METODE ACTIV – PARTICIPATIVE UTILIZATE ÎN GRĂDINIŢELE DE COPII

FĂNICA BUDINSTITUTOR ÎNVĂŢĂMÂNT PREŞCOLARGR. NR. 17 – FOCŞANI, JUD VRANCEA

În plin secol al inovaţiilor, al numeroaselor descoperiri specificedomeniului tehnic şi informatic, educaţia copiilor a necesitat o transformaredin toate punctele de vedere. Mediul ambiant, mereu supus transformărilor,influenţează copiii, care, martori la acest lucru, asimilează date, informaţii,ca sprijin al dezvoltării propriei personalităţi.Pentru a realiza acest lucru , se începe cu educarea copiilor astfel casă-şi poată stabili scopuri în viaţă conform posibilităţilor proprii . Toateacţiunile umane vizează atingerea unor scopuri şi este firesc ca ele să tindăspre cunoaşterea efectelor pe care le-au produs , a rezultatelor obţinute .Mai întâi, organizarea activităţilor instructiv – educative trebuie săurmărească formarea la copii a unor capacităţi, comportamente, menite să leasigure succesul şi dezvoltarea personalităţii în conformitate cu mediulsocial şi propriile interese.Procesul instructiv – educativ este descris de specialişti ca fiind oactivitate complexă ce implică resurse umane şi materiale deosebite,metodologia ocupând poziţia centrală.Este cunoscut faptul că atât profesorii cât şi elevii acţionează prinintermediul unor metode de predare şi învăţare iar calitatea muncii lor depinde de aceste metode ce constituie sursa creşterii eficacităţii sistemuluide învăţământ.Metoda – cuvânt ce provine din grecescul „methodos”( metha – spre,către; odos – cale) este definită ca acea cale de urmat pentru îndeplinireaobiectivelor stabilite, mai nou, metoda desemnează o cale pe care educatorulo urmează pentru a ajuta copiii să găsească propria cale în vederearedescoperirii lumii înconjurătoare.Aici se impune sublinierea că ne referim la metode activ – participativeutilizate în activitatea instructiv – educativă din grădiniţe şi că în ultimeledecenii interesul faţă de acestea s –a situat pe o curbă ascendentă. Dacă ar trebui să explicăm caracterul activ – participativ al acestor metode, putem

spune că se bazează pe stimularea atitudinii active, a activităţii din proprieiniţiativă, a implicării proprii a copiilor.Acest lucru este posibil datorită punerii accentului pe procesele decunoaştere şi nu pe produsele cunoaşterii; metodele ajută copiii să caute, sădescopere, să găsească singuri soluţii ale problemelor apărute, valorificândtendinţa naturală a gândirii de a avansa prin organizarea şi reorganizarea progresivă a cunoştinţelor.Organizatorul unei acţiuni trebuie să cunoască măsura în care aceastaşi-a atins scopul urmărit şi modul în care s-a derulat . Astfel, demersurileeducative pe care le întreprindem, necesită o măsurare corectă, care săreflecte nivelul atins de copii.Cunoscând faptul că întreaga activitate din grădiniţă se axează pecomunicare orală, educatoarea are în vedere verificarea nivelului evoluţieilimbajului copiilor. Precum ştim, vorbirea este o activitate comunicativă cese însuşeşte prin acumulări treptate, se învaţă şi se sistematizează prinnumeroase exersări. Desigur, limbajul se dezvoltă în strânsă legătură

cugândirea şi se interacţionează reciproc, deşi nu sunt fenomene identice.Ca proces comunicaţional, limbajul transmite un conţinut informaţionalşi semantic, ştiut fiind că fiecare cuvânt are o semnificaţie principală şimulte sensuri secundare atribuite de latura semantică a limbii .Dar la un nivel evoluat nu se poate gândi fără mijloacele limbajului iar vorbirea fără înţeles sau conţinut cognitiv nu are sens. Formulările verbalesunt garanţia memoriei de durată prin semnificaţia pe care o capătă percepţiile şi reprezentările datorită verbalizării. Tot prin verbalizare se facedepartajarea dintre motive şi scopuri, voinţa apărând ca un proces deautoreglaj verbal condiţionat de funcţiile limbajului.Pe de altă parte, limbajul este cel care ajută la evaluarea majorităţiiactivităţilor ce se desfăşoară la nivel preşcolar.Având în vedere acest lucru, educatoarei îi revine sarcina de a contribuila formarea, exersarea şi dezvoltarea limbajului copiilor preşcolari.Verificarea performanţelor se poate face la începutul activităţii deînvăţare ( pentru a şti nivelul cunoştinţelor pe care le deţine copilul ), pe parcursul activităţii de învăţare ( pentru a afla dacă s-au însuşit noţiunile lanivelul aşteptărilor şi dacă este necesar să desfăşurăm şi alte activităţi înacest sens ), la încheierea activităţii de învăţare ( pentru stabilirea performanţelor pe care le-au atins copiii în urma învăţării ) .Forma specifică a limbajului în perioada preşcolară este cea alimbajului oral, prin care se realizează în primul rând comunicarea şicunoaşterea. Vorbirea ca activitate comunicativă se însuşeşte treptat, prinnumeroase exersări, experienţe ce au loc pe parcursul întregii vieţi, începând

din copilărie iar cunoaşterea se realizează din aproape în aproape, bazată pesuportul intuitiv, prin intermediul participării active a copiilor.În scopul cunoaşterii nivelului dezvoltării limbajului preşcolarilor, se pot utiliza unele metode complementare. De exemplu, la sosirea copiilor îngrădiniţă, se impune o evaluare iniţială, pentru a cunoaşte dezvoltarealimbajului la acest moment şi pentru a şti cum să proiectăm activitateadidactică . Dintre metodele folosite de educatoare în verificarea,dezvoltarea şi activizarea limbajului copiilor, putem considera ca activ - participative:

-

interviul

(convorbire liberă în scopul verificării cunoştinţelor şi adezvoltării limbajului la sosirea în grădiniţă);

-

verificarea orală (educatoarea discută individual cu fiecare copil şinotează eventualele probleme în evoluţia limbajului şi cum ar putea firezolvate);

-

jocul

prin care preşcolarii sunt atraşi să participe pentru a-şidemonstra capacităţile

(jocuri-exerciţiu

pentru verificarea niveluluidezvoltării limbajului, exersarea, dezvoltarea capacităţilor deexprimare corectă);

-

povestiri, repovestiri

ale unor poveşti sau întâmplări (se verificăvocabularul, capacitatea de a se exprima corect, de a face asociaţiilogice, de a respecta succesiunea evenimentelor);

-

memorizări (educatoarea verifică capacitatea de memorare dar şi deexprimare corectă, coerentă în momentul recitării poeziei memorate);

-

problematizarea

- prin fişe (cu suport intuitiv) pentru: verificareacunoştinţelor despre obiectele din mediul ambiant, utilitatea acestora,formarea de propoziţii cu ajutorul grafismelor, rezolvarea de probleme ilustrate.Dezvoltarea limbajului în grădiniţă poate fi verificată mai ales încadrul activităţilor specifice dar şi în cadrul altor activităţi ( cunoaştereamediului, activitatea matematică, activităţi de educaţie estetică, activităţilibere, concursuri, serbări ) .În cadrul activităţii de educare a limbajului, am proiectat activităţispecifice în scopul verificării capacităţilor de exprimare ale copiilor, avândîn vedere în acelaşi timp şi utilizarea metodelor active în cadrul acestora :

-

lecturi după imagini : „Primăvara în livadă” , „Toamna în grădină” – unde am utilizat

explorarea prin descoperire

-

memorizări ( „Primăvara” , „Vara” , „Semaforul” „Gândăcelul” )

-

povestiri după ilustraţii ( „Natura are haină nouă” )-

explorarea prindescoperire şi crearea unui text descriptiv pentru imaginile date

-

povestiri cu început dat ( se dă începutul poveştii şi copilul trebuie săconstruiască un final posibil )- care dezvoltă capacitatea de a crea o poveste aşa cum şi-o imaginează;

-

jocuri didactice -

jocul

( „Formează o propoziţie” , „Câte cuvinte amspus ?” , „Câte silabe are cuvântul ?” , „Cercurile” - cuvinte , silabe ,sunete ).Implicarea copiilor preşcolari în cadrul activităţilor din proprieiniţiativă, datorită stimulării curiozităţii şi motivaţiei intrinsece, a condus lao asimilare a conţinuturilor mai bună.În scopul evaluării aspectelor cognitive şi a calităţilor limbajului( pronunţia corectă ) am folosit ca material imagini intuitive şi noţiunicunoscute în conformitate cu tematica abordată . Lectura după imagini needifică asupra bogăţiei vocabularului, a capacităţilor copilului de a exprimacu propriile cuvinte ce percepe prin văz , de a descrie aspectul şi calităţilematerialelor intuitive . Prin poveşti , povestiri contribuim la dezvoltareasferei cognitive şi verificăm în acelaşi timp exprimarea copilului , modul încare şi-a însuşit un limbaj constituit , expresiv , nuanţat . Jocul didacticverifică , exersează , corijează , dezvoltă calităţile limbajului şi memoriei .

Învăţarea prin descoperire, explorarea, exerciţiul, jocul, problematizarea

, sunt o parte din metodele activ – participative utilizate îngrădiniţe, în scopul stimulării curiozităţii copiilor, a setei de cunoaştere.Preşcolarii sunt la vârsta „de ce – u – lui” şi posedă o sete de cunoaşterecare trebuie satisfăcută prin sprijinirea lor în explorarea mediului ambiant şidescoperirea răspunsurilor la numeroasele întrebări pe care le pun.Desigur, atunci când vor ajunge să înţeleagă misterele care – iînconjoară şi vor afla răspunsuri pe înţelesul lor prin eforturi proprii, vor fimai încântaţi decât atunci când le dăm răspunsuri fără suport intuitiv.Sfera de cunoaştere se măreşte prin atragerea preşcolarilor în

explorarea

mediului ambiant în scopul

descoperirii

răspunsurilor pe care şile pun în legătură cu evoluţia speciilor, cu circuitul în natură, succesiuneaanotimpurilor.Pentru a – i atrage în lumea matematicii putem folosi

problematizarea

,ca metodă activă ce presupune implicare şi efort mintal din partea copiilor.În momentul găsirii soluţiilor la problemele propuse, ei sunt capabili sărezolve şi alte probleme asemănătoare.

Jocul,

activitatea predominantă a copilului preşcolar, poate fi o metodăactiv – participativă foarte eficientă în cadrul activităţilor din grădiniţă.Pentru a exersa unele deprinderi dobândite ( de numărat, socotit, de selectatobiectele după formă, mărime, culoare; de exprimare corectă, de formularede propoziţii, de comparare a unor cunoştinţe, etc.) se poate utiliza jocul, ca

metodă ce atrage preşcolarii şi – i convinge să participe la activităţi din proprie iniţiativă.

Munca în echipă, colaborarea

în realizarea activităţilor artistico – plastice sau practic – aplicative sunt foarte importante în formarea decomportamente la preşcolari, în dezvoltarea creativităţii, a simţului practic,estetic, în stimularea motivaţiei şi dorinţei de a finaliza o lucrare.

Jocurile şi activităţile alese, în special jocul cu rol

, dau posibilitatea demanifestare şi exprimare liberă copiilor, contribuind în mare măsură laformarea de comportamente, la sprijinirea acestora în propria dezvoltare.

Activităţile complementare din grădiniţă şi din afara acesteia ocupăun rol foarte important în dezvoltarea de comportamente.

Serbările, şezătorile, teatrele de păpuşi, dramatizările, spectacolele,televiziunea, excursiile, vizitele, drumeţiile

, prin specificul lor, dau posibilitatea educatoarei să ajute unii copii să se implice, să colaboreze cugrupa, să se afirme în faţa colectivului prin efort propriu.Totodată, serbările sunt un mijloc de educare a voinţei, a încrederii în propriile forţe, a ţinutei corecte şi a posibilităţii de a se transpune în loculaltuia (prin rolurile pe care le au copiii în unele scenete ). Dramatizărileeducă mai ales capacitatea de a adopta roluri şi de a le interpreta, dar contribuie şi la crearea de comportamente specifice socializării în cadrulgrupului din clasă .Poeziile folosite la serbări, spectacole, şezători, educă unele capacităţide exprimare nuanţată, corectă, muzicalitatea, intonaţia, respectarea pauzelor de exprimare. Astfel privită, poezia are rolul unei evaluăricomplexe privind capacităţile limbajului şi memoria la vârsta preşcolarădar şi a comportamentelor dobândite.Teatrele de păpuşi , televiziunea , video , filmele pentru copii , ajută pe copii să –şi verifice şi să – şi corecteze pronunţia , intonaţia , exprimareacorectă , ţinuta , modul de transpunere în rolul personajului . Copiii privesc jocul , acţiunea personajelor , participă la desfăşurare şi învaţă de la ele cumsă interpreteze un rol .Excursiile, vizitele, drumeţiile, prin caracterul lor de activităţi libere ,ajută educatoarea atunci când doreşte să observe comportamentul copiilor şi totodată să – i ajute în explorarea noului. Ea poate urmări copiii atuncicând discută între ei despre ceea ce observă, le poate explica unele aspecteale celor observate, îşi poate da seama dacă sunt capabili de a face legăturiîntre noutăţile studiate şi lucrurile cunoscute.Cum am arătat , caracterul liber al acestor activităţi vine în

sprijinuleducatoarelor care le utilizează ca sistem de metode complementare pentru a sprijini preşcolarii în formarea de comportamente adecvate.

Una dinte cele mai atractive metode, în ton cu evoluţia informaticii, este

învăţarea cu ajutorul calculatorului

. Copiii sunt entuziasmaţi de jocurile ce propun probleme ilustrate, de exerciţiile ce solicită capacităţile derecunoaştere a literelor, împărţirea cuvintelor în silabe, alegerea formelor geometrice şi selectarea lor după culoare, mărime, formă.Din acelaşi motiv, le plac poveştile care sunt prezentate pe calculator sub forma filmelor de desene animate şi planşele cu personaje ce le propunsă aleagă ce se potriveşte, să coloreze îmbrăcămintea acestora după preferinţe. Se mai pot folosi jocuri ce solicită capacitatea de concentrare,căutarea şi găsirea soluţiilor potrivite, a drumului potrivit pentru personajul preferat.Prin opţiunea „Paint” putem lăsa copiii să – şi exerseze capacităţileartistico – plastice, să creeze imagini şi să le coloreze aşa cum doresc ei.Tot calculatorul poate contribui la exersarea şi dezvoltarea capacităţilor de a face asociaţii logice, comparaţii între elementele lumii înconjurătoare.El sprijină preşcolarii în rezolvarea unor imagini ( completează imaginea);realizarea grupelor de obiecte după criterii date ( mărime, culoare, formă,grosime, utilitate, domenii de activitate). În acelaşi timp, ajută copiii înformarea imaginii de sine, dezvoltă încrederea în forţele proprii, dorinţa dereuşită, voinţa, motivaţia.Prin urmare, activităţile din grădiniţă, prin metodele activ – participative utilizate, contribuie la dezvoltarea sferei de cunoaştere, acapacităţilor de exprimare ale copilului, a semanticii şi nuanţării limbii prinfolosirea unor cuvinte, expresii, legate de aspectul, forma, culoareaobiectelor cunoscute de copil dar şi la dezvoltarea de comportamenteadecvate vârstei şi formarea personalităţii (prin stimularea motivaţieiintrinsece, a voinţei, a dorinţei de a obţine rezultate satisfăcătoare prin efort propriu).

BIBLIOGRAFIE:

1. Cerghit, I – Metode de învăţământ, 1976, E.D.P., Bucureşti2. Cerghit, I., Radu,T.I., Popescu, E, Vlăsceanu, I., - Didactica, 1998,E.D.P., Bucureşti3.Tomşa, Gh., (coordonator) – Psihopedagogie preşcolară şi şcolară,2005, Bucureşti4. Şchiopu, Ursula, Verza, E., - Psihologia vârstelor, 1991, E.D.P.,Bucureşti