indeosebi ereditare), care nu are alte simptome decat tremorul fin si rapid. Poate aparea inainte de varsta de 25 de ani;- sindromul Parkinson intalnit in paralizia supranucleara progresiva (o afectiune degenerativa heterogena ce implica afectarea celulelor nervoase de la nivelul creierului, a ganglionilor bazali sau a cerebelului) si in atrofia sistemica multipla (termen propus pentru asocierea variabila a urmatoarelor tulburari: disfunctie a sistemului nervos autonom, semne extrapiramidale, ataxie ce apare, mai ales la varsta adulta);- boala Alzheimer. Confuzia si pierderea dememoriesimilare celor din primele stadii ale bolii Alzheimer nu apar decat in stadiile finale ale bolii Parkinson;- leziuni ale sistemului nervos central;- diferite afectiuni ale tiroidei;- boli ale ficatului;- infectii la nivelul sistemului nervos central (cum ar fiencefalita);- tumori la nivelul creierului;-infarctul miocardic;-intoxicatia cu monoxid de carbon;- intoxicatiile cu metale grele (cum ar fi manganul);- afectiuni psihiatrice.

Anumite medicamente (cum ar fi antipsihoticele si anumite medicamente folosite in tratamentul hipertensiunii arteriale) pot, de asemenea, sa dea simptome similare celor din boala Parkinson

Alte simptome ce pot aparea in aceasta afectiune pot includedepresiasidisfunctiile sexuale. Trebuie ca aceste probleme sa fie discutate cu medicul curant.Factorii de riscSusFactorii de risc in aceasta afectiune sunt dificil de identificat deoarece cauza bolii nu este cunoscuta. Varsta avansata este singurul factor de risc cunoscut pentru boala Parkinson (nu este inclusa boala Parkinson cu debut precoce). Majoritatea debuteaza dupa 50 de ani, desi boala poate aparea si la persoane intre 30 si 50 de ani si chiar, in cazuri rare, la tineri.

Un numar foarte mic de persoane ce au fost diagnosticati cu aceasta afectiune au o ruda apropiata ce sufera de boala Parkinson. Se pare ca un istoric familial de boala Parkinson nu creste semnificativ riscul aparitiei afectiunii la un membru al familiei. Avand cazuri in familie deboala Parkinsoncu debut precoce acestea pot reprezenta un factor de risc important in aparitia bolii si la ceilalti membrii ai familiei, dar aceasta forma este una rara.

Unele studii au aratat ca expunerea prelungita la anumiti factori de mediu, cum ar fi pesticidele, chimicalele, folosirea apei din fantani, poate creste riscul aparitiei bolii, dar pana acum acest lucru nu a fost demonstrat.Exista multe afectiuni care pot dezvolta Parkinsonism (un grup de simptome ce includ tremorul, rigiditatea musculara, miscarile incetinite si tulburarile deechilibru).

Simptomele si evolutia acestei afectiuni pot varia foarte mult de la o persoana la alta. Nu se cunoaste un tratament pentru vindecarea acestei boli. Totusi, medicamentele, tratamentul chirurgical, exercitiile si schimbarile modului de viata pot reduce unele dintre simptomele bolii.

Starea emotionala poate afecta simptomatologia bolii.Anxietatea, tensiunea nervoasa si tristetea pot inrautati evolutia bolii si simptomatologia. Relaxarea, de obicei, reduce simptomele. Intr-o perioada stresanta o persoana cu boala Parkinson poate avea o "izbucnire paradoxala". Aceasta are ca si rezultat o perioada in care persoana afectata de Parkinson nu mai are simptome si se poate deplasa si misca in mod normal.Consultul de specialitateSusEste bine sa fie consultat medicul de familie atunci cand apar simptomelebolii Parkinson. Nu este nevoie de un tratament de urgenta, atunci cand tremorul dureaza de mai mult timp. Totusi, trebuie discutat cu medicul despre aparitia acestui tremor la urmatorul consult. Daca tremorul afecteaza activitatea de zi cu zi a unei persoane sau daca apar si alte simptome, trebuie mers la doctor mai repede.

O persoana ce a fost diagnosticata cu boala Parkinson trebuie sa consulte doctorul imediat daca:- exista modificari notabile ale simptomelor, cum ar fi episoade severe de rigiditate - pierderea brusca a mobilitatii ce poate afecta mersul;- simptomele nu mai sunt ameliorate de medicamente;- apar alte complicatii;- apare depresia.

Persoanele ce sufera deParkinsontrebuie sa mearga la medicul specialist in mod regulat (o data la 3-6 luni sau in functie de cum decide acesta) pentru modificarea tratamentului, pe masura ce boala evolueaza.Expectativa vigilentaSusDaca se descopera aparitia tremorului, acesta trebuie atent urmarit si trebuie discutat cu doctorul la urmatorul control medical. O descriere cat mai exacta poate ajuta medicul sa puna un diagnostic corect.

Descrierea pacientului ar trebui sa raspunda la urmatoarele intrebari:- tremorul a aparut brusc sau treptat?- ce a dus la imbunatatirea sau inrautatirea lui?- ce parte a corpului a fost afectata?

Este indicat sa se apeleze serviciile de urgenta daca apar simptome precum stare de slabiciune brusca,paralizie, pierderea echilibrului, alterarea vorbirii sau probleme vizuale. Acestea pot fi semnele unui infarct miocardic. Simptomele din boala Parkinson, de obicei, evolueaza lent, pe perioada catorva luni.Medici specialisti recomandatiSusUrmatorii medici pot diagnostica si trata boala Parkinson:- medicul de familie;- medicul de medicina interna;- medicul neurolog.

Alti specialisti ce pot fi implicati in urmarirea pacientului bolnav de Parkinson sunt:- logopedul;- fizioterapeutul;- specialistul in terapie ocupationala.Diagnostic si investigatiiSus1.Diagnostic precoceIn acest moment nu exista nici untest screeningpentru boala Parkinson. Diagnosticul de boala Parkinson se bazeaza pe istoricul medical si pe un examen neurologic amanuntit.

2.InvestigatiiNu exista teste de laborator care sa diagnosticheze boala Parkinson. Daca simptomele pacientului si rezultatele obtinute de doctor in timpul consultului nu sunt in intregime tipice bolii Parkinson se pot face anumite teste pentru a putea diagnostica alte afectiuni cu simptome asemanatoare. De exemplu, testele de sange pot fi facute pentru a verifica daca nu este cumva vorba de o afectiune tiroidiana sau hepatica. O examinareRMNpoate fi facuta pentru a exclude un infarct miocardic sau o tumora a sistemului nervos central.

Un alt test imagistic numitPET(tomografie cu emisie de pozitroni) poate detecta nivele scazute de dopamina la nivelul creierului, putandu-se astfel pune diagnosticul de boala Parkinson. Totusi, aceasta investigatie nu este una uzuala deoarece este foarte scumpa si nu este disponibila in foarte multe spitale, fiind inca in faza experimentala.Tratament generalitatiSusLa inceput, pacientii cu boala Parkinson pot sa nu aiba nevoie de tratament, daca simptomele sunt usoare. Medicul va putea amana momentul prescrierii tratamentului pana cand simptomele bolii devin suparatoare si interfera in activitatea zilnica. Metodele de tratament aditionale cum ar fi exercitiile fizice,fizioterapiasi terapia ocupationala pot fi de ajutor in toate stadiile bolii Parkinson, mai ales in mentinerea tonusului, mobilitatii si independentei.

Daca este nevoie de tratament medicamentos, exista citeva optiuni. Desi levodopa este inca considerata cel mai bun medicament pentru Parkinson, efectele ei secundare (ce includ miscari involuntare si alte complicatii motorii) pot cauza probleme in stadiile tardive ale bolii.

Studiile recente sugereaza ca tratamentul initial cu agonisti dopaminergici cum ar fi pramipexol si ropinirol pot intarzia necesitatea inceperii tratamentului cu levodopa si pot astfel intarzia aparitia efectelor secundare ale acesteia. Alte medicamente nondopaminergice ce pot fi folosite in primele faze evolutive ale bolii suntamantadina,inhibitori de monoaminoxidaza(cum ar fi selegin) si anticolinergice (cum ar fi trihexifenidil).

Medicul curant impreuna cu intreaga echipa ce supravegheaza pacientul bolnav de Parkinson il pot indruma pe acesta in ceea ce priveste suportul emotional si educatia medicala, specifice acestei afectiuni. Acestea sunt importante pe intregul parcurs evolutiv al bolii.

Nu exista nici un tratament care sa opreasca distrugerea celulelor nervoase ce duce la aparitia acestei afectiuni. Totusi, unele medicamente pot ameliora simptomele bolii. Tratamentul chirurgical poate fi, de asemenea, folositor in tratarea simptomelor, dar in cazul unui numar mic de persoane.

Tratamentul este diferit pentru fiecare persoana in parte si se poate schimba pe masura ce boala evolueaza. Varsta, ocupatia, familia si conditiile de viata pot influenta deciziile privind inceperea tratamentului, tipul acestuia si cand sa se modifice medicatia. Daca starea de sanatate se modifica tratamentul trebuie si el ajustat pentru a obtine un echilibru intre calitatea vietii, efectele secundare ale bolii si costurile tratamentului.Tratament de intretinereSusExista o serie de masuri ce pot fi luate si la domiciliul persoanei afectate de Parkinson pentru a face ca aceasta sa faca fata mult mai usor simptomelor. Trebuie sfatuit pacientul sa-si foloseasca energia pentru activitatile strict necesare si sa-si amenajeze locuinta astfel incat sa-i fie foarte usor sa se deplaseze si lucrurile necesare sa-i fie la indemana. Toate acestea il vor ajuta sa fie o persoana independenta.Exercitiile fiziceregulate, o dieta echilibrata sunt foarte importante in cadrul tratamentului. Exercitiile pot ajuta la mentinerea tonusului, a coordonarii si a rezistentei, dar si in mentinerea greutatii si in reducerea posibilitatii de aparitie aconstipatiei. In ceea ce priveste alimentatia persoanelor cu Parkinson este foarte important ca acestea sa ceara toate informatiile privind alimentatia medicului curant, deoarece consumul de proteine poate interfera cu absortia medicamentelor si poate modifica eficacitatea lor.

Este indicat ca pacientii sa-si pastreze o stare cat mai buna de sanatate. O dieta echilibrata, odihna, precum si suportul emotional si practic din partea familiei, pot fi de mare ajutor. Recunoasterea si tratarea depresiei reprezinta o parte importanta a terapiei la domiciliu.Depresiaeste frecventa la cei cu Parkinson si poate aparea inainte ca boala sa fie diagnosticata.

O persoana aflata intr-o faza avansata a bolii este limitata in ceea ce priveste libertatea de miscare si efectuarea activitatilor zilnice. Simptomele se pot modifica de la o zi la alta si efectele adverse ale medicamentelor folosite in cadrul tratamentului pot limita eficienta acestuia. Medicul curant va trebui sa modifice tratamentul in functie de modificarile ce apar in simptomatologia bolii.

Unlogopedpoate recomanda exercitii de respiratie si de vorbire ce pot sa ajute pacientii, care au vorbirea monotona, imprecisa, soptita, specifica celor afectati de Parkinson, mai ales in stadiile finale.

Trebuie sa existe o modificare si in ceea ce priveste alimentatia, referitor la ce si cum mananca. De exemplu, acestia se pot hrani stand in picioare si mancand cate putin, iar alimentele sa fie cat mai usor de mestecat. Toate acestea pot sa scuteasca pacientul de eventualele probleme legate de alimentatie. Tinand barbia ridicata, inghitind des si evitand dulciurile se poate reduce salivatia.

Blocarea musculara poate fi rezolvata prin efectuarea unor miscari intentionate. Deplasarea catre un punct fix pe pamant, facand un prim pas precis, lung, in stil de mars poate ajuta la depasirea episoadelor de rigiditate musculara.Tratament in cazul agravarii boliiSusPe masura ce boala evolueaza, simptomele devin din ce in ce mai suparatoare. Majoritatea pacientilor dezvolta un tremor de la usor la moderat. Miscarile sunt lente si limitate datorita rigiditatii musculare si incetinirii sau pierderii reflexelor automate (bradikinezie).

Tratamentul in acest stadiu este cantarit in functie de severitatea simptomelor si de efectele adverse ale medicamentelor. Simptomele bolii se schimba pe masura ce afectiunea trece prin diferitele stadii evolutive. Doctorul va supraveghea evolutia fiecarui pacient in parte si va modifica tratamentul in functie de aparitia unor noi simptome.

Levodopa este cel mai cunoscut medicament folosit in tratamentulbolii Parkinson. Totusi poate avea o serie de efecte adverse la doze mari sau dupa un tratament indelungat. Medicul specialist poate sa prescrie agonisti dopaminergici, cum ar fi pramipexol sau ropinirol pentru a pregati inceperea tratamentului cu levodopa. Studii recente au aratat ca aceste medicamente pot intarzia aparitia efectelor adverse ale levodopei. De asemenea, doctorul poate prescrie agonistii dopaminergici in acelasi timp cu levodopa.Tratament ambulatoriuSusViata de zi cu zi a unui bolnav cuParkinsonLa inceput, boala nu afecteaza intr-o prea mare masura viata persoanei in cauza, dar o data cu trecerea timpului aceasta devine din ce in ce mai suparatoare.

Tratamentul la domiciliu ii ajuta pe cei afectati sa se adapteze si pe masura ce boala avanseaza sa ramana independenti cat de mult este posibil. Calitatea vietii acestuia depinde in mare masura de continuarea activitatilor de la serviciu, de pastrarea unei legaturi stranse cu familia si de pastrarea independentei. Folosirea unui baston sau a unui mergator pot fi utile pe masura ce boala avanseaza.

Aspecte ce pot fi de folos in tratamentul ambulator al unui pacient cu Parkinson sunt:- modificarea anumitor activitati si reamenajarea casei astfel incat activitatile zilnice sa fie cat mai mult simplificate, iar repozitionarea mobilei sa fie facuta astfel incat sa existe mereu ceva in care pacientul sa se sprijine atunci cand se deplaseaza;- sa urmeze odieta sanatoasa, care sa includa fructe, vegetale, cereale, legume, peste, carne de pasare, carne slaba, produse lactate slabe;- exercitiile fizice si fizioterapie, care sunt foarte eficiente in toate fazele bolii;- sa faca fata aparitie tremorului, iar pentru reducerea acestuia poate fi buna luarea unei greutati in mana care tremura;- sa se lucreze cu un logoped pentru imbunatatirea vorbirii;- reducerea problemelor in ceea ce priveste mancatul si salivatia excesiva prin schimbarea mancarurilor si a felului cum sunt mancate;- a face fata blocajului motor, prin diferite metode cum ar fi mersul catre o tinta de pe podea;- a face fatadisfunctiilor sexuale. Trebuie discutat cu medicul si despre aceasta problema. Acesta poate sugera o serie de modificari in terapie, cum ar fi schimbarea medicamentelor sau a exercitiilor fiziceTratamentul medicamentosSusTratamentul medicamentos este tratamentul uzual in cadrul bolii Parkinson. Scopul acestui tratament medicamentos este de a suplini lipsa neurotransmitatorului - dopamina, ce cauzeaza simptomatologia acestei afectiuni. Tratamentul este inceput, de obicei, cand simptomele bolii duc la infirmitatea persoanei, aceasta ne mai putand sa-si desfasoare activitatile zilnice.

Tratamentul poate fi diferit in functie de simptome, de varsta pacientului, precum si in functie de raspunsul acestuia la medicamente. Medicamentele pot ameliora simptomele, dar au si o serie de efecte adverse. Este nevoie de timp pentru ca medicul sa stabileasca o combinatie eficienta de medicamente, care sa-si faca efectul la fiecare persoana in parte.

Astazi,levodopaeste considerata cea mai eficienta in controlul simptomelor din boala Parkinson si pentru multi ani a fost medicamentul preferat in tratamentul celor noi diagnosticati cu Parkinson. Totusi, datorita folosirii acesteia pe o perioada lunga de timp si in doze crescute au aparut o serie de complicatii motorii, care au fost dificil de tratat.

De aceea, unii medici prefera sa foloseasca agonistii dopaminergici, mai nou aparuti (cum ar fi pramipexol si ropinirol), mai ales in primele etape ale bolii. Folosirea acestor medicamente in primele faze ale afectiunii duc la amanarea introducerii in tratament a levodopei si astfel se intarzie aparitia complicatiilor motorii. Dar si folosirea acestor medicamente poate conduce la aparitia complicatiilor motorii.

Intrebarea privind care dintre aceste doua medicamente, levodopa sau agonistii dopaminergici este mai benefic in primele faze ale bolii; nu este pe deplin lamurita. Levodopa controleaza simptomele mult mai bine decat agonistii dopaminergici. Totusi, avand in vedere studiile efectuate, ingrijorarea medicilor in ceea ce priveste efectele pe termen lung ale administrarii de levodopa in fazele initiale si in doze mari, i-a facut pe acestia sa recomande tratamentul initial cu agonisti dopaminergici, mai ales la cei sub 60 de ani. Pe masura ce boala avanseaza medicul va putea prescrie concomitent levodopa si agonisti dopaminergici.

Apomorfina este un agonist dopaminergic folosit pentru tratarea episoadelor ocazionale de imobilitate, asociate cu boala Parkinson. Acesta este primul medicament ce poate fi injectat cand muschii devin rigizi si intepeniti si persoana in cauza nu se mai poate ridica dintr-un scaun sau nu-si mai poate desfasura activitatile zilnice. Tratamentul cu apomorfina administrat la nevoie poate face posibila reducerea dozelor de agonisti dopaminergici.

Acest lucru duce si la scaderea efectelor adverse cum ar fi miscarile involuntare si convulsiile. Pot exista si unele cazuri in care se urmeaza tratamentul cu doze constante de levodopa si agonisti dopaminergici si uneori doze de apomorfina, atunci cand este nevoie, in loc sa urmeze un tratament in care dozele medicamentelor administrate oral sunt ajustate in functie de urgentele aparute. Apomorfina trebuie administrata impreuna cu medicamente antiemetice pentru a preveni aparitiagreturilor si varsaturilor.

Studii recente arata ca tratamentul cu doze mari de antioxidantcoenzima Q10poate incetini progresia bolii Parkinson, dar trebuie luat in primele faze ale bolii. Studii ulterioare sunt necesare pentru a determina cat de sigur este tratamentul si eficacitatea acestuia.

Optiuni de medicamente O serie de medicamente pot fi folosite in tratamentul bolii Parkinson, in diferitele faze ale acesteia.

In general, tratamentul initial al bolii Parkinson incepe cu:- agonisti dopaminergici (bromcriptina, pergolid, pramipexol, ropinirol);-levodopa si carbidopa;- inhibitor periferic al catecol-0-metiltransferazei (COMT) -entacapon, tolcapon;- agenti anticolinergici (benztropina, trihexifenidil);- selegilina - inhibitor al monoaminoxidazei tip B;-amantadina.

De retinut!Toate medicamentele folosite in tratamentul Parkinsonului pot avea efecte adverse neplacute. Un regim medicamentos ideal este acela ce controleaza simptomele bolii si efectele adverse sunt bine tolerate de pacient. Medicii, in general, vor incerca un singur medicament la un moment dat si vor recomanda doze mici, pentru a minimaliza efectele adverse.

Este bine de stiut ca:- levodopa si alte medicamente pot fi mult mai eficiente, daca sunt luate inainte de mese;- oprirea brusca a medicatiei poate inrautati simptomele si poate fi periculoasa.

Pot aparea o serie de complicatii in urma unui tratament indelungat in boala Parkinson, care pot include:- modificari spontane in raspunsul pacientului la medicatie;- spasme sau convulsii.

Probleme pot aparea si ca rezultat al bolii in sine, cum ar fi:- imposibilitatea de a se misca- scaderea tonusului muscular.

Un posibil efect advers serios al tratamentului cu agonisti dopaminergici este somnolenta diurna. Somnolenta brusca si coplesitoare, fara a-si da seama persoana respectiva ca este pe cale sa adoarma, poate fi numita "atac desomn". Acesta poate aparea si in momentul in care pacientul conduce masina si poate fi o amenintare grava la siguranta acestuia. Trebuie sa se discute cu medicul despre efectele de acest tip, daca pacientul urmeaza tratamentul cu agonisti dopaminergici.

Schimbarea dozelor sau folosirea unei combinatii diferite de medicamente pot fi de ajutor in astfel de situatii. Medicamentele necesare tratarii acestei afectiuni sunt prescrise de medicul specialist, iar pacientul trebuie informat foarte bine in legatura cu modul in care acestea trebuie luate. Este foarte important ca pacientul sa respecte cu strictete recomandarile medicului pentru un cat mai bun rezultat al terapiei.Tratament chirurgicalSusTratamentul chirurgical poate fi luat in considerare atunci cand medicamentele nu mai pot controla simptomele bolii sau cand efectele adverse sunt destul de severe si afecteaza activitatile de zi cu zi ale pacientului.

Electrostimulareaprofunda cerebrala este un tratament nou in terapia Parkinsonului. Aceasta terapie foloseste impulsuri electrice pentru stimularea unei anumite zone a creierului. Impulsurile electrice sunt generate de o serie de electrozi plasati printr-o interventie chirurgicala in creier.

Aceasta tehnica poate fi folosita si in combinatie cu tratamentul medicamentos, cu levodopa sau alte medicamente, cand acesta nu mai controleaza simptomatologia intr-un mod adecvat. Aceasta tehnica chirurgicala este pe cale sa devina metoda chirurgicala preferata de terapie, mai ales a cazurilor aflate intr-o faza avansata a bolii. Nu distruge substanta nervoasa de la nivelul creierului si are riscuri mult mai mici decat metodele vechi, mai distructive, cum ar fi palidotomia si talamotomia.

Palidotomia si talamotomia sunt rar facute in ziua de azi. Ele implica distrugerea precisa a unei mici suprafete din portiunea profunda a creierului, care cauzeaza simptomele bolii.

Neurotransplantul este un procedeu experimental, care este in studiu, pentru terapia Parkinsonului. Consta in implantul de celule care sa produca dopamina la nivelul creierului. Aceste celule pot proveni de la un creier fetal, desi folosirea tesuturilor fetale este controversata. In viitor, neurotransplantul poate include si transplantarea nervilor din zonele sanatoase in zonele afectate sau folosirea celulelor modificategenetic.

Neurotransplantul a fost facut unui numar mic de persoane si poate fi facut doar in cateva centre medicale din lume. Informatiile despre eficienta acestui procedeu sunt limitate si pana in acest moment, nu este o optiune reala pentru cea mai mare majoritate a oamenilor.

Optiuni chrurgicale- electrostimularea profunda craniana;- paliotomia (se face rar);- talamotomia (se face rar);- transplantul de celule nervoase (in faza experimentala).

1.Electrostimularea cerebrala profundaElectrostimularea cerebrala profunda nici nu vindeca boala Parkinson nici nu elimina nevoia medicatiei. Electrostimularea profunda a talamusului este facuta pentru a trata tremorul dat de boala. Procedurile prin care se stimuleaza nucleul subtalamic si globus pallidus controleaza o gama larga de simptome pe langa tremor si sunt folosite mult mai frecvent decat stimularea talamusului.

2.Palidotomia si talamotomiaCativa neurochirurgi pot face aceste interventii chirurgicale, dar nici una dintre ele nu mai este facuta in mod uzual.

3.NeurotransplantulAceasta procedura este inca experimentala si nu a fost efectuata decat pe putine persoane. Efectele sale sunt vizibile dupa cateva luni sau mai mult si pana acum, nu a fost documentat nici un beneficiu al acestei nterventii.

Persoanele care doresc sa ia in calcul o interventie chirurgicala in cadrul terapieibolii Parkinsontrebuie sa apeleze la cel mai bun neurochirurg disponibil. Se pot primi informatii in legatura cu aceasta afectiune de la o serie de organizatii ce sprijina persoanele afectate de boala Parkinson.

De retinut!Tratamentul chirurgical devine o optiune pentru cei afectati de boala Parkinson atunci cand boala este avansata si medicatia nu mai poate controla boala intr-un mod adecvat. In cazul unei afectiuni ce poate evolua, al unor simptome ce se inrautatesc, unele persoane pot avea o serie de manifestari ce nu mai pot fi controlate. Totusi, cand o persoana are un tremor sever pe o parte a corpului, trebuie luata in seama electrostimularea cerebrala profunda deoarece are rezultate mult mai bune decat medicatia. Cei cu o boala Parkinson avansata sau care au alte afectiuni (cum ar fi bolile de inima sau plamani, cancerul sau afectiuni renale) nu sunt buni candidati la una dintre variantele de interventii chirurgicale. De asemenea, chirurgia nu este o optiune pentru cei cudementasau probleme psihiatrice.

Interventia chirurgicala nu reprezinta o rezolvare pentru cei cu boala Parkinson. De obicei, dupa aceasta, medicatia este inca necesara, dar interventia chirurgicala poate reduce numarul si dozele de medicamente necesare controlarii simptomelor bolii. Toate acestea duc la reducerea efectelor adverse cauzate de medicamente si in acelasi timp se obtine si un control al bolii.Alte tratamenteSusFizioterapia,logopediasi terapia ocupationala pot fi de mare ajutor in terapia bolii Parkinson.

Numeroase terapii nutritionale au fost sugerate ca si tratamente ale bolii Parkinson. Nici una dintre acestea nu si-a dovedit eficacitatea. Totusi, este important sa se mentina o stare cat mai buna de sanatate si sa se urmeze o dieta alimentara echilibrata.

Inainte de incercarea unor tratamente complementare, cum ar fi dieta, trebuie sa se discute cu medicul curant despre siguranta tratamentului si posibilitatea aparitiei efectelor adverse. Toate aceste informatii sunt de ajutor in luarea unei decizii privind tratamentul.

Tratamentele complementare nu trebuie sa inlocuiasca medicamentele necesare tratarii bolii, daca este foarte probabil ca aceste medicamente sa dea rezultate bune. Depresia care nu raspunde la medicatie se poate imbunatati cu terapie cu electrosocuri. Aceasta poate imbunatati, pentru o scurta perioada de timp si miscarile, dar cauza acestei imbunatatiri nu este cunoscuta, deocamdata.ProfilaxieSusNu este cunoscuta nici o posibilitate de a preveni aparitia bolii Parkinson.

Boala Parkinsoneste oboal degenerativce survine n urma distrugerii lente i progresive aneuronilor. ntruct zona afectat joac un rol important n controlul micrilor, pacienii prezint gesturi rigide, sacadate i incontrolabile, tremor i instabilitate postural.Tulburrile legate de boala Parkinson apar cel mai adesea ntre 50 i 70 ani; vrsta medie de apariie a bolii este de 57 ani. La nceput, simptomele pot fi confundate cu procesul normal de mbtrnire, dar pe msura agravrii acestora, diagnosticul devine evident. n momentul manifestrii primelor simptome, se crede c ntre 60% i 80% din celulele din zona de control a activitilor motorii sunt deja distruse.Boala Parkinson are o evoluie progresiv, iar semnele i simptomele se acumuleaz n timp. Dei aceast afeciune este potenial invalidant, ea evolueaz lent astfel nct majoritatea pacienilor beneficiaz de numeroi ani de via activ dup stabilirea diagnosticului.Mai mult, spre deosebire de alte afeciuni neurologice grave, boala Parkinson este tratabil. Tratamentul este medicamentos i chirurgical dar poate consta i n implantarea unui dispozitiv pentru stimularea creierului.La scar mondial, boala este diagnosticat la 300 000 persoane n fiecare an. Incidena i prevalena bolii cresc odat cu vrsta. Boala Parkinson afecteaz 1% din persoanele cu vrsta peste 65 ani. Rareori, boala survine n copilrie sau adolescen. Incidena bolii este de 1,5 ori mai mare la brbai dect la femei.Cuprins[ascunde] 1Semne i simptome 2Cauze i factori de risc 3Diagnostic 4Tratament 4.1Tratamentul neuroprotector (posibil) 4.2Tratamentul simptomatic 4.3Tratamentul chirugical 4.4Kinetoterapia i ortofonia 5Epidemiologie 6Note 7Legturi externeSemne i simptome[modificare|modificare surs]Cele trei semne cardinale ale bolii Parkinson sunt: tremorul de repaus, rigiditatea i bradikinezia. Dintre acestea, dou sunt eseniale pentru stabilirea diagnosticului. Instabilitatea postural este al patrulea semn cardinal, dar survine tardiv, de obicei dup 8 ani de evoluie a bolii. n 70% din cazuri, gesturile ritmice incontrolabile ale minilor, capului sau picioarelor constituie primul simptom i se manifest n special n repaus i n perioadele de stres. Tremorul este diminuat n timpul micrilor i dispare n somn, este accentuat de stres i de oboseal. Tremorul devine mai puin evident pe msura evoluiei bolii. Rigiditatea se refer la creterea rezistenei la mobilizarea pasiv a muchilor i este mai evident la micrile voluntare ale membrului contralateral. Bradikinezia se refer la lentoarea micrilor, dar include i scderea micrilor spontane i scderea amplitudinii micrilor. Bradikinezia este vizibil prin micrografie (scris de mn mic, ilizibil), hipomimie (diminuarea micrilor mimice), clipit rar i hipofonie (voce diminuat). Instabilitatea postural se refer la tulburrile de echilibru i coordonare. Apariia sa este o etap important n evoluia bolii, deoarece instabilitatea postural este dificil tratabil i este o surs comun de invaliditate n stadiile avansate ale bolii. Demenasurvine tardiv n evoluia bolii Parkinson i afecteaz 15% - 30% din pacieni.Memoriarecent este afectat.Alte semne sunt: tulburri ale somnului dificulti la deglutiie sialoree (salivaie abundent) micrografie (scris mic, ilizibil) hipofonie (voce diminuat, monoton) i dificulti la articularea cuvintelor incontinen urinar i constipaie, datorit alterarii funciei intestinului i vezicii confuzie, pierderea memoriei tulburri ale mersului, cu pai mici, trii; tendina accentuat spre cdere prin pierderea reflexelor posturale pierderea balansului braelor n timpul mersului hipotensiune ortostatic dermatit seboreic modificri ale personalitiiCauze i factori de risc[modificare|modificare surs]Celulele nervoase afectate de boala Parkinson sunt situate ntr-o zon numitsubstantia nigra(substana neagr) din centrul creierului. Aceste celule producdopamin, un neurotransmitor care permite controlarea micrilor.Prin moartea celulelor din substana neagr, boala Parkinson creeaz un deficit de dopamin. n mod normal, controlul micrilor este rezultatul unui echilibru dintre cantitatea de dopamin iacetilcolin(un alt neurotransmitor). Prin pierderea acestui echilibru, rezult tremorul, rigiditatea i pierderea coordonrii.Cauza pierderii progresive a neuronilor n boala Parkinson rmne ns necunoscut. Oamenii de tiin indic o asociere dintre factorii de mediu i cei genetici.Factorii de mediu: expunerea precoce sau prelungit la substane poluante chimice sau la pesticide (ierbicide i insecticide) consumul unui drog (MPTP) poate cauza semnele i simptomele bolii Parkinson drogul are un efect similar pesticidelor medicamente neuroleptice (fenotiazina) sau substanele care blocheaz receptorii de dopamin intoxicaia cu monoxid de carbon sau cu mangan hidrocefalia, tumorile craniene, hematom subdural, boala Wilson, tulburrile idiopatice degenerativeFactorii genetici: toate cauzele genetice cunoscute explica mai puin de 5% din cazurile de ParkinsonDiagnostic[modificare|modificare surs]Diagnosticul este clinic. Boala Parkinson este suspectat la pacienii peste 55 ani, cu tremor de repaus, rigiditate i lentoare a micrilor. Diagnosticul este confirmat de prezena semnelor caracteristice: lipsa expresiei faciale, clipit rar, reflexe posturale alterate, tulburri de mers caracteristice (pai mici, lipsa balansului braelor n timpul mersului).Istoricul bolii cuprinde ntrebri legate de antecedentele de traumatisme craniene, accident vascular cerebral, hidrocefalie, expunerea la toxine i prezena simptomelor sau antecedente de afeciuni neurologice degenerative.Diagnosticul diferenial se face cu: boala Alzheimer, tremor esenial, hidrocefalia cu presiune normal, paralizia supranuclear progresiv, demena cu corpi Lewy etc.Prezenta tremorului n absena altor semne caracteristice indic un stadiu incipient al bolii sau un alt diagnostic. La vrstnici, reducerea micrilor spontane sau mersul dificil, cu pai mici pot fi rezultatul depresiei sau a demenei.Tratament[modificare|modificare surs]Dei nu exist un tratament curativ pentru boala Parkinson, simptomele sale pot fi atenuate cu ajutorul medicamentelor, dar i prin modificarea stilului de via. n general, simptomele pot fi controlate cu succes dac tratamentul este adaptat evoluiei bolii.n ciuda depresiei i a anxietii cauzate de boala Parkinson, se recomand meninerea unui stil de via activ.Obiectivul tratamentului const n controlarea semnelor i simptomelor pe o perioad de timp ct mai lung, ct i reducerea efectelor adverse. Medicamentele ofer un bun control simptomatic timp de 4 6 ani. Dup acest interval, invaliditatea progreseaz n ciuda tratamentelor, iar numeroi pacieni dezvolt complicaii motorii pe termen lung. Alte cauze ale invaliditii n stadiile tardive ale bolii Parkinson sunt instabilitatea postural (tulburrile de echilibru) i demena.Tratamentul neuroprotector (posibil)[modificare|modificare surs]Terapiile neuroprotectoare sunt cele care ncetinesc pierderea neuronilor dopaminergici. n prezent, nu exista nicio terapie cu rol neuroprotector demonstrat pentru boala Parkinson.Selegilina este medicamentul considerat drept un posibil agent neuroprotector, dei efectele sale benefice nu au fost n ntregime demonstrate. Selegilina poate fi prescris nc de la debutul bolii. Ea diminueaz degradarea dopaminei naturale i a dopaminei formate cu ajutorul levodopei. n plus, se pare ca selegilina mpiedic formarea de radicali liberi i de toxine, protejnd astfel celulele sntoase.Tratamentul simptomatic[modificare|modificare surs]Momentul adecvat pentru iniierea medicaiei depinde de mai muli factori (vrsta, stilul de via, gravitatea simptomelor etc.) Medicamentele prescrise au rolul de a reduce simptomele bolii, dar nu opresc evoluia sa. Se recomand semnalarea oricrui nou simptom ce apare n timpul tratamentului, pentru a face modificrile necesare. Asocierea dintre levedopa i un inhibitor de dopa-decarboxilaz (carbidopa sau benzerazid) este tratamentul simptomatic standard pentru boala Parkinson, cu cele mai puine efecte adverse pe termen scurt.Levodopa sau L-dopa este un precursor al dopaminei. Levodopa este deseori asociat cu carbidopa sau benzerazid pentru a obine efecte optime sau pentru a diminua efectele secundare (greuri, vrsturi, ameeal). ntruct eficacitatea sa scade n timp medicamentul devine ineficient n 5-6 ani medicii ateapt n general ca simptomele bolii Parkinson sa fie marcate nainte de a prescrie levodopa.Agonitii de dopamin bromocriptin, pergolid, pramipexol i ropinirol pot fi prescrii imediat dup stabilirea diagnosticului, sau n asociaie cu levodopa ntr-un stadiu avansat al bolii. Agonitii de dopamin au efecte comparabile cu levodopa + carbidopa/benzerazid n stadiile incipiente ale bolii, dar nu sunt suficient de eficiente n controlarea semnelor i simptomelor n stadiile avansate.Levodopa i agonitii de dopamin pot provoca somnolen i scderea vigilenei, astfel nct capacitatea de conducere a vehiculelor poate fi diminuat.Medicamentele anticolinergice benzotropin, trihexifenidil contribuie la reducerea tremorului la unele persoane, restabilind echilibrul ntre dopamin i acetilcolin la nivelul creierului.Amantadina are efecte benefice pentru pacienii cu Parkinson. ntruct amantadina nu permite dect o uoar reducere a simptomelor, ea este utilizat la pacienii ntr-un stadiu incipient al bolii. Mecanismul sau de aciune la nivelul creierului nu este nc bine cunoscut.Antidepresivele sunt prescrise la unii pacieni cu boala Parkinson. Mai muli factori pot antrena stri depresive la bolnavii ce sufer de o boala cronic degenerativ: sarcinile zilnice care devin progresiv mai dificile, modificrile fiziologice ce se produc la nivelul creierului n cursul bolii i efectele secundare ale unor medicamente.Tratamentul chirugical[modificare|modificare surs]Pentru pacienii ce se gsesc ntr-un stadiu avansat al bolii, n care simptomele nu mai rspund la medicaia obinuit, se poate recurge la o intervenie chirurgical, n funcie de starea general a persoanei i de calitatea vieii.Una dintre metodele ce pot fi folosite estetalamotomia consta n distrugerea unei pri a talamusului, pentru a reduce tremorul parkinsonian. Talamotomia nu acioneaz asupra bradikineziei, rigiditii, fluctuaiilor motorii sau diskineziei. Peste 90% din pacienii ce efectueaz aceasta intervenie prezint o ameliorare considerabil n tremorul membrului din partea opus leziunii. Complicaiile unei talamotomii bilaterale sunt comune; peste 25% din pacieni prezint tulburri de vorbire, motiv pentru care talamotomiile bilaterale sunt evitate.Palidotomiaconst n lezarea chirurgical a unei pri din formaiunea numit globus pallidus i are drept rezultat o ameliorare important a celor trei semne radicale ale bolii Parkinson (tremor, rigiditate, bradikinezie), precum i o reducere a diskineziei. Palidotomia bilateral nu este recomandat, deoarece prezint complicaii frecvente, printre care dificulti n vorbire, disfagie i tulburri cognitive. Aceste tehnici lezionale au fost nlocuite de stimularea cerebral profund ce const n implantarea unor electrozi n anumite structuri ale creierului (nucleul subtalamic, globus pallidus, talamus). Electrozii sunt conectai la un stimulator, implantat n regiunea subclavicular, prin intermediul unor fire de legatur.Dispozitivul stimuleaz regiunile precise de la nivelul creierului i poate fi adaptat n funcie de evoluia bolii, pentru a controla simptomele i a elimina efectele adverse. Pacientul poate controla stimulatorul cu ajutorul unui dispozitiv extern.Implantarea unui stimulator necesita efectuarea de vizite medicale pentru a ajusta parametrii n funcie de modificrile simptomelor, pe parcursul evoluiei bolii. Stimularea talamic const n implantarea unui stimulator la nivelul talamusului. Stimularea talamic reduce tremorul la aproximativ 90% din pacieni dar nu i alte simptome ale bolii Parkinson precum rigiditatea, bradikinezia, diskinezia i fluctuaiile motorii. Candidaii pentru stimularea talamic sunt pacienii cu tremor rezistent la medicaie i cu rigiditate i bradikinezie minime.Stimularea palidal const n implantarea unui stimulator n formaiunea numit globus pallidus i controleaz toate simptomele cardinale ale bolii Parkinson (tremor, rigiditate, bradikinezie) precum i diskinezia. Candidaii pentru stimularea palidal sunt pacienii cu fluctuaii motorii invalidante, rezistente la medicaie i/sau diskinezie indus de levodopa. Stimularea subtalamic este n prezent cea mai comun intervenie chirurgical n boala Parkinson i const n implantarea unui stimulator n nucleul subtalamic. Stimularea subtalamic controleaz toate simptomele cardinale ale bolii Parkinson precum i fluctuaiile motorii i diskinezia.Kinetoterapia i ortofonia[modificare|modificare surs]Kinetoterapiaeste un adjuvant terapeutic important i const n exerciii fizice zilnice i gimnastic, reeducare funcional, refacerea echilibrului postural etc. Ortofonia permite tratarea disartriei (tulburri de vorbire), datorate unei articulaii dificile.Epidemiologie[modificare|modificare surs]n anul 2013, la nivel european existau 1.2 milioane de pacieni cu Parkinson iar numrul acestora se va dubla pn n 2030.[1]n Romnia, datele Asociaiei Romne AntiParkinson, relev c sunt tratai peste 70.000 de bolnavi cu Parkinson, dar exist un numr mult mai mare de pacieni care sufer de aceast afeciune, dar care nc nu au fost diagnosticai.[1]