Paralela între SNC şi SIRF în ce priveşte contabilitatea veniturilor

 Analogul SNC 18 in practica internationala este IAS 18

    Clasificarea. În ce priveşte clasificarea veniturilor, SNC le clasifică în venituri din activitatea

operaţională şi neoperaţională, pe cînd SIRF delimitează venituri din activităţi curente (vînzarea bunurilor,

prestarea serviciilor, dobînzi, royalty şi dividende) şi alte venituri, numite cîştiguri.

    Recunoaşterea. SNC şi SIRF prevăd criterii generale de recunoaştere a veniturilor şi criterii specifice

pentru fiecare activitate: vînzarea bunurilor, prestarea serviciilor şi dobînzi, redevenţe şi

dividende  Criteriile generale de recunoaştere a veniturilor sunt identice în SNC şi în SIRF şi anume:

1. Existenţa unei certitudini întemeiate că avantajele economice aferente tranzacţiei vor fi obţinute de

întreprindere

2. Existenţa posibilităţii reale de a determina cu certitudine suma veniturilor

Tot identice sunt şi criteriile pentru recunoaşterea veniturilor din prestarea serviciilor, dobînzi, redevenţe şi

dividende.

Cît priveşte recunoaşterea veniturilor din vînzarea bunurilor, aici tratările SNC şi SIRF se divizează.

Conform SNC, venitul din vînzarea bunurilor se recunoaşte concomitent cu transmiterea dreptului de

proprietate asupra lor, pe cînd conform SIRF, venitul din vînzarea bunurilor se vor recunoaşte numai

după transferarea tuturor riscurilor şi avantajelor semnificative ce decurg din proprietatea asupra lor.

IAS 18 „Venituri” prevede cîteva situaţii cînd cu toate că dreptul de proprietate asupra bunurilor a fost

transmis cumpărătorului, veniturile din vînzarea acestora nu pot fi recunoscute. Spre exemplu: vînzarea

bunurilor cu oferirea garanţiei fără cunoaşterea probabilităţii înapoierii acestora de la cumpărători şi fără

formarea provizioanelor pentru cheltuieli de garanţie respective, vînzarea bunurilor prin agenţi comerciali,

distribuitori, în cadrul contractului de comision şi vînzarea bunurilor cu instalarea obligatorie a acestora de

către vînzător.

    Evaluarea. Prevederile aferente la evaluarea veniturilor sunt la fel practic identice în SNC şi SIRF.

Ambele standarde evaluează venitul la valoarea justă a contraprestaţiei de primit cu minusul rabaturilor

sau reducerilor admise de entitate. Principala diferenţă constă în abordarea mai strictă de către IAS 18 a

vînzării cu plata amînată. Astfel în cazul vînzării cu plată amînată, SNC permite reflectarea integrală (la

valoarea nominală) a venitului în componenţa veniturilor din vînzări, cu condiţia că în contractul de

vînzare nu este specificat că vînzarea se face în credit. Pe cînd SIRF obligă divizarea venitului obţinut, în

venit din vînzări şi în venituri din dobînzi - în cadrul oricărei vînzări cu plata amînată, indiferent de forma

juridică a contractului. Astfel venitul din vînzări va fi evaluat la valoarea actualizată a contraprestaţiei de

primit, adică diminuată cu suma dobînzii care ar fi putut fi primită în cazul acordării unui împrumut la

valoarea contraprestaţiei cu dobîndă medie pe piaţă. Restul venitului se va reflecta la venituri din dobînzi.

Aş vrea să menţionez că modul de evaluare a veniturilor din vînzarea bunurilor cu plata amînată stabilit

de SIRF este mai corect decît cel stabilit de SNC, deoarece acesta reflectă mai obiectiv realitatea

economică şi nu intră în contradicţie cu principiul prevalării conţinutului economic asupra formei juridice.

    Reflectarea în rapoartele financiare. Raportarea veniturilor conform SNC şi SIRF diferă semnificativ.

În primul rînd, Raportul privind profitul şi pierderile autohton are o formă fixă, stabilită prin legislaţie şi nu

este flexibil pentru adaptarea la necesităţile entităţii. În acelaşi timp, conform SIRF, Contul de profit şi

pierdere are o formă liberă, cu condiţia că acesta va include un şir de indicatori obligatorii, specificaţi în

IAS 1. Forma fixă a Raportului privind profitul şi pierderile, în primul rînd face dificilă vizualizarea

informaţiei financiare a entităţilor cu activitate specifică, cum sînt spre exemplu băncile comerciale,

companiile de asigurări, companiile de leasing, de microfinanţare şi altele. În al doilea rînd duce la

încălcarea principiului pragului de semnificaţie, conform căruia orice element care are o valoare

semnificativă (adică poate influenţa deciziile utilizatorilor) trebuie prezentat în situaţiile financiare separat,

deoarece forma fixă a raportului nu face posibilă dezvăluirea a cărorva elemente separat.

    Diferită este şi tratarea referitor la veniturile extraordinare. SNC permite recunoaşterea şi reflectarea în

raportul financiar a acestor venituri, pe cînd SIRF nu permite recunoaşterea nici unui element ca fiind

element extraordinar şi cere reflectarea acestora în componenţa cîştigurilor.

    Un moment cheie este şi tratamentul „altor venituri globale”. Acestea sunt acele venituri care deşi

corespund definiţiei de venit, adică generează creşteri a capitalului altele decît cele obţinute prin

contribuţii de la fondatori, nu participă la formarea „profitului net”, ci se reflectă direct în conturile

capitalului. Aceste venituri includ următoarele elemente:

1.      Ecartul de reevaluare a mijloacelor fixe (reflectat direct în contul 341)

2.      Diferenţele favorabile dintre valoarea de procurare şi valoarea de vînzare a cotelor de

participaţie proprii răscumpărate

3.      Diferenţele favorabile de curs valutar aferente capitalului nevărsat (reflectate direct în contul

312)

4.      Şi altele

Conform SNC, astfel de venituri globale nu se reflectă în Raportul de profit şi pierderi. Acelaşi lucru

prevedeau şi SIRF, pînă în anul 2009, cînd Comitetul IASB a decis să modifice IAS 1 în acest sens.

Astfel, din 1 ianuarie 2009, entităţile raportoare conform SIRF sunt obligate să reflecte veniturile globale

în Contul de profit şi pierderi, mai jos de indicatorul „profit net”, astfel dezvăluind celelalte articole ale

noului indicator „profit global” – care include absolut toate veniturile recunoscute în perioada de gestiune.

Noua tratare este mai adecvată, deoarece toate elemente cu aceleaşi caracteristici trebuie reflectate în

unul şi acelaşi raport, şi nu în două rapoarte, cum se procedează pînă în prezent în practica contabilă

autohtonă.

Raportul de profit şi pierderi conform SNC 5Indicatori Perioada raportată Perioada precedentă

Venitul din vînzări    

Costul vînzărilor    

Profitul brut (pierdere globală)    

Alte venituri operaţionale    

Cheltuieli comerciale    

Cheltuieli generale şi administrative    

Alte cheltuieli operaţionale    

Rezultatul din activitatea operaţională: profit (pierdere)    

Rezultatul din activitatea de investiţii: profit (pierdere)    

Rezultatul din activitatea financiară: profit (pierdere)    

Rezultatul din activitatea economico-financiară: profit (pierdere)    

Rezultatul excepţional: profit (pierdere)    

Profitul (pierderea) perioadei raportate pînă la impozitare    

Cheltuieli (economii) privind impozitul pe venit    

Profitul net (pierderea netă)    

  

Model de Cont de profit şi pierderi în practica internaţionalăIndicatori Perioada raportată Perioada precedentă

Venituri din activităţi curente    

Costul vînzărilor    

Marja brută    

Alte venituri curente    

Costuri de distribuţie    

Cheltuieli administrative    

Alte cheltuieli curente    

Profit (pierdere) din activitatea curentă    

Cîştig (pierdere) din activitatea de investiţii    

Cîştig (pierdere) din activitatea financiară    

Profitul (pierderea) perioadei raportate pînă la impozitare    

Cheltuieli cu impozitul pe venit    Partea din profitul sau pierderea aferent(ă) entităţilor asociate şi asocierilor în participaţie, contabilizată prin metoda punerii înechivalenţă

   

Profiturile şi pierderile postimpozitare din activităţi întrerupte    

Profitul net (pierderea netă)    

Alocări ale profitului (pierderii):    

Profitul sau pierderea atribuibil(ă) intereselor minoritare    

Profitul sau pierderea atribuibil(ă) deţinătorilor capitalurilor propriiale societăţii mamă

   

  

Model de Cont de profit şi pierderi globale în practica internaţionalăIndicatori Perioada raportată Perioada precedentă

Profitul net (pierderea netă)    

Surplusuri/diminuări de reevaluare a imobilizărilor corporale    

Cîştiguri şi pierderi apărute din conversia situaţiilor financiareale operaţiunilor din străinătate

   

Cîştiguri şi pierderi din reevaluarea activelor financiaredisponibile pentru vînzare

   

Alte rezultate globale ale perioadei de gestiune, net    

Total rezultat global al perioadei    

Alocări ale profitului (pierderii):    

Profitul sau pierderea atribuibil(ă) intereselor minoritare    Profitul sau pierderea atribuibil(ă) deţinătorilor capitalurilor propriiale societăţii mamă    

 

Generalizînd rezultatele cercetării efectuate, se poate menţiona că, indiferent de unele deosebiri

metodologice şi mentale, prevederile SNC şi SIRF sunt foarte asemănătoare. Principala deosebire dintre

SNC şi SIRF, constă în faptul că la baza luării deciziilor conform SIRF, stă în primul rînd raţionamentul

profesional şi principiul priorităţii conţinutului economic asupra formei juridice, iar în practica contabilă

autohtonă, de regulă forma juridică este considerată mai importantă decît conţinutul economic.

Standardele internaţionale nu sunt legate deloc de forma juridică, pe cînd în practica autohtonă, actele

normative în domeniul contabilităţii se bazează pe legislaţia civilă, adică pe forma juridică. Acesta

constituie principalul impediment de ordin psihologic la reflectarea în evidenţa contabilă a operaţiunilor în

conformitate cu SIRF.

Atît timp cît contabilii nu vor ţine cont de principiile contabile (ca în practica internaţională) şi se vor

conduce de regulile formale, procesul de trecere la raportarea conform SIRF va fi destul de anevoios.

 

Asemănări şi deosebiri între S.N.C. şi S.I.R.F. referitor la contabilitatea veniturilorCriterii Standarde naţionale Standarde internaţionale

Definiţia

Venituri – majorări ale beneficiilor economice în timpul perioadei contabile, în urma intrărilor sau mărimii valorilor activelor, sau diminuări ale datoriilor care duc la creşteri ale capitalurilor proprii, altele decît cele obţinute prin contribuţii de la participanţii la capitalurile proprii

Componenţa Toate elementele care contribuie la formarea„profitului net”

Toate elementele care corespund definiţiei veniturilor:1. Toate elementele care contribuie la formarea „profitului net”

2. Alte rezultate globale 

Clasificarea

1. Venituri din activitatea operaţională1.1. Venituri din vînzări1.2. Alte venituri operaţionale2. Venituri din activitatea neoperaţională2.1. Venituri din activitatea de investiţii2.2. Venituri din activitatea financiară2.3. Venituri extraordinare

1. Venituri din activităţi curente2. Cîştiguri

Criterii generale de constatare

1. Existenţa probabilităţii că entităţii îi vor reveni în viitor anumite beneficii economice2. Aceste beneficii economice pot fi evaluate credibil

Criterii specifice de constatare:

 

Vînzarea bunurilor Transferarea dreptului de proprietate către cumpărător

Transferarea tuturor riscurilor şi avantajelor semnificative ce decurg din proprietatea asupra bunului spre cumpărător

Prestarea serviciilor În raport cu stadiul de execuţie a tranzacţiei la data de închidere a bilanţuluiMetode de determinare a stadiului de executare a tranzacţiei

1. Analiza lucrărilor prestate2. Serviciile executate pînă la data respectivă ca procent din serviciile totale ce trebuie executate3. Ponderea costurilor apărute pînă la data respectivă în totalul costurilor totale estimate ale tranzacţiei

Dobînzi Pe baza dobînzii efective (venitul real din activ)Redevenţe Pe baza contabilităţii de angajamente (conform realităţii contractului)Dividende Cînd este stabilit dreptul acţionarului de a primi plata

Evaluarea Veniturile se evaluează la valoarea justă (venală) a contraprestaţiei primită sau de primit, ţinînd cont de valoarea oricăror reduceri comerciale şi de rabatul cantitativ permis de entitate

Actualizarea valorii venitului în condiţiile plăţii amînate

Numai în cazul vînzării în baza contractului de credit

În toate cazurile, cînd contractul admite plata amînată

Respectarea principiilor contabile

Se respectă întotdeauna

Principiul conectării veniturilor cu cheltuielile

Se respectă identic

Principiul priorităţii conţinutului asupra formei

Uneori nu se respectă (spre exemplu la vînzarea bunurilor cu plata amînată) Se respectă întotdeauna

Prezentarea informaţiilor

   

Rapoartele în care se reflectă

Raportul de profit şi pierderi, anexe şi note explicative

Contul de profit şi pierderi şi note explicative

Forma rapoartelor financiare

Formă tipizată stabilită prin S.N.C. 5 „Prezentarea rapoartelor financiare”

Formă liberă, cu stabilirea doar a unei liste de indicatori obligatorii în I.A.S. 1 „Prezentarea situaţiilor financiare”

Reflectarea venitului extraordinar

Se permite reflectarea acestuia separat Nu se permite reflectarea nici unui element de venit ca fiind element extraordinar

Tratamentul privind „alte rezultate globale”

Acestea se reflectă aparte de venituri, în Raportul privind fluxul capitalului propriu

Acestea se reflectă împreună cu veniturile în Contul de profit şi pierderi

Reflectarea valorii dividendelor recunoscute ca distribuiri

Se reflectă în anexa la Bilanţul contabil – ceea ce nu este corect şi logic

Se reflectă doar în situaţia modificărilor capitalurilor proprii şi în notele explicative