1

PARCUL NAȚIONAL CĂLIMANI

GHIDUL

VIZITATORULUI

2

3

Introducere Acest ghid a fost conceput pentru a veni în

ajutorul iubitorilor de natură și excursii montane care doresc să viziteze Parcul Național Călimani,

oferindu-le informații utile cu privire la patrimoniul natural și la traseele ce pot fi

vizitate acolo. Recomandăm lecturarea cu atenție a

documentului și pregătirea în prealabil a echipamentului necesar pentru drumeție, pentru a nu vă expune la pericole inutile.

De asemenea, Parcul Național Călimani permite vizitarea doar cu respectarea unor anumite reguli pe care vă încurajăm să vi le

însușiți. Mediul natural a devenit tot mai vulnerabil

ca urmare a activității antropice intensive, ceea ce impune pentru păstrarea unor zone

neafectate, un impact uman minim. Contribuiți la protejarea și nu la distrugerea

lui!

4

Cuprins Partea I ................................................................. 8

Ce este Parcul Național Călimani? ..................... 9 Localizare ......................................................... 9 Scurt istoric ..................................................... 10 Cadrul fizico-geografic .................................... 10

Geologie ..................................................... 10 Geomorfologie ............................................ 12 Clima .......................................................... 13 Hidrologia ................................................... 15 Sol şi substrat .............................................. 17 Flora şi vegetaţia ......................................... 19 Fauna .......................................................... 24 Peisajele ...................................................... 30 Mărturii istorice ........................................... 32 Manifestări cultural din trecut- ..................... 32 Nedeea din Călimani ................................... 32 Căi de intrare în Parcul Naţional Călimani ... 34 Ce putem vizita în zona Parcului Național Călimani? .................................................... 35

Zonarea parcului ............................................. 42 Cum ne pregătim de drumeţie? ........................ 44

Reguli de vizitare în Parcul Naţional Călimani: ................................................................... 44

Partea a II-a ........................................................ 48 A. Trasee care au punct de plecare Depresiunea Negrii Şarului- Gura Haitii .............................. 49

5

1.Traseu Gura Haitii- Pietrele Roșii- Dornișoara................................................... 49 2. Traseul Sat Gura Haitii – Poiana Izvoarelor – Vf Pietrosu Călimani – Vf Reţitiş – Vf Iezerul Călimanilor – Pasul Păltiniş ......................... 53 3. Traseu Sat Neagra Şarului – Vf. 12 Apostoli – Poiana Izvoarele – Vf. Reţitiş – Vf. Iezerul Călimanilor – sat Neagra Şarului.................. 59 4Traseu Vatra Dornei – Poiana Spânzului – Poiana Snopului – Apa Rece – com Saru Dornei ......................................................... 64

B. Trasee care au punct de plecare localitățile Poiana Negri și Dornişoara .............................. 66

5. Sat Dornişoara – Izvoarele Dornei ...... 66 6. Traseu sat Dornişoara- Gura Haitii (vezi traseu nr.1) .................................................. 69 7. Sat Poiana Negri – Vf 12 Apostoli – Sat Gura Haitii – Vf Calimanul Cerbului – Sat Coverca ....................................................... 69

C. Trasee care au punct de plecare Piatra Fântânele- Colibiţa .......................................... 76

8. Traseu Sat Piatra Fântânele- Poiana sub Măgură - Vf. Buba - Şaua Terha - Poiana Dălbidanul- Muntele Viişoara - Şaua Bistriciorul – Curmătura Tihului- Pietrosul .. 76 9. Traseu Sat Colibiţa – Valea Colbul - Vf. Bistriciorul .................................................. 79

D. Trasee care au puncte de plecare în Defileul Mureşului........................................................ 81

10. Traseu Bistra Mureşului - Valea Bistra - Valea din Mijloc - Poiana Cofu .................... 81

6

11. Traseu Gura Cofu - Valea Cofului - Poiana Cofu................................................. 83 12. Valea Bistra - Zăpodea cu Cale - Zăpodea Ursului .......................................... 83 13. Gălăoaia - Poiana Stegii - Zăpodea cu Podul - Valea Bistra..................................... 84 14. Traseu Răstoliţa - Valea Vişa - Poiana Stegii 85 15. Traseu Valea Secu - Poiana Lungă - Tăul Zânelor........................................................ 86 16. Traseu Tihul Răstoliţei - Şaua Tihului . 87 17. Traseu Valea Rusca - Vârful Tihu ....... 89 18. Traseu Sălard - La Sărăcin .................. 90 19. Sălard - Poiana Obcinelor - Valea Fântânel - Lunca Bradului............................ 91 20. Traseul Lunca Bradului - Valea Ilva Mare - Şaua Negoiu ..................................... 91 21. Traseu Tihul Ilvei - Vârful Tihu .......... 93 22. Valea Ilişoara Mare - Valea Cucumberţul - Poiana Drăguş - Şaua Nicovala .................. 96 23. Traseu Stânceni - Valea Zebrac - Poiana Zebrac ......................................................... 98

E. Trasee care au punct de plecare localitatea Topliţa ............................................................ 99

24. Traseu Topliţa- vf. Reţitiş ................... 99

7

8

Partea I

Parcul Național Călimani

-arie naturală protejată și loc de recreere pentru vizitatorii

responsabili față de natură-

9

Ce este Parcul Național Călimani? Parcul Naţional Călimani este o arie natural

protejată a cărui scop este conservarea ecosistemelor și a viețuitoarelor din interiorul ei.

Localizarei

Se întinde pe parte din masivul Călimani din Carpaţii Orientali, între 47°1’49.17’’ - 47° 14’51.70’’ latitudine nordică şi 25°0’19.92’’ - 25°19’47.11’’ longitudine estică. Ocupă suprafețe pe teritoriile județelor: Suceava, Mureş, Harghita şi Bistriţa- Năsăud. Cuprinde zona superioară a masivului Călimani, care se individualizează ca fiind cel mai înalt masiv de origine vulcanică din țară, delimitat la est de depresiunile Păltiniş, Drăgoiasa, Bilbor şi Secu, la nord, de Depresiunea Dornelor şi Munţii Bârgăului, la sud de defileul Mureşului, iar la vest, se continuă cu Podişului Transilvaniei.

10

Scurt istoric

Interesul pentru conservarea valorilor patrimoniului natural din Munţii Călimani se concretizează pentru prima dată în anul 1971 odată cu desemnarea Rezervaţiei geologice 12 Apostoli şi a Rezervaţiei ştiinţifice Jnepeniş cu Pinus cembra. Începând cu acel an, se declară şi Parcul Naţional Călimani, cu o suprafaţă de 15.300 ha. Ca urmare a prospecţiunilor miniere din zona Călimanului se descoperă un fenomen unic în lume descris pentru prima dată în România şi anume vulcanocarstul. Centrul de greutate al acestei descoperiri a fost sistemul de grote care au alcătuit Peşterile Luanei, declarate în anul 1973 monument al naturii. Abia în anul 2000 începe să se concretizeze demersul de înfiinţare a Parcului Naţional Călimani, acesta fiind recunoscut, cu o suprafaţă de 24.041 ha.

Cadrul fizico-geografic

Geologie

Masivul Călimani aparţine „arcului andezitic”, catena vulcanică sprijinindu-se pe un fundament constituit din şisturi cristaline carpatice şi formaţiuni sedimentare triasice, depozite ale flişului transcarpatic şi formaţiuni sedimentare miocene şi pannoniene. Catena vulcanică este alcătuită din trei unităţi geologice orientate nord-sud: a) zona axială centrală alcătuită din podişuri andezitice şi piroclastice – dominată de conuri vulcanice; b) zona vulcano-sedimentară care înconjură zona centrală;

11

c) depozitele de lahar situate între formaţiunile precedente şi cele sedimentare de pe latura estică a Depresiunii Transilvaniei.

Elementul principal al Călimanului îl constituie caldera, cu un diametru de circa 10 km, formată iniţial în urma unui proces de prăbuşire, condiţionat de diminuarea presiunii rezervorului magmatic al mai multor centre de emisie conjugate: Căliman-Izvor, Voivodeasa, Reţitiş, Pietrosul, în urma dislocării unui volum important de magmă fluidă.

Aglomeratele şi tufurile intens silicificate, caolinizate şi limonitizate din caldera Călimanului au favorizat apariţia grotelor Luanei, cu stalactite şi stalagmite metalice. Din păcate, aceste grote au fost distruse o dată cu deschiderea carierei de sulf Călimani.

12

Geomorfologie Munții Călimani sunt superiori ca altitudini

Munţilor Bârgăului şi Podişului Transilvaniei. În regiunea muntoasă a Călimanului putem deosebi trei zone cu aspecte distincte: a) un relief interfluvial intens crestat, modelat în aglomerate vulcanice; b) podişul - stivă de aglomerate şi curgeri de lavă; c) caldera centrală, înconjurată de versanţi abrupţi şi cupola ce domină podişul.

Altitudinea cea mai înaltă o deține vârful Pietrosul Călimani, 2103 m, apoi Negoiul Unguresc – 2081m, urmate de celelalte piscuri: Vf. Pietricelul - 1 993 m, Vf. Reţitiş de 2 021 m, Bradului Ciont 1899 m, Căliman-Izvor de 2031 m şi Călimanul Cerbului de 2 013 m, Vf. Măieriş -1885 m, Vf. Tămăului -1861 m, Pietrele Roşii -1705 m, Vf. Munceilor sau Doisprezece Apostoli -1760 m, Vf. Lucaciu -1770 m, Muntele Gruiu -1882 m, Vârful Ruscii -1913 m, Vf. Ciungetu -1923 m, Strunioru -1885 m, Bistricioru -1989 m şi Zurzugău -1907 m, iar mai la nord - Străcior -1963 m, Drăguşu - 1768 m, Tihu - 1799 m.

Podişul vulcanic ocupă cea mai mare parte, cu altitudini cuprinse între 1300 şi 1600 m, desfăşurându-se în jurul masivului central Negoiu Unguresc - Pietrosul - mai ales către vest. Predomină suprafeţele plane, etajate asemenea unor trepte uriaşe, cu văi larg deschise spre obârşii şi cu aspect de defileu la ieşirea din zona montană.

Unele vârfuri prezintă formațiuni stâncoase, care preiau diferite înfățișări, cu caractere zoomorfe sau antropomorfe, în funcție de poziția privitorului. Astfel, „Moşul" reprezintă stânca cea

13

mai spectaculoasă din ansamblul de la 12 Apostoli, prezentând trei fațete distincte.

Clima

Vremea în Călimani este rece și moderat uscată. Prin altitudine, expoziţia versanţilor şi înclinarea lor, relieful are un rol deosebit în dezvoltarea proceselor meteorologice.

Există o diversitate mare de mase de aer care străbat teritoriul: • aer maritim-polar – deţine frecvenţa anuală cea

mai mare, ponderea cea mai ridicată menținându-se primăvara, şi cea mai scăzută, toamna. Sunt masele de aer care, în mod frecvent, prin escaladarea versanţilor, conduc la fenomene de föehn în zonă.

14

• aer continental-polar –sunt masele de aer caracteristice toamnei, inducând o vreme frumoasă şi stabilă, în lunile septembrie şi octombrie. • aer arctic – are o frecvenţă mult mai scăzută

manifestându-se mai pregnant în lunile decembrie-ianuarie. În lunile de primăvară-vară poate fi prezent numai accidental. El produce răcirile cele mai drastice din timpul iernii. • aer maritim tropical- deţin o frecvenţă foarte

redusă, manifestându-se mai pregnant în luna august, duc la o vreme cu temperaturi ridicate şi ploi calde. • aer continental-tropical- au o frecvenţă mai

ridicată și se înregistrează în luna august Aceste mase de aer conduc la perioadele estivale cu cele mai ridicate temperaturi când se înregistrează maximele absolute. În cazul unor dezvoltări cu totul accidentale în timpul iernii, ele dau naştere aşa numitelor „ferestre calde”, destul de frecvent în

15

ultimii ani. Temperatura medie anuală este cuprinsă între

2,4-4,0 °C. Amplitudinile termice anuale sunt cuprinse între 15,1 şi 24,9°C. În zona montană, masele de zăpadă frânează încălzirea din primăvară. De asemenea toamnele sunt mai calde.

Durata stratului de zăpadă se întinde pe o periodă cuprinsă între 139-208 zile. Aportul de precipitaţii este cuprins între 97-502 mm. Cantitatea anuală de precipitaţii este foarte variabilă având ecartul între 579-1653 mm. Media multianuală este 1022mm. Cea mai bogată lună în precipitaţii este iulie (198,2 mm), iar cea mai săracă este noiembrie (33,5 mm).

Hidrologia

Masivul Călimani contribuie prin apele sale, la alimentarea râurilor mari: Someş, Mureş şi Bistriţa.

16

Râul Neagra Şarului izvorăşte de sub Voievodeasa şi Bradul Ciont, de la înalţimea de 1700 m; are numeroși afluenți: Reţiţiş, Pietricelul, Dumitrelul, Tarniţa, Paltinul, Hârla, Băuca, Pârâul Ţiganului şi pârâul Haitii. Neagra Șarului, după parcurgerea văii cu același nume, se varsă în Bistrița.

Râul Dorna şi afluenţii săi, străbat partea nordică, izvorând de la o altitudine de 1760 m, sub Vf. Gruiu, și vărsîndu-se în final în Bistrița, la ieșirea din localitatea Vatra Dornei. Afluenţi importanţi: Bârsanul şi Voroava, ce izvorăsc de sub Vf. Măieriş, şi Dornişoara – de sub Dealul Cornii.

Versanții sudici ai Munților Călimani alimentează râul Mureș: Râul Bistra, care-şi adună izvoarele de sub Dealul Cofii și are afluenţi Stegea, Zapodea, Calul şi Bidireasa; Pârâul Răstoliţa format din Secu și Tihu; bazinul râului Ilva cu afluenţii săi Tihu pe partea dreaptă, cele două Ilişoare -Mare şi Mică, şi Unguraşul pe partea stângă.

Bistriţa transilvană, adună apele de pe flancul

17

vestic al Zurzugăului, Bistriciorului, Străciorului, Dalbidanului, Tomnatecului, Bubei si Dealului Cornului. Bistriţa se varsă în Şieu, ca mai apoi, acesta să se unească cu Someşul Mare.

Există un singur la în Parcul Național Călimani, Iezerul Reţiţiş, lac de baraj natural de unde îşi adună izvoarele pârâul Puturosul.

Sol şi substrat

Acestea se diferenţiază în funcţie de natura substratului pe care se grefează şi de tipul faciesului vegetal care se dezvoltă pe ele.

Sub pătura de vegetaţie ierboasă şi de ericacee ataşată subalpinului şi alpinului apar litosolurile sau podzolurile cu caracter litic. Acestea sunt superficiale, cu grosimi de 8-25 cm rar mai profunde, dar suficient de permeabile, cu bun coeficient pentru aer şi apă, calităţi pretabile faciesului vegetal care se răsfrâng asupra conformaţiei de ansamblu a peisajelor locale.

18

Sub pădurile de molid, amestec fag şi molid şi sub pajiştile de platou, formaţiuni vegetale satisfăcând inclusiv spaţiul calderei, sunt întâlnite districambosoluri din clasa cambisolurilor, prepodzoluri dar şi podzoluri humico-feriiluviale din clasa spodisolurilor, primele două cu caracter andic. Moderat acide cu ph de 4,5-5,2.

Versanţii slab înclinaţi şi însoriţi ţinând de platoul vulcanic sudic şi de cel cu debuşare spre Depresiunea Colibiţa sunt acoperiţi de pădurile de amestec fag şi brad ce vegetează peste soluri brune de pădure tipice. Acestea sunt umede şi bogate în humus de tip mull cu troficitate scăzută şi cu reacţie acidă până la slab acidă

Pe porţiuni restrânse de ordinul zecilor de ha ce aparţin platoului vulcanic estic, sudic şi parţial nord-vestic pot fi întâlnite soluri de turbă sau histisoluri.

19

Flora şi vegetaţia Apartenenţa Masivului Călimani la grupul de

munţi vulcanici explică de ce flora este mai săracă din punct de vedere numeric decât în cei în care predomină rocile calcaroase şi cele dolomitice. Acest fapt este compensat printr-un mare interes ecosistemic şi fitogeografic.

În secolul al XIX-lea cercetători străini, şi relativ

puţini botanişti români, au studiat aspecte floristice care se referă la regiunile Bucovina şi Transilvania, şi implicit Masivul Călimani, situate la granița celor două. Pe lângă conspectul floristic, lucrările cuprind şi unele consideraţii taxonomice, ecologice şi fitogeografice.

În Transilvania, se publică de către Baumgarten în 1816, Enumeratio stirpium Magno Transsilvaniae Principatui, lucrare deosebit de valoroasă, clasificată drept linie de referinţă pentru studiile

20

botanice ulterioare. Itinerariul ales de autor cuprinde şi munţii Călimani cu crestele incluse în zona alpină: “Bistriciensibus- puta Gruiulo; Struniorlui; Haita; Gurra Haiti nec non Pietrosului”. După cum se poate observa, denumirea de Călimani nu apare, în schimb sunt menţionate toponime din aceşti munţi: Gruiu, Strunior, Pietrosu, Gura Haiti.

Între anii 1836-1865, au fost publicate lucrări de specialitate ce se referă la teritorii întinse din Bucovina, pe lângă alte regiuni mai depărtate cum ar fi cele din Galiţia, întocmindu-se şi colecţii herbaristice.

Au urmat numeroase studii din diferite ramuri ale botanicii.

Studiile asupra micromicetelor, în special cele parazite, au evidenţiat 60 de specii din clasa Mastigomycotina, 44 din Basidiomycotina, 61 din Deuteromycotina. Dintre acestea, un gen -Desmopatella, 20 de specii de micromicete şi 26 de

21

combinaţii ciupercă- plantă gazdă au fost citate pentru prima dată în flora micologică a României.

Există 89 specii, 2 subspecii, 8 varietăţi şi 9 forme de licheni, din care: o specie nouă pentru ţara noastră: Coccynia aeruginosa, trei varietăţi: Toninia coeruleonigricans - var subcandida, Cladonia cornuto-radiata subulata., Lecanora atra var. montana.

În ceea ce priveşte briofitele, au fost prezentate 77 specii de muşchi din Masivul Călimani, din care

foarte importante sunt: Gymnomitrium conncinatum, Bazzania tricrenata, Ptilidium ciliare, Crimmia incurva, Taylaria serrata. Studiile ecologice complexe efectuate asupra formaţiunilor vegetale din masiv au mai adăugat la cele cunoscute încă 27 specii şi 7 varietăţi de briofite, cifra acestora ajungând în final la 104 specii şi 7 varietăţi.

22

Plantele superioare cuprind 774 taxoni, aparţinând la 82 de familii. Mai importante ca număr de specii sunt familiile: Caryophyllaceae, Ranunculaceae, Brassicaceae, Rosaceae, Fabaceae, Apiaceae, Lamiaceae, Scrophulariaceae, Asteraceae, Cyperaceae şi Poaceae.

Structura vegetaţiei munţilor Călimani reprezintă rezultatul influenţelor induse de substrat, relief, sol, climă şi activitatea umană. caracteristice fiind următoarele unităţi: • Pajişti şi tufărişuri alpine, reprezentată printr-o singură unitate: Pajişti alpine mediu europene cu: Carex curvula, Oreochloa disticha, Juncus trifidus, Festuca varia, Nardus stricta, tufărişuri pitice cu Loisleuria procumbens şi licheni pe roci silicioase. Are răspândire limitată la altitudini de peste 2000m, dezvoltându-se pe soluri superficiale, scheletice, foarte acide şi cu troficitate scăzută.

23

• Tufărişuri, rarişti şi pajişti subalpine, este reprezentată de unitatea Tufărişuri hercinice şi nordcarpatine de jneapăn - Pinus mugo: rarişti cu Larix decidua, Pinus cembra, Picea abies, cu Rhododendron myrtifolium şi Alnus viridis. Este răspândită pe munţii înalţi, între 1400- 1850.

• Păduri mezofile şi hidromezofile de răşinoase şi de foioase- răşinoase cu unitatea Păduri est şi subcarpatice de molid în parte cu Abies alba, cu Leucanthemum waldsteinii, Hieracium rotundatum, cu răspândire între 900- 1750 m, pe soluri mijlociu profunde- profunde, fără schelet până la scheletice, cu regim hidric normal, de tip brun podzolic.

• Păduri mezofile decidue de foioase şi de foioase cu răşinoase cu unitatea Păduri carpatice de brad şi fag cu Cardamine glanduligera, în parte cu Symphitum cordatum, între 700- 1400m, pe soluri brune acide, brune eu- mezobazice tipice, brune podzolice profunde, fără schelet- slab scheletice, cu regim hidric normal, adesea pseudogleizate.

24

Fauna În principal, Munţii Călimani nu au constituit

obiectul de studiu al cercetărilor româneşti sau din străinătate în ceea ce priveşte bogăţia faunistică a acestuia. Totuşi au existat la nivelul anilor 1980-1990 o preocupare deosebită în ceea ce priveşte fauna artropodelor edafice şi câteva observaţii ornitologice.

Dintre nevertebrate, foarte bine studiate au fost microartropodele edafice. În pădurile de limită şi tufărişurile subalpine şi alpine au fost identificate 236 specii de microartopode. Speciile existente sunt caracteristice pădurilor de conifere din România, cu participarea şi a unor specii din zona boreală europeană: Camisia lapponica, Heminothrus humicola -Oribatida, Zercon curiosus -Gomasida, Pseudonurophorus binoculatus,

25

Folosomia sexoculata, Arrhopalites principalis -Colembola. Fauna de oribatide a habitatelor din zona înaltă a Călimanilor este eterogenă, bogată şi diferită structural de fauna zonelor subalpine şi alpine din România, identificându-se şi două specii noi pentru ştiinţă - Neotrichoppia getica şi Lauroppia distincta, precum şi trei specii semnalate numai în Munţii Alpi - Metrioppia helvetica, Chamobates alpinus şi Anachipteria alpina. Din Ord. Gamasida, cinci specii sunt noi pentru ştiinţă, descrise anterior în Giumalău şi Slătioara: Discourella alpina, Epicrius magnus, Zercon blaszaki, Zercon silvii, Urobonella bucovinensis.

Cu excepţia colembolelor din cadrul molidişurilor de limită, studiate în cadrul lucrărilor de faună edafică, informaţiile despre celelalte ordine de insecte sunt extrem de sărace. Au fost observate în teren 31 de specii de plecoptere și 36 specii de coleoptere.

26

Dintre pești, în pâraiele care coboară din masiv, au fost observate exemplare de: păstrăv - Salmo trutta fario, boiştean - Phoxinus phoxinus şi zglăvoacă - Cottus gobio.

Clasa Amphibia este reprezentată de 8 specii

printre care amintim Triturus alpestris Laur.- triton de munte şi T. montandoni Bouleng - triton carpatic, endemit pentru Munţii Carpaţi, Bombina bombina L. - buhai de baltă cu burtă roşie, Bombina variegata L. - buhai de baltă cu burtă galbenă, Rana temporaria L. - broasca roşie de munte, salamandra - Salamandra salamandra L. în zona Voievodesei, Izvorul Călimani, Piciorul Iancului, Haita, Reţitiş.

Dintre anure, două sunt citate în anexa II din Directiva Habitate: Bombina bombina şi Bombina variegata, specii de interes comunitar, a căror

27

conservare necesită desemnarea zonelor speciale de habitate. De asemenea, aceste specii figurează şi în anexa IV, specii de interes comunitar care necesită o protecţie strictă.

Dintre reptile au fost identificate 5 specii, aparţinând la două subordine -Lacertilia şi Ophidia. Cele două specii de şerpi existenţi în parc sunt: vipera -Vipera berus L. şi şarpele de alun - Coronella austriaca Laur.. Dintre şopârle, pot fi observate: şopârla cenuşie - Lacerta agilis L, şopârla de munte -Lacerta vivipara Jacq. şi năpârca -Anguis fragilis L. Coronella austriaca şi Lacerta agilis sunt listate în anexa IV a Directivei Habitate, fiind specii care necesită o protecţie strictă.

Clasa Aves - În urma observaţiilor făcute în teren, s-au identificat 68 specii de păsări numai în bazinul Dornelor. Datele furnizate de Grupul Milvus pentru tot masivul Călimani indică 108 specii

28

cuibăritoare, migratoare sau în pasaj, din care 25 menţionate în anexa I a Directivei Păsări.

În golul alpin, datorită fructificaţiei abundente la afin şi merişor, sunt atrase specii din pădurea de molid sau din tufişurile de jneapăn. Aici îşi face cuibul fâsa de munte - Anthus spinoletta L., brumăriţa alpină - Prunella collaris Scop.. În crăpăturile din stînci, cuibăreşte: codroşul - Phoenicurus ochruros Gmel., corbul -Corvus corax L., vinderelul - Falco tinnunculus L.. În sezonul cald, urcă până în golul alpin pietrarul - Oenanthe oenanthe L., codobatura albă şi cenuşie - Motacilla alba L. şi Motacilla cinerea L..

Din zona forestieră înaintează în jnepenişuri specii de păsări ca: pitulicea - Phylloscopus collybita Vieillot, mierla gulerată - Turdus torquatus L., pănţăruşul - Troglodytes troglodytes L., măcăleandru - Erithacus rubecula L., fâsa de pădure

29

- Anthus trivialis L., brumăriţa de pădure - Prunella modularis L.. În zbor, la înălţime, au fost observate unele răpitoare de zi: eretele vânăt - Circus cyaneus L., şoim călător - Falco peregrinus Tuns., uliu porumbar - Accipiter gentilis L., acvila ţipătoare mică - Aquila pomarina Bhrem , şorecar comun - Buteo buteo L..

Trebuie menţionat cocoşul de munte - Tetrao urogallus L., o pasăre ce poate fi văzută în pădurile bătrâne de molid din parc.

Mamiferele sunt reprezentate prin carnivorele mari – ursul - Ursus arctos L., lupul - Canis lupus L., râsul - Lynx lynx L., mustelidele: vidra - Lutra lutra L., jderul - Martes martes L., bursucul - Meles meles L., dar şi pisica sălbatică - Felis silvestris Schrb. Ele asigură vârful piramidei trofice şi deci veriga prădătorilor specializaţi. Dintre mamiferele ierbivore întâlnim: căpriorul -Capreolus capreolus L, cerbul - Cervus elaphus L.şi mistreţul - Sus scrofa L.

30

Dintre rozătoare, pot fi enumerate: pârşul comun - Glis glis L., pârşul de alun - Muscardinus avellanarius L., şoarecele de pădure - Apodemus sylvaticus, chiţcan de munte - Sorex alpinus Schinz.

În pădurile din parc trăiesc şi specii de lilieci: liliacul urecheat brun - Plecotus auritus L. şi liliacul bicolor - Vespertilio murinus L..

Peisajele

Principalele unităţi peisagistice sunt: a) caldera vulcanică, impresionantă, străjuită

de vârfuri cu altitudini de peste 2000 m, a cărei diametru depăşeşte 10 km;

b) pajiştile alpine, stâncoase, cu specii de plante acidofile, cu insule de jneapăn şi smirdar, adevărate comori ale parcului. În timpul verii aici apare şi elementul antropic reprezentat de ciobanii cu turme de oi; în zona Pietrele Roşii- 12 Apostoli, jneapănul este înlocuit cu ienupăr;

31

c) grohotişurile silicioase, de o mare frumuseţe.

d) pădurile de amestec şi coniferele, care urcă până în golul alpin;

e) jnepenişuri şi ienupărete care fac tranziţia între pădurile de limită şi păşunile cu ţăpoşică;

32

f) peisaj antropic –fosta exploatare de sulf cu impact negativ deosebit; pe versantul sudic al Vf. Bistricioru, Strunioru şi Tihu, se observă suprafeţe întinse dezgolite în urma doborâturilor de vânt exploatate înainte de constituirea ariei protejate.

Mărturii istorice

Descoperirea în iulie 1987 a megaliţilor din Călimani integrează Carpaţii în arealul “civilizaţiei megalitice”.

Megalitul cu gravuri din valea Paltinu — satul Gura Haitii - 27 km de Vatra Dornei situat în partea cea mai sudică a Depresiunii Dornelor, în caldera Călimanului, destul de aproape de reprezentările zoomorfe şi antropomorfe de pe Piciorul Hârlei şi din grupul Doisprezece Apostoli — are dimensiuni destul de mari şi o formă, în general, neregulată, cu înălţimea de 135 cm, lăţimea de 92 cm şi greutatea de peste 1,5 tone.

Blocul prezintă evidente urme de prelucrare, evidenţiate prin detaşarea celor doi umeri de pe feţele cu gravuri. Se mai păstrează încă, destul de clar, urma şanţului de tăiere a rocii în zona respectivă, cît şi dovada modului de desprindere a părţii tăiate.

Manifestări culturale din trecut-

Nedeea din Călimani Nedeile au servit, din cele mai îndepărtate

timpuri, unor scopuri economice şi politice precise, au avut o structură specifică şi variată, funcţii sociale complexe şi clare.

Nedeea de la Călimani a îmbrăcat caracterul unei ample manifestări naționaliste a românilor din

33

cele trei provincii istorice: Bucovina, Moldova şi Transilvania.

Ea unea, în fiecare an, pe parcursul câtorva zile, românii din zonele limitrofe ale celor trei provincii româneşti. Locul de desfăşurare al nedeii, se află nu departe de Rezervaţia Naturală „12 Apostoli", în jurul bornei de hotar care despărţea Moldova de Bucovina şi Transilvania. Dacă, în vechime ampla manifestare tradiţională din zona unde se desfăşura, purta numele de „Moşi", iar drumurile de acces spre munte se numeau „Calea Moşilor", în perioada anilor 1775—1918 şi o bună vreme după aceea, locul era cunoscut sub numele: „La triconfinii", „La acvila mare", de regulă „La nedee" sau „La Lucaciu".

În zilele premergătoare nedeii, versanţii munţilor din jur îmbrăcau o atmosferă de mare sărbătoare. De pe culmi şi de pe cărări umbrite, de prin văi, muntele îşi aduna fluviile de români, îmbrăcaţi în pitoreşti costume populare şi mânaţi de dorul fierbinte al revederii cu fraţii lor. Pe cai se transportau merinde pentru marea sărbătoare şi diverse produse ce urmau să fie destinate schimbului. Mulţi dintre ei urcau cu vite şi cu păsări, aparţinând celor mai renumite rase, în vederea valorificării lor pe calea relaţiilor de schimb.

În acest cadru — sumar definit — în fiecare an, în ziua de 29 iunie, în prezenţa a mii de români, se deschidea nedeea. Erau frecvente cazurile când obştea adunată cumpăra şi sacrifica vite la faţa locului, pentru ca apoi, la văpaia focurilor, să se prepare mâncăruri specifice. Petrecerea dura uneori toată noaptea. Feeria peisajului de noapte, al nedeii, de altădată, a rămas de neuitat în

34

memoria multor generaţii. În aceste condiţii se regăseau şi se închegau prietenii, oficiindu-se şi numeroase căsătorii, mai ales în prima parte a sărbătorii.

În timpul horelor, în care se prindeau zeci şi sute de români, adeseori toată suflarea prezentă, se auzeau cîntece şi strigături cu o vădită încărcătură de chemare la luptă pentru unitate naţional-statală. Ultima fază a nedeii era dedicată, în exclusivitate, unui intens schimb de produse. Ultima nedee din Munţii Călimani ar fi avut loc în anul 1914.

Căi de intrare în Parcul Naţional Călimani Drumurile de acces în Parcul Naţional Călimani

sunt: a) drumul european E576 suprapus cu DN17

Suceava - Vatra Dornei – Bistriţa Năsăud, până la Vatra Dornei apoi DN17B până la Gura Negrii, după care, urmând drumul judeţean spre Neagra Şarului se ajunge la punctul de intrare de la Gura Haitii;

b) drumul european E576 suprapus cu DN17 Suceava - Vatra Dornei – Bistriţa Năsăud, până la Vatra Dornei apoi DN17B până la Gura Negrii, după care, urmând drumul judeţean spre Panaci se ajunge la Drăgoiasa sau Păltiniş;

c) drumul european E576 suprapus cu DN17 Suceava - Vatra Dornei – Bistriţa Năsăud, până la Dorna Candrenilor, după care, urmând drumul comunal şi forestier spre Poiana Negrii se ajunge la punctul de intrare de la Poiana Negrii;

d) drumul european E576 suprapus cu DN17 Suceava - Vatra Dornei – Bistriţa Năsăud, până la Poiana Stampei, după care, urmând drumul comunal şi forestier se ajunge la Dornişoara;

35

e) drumul naţional DN15 Tulgheş – Topliţa – Răstoliţa - Deda, până la Topliţa, după care urmând drumul comunal până „ La Monument ” şi apoi drumul forestier spre Gura Voivodesei şi Poiana Puturosu;

f) drumul naţional DN15 Tulgheş – Topliţa – Răstoliţa - Deda, până la Lunca Bradului;

g) drumul naţional DN15 Tulgheş – Topliţa – Răstoliţa - Deda, până la Răstoliţa;

h) drumul european E576 suprapus cu DN17 Suceava - Vatra Dornei – Bistriţa Năsăud, până la Mureşenii Bârgăului, după care, urmând drumul comunal şi forestier se ajunge la Colibiţa.

Ce putem vizita în zona Parcului Național

Călimani? Parcul Naţional Cǎlimani completeazǎ gama de

oferte turistice a unei zone mult mai întinse. Este vorba de Depresiunea Dornelor, situatǎ în partea de nord, staţiunea Borsec şi defileul Mureşului situate în partea de est, respectiv în sudul Munţilor Cǎlimani.

Depresiunea Dornelor- municipiul Vatra Dornei- constituie un punct de atracţie major. Numitǎ şi „Perla Bucovinei”, staţiunea turisticǎ Vatra Dornei înregistreazǎ anual un important flux de turişti ce vin aici în scop medical – curativ sau de agrement. Pe timp de iarnǎ, activitatea staţiunii se concentreazǎ asupra sporturilor de iarnǎ, cele douǎ pârtii de schi fiind utilizate la maxim.

Pe partea turismului monahal, oraşul constituie un bun punct de plecare pentru vizitarea mânǎstirilor din Moldova, Bucovina sau

36

Maramureş, majoritatea incluse în lista Patrimoniului UNESCO.

Defileul Mureşului, luat ca întreg între Topliţa şi Deda prezintǎ frumuseţea unui traseu dǎltuit de râul Mureş printre munţii Cǎlimani şi Gurghiu, defileu amenajat în paralel pentru transportul auto şi cel feroviar. Aici s-a constituit Parcul Natural Defileul Mureşului Superior.

Un element deosebit îl constituie peştera de mulaj „Căsoaia lui Ladaș” din Defileul Toplița-Deda. Este localizată între Răstolița şi Lunca Bradului, la extremitatea estică a comunei Androneasa. Peştera s-a format în rocă vulcanică, acum peste 5 milioane de ani.

Pot fi vizitate şi: Schitul Carmelit de Maici Sf. Cruce din com. Stânceni, un schit greco - catolic de rit bizantin, unul din cele 6 din întreaga lume, mânǎstirea Sf. Ilie şi mânǎstirea Doamnei, ambele din Topliţa, Muzeul Etnografic Deda, muzeul satului din Idicel- Pǎdure, şi altul în Sǎcalu de Pǎdure,

37

ambele aparţinând comunei Brâncoveneşti, bisericile vechi de pe cuprinsul localitǎţilor ce tranziteazǎ defileul - Biserica Evanghelicǎ din Ideciu de Jos, Rezervaţia de Lalele de la Vǎlenii de Mureş, Calele de mlaştinǎ din satul Ciobotani, com.Stânceni, Castelul Kemeny din comuna Brǎncoveneşti.

Staţiunea montanǎ Borsec, vestitǎ prin resursele de ape minerale ale zonei, situatǎ în partea de est a parcului, deţine un potenţial turistic însemnat, cu amenajǎri şi structuri specifice de primire a turiştilor.

În contextul menţionat, Parcul Naţional Călimani se poziţioneazǎ central zonelor enumerate, conferind un element turistic strategic prin frumuseţea peisajelor şi nu în ultimul rând prin natura serviciilor turistice oferite. Existǎ aici un numǎr de trei rezervaţii, dintre care douǎ constituie atracţia principalǎ a turiştilor montani care strǎbat masivul în grup sau individual:

a) Rezervaţia geologicǎ „12 Apostoli” ce prezintǎ un relief ruiniform asemănător unor statui plăsmuite dintr-o lume de basm „Moşul”, „Godzila”, „Mareşalul”, „Mucenicul” sau „Guşterul”;

b) Pietrele Roşii – loc cu o impresionantǎ povarǎ istoricǎ a luptelor de graniţǎ tripartitǎ. Prezintǎ o caracteristicǎ interesantă, aceea de triplex confinium ceea ce simbolizeazǎ în limba latinǎ – punct de întretǎiere a graniţelor a trei state;

38

c) Cetăţile Tihului – vǎrfuri muntoase rǎzleţe ce rǎsar precum zidurile unei cetǎţi, surprind turiştii aventuraţi aici prin frumuseţea şi sǎlbǎticia peisajului;

d) Cascada Tihu şi Cascada Băuca – conferǎ o privelişte deosebitǎ şi loc de relaxare în traseele drumeţilor montani;

e) Rezervaţia naturalǎ „Iezerul Călimanului”- lac de baraj natural înconjurat de vegetaţie subalpină cu ienupăr şi jnepeniş, atrage

39

sǎptǎmânal grupuri de turişti dornici de experienţe complexe;

f) Traseul de creastă prin Vârful Pietrosu - conferǎ imagini de vis asupra întregii caldere vulcanice din Cǎlimani. Este punctul cel mai înalt din aceşti munţi.

g) Înflorirea smirdarului în zona Reţitiş –

reprezintǎ un adevǎrat festival al naturii. Muntele

40

devine de culoare roşie, contrastul cu stâncile şi vegetaţia alpină expunând imagini greu de uitat;

h) Spectacolul boncănitului la cerb, din septembrie – octombrie şi al rotitului la cocoş de munte în aprilie – sunt atracţii speciale destinate celor ce doresc să cunoască şi să aprofundeze din secretele conferite de natura montanǎ;

i) Megaliţii încrustaţi descoperiţi în zona Pârâului Paltinul din Călimani reprezintǎ provocarea cǎtre necunoscut. Reflectǎ partea de mitologie încǎ nedescoperitǎ a zonei 12 Apostoli – Lucaciu, o zonǎ în care cei cunoscǎtori îşi pot reface importante surse de bioenergie.

În materie de turism, Administraţia Parcului Naţional Cǎlimani a elaborat şi promoveazǎ o serie de pachete turistice distincte cu care vine în

41

completarea celorlalte oferte turistice ale zonei. Acestea sunt:

a) Turismul ecvestru în Munţii Cǎlimani, activitate atractivǎ cu pachete pe grade de dificultate și începând de la douǎ ore şi până la şase zile, cu ghizi montani specializaţi şi echipamente performante. Caii sunt de rasa huţul, perfect adaptaţi la mersul pe munte;

b) Expediţiile de observare şi interpretare a

naturii, tip „foto – safari”, organizate periodic de Administraţia parcului persoanelor dornice de a acumula experienţe şi cunoştinţe diversificate; interpretarea este asiguratǎ de persoane specializate, diversitatea plantelor, animalelor şi peisajele fiind extrem de atractive;

42

c) Tabere Junior – Ranger, asigurǎ însuşirea unor noţiuni de educaţie şi comportament copiilor şi adulţilor vis-a-vis de practicarea unui comportament civilizat pe munte, de respectarea şi pǎstrarea unui mediu înconjurǎtor adecvat.

Zonarea parcului Pentru a asigura o mai bună administrare a ariei

natural protejate, ținând seama de localizarea elementelor cu valoare ridicată de conservare și a zonelor cu o biodiversitate bogată, dar și de modul de utilizare a terenurilor şi de intensitatea circulaţiei oamenilor şi animalelor, în conformitate cu legislația românească, au fost desemnate zone cu grade diferite de protecție.

1. Zona de protecţie strictă, cu o suprafaţă totală de 1128 ha, cuprinde zone sălbatice în care nu au existat intervenţii antropice sau nivelul acestora a fost foarte redus, respectiv 384,2 ha reprezintă Rezervaţia Ştiinţifică Jnepeniş cu Pinus

43

cembra, constituită în principal din arborete de molid sau de amestec cu zâmbru, într-o stare naturală sau seminaturală. Se interzice desfăşurarea oricăror activităţi umane, cu excepţia activităţilor de cercetare, educaţie şi ecoturism, cu limitările descrise în planul de management, alături de arborete valoroase limitrofe, jnepenişuri şi habitatele cu smirdar din partea din amonte rezervaţiei ştiinţifice până la culmea Iezerul Călimani- Bradul Ciont- Reţitiş- Pietricelu- Negoiu Unguresc.

2. Zona de protecţie integrală: cu o suprafaţă de peste 15.000 ha - cuprinde cele mai valoroase bunuri ale patrimoniului natural din interiorul ariei naturale protejate, constituită din păduri, pajişti, suprafeţe cu jneapăn şi smirdar. În zona de protecţie integrală, în afara perimetrului rezervaţiei ştiinţifice cu regim strict de protecţie, se pot desfăşura următoarele activităţi: ştiinţifice şi educative; ecoturism care nu necesită realizarea de construcţii-investiţii; utilizarea raţională a pajiştilor pentru păşunat, și altele.

3. Zona de conservare durabilă, cu o suprafaţă de aproape 8000 ha, face trecerea între zonele cu protecţie integrală şi cele de dezvoltare durabilă, constituită din păduri sau pajişti afectate de activităţile antropice, turistice sau miniere. Se pot desfăşura următoarele activităţi: ştiinţifice şi educative; ecoturism care nu necesită realizarea de construcţii-investiţii; utilizarea raţională a pajiştilor pentru păşunat, activităţile de protecţie a pădurilor, acţiunile de prevenire a înmulţirii în masă a dăunătorilor forestieri, activităţi tradiţionale de utilizare a unor resurse regenerabile, în limita

44

capacităţii productive şi de suport a ecosistemelor, precum și alte activități, fără a încălca legislația privind regimul ariilor natural protejate.

Cum ne pregătim de drumeţie?

Pentru ca excursia dumneavoastră să fie marcată doar de momente plăcute, vă rugăm să citiţi cu atenţie recomandările noastre precum şi regulile de vizitare ale ariei naturale protejate.

Recomandări pentru drumeţie: - Purtaţi echipament adecvat: bocanci, haină de

ploaie, haine uscate de schimb, rucsac, lanternă; cort, sac de dormit, primus, în funcţie de lungimea traseului şi de timpul pe care doriţi să-l petreceţi pe munte;

- Trusă de prim ajutor; - Hartă, busolă; - Alimente neperisabile, energizante naturale:

fructe dulci, uscate, nuci, alune, etc; - Apă (traseele de creastă sunt în general,

sărace în surse de apă);

Reguli de vizitare în Parcul Naţional Călimaniii: În Parcul Naţional Călimani sunt permise

activităţi de turism şi de educaţie, cu respectarea regulilor de vizitare. Nu sunt permise activităţi de turism în zonele cu protecţie strictă, respectiv Rezervaţia „Jnepeniş cu Pinus cembra”.

Accesul în Rezervaţia Ştiinţifică Jnepeniş cu Pinus cembra este permis doar în baza autorizaţiei eliberate de către Administraţia Parcului Naţional Călimani. Accesul va fi aprobat numai pentru

45

cercetători, biologi sau alţi specialişti, în domenii legate de conservare/mediu, studenţi de la secţii cu specializările respective, grupuri care desfăşoara excursii de studii, practică în aceste domenii. Grupurile vor fi de maxim 8 persoane şi însoţite de un reprezentant al Administraţiei Parcului Național Călimani.

- Vizitarea Parcului Naţional Călimani este permisă numai pe potecile marcate cu semne convenţionale;

- Camparea pe teritoriul parcului se va face în locuri marcate şi delimitate;

- Aprinderea focului pe teritoriul Parcului Naţional Călimani se reglementează astfel:

a. este permisă doar în vetrele special amenajate în acest scop în locurile de campare. Pentru aceasta, se vor folosi doar lemn mort, căzut la sol. Se vor respecta normele de prevenire şi stingere a incendiilor; b. Sunt strict interzise adunatul şi defrişarea vegetaţiei lemnoase de orice fel pentru facerea focului; c. este interzisă aprinderea focului în golul alpin şi în fondul forestier, cu excepţia locurilor special amenajate de către administratorul terenului. În locurile de campare din golul alpin sau cele din alte zone, în care nu există lemn de foc de, se permite doar utilizarea primusului;

- Regimul deşeurilor pe teritoriul Parcului Naţional Călimani se reglementează astfel:

a. este interzisă abandonarea deşeurilor de orice fel pe teritoriul Parcului Naţional Călimani;

46

b. turiştii au obligaţia de a evacua deşeurile pe care le generează pe timpul vizitării Parcului.

c. deşeurile vor fi evacuate în afara Parcului şi se lasă doar în locuri special amenajate pentru colectare; - Se interzice: tăierea, incendierea, distrugerea sau degradarea prin orice mijloace a jneapănului. - Se interzice tăierea, ruperea sau scoaterea din rădăcini a arborilor, puieţilor sau lăstarilor, precum şi însuşirea celor rupţi sau doborâţi de fenomene naturale. - Se interzice distrugerea, degradarea, respectiv colectarea în scop comercial, fără acordul Administraţiei Parcului Naţional Călimani R.A., a ciupercilor, fructelor de pădure, plantelor, animalelor, rocilor şi a oricăror eşantioane de origine naturală de orice fel din Parcul Naţional Călimani.

- Accesul câinilor în Parcul Naţional Călimani este permis doar în condiţiile în care câinii sunt ţinuţi permanent în lesă. Pentru fiecare câine, stăpânii trebuie să prezinte toate actele de dovadă a vaccinării.

- Tulburarea liniştii în parc prin orice fel de mijloace (strigăte, pocnitori, folosirea de echipamente audio, etc.) este strict interzisă.

- Este strict interzisă distrugerea sau degradarea panourilor informative şi indicatoare, precum şi a plăcilor, stâlpilor sau a semnelor de marcaj de pe traseele turistice.

- Este strict interzisă degradarea refugiilor, adăposturilor, podeţelor sau a oricărei alte

47

construcţii sau amenajări de pe teritoriul parcului.

- Scăldatul şi utilizarea de detergenţi pentru spălare în apele curgatoare şi în lacurile alpine este interzis.

- Folosirea ambarcaţiunilor de orice tip pe lacurile alpine, este interzisă.

- Accesul publicului cu mijloace motorizate sau cu biciclete se reglementează de către Administraţia Parcului Naţional Călimani R.A. în colaborare cu deţinătorii/administratorii drumurilor aflate pe teritoriul Parcului Naţional Călimani.

48

Partea a II-a

Parcul Național Călimani

-trasee de vizitare omologate-

49

A. Trasee care au punct de plecare Depresiunea Negrii Şarului- Gura Haitii

1. Gura Haitii- Pietrele Roşii- Dornişoara 2. Gura Haitii – Poiana Izvoarelor – Vf

Pietrosu Călimani – Vf Reţitiş – Vf Iezerul Călimanilor – Pasul Păltiniş

3. Neagra Sarului – Vf 12 Apostoli – Poiana Izvoarele – Vf Reţitiş – Vf Iezerul Călimanilor – sat Neagra Sarului

4. Vatra Dornei – Poiana Spânzului – Poiana Snopului – Apa Rece – com Saru Dornei

1.Traseu Gura Haitii- Pietrele Roșii- Dornișoara Marcaj: Cruce albastră Grad de dificultate: moderat Durata: 7-8 ore. Mijloace de acces: Plecare: drumul european E576 suprapus cu DN17 Suceava - Vatra Dornei – Bistriţa Năsăud, până la Vatra Dornei apoi DN 17B până la Gura Negrii, după care, urmând drumul judeţean spre Neagra Şarului se ajunge la Gura Haitii; Sosire: Dornişoara, pe drumul drumul comunal şi forestier, după care, la Poiana Stampei, se intră pe drumul european E576 suprapus cu DN17 Suceava - Vatra Dornei – Bistriţa Năsăud.

50

De la stația de autobuz Gura Haitii, traseul debutează cu o porțiune de drum forestier (Drumul Forestier Haita), care poate fi parcursă lejer în 20 de minute.

Pe partea dreaptă, drumul este mărginit de pârâul Haita, cu vegetație tipică de margini de pâraie, buruienișuri înalte, în care predomină frunzele mari de captalan (Petasites hybridus), tufe de iarba ciutei (Doronicum austriacum), brustur negru (Symphytum cordatum) și asmățui sălbatic (Chaerophyllum hirsutum).

Apoi, marcajul turistic ne îndreaptă către un

urcuș prin pădurea de molid, traseu de aproximativ 2 ore. Vom avea parte de porțiuni cu urcuș (pante de 35-40 grade), dar și luminișuri cu suprafață plană, unde vă puteți odihni. Pădurea este adăpost pentru animale și plante. Cu puțină răbdare și fără să faceți zgomot, puteți vedea cocoși de munte,

51

ierunci sau păsări cântătoare. Cerbii pot fi și ei văzuți. Spre vârf însă, există posibilitatea întâlnirii cu animale de la stână. În Parcul Național Călimani, pășunatul este permis în pajiștile din zona superioară.

Efortul vă este recompensat cu o priveliște blândă asupra Rezervației 12 Apostoli spre nord, și a Pietrelor Roșii, spre sud. Există un loc de popas marcat și prevăzut cu sursă de apă.

Vom urma marcajul turistic pentru aproximativ 15 minute prin pajiștea cu țăpoșică (Nardus stricta), unghia păsării ( Viola declinata), tufe de ienupăr (Juniperus communis ssp. nana), afin (Vaccinium myrtillus) și merișor (Vaccinium vitis- idaea), ca să ajungem la Pietrele Roșii (1705 m). Aici avem o panoramă superbă către valea Negrii și vârfurile calderei vulcanice.

Traseul urmează o porțiune de creastă, cu rariște de molid și ienupăr, aproximativ 2 ore, până în vecinătatea vârfului Tamău (1861 m). Acest vârf marchează limita dintre valea Negrei și bazinul

52

mare al râului Dorna. Poteca se continuă lin, pe culme pentru aproximativ 30 minute, apoi coboară către vest, spre Dornișoara. Vom întâlni, timp de o oră, păduri umbroase de molid, cu diferite specii de mușchi și ciuperci, măcrișul iepurelui (Oxalis acetosella) și tufe de afin, după care părăsim perimetrul Parcului Național Călimani și intrăm pe drumul forestier Voroava.

Traseul continuă pe drum pentru aproximativ 2 ore, până în localitatea Dornișoara. Atenție! Posibilitățile de cazare şi transport sunt minime în localitate, astfel că recomandăm planificare atentă a excursiei.

53

2. Traseul Sat Gura Haitii – Poiana Izvoarelor – Vf Pietrosu Călimani – Vf Reţitiş – Vf Iezerul Călimanilor – Pasul Păltiniş Marcaj: Cruce roşie Grad de dificultate: dificil Durata: 16 ore. Mijloace de acces: Plecare: drumul european E576 suprapus cu DN17 Suceava - Vatra Dornei – Bistriţa Năsăud, până la Vatra Dornei apoi DN17B până la Gura Negrii, după care, urmând drumul judeţean spre Neagra Şarului se ajunge la Gura Haitii, de aici, se urmărește drumul forestier Izvoarele Haitii; Sosire: sat Păltiniș, se urmărește drumul județean Panaci, apoi se intră în DN 17B până la Gura Negrii și mai apoi, drumul european E576 suprapus cu DN17 Suceava - Vatra Dornei – Bistriţa Năsăud.

Punctul de plecare ușor de reperat este stația de autobuz Gura Haitii. De aici, traseul nostru urmărește pârâul Haita, către obârșia acestuia.

54

Până la intrarea în parc, parcurgem drumul forestier Haita și putem observa diferite plante iubitoare de umezeală: captalan (Petasites hybridus), omag (Aconitum firmum), brustur negru (Symphytum cordatum), crețușcă (Filipendula ulmaria), pipirig (Scirpus sylvaticus), etc. Vara, numeroși fluturi colorați lenevesc la soare, putând fi ușor de fotografiat.

De la limita parcului, traseul continuă printr-o pădure de molid care ne ferește de arșița puternică a soarelui pentru aproximativ 30 de minute. Gălbiori (Cantharelus cibarius), hribi (Boletus edulis) și hulubițe (Russula spp.) ies prin pătura groasă de mușchi și cetină uscată. Ici-colo câte o ferigă își etalează frunzele penate.

Încet, pădurea se rărește și în față se întinde o pajiște întinsă, mărginită de creste.

55

În Poiana Izvoarelor este un loc bun de popas și de campare, înaintea ascensiunii către punctul cel mai înalt din parc. Există sursă de apă tot timpul anului și vă recomandăm să vă faceți provizii.

Timp de o oră urmărim marcajul turistic pe firul izvorului, printr-o galerie de anin verde (Alnus

viridis) și stâncării, cu o porțiune mai abruptă către vârf. Jneapănul (Pinus mugo) îmbracă versanții pietroși, ici- colo întrerupți de insule de smirdar

(Rhododendron myrtifolium), merișor (Vaccinium vitis- idaea) și afin vânăt

(Vaccinium uliginosum). Vedem plante cu flori colorate: ochiul găinii (Primula minima), clopoței de munte

(Campanula alpina), șopârliță (Veronica baumgartenii), scânteiuță (Potentilla ternata).

Vârful Pietrosul Călimani (2103m) este cel mai înalt punct din Parcul Național Călimani și în același timp, cel mai înalt vârf de origine vulcanică din România. După câteva minute de mers pe pietrele mobile ale grohotișului, ajungem la cruce. Cei care doresc pot lăsa un mesaj pentru personalul parcului, folosind carnețelul protejat de intemperii din cutiuța metalică.

56

Însă punctul culminant al traseului merită un popas binemeritat pentru relaxare, fotografii și privit departe peste culmile munților din jur. De aici putem vedea munții Rodnei, către nord- vest, apoi în apropiere, capătul ramurii vestice al calderei Călimani, cu vârfurile Străcior, Zurzugău, Bistriciorul și Struniorul. Mai spre sud- Gruiu, Măieriș și Tamău. Inevitabil, către sud-est, se observă Negoiul Românesc decopertat și halda Ilva- o rană veche a acestor munți.

Câteva plante își fac loc printre lespezile de

57

piatră: ruja (Rhodiola rosea), spălăcioasă (Senecio carniolicus), struna cocoșului (Cerastium alpinum).

Coborârea pe stânci trebuie făcută cu grijă. Urmează aproximativ 30 minute de traseu de creastă, către Negoiul Unguresc (2081 m), al doilea vârf ca altitudine din Călimani. Smocuri de graminee și clopoței (Campanula rotundifolia ssp. polymorpha), tufe de jneapăn și afin vânăt ne ies în cale. Este o zonă puternic vântuită pe parcursul întregului an.

Încă o porțiune mai dificilă- coborârea către halda Ilva, cu grohotișuri mobile și labirinturi de jneapăn și ienupăr. Spre est se deschide valea Negrei, iar spre sud-vest, bazinul Ilvei, în județul Mureș.

Odată ajunși în Șaua Negoiului, puteți profita de locul de popas de acolo. Este unul din puținele puncte cu sursă de apă.

58

O nouă etapă a drumeției o constituie parcurgerea perimetrului fostei exploatări de sulf Călimani pentru aproximativ o oră.

Versantul sud-estic al Negoiului Românesc a fost decopertat în perioada 1970-1992, în scopul valorificării sulfului. Din cauza schimbării priorităților economice, după 1997, activitatea de exploatare a fost oprită. Astăzi, pot fi văzute cele 4 halde de steril şi câteva clădiri din colonia muncitorilor minieri.

Negoiul Românesc este strâns legat și de termenul geologic vulcanocarst-un fenomen natural prin care s-au format goluri în roca vulcanică din subteran, prin acțiunea chimică și fizică a apelor provenite din precipitații. Acest fenomen s-a materializat aici prin existența Grotelor Luanei cu Palatul de Ciocolată, Grota Ruinelor și Grota Haosului. Grotele au fost distruse în urma lucrărilor de exploatare a sulfului.

Traseul urmăreşte şaua dintre Negoiul Românesc şi Pietricelul (1993 m), îl ocoleşte pe acesta din urmă şi dă în Șaua Nicovala. De aici, în aproximativ 30 minute, ajungem la Staţia Meteorologică Reţitiş şi vf. Reţitiş (2021 m). Primăvara, în acest loc înfloresc suprafeţe întinse cu

59

smirdar şi din loc în loc, insuliţe cu ochiul găinii şi lichenul- renului (Cetraria islandica). Cunoscătorii pot vedea şi tulpiniţele lipite de sol ale sălciilor pitice (Salix hederacea, S. reticulata).

Traseul continuă apoi printre jnepeni şi ienuperi către Bradul Ciont (1899 m) şi Şaua Voivodesei până pe vf. Călimani Izvor (2031m) timp de o oră. De aici, se deschide o vedere largă către interiorul calderei vulcanice.

Urmărim marcajul către sud-est, spre Depresiunea Drăgoiesei şi Păltiniş, unde părăsim perimetrul Parcului Naţional Călimani. Durata tronsonului Călimani-Izvor – Păltiniş este de 3 ore. Atenţie! Informaţi-vă din timp asupra posibilităţilor de cazare şi transport din zonă.

3. Traseu Sat Neagra Şarului – Vf. 12 Apostoli – Poiana Izvoarele – Vf. Reţitiş – Vf. Iezerul Călimanilor – sat Neagra Şarului Marcaj: Punct roşu Grad de dificultate: dificil Durata: 18 – 21 ore Mijloace de acces: drumul european E576 suprapus cu DN17 Suceava - Vatra Dornei – Bistriţa Năsăud, până la Vatra Dornei apoi DN 17B până la Gura Negrii, după care, se urmează drumul judeţean până la Neagra Şarului.

De la drumul comunal asfaltat, traseul urmăreşte marcajul punct roşu prin fâneţe şi pâlcuri de pădure pentru două ore până la Schitul 12 Apostoli de la intrarea în parc.

60

Din iunie şi până în august, acest tronson este potrivit pentru pasionaţii de floră sălbatică, întâlnind specii de orhidee, plante cu flori viu colorate sau plante medicinale.

Dintre orhidee pot fi uşor de observat: bozior (Dactylorhiza sambucina), Dactylorhiza fuchsii, mlăștiniță (Epipactis atrorubens), Traunsteinera

globosa, Gymnadenia conopsea, stupiniță (Platanthera bifolia). Alte plante cu flori viu colorate: viorele sălbatice (Viola canina), bulbuci (Trollius europaeus), Gentiana utriculosa şi crinul-de- pădure (Lilium martagon).

Ajungem pe culmea de unde traseul o ia către Lucaciu şi cei 12 Apostoli. Ienuperi pitici şi tufe de

afin şi merişor cresc de-o parte şi de alta a potecii. De aici, traseul ne conduce prin Parcul Naţional

61

Călimani. Urmăriţi indicatoarele pentru a identifica sursa de apă. Acest traseu fiind unul preponderent de creastă, sursele de apă sunt puţine. Suplimentați resursele- aveți nevoie de rezerve de apă pentru a evita deshidratarea excesivă.

Primul popas este vf. Lucaciu (1770 m). Ne abatem puţin de la traseu pentru a admira panorama care se deschide de pe vârf către Munţii Rodnei şi Bârgăului. Apoi, printre ienuperi şi molizi deformaţi de vânt şi zăpadă, ne deplasăm timp de o oră spre sud-vest, către Rezervaţia Naturală 12 Apostoli (cu vf. 12 Apostoli- 1760m). Mai multe informaţii despre Lucaciu şi Rezervaţia 12 Apostoli le puteţi găsi în partea I a ghidului.

Pe pajiştea vântuită înfloresc sisineii (Pulsatilla alba). Şi tot aici vin iarna cocoşii de munte (Tetrao urogallus), să se hrănească cu ace şi conuleţe de ienupăr, care au aspectul unor boabe albăstrui până la negru. Toamna, hrana acestor păsări este mai variată, fructele de afin, merişor şi afin vânăt, nelipsind din dieta lor.

62

După câteva imagini surprinse cu stâncile de la 12 Apostoli, parcurgem timp de o oră tronsonul spre Pietrele Roşii, traversând acelaşi peisaj cu ienuperi pitici şi molizi cu port de steag, dat de vânturile puternice.

La Pietrele Roşii este primul punct de popas, loc unde puteţi să vă montaţi cortul şi unde beneficiaţi de sursă de apă.

A doua etapă a drumeţiei o constituie parcurgerea traseului de la Pietrele Roşii până la Poiana Izvoare, unde vă veţi odihni pentru încă o noapte, sau veţi continua până la locul de popas din Şaua Negoiu.

Ne deplasăm timp de aproximativ 2 ore printre rariştile de molid şi ienupăr, iar din loc în loc îşi face apariţia şi câte o tufă de jneapăn. Lăsăm în urmă vf. Tamău (1860m) apoi, după încă o oră de mers, vf. Măieriş (1885 m), ajungând în final la intersecţia cu

63

traseul punct galben şi mai apoi cruce roşie, care duce la locul de popas Poiana Izvoare.

Pentru cei care aleg să continue, urmează un traseu prin jnepenişuri, timp de 3 ore, până în Şaua Negoiu. Pe potecă putem observa urme de urs (Ursus arctos) şi lup (Canis lupus). Aceste două specii folosesc traseul turistic pentru deplasare în căutarea hranei. În special ursul se hrăneşte aici cu fructe de afin şi merişor.

Dacă ne aruncăm privirea în sus, putem admira vf. Pietrosul şi şaua care îl leagă de Negoiul Unguresc.

Atenţie! Traseul traversează un torent de

aproximativ 3 m adâncime pentru care este necesar echipament adecvat.

În Șaua Negoiu, urmăriţi indicatorul către sursa de apă şi loc de popas.

64

De aici, traseul se suprapune peste cruce roşie (traseul nr.2) până la vf. Călimani Izvor. Durata: 8 ore.

Există două posibilităţi de campare, ambele cu abatere de la traseu:

1. De la vf. Reţiş se parcurge distanţa până la Bradul Ciont, apoi se urmăreşte marcajul cruce roşie până la Rezervaţia Iezerul Călimani, unde există loc de popas şi sursă de apă. Abatere de la traseu: o oră.

2. De la vf. Călimani Izvor, se parcurge încă o oră până la vf. Călimanul Cerbului (2013 m)- traseul principal punct roşu, apoi se deviază spre sud, pe bandă roşie pentru încă 30 minute.

Ultima zi, se parcurge etapa –Rezervaţia Iezerul Călimani- Călimanul Cerbului (sau Călimanul Cerbului- loc de popas)- Piciorul Ţiganului- pe pârâul Tăieturi până la drumul judeţean din satul Neagra Şarului. Aici există posibilităţi de cazare şi mijloace de transport în comun către municipiul Vatra Dornei. 4Traseu Vatra Dornei – Poiana Spânzului – Poiana Snopului – Apa Rece – com Saru Dornei

Marcaj: Triunghi albastru Grad de dificultate: mare Durata: 9 – 10 ore Mijloace de acces: drumul european E576 suprapus cu DN17 Suceava - Vatra Dornei – Bistriţa Năsăud, până la Vatra Dornei Menţiune: La data publicării ghidului, traseul era impracticabil din cauza doborâturilor de vânt.

65

Traseul pleacă din central orașului Vatra Dornei, de la biroul de informare Salvamont Vatra Dornei.

Se urmărește marcajul, peste podul peste râul Dorna, apoi prin baza de agrement.

Se urcă prin pădure până în vf. Diecilor (1301 m).

Apoi, prin fânețe și pâlcuri de pădure se atinge vf. Priporul (1305 m) și Poiana Spânzului, după care se continuă prin molidiș prin Poiana Snopului, până sub vf. Lucaciu. Apoi, după 30 minute se ajunge la Rezervația 12 Apostoli.

De aici, se urmărește traseul marcat cu punct

roșu nr.3, pentru a ajunge în sat Neagra Șarului sau traseu nr. 7 punct albastru pentru a ajunge la Gura Haitii.

66

B. Trasee care au punct de plecare localitățile Poiana Negri și Dornişoara

5. Traseu sat Dornişoara- Izvoarele Dornei 6. Traseu sat Dornişoara- Gura Haitii (vezi

traseu nr.1) 7. Traseu sat Poiana Negri – Vf 12 Apostoli –

Sat Gura Haitii – Vf Calimanul Cerbului – Sat Coverca

5. Sat Dornişoara – Izvoarele Dornei Marcaj: Punct galben Grad de dificultate: mediu Durata: 4 ore. Mijloace de acces:

67

- Drumul european E576 suprapus cu DN17 Suceava - Vatra Dornei – Bistriţa Năsăud, până la Poiana Stampei, după care, urmând drumul comunal şi forestier se ajunge la Dornişoara; Drumul forestier axial Dornişoara

Acest traseu parcurge o mică porţiune în interiorul Parcului Naţional Călimani. Pentru început, veţi parcurge circa trei ore tronsonul de drum forestier care duce până la limita parcului. Este o zonă foarte activă din punct de vedere al

exploatării lemnului, de aceea veţi întâlni diferite utilaje și muncitori forestieri. Duminica şi în zilele cu sărbători religioase, traseul este neperturbat, astfel încât sunt şanse mai mari de a observa animale sălbatice precum cerbul (Cervus elaphus) sau căpriorul (Capreolus capreolus).

Uneori, şi cocoşii de munte pot fi văzuţi pe drumurile forestiere culegând pietricele necesare

68

pentru digestie. În rest, puteţi admira de o parte şi de alta, pădurile cu molizi înalţi şi Izvoarele Dornei a cărui maluri abundă de captalan, brusture negru şi omag.

Urmărim firul apei către amonte şi intrăm în

parc. De aici începe urcuşul pentru încă o oră până sub Vf. Pietrosul Călimani (2103m), cel mai înalt vârf din masiv. Din acest loc izvorăşte râul Dorna, de unde şi numele Izvoarele Dornei, care culege din aval pâraiele Tihu, Daliilor, Bârsani, Voroava, Zgârciu, și se uneşte spre Poiana Ştampei cu pârâul Dornişoara. Râul Dorna traversează oraşul Vatra Dornei, vârsându-se imediat la ieşire, în râul Bistriţa Aurie.

De sub vârful Pietrosul, puteţi alege să vă întoarceţi pe acelaşi traseu, sau să continuaţi pentru încă 30 minute pe traseul marcat punct

69

roşu, către sud- est, până la punctul de campare de la Poiana Izvoare.

6. Traseu sat Dornişoara- Gura Haitii (vezi traseu nr.1)

7. Sat Poiana Negri – Vf 12 Apostoli – Sat Gura Haitii – Vf Calimanul Cerbului – Sat Coverca Marcaj: Punct albastru Grad de dificultate: mediu Durata: 8 – 9 ore Mijloace de acces: drumul european E576 suprapus cu DN17 Suceava - Vatra Dornei – Bistriţa Năsăud, până la Dorna Candrenilor, după care, urmând drumul comunal şi forestier se ajunge la Poiana Negri;

Traseul, recomandat pentru drumeţie în zilele lungi de vară, abundă prin multitudinea peisajelor şi a habitatelor prin care trece.

Prima etapă o constituie parcurgerea timp de 3 ore a tronsonului Poiana Negri- Rezervaţia 12 Apostoli, o zonă cu păduri de molid şi luminişuri unde cresc frăguţe (Fragaria vesca) şi rugi de zmeur (Rubus idaeus).

70

Apoi, printre bâtci, traseul ne conduce în Parcul Naţional Călimani, la stâncile celor 12 Apostoli, incluse în rezervaţia cu acelaşi nume. Informaţii legate de aceste formaţiuni stâncoase puteţi citi în prima parte a ghidului.

Pietrele sunt înconjurate de o pajişte cu ienupăr.

Sisinei de munte îşi apleacă în bătaia vântului cupele florilor mari, albe. Vara, florile se ofilesc, lăsând locul unor pompoane de puf alb- cenuşii.

Admirăm de aici crestele golaşe ale Pietrosului Călimani şi Negoiul Unguresc, către sud, iar spre vest, platou Pietrei Dornei şi creasta Bistricior- Strunior. Vă puteţi orienta şi cu ajutorul panoului informativ pus la dispoziţie de Administraţia Parcului. Vom continua cu a doua etapă a traseului, până la Gura Haitii, porţiune care se suprapune peste Poteca tematică 12 Apostoli.

71

Timp de o oră şi 30 minute vom coborî, mai întâi printr-o pădure întunecoasă de molid, unde avem şanse să vedem cocoşul de munte şi ierunca (Tetrastes bonasia), după care, prin păşuni, până în Valea Negrii.

La limita pădurii, ieşim din Parcul Naţional Călimani, nu înainte să citim câteva informaţii despre animalele sălbatice, de pe panoul amplasat în acest scop.

Un mic popas şi ne vedem de drum prin păşunea unde pasc liniştite animalele domestice ale localnicilor din împrejurimi. La umbra unui molid falnic ne aşteaptă un nou panou, unde putem afla cum s-au format Munţii Călimani și despre originea lor vulcanică.

72

Poteca şerpuieşte prin pajiştea cu orhidee sălbatice, bulbuci, căldăruşe (Aquilegia nigricans) şi viorele de munte, printre văcării şi garduri.

73

Încă un panou informativ unde aflăm despre drumul pe care îl parcurge laptele de vacă de sus din munte şi până se transformă în brânză.

Intrăm din nou în pădure, de data asta mult mai rară, afectată de doborâturi de vânt şi atacuri de insecte. Aflăm despre pădurea bolnavă, dacă citim textul de pe panoul amplasat pe potecă. Încă o pantă de coborât şi am ajuns la pârâu. Pârâul Panacu este tributar Haitei, care se varsă nu departe, în Neagra Şarului.

Trecem puntea şi ajungem la locul de popas amenajat la punctul de plecare al Potecii Tematice pe care tocmai am parcurs-o. Aici, alte patru panouri ne vor ajuta să memorăm această porţiune de traseu. Ieşim pe drumul forestier, urmărind marcajul punct albastru până la staţia de autobuz Gura Haitii.

Ne aşteaptă alte 3 ore de suiş până în vârful Călimanul Cerbului (2012m). Din nou, pădurile de

74

molid ne vor ţine companie pentru o vreme. După aproximativ o oră, intrăm pentru a doua oară în Parcul Naţional Călimani. Treptat pădurea se răreşte şi lasă loc tufelor de jneapăn şi ienupăr. Câte un scoruş (Sorbus aucuparia) își flutură ramurile în vânt.

Toamna, acest arbore se colorează în roşu aprins, nu doar din cauza frunzelor care se usucă, dar şi datorită ciorchinilor grei de fructe. Fructele scoruşului sunt foarte apreciate de păsările care nu pleacă în migraţii, fiind o sursă de hrană şi vitamine pe timpul iernii.

Prin pajiştea cu ienuperi, ajungem la vârf. Călimanul Cerbului reprezintă cel mai estic vârf din

75

Călimani cu altitudine de peste 2000 de metri (2012m).

De aici, începe ultima etapă a călătoriei: Călimanul Cerbului- Coverca, aproximativ două ore şi 30 minute.

Atenție! La data publicării ghidului, această porțiune nu era marcată și întreținută corespunzător.

În faţă ni se deschide o panoramă largă către munţii Bistriţei şi în depărtare, Ceahlăul. Tufe de smirdar şi afin vânăt pot fi admirate de o parte şi de cealaltă a potecii.

Pe timpul verii, trebuie să fiţi atenţi la câinii de la stâni şi văcării. Nu faceţi mişcări bruşte şi nu agitaţi animalele. Păstraţi o atitudine calmă până la sosirea ciobanului, care în cele mai multe cazuri este în apropiere.

Atenţie! Informaţi-vă din timp asupra

posibilităţilor de cazare din localitate şi asupra mijloacelor de transport către oraşele din apropiere.

76

C. Trasee care au punct de plecare Piatra Fântânele- Colibiţa

8. Traseu Sat Piatra Fântânele Poiana sub

Măgură - Vf. Buba - Şaua Terha - Poiana Dălbidanul- Muntele Viişoara - Şaua Bistriciorul – Curmătura Tihului- Pietrosul

9. Traseu Sat Colibiţa – Valea Colbul - Vf. Bistriciorul.

8. Traseu Sat Piatra Fântânele- Poiana sub Măgură - Vf. Buba - Şaua Terha - Poiana Dălbidanul- Muntele Viişoara - Şaua Bistriciorul – Curmătura Tihului- Pietrosul

Marcaj: Bandă roşie

77

Grad de dificultate: mediu Durata: 17 ore Mijloace de acces: Drumul european E576 dinspre Bistriţa sau dinspre Suceava, până la Piatra Fântânele.

Traseul debutează cu o etapă lungă de aproximativ 3 ore, prin păduri de amestec de molid, fag (Fagus sylvatica) şi brad (Abies alba). Primăvara, aici putem găsi specii precum trei răi (Hepatica nobilis), Dentaria glandulosa, mierea ursului (Pulmonaria rubra) şi în locurile umede, calcea- calului (Caltha palustris).

În poieni, cu puţin noroc, se pot vedea mistreţii (Sus scrofa) la păscut.

În Poiana Dălbidan vă puteți alimenta cu apă (pe traseul de creastă nu există izvoare) și reface până a doua zi.

A doua zi, intrăm în perimetrul Parcului Naţional Călimani. Primul vârf cucerit este Străcior (1963m).

78

După care coborâm în șaua dintre vf. Bistricior (1989m) și Străcior. Urmează parcurgerea tronsonului de la Culmea Drăganului până în drumul ”Mariei Tereza”.

Traseu de creastă parcurge habitate cu jneapăn, smirdar, merişor, afin vânăt şi ienupăr. Este ramura vestică a calderei vulcanice şi limita administrativă dintre judeţele Suceava şi Mureş. Ne îndreptăm lin timp de 3 ore către est, până în Curmătura Tihului (1837 m), prin rarişti de molid cu jneapăn sub vf. Ciungetu (1923 m) și Ruscii (1913 m). Facem o pauză de odihnă şi poveste.

Creasta conține mai multe grupări de stânci și pereți abrupți, pe care se dezvoltă specii de plante adaptate la condiții dificile de viață: clopoței (Campanula rotundifolia ssp.polymorpha), garofițe (Dianthus barbatus), ochiul găinii (Primula minima), părul porcului (Juncus trifidus), vuietoare (Empetrum hermafroditum), afin vânăt (Vaccinium uliginosum), cimbrișor (Thymus comosus), etc. Alte specii: țepoșică (Nardus stricta), jneapăn (Pinus mugo), merișor (Vaccinium vitis- idaea).

Continuăm traseul prin Vf. Gruiu (1882m). Acest

79

vârf este cunoscut în rândul localnicilor pentru evenimentele care au avut loc în timpul Primului Război Mondial. De altfel, întreg masivul Călimani a constituit linie de front. Dar ceea ce este deosebit despre vf. Gruiu este faptul că un cioban care păştea oile în apropierea acestuia, a descoperit osemintele a numeroase trupuri de soldaţi. El i-a îngropat pe toţi şi a marcat locul iar mai târziu a fost construit un monument în cinstea eroilor căzuţi acolo. În fiecare an, de Rusalii, aici are loc o slujbă religioasă.

De la Gruiu, ne continuăm drumul pe poteca deschisă prin jneapăn, timp de 2 ore, până la vf. Pietrosul Călimani (2103 m).

Locul de popas cel mai apropiat este Poiana Izvoare (30 minute). Pentru aceasta, urmăriţi marcajul cruce roşie către nord, apoi punct roşu către sud.

9. Traseu Sat Colibiţa – Valea Colbul - Vf. Bistriciorul Marcaj: triunghi albastru Grad de dificultate: mediu Durata: 6 ore Mijloace de acces: DJ 173A Prundu Bârgaului - Bistrita Bârgaului - sat Colibita;

Traseul porneşte din localitatea Colibiţa, pe drumul forestier Colbu până la clădirile unei foste intreprinderi miniere. Apoi, urmează o porţiune cu pantă mai pronunţată prin pădure de amestec de molid, fag și brad, traversând în câteva puncte drumul forestier Tirimia, până într-o poiană cu ştevie şi ierburi înalte.

80

Aici putem vedea vara înflorite: garofiţe (Dianthus barbatus), luceferi (Scorzonera rosea), lumânărica pământului (Gentiana asclepiadea) şi mult cimbrişor (Thymus comosus).

Următoarea porţiune ne conduce pe un drum în Parcul Naţional Călimani, având o imagine frumoasă asupra versantului nord- vestic al Struniorului. Izvoare ţâşnesc printre pietre, asigurând apa pentru animalele sălbatice care trăiesc aici: urs, lup, cerb, mistreţ, păsări precum cocoşul de munte şi ierunca, sturzi şi corbi.

Efortul ne este răsplătit cu o frumoasă vedere asupra căldării Bistriciorului cu vf. Bistriciorul, 1990 m care străjuieşte deasupra întinderii de jneapăn şi tufărişurilor cu ericacee (afin şi merişor).

Aici există Refugiul Salvamont Bistriţa.

81

D. Trasee care au puncte de plecare în Defileul Mureşului

10. Bistra Mureşului - Valea Bistra - Valea din Mijloc - Poiana Cofu

11. Gura Cofu - Valea Cofului - Poiana Cofu 12. Valea Bistra - Zăpodea cu Cale - Zăpodea

Ursului 13. Gălăoaia - Poiana Stegii - Zăpodea cu Podul

- Valea Bistra 14. Răstoliţa - Valea Vişa - Poiana Stegii 15. Valea Secu - Poiana Lungă - Tăul Zânelor 16. Tihul Răstoliţei - Şaua Tihului 17. Valea Rusca - Vârful Tihu 18. Sălard - La Sărăcin 19. Sălard - Poiana Obcinelor - Valea Fântânel -

Lunca Bradului 20. Lunca Bradului - Valea Ilva Mare - Şaua

Negoiu 21. Tihul Ilvei - Vârful Tihu 22. Valea Ilişoara Mare - Valea Cucumberţul -

Poiana Drăguş - Şaua Nicovala 23. Stânceni - Valea Zebrac - Poiana Zebrac

10. Traseu Bistra Mureşului - Valea Bistra - Valea din Mijloc - Poiana Cofu Marcaj: Cruce albastră Grad de dificultate: mare Durata: 7 ore Mijloace de acces: drumul naţional DN15 Tulgheş – Topliţa – Răstoliţa - Deda, până la Bistra Mureşului

82

Menţiune: traseul este în afara Parcului Naţional Călimani.

Punctul de plecare al traseului este localitatea Bistra Mureşului. Se urmăreşte marcajul cruce albastră. După circa 3 ore de mers pe drumul forestier Valea Bistrei, se ajunge la intersecţia cu drumul forestier Cofu. Aici este cumpăna a trei văi: valea Stegii, valea de Mijloc şi Valea Cofu.

Traseul continuă pe Valea de Mijloc, pentru încă o oră printr-o pădure frumoasă de amestec şi mai apoi de molid pur, până la izvoarele pârâului de Mijloc. O privelişte frumoasă către vf. Scaunul Domnului ne invită la popas, apoi continuăm urcarea prin pădure, pe drumul forestier, până în Poiana Bistra. De aici, se întinde un platou acoperit cu o pădure deasă de molid, pe care o parcurgem până la intersecţia cu traseul punct albastru.

Ultima porţiune a traseului coboară până în Poiana Cofu, de unde poate fi admirat vf. Bistriciorul (1990 m).

83

11. Traseu Gura Cofu - Valea Cofului - Poiana Cofu

Marcaj: Punct albastru Grad de dificultate: mediu Durata: 3 ore 30 min Mijloace de acces: drumul naţional DN15 Tulgheş – Topliţa – Răstoliţa - Deda, până la Bistra Mureş; Menţiune: traseul este în afara Parcului Naţional Călimani.

Pentru a ajunge la punctul de plecare al traseului, din localitatea Bistra Mureşului se urmăreşte marcajul cruce albastră. După circa 3 ore de mers pe drumul forestier Valea Bistrei, se ajunge la intersecţia cu drumul forestier Cofu. Aici este cumpăna văilori: Stegii, de Mijloc şi Cofu.

Se urmăreşte traseul punct albastru, care merge pe Valea Cofu, pe un drum forestier, circa 2 ore. Aici se poate vedea cascada de pe Cofu, formată pe un perete stâncos al cursului pârâului şi înconjurată de pădure de molid.

Continuăm traseul până la izvoarele Cofului după care urcăm prin pădurea de molid până la intersecţia cu marcajul cruce albastră al traseului nr.9. De aici, coborâm în Poiana Cofu, loc de belvedere asupra vârfului Bistriciorul.

12.Valea Bistra - Zăpodea cu Cale - Zăpodea Ursului

Marcaj: Triunghi albastru Grad de dificultate: uşor Durata: 1 ora 30 min

84

Mijloace de acces: drumul naţional DN15 Tulgheş – Topliţa – Răstoliţa - Deda, până la Bistra Mureş; Menţiune: traseul este în afara Parcului Naţional Călimani

Punctul de plecare este localitatea Bistra Mureşului. De aici, se parcurge drumul forestier Zapodea cu Cale, după care poteca o ia prin pădure de amestec cu molid, brad şi fag, până în pajiştea cu vf. Zăpodia Ursului (1012 m).

Aici intersectează marcajul bandă albastră care duce la obiectivul Scaunul Domnului.

13. Gălăoaia - Poiana Stegii - Zăpodea cu Podul - Valea Bistra

Marcaj: Punct albastru Grad de dificultate: mediu Durata: 5 ore 30 min Mijloace de acces: drumul naţional DN15 Tulgheş – Topliţa – Răstoliţa - Deda, până la Bistra Mureş; Menţiune: traseul este în afara Parcului Naţional Călimani

Punctul de plecare este localitatea Bistra Mureşului, drumul forestier Gălăoaia.

Poteca urmăreşte traseul printr-o frumoasă pădure de amestec, cu fag, molid, brad şi paltin de munte, având în apropiere pârâul Gălăoaia Mare.

Treptat, pădurea lasă loc păşunilor de pe culmea Poiana din Mijloc și Poienii Stegii şi vf. Plaiul Stegii (1454 m).

De aici, se urmăreşte traseul până la intersecţia cu marcajul bandă albastră care duce la vf. Scaunul Domnului.

85

După relaxarea binemeritată, coborârea se face prin pădure, paralel cu firul pârâului Zăpodea cu Podul, până în Valea Bistrei.

14. Traseu Răstoliţa - Valea Vişa - Poiana

Stegii

Marcaj: Punct roşu Grad de dificultate: mediu Durata: 4 ore Mijloace de acces: drumul naţional DN15 Tulgheş – Topliţa – Răstoliţa - Deda, până la Iod (Răstoliţa); Menţiune: traseul este în afara Parcului Naţional Călimani

Traseul pleacă din satul Iod (comuna Răstoliţa) şi urmăreşte valea pârâului Vişa prin pădurea de amestec cu fag, până în Poiana Compii.

86

Trecem de vârful Culmilor (1322 m) şi ne continuăm drumul prin golul alpin, prin Poiana Culmii şi până în Poiana Stejii.

Traseul punct roşu se încheie aici, dar pentru a ajunge la vf. Scaunul Domnului, se poate continua pe marcajul bandă albastră.

15. Traseu Valea Secu - Poiana Lungă - Tăul Zânelor

Marcaj: Punct albastru Grad de dificultate: mic Durata: 2 ore 30 Mijloace de acces: drumul naţional DN15 Tulgheş – Topliţa – Răstoliţa - Deda, până la Răstoliţa; drumul forestier Secu. Menţiune: traseul este în afara Parcului Naţional Călimani

Traseul porneşte de la confluenţa pârâului Scurtu cu Secu şi se continuă urmărind firul apei celui dintâi, pe drumul forestier, până la Poiana Lungă, aflată la 1400 m altitudine.

Mai departe, traseul coboară lin pe un drum pentru câteva minute de mers, iar apoi se urmăreşte marcajul pe o cărare care duce la Tăul Zânelor.

87

Tăul Zânelor este o rezervaţie naturală, localizată în judeţul Bistriţa- Năsăud, având o suprafaţă de 25 ha. Obiectul protecţiei acestei rezervaţii este un lac format în urma alunecării unui val de grohotiş de pe vârful Ţiganca (Masivul Călimani).

16. Traseu Tihul Răstoliţei - Şaua Tihului Marcaj: Cruce albastră Grad de dificultate: mare Durata: 4 ore Mijloace de acces: drumul naţional DN15 Tulgheş – Topliţa – Răstoliţa - Deda, până la Răstoliţa; drumul forestier Tihu.

Traseul pleacă de la 8 km est de localitatea Răstoliţa, pe valea pârâului Tihu. Drumul forestier are o lungime de 10 km şi trece prin păduri de

88

amestec de fag, molid şi brad şi alte specii de foioase. În trunchiurile căzute ale arborilor trăieşte o specie de insectă rară, protejată la nivel european: croitorul alpin (Rosalia alpina).

Pe malurile pârâului cresc arin negru (Alnus glutinosa), sălcii (Salix spp.) şi plante de soluri umede: angelica de pădure (Angelica sylvestris), coada- calului (Equisetum telmateia), slăbănog (Impatiens noli-tangere), nu-mă-uita (Myosotis sylvatica), captalan şi altele. Puteţi vedea şi specii de păsări, cele mai comune fiind codobaturile (Motacilla cinerea și M. alba).

Apoi, traseul se continuă pe o potecă prin pădure, timp de o oră, prin molidişuri, până în Curmătura Tihului sau Poiana Sânta. De aici, se ajunge în traseul de creastă al Călimanului, marcaj

89

bandă roşie. Există posibilitate de campare şi alimentare cu apă.

17. Traseu Valea Rusca - Vârful Tihu Marcaj: Triunghi albastru Grad de dificultate: mediu Durata: 1 oră 30 min Mijloace de acces: drumul naţional DN15 Tulgheş – Topliţa – Răstoliţa - Deda, până la Răstoliţa;

Acest traseu face legătura cu vf. Tihu şi mai apoi, creasta Călimanului.

Se parcurge drumul forestier Rusca, iar apoi se intră pe o potecă prin pădurea de molid. Aici pot fi văzute pe trunchiurile arborilor găuri produse de specii de ciocănitori precum: ciocănitoarea neagră

(Dryocopus martius) şi ciocănitoarea cu trei degete sau de munte (Picoides tridactylus). Prin crenguţele cu ace se ascund piţigoi moțați (Parus cristatus) şi de brădet (Parus ater).

După urcuşul prin pădure, ajungem pe Culmea

Tătarului, la intersecţia cu marcajul cruce galbenă. Urmându-l pe acesta pentru aproximativ o oră,

90

atingem Vârful Tihu (1799 m), de unde se deschide o panoramă superbă către văile din jur şi celelalte creste ale Călimanilor.

18. Traseu Sălard - La Sărăcin Marcaj: Punct roşu Grad de dificultate: mic Durata: 2 ore Mijloace de acces: drumul naţional DN15 Tulgheş – Topliţa – Răstoliţa - Deda, până la Sălard; Menţiune: traseul este în afara Parcului Naţional Călimani

Traseul pleacă din parcarea drumului național pe o potecă abruptă, prin pădurea care îmbracă stâncile din Defileul Mureșului. Se ajunge la Stâncile Sărăcin (1043 m) de unde se poate admira întreaga vale.

De aici, traseul continuă prin pădure, după care coboară din nou în șoseaua principală, la câteva sute de metri de punctul de plecare.

91

19. Sălard - Poiana Obcinelor - Valea Fântânel - Lunca Bradului

Marcaj: Punct galben Grad de dificultate: mediu Durata: 3 ore Mijloace de acces: drumul naţional DN15 Tulgheş – Topliţa – Răstoliţa - Deda, până la Sălard; Menţiune: traseul este în afara Parcului Naţional Călimani

Traseul pleacă de la locul de parcare de pe drumul național și urcă o potecă prin pădurea de amestec cu fag, molid, brad și paltin de munte. Trece printr-un luminiș și apoi se continuă prin pădure până la Poiana Obcinelor de unde avem o priveliște frumoasă asupra Călimanilor.

Ne continuăm traseul prin pășuni, spre valea Fântânel pentru a ajunge la drumul forestier pe care îl parcurgem pe o distanță de 5 km până în localitatea Lunca Bradului.

20. Traseul Lunca Bradului - Valea Ilva

Mare - Şaua Negoiu Marcaj: Cruce albastră Grad de dificultate: mare Durata: 7 ore 30 min Mijloace de acces: drumul naţional DN15 Tulgheş – Topliţa – Răstoliţa - Deda, până la Lunca Bradului;

Traseul are punct de plecare drumul forestier Ilva, pe care se continuă până la confluența pâraielor Negoiul cu Ilișoara. Putem vedea habitate de ierburi înalte și buruienișuri caracteristice malurilor (cu

92

captalan, brusture negru, omag). Se urmărește firul din stânga, Negoiul până la confluența cu pârâul Pietrosul. De aici intrăm în perimetrul Parcului Național Călimani.

Pasionații de insecte, pot admira pe florile plantelor diferite specii de fluturi, albine și bondari. Lycaena dispar, este o specie de fluturi protejată la nivel european, dar abundă Gonepteryx rhamni, Pieris rapae, Limenitis camilla, Aglais urticae, Vanessa atalanta, Argynnis paphia, Erebia medusa.

De la confluență, se urmărește drumul forestier

paralel cu pârâul Negoiu, având de o parte și de alta, la început, păduri de amestec, apoi treptat, fagul și paltinul lasă loc molidișurilor pure.

Traseul continuă șerpuit, trece de o stână, și ajunge în golul subalpin. Împrospătați rezervele de apă! Pe creastă nu există izvoare.

93

Sus putem vedea pajiști întinse cu ierburi înalte precum târsa (Deschampsia caespitosa) și pe alocuri insule de merișor cu afin vânăt.

Urmăm marcajul turistic până în Șaua Negoiu.

21. Traseu Tihul Ilvei - Vârful Tihu

Marcaj: Punct albastru Grad de dificultate: mediu Durata: 2 ore 30 min Mijloace de acces: drumul naţional DN15 Tulgheş – Topliţa – Răstoliţa - Deda, până la Lunca Bradului; drumul forestier Ilva, apoi se intră pe valea Tihului.

Prima parte a traseului urcă pe malul pârâului

Tihu, la marginea unei păduri de amestec cu molid (Picea abies), brad (Abies alba), fag (Fagus sylvatica) și paltin de munte (Acer pseudoplatanus), cu vegetație specifică de lizieră: ferigă (Dryopteris filix-mas), omag (Aconitum degenii), zmeur (Rubus idaeus), captalan (Petasites hybridus).

Treptat pădurea se rărește, urmând o zonă afectată de doborâturi de vânt, în care pot fi observați puieți de molid, fag, mesteacăn (Betula

94

pendula), scoruș (Sorbus aucuparia) și specii caracteristice pentru habitate deranjate: zburătoare (Epilobium angustifolium) și zmeur.

Intrarea în parc se face după aproximativ o oră de mers pe jos și parcurgerea a jumătate din această suprafață.

În Covata Tihului, pe timpul verii, se stabilesc ciobanii cu turmele de oi. În fața stânii se află versantul nord-estic al vf. Tihu, versant care a fost acoperit de pădure, iar în anul 2000 a fost ars din cauza unui incendiu devastator. În prezent, vegetația lemnoasă se reface cu dificultate.

De la stână, traseul urcă pe o pantă mare până la vf. Tihu, fiind mărginit de ambele părți de pădure de molid. Predomină stratul arbustiv, cu zmeur și afin (Vaccinium myrtillus) spre poale, și merișor (Vaccinium vitis- idaea), afin vânăt (Vaccinium uliginosum), smirdar (Rhododendron myrtifolium) și câteva tufe de jneapăn (Pinus mugo), către vârf.

Vârful Tihu (1799m), în ciuda altitudinii relativ

95

mici, este un vârf format din mai multe formațiuni stâncoase și un perete abrupt.

Pe stânci se dezvoltă vegetație caracteristică cu iarbă de șoaldină (Sedum acre), ochiul găinii (Primula minima), dar și smocuri de țăpoșică (Nardus stricta).

Notă: Pentru a ajunge la Stâncile lui Ilieș, la 10 minute de mers până la Vf. Tihu, unde traseul Punct Albastru se intersectează cu traseul Cruce Galbenă, se face spre dreapta, printr-o pădure de molid, cu strat arbustiv bogat, format din afin (Vaccinium myrtillus), merișor (Vaccinium vitis-idaea) și ienupăr (Juniperus communis ssp. nana), care treptat ia locul pădurii, devenind specie dominantă.

Versantul sudic al vf. Căpățânii- Stâncile lui Ilieș (1922m) este acoperit cu o pajiște de țăpoșică (Nardus stricta), săracă în specii, intercalată cu tufe

96

de ienupăr (Juniperus communis ssp.nana) și molid (Picea abies), vizibil afectate de pășunat.

22. Valea Ilişoara Mare - Valea Cucumberţul - Poiana Drăguş - Şaua Nicovala Marcaj: Cruce roşie Grad de dificultate: mare Durata: 6 ore Mijloace de acces: drumul naţional DN15 Tulgheş – Topliţa – Răstoliţa - Deda, până la Lunca Bradului; Drumul forestier

În prima parte a traseului predomină pădurile de amestec, în special molid, cu semințiș bine dezvoltat de brad, și pe alocuri, grupat, fag. Putem vedea și exemplare izolate de paltin de munte (Acer pseudoplatanus).

În covorul erbaceu de la limita pădurii, pe lângă horști (Luzula sylvatica) și târsă (Deschampsia caespitosa), mai putem întâlni izolat și cinsteț

97

(Salvia glutinosa), lumânărica

pământului (Gentiana asclepiadea), bălbisă (Stachys sylvatica), bunghișor (Erigeron annuum), crețușcă (Filipendula ulmaria), Telekia speciosa, iar în interiorul pădurii invadează stratul arbustiv de zmeur (Rubus idaeus) și mur (Rubus caesius).

În partea a doua a traseului, predomină pădurea de molid, și doar în ochiuri afectate de doborâturi de vânt, apare și fagul. Stratul arbustiv este dominat de afin și la limita superoară a pădurii, îl întâlnim în amestec cu merișor. Stratul erbaceu este foarte slab, ca urmare a insuficienței luminii. Tot spre limita superioară, există câteva exemplare de larice sau zadă (Larix decidua), aparent plantate cu peste 50 de ani în urmă.

Există arbori doborâți de vânt de-a lungul anilor și care în prezent sunt în diferite grade de degradare, constituind lemn mort valoros pentru habitat. Pot fi observate multe specii de fungi implicați în procesele de descompunere: Lyophyllum

98

connatum, Russula cavipes, Russula nigricans, Russula xyanoxantha, Scutiger ovinus, Fomitopsis pinicola, Fomes fomentarius, Polyporus squamosus, Lactarius piperatus.

Spre creastă, ajungem în Poiana Drăguș, unde părăsim pentru aproximativ 30 minute limita parcului, după care intrăm din nou în aria protejată și urmărim marcajul până la intersecția cu traseul bandă roșie, din Șaua Nicovala.

23. Traseu Stânceni - Valea Zebrac - Poiana Zebrac

Marcaj: Punct albastru Grad de dificultate: mediu Durata: 3 ore 30 min

99

Mijloace de acces: drumul naţional DN15 Tulgheş – Topliţa – Răstoliţa - Deda, până la Stânceni; Menţiune: traseul este în afara Parcului Naţional Călimani.

Din localitatea Stânceni, se urmărește drumul forestier Zebrac, până la capătul acestuia. De aici, traseul urmărește izvorul pârâului Zebrac, prin pădure, până în Poiana Zebrac.

De aici, cei care doresc să ajungă în creasta principală a Călimanului, pot urma traseul marcat bandă galbenă care duce la vf. Rețitiș și Stația Meteo.

E. Trasee care au punct de plecare localitatea Topliţa

24. Traseu Topliţa- vf. Reţitiş Marcaj: cruce roșie și cruce albastră Grad de dificultate: mediu Durata: 6 ore Mijloace de acces: drumul naţional DN15 Tulgheş – Topliţa – Răstoliţa - Deda, până la Topliţa;

Traseul pleacă de la ieșirea din Toplița către Bilbor, până la Munument, apoi se urmărește marcajul cruce roșie pe drumul forestier Lomaș, pentru aproximativ 8 km (2 ore). La confluența cu pârâul Voievodeasa, se urmează marcajul cruce albastră pentru următorii 13 km (4 ore).

La confluența Lomașului cu Pârâul Puturosu, traseul părăsește drumul forestier continuând prin pădure până pe culme, unde ajunge în pășunile subalpine. Aici intră în Perimetrul Parcului Național

100

Călimani și imediat, în apropierea Vf. Rețitiș, preia traseul cruce roșie până la vârf. NOTE i Informaţiile prezentate în Partea I a ghidului au fost preluate din Planul de management al Parcului Naţional Călimani. ii Conform Regulamentului de Organizare şi Funcţionare al Parcului Naţional Călimani Alte resurse: Ciocârlan, V.: Flora ilustrată a României- Pteridophyta et Spermatophyta, Ed. Ceres, București, 2009; Naum, T., et al: Munții Călimani, Ed. Sport- Turism, 1989; www.salvamontms.ro www.wikipedia.com SURSĂ FOTOGRAFII: Administrația Parcului Național Călimani