Pre ţu l unu i n u m ă r 3 Lei.

Anul X V . B l a j , la Paşti 1933 Nr. 15

A B O N A M E N T U L : Un an 150 Lei Pe jumătate . . . . 75 Lei in America pe an 2 dolari.

Iese oda tă la săp tămână Adresa: „UNIREA POPORULUI", B l a j , Jud. Târnava-mică

Director A L E X A N D R U L U P E A N U - M E L J N

ANUNŢURI ŞI RECLAME •e primesc la Administraţie fi M

plătesc: un şir mărunt odată 5 Lei

a dona şi a treia oră 4 Lei .

Hristos a înviat! Pat imile Domnului Hristos sun t izvorul învier i i noast re , dar şi o pildă

minuna tă p e n t r u r ăbda rea de care avem lipsă în zilele de azi De E u g e n Bucur, profesor

Bisericile creştine de pe întreagă întinderea pământului, din oraşele ceie mai mari şi mai frumoase îmbrăcate în haină de strălucită sărbătoare, ca şi din satele cele mai sărace şi mai ferite de lume, răsună azi de cântările de preamărire aduse „Celui ce a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând". Sunt cântările pătrunse de o adâncă bucurie, cari vestesc biruinţa Domnului Hristos a-supra morţii, biruinţa ceriului asupra iadului, biruinţa pe care se razimă nădejdea vieţii noastre viitoare. Intr'ade-văr mare trebue să fie bucuria noastră astăzi, căci însăşi sfânta biserică ne îndeamnă să cântăm: „Aceasta este ziua care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm şi să ne veselim într'ânsa".

Da, să ne bucurăm şi să ne veselim, căci prin moartea şi învierea sa Fiul lui Dumnezeu a făcut destul dreptăţii dumnezeeşti vătămate prin călcarea de poruncă a strămoşilor şi a deschis pe seama fiilor căzuţi în păcate calea reîntoarcerii la Părintele ceresc.

«Ziua învierii! Să ne luminăm po poare. . . căci prin moarte la viaţă şi de pe pământ la cer, Hristos Dumnezeu ne-a trecut pe noi".

Ca să ne dăm bine seama de lucrul mare făcut de Dumnezeu pentru noi, să ne gândim la istoria patimilor auzită în Evangheliile slujbelor din săptămâna mare. Vom cunoaşte din aceasta, cum a primit Domnul Hristos să fie dat morţii, să sufere chinuri groaznice: bătăi, cunună de spini, adăpare cu oţet, răstignire pe cruce, ba chiar şi ocări şi batjocuri, ca astfel să aducă jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre.

Prin moartea sa de pe cruce ne-a adus Hristos Dumnezeu la viaţă. Iată pentruce trebue să ne bucurăm astăzi.

„Pastile Domnului. . . cu bucurie unul Pe altul să ne îmbrăţişăm". Bucuria noastră însă numai aşa va fi adevărată, dacă

nu numai trupul, ci şi sufletul îl vom îmbrăca în haină de sărbătoare, dacă vom face să învie şi sufletul nostru la o viaţă mai creştinească. învierea lui Hristos ne deschide izvorul harurilor cereşti, cu aju-

de Dumnezeu pe capul nostru. De altfel răbdarea aceasta ne-a ţinut şi în trecut. Istoria neamului nostru este o carte deschisă, care ne-a arătat, prin câte suferlnţi am trecut şi totuşi nu ne-am prăpădit. Căci fost-am asupriţi, fost-am robi pe pământul nostru, însă Dumnezeul părinţilor noştri nu ne-a lăsat, ci a adus învierea poporului român.

Să avem deci răbdarea de lipsă împreunată cu nădejdea în viitorul mai bun pe care ni-1 poate da numai Dumnezeu

cel ce a înviat din mormânt. Acestuia să-i cântăm cu credinţă tare: „Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând şi celor din morminte viaţă dăruindu-le".

torul cărora putem duce o astfel de viaţă. In patimile şi moartea Domnului

Hristos, creştinul bun are şi o pildă frumoasă pentru purtarea greutăţilor vieţii pământeşti. Pilda răbdării Domnului este cât se poate de nimerită, mai ales pentru vremile de azi, când ni-se pare că necazurile ne apasă mai mult ca oricând. Căci precum Isus Hristos a ajuns, prin răbdarea cu care a suferit patimile, la mărirea învierii, aşa şi noi numai prin răbdare vom putea birui încercările lăsate

Sfintele s ă r b ă t o r i la oficii. Din ziua de Joi, 13 Aprilie, dela amiazi şl până Miercuri, 19 Aprilie, toate ministerele şi oficiile publice iau vacanţă de sărbători, timp In care birourile (cancelariile) rămân închise.

M u t a r e a învăţătorilor. Ministerul şcoaleijr face cunoscut, că transferările Învăţătorilor se vor face în cursul lunilor Mai şi Iunie, bineînţeles pentru luna Septemvrie. Locurile vacante nu vor mai fi publicate, iar mutările se vor face din oficiu. — Citind această ştire ne gândim că mult mai bine ar fi pentru şcoli şi pentru copilaşi, să na se mai facă atâtea mutări de învăţători, cari au ajuns în anii din urmă ca jidovul rătăcitor, azi aci mâne cine ştie unde. Copiii în 4 ani au 4—6, uneori chiar câte 8 învăţători, încât de învăţătura lor n'are cine răspunde şi se aleg din şcoală mai cu nimica. Până când acest vino-du-te al luminătorilor poporului? „Pedagogia" n'are nimic de spus?

Cu cât poate trăi un o m . In faţa unei judecătorii din Franţa a fost adus de curând un om, pârlt pentru mici furtişaguri.

Luat de scurt, vinovatul a mărturisit că el de trei ani de zile n'are nici o meserie şi a trăit umblând dintr'un loc într'altul şi hrănindu-se numai cu cartofi (crumpene) şi cu morcovi, furaţi de prin grădinile oamenilor. In cei trei ani el n'a cheltuit decât preţ de 20 lei româneşti. E sănătos tun şi e mulţumit cu costal ce I-a avut. Judecătorii l-au condamnat pentru vagabondaj (rătăcirea fără treabă). Povestea acestui „vântură-ţară" pe care îl osândim şi noi cu toată asprimea, este totuşi foarte interesantă. El a dovedit lumii lacome de astăzi, că un om, ca să trăiască şl să fie sănătos, n'are nevoie de prea multă îmbuibare ci poate să se ajungă şi ca paţin.

Pag. 2 U N I R E A P O P O R U L U I

Adevărat a înviat! Cu aceste cuvinte răspundem la sa

lutarea creştinilor cari ne zic: >Hristos a înviate. Răspundem aşa, pentrucă suntem convinşi cu toţii că de fapt a înviat din morţi Hristos, şi convinşi an fost despre aceasta totdeauna părinţii, moşii şi strămoşii noştri.

De o vreme încoace însă — mai ales de după războiu, de când au sosit acasă prisonierii noştri de războiu din Rusia, ţara bolşevismului — sunt, chiar şi prin satele noastre, câte unul care spune că el nu crede că a înviat Hristos.

Cei mai mulţi spun că aceea n'a fost înviere ci numai

y o nă luc i re

* Iată eum s'ar fi întâmplat aceasta: femeile, învăţăcele de ale lui Isus, au fost foarte năcăjite când l-au văzut prins şi purtat dela Ana la Caiafa şi dela Pilat la Irod, iar pe urmă răstignit şi înmormântat. N ă căjite, nemâncate, nedurmite, ele tot la marele învăţător se gândeau şi abia apucau să poată merge la mormânt, ca să-i dea mortului cinstea cea mai de pe urmă, ungerea cu miresme. Şi cum mergea Măria Magdalena, aşa obosită şi nedur-mită şi nemâncată, iată că i-se năzăreşte ceva, îmbrăcat în haine albe, asemănător eu Isus. îndată strigă: >Iată Domnul 1« Celelalte privesc şi ele, dar nu văd nimica. Pe urmă, atâta le tot arată Magdalena, până cred şi ele că-1 văd. Şi apoi, cum sunt femeile, fug iute după Petru şi atâta-i tot vorbesc, până-1 îmbată de cap, şi iată că i-se năzăreşte şi lui Domnul. El apoi le spune şi celorlaţi apostoli, cari toţi cred, afară de Toma. P e urmă, ce era să iacă, atâta i-1 arată ceilalţi, până crede şi el.

Ceice încearcă să tâlcuiască In forma aceasta învierea Domnului, rătăcesc însă Îngrozitor. Să zicem că femeilor numai li-s'a părut că l-au văzut pe Isus; cum rămânem însă cu apostolii?

Petru, dus în faţa arhiereilor, le-a spus oarzăn în faţă: »In numele lui Isus Hristos Nazarineanul, pe eare voi l-aţi răstignit, pe carele Dumnezeu 1-a înviat din morţi, intra acela stă acesta (şchiopul vindecat) Înaintea voastră sănătos Fii milostiv ţie, Doamne, să nu ţi-se întâmple ţie aceasta< (Matei 16, 21). După răstignirea lui Isus, ei intru atâta au fost de abătuţi şi de desperaţi, încât ei înşişi au avut lipsă de încurajare, decum să se apuce ei să fure cadavrul. Citiţi frumoasa povestire a sf. L u c a despre cei doi ucenici cari mergeau spre Emaus (24, 13—35) şi vă convingeţi, cât au fost apostolii de fricoşi şi d@ zăpăciţi, şi cum nici prin minte nu le trecea că va învia Isus. Interesant e că aceşti apostoli şi ucenici fricoşi, îndată după pogorirea Spiritului Sfânt, prind atât de mare curaj, încât nici o putere pământească nu-i mai poate opri de a predica despre Isus cel înviat din morţi. Cadavrul acela furat şi îngropat de ei altundeva, cum susţin necredincioşii, pututu-i-a face deodată atât de curajoşi? Nici poveste. A trebuit să se întâmple altceva.

Să presupunem însă că apostolii au ajuns acuma la curajul de a-1 fura. Ei bine, dacă soldaţii au adurmit, ca apostolii să-1 poată fura, pentruce nu i-au pedepsit pe soldaţi? Oine a mai auzit ca o santinelă adurmită să scape cu pielea întreagă? Şi apoi dacă apostolii l-au furat, cum de nu s'a aflat cineva între miile de oameni cari ascultau predica lor, să le spună în faţă: Ţineţi-vă gurile, oameni de nimica ce sunteţi, şi nu mai îmbetaţi lumea cu apă rece! Poi nu vă ştim noi, cum aţi furat mortul? Unde l-aţi ascuns? Unde l-aţi îngropat? Ce umblaţi cu înşelăciunea?

0 e se întâmplă însă? Toţi tac mul-com, ascultă predica lor şi se botează eu toate eă prin aceasta îşi ridică In cap' pe arhierei şi cărturari, şi sunt persecutaţi.

Iată cum ne răspunde sf. noastră biserică la învinuirea aceasta: »0ei dela

pază erau învăţaţi de cei fărădelege-, periţi scularea lui Hristos şi luaţi ar ^ şi ziceţi: că noi dormind, din morm^ s'a forat mortul. Cine a văzut, Cia ' auzit, po mort să-1 fure vreodată? u' ales pe cel cu smirnă uns şi g 0j celce-şi lasă şi în mormânt cele d e f mormântare ale sale? N u vă amăgi™ Jidovilor, învăţaţi-vâ zisele prorocilor cunoaşteţi că însuş este cu adevărat Rjj' cumpărătorul lumei şi atotputernic» hirea Învierii dela glas V , de sâmbătî seara).

Văzând duşmanii credinţei că afo această învinuire a lor nu prinde, an [n. ceput să spună că

Hristos din capu l locului nu a mur i t , c! a fost nu. mai ameţit.

L a aceasta răspund mai întâi Jidovi înşişi: C â n d au mers la Pilat, ca sâ ceati pază la mormânt, au spus clar că Isut murise. Lui Pilat nu-i venea să creadi, şi atunci i-a mărturisit şi sutaşul. Jidovi aveau interes să-1 ştie mort pe Isus, cj sâ scape odată de el şi să nu-i mai ni< căjească atâta. D i c ă era numai ameţit, nu-i mărturiseau moartea, ci spuneaţi; dă-ne pază, să-1 păzim, dupăce va muţi Ei însă spun uşuraţi: a murit.

Ameţit nu putea să fie nici decât, fiindcă atunci i-ar fi sdrobit şi lui fluerile picioarelor ca şi celorlalţi doi răstigniţi, Dupăce însă l-au văzut că e mort, unul din ostaşi cu suliţa coasta lui a împuns şi în-dată a eşit sânge şi apă. Rana din coastl era sângură de ajuns ca să-1 omoare. Şi apoi sângele amestecat cu apă este cei mai bună dovadă că Isus a murit. Presupunând că nu l-ar ti omorit, nici chinurile bătăilor, nici rănile manilor şi ale picioarelor şi nici chiar rana cea afundă din coastă, ar fi trebuit să-1 omoare miresmele şi lipsa de aier din mormântul dt piatră cel pecetluit.

Dar chiar dacă nici aşa n'ar fi murit, cu toatecă aşa ceva e cu neputinţă, presupunând că ar fi fost numai ameţit, -cum şi-ar fi putut răsturna el însuş piatra de pe uşa mormântului, şi cum s'ar i putut desfăşura el singur din giolgiurile cele strâns legate de trupul său/3 Şi-ap» chiar dacă ar fi putut-o face şi aceasta cum de nu l-au văzut soldaţii şi nu 1-a» prins, că doară în cazul că I-ar fi putut prinde, câţi bani n'ar fi primit ei de!» Jidovi ?

Oricine, dacă are şi numai câtuş dţ puţină judecată, poate să vadă, şi num» din cele spuse foarte pe scurt aieia, «1 Isus cu adevărat a înviat din morţi, şi c! zadarnice sunt toate vorbele deşarte f amăgirile duşmanilor, Isus rămâne ceea«< a iost: Om şi Dumnezeu deplin, aşa dup* cum ni-1 arată biserica.

Să cântăm deci, din tot sufietul f din toată inima noastră, la Paşti şi ! l

cursul vieţii noastre, minunatul trop»1

»Hristos a înviat din morţi, eu moarta pe moarte călcând şi celor dia morm'0'1

viaţă dăruindu-le.4 Iară celor ce ne V J saluta cu obişnuitul şi vechiul şi roi»5' nescul: »Hristos a înviat!«, să le răsp"5

dem din toată inima noastră: >Adev*fî

a înviat!*.

Păr in te l e IUL'"

Nr. 15 U N I R E A P O P O R U L U I Pag- 3

Pavăza creştinilor Golgotha, locul de chinuri al Mântuitorului nostru Isus Hristos

Afarl de zidurile dinspre apus ale Ierusalimului vechiu, se înaltă o colini, un deluşor numit „Golgotha", adecă dealul cipăţinilor de mort.

De pela anul 60 înainte de Hristos, de când pământul făgăduit de Dumnezeu lui A -vram, Isac şi Iaco» şi seminţiei lor ajunsese în stăpânirea puternicilor Romani, colina Gol-gotha de lângă Ierusalim începuse să fie un loc de groază şi cutremur, fiindcă acel loc era menit să fie locul de osândă şi de chinuri ale acelora, cari îndrăzneau să ridice steagul rebeliunii, încercând să scuture jugul greu şi ruşinos al păgânilor. Uaealta de chinuri cea mai obişnuită pe vremea aceea crucea, care în limba latină şi însemnează „chin", era pe Golgotha ca la ea acasă. Trupurile osândiţilor politici, ale revoluţionarilor naţionali, vinovaţi şi nevinovaţi, ca şi ale bandiţilor şi tâlharilor, erau legate de trunchi groş», de obicei aeciopliţi sau ţintuite cu piroane, cu braţele întinse pe un sulunar pus de-a latul în capul celui împlântat în pământ şi lăsate acolo să se svârcolească — uneori zile întregi, — până când fiarele sălbatice şi corbii le sfâşiau carnea, grăbind moartea celor spânzuraţi între cer şi pământ.

Golgota a văzut uneori eruci cu sutele, înfipte de soldaţii romani din porunca asprilor şi neînduplecaţilor „procuratori" sau ocârmuitori ai Iudeii, cum au fost Coponius, Marcus, Am-bivius, Anaus Ruffus, Valerius Gratus şi Pon-tius Pilatus.

Osândiţii, după obiceiul roman, erau îngropaţi pe loeul de osândă. Astfel in timp de vre-o 90 de ani, adecă până la patimile Mântuitorului, colina Golgota înghiţise mii şi mii de cadavre deşirate pe lemnul crucii şi sfâr-ticate de corbi şi de fiarele sălbatice, încât nu puteai săpa undeva fără să dai de vre-un ciolan ori de vre-o căpăţină de mort.

Şacalii (un fel de Yulpi, mai rele şi mai primejdioase decât lupii pela noi) şi hienele,

în nopţile de toamnă şi de iarnă, urlau pe Golgota, scormonind pământul, scoţând oase şi împrăştiind groază în locuitorii Ierusalimului, şi mai cu seamă în streinii trecători, pe eari ii apucase noaptea afară de zidurile cetăţii. Golgota era cuvântul care strecura fiori de groază în inimile tuturor.

Pe vremea procuratorului Pontius Pilatus, Golgota fu plină odată de lume mai multă decât oricând. Erau aproape, sărbătorile Paştilor sau amintirea ieşirii Israelitenilor din robia Eghiptului, când fiecare israelitean trecut de vârsta de 12 ani, era dator să meargă la Ierusalim, ca acolo în templul zidit deSolomon, apoi rezidit de Zorobabol şiînfrumseţat de Irod cel bătrân, să aducă jertfă pentru păcate şi să se închine Ia slujbele cari ţineau opt zile. Şi tocmai în timpul acestor slrbători, când în Ierusalim erau adunaţi câte 3—4 milioane de suflete, tocmai atunci arhiereii şi fruntaşii poporului jidovesc afiară de potrivit să osândească la moarte, pe eel mai frumos şi mai nevinovat dintre fiii oamenilor, pe blâedul profet din Nazaret.

In pământul Goîgotei erau înfipte trei cruci mari, pe cari erau legaţi cu funii groase două trupuri, iar pe cea din mijloc un bărbat tinăr şi oarecândva frumos, era ţintuit cu piroane groase. Asupra capetelor fiecăruia era câte o tablă de scândură, pe care era scrisă cu cărbune vina lor. In dreapta şi în stânga, adecă asupra osândiţiior din laturi era scris: „Tâlhării, jafuri, omor", iar asupra osânditului din mijloc, care pe fruatea-i însângerată purta o cunună de spini ascuţiţi, şi.care era pironit pe o cruce mai groasă şi mai înaltă, se vedeau scrise în trei limbi rjidoveşte, greceşte şi latineşte) următoarele euvinte:

— Jehaşuah Nosri, melech ha Jehudaia-— fesus ho JVasaraios, Basileus ton

Iudaion.

— lesus Nazarenus Rex Judaeorum.

ceeace însemnează: Isus Nazarineanul, împăratul Jidovilor.

Streinul care ar fi trecut pe acolo şi ar fi citit slovele de pe scândura aceea, ar fi crezut că acela este un revoluţionar, eare a încercat să răstoarne pe Cezarul Romei, şi să se facă pe sine împărat, şi n'ar fi bănuit că acela este blândul fiu al Măriei din Nazaret, oare predica mulţimilor zicând: — Daţi Che-zarului ce e al Chezarului, şi lui Dumnezeu ce e alui Dumnezeu —, şi că oriee stăpânire de sus este.

Golgotha a sorbit, în nesăţioasa ei glie, ultimele picături pe sânge şi apă, curse din inima şi plămânile Mântuitorului, străpuns de nemilostiva suliţă a soldatului roman, dar prin acele picături de sânge şi apă, Golgotha s'a sfinţit, Încetând de a mai fi loeul de fiori şi de groază, şi începând să fie loeul de duioşie, de nădejde şi de lacrimi, de adevărată căinţă şi înfrânare, şi căinţă a inimii, pentru toţi aceia cari vor avea norocirea să cerceteze locurile sfinte eâlcate de paşii Fiului lui Dumnezeu şi stropite cu sudoarea, lacrimile şi sângele său.

Astăzi pe deluşorul Golgotha se află o biserică frumoasă, care euprinde locul unde a fost răstignit Isus, şi sfântul mormânt, şi se numeşte biserica „Sfântului Mormânt", şi biserica „învierii".

După sfântul sobor delà Nieeîa, la 325, împăratul Constantin cel Mare, la sfatul mamei sale, a sfintei Elena, porunci episcopului Ma-carie din Ierusalim, ca să zidească pe Golgotha o biserică frumoasă şi mare, întru a-mintirea mântuitoarelor patimi şi a luminatei învieri a Domnului nostru Isus Hristo3. Acel evlavios episcop, cu bani delà împăratul şi puse să ss zidească biserica, lungă de 120 de paşi şi largi de 70.

Această biserică fu împodobită de mai mulţi împăraţi şi regi creştini, fiind îngrijită de călugări, chiar şi pe vremea când Ierusalimul era în manile Turcilor. Regii creştini dedeau Turcilor bani, ca să laşe acolo călugări. La 12 Oîtomvrie 1808 însă nişte mâni ucigaşe au pus foc bisericii, şi astfel lemnul de cedru, aurit şi lucrat cu măestrie, care al-

Foiţa .UNIRII POPORULUI R î n v i a t

A înviat precum a zis Şi boldul morţii l'a sdroblt...' Slăvind, puterile cereşti, Pe Cel ce fosta răstignii, în coruri sfinte-l preamăresc Şi lumii 'n cântece vestesc: — Puterea morţii a pierit Şi iadul geme biruit. Cel îngropat A înviat Şi pace lumii învrăjbite, Ca un stăpân a dăruit.

Cel răstignit între tâlhari Batjocorit de cei mai mari, In giulgiu a fost înjăşurat Şi 'n cripta nouă îngropat; Dar cripta ría ţinut închis Pe el înalt şl necuprins. Căci celce a avut putere Să dea şi orbilor vedere Şi pe cei morţi, cu un cuvânt Să-i învieze din mormânt, Cu a sa putere a învins Mormântul unde a fost închis; > Şi preamărit şi luminat A înviat, precum a zis.

Mironosiţele muieri De dimineaţă au venit Cu miruri scumpe la mormânt, Să ungă şi să 'nbalsameze Pe învăţătorul lor iubit. Dar dela îngeri au aflat Că cel încununat cu spini Biruitor a înviat.

— Ce căutaţi voi în mormânt Pe cel din ceruri pogorîl ? La ucenicii săi grăbiţi Şi vestea mare le vestiţi Că celce orbi tămăduieşte Şi vânturilor porunceşte, Iar pe 'ndrăciţi îi face blânzi, E făcătorul şi stăpânul • Dumnezeieştilor Izbânzi.

Puterea morţii a pierit Şt iadul geme biruit, Iar Paradisul s"a deschis; Căci cel pe cruce pironit A înviat, precum a zis.

fi. Lt. I o a n ă ş

Marama Sfintei Veronica de preotul P. Herţegh

Era Vineri la amiazi. Veronica, o femeie din poporul jidovesc, şedea în casă şi privea cu mulţumire împrejur. 8unt toate gata pentru Paşti. Căsuţa curăţită frumos, mielul fript, azi-

mele — după rânduiala prorocului Moise — toate aşesate pe o măsuţă. — Numai câteva în-punsături mai are de făcut pe o maramă (înve-litoare), care e gătită pentru acoperirea azimelor.

Când lucra cu mai multă tragere de inimă, vede deodată că-i vin repede nişte prietine. Le vede de departe, că sunt aprinse şi că vorbesc ceva cu groază. Le iese înainte şi cum ajung aproape de ea, incep toate deodată: ~

— Auzit-ai? E îngrozitori Cum? Tu stat acasă? Nu ştii nimic? Cum se poate asta?!

— N'ai auzit nimic? N'ai văzut? — o întreabă toate deodată.

— Eu nu ştiu, n'am auzit nimic! Veniţi în casă şi-mi povestiţi şi mie, ce-aţi auzit şi ce ştiţi? Dar de e ceva rău, mai bine nu-mi spuneţiI

— Nu intrăm I — răspunde una. — Mergem să vedem şi noi, căci e ceva îngrozitor!...

— Dar spune odată! — N'ai auzit de Nazarineanul? — o în

treabă alta. — De care Nazarineanj* Sunt mulţi de a-

ceştia, mai ales acum la Paşti, în Ierusalim! — Nu de aceia, ci de Isus Nazarineanul! — Cum să nu aud! L-am şi văzut şi l-am

auzit cum vorbea. Cum curgeau de pe buzele lui cuvintele, cugetai că vorbeşte un profet!

— Dar l-au prins! — striga a treia. — Nu se poate! Abia câteva zile au trecut

de când l-am văzut, cum poporul îl aducea In cetate între strigăte de »Ossana«. A m văzut cum aşterneau veşmintele lor în calea lui şi el

Pag. 4 U N I R E A P O P O R U L U I

eltuia cea mai frumoasă podoabă a bisericii, a fost mistuit de flăcări, iar biserica a rlmas o ruină.

S'a reparat iară de citre regii si bine» făcătorii creştini, aşa încât biserica Sfântului Mormânt şi astăzi atrage credincioşi din diferite părţi ale Înmii, cari merg să se închine pe Gofgotha, care astăzi este simbolul nădejdii fn acela care atâta a iubit pe oameni, încât şi pe Fiul său unul născut 1-a dat, ea tot cel ce crede într'âasul să aibă viaţă veeinică. GoJgotha este azi simbolul mântuirii oamenilor, căci a-colo a fost îngropat Domnul, şi tot acolo a şi înviat, dlruind lumii biruinţă şi mare milă.

Pir. N . Lupu

Să luăm pilda delà alţii Via|a religioasă din Franţa, la Strassbourg

Cetitorii noştri ştiu c i , în urma marelui războiu, multe state din Europa şi-au recâştigat drepturile lor, pierdute Sn lusgul veacurilor. Una dintre aceste ţări este şi prietina noastră, Franţa. Această ţară bogată şi binecuvântată de Dumnezeu a luat din nou în stlpânire vechile sale provincii Alsacia şi Loretta.

Strassbourg-ul, despre care este vorba aici, e capitala Alsaeiei şi a jud. Bas-Rhia. Viaţa acestui oraş este eât se poate de pestriţă. Populaţia atinge numărul ds 200.000 locuitor. O biserică foarte frumoasă şi fără p i -reche, turnul căreia se înalţă până la 200 metri, împodobeşte acsst falnic oraş. Această monumentală catedrală datează din veacurile XIII şi XV. Aici se găseşte usa dintre cele mai renumite episcopii, din câte are Franţa. Episcopul ce conduce aeeastă mare dieceza, Excelenţa Sa Carol Rucb, e cunoscut peste tot, prin hărnicia şi râvna lui faţă de Casa Domnului.

Ceeace face ca renumele acestui oraş să crească din ce în ce mai mult, este vechea Universitate, fondată în anul 1872. La aeeste şeoli mari se îmbulzese tinerii dornici de învăţături, din toate colţurile lumii. Iar Statul francez, mare la inimi, împrăştie, cu mână largă, ajutoare şi stipendii străinilor cari vin din

departe, să-şi potolească setea de carte, la a-oeste vestite şcoli. Faeultatea de teologie este singura în toată Franţa, care dă titluri şi grade recunoscute şi subsorise şi de partea Statului france».

Insi, câte n'ar mai fi de spus despre acest leagăn de învăţătură şi focar de lumina, dacă ţinta acestor râaduri n'ar fi eu total alta. Gândul mieu e, ca, stând de vorbă cu credincioşii soştri iubiţi, să le povestesc şi dovedesc, de câtă putere de viaţă religioasă şi de câtă dragoste faß de cele bisericeşti sunt pătrunşi credincioşii de pe aceste meleaguri.

Sfântul Pirinte Papa Pius al Xl-lea a declarat anul 1933, începând cu data de 1 Aprilie a. c. şi până în 31 Martie 1934, An Sfânt, deoarece cu această dată se împlinesc 19 veaeuri decând dumnezeescul MâHtuitor, suferind moartea ruşinoasă a crucii, a smuls neamul omenesc de sub povara păcatului şi a biăsUmului strămoşesc, sub care se găsea toată seminţia lui Adam. Deci, Sfântul Părinte îndeamnă pe toată iumea creştini, să meargă în peregrinaj în Cetatea sfântului Petru-Roma, in Palestina — pământul sfânt —, sau la Lour-des (Franja), uade s'a arătat sfânta Fecioară.

Credincioşii din Alsacia, pătrunşi pânâ'n mădularele lor de dragoste fată de Hristos şi Biserici, îşi fac datoria cu vârf şi 'ndssat. Nu se mulţumese cu una cu două, ei vreau să împlinească totul până la ultima literă.

Iacep deci la ei acasă, să facă dssehiderca acestui an sfânt, după cum ce cuvine. In vederea aceasta, ei arssjeszi, cu mult gust, un concert bisericesc bogat şi foarte variat. Episcopul ţins si prezideze el înşuri această frumoasă serbare. Sala mare a oraşului nu poate cuprinde mulţimea dornică s i ieie parte la această aleasă sărbătoare. Programul se desfăşoară eu multa chibzuinţă şi pricepere. Bucăţile religioase şi cântările armonioase plac foarte mult publicului. Laudele multe şi aplaudările furtunoase şi îndelungate ne sunt dovadă. Lumea a rămas pc deplin mulţumită de aeeastă frumoasă zi, prin care s'a deschis anul sfânt plin de daruri sfinte.

O seamă dintre crediaeioşii acestei dieceze üu apoi, drumul spre Pământul sfânt,

Palestina. Merg, ca să sărute pământul p e e a umblat odinioară Isus şi pe care l-a *'* eu sângele lai oel scump. Merg, ca să trii 1 8 câteva clipe pe muntele Golgota, unde Hrist" încununat cu spini şi răstignit pe lemnul cru!'' a gustat eea mai amară moarte, Merg însfa J!1

să se împărtăşeasoă de darurile sfinte, pe eî •' le dă Papa la toţi cei ce cercetează acest lô sfânt.

Un grup de alti credincioşi, combinat dli mai multe societăţi religioase, în 9 Aprilie, ţ 0 lua drumul spre Roma. Pleacă, mânaţi de dorj ferbinte, de a dovedi Papei că ei sunt creştini nu numai după nume ci şi după fapte. Ei vor si arete lumii întregi, că o credinţă au şi U estt dragă si-şi dau chiar si viaţa pentru t t Iar lui Hristos ei ii vor duce daruri scamţe-o inimă curată, smerită şi supuşi, plini de ori! dinţi şi iubire sfântă.

In luna Mai credincioşii zeloşi ai Alsaciei se vor îndrepta spre oraşul minunilor, numit Lourdes. Aici s'a arătat sfânta Măria unei eopi. liţe de 14 anişori. Ei nu uită deci ci dapt Dumnezeu, orice bun creştin trebuie si sein. drepte spre Maica Domnului. Căci ea ne este mama noastră a tuturora. Astfel ei află alinare şi uşurare necazurilor şi darurilor lor la pi. cioatele sfintei Fecioare.

Ua alt drum vor f ase aceşti buai credincioşi, în luna Iui Octomvrie, tot Ia Roma. Ei ştiu una şi bună: Căutaţi mai întâiu împăraţii ceriului, şi toate celelalte 3e vor adauge vouS, Aceasta este, pe scurt, viaţa bisericească a credincioşilor din Alsacia. Aş putea însă să mai amintesc cum aceşti bravi ostaşi ai lui Hristos se pregătesc pentru sfintele sărbători şi cu câtă evlavie merg ei la sfâsta biserică şi cil de des s'apropie ei de sf. taine.

Până când la noi, mulţi credincioşi B'U fost la biserică, de nu mai ţin minte. De cele sfinte nici vorbă, să nu audl. Poartă uri şi vrăjmăşie pentru nimica toată. Dar nu aceasti este dorinţa lui Hristos. Şi cu astfel de gte duri şi purtări nu mergem departe. E aderi-rat că necazurile de toate zilele nu îngSduit la toată lumea să ieie drumul spre Roma, s?» spre alte locuri sfinte. Insă nu mai puţin adevărat este şi aceea, că Domnul Hristos a lisai

a Intrat în cetatea şi biserica Ierusalimului, ca un împărat, încălecat pe mânzul azinei!

— Dar l-au prins! Spune şi tul—se adresează una dintre ele, cătră una care stătea mută deoparte. — Tu l-ai văzut!

— Da, l-am văzut! Mergând azi în cetate, am văzut o mulţime mare pe lângă curţile Anei şi Caiafei, m'am apropiat, ca să văd, ce e acolo, căci mulţimea era foarte turburată. Vorbeau de unul, care a stricat legea, de unul, care e mai blăstămatj decât cel mai mare răufăcător. întreb de unul, că de cine e vorbă? Atunci îmi spun, că de Isus Nazarineanul, care s'a făcut fiul lui Dumnezeu şi care a zis, că strică biserica. Toţi strigau că trebue să moară. Fariseii umblau printre popor şi II îndemnau, să-i ceară moartea, îngrozită am fugit de-acolo.

— Eu am fost — continuă alta — şi pe la Irod, căci acolo l-au dus pe Isus Nazarineanul. Ana, Caiafa şi mai marii poporului l-au judecat la moarte şi acuma pofteau dela Pilat, ea să-1 răstignească.

— Să-1 răstignească?! Să moară cu moartea cea mai ruşinoasă? Dar ce rău a făcut?

— Nimeni nu spunea nimic, dar poporul, striga ca turbat cătră Pilat: »Răstigneşte-l! Ră-stigneşte-l pe e l« . La început n'a voit Pilat ca să-1 judece, dar aurind strigătele, aşa se vede, că s'a înfricat. L-au bătut, l-au batjocorit, i-au pus cunună de spini pe cap, l-au chinuit tn-tr'atftta, că e mai mult mort, decât viu.

Nu se poatel Pe omul acela bun şi

blând, care a făcut atâta bine cu cei năcăjiţi şi omorîţi, nu se poate să-1 omoare! Dacă aţi auzit şi voi de minunile ,lui?

— Nu numai am auzit, dar le-am şi văzut! Cum a vindecat dintr'odată o muiere, care era în curgerea sângelui; cum a sculat pe fata lui Iair care era moartă şi am mai auzit încă de multe altele ce a făcut!

— Dar cum se poate? — întreabă tulburată Veronica, — ca pe acesta să-1 răstignească!

— II vor răstigni! Eu am văzut şi crucea lui cioplită. E din lemn mare şi aşa de grea că un om abia o poate ridica de jos, şi am auzit vorbind, că crucea aceasta va trebui să o ducă el la locul de pierzare.

— Şi unde îl vor răstigni? — Aşa am auzit, că îl vor scoate afară

din cetate şi-1 vor duce pe muntele Golgota. Acolo îl vor răstigni. Se şi pregătesc să-1 ducă. Fariseii căutau călăi, cari îi vor bate cuiele prin mână şi picioare, şi-1 vor răstigni.

— Ziceţi că-1 vor duce la Golgota?! Va trece pe drumul care iese din cetate. Mă duc să-1 văd înc'odată pe El, care a fost atât de bun, atât de blând. Nu pot crede să fie el. Trebue să-1 vădi

Şi fără a zice alta, fără a băga seamă de prietinele ei, pleacă în fugă mare cătră mijlocul cetăţei, ca cât de iute să ajungă la drumul ce duce spre Golgota. Aşa cum era, fără să încuie uşa, fără să-şi ia alte vesminte, încă şi marama

la care lucra o uită la sine. Fuge şi intr'un suflet ajunge Ia drumul ce duce la Golgota.

De departe auzia un murmur de glasuri, cari veneau din ce in ce mai aproape. Stă lângă un colţ de uliţă. Acum vede un copil fugind înainte. Aude sudălmi şi batjocuri, chioate i strigăte şi în urmă vede pe cineva venind In mijlocul călăilor şi încunjurat de ostaşi romani Vede o figură de om încovoiat sub greutate» unei cruci mari de lemn, vede un om care abia îşi trage trupul istovit sub greutatea crucii. Cap»1

îi este încununat cu spini. U vede, că istovit * puteri cade la pământ. Crucea se prăbuşe?" asupra lui, dar călăii fără milă îl pun iar în P cioare; îl lovesc, îi pun iar crucea pe umeri fi j între batjocuri şi lovituri îl pornesc Inain» j Când e mai aproape de ea, nu-i vine a ere* \ că acesta să fie omul, pe care 1-a cunosc»1 j Nice formă de om nu avea. Nu era în el ^ \ mândrie, nici formă. Manile, picioarele îi « r ) ( \ vinete de lovituri capul plin de rane şi pe W i lui curgeau şiroaie de sudori învăluite cusâoSj," care curgea în belşug din ranele ' spinilor. Q i cuprinse o milă mare, atât de mare, încât * j Ştia, ce să facă.

împinsă de aceasta milă, stă puţin pe * , gete, apoi sare înaintea celui huiduit şi prigoB: i căci ajunsese aproape de ea. Marama, P f6ţ | tită pentru sărbătorile Paştilor, îi era în «"f ;

şterge cu ea sudoarea şi sângele de pe f a

celui osândit la moarte. Acesta priveşte la ^ cu o privire, ca şi care ea n'a mai vă '

Nr. 15 U N I R E A P O P R U L O U I Pag . 5

tuturora putinţa de a-şi împlini fietare dato-rinţa sa de creştin la el acasi. Sfintele Paşti ne bat la uşă, să nu uităm deci că ua lucru trebuieşts, o spovedanie adevărată, pornită din inimă curată, şi împlrtâşirea eu sfânta taină a Cuminecăturii, ca să înviem şi noi sufleteşte la învierea Domnului.

Şt. B . Dragu, teolog.

C u m lin c a t o l i c i , g e r m a n i la b i s e r i c a Bor

Germania este ţara reuniunilor sau a tovărăşiilor. Nlcăirl în lumea întreagă nu se află atâtea tovărăşii ca acolo, fiindcă ei îşi dau seama, mai bine decât oricare alt popor din lume, ce mare putere zace în tovărăşie.

La noi numai poetul spune că

Unde i unul, nu-i putere la nevoi şi la durere

Unde-s doi, puterea creşte şi nevoia nu sporeşte,

pe când poporul nostru nu vrea să se întovărăşească, par'că-i făcătură nu alta, oricât l-am cânta noi gazetarii despre marea nevoie a tovărăşiilor.

La noi chiar şi dacă se înjgheabă, cu mare greu, vreo tovărăşie, membri nu se ţin de legi şi de cuvânt, nu lucrează, nu-şi bat capul cu ea şi nu ie pasă dacă conducătorii o şi fură. Nu aşa Germanii. Ei ţin cu trup cu suflet la tovărăşiile lor, membri înscrişi se {in legaţi de tovărăşiile cărora au aparţinut şi nu se despărţesc de ele decât după moarte.

Spre adeverirea acesteia, ne trimite păr. iesuit Felix Wiercinskl o statistică a organizaţiilor tlnerimei catolice germane, cu numele organizaţiilor şl cu numărul membrilor. Iatăle:

Tinerimea catolică germană, 1,500.000 membri, Centrala societăţilor fecioarelor catolice germane, peste 780000 membre, Societatea tinerilor catolici, 387.000 membri, Societatea organizaţiilor cat. a Germaniei meridionale pentru fecioare 20.000 membre, Societatea catolică a muncitoarelor (Berlin) 8000 membre, Societatea ucenicilor catolici ai Bavariel 16144 membri, Societatea calfelor catolici, 12800 membri ac-

prîvirea aceasta este mulţumită, este făgăduinţă de răsplată, este recunoştinţă, încât ea cutremurată cade în genunchi. O bucurie îngerească îi umple inima, ca după săvârşirea unei fapte bune.

Convoiul porneşte mai departe. Strigătele, zbieraturile şi sudălmile se aud din nou. Cel osândit la moarte mai priveşte încă odată la ea şi împins, de călăi, îşi poartă crucea grea spre Golgota.

Veronica abia are vreme ca să ascundă marama în sân şi să sară sus, să nu fie călcată de gloată.

Stă de o parte şi cu milă priveşte la acest convoi trist. Se ia şi ea după el. Ajunge afară din cetate pe muntele Golgotei.

II vede desbrăcat întins pe cruce, pironit cu cuie între doi tâlhari.

Cerul se întunecă. Pământul se cutremură. Toţi se sperie şi cei cari mai înainte îl huleau acum fug cătră casă, cu capetele plecate şi plini de groază. Se îngrozeşte şi ea. Mai aude Încă vorbele sutaşului: »Cu adevărat fiul lui Dumnezeu a fost acesta!* Şi cu o frică mare fuge şi ea cătră cetate. Nici nu ştie cum a ajuns acasă. Se Închide în căscioara ei.

E cătră seară. Nu mai are nici o voie de lucru. Nu mai cugetă la Paşti, la Sâmbăta aceea m " e . înaintea ochilor ei este numai cel răstignit. Aprinde o lumină şi atunci simţeşte, că are ceva In sân. Este marama cu care a şters sudarea şi gangele de pe faţa celui răstignit.

tivi, 153 000 membri Inactivi, Societatea catolică gimnastică, 695.893 membri (pentru tineri), Societatea catolică gimnastică pentru fete (Mllnchcn, Bavaria) 100 de grupuri, Societatea tinerilor comerciali 11.560 membri, Societatea Qulckborn a tinerimii liceale abstinente 32 529 membri, Societatea Jungborn a tinerimii abstinente muncitoare 3.000 membri, Societatea Neudeutschland pentru tinerimea şcoalelor superioare 14.000 membri.

Societatea servitoarelor casnice (Berlin) 6000 membri, Societatea servitoarelor casnice MUachen (Bavaria) 13.959 membre, Societatea servitoarelor săteşti (Bavaria) 8000 membre. Societatea funcţionarelor catolice casnice 180 membre.

Societăţi academice: Cartelul studenţilor catolici cu colori 9275 membri activi, 16080 membri onorari; Cercul societăţilor catolice studenţeşti ale Germaniei 450 membri activi, 400 onorari; Cartelul studenţilor catolici germani fără culori, 5360 membri activi, 13000 onorari; Cartelul „unitas" 2287 membri activi, 3566 onorari; Societatea Hochland 870 membri, Societatea organizaţiilor catolice libere 150 de membri, Societatea „Altfreundebund" 500 membri. Cartelul societăţilor catolice tehnice 1600 membri, Cartelul studentelor catolice germane 1100 membre.

Să mai adăogăm, că asociaţiile susnumlte au toate împreună patruzeci şi patru de foi sau reviste periodice şi anume, că unele asociaţii au în deosebi organe de presă pentru preşedinţi sau conducători şi altele pentru membri simpli.

Foarte important este că foştii membri după terminarea studiilor academice, făcân-du-se membri onorari, tot mai alcătuiesc organizaţii regionale cu adunări desemnate din partea preşedinţilor respectivi. Aşa duhul bun al organizaţiilor râmâne în membrii societăţilor şi după terminarea studiilor cu atât mai mult, fiind că organele presei fiecărei organizaţii dau seamă despre starea membrilor vechi. Fiindcă în societăţile academice se află un număr cam mare de preoţi, duhul catolic este cu atât mai mult asigurat.

Jalbele Moţilor In numărul trecut al gazetei am arătat

năcazurile moţilor Iul Banfi, pentru preţuirea cărea au fost aleşi Martinovici şl Turcea. Urma acum să se judece procesul, dar se 'ntâmplă ceva neaşteptat. Dl advocat Dr. Ioan Şiancu din Cluj, fecior de preot născut în Vişagu la poalele Vlădesei, ştiind ce lucruri neadevărate au scris cei doi domni Martinovici şi soţul, prin care vreau 6ă nenorocească 7 sate de mo(l, a mers în sate cu pricina întrebând de conducătorii satelor, fost-a vre-o comisie pe la ei. Toţi au răspuns că n'a fost. Dl advocat avea în mână o copie de pe raportul comisiei şi ştia tot ce-au scris. Se spune în raport că a fost comisia la faţa locului la fiecare comună şi arăta fiecare parte de pământ ce clasă este şl ce preţ are. La toate aceste a răspuns Dl advocat, arătând neadevărul. Aşa a spus că n'a fost comisia la faţa locului, ci în Huedin la un consilier silvic, Venţel, cu care au lucrat împreună. Comisia a scris că într'un loc sunt 1331 jug. ca arător, pe care contele 1-a arat în anul 1908 şi au fost bucate bune. Adevărul 1-a spus dl advocat, anume s'a făcut probă în anul amintit, cu un singur jugăr, dar n'a crescut sămânţa, din cauza frigului. Multe alte neadevăruri au mai scris în raport, pentru care cele 7 comune prin advocatul lor au înaintat denunţ penal — până — la Parchet, rugând să fie judecaţi profesorul Martinovici şi inginerul Turcea pentru faptele lor. In felul acesta Curtea de Apel n'a judecat apelul contelui, ci aşteaptă să vadă dacă sunt vinovaţi sau nu, Martinovici şi soţul său Turcea. — Moţii au trimis o telegramă M. Sale Carol II din 254

O desface, şi vrea să o spele, ca să nu rămână cu pete de sânge, dar privind la ea, de odată să cutremură toată...

Pe marama ei, din sudoarea şi sângele ce 1-a şters, s'a făcut chipul celui osândit la moarte, celui răstignit. E chipul lui Isus Nazarineanul. Vede toată faţa închipuită, cu cununa de spini, cu sudorile şi cu picurii de sânge şi cu privirea aceea pe care a văzut-o atunci. I-se pare, că trăieşte chipul acela, că priveşte la ea tot cu acea privire. Nu se poate deslipi de acest chip. Stă în genunchi toată noaptea înaintea lui şi cugetă, cugetă mult. îşi propune, că nu se va odihni până nu va aña, că ce a învăţat şi că cine a fost El, Ei, cel răstignit.

In ziua următoare nu cutează să iasă afară, se temea, că picioarele vor duce-o spre Golgota şi îi este groază, să-l mai vadă pe El răstignit acolo. Abia a treia zi iasă şi, intâlnindu-se cu nişte muieri îi spun, că încă Vineri sara a fost luat de pe cruce, aşezat în un mormânt de peatră şi că Jidovii îl păzeau şi că totuşi în ziua aceea, a treia zi după moarte, a înviat din morţi.

Inzădar întreba, că unde l-ar putea afla, nimeni nu ştia să-i spună. Zi de zi a umblat întrebând şi căutând şi când era aproape să despereze, mergea acasă, desfăcea marama şi din privirea Celui Închipuit pe ea căpăta nouă nădejde, că odată totuşi îl va afla.

In ziua a 50-a după înviere era într'o piaţă a Ierusalimului. Era tocmai sărbătoarea Rusa-saliilor. O mulţime mare umplea"piaţa. I-se pare

deodată, că simţeşte un vânt mare. Se deschide uşa unei case şi de acolo iese un om simplu, începe a vorbi şi ea ascultă cu atenţiune, căci e vorbă de cel răstignit. Ascultă plină de bucurie şi când sf. Petru \— căci el era cel care vorbea — a isprăvit de vorbit, Veronica e cea dintâi, care se botează.

Veronica, pentru inima ei miloasă, a primit dela bunul Mântuitor două daruri. A primit chipul Mântuitorului pe maramă şi a fost primită în ceata celor credincioşi. Ea, ducând o viaţă adevărat creştinească, se numără azi între sfinţii bisericii.

De ştiut 1. In trupul omenesc sunt 118 milioane

de vine; numai ochiul are 18 mii de vine. 2. Preţul cerealelor n'a fost aşa de

scKzut ca acuma de 400 ds ani încoace. 3. Un kilogram de miere este munca a

80 mii da albine. 4. 18 milioane de femei de măritat se

află acum în Europa. 5. Pământul e un furnicar de oameni,

în care se nasc pe fiecare ceas 6 mii (zilnic 145.000) din cari mor zilnic 90 mii. Din 1910 până în 1930 populaţia pământului a crescut dala 1 jumătate la 2 miliarde suflete. In ră-sboiul mondial au murit în patru ani zsce milioane da oameni, dar populaţia pământului a crescut în ultimii 4 ani 80 milioane de suflete. Peste 30 de ani vor trăi pc pământ trei miliarde; iar pcst« 145. zece miliarde de suflete

Pag. 6 U N I R E A P O P O R U L U I Nr. 15 e

cuvinte, precam şi primului Ministru dl Maniu, în care se roagă să li-se facă dreptate.

Iată câte suferinţe an de îndurat nepoţii lui Horea şi Avram Iancu. In loc de răsplată, pentru suferinţele şl sângele vărsat de către strămoşii lor, sont lăsaţi pradă şi batjocura străinilor. — Asemenea au îndurat multe, moţii de pe moşia lui Tischler Mor. Văzându-se înşelaţi de câţiva agronomi fără suflet au făcut o rugare la Ministerul de Agricultură, cerând anchetă la faţa locului. Au venit doi Inspectori generali, Qolgoteanu şi Pera. Aeeştia trebuiau să vadă dacă într'adevăr agronomii au dat Moţilor numai stânci şi soci, lăsând locurile bane lai Tischler, ori au împărţit după dreptate. Dar nici aceştia n'au fost mai cinstiţi : In loc să se arce prin munţi, să vadă locurile bune şi rele, au plecat cu un tren mic din Poeni până la moară în Lunca Vişagului, aşa zisa moara din Zărna, de onde au plecat îndărăt la Bucureşti, spunând că lacurile sunt făcute după dreptate. — Dl Dr. Amos Frâncu, vrednicul apărător al Românilor de pe timpul Memorandului, a făcut un memoriu — o scrisoare lungă — M. S. Regele Ferdinand I-iul arătând nedreptăţile făcute Moţilor rugând pe M. Sa Regele să-1 primească pe dânsul şi 75 Moţi să poată vorbi gură'n gură. M. Sa. fiind greu bolnav, a trimis In mijlocul Moţilor doi Miniştri, pe dnii Lăpadatu şi Gpăianu. S'au adunat toţi moţii în oraşul Huedin în Octom-vrie 1927. Din fiecare comună au fost aleşi câte an delegat care să le spână suferinţele. In nomele comunei Vişagu a vorbit vrednicul cantor Mihai Paşcalău, care zice între altele: „Să trimiteţi, d!or Miniştri o comisie din comu-nă'n comună, şi dacă na este adevărat ce-am spus, să ni-se strângă oile şi caprele precum toate vitele ce le avem pentru cheltuelile făcute, iar pe noi să ne spânzure, pentru a nu se face cheltueli cu glonţele". Domnii Miniştrii au văzut, câtă dreptate au Moţii şi le-au făgăduit multă dreptate.

In vara anulai 1928 s'a format o comisie din dl inspector general Coseiu delà Casa Pădurilor din Cluj, un delegat al jidanului Tischler şi an delegat al fiecărei comune. Aceasta comisie a cutreerat toţi munţii lui Tischler în câteva zile. Aflând lucrurile inspectorilor Gol-goteanu şi Pera, i-au dat în judecată. Nu mult după darea în judecată, Golgoteana a murit în tren. Unii spun că s'ar fi otrăvit ca să scape de ruşinea ce-1 aştepta pentru fapta lui, iar alţii spun că era bătrân. Când s'a ţinut prima judecată, Dl Pera a spus că a fost în fiecare sat şi a văzut toate locurile. Trebuiau să meargă oamenii din 11 comune Ia Bucureşti de martori, dar pentru a nu se face. atâtea cheltueli an venit în fiecare comună dnii judecători de instrucţie Stănescu din Bucureşti şi Boca din Cluj, un procuror şi un grefier din Cluj, şi au chemat fruntaşii satelor, întrebându-i dacă ştiu să fi fost în comună inspectori, Golgoteanu şi Pera. Unul singur a spus că i-a văzut cu trenai la moara sa din Zărna, dar numai unul s'a coborât jos, de s'a minunat de moară, pe armă au plecat îndărăt. Toţi au depus jurământ pe celea ce-au spus. După plecarea oamenilor delà casele parohiale, unde au fost întrebaţi, dl Judecător Stănescu a spus că'n timp de 4 săptămâni se va termina procesul, ori că vor pierde ori vor câştiga Moţii, dar au trecut trei ani şl mai bine, şl procesul nu este sfârşit, cu toate că de atunci au fost chemaţi de două ori la Bucureşti din fiecare comună toţi cari aa fost ascultaţi de dnii judecător), iar odată numai primarii. — Procesul mereu se amână. Se crede că se va tot amâna până când nu vor mai putea merge Moţii la proces, din lipsa banilor, şi atunci vor fi judecaţi în lipsă pierzând procesul. De bună seamă lacra curat nu este. Procesul Moţilor

e Început din 1922, iată de 12 ani trecut, şi nu se mai sfârşeşte. E un calvar pentru Moţi. Dacă pierd procesai ca Tischler şi Banffy, n'aa altceva de făcut, decât să-şl ia familia şi să pornească la cerşit din casă'n casă. Să rugăm pe banal Damnezea să albă milă de ei.

Părintele M a x i m

Cum î i a jută p e o a m e n i i nepu t in cioşi c ă l u g ă r i ţ e l e din Apus . ZiarHl „Reichspost" din Viena face o dare de seamă despre ajutorai pe care 1 au dat călugăriţele catolice germane oamenilor bolnavi şi nevoiaşi. E atâta putere de credinţă în aceste fapte bane,încât le dăm şi noi aici cetitorilor noştri, bineînţeles mult mai pe scurt.

Numai în anul 1924 aa îngrijit călugăriţele franciscane din oraşul Reuie (ţărişoara Württemberg) 43.460 bolnavi, făcând cu totul 547.500 zile de pază, 320160 ceasuri şl 29460 nopţi de veghe; afară de aceea ele au mai făcut şi 164 980 vizite la bolnavii din oraş.

In 9270 cazuri au dat primul ajutor, de 29870 ori au cărat de mâncare la bolnavii din oraş. Au mai îngrijit apoi 405 copii bolnavi şi 90 copii găsiţi, 9617 oameni făra casă, 3137 fete fără casă, 415 calfe de meseriaşi, 228 studenţi; afară de aceştia ele mal îngrijesc 1571 de inşi zilnic. Prin aceasta ele au cruţat pentru stat 949 704 mărci (1 marcă = 40 Lei). Să mai socotim aici şi casele lor, cari sunt vrednice 2405.480 mărci, şi reparaturile anuale cari fac 125.600 mărci şi atunci vom vedea că îngrijirea aceasta l-ar fi costat pe stat 2.480784 mărci, ceeace în banii noştri face Lei 99 milioane 231 mii 360.

Călugăriţele numite „surori sure" din Breslau au astăzi 95 spitale, 52 case pentru bătrâni şi pentru boale molipsitoare, 40 orfelinate, un azil pentru fetele imbecile (cu puţină minte), 13 căminuri pentru lucrătoare, 20 institute pentru pregătirea Ia sfânta taină a cuminecăturii, 24 vile pentru recreare şi odihnă, 216 institute pentru creşterea copiilor mici, 45 scoale pentru lucru de mână şi brodărie, 9 azile pentru copiii nou născuţi şi aruncaţi pe străzi, 14 institute pentru creşterea copiilor până la 6 ani, 5 lăptarii pentru copiii de ţâţă, 25 bucătării populare şi 15 şcoli comunale.

Călugăriţele germane sunt şi îngrijitoare de nebuni. La surorile numite după „păstorul cel bun" erau in acel an în grijă 21.685 nebune şi 13.000 fete fără creştere şi îngrijire, din cari cele mai multe abunâseama că s'ar fi ales fete de stradă.

Şi cei mai mari duşmani ai bisericii catolice trebue să recunoască, ce mare binefacere sunt aceste călugăriţe pentru omenire.

Serbarea sădirii pomilor in ţara noastră sunt mulţi oameni săraci,

deşi se spune, că pământul pe care-1 locuim este dăruit dela Dumnezeu, cu numeroase bogăţii. Pricina acestui lucru se găseşte în faptul, că na ştim să ne folosim cu pricepere de ceeace ne-ar putea da pământul. Un mijloc de câştig mare ar fi pentru noi sădirea şi îngrijirea de pomi roditori. Dar nu o facem decât în măsură mică şl de aceea ajungem în situaţia de batjocură, că trebue să aducem poame din alte ţări. Pentru a se îndrepta-acest rău, s'a găsit cu cale a se ţinea primăvara serbări ale sădirii pomilor, prin cari să se îndemne lumea a sădi cât mai mulţi, arătâadu-se cum să fie îngrijiţi.

La Blaj s'a făcut această serbare de către scoale, Joi 6 Aprilie. Şcoalele de fete — liceu, normală, comercială superioară— au aranjat-o în curtea Institutului Recunoştinţa vorbind despre însemnătatea pomilor dşoara prof. Cornelia Baltă.

Pentru şcoalele de băieţi serbarea a f organizată de dl prof. Victor Oros, prin Sot? tatea de lectură a elevilor dela Şcoala Normalî şi s'a ţinut la Crăcea aşa zisă a iui Iancu p lângă elevii Şcoalei Normale, au luat P a r t {

studenţii dela Academia teologică, elev?i Şcoalei Saper, de Comerţ şi elevii dela Ş C O î | , de Arte şi Meserii. A cântat corul Şcoalei Nor. male, iar dl prof. V . Oros, într'o cuvântat simţită a arătat cât de mult câştig ne-ar a l duce o pricepută sădire şi îngrijire de p o n i | ' La sfârşit s'au sădit de către elevi, în gropile săpate mai înainte, meri, peri şl sălciii (acăţi).

A fost de faţă şi dl Emil Negruţlu, pt* şedinţele Camerei de Agricultură din jQd. Târnava-Mică, care o promis tot sprijinul dig partea Camerei, acelora cari vor să sădească" pomi, de orice fel ar fi. Sătenii se pot adresa Catnerii de Agricultură cu toată încrederea.

Sărbătorirea Unirii Basarabiei Duminecă în 9 Aprilie, s'aa împlinit cinci

sprezece ani, de când Basarabia ruptă de Ruşi la 1812, din trupul Moldovei, s'a întors din noul la sânul mamei sale, România. A stat acest pământ românesc, înstrăinat mai bine de o o sută de ani şi de aceea se cade a ne amintii ca drag de ziua când, rupând lanţurile robiei, a alergat lângă mama sa. Pe lângă serba rile strălucite, cari s'au desfăşurat Ia Chişinău s'au ţinut serbări la toate şcoalele din ţari Şi des'gur că ele nu puteau să lipsească la Blaj

Toate şcoalele Blajului, au prăznuit c deosebită strălucire, sfărâmarea cătuşelor, ca ferecau Basarabia. La şcoalele de fete — liceu, normală, comercială superioară — s'a ţlnat; serbarea Vineri 7 Aprilie, vorbind despre Însemnătatea unirii Dşoara prof. Lia Duca. Şcoalele de băieţi au serbat acest mare act, flecare în parte, Sâmbătă, 8 Aprilie. Au vorbit despre măreţia faptului împlinit Ia 9 Aprilie dnii profesori: Simion Gizdavu la liceu, Dlonis Popali Şcoala normală şi Ion Mătieş laŞcoali superioară de comerţ. Cuvântările au fost însoţite de cântece naţionale şl declamări de poezii patriotice.

Atentatorul ia viata mul Roosv

Dăm aici fotografia primă luată îndată după prinderea lui Zangara, atentatorul asupr* vieţii dlui Rossvelt. preşedintele Statelor Un» e

Nordamericane, In clipita când îl ascultă judecătorul. Zangara va fi orândit la moarte, !lin< ,c l

unul dintre răniţi a murit.

Nr. 15 U N I R E A P O P O R U L U I

Ce mai este nou în politică Politica, nu numai în tară la noi ci

în toată lumea, este ca o apă mare, veşnic învălurată de furtuni. Se sbate neîncetat şi spumegă, ca sufletul omenesc, chinuit într'una de dorul după mai bine. Şi cât vor fi oameni pe lume aşa va fi, căci viaţa omenească este ţesută din neodihnă şi din sbucium. Viaţa este mişcare şi frământări

v a l v a cu S k o d a s'a potolit In v remea d m a rmă , în ţară ia noi p o

l i t ica a fost f rământa tă mai ales de „cazul S k o d a " , sau mai bine zis de „cazul Se le tzky" , S lovacu l care , în loc să - ş i vadă cu cinste şi cu omen ie de m e s e r i a Iul de negustor , se pa re că ş i -a vârît ciocul în ta ine os tăşeş t i cari nu erau de nasul unui s t ră in fără durere de ţara n o a s t r ă şi de viitorul s ta tu lu i r o m â n e s c . Se-le tzky ăs ta , p recum am ară ta t în numeri) de mai îna in te ai gaze te i n o a s t e , a tăcut o mare t u r b u r a r e în pol i t ica românească , s t â rn ind în aceeaş i vreme nu numa i vâlvă în toţi Români i bun i şi cu d ragos te de ţară , ci şi o mul ţ ime de pa t imi şi uri chiar la unii dintre ai noştri» î n d r e p t a t e mai ales în pot r iva guvernului de as tăz i , pe care mulţ i l -ar dori r ă s tu rna t , ca să p o a t ă ajunge ei în s : a u n e l e de ba rşon . I n să m o a r t e a genera lu lu i S i că Popescu dela Cra iova şi mai ales cuvân t a r ea foarte în ţe leap tă şi pa t r io t i că din Sena t a Mareşalului F rezan , au tă ia t ghiară le celor ce dor iau o s c h i m b a r e de guve rn cu orice p re ţ şi „cazul Skoda" a r ă m a s c e e a c e era în t r ' adevăr , adecă o găinăr ie n e t rebn ică a unui a g e n t - n e g u s t o r , care , se pa re , că se ocupa , în t re altele, şi cu furturi de documen te mil i tare , d in poftă de câştig. S'a lămuri t pe depl in că g u v e r n u l d-lui Vaida-Voevod n'a a v u t nici un a m e s t e c în ter t ipuri le lui Seletzky şl din «marele caz" , pr in care unii oameni poli t ici din opozi ţ ie c redeau că vor pu t ea rupe capu l guvernului , a r ă m a s un proces de toa te zilele, asupra că ru i a vor avea să se p ronun ţe cerce tăr i le t r ibuna le lor mil i tare .

„Cazul Skoda„ s'a potoli t şi pol i t ica ţârii noas t r e are a c u m al te f rământăr i , alte noută ţ i . Azi pa r lamentu l dela Bucureş t i şi , cu par la mentul d impreună , în t r eagă poli t ica ţării , se «buc iumă în juru l noului proiect de lege pent ru modif icarea sau s c h i m b a r e a conversiuni i .

Ce-I cu modif icarea conversiunii?

Convers iunea es te as tăz i în t rebarea care face celea mai mul t e g â n d u r i locuitorilor din ţa ra noas t ră . Cei cari o a ş t eap tă , ard de nerăbdare să ştie, ce se va a l ege de ea, iar oamenii Politici se sfarmă din greu să o aşeze în cel mai bun făgaş care se poa t e aş tepta dela mâni omeneşt i , ca ea să fie în t r ' adevăr folositoare tuturora şi nici să nu p ă g u b e a s c ă pe nimenea.

In scopul a c e s t a cea mal mare bă ta ie de c*P o are guvernul . Miniş t r i i n'au hodină nici ziua nici noap tea , ca modif icarea conversiuni i «â iasă cât mai b ine . Noul proiect de lege Je care d. p r i m - m i n i s t r u Va ida-Voevod ar flori să- l vadă vo ta t încă înainte de s ă r b ă -toa i P a ? t , I o r > c u p r i n d e în scur te cuvinte urmă-

Se p l ănu ie ş t e un moratoriu (o amânare ) de 5 ani pent ru toa te datorii le, a tât agr icole (ale plugari lor) cât şi orăşăneş t l . După t rece rea celor 5 ani , mora tor iu l va mai pu tea fi lungit incă pe alţi 5 ani . In t impul cât este în pu te re moratoriul , da tornic i i au să p lă tească dobânzi de 2 lei la sută d u p ă datori i le întregi , aflate la 1 April ie 1933.

Mora tor iu l nu a re Ioc, la da tornic i i cu mai puţin de 10 h e c t a r e p ă m â n t , dacă c red i torii se învoiesc să scadă da tor ia la j u m ă t a t e Datoria, mai r ă m a s ă astfel în p ic ioare , es te a se plăti pe rând, în câte două ra te a n u a l e , la 15 Aprilie şi 15 N o e m v r i e a fiecărui an. Pla ta anuală nu poa t e să în t reacă însă j u m ă t a t e din înt reg veni tu l p e ca r e îl are da torn icu l în t r 'un an de zile.

Mora tor iu l nu are loc nici la da torn ic i i cari au dela 10—50 hec ta re pămân t , d a c ă c re ditorii se ob l igă să le ierte o t re ime din da toria veche .

A m â n a r e a p e 5 ani nu are p u t e r e nici la datornici i cu p e s t e 50 hec tare , c ă ro ra c i e -ditorii le iar tă a p a t r a par te din da tor ie . Aceşti datornici încă sun t obligaţ i , ca pla ta dator ie i r ămase s ă - o facă în câte două r a t e anua le , ca şi debi tor i i cu mai puţin de 10 hec t a re pămân t .

Noul plan de lege mai s p u n e , că pen t ru datori i le scăzu te în felul de mal su s , p â n ă la plât irea lor dep l ină , creditori i au d r e p t la o dobândă de 4 la su tă .

Cam aces t ea le cupr inde noul p ro iec t de lege pen t ru modif icarea convers iun i i . Iasă proiectul nici n 'a ajuns bine la d e s b a t e r e (cel puţin până in z iua în care sc r iem noi aces tea şire) şi convers iunea cea n o u ă a şi t rezi t o mulţime de greu tă ţ i şi de nemul ţ ămi r i .

împotrivirea Bănci i Naţionale

Deacurmezişu l votării nou lu i p lan de lege s'a ivit o g reu ta te mare din p a r t e a Băncii Naţionale, fără să mai pomen im de celealal te bănci din ţa ră , cari şi ele au nemul ţ ămi r i faţă de noul proiect . Nemulţămir i le se învâr t în jurul iertări i unor părţi d.n dator i i le vechi , căci se spune că muiţi d 'ntre credi tor i nu vor vrea să ta ie din capitaluri le pe cari le au la datornici şi în felul aces ta din modif icarea conversiuni i nu ar rămânea decâ t mora tor iu l ( a m â n a r e a ) de 5 ani şi nu câşt igă mare lucru nici datornici i , iar creditorii r ămân tot a tâ t de nesiguri pe banii lor. Iar creditul In ţară , pr in aceasta , ar ajunge de râpă.

Banca Naţ ională a arăta t guvernu lu i împotrivirea sa, Iar o. Vaida-Voevod a chema t o consfătuire la prezidenţ ia consil iului de mi niştri, unde a fost de faţă şi guverna toru l Băncii Naţionale, d. Cons t . Aoghelescu. In aceas tă consfătuire s'au făcut unele sch imbăr i In proiectul de lege. Şi a n u m e : micii agricul tori în timpul morator iu lul de 5 ani, să p l ă t ească o dobândă de 1 la su tă după datori i le lor, iar mai târziu, după s c ă d e r e a datori i lor , 4 la su tă . Agricultorii cu câ te 50 hec ta re au d rep t Ia moratoriu numai 2 ani, care s 'ar mal prelungi In caz de l ipsă cu încă 3 ani . In t impu l mo-ratorului aceş t ia au drept la d o b â n d a de 3 la sută, iar d u p ă scăde re da tor i i lor la 5 la sută .

C â n d scr iem noi aces t ea ş i re , s e p a r e că Banca Na ţ iona l ă es te pe cale de a se în ţ e l ege cu guvernu l şi astfel conve r s iunea c e a n o u ă se va pu tea vota încă îna in te de Paş t i . E v o r b a ca a c e a s t ă vo ta re să se facă încă în Jo i a Mare, î n a i n t e de p leca rea de s ă r b ă t o r i a d e putaţ i lor şl sena tor i lo r .

Cum va ieşi noua lege a conve r s iun i i , vom vedea . Nu mal este mul t până la a d e c ă .

Ce mai spun „revizionişti i" Ceti tori i noştr i au aflat la t imp , că p o

litica Europe i se frământă de p lanur i le pe car i le au celea 4 ţări mar i : Anglia, F r a n ţ a , I ta l ia şi Ge rman ia . Acestea puteri v reau să facă o mare tovărăş ie , chipuri le ca să a s igu re p a c e a in par tea noas t r ă de lume. Rolul de c o n d u c ă t o r în aceas tă p r o a s p ă t ă în tovărăş i re se pa re că vrea să şl-1 as igure năs t ruşn icu l d u c e M u s s o -linl, englezul Mac Donald şl noul p o r u n c i t o r al Germanie i , Hitler.

Mussol ini a spus-o pe faţă, cu M a c Donald d impreună , că ei se g â n d e s c la o revi zuire a contrac te lor de pace , în ţe legând să se facă s c h m b â r i în graniţele s tatori te la încheierea păcii . Aceş t ia ar fi aşa numiţii „revizionişt i" .

Soco tea la de acasă a lui Mussol in i nu se pot r iveş te însă în târg. Celea la l te p o p o a r e din Europa , cari ar fi să r ămână pe dinafară de noua tovă răş i e a celor tar i , au sări t ca m u ş c a t e de ş a r p e la pub l i ca rea p lanur i lo r celor pa t ru mari puter i . S â n g e rău au făcut mai ales planurile cu rev izu i rea cont rac te lor de pace . Ţ ă rile din Mica în ţe legere , România, Cehos lovac i a şi Sârbia , d impreună cu Polon ia , s 'au r id ica t ca un s ingur om şi au s p u s :

— Să avem iertare, domni lo r cu n a s u l în nori , dar noi nu putem privi cu mani le în sân la p lanur i le voas t re , cari ar fi să se facă pe pielea n o a s t r ă ! Voi vreţi s ă „revizui ţ i " fără noi şi as ta ar însemna să ne dăm legaţi în manile voas t re . Atât de laşi să nu ne socot i ţ i i Să mai lăsa ţ i din trufia voas t r ă de porunc i to r i , şl să nu vă faceţi socoteala fără c r â şmar , că nu se pr inde . S u n t e m şi noi pe l u m e şi ar pu tea să vă s tea planuri le In gâ t !

Ca să le s p u n ă celor fuduli lucrur i le de mai s u s , ţări le din Mica în ţe legere au a les a m b a s a d o r sau advoca t al lor pe d. T i tu l e scu , minis t rul nos t ru de externe , care es te un om cu mare t rece re în Europa şi vest i t m e ş t e r in polit ica d in t re popoare . Are min te , câ t zece alţi r eprezen tan ţ i de noroade , şi a re şl curajul să spu ie lucrur i le oarzăn oricui , fie ch ia r ş i Mac Dona ld şi Mussolini .

Ti tulescu al nost ru a şi spus -o u n d e t r e b u e : — La revizuiri sau s t r i că r i de con t r ac t e

să nu Vă gândi ţ i , măriţi duci şi porunc i to r i d e mari puteri , căci as ta ar î n s e m n a un non r ă s -boi pent ru E u r o p a l La spa te l e meu s tau na ţ i i ho tâ r î te să înfrunte cu a r m a în m â n ă or ice schimbări de grani ţ i sau con t rac te . Şi să mai ştiţi un lucru : ţări le din Mica în ţe l ege re nu pr imesc tu to ra tu l vostru, or icum i-aţi s p u n e , comitet sau d i r ec to ra t de ţări a p u s e n e . Când e vo rba de gran i ţe le şi de p ie lea noas t r ă , să avem ier ta re s ă şt im şi noi , ca egal Ia egal.

Aces tea bă rbă te ş t i cuvinte ale dlui T i t u lescu au fost în tăr i te şi de Ceho Slovaci şi de Poloni , dec la rând şi aceşt ia , că numai Socie ta tea Naţ iuni lor poa te a ran ja p a c e a d i n t r e popoare şi că nu se admite un t u t o r a t mai mare pes te neamuri le Europei . Altfel i a răş i vin la rând tunuri le şi mitralierele.

Ţ i n u t a hotăr î tă a ţărilor din Mica în ţ e l e gere a pus pe gândur i pe Mac D o n a l d şi i-a cam încurca t socotel i le . Ba s'au t rez i t d e cap chiar şi unii dintre englezi , ca W . S t eed , vestit b ă r b a t polit ic şi ziarist , ca re s p u n e de curând în gaze ta „Sunday T i m e s " d in Londra , că cei 80 mil ioane de luptă tor i pe car i îi po t tr imite In front ţări le din Mica în ţe legere d i m preună cu Polonia , pot da gândur i s e r i o a s e celor ce vreau să se facă singuri „ tu tor i" ai E u r o p e i .

«Revizioniş t i i" vor t r ebu i dec i s ă - o l a s e mai pe jos cu p lanur i le lori

Nenorocitul sfârşit al aeronavei „Akron" Cea mai mare maşină de sburaf — Un oraş Ia cinci mii de mefri — In jos

spre pământ — In aura valurilor mării — Infurma nenorocirii

In u r m a nenoroc ir i i . Mintea iscoditoare a omului, dupăce a tăcut pe pământ fel şi fel de minunăţii, a inventat şi maşina de sburat. In felul acesta omul stăpâneşte acum pământul, mările şi aerul. Lăcomia însă n'are margini. In locul aeroplanelor mici, în care merge o singură persoană, au început sase facă altele din ee tn ce mai mari. Germanul Grai Zeppelin a iseodit pasărea uriaşă care-i poartă numele. Penele ei de oţel au strălucit şi pe deasupra ţării noastre In anii trecuţi. Zeppelieul sboară şi acum, făcând transport de călători Intre Europa şi America de Sud.

Americanii, iubitori de lucruri nemaipomenite, au încercat să facă şi ei un dirijabil sau aeronavă care să întreacă în mărime tot ee este până acum. Doar fabrici au câtă frunră şi iarbă, şi meşteri buni tot aşa. Zis şi făcut. Cu multe cheltueli

- şi bătae de cap, cea mai mare maşină de sburat a fost pusă la sbor.

Un o r a ş la cinci mii de metri .

Se vede însă că dela început ursita i-a dat puţine zile de trăit. In săptămâna trecută, această pasăre uriaşă numită >A-kren«, a luat aripi indreptându-se spre Înălţimile văzduhului.

Aeronava Inlăuntrul său era un adevărat oraş, având mai multe camere, sală de mâncare, de bae şi toate cele ce sunt de lipsă celor vre-o două sute de călători eâţi avea puterea s i ducă. D e sigur că iubitorii de a călători tn asemenea paseri aveau şi bani dar şi pofte multe. Inălţftn-du-se în aer, dirijabilul a plecat dela New-York pe deasupra Oceanului. Ca să nu se lovească de nouri, motoarele sbârnăitoare nu s'au liniştit în geamătul lor, până când nu s'au ridicat la cinei mii de metri deasupra pământului.

In Jos s p r e pământ .

Griji ar fi avut ei şi conducătorii şi călătorii, dar totuşi încrederea în priceperea meşterilor nu-i lăsa nimănui în inimă teama morţii. D e fapt, după eum spune un ofiţer din puţinii scăpaţi cu viaţă, motoarele funcţionau bine, şi uriaşa pasăre se arăta a fi tot mai stăpână pe Înălţimile văzduhului. Deasupra mării şi sub ei, nouri negri se răsboiau cu fulgere şi tunete Ce le păsa însă celor de sus! ? Dar clipa nenorocirii a sosit. Motoarele au slăbit, ori nu mai funcţionează bine, ori helliu-l — aer uşor care ajută la urcare — nu mai stă la postul său de a ţinea tn spate greutatea grozavei maşini? Nici conducătorii nu ştiu, nici călătorii nu mai înţeleg nimic. Văd lasă cu toţii că aeronava se lasă încet spre pământ. Toate sforţările mecanicilor sunt fără rezultat. Aeronava întră în valul de fulgere din nouri şi fuga nebună în jos aduce în sufletele tuturora grija morţii.

In g u r a va lur i lor m ă r i i . Nenorocirea era de neînlăturat. Pro

babil c» şi trăsnetele din nouri au mai ajutat producând foc. Destul că nacela — partea de jos a aeronavei — in care stăteau călătorii, a ajuns î n gura valurilor mării. închisă bine încă dela plecare, ea n'a permis nimănui să iasâ, ei a dus hrană pentru peşti pe toţi călătorii.

Nenorocirea a* fost Înştiinţată prin ajutorul radioului. Mai multe vapoare au plecat imediat în căutarea rămăşiţelor ma-şinei care cu câteva ore înainte era ere* zutâ în stare să facă minuni. Lăcomia valurilor însă n'a lăsat nimic neînghiţit din dorul ce i l-au făcut întâmplarea.

Groaza şi spaima a pătruns în întreaga lume. Americanii au fost însă in deosebi îndureraţi, căci au pierdut o groază de bani. Intru cât au mai suferit asemenea nenorociri e vorba că Americanii au abzis de gândul de a mai face dirijabile, lăsând aceasta numai în seama neamţului care le-a inventat.

N c .

Noaptea berei în-Statele-Unite. După secetă, moină. — Darul noului preşedinte Roosewelt. — Câtă bere s'a beut tn America în două zile. — V c

selîe şi foloase.

Românul are o vorbă înţeleaptă: după secetă vine moină. E înţeleaptă întrucât nu se poate desminţi, căci după secetă nu poate urma altceva decât timpuri ploioase. Ceeace povestim aci ne arată că vorba românului se nimereşte câteodată şi americanilor.

Cetitorii noştri ştiu, că în Statele-Unite până mai dăunăzi nu se puteau, vinde şi bea nici o beutură beţivă. Beu-tura lor era vischi, un fel de lemonadâ. Las' că după lege era oprit, dar oamenii tot mai tăceau rost de câte o gură de vin, de bere ori chiar rachiu.

Ori eum însă lucrurile pe ascuns nu se pot face cu atâta suflet, ca atunci când sunt deschise şi pe faţă. Vânzătorii de beuturi beţive, dacă se descopereau, erau lăsaţi pe dramuri luându-le statal toată averea. Iar beutorii, ca să facă un chef cu chiuituri şi fără frica poliţaiului, trebuiau să vină tn Europa şi mai ales la Paris.

D a r u l noului preşedinte Roosewelt .

Fără îndoială că Americanii au suferit mult din cauza opririi beuturilor beţive. Că legea veche era bună, e lucru sigur, dar un pic are dreptate şi gura când spune că era prea aspră, înţelegem deci, câtă bucurie a făcut legea noului preşedinte Roosewelt, care a permis să se bea, pe lângă limonada de până acum, şi bere, începând cu ziua de 7 Aprilie din acest an.

Cu săptămânile înainte hotelierii s'au aprovizionat cu bere şi desigur iubitorii de această beutură cu multă poftă.

După curn spun gazetele lor, la 12 noaptea, un camion frumos împodobit a întrat în curtea preşedintelui ţării. Din el s'au descărcat câteva lăzi de bere pe care erau scrise cuvintele: >Preşedintelui Roosewelt*.

Câtă b e r e s'a beut în cele dintâi două zile.

Mulţimea care aştepta în iaţa »Casei A!be« desfundarea butoiului de bere a trecut apoi la restaurante, unde eargea

berea ca apa. C e vrei, doar de w » răbdare li-se uscase ceriul gurii de ' bieţilor americani, tncât nici nu mai ptttţ" vorbi clar şi răsunător, ca românul bu oară. Mai ales la oraşele mari s'au ij c adevărate minunăţii. După socoteli f j c la repezeală, se pare că în două zile g1

beut In America tocmai un milion şi mătate de butoae cu bere. Numărul într'adevăr înfiorător. Cu dreptal spuaţ gazetă americană din câtă bere s'a b în cele două zile — în 7 şi 8 Aprilie s'ar fi putut face o astfel de mare | n să.umble pe ea un vapor mare de răsbo!

Mai ales noaptea cea dintâiu ar fi f0s adevărată noapte a berei.

Vese l i e şl folo a Veselia adusă de bere a scos gri

din inima bancherilor ca şi din a mu" torilor. Ba, pe lângă oameni, s'a tnvio puţin şi dolarul cam slăbit tn ultimul ti Legea nouă a adus în America şi un lei râu: beţia. Dar nu trebue să uităm ci vi. nurile tari şi rachiurile sunt încă tot q. prite, aşa că sănătatea poporului este parată.

Beţia berei a adus multora panet cea de toate zilele. Gazetele spun capiii acum au căpătat slujbe peste două so de mii oameni cari stăteau fără lucra, asiguri şi statului un venit frumos, c până acum s'au încasat din diferite t peste două sute mii de dolari. întrebare» e, dacă nu cumva, fâcându-şi gust oam cu berea, nu vor cere sus şi tare şi nuri ori rachiuri. Lucru ar fi prost, tot românul spune: coborînd la vale greu te mai opreşti. N

Un sfat De mii de ori ţi-am spus, că ce faci nu faci Ba ţi-au mai spus o asta chiar şi alţii, De mii de ori ţi-au spus-o poate şi pă Şi rudele şi fraţii.

Dar1 rCai luat în samă sfaturile noastre, Ci ai făcut aşa de capul tău, Şi n'ai văzut cum cazi, copile dragă, Din zi în zi din rău în altul şi mai r&~

Acuma te răzbuni dragă pe toţi şi toate, Şi spui că lumeai plină numa-i de nel Dar vezi azi Domnul nu mai face, Ca mai de mult cu oamenii minuni.

Dar uite un sfat iţi dau acuma, Şi vei vedea că poate-ţi prinde bine. &'asculţi de sfatul ce ţi-l dă Un om mai învăţat şi mai bătrân ca tin

Peţelca Iuliu Do«l

Un mare duşman al nostr

Dl. inginer dr. Seefehlner, fostul direc general al căilor ferate austrietice, care a cercat să treacă armele trimise de Italia gârlei, ca să aibă cu ce purta războiu W triva noastră. A fost însă descoperit de *° Hştii austrieci şi a trebuit să abziefi.

Nr. 15 . U N I R E A P O P O R U L U I

Hrislos a înviat! Sărbători vesele şi fericite

•dorim tuturor cetitorilor şi binevoitorilor gazetei noastre!

Dela Redacţie. Pentru repausul de Sfintele Sărbători, numărul viitor al gazetei noastre va apărea numai după Dumineca Tomii. Tipografii noştri, fiind şi dânşii creştini, nu ne

pot tipări foaia mal curând.

Conferenţă re l ig ioasă . Joi, 6 Aprilie, la ora 5 după amiazl, a vorbit la Blaj, chemat de Reuniunea femeilor gr.-catolice, părintele canonic delà Cluj, Dl Ion Agârbiceanu. Mult preţuitul nostru scriitor, a desfăşurat înaintea numeroşilor ascultători, o chestiune de o Însemnătate covârşitoare pentru fericita propăşire a vieţii omeneşti. Pornind delà dumnezeiasca învăţătură a lui Isus Hrlstos, a dovedit, că numai creştinismul a arătat omenirii dramul spre adevărata fericire. Sunt mulţi vrăjmaşii învăţăturii lui Isus, cari cu mijloace diavoleşti încearcă să smulgă din sufletul omenirii pe Alinătorul suferinţelor, dar nu vor reuşi, căci creştinismul s'a dovedit a fi cel mai vindecător balsam al durerilor. Religia creştină, de aproape două mii de ani de când există, n'a făcut decât să înalţe omenirea, s'o smulgă tot mai mult din ghlarele pornirilor animalice, făcându-o să ducă o viaţă sufletească tot mai curată. Şi dacă n'a reuşit în intregime, nu însemnează, că învăţătura lui Isus nu este desăvârşită. Ea va trăi la nesfârşit, oricât s'ar năzui duşmanii ei s'o distrugă, ridicând mereu omenirea, făcându-o în stare să-şi stăpânească toate pornirile rele.

Nenoroc irea din g a r a Bla j . Ia zilele trecute un fochist de fel din Braşov, cu numele Ştefan Toth, sosind cu trenai la Blaj, voia să dea jos un pachet la depoul de maşini. Neaşteptâad oprirea trenului, a sărit in dreptul depoului, umblând să tragă cu sine şl pachetul. Impedecându-se de ceva, a fost tras sub roate, cari i-au tăiat amândouă picioarele. Dus la spital, a murit la vre-o două ceasuri. In seara aceleaşi zile nenorocitul fochist a fost trimis la familie Ia Braşov.

întâia zi a anului sfânt. Gazetele din Roma aduc vestea eă.în ziua cea dintâle a anulai sfânt, adecă la 2 Aprilie, na mai puţin de 500 de mii de oameni au întrat în cele patru biserici catedrale ale Romei.

Noul nunţiu papal delà Bucureşt i . Nunţiu papal, adecă reprezentantul Sfântului Părinte delà Roma la Bucureşti, era până de curând Exelenţa Sa Angelo Maria Doici, care Insă a fost numit cardinal la Roma, cea mal înaltă treaptă după cea de papă, la care poate ajunge un preot. In locul Eminenţiei Sale, căci aşa l i se spune la cardinali, a fost numit nunţiu papal la Bucureşti Monseniorul Valeri Va-lerlo, care până acuma era auditor (un fel de •Jutor), la nunţiatura din Paris. Dorim din inimă, ca noul nunţiu apostolic să 6e simţească la noi cât mai bine!

Botezul moştenitorului de tron al Bulgar ie i . înainte cu doi ani s'a cununat la R o m a fata Regelui Italiei după regele Bulgariei. Cu acest prilej mirii au trebuit să

tăgăduiască, In scris, că viitorii copii vor fi botezaţi în religia catolică, altfel Sfântul Părinte na le-ar fl dat voie să se cunune în biserică romano-catolică. Ca toate acestea ei şi-au călcat cuvântai dat şl pe copilul cel întâi născut l-au botezat în religia ortodoxă. Sfântul Părinte foarte s'a supărat pentru a-ceasta. Regina Bulgariei, auzind despre dreapta mânie a Papei dela Roma, l-a scris o scrisoare, în care îşi cere iertare, cu atât mai ales că ea na poartă nici o vină pentru aceasta. Ea a insistat adecă de ajuns pe lângă regescul el soţ, ca să se ţină de făgăduinţă, politica ţării Insă l-a împiedecat, spre marea ei durere. Sfântul Părinte a iertat-o şl i-a trimis părinteasca Sa binecuvântare.

A u s b u r a t peste cel mal înalt munte al lumei. Cei mai înalt munte al lumel este muutele Everest, care are 8875 metri, şi face parte din munţii Hlmalaya. Zilele trecute două mari avioane au sburat peste piscul acestui munte, la înălţime de 10.675 metri, adecă cu 1800 metri mai sus decât piscul cel mai înalt al lumei. Zborul s'a întâmplat în 90 de minute. Cu prilejul acestui sbor aviatorii au luat numeroase fotografii, iar după trei ore şi un sfert dela plecare s'au întors la locul de plecare.

Duel cu săbi i între două femei. Ziarele ungureşti aduc o veste Interesantă despre duelul cu săbii alor două femei ungu' roici din Kords, în Ungaria. Una se numeşte Toth Vilma, de 28 ani, cealaltă Balogh Erzsi, de 19 ani. Cea dintâi a învinovăţit-o pe cea din urmă că i-ar fi înşelat bărbatul. Au trăit într'o duşmănie ne mal pomenită, pânăce săptămânile trecute, întâlnindu-se, s'au hotărit că merg la câmp şi acolo duelează cu săbiile bărbaţilor. Zis şi făcut. Cele două femei au eşit pe teren şi au început a duela. Pe urmă Toth Vilma a căzut la pământ, între chinuri grozave. Nişte oameni, cari i-a auzit gemetele, au ridicat-o, dar până să ajungă cu ea acasă, a murit. Medicul a numărat nu mai puţin de 48 de răni. Şi Balogh Erzsi are vreo 30 de răni, dar acestea nu sunt mortale.

C u m a u îngropat Slovaci i p e o strâ-goaie. In partea de sud a Cehoslovaciei, în comuna Nagyieska, a murit zilele trecute o femeie bătrână, despre care sătenii credeau că este strâgoaie. De aceea sătenii s'au adunat, s'au sfătuit şi au hotărît să scoată din ea dracii, ca să na se răzbune şi mai rău asupra lor | după moarte. I-au bătut deci o potcoavă pe I talpa piciorului stâng, gara i-au astupat-o cu '

mac, Iară urechile cn ala. Au pas apoi pe o fată tânără să bată cadavrul ca o lopată de fler, ca să fie alungate din cadavru duhurile necurate. Pe armă au adunat toate măturile câte s'au aflat în casă şl le-aa ars In camera în care se afla moarta. Au îngropat-o apoi afară de cimitir, într'un şanţ. Jandarmeria cercetează acuma din greu cazai acesta, darl locuitorii nu vreau să le mărturisească nimic din ceeace s'a petrecut

Noii căsătoriţi la R o m a . Am fost scris la vremea sa in acest ziar că Sfântul Părinte dela Roma a făgăduit tinerilor căsătoriţi, cari vor veni la Roma, că-i va primi In audienţă, dânda-le binecuvântarea apostolică şi câte un medalion. In scopul acesta Sfântul Părinte a Intervenit la guvernul italian să dea reducere de bilete celorce vin la Papa în audienţă, fiind nou căsătoriţi. Din Iunie până în Decemvrie 1032 s'au prezentat la Sfântul Părinte nu mai puţin de 15.500 perechi, dintre cari 4000 străini, Iar ceilalţi Italieni.

Cărţi le poştale Ilustrate cari se trimit ia sar&atorile mari, la zilele naşterii, ale numelui şl la alte ocazii, pentru gratulare, întrucât nu se scrie pe ele mai mult de cinci cuvinte ori cinci litere, se pot trimite prin postă ca tipărituri, timbrându-se ca numai 1 Leu timbru postai şi 50 bani de aviaţie.

Incă o reg ină sfântă. Mitropolitul primat catolic Adarn Sapitba al Poloniei a aranjat săptămânile trecute mari serbări în cinstea fostei regine Hedviga a Poloniei, care s'a măritat după marele principe litnan Iagello şi în 1387 a mijlocit încreştinarea întregului popor lituan. Serbările s'au aranjat Ia Cracovia Varşovia şi alte mari oraşe ale Poloniei, cu gândul ca în acest an sfânt să ceară apoi dela Papa trecerea în rândul sfinţilor a reginei Hedviga.

S'au mai ieftinit banii . Nici într'o ţară uu-s aşa de scumpi banii, ca Ia noi. Au fost însă şi mai scumpi, Ia începutul României Mari, când se piătea până şi 50 la sută camătă pentru bani. De aceea a venit acuma sărăcia aceasta mare pe capul nostru, de aceea nu mai umblă banii, de aceea se tot lucrează la legea conversiunii şi tot nu mai reuşesc odată să o aducă. Văzând cei dela cârma ţării, cât de prost ne merge, au rugat Banca Naţională a României, să reducă şi ea camătă asemenea celorlalte bănci naţionale din alte ţări. După multe gândiri şi resgândiri Banca Naţională a României a redus în sfârşit ca-

Marea explozie dela Londra

In suburbia Mitcham din Londra a explodat o fabrică chimică, tocmai când destlla spirt. Urmarea a fost o explozie Imgrozitoare, care a nimicit nu numai casele din aceea stradă, ci şi din trei stăzl din apropiere. Dăm aici o fotografie a unei străzi după îngrozitoarea catastrofă dela Londra, nnde din fericire n'a marlt nici un singur om, cl numai s'au rănit vreo 37.

Pag. 10 U l> 1 rv Cj a ^ W . W

Cea mai mare doamnă a Americei, călărind

Ţărancele noastre foarte se vor mira când vor vedea acest chip. Măcar că n'au de ce. Sunt şi la noi ţărance, la munte, cari călăresc mai altfel decât bărbaţii. Cum să nu călărească deci doamnele cele mari, reginele, boieriţele şi bogătaşele? Călăritul este un sport foarte nobil, care-1 şade bine oricui, atât bărbatului cât şi femeii. Iată aici, la stânga, pe doamna cea mai mare din America, pe doamna preşedintelui republice! Statelor Unite Nordamericane: Roosvelt, călărind, în tovărăşia unei doamne de curte, când îi rămâne vreo câtăva vreme de odihnă, după atâtea zeci de audienţe câte trebue să dea zilnic.

metele la 6 la sută, iar pentru împrumuturile pentru hârtiile de valoare depuse ca zălog, la 7 la sută. Dacă Banca Naţională ar fifăcut-o aceasta dela începutul României Mari, astăzi n'am fi ajuns la conversiune şi la marea sărăcie de acuma.

Cel f ă r ă Dumnezeu din Rus ia au hotărît ca, în vremece creştinii din lumea întreagă sărbătoresc anul sfânt, ei să lupte împotriva lui Dumnezeu şi a tot ce este creştinesc cu o şl mai mare înverşunare. Mai ales cu prilejul sărbătorii Paştilvr ei vor face tot ceeace le stă în putinţă ca să-i împiedece pe oameni de a fi de faţă la slujbele religioase. In aceste zile ei vor organiza în toate lucrătoarele, fabricile şi gospodăriile statului prelegeri, conferinţe şi serbări potrivnice Iul Dumnezeu, vor purta pe străzi păpuşe reprezentând familia sfântă şi-şi vor bate joc de tot ce este creştinesc în mod cu mult mai urît decât până acuma. — Până când îi mai rabzi, Doamne, până când ?

A căzut un m a r e a e r o p l a n . îşi bat oamenii capul cu multe, dar Dumnezeu le arată ce mici sunt, prăbuşindu-i la pământ de pe culmile cele mai înalte. Astfel se ştie că în Franţa şi în ţările din apus, lumea care are bani umblă mai mult cu aeroplanele decât cu trenul. Nu odată însă s'a întâmplat ca aeroplanele să se prăbuşească din înălţimile nepătrunse ale cerului şi să se facă praf. Aşa s'a întâmplat în zilele acestea în Belgia. Din-tr'un aeroplan, în care se aflau 15 oameni, nu s'a ales decât praf.

Un eat întreg t r e m u r â n d d e g r o a z a turbări i . In comuna Predealul Branului un om avea o vacă bolnavă şi, ca să nu-i piară vita degeaba, a chemat un vecin cu care a tăiat-o. Carnea a cumpărat-o măcelarul satului şi a vândut-o după obicei. La câteva zile, doi câini cari s'au înfruptat din măruntaiele vacii, au perit de turbare. Omul care a belit vaca, rănindu-se la un deget, s'a bolnăvit şi el. Şi de frică, să nu cumva sâ-1 cuprindă şi pe el turbarea ca pe cei doi câini, s'a dus la Bucureşti la spitalul antirabic După acestea întâmplări, în satul întreg a întrat o groază cumplită, căci peste o sută de oameni mâncaseră din carnea vitei bolnave. Chiar atunci se nimeriseră în sat şi nişte boteze şi cumetrii. Ba au mâncat din carnea cu pricina şi elevii unei scoale de meserii. Spaima creşte pe zi ce merge. In celea din urmă un doctor vestit dela Bucureşti a trimis vorbă în comună, s ă nu fie oamenii îngrijaţi, căci turbarea prin stomac nu se lipeşte, decât prin rană. Chiar şl de altfel, sămânţa turbării, prin fierbere cică

se pustieşte. Bieţii oameni, la această vorbă au mai prins inimă. Insă totuşi nu sunt chiar liniştiţi, căci turbarea uneori nu izbucneşte decât după 2-3 luni. Şi până trece acest timp, au visuri urîte. Iată ce înseamnă a vinde carne de vită bolnavă!

Căutând c o m o r i şi-au pierdut capetele, înainte cu vre-o sută de ani, în A -rnerica de mijloc trăia un bandit vestit cu numele Benito Bonito. Acesta, într'o viaţă întreagă de tâlhării, cică ar fi adunat comori de poveste, pe cari, înainte de moarte, Ie ar fi ascuns în nişte peşteri din apropierea sânului de mare numit Panama. De-o sută de ani încoace mii şi mii de oameni au tot căutat după comorile lui Bonito, fără să le poată găsi nimenea. In anul 1913 au plecat să-şi încerce norocul şi trei femei, două englezoaice şi o franţuzoaică. Englezoaicele s'au întors acum acasă, fără comoară, iar franţuzoaica şi-a lăsat ciolanele prin peşterile Iul Bonito. Spun englezoaicele, că pe insulele Cocos, unde ar fi peşterile cu comoara, sunt multe scăfârlii ale celor ce şi-au încercat norocul şi n'au găsit decât moartea, căci locurile sunt foarte primejdioase în acelea insule pustii.

Invitare. Cercul studenţesc „Valea Târ-navelor" din Cluj Invită şi pe această cale o-noratul public — la Serata artistico-dansantă, din seara zilei de 17 Aprilie (a doua zi de Paşti) în saloanele restaurantului „Carpaţi" din Di-ciosânmărtin. Program foarte bogat, intrare benevolă. După program, urmează dans până in zori. — Comitetul.

Cum sâ luăm oleiut de ricină Trebue ştiut eă nu există nici un mijloc

în lume mai bun pentru a mâna foalele decât uleiul de ricină. Necazul e că el este foarte greţos şi lumea nu-l poate înghiţi. Ce să facem ca să-î putem lua? Luăm un pi har de bere, punem în el oleiul de ricină prescris, apoi vărsăm în el berea, dela o înălţime cât mai mare, ca să să facă spumă cât mai multă şi mai groasă. Spuma aceasta prinde în sine şi oleinl de ricină, aşa că nici nu-l simţim lu-ându-1. 30 grame de uleiu de ricină sunt dea-juns pentru oricare om mare.

Iubiţi cititori! Nu uitaţi să trimiteţi preţul

abonamentului la foaie!

Rarităţile naturale ale Blajuln Nu-i suflare românească, care să

fi auzit desp