Parabola grăuntelui care creşte fără ştirea omului

El a mai zis: Cu împărăţia lui Dumnezeu este întocmai ca şi cu omul,

Căci pământul rodeşte de la el singur:

care a aruncat sămânţa pe pământ, şi doarme şi se trezeşte, zi şi noapte, iar sămânţa încolţeşte şi creşte, fără ca el însuşi să ştie cum.

…mai întâi un fir de iarbă,…

…pe urmă face spicul,…

…pe urmă boabele, care umplu spicul;

Şi când rodul s-a copt, îndată se pune secera în el, pentru că a sosit vremea secerişului.

Fişă didactică

• precizează cine este El şi cui i se adresează;• identifică stadiile pe care le atinge planta între semănat şi secerat;• ţinând cont de precizările naratorului, conform căruia în împărăţia lui Dumnezeu se petrece întocmai ca în viaţa omului, concretizează ce semnificaţie are substantivul sămânţă , dacă pământul ar putea fi sufletul uman;• dacă grâul şi celelalte plante se dezvoltă datorită căldurii soarelui, ce crezi că poate ajuta dezvoltarea spirituală a fiecăruia dintre noi?• transferă şi numeşte simbolurile pe care le reprezintă coacerea şi secerişul în evoluţia unui credincios;• extrage îndemnul adresat de Mântuitor oamenilor.

Caracteristici

• naraţiune cu scop didactic care dezvăluie un adevăr cu caracter de generalitate, relaţionat, printr-o comparaţie ascunsă, cu cele relatate;• transmite învăţăminte extrase din activitatea de zi cu zi, dar care capătă semnificaţii superioare;• foloseşte în special metafora şi personificarea cu ajutorul cărora se sugerează aspecte din viaţa omului credincios prin asociere cu alte realităţi cunoscute şi uşor de interpretat.

Textul este extras din Evanghelia după Marcu, IV, 26-29 şi îndeamnă la transformarea din interior a omului sub influenţa cuvântului divin.

Parabola este o scurtă istorioară prin care se prezintă întâmplări posibile cu o anumită semnificaţie morală sau religioasă, care transmite o învăţătură spirituală.

Profesor Loreta MahaluŞcoala Ion Creangă, Iaşi

Ilustraţii preluate de pe internet