PARÂME VEGETALE, SINTETICE ŞI METALICE Definiţie.Parâmele sunt cabluri de sârmă sau frânghii de lungimi şi grosimi diferite, formate prin răsucirea sau împletirea unor fire vegetale, sintetice sau metalice.

Clasificarea parâmelor

Din punct de vedere al materialului din care sunt confecţionate:•parâme sintetice;•parâme vegetale;•parâme mixte.•parâme metalice;

Din punct de vedere al modului de confecţionare:•parâme simple;•parâme răsucite;•parâme împletite.

1

CALITĂŢILE ŞI UTILIZAREA PARÂMELOR

Calitatea unei parâme este asigurată de materia primă din care este

confecţionată, dar şi de modul de întrebuinţare şi întreţinere.

O parâmă bună trebuie să aibă următoarele calităţi:

• rezistenţă uniformă pe toată lungimea;

• să fie flexibilă;

• să aibă suprafaţă netedă şi regulată pe toată lungimea;

• durată mare în serviciu.În funcţie de material, dimensiuni şi al modului de confecţionare, parâmele sunt

folosite pentru:• manevre fixe şi curente;• instalaţia de legare la cheu;• remorcaj maritim şi fluvial;• manipularea mărfurilor şi amararea lor;• instalaţia de ancorare a unor categorii de nave şi ancorarea ambarcaţiunilor;• confecţionarea velelor.

2

Parâme vegetaleMateriale de fabricaţie„Cânepă”. Cânepa pentru fabricarea parâmelor trebuie :•să fie de foarte bună calitate, •să aibă fire lungi, •să nu conţină resturi de parâmă veche şi putrezită. •să aibă o culoare uniformă •umiditatea în condiţii normale de temperatură să fie de 12%. Parâmele din cânepă se pot folosi în stare naturală (albe) sau cătrănite

(cătrănite cu gudron vegetal). Prin cătrănire, parâmele din cânepă pierd din flexibilitate iar rezistenţa scade cu 12%. După un an va scade cu 15% şi în continuare anual cu 7%. Nu se cătrănesc decât parâmele expuse mult timp acţiunii intemperiilor şi apei de mare.

„Manila”. Parâmele de manila sunt confecţionate din fibrele scoarţei unui bananier. La grosime egală, rezistenţa lor este cu 10% mai mică decât a parâmelor din cânepă. Parâmele de manila sunt albe, uşoare şi moi, fiind folosite de obicei ca parâme de remorcă deoarece plutesc şi au elasticitate mare. Parâmele de manila nu se cătrănesc. Dacă după folosire sunt uscate şi păstrate în locuri fără umiditate şi bine aerisite se conservă bine.

3

„In”. Rezistenţa parâmelor de in este cu 10% mai mică decât a celor de cânepă. Datorită preţului de cost ridicat, de obicei din in se fabrică numai aţă de velă, saulă, merlin, lusin.

Merlin-parâmă subţire din trei sfilaţe de calitatea întâi răsucite spre stângaSfilaţă-mai multe fire din fibră vegetală utilizate pt confecţionarea prâmelorLusin-sfoară subţire confecţionată din 2-3 sfilaţe de cânepă cătrănite sau albe

„Iuta”. Parâmele de iută de India au rezistentă egală cu a celor de cânepă, dar sunt mai uşoare cu 43%. Plutesc când sunt moi, dar au viaţă scurtă. Din iută se fabrică de obicei aţa de velă şi saule.Saula-parâmă groasă de 1,5-4cm obţinută prin răsucire sau împletire.

„Bumbac”. Parâmele din bumbac sunt tot atât de rezistente ca cele din cânepă, dar sunt mai flexibile. Fiind un material scump, din bumbac se fabrică parâme subţiri şi saule.

4

„Sizal”. Sunt confecţionate din frunzele plantelor agave, din familia cactusului. Când sunt noi, parâmele de sizal au o rezistenţă egală cu parâmele de manila de calitatea a doua, dar nu sunt rezistente la uzură şi intemperii.

„Cocos”. Sunt confecţionate din fibrele de sub scoarţa acestui arbore. Sunt mai uşoare şi mai elastice decât parâmele din cânepă, dar la diametre egale sunt mai puţin rezistente. Parâmele din cocos sunt folosite la împletirea baloanelor de acostare, paiete pentru astuparea găurilor de apă.Paiet-împletitură din fibre vegetale pt protejarea punţii.

5

Structura parâmelor vegetale

Elementul de baza al parâmei vegetale este „sfilaţa”, care se obţine prin răsucirea spre dreapta a mai multor fire.

Mai multe sfilaţe răsucite împreună spre stânga, adică în sens invers sensului de răsucire al fiecărei sfilaţe, formează „şuviţa’.

Mai multe şuviţe răsucite la un loc spre dreapta, adică în acelaşi sens cu al sfilaţelor şi în sens invers cu şuviţa, formează o parâmă. În general o parâmă este formată din trei, şi mai rar din patru şuviţe.

Dacă parâma este confecţionată din patru şuviţe, răsucirea acestora se face în jurul unei alte şuviţe numită „inimă vegetală”. Aceasta nu se răsuceşte cu celelalte patru.

Când parâma este formată prin răsucirea şuviţelor spre dreapta, se spune că este răsucită „în parâmă”. Aceasta nu se răsuceşte cu celelalte patru.

6

Parâmă

Lanţanerăsucire în parâmă răsucire în sart

7

Când parâma este formată prin răsucirea şuviţelor spre dreapta, se spune că este răsucită „în parâmă”.

Când sunt răsucite spre stânga, se spune că răsucirea este în „sart”. Acest fel de răsucire este practicat numai la parâmele din patru şuviţe cu inimă vegetală. Parâmele confecţionate în acest fel, numai prin răsucirea şuviţelor, fie în parâmă, fie în sart, se numesc „lanţane”.

Răsuciri de parâmămoale obişnuită tare de velar combinată împletită

8

Parâmele confecţionate prin răsucirea mai multor lanţane se numesc„garline”.

Lanţanele care intră în componenţa garlinului se numesc „cordoane”.

Garlin: 1- fir; 2- sfilaţă; 3- şuviţă; 4- cordon.

9

Întreţinerea parâmelor vegetale

•parâmele aflate în serviciu nu se ţin sub tensiune iar cele care nu sunt în serviciu se vor păstra în magazia de parâme, uscată şi bine ventilată;

•parâmele ude se pun la uscat, de regulă pe grătare de lemn;

•parâmele udate cu apă de mare, înainte de a fi puse la uscat se spală cu apă dulce pentru îndepărtarea cristalelor de sare;

•când nava se află în marş, parâmele se strâng în colac şi se păstrează în coşuri prevăzute cu grătar de lemn pe fund, pentru scurgerea apei;

•este interzis lucrul cu parâme pe suprafeţe mai mici decât diametrul parâmei, deoarece se rod şi se depreciază;

•capetele libere ale parâmelor trebuiesc înfăşurate corect.10

•pentru evitarea frecărilor, parâma se va folosi corect trecându-se prin ochiurile de bordaj, prin urechi simple sau cu şomare si turnicheţi.

• în zonele de frecare cu piesele de punte porţiunile de parâmă aflate în contact se protejează prin înfăşurări cu tendă;

• se va evita trecerea parâmelor peste margini tăioase;

•capetele libere ale parâmelor trebuiesc înfăşurate corect.

•parâmele nu trebuiesc supuse la şocuri şi eforturi mai mari decât cele pentru care au fost calculate;

11

Parâme sinteticeMateriale de fabricaţie

Parâmele sintetice, se confecţionează din fibre de nylon, polipropilenă,

capron.

Utilizare: legare, remorcaje, saule de pavilion, executarea diferitelor lucrări de matelotaj.

Avantaje:• sunt mai uşoare şi mai flexibile decât cele vegetale;• plutesc; • nu sunt avide de apă; • nu putrezesc ;• au durată mare în serviciu. Dezavantaje:•la temperaturi ridicate se topesc;•la temperaturi joase îngheaţă;•sunt atacate de acizi şi rugină;•elasticitate extrem de mare ceea ce recomandă întrebuinţarea cu

grijă a parâmei la manevre. 12

Fabricarea parâmelor sinteticeMateria primă este supusă la mai multe operaţiuni astfel:

Prin tragerea materiei prime este obţinută fibra, elementul de bază al parâmei sintetice;„Toarcerea”. Este operaţiunea prin care fibrele sunt răsucite de la stânga spre dreapta şi în urma căreia ia naştere sfilaţa;„Împletirea”. Prin răsucire şi împletire se obţin parâme de diferite diametre.

Structura parâmelor sinteticePrin răsucirea spre dreapta a mai multor fibre se obţine „sfilaţa” iar prin

răsucirea împreună spre stânga a mai multor sfilaţe se formează „şuviţa”.Mai multe şuviţe răsucite la un loc spre dreapta, adică în acelaşi sens cu al

sfilaţelor şi în sens invers cu şuviţa, formează o parâmă.Parâmele sintetice sunt formate din trei şi patru şuviţe, răsucirea celor din

patru făcându-se în jurul unei inimi sintetice.Parâmele formate prin răsucirea a patru şuviţe în jurul unei inimi se

numesc „lanţane” iar cele formate prin răsucirea mai multor lanţane, „garline”.Lanţanele care intră în componenţa garlinului se numesc „cordoane”.În funcţie de destinaţie şi grosime, parâmele sintetice poartă denumiri

asemănătoare parâmelor vegetale. 13

Parâme metalice

Sunt denumite în mod curent sârme sau cabluri Materiale de fabricaţie.Sunt confecţionate dintr-un număr oarecare de fire din sârmă de oţel zincat,

aluminiu, bronz, aramă şi alamă de diferite dimensiuni. Aceste fire sunt continue pe toată lungimea parâmei şi au grosimea de 0,2-0,6 mm.

Parâmele metalice cu fire din fier sau oţel sunt zincate pentru a prelungi durata în serviciu a parâmei, zincarea protejând firul împotriva ruginii.

Inconvenient: prin zincare rezistenţa firelor din compunerea parâmei scade cu 2-10%.

Parâmele metalice din metale nemagnetice: bronz, aluminiu, alamă, aramă, sunt folosite de regulă în apropierea compasului magnetic.

14

Structura parâmei metalice

1- fir metalic; 2- viţă; 3- miez vegetal sau metalic; 4- inimă vegetală.

15

16

Denumirea parâmelor metaliceScrierea prescurtată a caracteristicilor unei parâme metalice se face întrebuinţând

indicativul cifric. Acest indicativ constă dintr-un produs de doi factori în care primul indică numărul de viţe, iar al doilea numărul de fire care intră în compunerea unei viţe.

De exemplu 6x12 ; 6x24 ; 6x37, etc.Atunci când parâma metalică are inimă vegetală indicativul ei se va scrie în felul

următor: 6x37+1, ceea ce reprezintă:•6 viţe;

•37 fire în fiecare viţă;•1 inimă vegetală.

17

Firul parâmei metalice se obţine prin laminarea materiei prime. Prin răsucirea firelor în jurul unor inimi vegetale se obţin parâme de diametre diferite.

Inimile vegetale sunt îmbibate în ulei mineral pentru a proteja sârma contra ruginii şi a o proteja de deformări în cazul tracţiunii. Totodată constituie un suport maleabil în care viţele îşi păstrează poziţia reciprocă normală pe timpul utilizării şi ajută la o răsucire perfectă atunci când se produc flexiuni şi întinderi.

Prin ungere se micşorează frecarea dintre fire, prelungindu-se astfel viaţa parâmei.

Firul obţinut prin laminare constituie elementul de bază al parâmei metalice. Prin răsucirea a 7, 12, 19, 24, 30, 37 sau 61 de fire metalice spre dreapta prin flexiune fără torsiune se obţine VIŢA sau TORONUL.

Parâma metalică (LANŢANA) se obţine prin răsucirea mai multor viţe (de regulă şase) în jurul unei inimi vegetale.

GARLINUL METALIC se obţine prin răsucirea sau împletirea mai multor lanţane (de regulă 6) în jurul unei inimi vegetale.

Lanţanele care intră în compunerea garlinlui se numesc CORDOANE.

18

Parâmă metalică flexibilă 6x12+1

Parâme flexibile, care au viţele formate din fire de diametru mijlociu răsucite în jurul unei inimi de secţiune relativ mare din cânepă sau iută. Viţele la rândul lor sunt răsucite în jurul unei inimi din cânepă sau iută cu diametru şi mai mare. Acest tip de parâmă are flexibilitate mare dar rezistenţă scăzută în comparaţie cu parâmele rigide. Parâmele flexibile sunt folosite ca manevre curente sau ca parâme de legare şi remorcaj.

Pot fi de tipul:6x12+1, adică şase viţe a douăsprezece fire aşezate circular în

jurul unei inimi vegetale. La rândul lor viţele sunt aşezate în jurul unei inimi vegetale centrale.

Scrierea prescurtată a caracteristicilor unei parâme metalice se face întrebuinţând indicativul cifric. Acesta constă dintr-un produs de doi factori în care primul indică numărul de viţe, iar al doilea numărul de fire care intră în compunerea unei viţe.

De exemplu 6x12 ; 6x24 ; 6x37, etc.

Dacă parâma metalică are inimă vegetală indicativul ei se va scrie în felul următor: 6x37+1, ceea ce reprezintă:

6 viţe;

37 fire în fiecare viţă;1 inimă vegetală.

19

Tipuri de parâme metalice utilizate în marină.

„Parâme rigide” a căror viţe au un număr relativ mic de fire, dar groase şi răsucite în jurul unei inimi de sârmă sau a unei inimi vegetale.

Pot fi de tipul:a) 6x7+1 adică şase viţe a şapte fire răsucite spre dreapta în jurul unei inimi

vegetale;

20