Ellen G. White

ParaboleleDomnului Hristos

Traducere

Valentin Rusu

Christ’s Object Lessons (1900)Ellen G. White

Traducere: Valentin Rusu

Redactor: Valentin Rusu

Corectură: Lavinia Goran

Tehnoredactare: George Toncu

Coperta: Dragoș Drumaș

© 2011, Editura „Viaţă și Sănătate”, Bucureștiwww.viatasisanatate.ro

Tel. 021 / 323 00 20

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a RomânieiWHITE, ELLEN GOULD Parabolele Domnului Hristos / Ellen G. White; trad.:

Valentin Rusu. – Ed. a 6-a. – București: Casa de Editură Viaţă șiSănătate, 2011

ISBN 978-973-101-473-9

I. Rusu, Valentin (trad.)

232.33286.3

3

Cup

rins

CUPRINS

Prefaþã ...................................................................................... 5

Învãþãtura prin parabole ........................................................... 7

Semãnãtorul a ieºit sã semene ................................................ 15

„Întâi un fir verde, apoi spic” ................................................ 41

Neghina ................................................................................. 46

„Asemenea unui grãunte de muºtar” ..................................... 50

Alte învãþãturi din semãnarea seminþei .................................. 54

Asemenea aluatului ................................................................ 63

Comoara ascunsã ................................................................... 69

Mãrgãritarul de mare preþ ...................................................... 80

Nãvodul ................................................................................. 85

Lucruri vechi ºi noi ................................................................ 87

Cerând pentru a da ................................................................. 96

Doi închinãtori ..................................................................... 106

Nu va face Dumnezeu dreptate aleºilor Sãi? ....................... 118

Acest Om îi primeºte pe cei pãcãtoºi ................................... 132

Era pierdut ºi a fost gãsit ...................................................... 144

Mai lasã-l ºi anul acesta ....................................................... 154

La drumuri ºi la garduri ....................................................... 160

Mãsura iertãrii ...................................................................... 175

Un câºtig care înseamnã o pierdere ..................................... 182

O prãpastie de netrecut ........................................................ 188

A zice ºi a face ..................................................................... 199

Via Domnului ...................................................................... 209

Fãrã haina de nuntã .............................................................. 229

Talanþii ................................................................................. 240

„Prieteni cu ajutorul bogãþiilor nedrepte” ............................ 277

Cine este aproapele meu? .................................................... 285

Rãsplata harului ................................................................... 296

„În întâmpinarea Mirelui” .................................................... 308

5

Pref

aţă

PREFAÞÃ

Domnul Hristos, Marele Învăţător, a prezentat multe dintreînvăţăturile Sale în timp ce Se plimba împreună cu ucenicii pedealurile și prin văile Palestinei sau când Se retrăgea pe malulunui lac sau al unui râu. În parabolele Sale, Isus lega adevăruldivin de lucruri și întâmplări obișnuite, așa cum se regăseau ele înviaţa păstorilor, a constructorilor, a agricultorilor, a călătorilorși a gospodarilor. Lucrurile familiare erau asociate cu adevărurifrumoase despre grija iubitoare a lui Dumnezeu faţă de noi, desprerespectul și recunoștinţa care I se datorează și despre grija pecare trebuie să o avem unii faţă de alţii. În felul acesta, adevărurileînţelepciunii divine și lecţiile practice deveneau convingătoare șiimpresionau profund.

În acest volum, parabolele sunt grupate în funcţie de subiecteleabordate, iar lecţiile pe care le transmit sunt explicate și ilustrate.Cartea este plină de comorile adevărului și le oferă cititorilorposibilitatea unei înţelegeri mai ample și mai profunde a semnifi-caţiei situaţiilor obișnuite din viaţa de zi cu zi.

Numeroasele ediţii ale cărţii Parabolele Domnului Hristos,publicată atât în limba engleză, cât și în alte limbi de circulaţieinternaţională, dovedesc popularitatea ei. În timpul pregătiriimanuscrisului, autoarea a fost îndrumată să dedice veniturileobţinute prin publicarea și vânzarea cărţii în scopul sprijiniriilucrării din domeniul educaţional. Prin efortul comun al autoarei,al editorilor și al membrilor bisericii, activitatea din domeniuleducaţiei creștine a beneficiat de un ajutor financiar substanţial.

Dorinţa noastră sinceră este ca această carte să-și poată con-tinua misiunea de a aduce cititorul cât mai aproape de Mântuitorul,printr-o mai bună înţelegere a învăţăturilor Sale.

Editorii și comitetul de administrare a publicaţiilor autoareiEllen G. White.

7

Învă

ţătu

ra p

rin

para

bole

ÎNVÃÞÃTURA PRIN PARABOLE

În învăţătura dată de Domnul Hristos prin parabole se observăacelași principiu care s-a evidenţiat în întreaga Sa misiune în lume.Pentru ca noi să putem cunoaște îndeaproape caracterul și viaţaSa divină, Domnul Hristos a preluat natura noastră și a trăitprintre noi ca om. Divinitatea S-a dezvăluit în natură umană, slavanevăzută, în formă omenească vizibilă. Astfel, oamenii au pututînvăţa despre lucruri necunoscute, prin intermediul celorcunoscute. Lucrurile cerești au fost descoperite prin intermediulcelor de pe pământ. Dumnezeu S-a descoperit, devenind asemeneaoamenilor. Tot așa a fost și în învăţătura Domnului Hristos:lucrurile necunoscute au fost ilustrate prin cele cunoscute,adevărurile divine, prin lucrurile de pe pământ, cu care oameniierau mai familiarizaţi.

Sfânta Scriptură spune: „Isus a spus noroadelor toate acestelucruri în pilde; … ca să se împlinească ce fusese vestit prinproorocul, care zice: Voi vorbi în pilde, voi spune lucruri ascunsede la facerea lumii” (Matei 13,34-35). Domnul Hristos prezentaînvăţăturile spirituale prin intermediul lucrurilor din natură. Ellega experienţele din viaţa ascultătorilor Săi de adevărurile aflateîn Cuvântul scris. Conducând de la lucrurile naturii la împărăţiaspirituală, parabolele Domnului Hristos [18] sunt niște verigi înlanţul adevărului, care îl leagă pe om de Dumnezeu și pământulde cer.

În învăţăturile Sale, inspirate din lumea naturii, DomnulHristos vorbea despre lucruri făcute chiar de mâinile Sale.Calităţile și însușirile acestor lucruri erau cele cu care le înzestraseEl Însuși. Desăvârșirea de la început a creaţiunii era o reflectarea gândirii lui Dumnezeu. Pentru Adam și Eva, în căminul lor dinEden, natura era plină de învăţătura divină, prin care Îl puteaucunoaște pe Dumnezeu. Ei vedeau pretutindeni înţelepciunea Sa

Parabolele Domnului Hristos

8

și o primeau în inimă, deoarece comunicau cu Dumnezeu prinintermediul lucrărilor creaţiei Sale. Îndată ce perechea sfântă acălcat Legea Celui Preaînalt, strălucirea care se reflecta de pechipul lui Dumnezeu s-a îndepărtat din natură. Pământul a ajunsdegradat și întinat de păcat. Totuși, în ciuda stării lui decăzute, arămas încă multă frumuseţe. Învăţăturile înscrise de Dumnezeuîn natură nu au fost șterse pe deplin. Dacă este înţeleasă corect,natura încă vorbește despre Creatorul ei.

În zilele lui Hristos, aceste învăţături erau ignorate. Oameniiîncetaseră de multă vreme să-L mai vadă pe Dumnezeu reflectatîn lucrările Sale. Păcătoșenia naturii umane așternuse un văl pestechipul frumos al creaţiei; în loc să-L descopere pe Dumnezeu,lucrările Sale Îl ascundeau, devenind o piedică în calea cunoașteriiLui. Oamenii „au slujit și s-au închinat făpturii în locul Făcătorului”(Romani 1,25). Prin urmare, păgânii „s-au dedat la gândiri deșarteși inima lor fără pricepere s-a întunecat” (Romani 1,21). Totastfel, în poporul Israel, învăţăturile omenești fuseseră așezate înlocul învăţăturilor lui Dumnezeu. Nu numai lucrurile din natură,dar și serviciul jertfelor și chiar Sfintele Scripturi, care fuseserădate cu scopul de a-L descoperi pe Dumnezeu, erau atât de greșitînţelese, încât deveniseră niște mijloace de a-L ascunde.

Domnul Hristos a căutat să îndepărteze întunericul spiritualcare ascundea adevărul. El a venit [19] pentru a da la o partevălul pe care păcatul îl așezase peste chipul naturii și, astfel, afăcut să se vadă slava spirituală, pe care ar fi trebuit să o reflectetoate lucrurile create. Cuvintele Sale au prezentat într-o perspec-tivă nouă, atât învăţăturile din natură, cât și pe acelea din Biblie,așa încât le-a făcut să fie o descoperire nouă.

Domnul Isus a cules niște crini frumoși și i-a dat câtorva copiiși tineri. În timp ce priveau chipul Său senin, care radia destrălucirea feţei Tatălui Său, El le-a adresat o învăţătură, spu-nându-le: „Uitaţi-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii de pecâmp [în simplitatea frumuseţii lor naturale]; ei nici nu torc, nicinu ţes; totuși vă spun că nici chiar Solomon, în toată slava lui, nus-a îmbrăcat ca unul din ei”. Apoi a urmat o asigurare plăcută,

9

Învă

ţătu

ra p

rin

para

bole

care însemna o lecţie importantă: „Așa că, dacă astfel îmbracăDumnezeu iarba de pe câmp, care astăzi este, dar mâine va fiaruncată în cuptor, nu vă va îmbrăca El pe voi, puţin credincio-șilor?” (Matei 6,28-30)

În Predica de pe Munte, aceste cuvinte nu le-au fost adresatedoar copiilor și tinerilor, ci și mulţimii în care se aflau bărbaţi șifemei, plini de griji și probleme, oameni copleșiţi de dezamăgiri șinecazuri. Domnul Isus a continuat: „Nu vă îngrijoraţi dar, zicând:’Ce vom mânca? sau: Ce vom bea? sau: Cu ce ne vom îmbrăca?’Fiindcă toate aceste lucruri neamurile le caută. Tatăl vostru celceresc știe că aveţi trebuinţă de ele”. Apoi, întinzându-Și mâinilespre mulţimea din jurul Său, Domnul a zis: „Căutaţi mai întâiÎmpărăţia lui Dumnezeu și neprihănirea Lui, și toate aceste lucrurivi se vor da pe deasupra” (Matei 6,31-33).

Prin urmare, Domnul Hristos a explicat mesajul pe care ElÎnsuși îl înscrisese pe petalele crinului și pe firele de iarbă de pecâmp. El dorește ca noi să vedem această solie în fiecare crin și înfiecare firicel de iarbă care răsare. Cuvintele Sale inspiră osiguranţă deplină și doresc să ne întărească încrederea înDumnezeu. [20]

Atât de vastă era înţelegerea Domnului Hristos în ce priveșteadevărul și atât de cuprinzătoare erau învăţăturile Sale, încâtfolosea fiecare element al naturii pentru a ilustra adevărul. Fiecarescenă pe care oamenii o vedeau zi de zi a fost legată de câte unadevăr spiritual, așa încât întreaga natură a ajuns să fie învăluităde parabolele Sale.

În perioada de început a lucrării Sale, Domnul Isus le-a vorbitoamenilor într-o manieră simplă, pentru ca toţi ascultătorii săpoată înţelege adevărurile care i-ar fi putut face înţelepţi în vedereamântuirii. Totuși, în multe inimi, adevărul nu prinsese nici orădăcină și le fusese luat foarte repede. „De aceea le vorbesc înpilde”, spunea Domnul, „pentru că ei, măcar că văd, nu văd, șimăcar că aud, nu aud, nici nu înţeleg… Căci inima acestui popors-a împietrit, au ajuns tari de urechi, și-au închis ochii, ca nu cumvasă vadă” (Matei 13,13-15).

Parabolele Domnului Hristos

10

Domnul Isus dorea să le trezească ascultătorilor dorinţa de acunoaște mai mult. El încerca să atragă atenţia [21] celorindiferenţi și să imprime adevărul în inima lor. Învăţarea prinparabole era o practică obișnuită și le impunea respect și atenţie,nu numai iudeilor, ci și celor care aparţineau altor naţiuni. Aceastaera cea mai eficientă metodă de învăţare pe care o putea folosi.Dacă ar fi dorit să cunoască învăţăturile divine, ascultătorii ar fiputut înţelege cuvintele Sale, deoarece Domnul Isus era întotdea-una binevoitor să le explice oricărui cercetător sincer.

Pe de altă parte, Domnul Hristos avea de rostit adevăruri pecare oamenii nu erau pregătiţi să le accepte și nici măcar să leînţeleagă. Asociind aceste învăţături cu scene din viaţa de zi cuzi, din experienţa oamenilor sau din natură, El captiva atenţiaascultătorilor și îi impresiona. După aceea, când vedeau lucrurilepe care le folosise ca ilustraţii pentru învăţăturile Sale, ei îșiaminteau de cuvintele Învăţătorului divin. Pentru cei care acceptauinfluenţa Duhului Sfânt, semnificaţia învăţăturilor Mântuitoruluidevenea din ce în ce mai clară. Tainele se deslușeau, iar înţelesulcare li se păruse confuz devenea evident.

Domnul Isus căuta o cale de a ajunge la fiecare inimă. Prinfaptul că folosea o varietate de ilustraţii, nu numai că prezentadiverse aspecte ale adevărului, dar reușea și să ajungă la inimaunor ascultători diferiţi. Interesul lor era trezit de imaginiledesprinse din mediul, în care își petreceau viaţa de zi cu zi. Niciunul dintre ascultătorii Mântuitorului nu putea să aibă impresia[22] că este neglijat sau uitat. Chiar și cei mai umili și mai păcătoșiauzeau în învăţătura Sa un glas care le vorbea cu duioșie și sim-patie.

Domnul mai avea un motiv pentru care îi învăţa pe oameniprin intermediul parabolelor. În mulţimea celor adunaţi în jurulSău, se aflau preoţi și rabini, cărturari și conducători, irodieni șipersoane oficiale, oameni iubitori de lume, fanatici și ambiţioși,care ar fi dorit mai presus de orice să descopere motive de a-Lacuza. În fiecare zi, spionii trimiși de ei Îl urmăreau pas cu paspentru a-L surprinde făcând declaraţii care ar putut fi folosite cadovezi pentru a obţine condamnarea Lui și a-L aduce la tăcere

11

Învă

ţătu

ra p

rin

para

bole

pentru totdeauna pe Acela care părea să-i atragă la Sine pe toţi.Mântuitorul cunoștea caracterul acelor oameni și prezentaadevărul în așa fel, încât să nu poată găsi nici o posibilitate de aaduce cazul Său înaintea Sinedriului. În parabolele Sale, Domnulmustra ipocrizia și lucrările nelegiuite ale celor ce ocupau poziţiiînalte, iar limbajul figurat exprima un adevăr atât de tăios, încât,dacă ar fi fost rostit într-un mod direct, ei nu ar fi ascultat cuvinteleLui și s-ar fi grăbit să pună capăt activităţii Sale. Dar, în timp cereușea să-i evite pe aceia care urmăreau să-I găsească greșeli,Domnul prezenta adevărul atât de limpede, încât minciuna deveneaevidentă imediat, iar cei sinceri beneficiau de valoarea învăţăturilorSale. Înţelepciunea divină și harul infinit erau explicate cu claritateprin intermediul lucrurilor creaţiunii lui Dumnezeu. Oameniiînvăţau despre Dumnezeu din natură și din experienţele vieţii.„Însușirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veșnică și dumnezeireaLui, se văd lămurit, de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare deseamă la ele în lucrurile făcute de El…” (Romani 1,20)

În metoda lui Isus de a-Și prezenta învăţăturile prin parabole,se regăsește un indiciu cu privire la ce anume constituie adevărata„înaltă educaţie”. El ar fi putut să le descopere oamenilor celemai profunde adevăruri ale știinţei. Ar fi putut să dezlege tainepentru înţelegerea cărora erau necesare secole de muncă și destudiu. El ar fi putut sugera idei în diferite domenii ale știinţei,care ar fi [23] oferit o sursă de cercetare și de iniţiative pentruinvenţii, până la încheierea istoriei. Dar Domnul nu a făcut aceasta.Nimic din ce a spus El nu a avut scopul de a satisface curiozitateasau de a hrăni ambiţia oamenilor, oferindu-le posibilităţi de a obţinemăreţia lumească. În toate învăţăturile Sale, Hristos a adus minteaomenească în legătură cu înţelepciunea Celui Infinit. El nu i-aîndrumat pe ascultători să studieze doar niște teorii omeneștidespre Dumnezeu, despre Cuvântul sau despre lucrările Sale.Domnul Isus i-a învăţat să-L vadă pe Dumnezeu în mod direct,așa cum era El manifestat în lucrările Sale, în Cuvântul Său și îndovezile providenţei Sale.

Domnul Hristos nu S-a ocupat de teorii abstracte, ci de aceleînvăţături care erau esenţiale în vederea dezvoltării caracterului

Parabolele Domnului Hristos

12

și aveau darul de a extinde capacitatea omului de a-L cunoaște peDumnezeu și de a-i spori eficienţa în facerea binelui. El le-aprezentat oamenilor adevăruri referitoare la stilul de viaţă, decare depinde viaţa veșnică.

Domnul Hristos era cel care îndrumase educaţia poporuluiIsrael din vechime. El spusese cu privire la poruncile și rânduielilelui Dumnezeu: „Să le întipărești în mintea copiilor tăi și să vorbeștide ele când vei fi acasă, când vei pleca în călătorie, când te veiculca [24] și când te vei scula. Să le legi ca un semn de aducereaminte la mâini, și să-ţi fie ca niște fruntarii între ochi. Să le scriipe ușorii casei tale și pe porţile tale” (Deuteronom 6,7-9). Înînvăţătura Sa, Domnul Isus a explicat cum trebuie împlinităaceastă poruncă și modalitatea în care pot fi prezentate legile șiprincipiile Împărăţiei lui Dumnezeu, în așa fel încât să-și dezvăluiefrumuseţea și valoarea. Când S-a ocupat de educaţia copiilor luiIsrael, pentru a-i face reprezentanţii Lui speciali, Domnul le-a datcase printre dealuri și văi. Atât viaţa lor de zi cu zi, cât și serviciilelor religioase se desfășurau în cadrul unei relaţii permanente cunatura și Cuvântul lui Dumnezeu. Tot astfel i-a instruit Isus și peucenicii Săi, pe malul lacului, pe colinele muntelui, în câmpii șidumbrăvi, unde puteau vedea lucrurile din natură, pe care lefolosea ca ilustraţii pentru învăţăturile Sale. Pe măsură ce învăţaude la Hristos, ucenicii își puneau în aplicare cunoștinţele,colaborând cu El în lucrarea Sa.

Prin urmare, prin intermediul lucrurilor creaţiunii, reușim să-Lcunoaștem mai bine pe Creator. Cartea naturii este marele manualpe care trebuie să-l folosim, în corelare cu Sfintele Scripturi,pentru a-i învăţa pe alţii despre caracterul lui Dumnezeu și pentrua conduce oile pierdute înapoi la staulul Său. Când lucrările luiDumnezeu sunt studiate, Duhul Sfânt inspiră convingere în suflet.Aceasta nu este convingerea rezultată din raţionamente logice.Dar dacă mintea nu a devenit atât de întunecată în privinţacunoașterii lui Dumnezeu, dacă ochii nu au ajuns prea orbi ca să-Lvadă, urechea prea surdă ca să audă glasul Lui, este descoperită osemnificaţie mai profundă a Cuvântului scris al lui Dumnezeu șiadevăruri spirituale sublime se imprimă în inimă.

13

Învă

ţătu

ra p

rin

para

bole

În învăţăturile izvorâte direct din natură, există o simplitate șio puritate care le conferă cea mai înaltă valoare. Toţi oamenii aunevoie de lecţiile oferite de natură. Însăși frumuseţea ei îndepărtea-ză sufletul de păcat și de atracţiile lumești și îl conduce spre puri-tate, spre pace și spre Dumnezeu. [25] Prea adesea, cercetătoriiau mintea plină de teoriile și de speculaţiile omenești, de filozofiași de știinţa pe nedrept numită astfel. Ei au nevoie de un contactmai apropiat cu natura. Acești cercetători trebuie să înveţe că atâtcreaţiunea, cât și creștinismul au unul și același Dumnezeu. Eitrebuie ajutaţi să înţeleagă armonia dintre domeniul naturii și celspiritual. Fiecare scenă pe care o privesc și fiecare lucrare pecare o îndeplinesc trebuie să devină pentru ei o lecţie care contri-buie la formarea caracterului. În acest fel, capacităţile lor inte-lectuale vor crește, caracterul lor se va dezvolta și întreaga lorviaţă va fi înnobilată.

Scopul urmărit de Domnul Hristos, prin faptul că învăţa folo-sind parabolele, era direct legat de scopul Sabatului. Dumnezeule-a dat oamenilor acest memorial al puterii Lui creatoare, pentruca ei să-L poată descoperi în lucrările mâinilor Sale. Sabatul neîndeamnă să contemplăm slava Creatorului, așa cum estedezvăluită în lucrurile create de El. [26] Tocmai pentru că a doritca noi să procedăm astfel, Domnul Isus a legat învăţăturile Salepreţioase de frumuseţea lucrurilor din natură. Mai mult decât înoricare altă zi, în ziua sfântă de odihnă, ar trebui să cercetămsoliile înscrise de Dumnezeu pentru noi în natură. ParaboleleMântuitorului ar trebui studiate în același cadru în care au fostrostite, pe câmp și în dumbrăvi, sub cerul liber, în locurile plinede iarbă și flori. Pe măsură ce ne apropiem de inima naturii,Domnul Hristos ne face să simţim realitatea prezenţei Sale șivorbește inimii noastre despre pacea și dragostea Lui.

Domnul nu a aplicat învăţăturile Sale doar la ziua de odihnă,ci și la zilele de muncă ale săptămânii. Înţelepciunea Lui i seadresează celui care mânuiește plugul și seamănă sămânţa. El neînvaţă să vedem în arat și în semănat, precum și în săpat, și în culeso ilustrare a lucrării harului Său în inima omului. În același fel,Domnul Isus dorește ca noi să descoperim învăţături despre

Parabolele Domnului Hristos

14

adevărul divin, în fiecare îndeletnicire folositoare și în fiecarecircumstanţă a vieţii. Astfel, [27] munca noastră de zi cu zi nu neva mai absorbi întreaga atenţie, determinându-ne să-L uităm peDumnezeu, ci dimpotrivă ne va aduce aminte în permanenţă deCreatorul și Răscumpărătorul nostru. Gândul la Dumnezeu vastrăbate ca un fir de aur toate ocupaţiile noastre obișnuite,gospodărești. Slava Lui se va reflecta din nou pentru noi pe chipulnaturii. Vom învăţa fără încetare noi și noi lecţii ale adevăruluiceresc și vom crește spiritual, în asemănarea cu modelul sfinţenieiSale. În acest fel, vom fi „ucenici ai Domnului” (Isaia 54,13); șivom „rămâne cu Dumnezeu” (1 Corinteni 7,24) în toate îndato-ririle pe care suntem solicitaţi să le îndeplinim.