paleografie latina0001

5/12/2018 paleografie latina0001 - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/paleografie-latina0001 1/78

depa~esc randul in partea superioara, etc. Literile quadrat ae-

apartin acestei grupe de inscriptii. Forma eleganta a fost.

copiata aproape exact de copi~tii cartilor, trasaturile fjindinsa mai libere ~i mai f ine.

2) In acta (texte legislative, scrisori, documente diverse,

gravate in general pe bronz) se gase~te scrierea numita ac-

t uaria sau capitala rustica. Are formemaiinguste.maimult

lungi ded.t largi, neglijate adesea. Trasaturile orizontale,

foarte scurte ;;i adesea abia marcate, sunt oblice fata de haste.

Trasatura orizontala a literii A lipse~te. Literile F ~i L, H ~i R, hasta prima a lui N, depa~esc randul in partea supe··

rioara; cozile literilor G ~i Q. hasta a doua a literii V, co-

boara sub rand. Apare deasemenea in carti unde inlatura

cu timpul scrierea eleganta, dar va f i ~i ea lnlocuita de unciala.

Scrierea capitala predomina in manuscrise pana prill

sec. VII; apoi e inlocuita prin minuscula, dar se pastreaza

pana astazi in inscriptii, in titluri, in initiale de versuri, de

proze, de nume, etc. Datarea ~i descifrarea textelor in capi-

tala este destul de grea. De altfel, manuscrisele pastrate

sunt putine. Cele mai importante au fost reproduse de Zan-

gemeister ~i Wattenbach in E xempla cod ieum latinor um li -

tieris majuseulis scriptorum (in fo1. Heidelberg 1876 ~i 1879).

Ni s'au pastrat numai f ragmente de scriere capitaJa elegan-

ta: resturi din 4 manuscrise ale lui Virgiliu. Din scrierearustica au ramas mai multe fragmente din sec. IV-VI, iotre

care citam cele trei fragmente din Virgiliu de 1 0 3 . Vatican, etc.

Exemplu de scriere capitala ne da ~i tabloul 2.

b) Scrierea cursiva veche. Alaturi de capital a caligra-

fica, Romanii au intrebuintat de timpuriu scrierea cursiva

majuscula, care, prin transformari ~i combinari succesive Cll

aIte genuri de scriere, a dat na~tere minusculei medievale.

Evolutia ei complicata a impios pe paleografi sa imparta fa-·zele cursivei dupa criterii diferite: Jaffe distingea eursiva

antiea sau r omana, med ie sau neoromana ~i noua sau medie-

vala; Thomson ~i Bartlett van Hoesen afirma continuitatea

absoluta a evolutiei, recunoscand 0 singura perioada; Tangl

~i Bretholz disting eursiva ma juseula (sec. I-IVp. Ch. n.) ~i cea



minusf:u!ii (sec. IV Inainte); Wattenbach, Steffens, Paoli, Prou,BaJ:one, etc. cur siva veche 10tre sec. I-IV:;;i cea nouii Intre sec.

IV-XII, prima fiind 0 modificare a literilor capitale, cu cre"

area uoor e1emente noi, iar a doua un conglomerat de capi-

tale, unciale :;;iminuscule, 10 care predomina. la Inceput un-

cialele :;;iapoi minuscule Ie.

SCRIERE CURS IV A VECH E

(sec. 1)

l' ;:~v / 1" J f/; : ; .r f)v v-.· !';: r/ r / ; j- j}mr 0 - - ] 1 f . / '" ' ~ 't "l£1ft r r J J Y' .7 71·' fr; ; r - ~l r h t:~7 ' Jv f..f)

" ",,) (. I.v \ J rT f

' '''C .J f(' 1r ,rv»/V "v~r ' l'ri~-

r r " /.h7 ~~ f f J - :]f };:)"; J{cJ ~/'h-.r : / ~>4J~&.- JI ]/V '/ "()" V)- )T < 'T ' '\: 1' J " V T / r :r ! j ... / V ' ,· 'rt tt~ .> - > r~ ~ ·al f J

Transcriere

tenuisse. caussam. pet.itori. expediat

hae. ne procedant. artes. male. agentibus. si

vobis. videtur. po/r es. conscripli. decermimus. ut. etiam

proIa tis. rebus. iis. judicibus. necessitas. judicandi

impomitur. qui intra rerum. agendarum. dies.

(Papirus n. 8507. Muzeul din Berlin, fac-simile

apud Steffens, pI. tOI).

~ ) '~') 1 l'l' \~r 5 " : r1 ' " • . . . e r " ' " h',~L- c - 1 \ . ' < 4 " " "

Transcriere .

censio est nam nostermagna habet pecuni [am].

(Grafit din Pompei, apud Barone, p.30).

In vreme ce capitala eleganta :;;irustica din manuscrise

prezinta In sec. I deja f orme fixate, cursiva veche din docu-

mente se transforma. neincetat, pregatind apariria a doua. ge-

nuri noi de scriere. Inlocuind doua sau mai mu]te linii drepte

4



din alfabetul capital printr'o singura linie curba a dat na~-

tere formelor caraeteristice ale uncialei, iar inegalitatea li-

niilor ~i modificarile structurii unora din litere due la crea-

rea minusculei. Chiar din primele texte pastrate, unele litere

(M, N, 0, U) sunt mai scurte deca.t celelalte, iar altele sunt

mai lungi (B, D, H, F, Q, R). Spre sfar~itul sec. III ~i la in-

ceputul sec. IV f'ormele minuscule se accentuiaza, fiind de-

plin stabilite pentru B, D, M, P, Q, R, S, T.

Textele in cursiva veche se pot imparti in trei categorii :

1) monumentele epigrafice (grafite ~i inscriptii), unele

inscriptii cre~tine sau pagane din Roma, inscriptiile murale

~i unele texte gasite la Pompei, tabletele ceruite din Pompei~i din Transilvania, unele texte ~colare, etc., intre care ci-

tam papirusul celebru din Herculanum asupra luptei de la

Actium (31 a. Ch. n.) din muzeul din Neapol, tabletele ceru-

ite din casa bancherului L. Caecilius Jucundus (55-57 p.

Ch. n.) sau cele din Transilvania (131-167 p. Ch. n.), pre-

zinta trecerea de la scrierea capitala la cea cursiva, cu multe

litere de forma liniara. Buda superioara a lui B dispare, iar

cea inferioara trece in partea stanga, dand literii 0forma a-semanatoare lui D; acesta e inlocuit cu 0 forma uncial a sau

minuscula; E se reduce la doua hnii u~or indinate sau ro-

tunzite, ~i uneori la forma unciala, trasata printr'o linie curba

cu0linie mica orizontala la mijloc; G se apropie de forma ca-

pitala sau trece la cea semi-unciala; M e format din patru

linii aproape paralele, prima fiind mai lunga; 0 din 2 tra-

saturi concave in acela~ sens, adesea separate, a doua fiind

mai mica; R devine 0 verticala dreapta sau u~or indoita,

cu 0 linie curba in partea de sus, trecere catre forma mi-

nuscula; I are forma care trece in unciala.

2) Monumentele literare pe papirus sau pe pergament,

intre care citam un papirus de la sfar~itul sec. I (colectia ar··

hiducelui Rainer) sau fragmentul unui discurs fixat de edi-

tori sub imparatul Claudiu (41.54 p. Ch. n.), gasit in Egipt

(muzeul din Berlin), etc., prill faptul ca sunt trasate cu cer-

neala pe un material care nu opune rezistenta, au numeroase

litere legate intre ele. Litera B are aceia~ forma ca in gru-

pa precedenta; D e facut dintr'o singura trasatura in for~a

uncial.i; E tinde catre forma unciala, din dona linii, dar a-



nunta forma cursiva dintr'o linie, gasita in papirusurile dingrupa urmatoare; H, M, N sunt facute fara a ridica pana;

P !,'iR au forma din grupa precedenta. Cuvintele sunt se-

parate prin puncte, iar pe unele vocale apar accente.

3) Cateva papirusuri, intre care citam rolul matricol al

soldatilor cohortei prima Augusta Praetoria Lusitanorum equi-

tata din Apollinopolis Major (in Egiptul de sus) din anul

156 p. Ch, n. scris in capitala rustica cu adnotatii cursive,

un act de vanzare pe papirus din 166 sau scrisoarea lui A-

urelius Archelaus catre tribunul militar Julius Domitius (sec.

H) reprezinta elemente de trecere intre cursiva veche ~i cea

noua. Literile M ~i N pastreaza forma din capitala rustica,

B, P, R, S pe cea din tabletele ceruite pompeiene, iar D, E

~i U au forma capital a cu inceput de retunzire, care da a-

poi tipul uncial.

c) Scrierea uncialii. Pe baza unui pasagiu mult discutat

-din opera sf . Ierolllm, autorii din epoca medie ~i moderna

au considerat uncialele drept caractere capitale de dimensi-

uni mari, adica avand inaltimea de 0 uncie (a douaspreze-

cea parte diu picior). La inceputul sec. XVIII, Papebroeck

numea unciale literile cursive lungite din primele randuri ale

-diplomelor ~i MabilIon marile capitale rustice din fragmen-

tele virgiliene de la Vatican.

Dupa Nouveau traite de Diplomatique (1750-65) unciala este

o ma juscula rotunda, deosebita de capitala prin unele ele-

mente. Majoritatea paleografilor prime!,'te astazi aceasta de-

finitie, pe care Prou 0 exprima astfel: unciala este 0scriere

capitala, in care unghiurile !,'ihastele unora din caracterele

capitalei s'au rotunzit.

Scrierea unciala rezulta din capitala cursiva, in care,odata cu inlocuirea stilului prin calamus ~i a tabletelor ceru-

ite prin papirus sau pergament, literile i~i simplifica trasa-

rea. Prou da un exemplu interesant al acestei transformari :

litera E, modificata in parte in scrierea cursiva, cerea patru

trasaturi; cu vremea, scribuI ajunge sa traga cu 0 singura

apasare a condeiului cele doua extremitati !,'i hasta care Ie

lega, adaugaodu-i apoi linia mediana; capata astfel un E cu



hasta rupUi sus ~i jos in unghiu obtuz, apOl 0 hasta u~or

curbata ~i, prin accentuarea curbei, un E uncial:

capital cursiv pompeian uncial

E ( t eAutorii benedictini ai tratatului pornenit ~ipaleografii De

Vaines, Natalis de Wailly, etc. considera noua litere carac-

teristice ale scrierii unciale (litera cea mai tipica este M, a-

paruta in sec. II):

A~ec;hfl)~'TuWattenbuch exclude literile: G, care pastreaza forma

din unciala ~i in manuscrisele cu scriere capitala ~i I, care

pastreaza in unciala forma din capitala. Paoli exclude pe U

(V) care exista ~i In manuscrisele cu capitala. Prau nu re-

cunoa~te drept caraeteristice decat literile A, D , E , M , ex-

cluzand deasernenea pe H ~i Q, care apartin prin structura

lor alfabetului rninuscul cursi v.

SCRIERE UNCIALA

(sec. V)

.r,,,, / ~ecce~lleCllSSl 01' fit. f \1"~5.€-Ccl €-SI~e - J 'e - b

()nAe-ST~!9 UO"~Jff l

e l L €' l - J Urel'J.N C 1, e ~ l-JU s.

Transcriere

Pax ecce, dilectissimif ratrcs, e cclesiae red-

dita est, et quod dif f i-

cile nuper incredulis.

(Ms. Sf . Ciprian. Bibl. Nationalii Paris. n. 10592,

fol. 14, apud Prou. Album , pI. I, 1).



La inceput, caracterele unciale apar sporadic: in ma-

nuscrise se gasesc amestecate capitale rotunde, minuscule ~i

uociale. Cu vremea se coostitue unciala caligrafica, intalnita

io cartile scrise pe pergament la sfar~itul sec. IV. Din a-

aceasta epoca paoa la sfar~itul sec. VII, unciala predomina

In scrierea cartilor, fiiod apoi imitata in unele din noile ge-

nuri de scriere.

Exemple de scrieri amestecate s'au pastrat din sec. III,

intre altele un fragment din Tit-Liv pe papirus ~i doua ins-criptii io onoarea gramaticului P. Flavius Pudens Pomponi-

anus, gasite la Timgad. Cel mai vechiu exemplu cunoscut

de scriere unciala caligrafica ~i complecta este manuscrisul

palimpsest al scrierii De republica a lui Cicero. S'au past rat

numeroase alte lucrari in scriere uncial.i; interesant este un

evangheliar din biblioteca seminarului din Autun, terminat

in 754. in care textul e scris in unciala, iar paragrafele in

miouscula cursiva, exemplu de trecere catre noul gen de

scriere latina.

§ 2. MINUSCULA CURSIV A

a) Minuscula cur sivii veche deriva din majuscula cursiva

veche, prin modificarea luogimii ~i structurii unora din li-

SC RIE RE M IN USCUL A C URSIV A V EC HE

(mijlocul sec. IV)

Transcriere

Cum in omnibus bonis benignilas tua sit pra[editatum]

etiam scholasticos et maxime, qui a me cultore t[uo hono-]

rificentiae tuae tradunlur, quod honesle resp[icere velil],

non dubito, domine praedicabilis. Quaproptlerj ...

(Papirus din Strasburg, Steff ens, pI. 13).



tere. Chiar din sec. I, unele texte cu majuscula curSlva ve-

che cuprind litere mai mici (M, N, 0, U) sau mai lungi ( B ,

D, H, F, Q, R ) decat celelalte. La sf ar~itul sec. HI literele-

B, D, M, P, Q, [?, S, T, au forme minuscule def initive. Pro-

babil In cursul sec. IV, procesul de transf ormare continua;.

la sf ar~itul acestui secol era constituita 0scriere cursiva com-

pleet minuscula, cu numeroase legaturi Intre litere. Aceasta

scriere apare mai ales In scrisori sau aete, pe unele monu-

mente epigrafice, In note marginale sau In textul manus-

criselor, etc.

In af ara de exemplele sporadice din textele cu scriere

majuscula cursiva (sec. I-IV), Intalnim minuscula cursiva In

texte din sec. IV: scrisoarea pe papirus gasita in Egipt ~i

pastrata la Strasburg, tableta de plumb gasita la Trier, etc.

In chartele din Ravena, scrise in sec. V ~i VI, gasim cele

mai caraeteristice exemple.

Pentru transcrierea cartilor s'a Intrebuintat uneori 0-

cursiva deosebita de cea minuscula din documente: trasatu-

rile deasupra ~i dedesuptul randului sunt mai miei, literile-

mai groase ~i mai dese, partea superioara a hastelor e tra-

sata tot din doua linii, dar acestea sunt atat de apropiate ca

se confunda, dand impresia h3stelor In forma de maciuca

din minuscuIa carolina. Aceasta scriere e numita de Stef fens

semi-cursivii ~i e reprezentata mai ales prin manuscrisul din

biblioteca Ambrozianii din Milan, cuprinzand Antichitatile

judaice ale lui Flavius Josephus (sec. VI).

b) Scrierile numite nationale erau scrieri minuscule

cursive Intrebuintate In Halia, Franta ~i Spania, Incepand

din sec. VII. Considerate multavreme de paleografi ca in-

ventii separate ale diferitilor barbari a~ezati In imperiul ro-

man, ele nu prezinta in realitate deosebiri esentiale. Pale--

ografii moderni au mentinut totu~i denumirile vechi, nu ca

indicatii ale originilor diferite, ci ca specificari ale regiunilor

sau popoarelor unde au fost mai mult Intrebuintate. Sunttrei ;rupe regionale ale minusculei cursive vechi: lombard a

sau mai exact italiana, merovingiana §i vizigotica.

1 ) Minuscula cursivii italiano-lombar dii apare in acte ~i

manuscrise din sec. VH-XII In Italia ~i In Galia sudicii. Are-



aspecte variate dupa regiuni sau dupa forma textului. In do-

cumentele notariale din Lombardia ~i din principatele sudice

ale Italiei, minuscula cursiva aminte~te pe cea din aetele din

Ravena (sec. VI), dar literile sunt mai scurte ~i mai groase,

fiind scrise pe pergament. In sec. IX dispare dubla trasatura

din hasta literilor b ~i 1. In sec. VIII apare ligamentul ii,

care pare a corespunde italianului z. Influenta carolina trans-

forma minuscula lombarda din sec. X, dar se pastreaza e

buclat la partea superioara ~i ridicat deasupra randului, li-gamentele Ta, Te, ii, etc. La sud, influenta. franca se resimte

mal putin.

SCRIERE MINUSCULA CURSIVA ITALIANO-LOMBARDA

(Scriere lombarda propriu zisa)

Transcriere

[Monti]cello est positum fundo Castrutiano qui cognominatur Te[seIlo •.. ]

...agrestis, cullum et incultum et cnm omnibus a predicto M[onticeIlo ..•]

(Charta din Ravena 9 decembrie 970. Ia Bib!. Nat. Paris. ms. Iat.n. a. 2573, p. 6, apud Prou, Album, pI. II, 1).

In documentele caucelariei potificale ~i in aetele nota-

rilor romani din sec. VIII-XIII se intrebuinteaza minuscula

cursivii curia/a (litteTa Tomana), care prezinta litere cu forme

caraeteristice:



care modificari. Sub pontificatullui Benedict VIII (1012-1024)

cancelaria apostolica. incepe a intrebuinta minuscula carolina.

Sub Pascal II (1099-1118) apar ultimele acte papale eu serierecuriala. Notarii romani 0mai utilizeaza insa pana in sec.

XIII. In documentele curiale ~i notariale din Neapol apare

o scriere analoaga., dar mult mai greu de deseifrat din eauza

ligamentelor ~i a eozilor variate ~i eurioase ale literilor.

SCRIERE MINUSCULA CURS IVA ITALIANO·LOMBAR DA

(Scriere romana)

. l~ ~~_",,·~~-~~.:t_ \ -.(;;..~~-:;~ --.:: ?' " ;~'~ ~ r ",~ ~ ~ ~"

"v' ~S f ;,~t /- '.. . Q ' ". 'h~~~".;:~~ >

- , J ~. ~ ~t ~~1"s i l l ~ ~ ~

tu-r~l~-~~ ~·-~:w.,.~~t1w~l~nri

Transcriere

1) huius splendedissimae urbis ... (papirus din Ravena, an. 572. apud Barone,p, 31).

2) PASCHALlS. EPlSCOPUS SERVUS SERVORUM D E L...

Pie postulatio voluntatis elfectu ...(indu· )bitanter as sum at. Quia igitur ...

(Bula lui Pascal II din 21 mart 1102. Arh. Nat. Paris.

L 223. 1, apud Prou. Album. pI. II. 2).



sec. VII-VIII cu0

minuscula semi-cursiva, analoaga celeidin sec. VI, dar avand litere drepte in loc de indinate, tra-

saturi mai groase ~i ligamente mai rare. Sf. Columban aduce

influente irlandeze in manasiirea Bobbio, fondata de el Ianga

Piacenza. In sec. IX minuscula carolina inlocue~te semi-cur-

siva din nordul Italiei.

In sudul Italiei, In special in priocipatele lombarde din

Beneveot ~i Capua, minuscula cursiva ia 0 mare desvoltare,

ajungand la 0 perfectiune artistica deosebita in textele scrisede calugarii maoastirilor de La Cava ~i Monte Cassino. Scri-

SCRIERE MINUSCULA CURSIV A ITALIA NO-LOMBARDA

(Scriere din Monte Cassino)

Transcriere

Sed in lege d o mini fuit voluntas ejus, et i n lege eju s

meditabitur die ac nocte. Et erit tanquam

lignum quod plantatum est secus decursus

aquarum. Quod fructum suum dabit in tem(pore) :

(probabil din 10<J9, ms. n. 364, Bib!. Mazarine,

Paris. apud Prau, Album , pI. 1lI, 1).

erea rotunda ~i grosolaoa din sec. VIII-IX se perfectioneaza

io sec. X, caod unele litere ( i, m, n, u) locep a-~i ingro~a

indoiturile; in sec. XI apar unghiuri, care se accentuiaz.i in

sec. xn, daod na~tere unor litere cu forme exirem de ele-

gaote, inflorite ~i buclate, unite adesea intre ele prin trasa-

turi comune. Dnele litere iau forme cu totul speciale: a, d ,

e, i, s, r, t. In sec. IX-X, a dio codicele de la Montecassinoare forma unui 0 ~i a uoui c sau a doi c legati io partea

inferioara; in sec. X-XIII, are forma unui 0 unit cu c. In

afara de forma unciala, d are in sec. IX-X 0 forma cu hasta

dreaptii. Litera e are forma unui c cu un 0 deasupra; i are

trei forme, dintre cari una seamana cu l; rare doua forme

deosebite; s are forma unui f, fara taetura la mi jloc; t sea-



mana cu cel ma juscul sau se aseamana ~i cu a (0 unit cu c.

dar cu bucla acestuia in sus sau doi c legati in partea de

sus). Dam aici alf abetul acestei scrieri:

o:abc tot-fg-hz)lh.lmno P C J trftrt;uu-,,?,;

In manuscrise apar literile unite: et, eius, et, Ii, gi, nt.

r i , sp, st, ii.

2) Minuscula cursivii merovingianii sau Iranco-galicii este

intrebuintata in Galia sub dinastia merovingiana ~i mai a-

les in sec. VII-VIII. Nu poate atinge f orma caligrafiea per-

f ecta a serierii lombardo-italiene, deoarece in sec. IX e in-

locuita eu minuscula carolina, mentinandu-se doar sporadic

pana in sec. XII-XIII. Trasaturile scrierii merovingiene se

apropie de acelea ale scrierii minuscule cursive din Italia,

dar literile sunt drepte sau chiar inclinate putin spre stanga,.

mai inguste ~i mai ascutite: hastele literilor b , d, l, r, s suntmult ridicate deasupra randului, hastele literilor d, r , s , co-

borand ~i sub rand; literile amestecate ~i ligamentele foarte

nump.roase fae aceasta scriere confuza ~i greu de descifrat.

Textele pastrate se impart in trei eategorii:

Diplomele regilor mel.'ovingieni (38, publicate de Lauer

~i Samaran) ne dau cele mai vechi exemple de minuscula

cursiva franco-galica. Literile au 0 forma neregulata; sunt

inclinate u~or spre stanga, eu hastele extrem de lungi; pres-curtarile sunt rare; cuvintele sunt separate vag, adesea ul-

tima iitera a unui cuvant fiind legata de prima din euvan-

tul urmator sau unele cuvinte fiind desf ,lcute in silabe.

Cateva litere au aspecte caracteristice: a este f ormat

din doi c uniti, fiind inchis la partea de sus, dnd nu e su-

prapus sau legat de litera urmatoare; e este format dintr'un

c unit cu e sau dintr'un semicerc cu 0 bucla inchisa dea-

supra, iar cand e legat de alta litera seamana unui 8; caredeasupra 0 trasatura in f orma de drlig mai inalta dedt

randul; g are doua bucle; i se prelunge~te adesea sub rand,.

avand capul ingro~at printr'un mic ca.rlig la stanga; r sea'-

mana cu s, dar capu'l se frange in unghiu ascutit spre dreapta



SCRIERE MINUSCULA CURSiVA MEROVINGIANA(Cancelaria regala)

Transcriere

eo quod porcione sua in villa noncoban(ti ...)

(genetri)ci sua Bertane quondam ligebus obven(ire ... )

(reteni)rit. Qui ipse Amalgarius taliter dedit ..

in predicto loco Bactilionevalle de ...

(Diploma de la Teodoric III, din 30 Iunie 679, Arh. Nat.

K 2, no. 13; apud Prou, Album, pI. IV, I).

in vreme ce s se curbeaza; tare piciorul indoit spre dreapta,

lar capul cu 0 bucla inchisa in partea stanga, etc.:

C L a {' 8 J~ f e t &

a c e r s t e t

In dirti apare' uneori 0 scriere minu1>culamai mult sau

rnai putin cursiva. Adesea, in sec. VII ~i VIII, acela~ ma-

nuscris cuprinde mai multe feluri de scriere: cursiva majuscula. unciala ~i minuscula, dupa copistul care scria par-·

tea respectiva. (Exemplu este manuscrisul lui Eugyppius,

de la inceputul sec. VIII, gasit la Saint-Martin de Tours ~i

pastrat la Bib\ . Nationala din Paris). Literile au forma celor

din diplome, dar trasaturile sunt mai groase ~i mai regulate,

hastele mai scurte ~i ligamentele mai rare; este de fapt 0

cursiva caligrafica. Manuscrisul lui Grigore din Tours (ga-



sit la Corbie ~i pastrat la Bib1. Nat. din Paris) transcris in

sec. VII are prescurtari putine. iar literile cele mai multe

seamana celor din diplome. Litera a est.e adesea scrisa dea-

supra ~i deschisa sus; in rand e inchisa spre a nu se con-

f unda cu u; t are forma unui 8 legat de litera urmatoare,

iar ligamentul et (&) se va pastra pana astazi.

SCRIERE MINUSCULA CURSIV A l'1EROVINGIANA

(Malluscrise)

Transcriere

ita dispersi sunt ut vix in vicensimu quoque repperentur stadio,

multi enim ex eis pror-

sus non sunt inventi. Tunc illi a lapidibus, ut diximus, caesi

et humo pro strati paenitentiam ...

(Gregoire din Tours, H is / ar ia Frallcar um. ms. din sec. VIl, Bib!.

Nat. Paris. ms. lat. no. 17655, apud Prau, Album, p!. V. I).

Cartile scrise in sec. VIII-IX in Calia ~i in special in

manastirea Corbie, cuprind 0 minuscula regulata ~l mult

SCRIERE MINUSCULA CURSIVA MEROVINGIANA

(Scriere din manastirea Corbie)

TranscriereCuperemus quidem de vestra(rum) ...

(gaudi)re. Ut congratularemur po(tius) ...

contra disciplina ecclesiastica ...

et bene f acta perveniunt,

(ms. sec. VIII, Bib! Nat. Paris, ms. lat. 3836; apud

Prou, Album , p!. IV, 2).



mai caligrafica deca,t grupele precedente, numita "scriereadin Corbie", care se aseamana mult cu cea intrebuintata in

nordul Italiei. ExemplJ.l ne da colectia de canoane a lui Di-

onysius Exiguus transcrisa in sec. VIII (Bib!. Nat. Paris), etc.

3). Minuscula cursivii vizigoticii, numita ~i littera toletana

dupa vestita ~coala caligra±ica din Toledo, se prezinta sub

doua forme. Una putin lizibila ~i lipsita de eleganta f ace

trecerea de la cursiva majuscula la minuscula vizigotica; seintalne~te mai ales in sec. VII-VIII. A doua e 0 forma e-

voluata, cu trasaturile rotunde ~i elegante, care atinge apo-

geul in sec. IX in ~coala caligrafica din Toledo. Aceasta

minuscula se distinge de sc!"ierea italo-lombarda prin cateva

litere caracteristice: a are f orma unui u; e are forma dubla,

ca un e minuscul actual ~i ca un epsilon (e ); c are forma

moderna; g are forma unciala; r ~i s se disting prin buda

superioara in unghiu la r ~i curbata la s; t are forma a 2

c uniti complect:

Semnele de prescurtare constau in trasaturi orizontale

deasupra raodului, cu unul sau doua puncte suprapuse. Tit-lurile sunt scrise cu litere capitale oblonge, unite sau intre-

taiate; semnaturile cuprind notire cu litere unciale sau cu 0

cursiva minuscula primitiva; data e fixata dupa era spani-

ola, care incepe la 1ianuar 38 a. Ch. n.; unele cifre romane

au forme speciale.

SCRIERE MINUSCULA CURSIV A VIZIGOTICA

1) Cursivii propriu zisii

Transcriere

Quam mirabilis sit ecclesiae catholicae pulcritudo

(sec. VI, Merino, Ese. Pal. pI. 3, 1; apud Barone, p. 40).



Transcriere

Siquis R parenlibus infantulum acceperit Dulriendum

usque ad decem annos, per singulos annos si[n]gulos solidos pretii pro ...

(Lex Wisigothorllm, ms. sec. VIll, Bib\ . Nat. 4667, aplld

Prou, Album. pI. V. 2).

Dupa cronicarii Lucas de Tuy ~i Rodrigo, arhiepiscop

de Toledo (sec. XIII), in sinodul tinut la Leon prin 1079 s'a

decretat inlocuirea scrierii toletane cu minuscula carolina,

probabil ca urmare a inlocuirii liturghiei mozarabe cu cea

romana. In orice caz, scrierea carolina patrunde in chartele

~i cartile din nordul ~i nord-vestul Spaniei cam intre 1071

~i 1085; in cancelaria regala a Castiliei apare sub Alfons VI

(1065-1109) ~i devine predominanta sub Alfons VII (1126-57)'Totu~i, in actele particulare nu apare pan a prin 1120. Scri-

erea vizigotica se mentine in unele provincii, iar in Galicia

apar exemple chiar pan a in sec. XII.

Intre textele scrise cu minuscula vizigotica citam legile

Vizigotilor (sec. VIII), un exemplar din cartea Sf. Ildefons

despre Sf anta Fecioara (sec. IX-X), 16 manuscrise gasite in

manastirea Silos (pastrate la Bib\ . Nationala din Paris), etc.

a) Minuscula caHgrafica primitiva numita ~i scrierea

semi-unciala este 0 forma de tranzitie, creata prin adopta-

rea ~i caligraf iarea treptata a minusculelor cursive, io ma-

sura degajarii lor din ma juscula cursiva veche. In doua re-

zumate din Tit-Liv, scrise io sec. III, apar minusculele cali-

grafice b, d, m, p, q, r; in textele mixte din sec. IV se a-

dauga minusculele a, f, s; in sec. V, in manuscrisul Insti-

tutiuoilor lui Cassian, de exemplu, nu mai sunt majuscule

dedt E ~i N cu forma unciala. 10 manuscrisul Sf. Ilarie

(bib1, capitulara Sf . Petru din Roma) din 509 sau 510, nu-



mai Neste majuscul. In textele urmatoare toate literile suntminuscule.

SCRIERE SEMI·UNCIALA

(sec. VI)

•...•a~ CO~~ U•••...'"p~'t-t d.~Co~ CUr Irce-o-nd...rnt-te--'

Transcriere

non cognovi nisi per legem.

nam concupiscentiam ne [sciebamJ

(ms. Sf. Augustin. Bib!. Orleans. no. 169;

apud Prou. p. 97).

Inca din cursul evolutiei sale, aceasta scriere de tran-

zitie, care pare a avea la baza numeroase forme unciale, este

adoptata in unele parti ale Europei, dand nai;1tere la scriericaligrafice complect f ormate: minusculele irlandeza, anglo-

saxona ~i carolina.

b) Minuscula caligrafica irlandeza, numita in sec. IX-

XU scri pt ura Scot t ica sau io opera unui anonim din sec. X

litterae tunsae sau tonsae, deriva din minuscula caligrafica

primitiva adusa in Irlanda de misionari catolici romani in

sec. V ~i VI.Scribii lotrebuintau doua tipuri de scnere:

1) 0 scriere rotunda , cu litere de format mare, cu trasa-

turi groase i? i cu haste lungi. Prezeota frecventa a catorva

litere majuscule de f orma uociala ( R , S, B ) justifica numele

de semi-unciala. A fost I'ntrebuintata mai ales I'n cartile li-

turgice, deveoiad 0 forma tip, care se va imita io carti1e de

acest gen pan a in sec. XUI. Literile caracteristice sunt: r

are forma asemanatoare unui n minuscul; b i? i l au hastaeurbata la mijloc cu l) logro~are in forma triunghiulara la'l?d~oitudi.; s aminte~te pe eel din minuscula cursiva vizigo-

tIca sau pe cel modern. Literile sunt fOdrte apropiate unelede aItele, cu numeroase ligamente.

2) 0 scriere ascutitii, mai cursiva ~i cu minuscule mai

perfecte deriva din cea rotunda in cursu I sec. VII. Aceasta



scriere are acelea~ caraeteristice din semi-unciala, dar du-

reaza mai multa vreme. Astazi inca unele texte imprimate 0

utilizeaza:

Literile caraeteristice din scrierile irlandeze sunt:

it p ,f J

Majoritatea manuscriselor sunt impodobite cu miniaturi

sau cu majuscule inconjurate de broderii sau spirale ~i ter-

minate cu capete de pe~ti sau de pasari sau conturate cu

~iruri de punete J'o~ii.

Intre prescurUirile intrebuintate doua sunt proprii ma-

nuscriselor irlandeze: autem (nota tironiana cu semn de pres-

curtare) ~i enim.

SCRIERE MINUSCULA CALlGRAFICA IRLANDEZA

p~r",m~rf?tuc\r~

qlnckl~JalS lnlm

, . cedi·I t~t , . . . • •

' puldm.1Jm~ 1r ' dre- q i J est; post; p~0 1 d > - ; ~ . UttltnUfTt; pr : l .JnC/pe ; sa:an.dawm B:phrouser arlp,0rm CTI,

_ .d ram :z :;s . cfomrn~ r uro rufa!q Sumus gwa: !,eductrlf L r l l .e - o r ; r z ; jTranscriere

1) patre summo servata (sec. VI!. Steffens. pI. 26)

2) quid vultis mihi (sec. VII, ibid em. pI. 30)

3) (se)pulchrum. Altera au/ em die. quae est post Parasceven, con·

venerunt principes sacerdotuID et Pharisei ad Pylatum,

dicentes: domine recordati SUIDUsquia seductor ille dixit. ..

(sec. VUI, Evangheliar scris de Holcundus. BibI. Nat. ms. lat.

n. a. 1587, f . 3t v.; apud Prou. Album. pI. VI).

Intre textele cu semi-unciala irlandeza citam Evanghe-

liile gasite in manastirea Kells (dupa prima jumatate a sec.

VII), iar cu scriere ascutita Cartea din Dimma (dupa unii

scrisa prin 650, dupa altii in sec. VIII), etc.



Scrierea irlandezii trece in Marea Britanie :;;i pe con-tinent cu c.ilugarii intemeietori de manastiri. La sfar:;;itul sec.

VI, Sf . Columban fondeaza manastirile din Annegray, Lu-

xeuil :;;iFontenay, iar la inceputul sec. VlI cea din Bobbio.

Discipolii sai fondeaza manastiri in Faremoutiers, Jouarre,

Rebais, Saint-Gall. Au dus cu ei carti care au servit de mo-

del; au atras calugari irlandezi care au fiicut sa se raspan-

deasca inf luenta minusculei irlandeze.

c) Minuscula caligrafidi anglo-saxona, numita de L. De-

lisle hiberno-saxond :;;ide Traube insulara este 0 scriere ir-

landezii transportata de c.ilugarii din Irlanda in manastirile

foodate de ei in nodul Marii Britanii. Una din cele mai

vechi :;;coli caligrafice se af la in manastirea din Liodisfarne.

Scrierea rotunda este intrebuintata in texte liturgice :;;ilite-

rare. Scrierea ascutita este iotrebuintata la ioceput mai mult

in documente. In sec. X minuscula carolina patrunde, tot maiputernica, peotru a inlocui cu totul vechea scriere regionala,

dar io prima jumatate a sec. XI se mai pastreaza vechea

forma a lui g :;;iun r de forma ascutita.

In textele io limba saxooa, unele sunete proprii acestei

limbi erau redate io scrierea anglo-saxona prin semne im-

prumutate din alfabetul runic. Dentala spiranta e redata prin

th =thor n din alfabetul ruoic sau prio d taiat de 0 trans-

versala (vezi literile caracteristice); in sec. XVI abia, apareforma th o Pentru bilabiala w se introduce runa wen, asema-

natoare uoui p; w apare abia io cursul sec. XIV.

\)t'SCI'Pt' he1l.1 S

'7n1,1'bmW~f10"Transcriere

I) discipuli eius (an. 700, Steffens. pI. 31).

2) multum laborando (an. 737; ibid. pI. 32).

Iotre textele scrise ell minuscula caligrafica anglo-sa-

xona, citam Evangheliile scrise in semi-unciala la Lindis-5



farne de episcopul Eadfrid prin 700 (British Maseum) sau

Liber Vitae, manuscris de prin 840 cu lista donatorilor bise-

ricii din Durham, pontificalul sf . Dunstau de la sf ar$itul

sec. X (Bib!. nat. Paris) $i acela al arhiepiscopului Egbert

de York din sec. X sau XI (Bib!. nat. Paris), scrise in se-

mi-unciala.

d) Minuscula caligrafica carolina, dupa numele lui Ca-

rol cel Mare, in vremea diruia se impune, era numita dea-

semenea franca. sau romana. , dupa presupusul loc de origina,

minuscula rotund a. sau minuta erecta , dupa forma ei.

Varietatea de scrieri din Europa apuseana la sf ar$itul

sec. VII $i inceputul sec. VIII nu ne permite sa urmarim

fdzele aparitiei acestei f orme. Pentru Bretholz, Stef f ens, etc.

ar fi 0 transformare a minusculei cursive merovingiene, de-

barasata de ligarnente; pentru cei mai multi paleografi ar f i

o forma semi-uncialasau minuscula caligraf ica primitiva trans-

formata sub influenta scrierilor cursive, fapt care ar f i pro-

bat de notele marginale din carti apartinand sec. VI-VII saudin uncle manuscris~ din sec· VIII, redactate intr'un ames-

tec de minusculi caligraf ica $i cursiva.

Deasemenea, se discuta inca locul de origina a minus-

culei caroline. Din putinele manuscrise datate ale epocii este

greu de stabilit acest lucru. Sick el pare totu$i a se apropia

de adevar, cand atrage atentia ca $colile din Roma $i in spe-

cial Schola C onturum , in care miouscula semi-unciala era in-

trebuintata cu preferinta, erau atunci foarte active $i pro-duceau 0 serie de manUSClise cu caracter bisericesc (cata-

loagele $i vietile papilor, colectii canonice, opere liturgice)

care se raspandesc in lumea intreaga. Unii paleografl, ca

A. Gaudenzi au pus in sarcina papei Adrian I reforma care

a dus la alcatuirea minusculei perfecte. Altii, ca Delisle,

Thomson, Fumagalli, Barone, etc. 0 atribue lui Carol cel

Mare. In 789, acesta ordona revizuirea cartilor liturgice scrise

in greoaia $i adesea indescif rabila minuscula cursiva mero-

vingiana $i inlocuirea vechii scrieri cu una mai buna $i mai

estetica. Aceasta sarcina revine calugarilor din manastirea

Saint-Martin din Tours, pe atunci sub staretia invatatului

calugar englez A1cuill din York (796-804). In $coala din



'hCI" f 'YJ 'T l If" qUf1n C~

f 1 .... ,1 ~ceftl-rJ , f , "

obla't.} . bb, d ." e

1'7\ U'Yl~

"E ~al)l' Ml d1.S./ ethlti~eU)omnQS

Transcriere

1) § XLI. Anastasius. natione Romanus. ex pa-tre Maximo. sedit annos Ill. dies X. Hicconstituit quotienscumque evangeliarecitantur. sacerdotes non sederent.Hic f ecit or dinationes II presb yt er os V diacoflos V episcopos.

(ms. Jat. din 796. Bib\ . Nat. Pari,. no. 145\ ; apud Prou. Album, pI. VIr. 1).t j et in e piscopis. Patriarcha l1.reca lingua pater principum sive<;ummus patrum interprotatur, quia prirnum idem apostolicum reti--net locum, et ideo quod summa honore fllngitur tali no-(mine) ...

(Raban Maur. De insli f ut;one cler icorum , ms. din 819, Bib\ . Nat.Paris 2440: apud Prou. Album. p \ . VIi. 2).

3) hominis quem con I firmasti tibi (sec. V III , apud Barone, p. 45).4) Oblata tibl domine munera ... (sec. X, ibidem)

5) Ego dixi dii estis; et filii excp\si omnes (sec. XI. ibid em).



Tours, ca ; ; l In celeblte ;;coli france, se studiaza ;;i se intre-

buinteaza capitala clasica cu trasaturi drepte ~i largi alaturi

de capitala rustica cu tdisaturi lungi, rotunzite ~i fine, un-

ciala ;;i semi-unciala perfectionate. Din comparatia acestor

scrieri cu minuscula romana a ie~it probabil aHabetul mi-

nusculei caroline. De Wailly (Elements, I, 390-3) arata chiar

ca literile c, i, 0, p, x, z seamana cu caracterele capitale ~i

unciale, de care se deosebesc a, b, d, e, f , g, 1, m, n, r, s, iar

literile h, g, I, u seamana uncialelor.

Minuscula carolina are trei perioade de evolutie: a) in

sec. VHI·IX se pare ca predomina formele cursive, care seobserva in a deschis, in g, r, illdoite in unghiu ascutit, etc.

Litera I este semi-unciala, iar u minuscul. Hastele lungi sunt

uneori ornate. Trasaturile groase ;;i ce1e subtiri sunt distincte.

b) In perioada a doua (neocarolina), din sec. X, apare regu-

laritatea grosimii ~i rotunzimea corpului, earn fara gust. For-

ma veche a lui a deschis ;;i alte influente cursive dispar.

c) In perioada a treia, in sec. XI-XlI, apare scrierea caro-

lina perfectionata, in care fiecare litera are forma sa deter-minata ~i independenta fata de ce1elalte, in care linierea e

fina ~i dreapta, cuvintele perfect distincte, prescurtarile in-

trebuintate cu moderatie, punctuatia corecta.

Pe de alta parte, aceasta scriere variaza dupa intrebu-

intare:

a) In carli in general exista spatiu intre cuvinte, mai a-

les din sec. IX inainte; in titlurile scrise in capitala ;;i un-

ciala cuvintele sunt unite. In sec. VIII-IX a este deschis cain cursiva sau uncial; in sec. XI este numai uncial. In sec.

IX hastele au luat torma unor maciuci prin ingro~area par-

tii superioare, la literi]e b, d, h, 1; in sec. XI aceasta ingro-

l?are ia f orma unui triunghiu cu un tel de ca.rlig la stanga,

lucru care a aparut sporadic deja in cursu I sec. IX-X. r n

sec. VIII-IX, g era f ormat din trasc'ituri distincte: 0linie 0-

rizontala, una verticala ul?or inclinata de ]a dl'eapta spre

stanga ;;i 0 coada mare semicirculara deschisa spre stanga;in sec. IX cele doua trasiituri superioare se conf unda, dand

o trasatura curba; in sec. X g e format din doua bucle, care

se inchid definitiv in sec. XI. In sec. VIII, m ~i n SUHtin-

clioate spre dreapta l?i gambe1e se subtiaza spre bazii, iar



in sec. XI sunt drepte ~i cu gambele de aceia~ grosime; m

are ultima gamba indoita spre stanga, iar n are adesea f or-

ma capitala sau unciala. Acum apare y (e cu sedila) in 10-

cui diftongului ae (sec. XI). ca ~i semnul r pus deasupra

randului pentru h (sec. XI; este spiritul aspru grec). Pres-

curtarile sunt rare; ligamentul merovingian & se mentine.

Titlurile sunt scrise cu capitala, unciala $i semi-unciala. Li-

gamentele dispar cu totul in epoca lui Carol cel Mare si

Ludovic Piosul (sec. IX). Scrierea carolina din manuscrise

este In J ocuitii. in parte in sec. XII cu scrieri noi, mentinan-

du-se insa in charte.

b) In acte. Minuscula cursiva merovingiana, care dis-

pare din carti la sfar$itul sec. VIII, se pastreaza in cance-

laria lui Carol cel Mare, dar influentata de minuscula ca·-

rolina dreapUi, avand mai putine ligamente, mai multe litere

izolate ~i cuvinte separate. Spre st:ar~itul domniei lui Carol~i in cursul sec. IX, se apropie tot mai mult de carolina. Le-

gaturile de cuvinte ~i literile suprapuse dispar, hastele se

prelungesc mult deasupra randului subtiindu-se la capat :;;i

curbandu-se la dreapta, cozile se prelungesc mult sub rand.

Se constitue astfel scrierea numita minusculd diplomaticd ca-

rolingiand sau minuscula fra J 1ce zii. Majoritatea caraeterelor a-

cestei scrieri au formele din minuscula livresca, dar sunt mai

subtiri ~i mai inalte. Litera a formata din c unit cu i, per-sista deschisa in partea superioara pana in sec. XI. Unele

litere pastreaza f orma arhaic.'i din rninuscula merovingiana:

care deasupra capului 0 prelungire in f orma de car ja; e

are capul buc1at deasupra randului; r e legat de literile

alciturate; tare bara orizontala indoita spre stanga in se-

micerc inchis; 0 este oval, iar in nurneroase charte din

sec. IX-X are deasupra 0 prelungire vcrticala asemenea ce-

lei de la c; n are forma majuscula din carb. Primul randal diplomelor regale cuprinde adesea text scris cu litere lun-

gite, pana in prima jumatate a sec. XIV. In chartele parti-

cuIare se distinge in sec. XI 0 minuscula asemenea celei din

carti ~i, peotru aetele emanand de la duci, conti, episcopi cu

cancelarie proprie, 0 minuscula cu haste prelungite. In sec.

XII scrierea chartelor este f oarte eleganta ~i ingrijita, cu

prescurtari regulate, litere $i cuvinte distincte. b aceast<'i;.



epoca m jnuscula diplomatica franceza atinge apogeul, im-

punandu-se definitiv in toate cancelariile europene, unde se

mentine pana in cursul sec. XIII.

Literile caracteristice ale minusculei caroline sunt, a,

g , m, f, r, s:

f 1- ' - r f r ~

Textele cu aceasta scriere sunt extrem de numeroase.

Adesea, mai ales in Franta sub influenta ~coIilor caligraf ico-

decorative din nord, apar decoratii exeClltate in textul manus-

criselor prin litere intretaiate, litere ornate, reprezentari de

scene sau personagii. Intre cele mai vechi texte cu scriere

carolina citam evangheliarul scris de Godescal in 781 din or-

dinul lui Carol cel Mare ~i al sotiei lui Hildegarda, cu li-

litere de aur pe pergament vopsit cu purpura, etc.

Minuscula carolina e ultima f orma din prima perioada

de evolutie a scrierii latine.

In aceasta perioada, care cuprinde a doua parte a e-

vului mediu (sec. XII-XV), scrierea latina inlatura mare

parte din balastul trecutului, atingand 0 faza de desvoltare

~i de raspandire mult superioara celor precedente. Pan a in'sec. XII ~i chiar in sec. XIII ea f usese apanajul unui nu-

mar res trans de scribi clerici educati in scolile caligraf ice ale

manastirilor. Putini oameni se puteau exprima in scris fara

a jutorul acestor scribi de meserie. Din sec. XII inainte, poate

in urma extensiunii luate de invatamantul universitatilor,

po ate gratie u~urintei de a-~i procura materialul, hartia, scri-

erea piitrunde tot mai adanc in domeniul public, cuprinzand

nu numai intreg clerul occidental, dar ~i numero~i laici. Nu-meroase personagii ale acestei epoci au lasat posteritatii au-

tografe, fie in forma de simple semnaturi, fie in forma de

scrisori, de acte sau de opere literare, teologice, filosofice ~i

~tiintifice.



In afara de vechile forme de scriere, pastrate de unii

traditionali~ti ~i mai ales de copl~tii lucrarilor teologice ~i

textelor sacre, perioada go1.ica-humanistica cuprinde doua

scrieri noi, Cll semne alf abetice complecte, atat majuscule

cat ~i minuscule: a~a zisa scrier e got icii care se raspande~te

repede in intreaga Europa centrala, rasariteana ~i nordica,

pastrandu-se ~i astazi inca in unele forme din scrierea ger-

mana; scr ierea humanist icii, facutii cunoscuta Occidentului

prin operile marilor humani~ti italieni din sec. XIII-XV sauprin acte1e cancelariei papale ~i care va servi drept tip ca-

racterelor latine tipograf ice.

Numirea •• Iloticii." nu a voit sa aminteasca vre-o lega-

tura intre aceasta scriere ~i poporul germanic al Gotilor sau

cu arta ogivala a catedralelor. Ea servea oamenilor Rena~-terii ~i admiratorilor acestei epoci pentru desemnarea oare-

cum dispretuitoare a multor aspecte sau institutii medievale,

pentru ei "barbare ~i intunecate". Paleograful italian Carini

a numit aceasta scriere "monahala", gandindu-se desigur ca

ea a aparut intre peretii manastirilor, un de se desvoltase

arta caligrafica pana in sec. XIII, sau prin contrast cu scri-

erea humani~tilor profani.

In fapt, scrierea gotica este 0 modificare, uneori exa-

gerata ~i pedanta. a minusculei caroline, care atillsese in

sec. XI-XIII 0 perfectiune caligrafica, care i-a atras din

partea paleografului german Wattenbach numlrea de aus-

gebildete Minuskel.

Inca din sec. XI, minuscula carolina prezinta oarecare

semne de degenerare. Se remarca tendinta scribilor de a

f rcinge curbele trasaturilor ~i de a transforma in unghiuri

colturile rotunzite ale literilor. Contrastul intre trasaturile

groase ~i cele subtiri se accentuiaza deasemenea. In sec. XIII,

tendintct aceasta se accentuiaza. mai ales in actele nesolemne :

scrierea obi~nuita, 0 cursiva minuscula cu trasaturi f acute

fara a ridica condeiul, devine verticala sau se apleaca spre

stanga; literile se deschid dar ligamentele se inmultesc; a-

par trasaturi comune pentru doua litere alaturate; in gene-



ral scrierea este mai deasa, mai inalta ~i mai colturoasa,

tinzand catre 0 forma noua, pe cale de constituire.

In sec. xnI evolutia continua paralel in acte ~i in tex-

tele cartilor, dand na~tere la doua forme de trecere:a) 0 minuscula destul de repede trasata, cu numeroase

caraetere de cursiva, cu litere formate din linii frante, dar

Cll resturi destul de numeroase de curbe. Numita de paleo-

grafi minuscula semi-gotica, aceasta scriere face trecerea in-

tre minuscula romano-carolina ~i cea gotica propriu zisa.

b) 0minuscula mai gros ~i mai incet trasaUi, cu aspect

caligrafic, cu alternanp distincta de trasaturi groase ~i sub-

tiri, cu litere pline, nedesfacute, fine, cu cozi ~i haste scurte,cu trasaturi extrem de fine servind de elemente decorative

ca prelungiri ale unghiurilor, apare mai des in carti1e litur-

gice ~i va f 'lervi drept tip scrierii caligrafice gotice.

In sec. XIV, scrierea gotica este deplin formata. Ea cu-

prinde trei mari grupe dupa f orma ~i modul intrebuintarii.

a) Littera f ormata, lettre de forme, cu aspecte caligrafice

pedecte, este cea mai eleganta ~i mai caracteristica. Se In-trebuinteaza in mod constant pentru copierea ~i redactarea

operelor teologice sau a cartilor sacre, precum ~i in unele

manuscrise de lux. Rareori 0 intalnim in randul intaiu al

actelor solemne, emanate din cancelariile suveranilor occi-

dentali.

b) Littera notaria sau notata , letire de note este 0 scriere

cursiva eu aspecte mai mult sau mai putin caligrafice, dupa

modul intrebuintarii. Apare uneori in cartile uzuale, dar mai

ales in actele obi~nuite ale cancelariilor regale, in aetele no-

tarilor ~i ale particularilor. U neori serve~te pentru note sau

ciorne, devenind ilizibila ~i exagerat de cursiva.

c) Litiera mercantilis, amestec de caraetere cursive ~i ca-

ligrafice gotice, se utilizeaza mai ales de negustori pentru

redaetarea ciornelor, ordinelor de plata, etc.

In cursul sec. XIV, scrierile gotice se raspandesc in tot

cuprinsul Europei catolice. Intalnim influente:;;i in textele

romane~ti scrise in latine:;;te in sec. XIV ~i XV de scribi

veniti din Ungaria :;;i din Polonia. Singurile tinuturi occi-

dentale in care textele gotice nu predornioa sunt Spania ~i



f . . :~"< ...... .•. ...•...... ..........• .. .... ...... :- _ - ..- ....•... ....-.... '. " " " i

t:' \ '~i~nl~~F1~f' ~~ t .~ ~r f~ ;;4'"~r " , . . - r ~ ~ . ( ' ~ ~ ( ' r ,~ ~ ~l;'~ -utT'"~ .~~ te-~l,1~~~ / ~ <J(QI ~

1 ,....•.... ~ _.... - .. --'--;;7'-----.-.."7"" •.•---_ ••• -. _- • • . •

\{tbur ~ .'1.~t.tt"b( fC t tm (g-!tft· r«~ qut ,",urt1. Clf:tr .

\ .~ ~ ariu~·<tt"~ \! 1ttJ; C02J,1S-.t\~\!t""(lt" at qW. / l~ UU4!~. ,

."1>\ .~"4«!f, '1m onrta CUt\! ~ ttU qUd:U.r'1.1 <nlft!t:V$ 1u: .t" 'i• - / ' ':. .¥ _- - " _ . . ._ .. . _ . _ _ .. .• .•• _. --', " ." • . ~ - .- ~ -. ~

! ~ .lCDltCetUnbtt w i ' . t ' f t C O ' ~ ~ ) ,.-!Jlmttrfluolt ~t ~ ..tl$tlf.tffmmttlt J ) t t . .

- __ ~ L- . ~. _._ _ . _ ••,. _ . _ _ ~ ...;

Transcriere

1) Universis presentes litteras inspecturis Eva abbatissa Sancti Remigii Silvane·

c/ ensis, ...

Now>ritis quad nos volumus et concedirnus qua d Agnes filia domini ...

domo nos /ra in monialem recepilTus et sororem. viginti e/ octo solioos ...

(scriere cursiva: charta din Iulie 1253 a stare \ ei Eva din Saint· ReillY de

Senlis; Blbl. Nat. Paris; apud Prou, Album. pI. XIII, 3).

2) sunt Ii prelat de seinte eglise e / cels qui out la cure

de noz armes et de noz cors garder, et cil qui ne vue It

obeir a cels qui ont la cure de lui quand il enseingnenl..,

(scriere caligraf ica, ms. de "La Sornme du Roi", copiat in 1294 de

"Perinz de Falons". Bib!. Nat. Paris n, 938 f r" apud Prou, Album. pI. XIII, 2).

3) conseiller du roy en son.

parlement, Nicole Gilles,

notaire et secretaire du(·dit seigneur)

(gotica formata, eu trasaturi exagerate. decora\ii ~i influen \ e ale

bastardei ; epistoliar al bisericii din Paris, copiat in 1500. Bibl,

Nat. Paris, lat. 94;'9, apud Prou, Album , pI. XX, 2).



Italia unde se intrebuinteaza mai mult scrierea rotunda ce-

va servi drept tip celei humanistice. In sec. XVI, aceasta

scriere rotunda, cu forme noi ~i variate, inl,'itura treptat go-

tica, impunandu-se in sudul ~i apusul Europei. In Germania

numai, alfabetul modern mai pastreaza numeroase caracte-

ristice ale goticei medievale.

Scrierile gotice din sec. XIV poseda alfabet complect

ma juscul ~i minuscul, spre deosebire de scrierile precedente-

care apartineau mai mult sau mai putin uneia din aceste ca--

tegorii. Literile sunt alcatuite din linii frante, cu alternanta

marcata de trasaturi groase ~i subtiri; profilul este aeeen-

tuat prin alternanta trasaturilor sau prin prelungirile lor;

hastele ~i cozile sunt groase, dar ies foarte putin din rand.

Adesea intalnim litere cu trasaturile separate, litere deschise ;

in sehimb legaturile intre litere se inmultesc: 0 caracteris-

tica a serierii gotice este legarea literilor veeine prin trasa-

turi comune, mai ales cand e yorba de litere avand curbe

opuse. Semnele de prescurtare. relativ rare, iau in cursiva

forme ornamentale: pornind de la capul sau piciorul literii,_se curbeaza deasupra cuvantului, uneori ocolindu-l pana sub

linie ( jumatatea a doua a sec. XIV pana in sec. XV-XVI).

Majusculele iau f orma stilizata a caracterelor capitale

~i unciale; uneori sunt simple minuscule trasate mai man

ded.t restul literilor din rand. Foarte des, majusculele care

ineep un rand sau un paragraf sunt trasate mult mai man

~i impodobite cu prelungiri ~i ornamente liniare sau chiar

eu miniaturi ~i desemne. In cursul sec. XIII ~i in prima ju-matate a sec. XIV apar in stanga coloanelor fire ro~ii sau

ro~ii ~i albastre, impletite in forma de tulpini de plante, cu

ramificatii ornamentale, cu frunze avand trei loburi aseutite

la YarE, cu foi de iedera sau de vita de vie stilizate, care

inconjura textul pornind de la 0 asemenea ma juscula.

lntre minusculele gotice. cele mai caracteristice sunt: a

pastreaza uneori forma de c unit cu i din minuseula caro-

lina, modificand-o treptat pana la forma actuala; bar e hasta

extrem de redusa, conf undandu-se uneori cu v ; d pastreaza

f orma unciala mult ingro~ata; fa re trasatura mediana mult

accentuata spre dreapta; s pastreaza forma care va trece in

alfabetul modern german, dar nu se mai confunda cu f, de~



oarece trasatura mediana e inlocuita printr'un unghiu mar--cat in partea stanga; Tare doua forme: una derivata din

minuscula carolina, cu bucla sus in dreapta, iar a doua cu

bucla a~ezaLa orizontal in partea inferioara a corpului lite-

rii, la baza randului, forma pe care 0 intalnim ~i in docu-

mentele romane~ti. Sunt legate prin trasaturi comune mai a-

les grupurile urmaLoare de litere: bo, de, do, ad, pe , po , etc..

Literile got ice caraeteristice sunt:

Unul din cele mai vechi texte gotice de ja formate este-

psaltirea quadripartita, copiata in 1105 in manastirea Saint--

Martin din Tours (Bib!. Nat. Paris). Din sec. XIII-XV ~i

chiar in sec. XVI, textele pastrate sunt foarte numeroase,

deoarece aceasta scriere are 0 raspandire mult superioara

celorlalte forme. Citam: textul scris la Trier in 1191 (Bib!.

catedralei din Trier, 133); martirologul copiat In 1218la Saint-

Germain-des-Pres (Bib!. Nat. Paris, 12833); dictionarul latin

al lui Uguccio din Pisa, copiat in 1298 la Bolbec (Idem,

16678); un ms. al lui Toma d'Aquino, scris in 1320 (Idem,

11133); etc.

In sec. XII ~i XIU, cancelaria papala produce unul din

cele mai trumoase tipuri de scriere minuscula romano-caro-

lina. Incepand din timpul pontificatului Iui Inocentiu III

(1198-1216), se f ixeaza amanuntit regulile de redaetare ~i

transcriere a aetelor apostoljce, reguli care vor fi cuprinse

la sfar~itul sec. XIII in manuale speciale. Este fixata insa~i

forma literilor, care pastrau in intregime aspeetul rotund al

vechii minuscule romane, cu haste ~i cozi mai scurte decat

in formele precedente ~i cu foarte putine tendinte catre f din-

gerea trasaiurilor in unghiuri. Este determinata intrebuinta-

rea majusculelor pentru inceputurile frazelor ~i numelor pro-

prii. La sfaqitul cuvinteIor, litera s trebuia sa aiba forma

cu dubla curba. Prescurtarile sunt mai putine ~i au inteIe-

suri perf ect determinate: astfeI, formula salutului, sa?utcm et



apostoiicam benedictionem se prescurta prin salt et aplicam b;;;

prescurtarile prin sigla cu litera suprapusa, ca m i=mihi,

t i

=tibi, erau interzise. Scrierea varia dupa natura literi-

lor. In a~a numitele "mici bule" se grupau tituli sau aetele

gratioase ~i mandamenta, ordinele. Cele dinLii aveau grupele

de litere ct ~i st scrise in mod special: c sau s erau sepa~

rate de t printr'un spatiu alb, dar se legau cu t printr'o

trasatura orizontala, unita la r.indul ei prin doua trasaturi

verticale ce porneau din capetele literilor c sau s ~i t; in

mandamente, aceste grupe de litere se scriau in forma obi~-

nuita. In tituli, semuul de prescurtare ia forma unui 8 des-chis in partea de jos; in mandamente forma unei linii on-

zontale. Cand personngiile carora se adresa bula erau pn-

vite din punet de vedere al functiunii, nu al persoanei lor,

numele propriu Ie era inlocuit prin doua punete a~ezate ori-

zontal. Uneori, scrisori adresate special unui mare demnitar

bisericesc, fara a privi pe eventualul urma~ al acestuia, cu-

prindeau totu~i cele doua punete in locul numelui sau pro-

priu. Pentru exemple ale scrierii cancelariei pontificale in a-ceasta epoca, a se vedea P. H. Denifle ~i T. G. Palmieri,

Specimina paleographica ex Vaticani tabularii Romanorum pon-

tificum registris selecta et photographica arte ad unguem express a,

Roma 1888, in-fol.

Cu toata puternica concurenta a scrierii gotice, care pa-

trunsese ~i in Italia, aceasta minuscula rotunda apare nu nu-

mai in cancelaria papala, dar ~i in unele opere italiene din

sec. XIV. Un manuscris al Divinei Comedii, copiat in 1337de ser Francesco ser Nardi de Barberino ~i pastrat in Bi-

blioteca din Milan, e scris in minuscula rotunda.

Astfel se explica, in primul sfert al sec. XV, repedea

desvoltare ~i raspandire a unei scrieri rotunde, care va e-

xercita 0 puteroica influenta asupra formarii ~i evolutiei scri-

erii latine moderne. Apreciind re5>turile de scriere minuscula

rotuuda din aetele cancelariei pontificale, dar gasindu-le in-

suficiente, humani~tii au transcris operile antice sau au scris

operile lor cu 0minuscula imitata dupa cea diplomatica fran-

ceza derivata din carolina propriu zisa. Modelele se iau mai

ales din cartile apartinand sec. X ~i XL Este 0imitatie at<1t

de complecta, incat se pastreaza ~i intrebuintarea lui e cu



sedil.i pentru redarea diftoogului ([e. In unele maouscnse se

imitau chiar majusculele ornamentate din sec. XII.

Aceasta scriere noua a fost numita in sec· XV littera

antiqua, rotond a , tonda, romana, iar paleografii moderni au

rl~T,H"""'~~l n:'~'tl.'l1$f:'latf..la O \ .nnU'Utti.nn

hi tp1C ·tl\1nEi.·Cto,!1:·:tao~ T..tl1c,J ('T):Ull at- 1n.1

cntntd~ ttlOnttn ('f'"JCtme'nl('11roulm.ltc~"luO 1 l < t < : .. • . .b t>. ~~,

tltod.nl nl ndl ~t t'c:-<le-mc'n •..'mQJ11tlluc:'" W _~Q'l;~:Etdetntna:l.tutu-t:t~OT\of'ROO:U.lti .. ~?' "

;'11>: "~,, .u-n;: \1l1l pttmn:ln muC" I:y: Cunt' - . <.. f{.lnl~"nnt$ ~$ t'---g:tOl$ ~lFro'p('L'unL1 nO!. ~.

('rl'tlgn~(". R.a: •.tgtu'l" per roll1<m romp<"<'

'" r-on~ F'('r~lul':'C'ttrnnl.1 \ t."1a$ .1i~lnn·, ~~C"'U1~ Hqui {'but':'lultldnH·· .•l.

~ p.lna thnt-'omn~ t\ 'mAd potnro:tn1 d~rI. ~,ohlnr. ~cu.,al~ lehgIOU1$4,,:,I,1~. - . . '-.

" r''L \ln non n:ltgtone'f'ai nlJ.ltttolmtw. <'\; tUtuS t~e·t.u~ttonlS 1111udu (".(,

..~~•.. rtt,h"lt~, f\;\mpttunl·ee bot-t:ttl~K"tH)T.tf,(,,·· ttt..lmbhetl.ug .1reu.Cu-e ' C'c monl"t'(""

,J ~ ur m..tgn.ul1 tn£unt ..1~ f1tguc: non 41rllthlllt15. Sc!d . ptlne~na..·pn::ctbtt; t1tlS

~ n~ ...t.dnl0T11t1011'tbu~n-llqtu:.: k"ltm; li ..tm cum tnfatntme"'ouomdt ..ulo, ct;r l . -' ~ I •.., '" •.l

t . - - . > • • ~ mfen.:tttt f\ ,Lull ~ccgtt c.tntun !l't..\nl tt .:. : tl~: ct~ \ umn..1 ~\tOT'C i.lu1(''J,..nagta ~{' r.tnt".1rc·nCC'1tl1d10nee COtl~t1~,nc ~'~~l'l()tnmt";('1ttn unnfn .••.'t'dh~1tlone", ::'~~r:;:. , \ ? < ' . { ; c .tUot11ULag; \ f'e-ml"t'O'tt1tn;":..~nnon$ tnt'('" 'C u.t:M.\ "l"O. i lmnm ubt dH:'l~cum ra~.• y.,,~.

, b..c ~ ••«lUC, o:cepr., o.ro'" ,n rebu' {'c·••CetunlU1O ti:. d.efm~ fln.e-ol£- f i : ' -: : . . . . . . . , .,

&e.~~ d..,'C.••capn"",. o..~ mth""tt' rdhTc!:d.n-d\gwn~1 at· ~ " F '. .,m ;. ii-~;';-., ~'C: . \ b eo ded"a non J"'ttft. Rc.•.mtt·."u~.<.eta it<<froH."" bee "hh"9""'tlc .•

: .2 'c ':c n r . Ho,tt,,{i, ~,me:, ,.•.I.l \ettJ1d~:"..~~~~tdJg'~-,,_d<=~n:":,,~n....' \:'"

Scrisorile lui Cicero. copiate in 1458 (Bibl. Nat. Pari~. IDS. lat. 10337, fol. 1).

apud Prou, Album , pI. XX, 1.

numit-o sCTiere humanisticii. Poggio di Guccio Bracciolini (1380-

1459) ~i Nicco16 Niccoli (1364-1437) au intrebuiotat cei diotai



littera anliqua pentru transcrierea autorilor latini. eel din

urma ar fi creat chiar 0 ~coala caligrafica la Florenta. For-

ma humaoistici'i se impune io iotreaga Italie. Prin iotrodu-

-cerea ei io tipografie, ea p<1trunde ~i io restul Europei, io-

locuind scrierea gotica ~i pregatind crearea uoei ooi forme

de scriere, moderna ilalicti.. 1 0 F raota, scrierea humanistica

p<1trunde mai tarziu, cu ocazia expeditiilor regilor fraocezi

in Italia. Iocepaod dio timpul lui Ludovic XII (1498-1515),

ea apare in documeotele solemne ale cancelariei regale. 1 0Germania, ou poate inlatura forma gotica, care ramaoe pre-

pooderenta.

Scrierea humaoistica posed a alfabet comDleet majuscuI

·~i miouscuI. Literile suot perfect distincte. Iotaloim rareori

Iigameote (uneori litera r). Singura deosebire formala fata

,de aHabetul Jatin actual 0 constitue litera s, care pastreaza

forma gotica la inceputuI ~i in cursuI cuvintelor, dar ia for-

ma cu dubla bucla la sfar~itul lor. S'a pastrat ~i IigamentuI

merovingiao &:=el, care trece in scrierea actuala. Forma

este extrem de eleganta ~i clara. Prescurtarile sunt putine~i reprezentate prin semne cu inteles precis, Apar adesea

majuscule impodobite cu ghirlande ce inconjura 0 parte sau

i'ntreaga coloana textului, cu miniaturi sau cu ornamente co-

lorate.

Intre cele mai vechi exemple de scriere humanistica,

citiim un manuscris al lui Valerius Flaccus, copiat in 1429

(Bibl. Laurentianii); un exemplar dio Istoria lui Trogus Pom-

paeus, copiat in 1433 (British Musecm, add. ms. 12012); ms.

·comediilor Iui Terentiu copiat ~n 1438 (Bibl. Nat. Paris, ms.

Iat. n. a. 458), etc.

1 0 timpul pontif icatului papilor Eugen IV (1431-14471

~i Sixt IV (1471-1484), scrierea humanisticii este adoptata in

breve , unde se transf ormii in cursul sec. XVI, preg<1tind f or-

ma italica, adoptatii de ti pografi.

Odata cu iotroducerea oficiala a catolicismului roman,

tinerile regate ale Ungurilor ~i Polonilor au adoptat Iimba

latina ca limba a cancelariei stapanitoruJui ~i ca limba di-



plomatica. In mod natural, au acceptat forma minuscula ca-

Tolino-romana, care se consolidase definitiv in sec. XI-XII,

predominand in Europa occidentala ~i centrala. Regasim de-

-asemenea in textele scrise in U ngaria ~i Polonia in sec.

XIII-XIV importante inf luente gotice, atenuate doar prlO

influenta minusculei rotunde din cancelaria papilor, Cll care

aceste regate se afJau in stranse legaturi.

Aparute in imediata apropiere ~i avand legaturi perma-

nente cu Ungaria ~i Polonia, statele romane~ti au resimtitintluenta regatelor vecine ~i in domeniul redactarii actelor

·oficiale in limba latina.

Putinele documente pastrate ne impi~dica sa tragem

.concluzii definitive in ceia ce prive~te intrebuintarea limbii

~i scrierii latine in cancelariile domne~ti in cursul sec. XIV

~i XV. Vom incerca in alta parte sa lamurim, pe cat se

poate, aceasta problema. In orice caz, consta tam aci di, in

.cursul sec. XIV :;;i XV, cancelariile domne~ti din Muntenia~i Moldova au intrebuintat limba latina pentru redactarea

actelor privitoare la chestiuni de politica ~i legaturi interna-

tionale. Pana la introducerea limbii slavone ca limba ofici-

ala a cancelariilor domne~ti, adica in epoca in care propa-

ganda catolica lncearca sa atraga pe locuitorii acestor tinu-

turi sub ascultarea Bisericii romane, limba latina a f ost pro-

babil intrebuintata ~i in actele privitoare la chestiuni inter-

ne sau in textele cu c;aracter reliisios, literar, etc. De la a-

ceasf 'a data, numai corespondenta cu strainatatea catolica se

va face in latine~te ~i cu a jutorul alf abetului latin. Domnii

romani au avut in permanenta. in cancelaria lor diaci sau

scribi pentru textele in limba latina. Ace~ti diaci veneau din

Transilvania, din Maramure~ sau din Polonia, ori apartineau

deservantilor cultului catolic stabiliti in principatele carpato-

dunarene ~i f iind in majoritate de origina ungara sau polona.

Datorita caracterului special al acestor scribi, forma

scrierilor din documente, din inscriptii sau din legendele la-

tine de pe pecetiile voevodale va urma fazele de transfor-

mare a scrierii latine ungaro-polone.

Scrierea latina din documentele romane~ti are la baza

o minuscula carolina-romaDa, modif icata sub 0 dubla infJu-

enta: a scrierii gotice, care patrunsese in Ungaria;;i Polo-



nia prin mijlocirea legaturilor cu imperiul german; a scrie-

rii rntunde din cancelaria papala, care a atins in sec. XV

forma humanistica ~i care a patruns in tarile noastre fie in-

direct, prin scribii unguri ~i poloni educati in sfera ei de

influenta, fie direct, prin reprezentantii cultului catolic din

Muntenia ~i Moldova.

In actele latine din cancelaria moldoveneasca pan a la

Alexandru eel bun, literile suot adesea unite, cu unghiuri

mai ascutite, cu mari deosebiri Intre trasaturile groase ~i cele

subtiri. Influenta gotica, destul Je accentuata, se exemplifica

mai ales in forma literii r, care are bucla din dreapta legatade partea inferioara a triunghiului ~i a~ezata orizontal in

partea de jos a randului, caracteristica pe care 0regasim in

cancelaria polona a acestei epoci. Litera s la inceputul sau

in cursul cuvintelor are forma pastra.ta in alfabetul german

iar la sfar~itul cuvintelor forma cu dubla buda din scrierea

rotunda romana. Litera majuscula S are forma a doua bude

inchise suprapuse, cea inferioara fiind putin mai mare. Pres-

curtarile sunt destul de numeroase ~i reprezentante printr'olinie orizontala. Uneori, in primul rand al textului apar ma-

juscule mult mai mari ca cele obi~nuite. In actul dat de A-

lexandru cel bun in 1421 in favoarea Ringalei, literile initi-

Ie din cuvintele Nos ~i V oievoda ~i primele trei litere (All) din

numele domoitorului sunt lungite foarte mult, amintind for-

mele preluogite din dodul intaiu al documentelor Staufeni-

lor. Majoritatea majusculelor din documentele latino-romane

ale acestei epoci sunt minuscule de forma mai mare, cu micimodifjcari, ceia ce adauga un argument pentru origina ca-

rolina a alfabetului intrebuin(at. In actele posterioare lui A-

lexandru cel bun, scribii moldoveni arata 0 inflt-lenta mai

accentuata inca a scrierii rotunde de origioa papala. Aspec-

tulliterilor este extrem de elegant, de~i mai cursiv. Prescurtarile

se imputineaza, ligamentele se mentin, majuscule!e se dega-

jeaza oet, avand forme mai mari ca paoa atunci, chiar io

raodurile diolauntrul textului. 0 cursiva eleganta prezinta

corespondenta lui Stefan cel Mare cu scaunul papal.

In Munteoia pana la Mircea cel batrao, cancelaria dom-

neasca intrebuinta 0 scriere latina cu caracter gotic mult

mai pronuntat decat in Moldova contemporana. Deosebirea



iotre trasaturile groase ;;i cele subtiri e mai acceotuata, scri-

erea e mai colturoasa, cu prelungiri oroameotale, cu majus-

cule mai distincte, cu ligameote mai numeroase, cu litere u-

nite, cu prescurt.'iri mai putine. In general, in primul ra.nd

al textului, initialele numelor proprii ~i prima litera a ran-

dului sunt mai mari ca de obiceiu. Uneori primele cuvinte

(de obiceiu invocatia catre divinitate) sunt scrise cu carac-

tere gotice perfect distincte, mai mari ~i mai groase dedit

celelalte litere ale textului, iar prima litera din rand ia 0forma ornamentala care se prelunge~te pe toata inaltimea

textului; un exemplu elegant al acestei scrieri ne of era di-

ploma data in 1396 la Arge~ de Vlad, fiul lui Mircea cel

batran. Diploma data de domnul muntean Mircea in 1391

la Lvov, scrisa probabil de un scrib polon, prezinta tI'asa-

turile elegante ale scrierii polone gotice. Actele din sec. XV

prezinUi 0 influenta lIlai accentuata a scrierii rotunde, dar

au 0 forma mai putin eleganta, CJ prescurtari mai nume-roase decat in textele moldovene~ti contemporane, cu orna-

mente mai rare.

In sec. XVI ~i urmatoarele, limba latina se intrebuin-

teazii in cancelariile domnilor romani doar pentru corespon-

denta exterioara. Scrierea urmeaza evolutia din Occident,

apropiindu-se tot mai mult de forma tipografica. Abia dupA

inlaturarea scrierii slavone, alfabetullatin se impune ~i in tran-

scrierea limbii romane, capatand forme variate dupa perso-

nalitatea ~i talentul scriitorului.

Formele vechi ale scrierii latine din principatele roma-

ne~ti pot fi urmarite in originalele sau facsimilele din pose-

sia Academiei Romane. Transcrieri ;;i comentarii se gasesc

in colectiile de documente adunate ~i editate de 1. Bogdan

:;;i apoi, in forma mai complecta, de M. Costachescu (do-

cumente moldovene~ti).

Exemple ale acestei scrieri dam in plan:;;ele anexate la

sfar:;;itul acestni manua1.

A treia perioada a evolutiei scrierii latine, din sec. XVI6



pana astazi, cuprinde formele moderne care trec f;)lIn sCrJ-

erea cuvintelor din limbile nationale cu alfabet latin. Ele-

mentele constitutive ale scrierilor moderne au f ost, in gene-

ral, caraeteristicile linguistice f;)i scripturale nationale elibe-

rate de sub jugul goticei (numai scrierea germana ramane

in cadrul formei gotice, pe care 0 perfectioneaza creand un

alfabet cu foarte putine analogii cu cel latin), tipurile· go-

tice sau humanistice adoptate de oamenii moderni, elemen-

tul personal sau individual adus de scribi. Varietatea ne-

sf arf;)ita a formelor face aproape imposibjla 0clasificare com-

pleeta, ingreunand in acelaf;) timp lectura f;)i interpretarea

praetica a diferitelor scrieri. Lasand la 0 parte variatiile

personale sau scrierile cu substrat complex, nu vom pomeni

aci decat cateva tipuri caracteristice, care constituesc per-

f ectionari, compleetari sau exagerari ale scrierilor precedenle

f;)icare servesc de punet de sprijin pentru celelalte forme.

§ 1. SCRIEREA ITALICA.

Minuscula humanistica a dat repede naf;)tere unei for-me cursive cu caractere foarte putin modificate, dar cu li-

tere mai aplecate spre dreapta f ;)icu trasaturi mai ascutite,

pe care 0 intalnim de ja in brevele pontif icale din primii ani

ai sec. XVI. Aceasta scriere a fost adoptata de tipograful

roman Aldo Manuzio, care tiparef;)te in 1501 la V pnetia 0-

perile lui Virgiliu f;)i Petrarca, cu caractere gravate special

in metal de Francesco Grif fo din Bologna. Unii paleografi,

necunoscand existenta acestei scrieri in brevele pontif icale,o atribue lui Griffo, iar altii 0 atribue lui Aldo Manuzio,

numind-o aldind. Recunosca.nd lui Aldo meritul de a 0 f i in-

trodus in tipografie, majoritatea paleografilor 0numesc seri-

ere ifalicd, deoarece daparut in peninsula $i de aci s'a ras-

pandit in restul Europei. Tot in grupa caracterelor italice

este cuprinsa 0minuscula derivata earn in acela~ timp din scri-

ere a humanistica, dar avand trasaturile mai groase, hastele

literilor b, d, h, l ingro~ate in partea superioara f;)i curbatespre dreapta, iar aspectul general mai cursiv decat acela .1 1

italicei tipografice. Paleografii au numit-o italiea cursiva sau

scrittura cancellaresea, deoarece apare intaiu in unele acte ale

cancelariei pontif icale. Este scrierea adoptata de marile per-



sonagii ale sec. XVI in Italia ~i chiar in Franta. Eruditii

sunt singurii care VOl' mai pastra scrierea rotunda traditio-

nala, impregnata inca cu elemente arhaice notariale.

SCRIERE IT ALICA

Vt al t rYU#J or l, pt f 1nY ' a lt m Un ~ f1r m : Nc r ,i d r ur [ o 1H <: lnru y , finttalU1 j iduH ,(J(Tet·

Transcriere

Ut alterum ore, pectore alterum gestent:Nee, idem ut loquantur, sentiantque idem, curret.

(apud Barone, p. 53).

Scrierea nu este de cat 0humanistica mai aplecata, scri-

sa mai fin ~i mai repede, mai apropiata de cursiva. Literile

caracteristice sunt.: a , care rei a forma rotunda din minus-

cula carolina ( a ), simplificand f orma buclata din humanis-

tica; f ~i s, care amintesc formele humanistice, dar sunt maielegante ~i mai distincte, trasatura lui f trecand de ambele

parti ale trunchiului vertical; u care are doua forme graf ice

(v, u), intrebuintate in mod indif ereni ca vocal a sau con-

soana. Prescurtarile, putin nUll?eroase, sunt reprezentate prin

liniute verticale. Semnul de prescurtare a encliticei que este

punct-virgula (q;). Hastele sunt mici, ornamentele au dispa-

rut, literile sunt perfect distincte, fara ligamente. Se pastrea-

za insa merovingianul & ~i carolingianul (l ' = a e .Faptul ca a fost adoptata in imprimerie contribue la

raspandirea italicei in cancelariile diferitelor state italiene,

in transcrierea codicelor ~i chiar in actele private. Prin nu-

mero~ii Italieni care se stabilesc in Franta in cursul sec.

XVI, ca ~i prin Francezii care studiaza in universitatile i-

taiiene, priu mae~trii caligrafi sau prin luptatorii ce strabat

campiile Italiei in cursul rasboaielor f ranco-spaniole, scrie-

rea italidi patrunde in Europa apuseana, f ie in f orma al-dina, f ie in f orma cancellaresca. Dar, dupa abia vreo juma-

tate de secol, alterata prin artif icii pedante sau prin inf lu-

enta personala a scribului, ea degenereaza ~i se transforma

intr'o eursiva fara earacter general. Totu~i, in imprimerie.

scrierea italica perfectionata ~i simplificat.i, in care s de f or-

ma asemanatoare lui f este inlocuit eu s eu dubla buela, se



mentine multa vreme. AsUizi inca, ea se intrebuinteaza pen-

tru notele cartilor, pentru titluri de carti, pentru citate sau

pentru cuviote din text, pe care in scrierea normala suutem

siliti sa Ie subliniem.

Origina acestei scrieri nu este complect determinata.

Paleografii francezi a~eaza aparitia ei in sec. XV in Franta.

Italienii 0 considera nascuta in Italia, dar propagata ~i de-

numita de Spanioli.

In cursul sec. xv apare in Franta 0 scriere compusa

din caractere intermediare intre forma gotica ~i fqrma 1'0-

mano-humanistica. Numirea de littera bastarda 0intalnim inca

prin 1460 intr'un caet de modele de scrieri alcatuit de un

calugar din diocesa Nantes (Bibl. Nat. Paris, ms. lat. 8685).

In cursul acestui secol, ca ~i in secolele urmatoare, aceasta

scriere se mentine in regatul francez.

In Italia, unele documente de la sfar~itul sec. XV, mai

ales din cancelaria papala, au adoptat 0 scriere cu caractere

intermediare intre scrierea tonda sau humanistica ~i cea can-

cellarescii sau cursiva italica cu influente got.ice. Legaturile

diplomat ice intre scaunul pontifical ~i Spania au provo cat

adoptarea acestei scrieri in peninsula iberica, unde ia nu··

mirile de bastardilla sau littera bastarda, deoarece cuprindea

caractere caligrafice diferite.

Forma spaniola a scrierii bustarde atinge perfectiulleacaligrafica in sec. XVI, dar in formele imprumutate altor

popoare prezinta inca nesiguranta. Literile au corpul mic ~i

ingust cu trasaturile aproape egale ca grosime in cursiva ~i

cu alternanta pronuntata intre trasaturile groase ~i cele sub-

tiri in caligrafica, cu hastele ~i cozile extrem de lungi, ter-

minandu-se la capete cu 0 ingro~are in forma de maciuca,

ce amintea terminatiile caroline. Formele sunt oarecum exa-

gerate din cauza budelor ~i a prelungirilor decorative. Li-

terile sunt perfect distincte, rareori legate. Literile unite au

disparut~ prescurtarile sunt rare. Uneori forma u serve~te pen-

tru a desemna atat sunetul consonantic, cat ~i pe cel vocalic.



Tran scriere

Tra gli altri innurnerabili fattori fattici per I'adietro.

(apud Barome, p. 54).

Gratie irnportantei politice a Spaniei, scrierea bastard a

se propaga repede in Europa occidentala, un de ajunge pre-

dominanta in sec. XVII. In Italia se reintoarce in diplome,

in charte :;;i chiar In cod ice, la Napoli devenit provincie spa-

niola, la Parma ai dirui duci :;;iprincipi din casa Faroese

au fost In relatii neintrerupte cu curtea din Madrid, la Roma

unde cancelaria papala 0 introduce in locul italicei in breve,

in motu proprii, in scrisorile particulare, precum :;;i in alte

provincii itaIiene din sfera de influenta spaniola. lntrebuin-

tarea ei se mentine pana spre sfar:;;itul sec. XVIII, cand este

inlaturata de scrierile influentate de caraeterele tipografice,

mai ales ca preponderenta spaniola nu mai exista.

In cursul pcrioadei a doua de evolutie a scrierii, can-

cela ria pontifical;} a adopta t scrierea gotica pentru redacta-

rea bulelor. Prin introducerea manierismului, prin degenera-

red. provocaUi de pedanteria unor scribi, prin adaugarea u-

nor elemente stcaine :;;i in special beneventine antice, apare

in cursul sec. XVI 0 forma noua de scriere, care ramane

pana in sec. XIX in cadrele cancelariei pontificale.

Paleograf ii it:alieni i-au dat diferite numiri: gotica, lon-

gobarda, lieges2, littera sancti Petri; predornina insa numirea

de scrittura bollatica, adica utilizata in redaetarea bulelor

papale.

Este 0 scriere stranie, cu forme urate ~i nedescifrabile.

cu litere inclinate spre stanga, cu trasaturile groase :;;i sub-

tiri exagerate, coofuze :;;i amestecate, rupte in mai multe bu-

cati. Prescurtarile sunt neregulate :;;i indicate adesea prin

semne convention ale al caror inteles nu corespuude celor pre-



cedente. Initialele textului sunt uneori exagerat de man ~l

ornamentate cu frunze, ghirlande sau linii.

Transcriere

Benedictus episcopus servus (servorum Dei)

(apud Barone, p. 55).

Prima urma de scriere bollatica apare in bulele papale

sub pontificatul lui Clement VIII (1592-1605). Deformarea

continua sa se accentueze, atingand apogeul sub Alexandru

VIII (1689-1691). Dupa peste un secol, in care alterarile 0fac inca mai bizara ~i mai nede8cifrabila, scrierea bollatica

este iol.Hurata dio caocelaria apostolica de Leon XIII, la 29

decembrie 1878.

§ 4. SCRIEREA TIPOGRAFICA5I SCRIEI<EA CURSIV A MODERNA

10 epoca moderna, noi criterii impart scrierea caraete-relor alfabetului latio io scriere fipografica. ~i scriere cu r siva .

sau manualii.

a) Scrierea tipografica. Inca din sec. VI p. Ch. n. Chi-

nezii cuno~teau arta imprimarii cartilor ~i stampelor sub for-



ma primitiva a xylografiei, adica imprimarea cu ajutorul u-

nor plan~e sau caraetere gravate, pe care se intindea culoa-

rea. Plan~ele ~i caraeterele erau din lemn. Prin mijlocirea

Arabilor, este adusa in sec. XII in Europa, unde patrunde

cu lncetul din cauza fragilitatii lemnului care servea pentru

tipare. In 1436, loan Gensfleisch din Mayenta, supranumit

Gutenberg (1397-1468) inventeaza caraeterele mobile din me-

tal. Tipografia moderna a luat na~tere. In 1450, Gutenberg

se asociaza cu gravcrul loan Fust (1410-1465), apoi cu Al-brecht Pfister (1420-1470). La randul sau, Fust se asociaza

cu ginerele sau Petru Schoeffer (1425-1502) care aduce oare-

cari imbunatatiri noii arte.

In 1462 Mayenta hind asediata, mae~trii tipografi se

impra~tie creand imprimerii noi in dif erite centre ale Europei.

T n 1464, Conrad Sweynheim ~i Arnold Pannartz insta-

leaza 0 imprimerie in manastirea Subiaco din apropierea Ro-

mei, adoptand scrierea humanistica. Exemplul lor e urmatde f rancezul Nicolae Jenson, care intemeiaza 0 imprimerie

la Venetia in 1469, ~i de germanii Mihail Friburger din

Colmar, Ulrich Germg ~i Martin Crantz, care se stabilesc

in 1469 la Paris, chemati de Jean de la Pierre, priorul Sor-

bonei ~i de profesorul Guillaume Fichet.

In 1488 i~i incepe aetivitatea tipograful Aldo Manuzio

(1450-1515) la Venetia. lntrebuinteaza intai caraeterele hu-

manistice, dar mai tarziu insarcineaza pe Francesco Griffo

din Bologna sa-i graveze 0 forma noua de litere, scrierea

italica, cu care tipare~te in 1501 operile lui Virgiliu.

In cursul sec. XVI, arta tipografica se propaga repede.

Imp:-imeriile familiilor Aldo, Junta, Estienne, Froben ~i al-

tele ii aduc triumfuI final. Cartile nu mai sunt scrise cu manrt,

decat cand e yorba de opere ce urmeaza a fi daruite vreu-

nui principe sau vreunui personagiu inalt.

Caracterele i~i urmeaza evolutia ditre forma aetuala a

scrierii tipografice. eu timpul eftinatatea materialului, har-

tia, nu mai face necesara intrebuintarea prescurtarilor, care

dispar.

bj Scrierea manuala sau curSlva se pastreaza doar in

aetele notariale, in documentele diplomatice ~i in scrisorile



ma primitiva a xylografiei, adica imprimarea cu a jutorul u-

nor plao~e sau caractere gravate, pe care se iotindea culoa-

rea. Plao~ele ~i caracterele erau din lemn. Prio mi jlocirea

Arabilor, este adusa in sec. XII in Europa, unde patrunde

cu i'ncetul din cauza f ragilitatii lemnului care servea pentru

tipare. In 1436, loan Gensfleisch din Mayenta, supranumit

Gutenberg (1397-1468) inventeaza caracterele mobile din me-

tal. Tipograf ia moderna a luat na~tere. In 1450, Gutenberg

se asociaza cu gravcrul loan Fust (1410-1465), apoi cu Al-

brecht Pf ister (1420-1470). La randul sau. Fust se asociaza

cu ginerele sau Petru Schoeffer (1425-1502) care aduce oare-

cari imbunatatiri noii arte.

In 1462 Mayeota hind asediata, mae~trii tipografi se

impra~tie creand imprimerii noi in diferite centre ale Europei.

t n 1464, Conrad Sweynheim ~i Arnold Pannartz insta-

leaza 0 imprimerie in manastirea Subiaco din apropierea Ro-

mei, adoptand scrierea humanistica. Exemplul lor e urmatde f rancezul Nicolae Jenson, care intemeiaza 0 imprimerie

la Venetia in 1469, ~i de germanii Mihail Friburger din

Colmar, Ulrich Germg ~i Martin Crantz, care se stabilesc

in 1469 la Paris, chemati de Jean de la Pierre, priorul Sor-

bonei ~i de profesorul Guillaume Fichet.

In 1488 i~i incepe activitatea tipograf ul Aldo Manuzio

(1450-1515) la Venetia. lntrebuinteaza intai caracterele hu-

manistice, dar mai tarziu insarcineaza pe Francesco Griffodin Bologna sa-i graveze 0 forma noua de litere, scrierea

italica, cu care tipare~te in 1501 operile lui Virgiliu.

In cursul sec. XVI, arta tipograf ica se propaga repede.

Imp:imeriile familiilor Aldo, Junta, Estienne, Froben ~i al-

tele ii aduc triumful final. Cartile nu mai sunt scrise cu man:'!.

decat cand e yorba de opere ce urmeaza a fi daruite vreu-

nui principe sau vreunui personagiu inalt.

Caracterele i'~i urmeaza evolutia catre f orma actual a ascrierii tipografice. eu timpul eftinatatea materialului, har-

tia, nu mai face necesara i'ntrebuintarea prescurtarilor, care

dispar.

b} Scrierea manuala sau cursiva se pastreazii doar in

actele notariale, in documentele diplomatice ~i in scrisorile



particulare. Si in acest domeniu, introducerea hartiei face

ca prescurUirile sa dispara.

Caracterele sunt foarte variate, dupa cancelarii sau dupa

scribi. Din ce in ce mai mult se imprima scrierii caracterul

personal al scriitorului. Evident, se resimte deasemenea 0pu-

ternica influenta a caracterelor tipografic<O'.



Este evident faptul ca le ctllr a ~i i llte r/ J I ' dar ea corecta a

inscriNiilor presupun cuno~tiinte aprofundate de limba latina.

Limba "epigrafica" latina, cu toate particularitiiple sale, respecta

regulile generalc ale latinei ~i 0 serioasa forma~ie filologica este

indispensabiHi cpigrafistului.

In cde ce urmeaza vom prezenta cateva caracteristici ale

alfabetului latin utilizat In epigrafie, pre cum ~i evolutia sa In timp.Asemenea cuno~tinte servesc nu numai la lectura unor inscrip~jj, ci

~i la datarea lor. Variatiile formei liwrelor de-a lunglll epocilor

permit determinarea perioadei de elaborare a unei anume inscrip~ii.

Fire~te ca exista ~i criterii cronologice mai precise decat cele legate

de forma textului epigraf ic, Insa In absenp acestora, aspectul

general al scrierii poate oferi indicii relevante pentru datare. Totu~i,

o anume prudenta este necesara, dat fiind faptul ca natura

materiallllui litic (piatra, marrnura), abilitatea lapicididului,

provenienta regionala a epigrafei conditioneaza ~i de f orma

textului epigrafic.

Latina era la origll1e doar dialectul din Roma ~i nu se

intindea dincolo de malul drept al Tibrului. In f apt, l atin a litZg1 / { /)

pentru limba vorbita de romani este mult mai frecventa dedt

rom ana lingua , In timp ce In sens politic / { / ti l1 i ( Latinum nO ll/ell) hominc .r nominis Lati1 1 l) a fost denumirea acelor populatii din Latium

"asociati" ai romanilor care sc bucurau de privilegii speciale, dar

care nu rareori au fast, In primele secole de istorie romana, In

conf lict cu Roma.

Din punct de vedere lingvistic, latina face parte din farnilia

indo-europeana, In care reprezinta 0arie marginala a grupului de

limbi kent l llli . Inrudite de Indeaproape cu latina erau unele dialecteInvecinate (pe care unii lingvi~ti Ie nurnesc "ausonian"), foarrc



Invecinate (pe care unii lingvi ti Ie nurnesc ausonian ), f oarrc

Este evident faptul ca le ct ur ct ~i il/t e rjJ r e tar e a corecta a

inscrip~iilor presupun cuno~tiin~e aprof undate de limba latina.

Limba "epigraf ica" latina, cu toate particularita~le sale, respecta

regulile generalc ale latinci ~i 0 serioasa f onna~ie filologica este

indispensabila cpigrafistului.

In cele ce urmeaza VOlTl prczenta dteva caracteristici ale

alf abetului latin utilizat in epigrafie, precum ~i evolu~ia sa in timp.

Asemenea cuno~tinte servcsc nu nurnai la lectura unor inscrip~jj, ci

~i la datarea lor. Variatiile f ormei literelor de-a lungul epocilor

permit determinarea perioadei de elaborare a unei anume inscrip1ii.

Fire~te ca exista ~i criterii cronologicc mai precise decal' cele legate

de f orma textului epigraf ic, insa in absenp acesrora, aspecrul

general al scrierii poate of eri indicii relevante pentru datare. Totu~i,

o anurne prudenta este necesarii, dat f iind faptul ca natura

materialului litic (piatra, marmura), abilitatea lapicididului,provenien~a regionala a epigraf ei conclitiondlza ~i ele f orma

textului epigrafic.

*Latina era la origll1e doar dialectul din Roma ~i nu se

intindea clincolo de malul drept al Tibrului. In fapt, la tintl li llgua ,

pentru limb a vorbita de romani este mult mai frccventa decat

r om ana lingua , in timp ce in sens politic la tin i ( Latim llJI nO ll/el i , !)o1 J l i l lcJ nom in is L "a ti ll l) a f ost denumirea acelor populatii din J ,atium

"asocia~i" ai romanilor care se bucurau de privilcgii speciale, dar

care nu rareori au fost, in primele secole de istorie romana, in

conf lict cu Roma.

Din punct de vedere lingvistic, latina face parte din familia

indo-europeana, in care reprezinta 0 arie marginala a grupului de

limbi kentum . Inrudite de it;deaproape CLllatina erall uncle dialecteinvecinate (pe care unii lingvi~ti Ie nurncsc "aLlsonian"), foane

pu1in cunoscutc, in afara de falisca (dialectul din ora~ul Falerii).

17



Ma joritatea indo-europeni~tilor considera de fapt existenta unui

grup italic care includea, pc de 0 parte, lu/il1ojclkr ca ~i, pe de alta

parte, OJco-ttl1lbr iana.

Cercctarile mai noi au aratat ca separarea intre osco-

umbriana ~i launo-f alisca estc antcrioara migrarii in Peninsula ~i ca

cele doua grupuri trebuie considerate f undanlcntal distincte, ceea

ce a dus la prabu~irea mitului unei "lirnbi itaEce comune":

"separarea latinilor de osco-umbrieni nu este un f apt italic, ci un

f apt dialectal indo-european, in Italia indo-emopcnii venind in

doua straturi cxtrem dc c1ifcrite... daca itaLica comuna ar fi existat,

asemanarile dintre a~a-numitcle limbi italice ar fi vechi ~i

dif erentele recente, or realitatea este alta". (G. Devoto, Storia d elia

lingua di Rom a2 , Bologna. 1944). Oricum, simbioza latino-italica se

realiza cu u~urinta datorita af initatii de rasa ~i de lirnba.

Etrusca er a 0 limba complet dif erita de latina, ba clliar,

dupa toatc probabilitatile, nu era nici macar 0 limba indo-

curopeana. Etruscii au trait mai multe secole in contact strans cu

romanii. Roma a fost, intr-o perioada a istoriei sale, dominata de

etrusci care, sub dinastia Tarquinilor, au c10mnit peste Roma. Dupa

Titus Livius (lX, 36, 3), in perioada regalitatii, etrusca era preda tapublic la Roma.

Latina a asimilat un numar de cll \·inte etruscc, identificabile

c1atorita prczentei unor clemente morf ologice caracteristice, io

special a suf n;:clor ca -na, -ena , -ena , -fna (Ponenna, Ra7 J el11 1a ,C afcina,

Maecena J). Etrusca a fost intcrmediara dintrc latina ~i greaca pentru

uncle cuvintc care, dupa aspcctul lor f ooetic sau morfologic, ou

puteau fi imprumutatc dircct dio grcadi: e.g. lat. groma (instrumentde masurare a terenului) prm'ine din gr. )I{Jc u p c uv clar a t recut prin

ctruscul *C r t f llla.

Foarte puternica a f ost inf lucnta ctrusca asupra ooomasti6i

romane incepand cu sistemul nominal compus din trci elemente

(praenomen , nomen ~i cognomen) care este comun ~i altor populatii

italice, dar c1if erit de cel al tuturor celorlaltc popoare inclo-

curopene: tipul onomastic C aitt J luliu J CaeJar corespuncle celuictrusc Lar ce Zt lX t l iV1 t t lN . ~i uocle numc rornane f recvente au 0



corespondenta precisa in etrusca: At /1m = etr. Allie,· -F abius = etr.

Fapi; Petrol /it ts = etr. Pet r tt lli ete.

*Latinii au imprumutat alfabetul de la etrusci care, la randul

lor, il preluasera din lumea greaca.Acest fapt nu este caracteristic

doar populatii1or din Latium. Toate populatiile indo-europene ale

Italiei primitive -falisci, osco-umbrieni, veneti ~.a.- au preluat

alfabetul de la etrusci (cf .M. Le jeune, N ot es linqllir t iq1lt italiqlf e. Sur

les ad apt aliom d e l'al plJabet et msqllc aI / x lal/ guE ' s indo-elllvpeel1nes d ' lt alie,

in Revue d es Et ud es latines 35,1957, p. 88-105.). Cat prive~te datarea

acestui imprumut cultural, in cazul latinei dispunern de un tennim / J

ant e quem, reprezentat de cea mai veche inscriptie latina cunoscuta

(fibula de aur de la Praeneste, datata in jurul anulLll 6UOa. Chr.).

In consecinta, se poate afirma ca este foane probabil ca

alfabetul latin -dqi de originc greaca (alfabetul calcidic f olosit la

Cumae-, sa fi ajuns la rolTlani prin intermediul etruscilor. ~- \ cest

f apt pare verosimil in special pentru ca rgrccesc este redat prin

surda C ~i pentru ca G', modif icare lllterioara a lui C, este 0inovatie

a sec. III a. Chr. pe care Plutarh 0 atribuie lui SpurillS Carvilius

Ruga; acum se ~tie ca etrusca nu poseda sonorelc ~i deci rgrecescavea aceea~i valoare cu K . Aceasta nu ducea la inconvenience in

ctrusca; nu tot astf e! in latina unde f onemcle C ~i G erau net

distincte.

La inceputul istoriei sale, alf aberul latin a f ost supus unor

modiflcari impuse de fonetica latiniL Cum etruscii nu f aceau

distinqie intre sonore ~i surde, toate literele grecqti notau

guturalele gam ma, ka ppa , qo ppa, traduse prin acela~i suneL De~ilatinii distinge~l1 sonorclc de smde (vocalcle tari / mute), datorita

originii sale etrusce, alf abetul latin nu avea la inccput un SCIT1I1

special pentru guturalul sonor ~i a af ectat trei semne oclusinllui

surd, notate dif erit in f unqie de vocala ce urma: ltuinte de i~i ~ era

notat cu C, inainte de £ ! sau de 0consoana cu K , inainte de Q ~i 1l cu

Q . Inscriptiile arhaice ref lecta aceasta repanitie care nu era foarte

rigmoasa. 1ntr-o inscriptie arhaica din Forum ( e l L, 12 , 1), dativullui r ex (r egi, in latina clasica) este notat r eeet . Toml se va schimba

insa pentru ca situatia graf iei nu corespllndea realitatilor fonetice. K



\ 'a deveni practic 0 litera moarta, Q mai serve~te doar pentru a

desemna labriovelara Qu ~i, in sec. HI a. Chr. s-a decis, la initiativa

gramaticianului Spurius Caryilius Ruga, crearea literei G (C

prevazut cu un semn diacritic). Noua litera a f ost plasata pe locul

al ~aptelca, inlocuind dzeta, folosita de ctrusci, dar inutila pemru

romani. Dupa aparipa literei G, a!Jabet l ll la tin cuprindea 21 d e l i ter e

(acesta este ~i numarul precizat de C ice r o, D e nat llr a d e o17l11/ ,II, 37,

93). Catre sf aqitul Republicii, au fost introduse cloua noi litere, Y ~i

Z, pentru transcrierea lui upsilon ~i d ze ta . Astf el, a!labe t ullatin a jungc

sa cuprinda 23 d e li t e r e , numar cc se va mentine in epoca Imperiului

(Desprc evolutia ~i istoria alfabett;lui latin, cE . R. Bloch, Proble llle s d e

l'e critN r e en E tr tt 1 ' 1 'e e t d Rom e , in L 'Ecri tllr e e t la p .ryc / jologie d e s p e llp les , A.

Colin, Paris, 1963).

Romanii utilizau pentru inscriptii 0serine cu literc capitale

(alfabetul rnonumental) -0 scriere cu rnajuscule ce se incadra intre

doua linii paralele. Ma joritatea inscriptii10r latine sunt in alf abctul

monumental. Alf abetul utilizat in inscript1ilc anterioare see. 1 a.

Chr. prczinta un pregnant caracter arhaie. Reproducerile se gasesc

in lucrarea lui F. Ritschl, Pr iscae Latinit alis II/om / m en ta e p igr a phica ad

arche typol" t l l l i f id em e xem pk, li tho ,graphicis r e jJ1 ' tie .rcntata (Berlin, 1862),aparuta ca supliment la C l L I ~i in artkolul alp lJ abe tlim din DA (1,

1877, p. 215, fig. 238).

Inscriptii1e arhaicc sum prezentate in monumentalul e lL, I,

I m cri pt iol1Cs ant iqu Z:uil7 la e a d C. C al' sr :l 1 is morkm (Berlin, 1R63) ~i doua

c01pora mai recente -A. Ernout, Rcct f l~ il d e t e xt e s lat im ar cbai' qNes2 ,

Paris, 1957; A. Degrassi, I nJ C I ip lioll e s lati llae libe r ae r e i publi cae , I-II,

Fircnze,1957-1963.Dupa cum se poate constata, in accste inscriptii literele mai

au elemente disproportionate, inegalc -in special literele A,E, 1',0

care sunt abia recognoscibile. Probabil ca formcle aces tor litere

provin clin trei cursive arhaice.

Aceste elemente disproportionate (cursive) vor disparea

insa cu timpul, iar scrierea epigraf id'i va atingc, la inceputul

Tmperiului, 0 reala perf eqiune. Perf eqiunea inscriptiilor

monumentale ale epocii imperiale se datoreaza maiestnel ~i

meticulozitatii lapicizilor, unele epigraf e fiind adevarate opere de



ana. Alfabetele (mont lillental ~i ami ,i) utiuzate in timpul lmperiului

nu prezinta 1n aspectul lor, decat difercn~c de detaJiu. l- \ceste

dif eren~e permit datarea inscripriilor respective Intr-o anumita

perioada a epocii imperiale (cf . J . Mallon, R. Marichal, Ch. Perrat,

L' cC f itur e lat ine d e la C t lpitale romaine t l la mimlJ cu/ e , Paris, 1939).

Tipurile caracteristice de alf abet datand din epocik lui Augustus,

Traian ~i Constantin sunt prezentate In lucrarea lui E. Huebner,

E xem pla J cr i ptur ae e pigraphicae lat ial / ae a C ae Jar i J d ictator i J mor t £ ' ad

aetatem ]mtinial/ i, Berun, 1885). Tentativa IlTlparatului Claudius,

erudit ~i gramatician, de a introduce trei htne n01 menite sa nOteze

Lconsonantic (de pilda, ~ ini~ial In CLrdlnlul 1 ' II I gm ), sunctul p . , 'i 5i

sunetul intermediar Intre i~i 1 ! . (ca ,"ocala mediana intr-un cuvant ca

optil1 J m) nu a depa~it limitele domniei sale.Scrierea are un aspect pu~in dif crit ciind este vorba de texte

legislative, de acte pubJice sau private gravate In bronz. 0

asemenea scriere se nume~tc art uar ia. Capitalele (ma jusculele) sunt

alungite, relativ negu jent redate, dintingandu-se net de capitalele

elegante.

De asemenea, trcbuie selTll1alaUlcxistel1~a unei scrieri ami ,' e

("de mana"), rapid a ~i libera, utilizata in cazul scrisorilor, ainscrip~iilor parietale ~i a cclor pe vase ceramice ~.a. Acestei scrieri

Ii apar~in inscrip~iile murale (graff ill) de la Pompei, precum ~itextc.:le

gravate pe tabJi~cle de ceara descoperitc in cas a bancherului L.

Caecilius lucundus (datate in anD 55-57 p. Chr.). Alfabetul scrierii

cursive ("de mana") este utilizat ~i In ca~ul tablitelor cerate ale

Daciei -tripticele transilvane- descoperite ]a J \ lbutnus NIaior (Ro~ia

I \ 10mana) ~i datate in intervalul 131-167 p. Chr. (C l L , T, p. 92 4-959

= lO R , I, T ab C er D , [J [] [J 0 [1 V). Aceast;] scriere cursiva dispare la

fincle see. 11r p. Chr.

La inceputul see. IV p. Chr. Inralnim 0 scriere cursiva,

rapida, simpJif icata ~i f oarte greu de descifrat. La Incepurul

Tetrarhiei, din alf abetul m.onumemal, se dezvolta 0 adoua scriere

cursiva, care va sta la baza scrierii medievale.

Scricrea Zlncialii , cu forme mult rotuniite, apare pe

papirusuri ~i pergamente, dar ~i pe inscriprii1e af ricane incepand cu

f inele see. In p. Chr.



Pentru lectura corecta a inscrip~iilor este absolut necesad

cunoa~terea cu exactitate a modului de legare (combinare) a mai

multor litere - a~a-numitele l i ga tud . Acesta este un procedeu de

economisire a spa~iului ~i, in cazul scrierii cursive, poate avea 0

mare varietate ~i complexitate. Ligaturilc cele mai f recvente

grupeaza cate 2 litere, mai rar 3 ~i extrem de rar 4 litere. E g ligatud care grupeaza 4 litere: 0(10) t (e r ra ) J (il) l( cl J i J ) t (t ·bi) .

Uneori sc utiliza un accent special (a.s pc x) ~i un semn nU1uit

sicilit l J sau un accent circumflex pentru Literele care trebuiau

dublate: de pilda, O JA = OHa , 5 0 s = JItUJ.

Cuvintele puteau f i abrclJiale sau scrise complet despartite

unele de aItele prin semne distnctive ce aveau f orma unor puncte,

patrate, triunghiuri ori motive vegetalc - de pilda, frunza de icded,bcd crac dislir( 2 ,t lcntcJ .

C I ! " c l e . Asemenea grecilor, pentru a indica numerele,

romanu utilizau literele alfabetului: I = 1; V = 5; X = 10; L = 50;--C ~

= 100; D = 500; M = 1000. In ceea ce prive~te cif rcle, lectUfa lor

nu este Intotdeauna facila, datorita prescuwlrilor: pentl~u a indica

mille romanu utilizau 0bad orizontal{l deasupra zecilor -de pilda,

XX Celn = 20 203. Pentru a indica sutele de mii, romanuincadrau cifra X intr-un patrat incomplct (f ad latura de jos) -de

ex., X CCC D C / lOx 100 000 + 300 000 + 600 = 1 300 600.

Celc mai multc inseriptu au supravie \uit sculptatc in piatd.

Adcscori intiilnim placi fixate pc perqii unor cladiri, dar ~i steleseparate care cuprindcau atat texte oficialc, dlt ~i f uncrarc. Se

scriau chiar ~i pc bazelc construqiilor texte votive. 1nscrip\iile

f unerarc ori votive erau adesca scrise pe statui sau pe alte obieetc

of erite divinitatu. Pe tab lite de plumb ori de am sc scriau texte de, ,blestem, care apoi erau prinse cu un ac ~i ingropatc in pamant.

Un grup apartc il constituie ,gr ajjili grava~i pe pcrqii

cladirilor ~i pe artefaete miei. Inserip \ iile ll1Clzate pc vase con~in

numcle propietarului / producatorului.



Inscriptiile erau incizate In piatra, f ilde~, ~1 in artef acl:e de

metal cu 0 dalta, insa se folosea ~i poansol1ul pentru f OtlTlarea

literelor. Pemru a se putea cici mai u~or, inscriptiile incizate erall

adesea pictate cu vopsea de culoare ro~ic; aSl:fd se pmeau corecta

~i evemualele erori ale lapicidului.

Pe vasele din lut se grava cu un obiect ascutit. Asemenea

piese sum izvoare importanre pri,-ind cultura scrisa a acelel

perioade ~i modul cum a f ost Insu~ita scrierea de carre oarneniL

simpli.

In editiile de inscriptii este inlportant sa f ie mentionate:

starea originala a textului, lipsurile, direqia de scriere ete. Acestlli

scop ii serve~te sist emltl Le id e ll , inventat ~i milizat Incepand din anul

1931.

-intre paranteze rotunde ( ): litcre, cuvinte sau pasa je

Intregite in cuvinte sau nume abrc \ "iate -AVG = At lg(mlu.r ); D.?

= D (omintt s) N(ost e r).

-intre paranreze ascu~ite < >: litere inutile, scrise din cruare

dclapicizii antici.

-intre paranteze drepte [ ]: literc corodate (lipsa, in

fractud), disparute In f orma gcnuina a rcxtului antic.

-Intre doua parantezc drepte [[ ]]: cllvintc sall mllTIC

proprii martelate - rase din Anrichitate (r / ( i IJ/ 1 / t ltio Jlle ll1or iae ).

numarul pllnctelor scmnaleaza numarul litcrelor

pierdute.

[..4..] in cazul in care au disparut nwlte litere, cifra

reprezinta numarul acestora.

--- - numarul nesigur al literclor pierdmc sall de venire

indescifrabile.

va ca t -loc lasat liber de lapicidlll antic.

I -Inceputul noului rand.

-- -sagcata reprezinta direqia scrisului.

: -despaqirea cuvintelor sau propozitiilor.

23



Universitatea "Petru Maior" Targu-Mure~ ~

DEPARTAMENTUL I.F.R.D.

Adrian HUSAR

'V

EPIGRAFIE LATINA

Pentr u u zul st uden filor

. Iniv-;rsitatea "Lucian Blaga" SIBn)'

~I B t °O f E C A C;ENTRAL.~ L ,

v !f J 0 2 . 'L_20 t )J ' /



I. NOTIUNI GENERALE PRIVIND SCRIEREA LATINA.

Cuno~erea scrisului la Roma este foarte veche, chiar din vremea regilor, operatiuneade a scrie fiindnumita prin dom cuvinte : linere - a trasa litere eu 0culoare ~iscriber e - a grava

litere pe un material duro In epoea Republicii, scrierea se va extinde f oarte mult, despre texteleacestea foarte vechi avand multe informatii din care insa s-au piistrat f oarte putine.

In indelungata evolutie a scrierii l~ romani au existat mai multe forme grafice ~ianume :

alfabetul ar haic , al fabetul cur siv ~ialf abet ul monumental.

Dupa cum se ~ie, alfabetul roman provine din eel gree, un rol intermediar avandu-i

etruscii. Formele unOI'litere apartinand acestui alf abet difera de ceea ce cuno~em noi. Initial,acesta avea un nunillr mai mic de litere ~ianume 21, dintre cele care lipseau era ~iconsoana Gintrodusa ulterior. Din aceastii cauza, conservand cu tenacitate traditia, prenumele Gaius ~

Gnaeus s-au scris ~imai tarziu cu litera C ~ianume : C aius , C naeus (prescurtateC ~iCN), dar

s-au pronuntat, dupa cum spun ~iautorii antici, numai Gaius ~iGnaeus. La s~itul sec.al II-leai.Chr., la Roma se introduc dom noi litere : Y ~i Z p~ntru scrierea cuvintelor de origine greaca

~ide atunci pana la siar~itullmperiului, alfabetullatin va avea 23 de litere.

Este scrierea curenta, de zi cu zi. Ea provine din alfabetul arhaic, dar se va interfera cu

scrierea monumentala. S-au piistrat inscriptii cu 0 astf el de scriere, cum sunt cele de la Pompeisau ce1e descoperite in Dacia, in mine1e de aur din jurul localitatii Albumus MaioI' (Ro~ia

Montana). Mentionam ca 0astf el de scriere apare ~i pe 0 serie de obiecte care au 0 largacirculatie (vezi cap.IV.7). Studierea inscriptiilor de acest gen presupune insi'i 0 cuno~ereprof unda a limbii latine, 0mare experienta, astfel de texte fiind rare, descifrarea lor apartinand.epigr~il(lr versati.

In f orma pe care 0cuno~em, scrierea monumentaJa se definitiveaza la SIar~itulepociirepublicane. Ea va f i scrierea uzitata pe monumente, dar ~ipe obiecte pana la incheierea istorieiRomei antice. In acest riistimp de peste 500 de ani, numarul inscriptiilor de pe tot cuprinsul

inlparatiei romane este de ordinul a zecilor de mii, studiul lor constituind obiectul propriu-zis alepigrafiei latine.



f f S" c f - X h'r f I'} m)c " ' ( . . Y 1 <

Jrvl1(/ r J C ' i l ~ b ~) ~

(((1.<{ /'-J "'" f ~-y~' 1). 0,if hT1 < . J

)'-'rl 'D- t J I lI'vC ) ('\ "'I1 \ ..(.() t hi 6 .- / ) ) / . . . / b C!.r . / /

r 1 - ; : ' ( . ,ry" Vl exJ L v~ V»)"

\ ~ ~ ( " 1 : -J 't 1S' F I L OM ) ( '{9 1 c . .

j 2 (u)~ V"/ y'y) > h ) 11.- n~rl!~ . "'\ v' ch t < ' : - { ; ( ' 1 / ~ ~.).f L tJf1 (?l

l L~ l " n " Z ) c.<yy~ tl1"4J (~,-;'--

({-z-t ~ 'Ll.'l.~YYJ}h I (f e .

(t? ~~((y C~IDnidA descoperitli la Gomea (jud. Cara~-Severin),

cu inscriptia cursiva din secolele III-IV p.Chr.

( I DR , III /I, 30)



AIfabetul monumental are 23 de Iitere :

A, B, C, D, E, F, G~H, I, K, L, M, N, 0, P, Q, R, S, T, V, X, Y, z.

A laCD1ElFGH[lM

NOPQJf~STVX .

A ~CDtEfGH~lM

N OPQB.STVX3) Epoca Flavilor

.ABCDEfGHfilM.NOPQRS1\ fX

AraCD ~f G 1~IlJMN O r Q &§T V X

A lE C J D J J E I F G IH I fflLM . .NO 1PQR~TV')(



De~iau existat unele fantezii ortograf ice, cum au fost cele ale imparatului Claudius (41 -54), acest alf abet a riimas nesehimbat. Trebuie, de asemenea, sa retinem ca litera V reprezinti'i

doui'isunete : consoana v ~i vocala u. Dif erenta de pronuntare era clara inca din antichitate,

dupa cum 0 dovede~e ~ievolutia ei in limbile romanice (lat. uent us , uenire ~ in rom. "vant","a venilf

). Dec~ este necesar sa avem in vedere aceasti'iparticularitate de seriere ~i pronuntarecand deseif riiminscripliile latine.

Alfubetul monumental se caracterizeaza prin eleganta ~i prin armonia formelor, darserierea depinde, in mare mi'isura, de indemanarea gravorului, dar ~i de caracterul

monumentului. In general, nu sunt particularitati de seriere intre diferite pl'ovinci~ inovatiileavand un caracter izolat. De asemenea, evolutia formei literelor in epoca Principatului, de~i

sesizati'ide epigr~~ nu este chiar decisiva, cum este cazulin epigrafia greaca. In acest sens, sase retina totu~i evolutia alf abetului dupa grupele stabilite de R.Cagnat, intre care se pot distinge

unele diferente. In epoca tfuzie a imperiul~ scrierea capati'iun caracter mai neglijent, dar pe 0

sene de monumente oficiale ea ~i pi'istreazacaracterul elegant din secolele anterioare.

Dorinta de a serie cat mai mult pe 0supraf ali'ioarecare, dar ~i comoditatea gravorului adeterminat aparitia abrevierilor ~i a ligaturilor. Acestea din urma reprezinti'i reunirea in

monograme a doua sau chiar a mai multor litere. S-a a juns la 0uniformizare a ligaturilor,

manualele de epigrafie prezentfuld liste cu astfel de combinatii de litere, dintre care selecti'icele mai frecvente care apar in textele din aceasta culegere.

Ligaturi de doui'ilitere :



Ligaturi d e tre~ Iitere :

tJ A - Mant ate aur

/\A. ~ !Wmae mar man

K E N 3 f'fnte nib ntf

\A : ..~ \ [

uae U!al ute

Sunt ligaturi f ormate chiar din mai multe litere :

A E M R R

ante elmat patr

Stela f unerara de la Ampelwn (Zlama).

Sa se observe nwneroasele ligaturi

( IDR, IIl/3, 345)

/\iRmtr



Sunt dom accente (a pe x ~i sicilicus) rar folosite; se intaInesc pe inscriptiile din primele

dom secole ale imperiului. Apex -ul este un accent asculit ~i indica vocalele lungi; cand se

intaIne~e pe consoane este 0eroare. Sicilicus are forma unui accent circumf lex, ori a unei bare

orizontale, indicand ca litera respectiva trebuie dublata. De ex.:

in inscripliile din epoca imperiala, in general, cuvintele sunt despiirlite prin spalii albe,

dar se folosesc ~i anumite semne cum ar fi punctele rotunde, cele mai f recvente, dar sunt ~i

forme rectangulare, triunghiulare, altele alungite ca ni~e sageli sau diferite K)rme de frunze

(hedere dist inguentes). Sunt cazuri cand se f ace abuz de astf el de semne numai din ratiuni

estetice.

Pentru indicarea numerelor, latinii, ca ~i grecii, s-au servit de literele alfabetului. Aceste

cifre Ie uzitam ~inoi la scrierea numeralelor ordinale, la notarea secolelor, anilor de studii etc.

100

500

1000

Sunt cateva particularitali : se folose~e IV dar ~i IllI, care apare mai des pe

monumente, ca ~i VIllI, mai uzitat ca IX. Pentru indicarea dif eritelor funClii foarte frecvent

deasupra cifrei se graveaza 0bara orizontala. De ex.,

II VIR =duumvir

Pentru scrierea cifrelor mai mari de 0mie se graveaza 0bara deasupra cif rei.

XXII DLV =22555

Pentru cif re de ordinul sutelor de mii, cifra este incadram intr-un patrat deschis nf V l =500000

I XXI I

=22 x 100000 + 110000 + 600 =2310600

14



Lespede Incastratli in zidul de incintli al Romulei

indican~ P?rti~ea de zid executatll de L~a

XXII Pr~lgenIa; r. 4 fiind citit: "(a construit legiunea)

1002 scnpule plitrate". Un scripul =100 picioare

plitrate"" 8,74 m2

• Un exemplu de a scrie cif re ~iunitlifi de mlisura (I DR, II, 326)

SU.!1t~i alte numeroase semne pentru cifre, fractii ~idiviziuni de unitati de masura. Cum,

indeob~e, intr-lill curs general, introductiv, nu se descifreaza inscriptii atat de complicate, nu

este cazul sa Ie prezentiim, pentru un studiu aprofundat fiind necesara reluarea manualului lui

RC$at.



Cuvantul alfabet - al phabet um - este compus din nu-

mele primelor doua litere ale scrierii grece~ti : " A},r pa ~i Bf ; w .

Era utilizat ~i in ~colile latine, impreuna cu cuvantul ele-

mentum , format din pronuntarea consoanelor I, m, n din

mijlocul ~irului. Elementa discere insemna a invata alfabetul.

Alfabetul cuprinde in!?irarea caracterelor ce reprezinta

articulatiile ~i sunetele vorbirii in scrierea diferitelor po-

poare. Studiul originii ~i evolutiei alfabetice constitue pa - leografia comparatii.

Arta scrisului a aparut ~i a evoluat sub influenta a

doua principii: ideograha sau reprezentarea ideilor ~i fone-

tismul sau reprezentarea sunetelor.

1. IndaUi dupa aparitia societatii, oamenii au simtit ne-

voia de a fixa ideile ~i amintirile. Gratie instinctului natu-

ral al imitarii mediului inconjurator, au utilizat imagina de-

semnata a obiectelor insufletite sau neinsufletite din acest

mediu, pentru a evoca 0 ideie sau alta. Astfel au aparut

hiero~li fele ( ' [a [F(J 0 yXvrprxc, y!!a ,u,uaw =scrierea sapata de preoti,

de la cI E!!Evr;; =preot ~i '( } ,V(PW =a sapa), imitatii ale obiecte-

lor materiale, imprumutate naturii sau industriei omene~ti,

in desenuri mai mult sau mai putin rudimentare. Scrierile

cunoscute se reduc la cateva sisteme hieroglifice primitive:

hieroglifele egiptene, scrierea chineza, cuneiforma meso po-



tamiana, hieroglifele mexicane, scrierea caleulif orma a Ma-

ya~ilor din Yucatan. Evolutia lor a variat.

Ln general, scrierea hieroglitica se caraeterizeaza prin

reprezentarea fidela a obieetelor inconjuratoare. Ea cuprinde

trei categorii de semne:

a) Car acter ele f igurative exprima notiunea unui obiect

prin imaginea lui. Nu putem exprima decat un foarte mie

numar de idei de ordin pur material.

b) Caracterele t ropice sau simbolice, posteric)are celor fi-

gurative, permit redarea unoI' idei materiale in legatura cu

cea evocata de caraeterul f igurativ la care sunt adaugate.

Caraeterul f igurativ al unui ora~ era un patrat. Un anumit

{)ra~ e;:a reprezentat adaugandu-se un caraeter simbolic care

sugera 0 caraeteristica a acestuia.

c) Caract er ele enigmat ice, cele mai tarzii, exprimau idei

abstraete. ImagiLla un ci inimi reprezenta notiunea de suflet.

2. Serierea ideografica reprezenta ideia, nu sunetul. Nu

putea exprima variatiile vorbirii, deosebirile de limba, ter-menii frazei sau f1exiunea cuvintelor. Prin pronuntarea cu-

vantului care corespundea desenului, oamenii au Jegat ima-

gina de sunet, facand primul pas catre scrierea fonetid.

Prima f oema fonetica a fost r eb Z !" ' ul: unirea mai multor

imagini cu origina ideograf ica pentru a reda un cuvant for-

mat din alipirea sunetelor ce corespundeau acelor imagini.

La aceasta forma, pe care 0 regasirn aproape intacta in e-

nigmistica actuala, s'au oprit Aztecii din Mexic ~i probabilMaya~ii din Yucatan.

3. In limbile monosilabice, ca cea chineza, de la rebus

se treee in mod natural la scrierea silabi;:ii. Fiecare semn i-

deografic corespundea in vorbire unui cuvant monosilabic,

care a devenit pronuntarea lui constanta, reprezentand din

punct de vedere fonetic 0 silaba izolata. Aci s'an oprit acum

vreo patru mi.i de ani Chinezii.

4. In limbile polisilabice, ca cea egipteana sau cele me-

sopotamiene, evolutia f onetismului este mai inceaUi. Rebusul

serve~te inca pentru stabilirea valorilor silabice, dar com-



plexitatea cuvintelor cere noi procedee pentru descompune-

rea lor in silabele constitutive ~i pentru reprezentarea aces-

tora prin semne invariabile eu origina ideografica.

5. Scrierea egipt.eana continua sa evolueze, dand na~-

tere la f orme noi: semne de exprimare a silabelor, care pre-

domina in hieratica sau serierea preoteasea (de 1 .1 C U t [ 1; ' !? C C [ l; U X

y!?ct ,u ,ucna); semnele alf abetice. care predomioa in demot ica

sau serierea populara (de 1 .1 'H t ( Jr;,U0 7 .Lx C t y!?cl ,u ,{{cna).

La Egipteni, ca ~i 1 .1 Semiti. vocalele aveau caraeter

nedeterminat ~i variabil. In silabele eontinand 0 singura con-

soana urmata de vocale sau numai voeale, aeestea din urmasunt oeglijate ~i dispar din pronuntarea semnului, care nu

mai reprezinta' deeat eonsoana sau vocala initiala, adica de-

vine semn alf abetic. In cuvintele polisilabiee are loe un pro-

ees analog: vocalele din interiorul cuvintelor dispar, rama-

nctnd consoanele ~i vocalele initiale sau finale .1 1 earor rol

estemaiimportant.de~i sunt mai mult ni~te aspiratii u~oare

eu sunet vocalic inerent deeat vocale propriu zise. Abia A-

rienii vor recla locul vocalelor in pronuntare:,;i in alfabet.Semnele alfabetice apar in textele dip timpul diuastiei

a treia. Sunt modificari ale hieroglifelor. reprezentand eoo-

SOCLoasau vocala initiala a cuvantului eorespuozator ideo-

gramei originale. Litera alfabetiea a a fost reprezentata 10-

tre altele ~i prin hieroglifa modif ieata a vulturului, numit

Akhom sau Ahom.

6. In diferitele inseriptii egipteoe pastrate s'au gasit im-preuoa semne eu aspect ideografie, forme rebusiste, semoe

silabiee ~i litere alfabetiee evoluate. Serierea egipteaoa a

pastrat pana in ultimele vremuri ale iotrebuintarii ei urmele

tuturor fazelor prin care a trecut. Nu a isbutit sa iolature

ideografia, oiei valorile silabice. Nu a redus oici semnele 0-

mof one la cate un semn invariabil peotru a crea alf abetul

propriu zis. lntre piedieile puse in calea unei asemenea pu-

rif icari a serierii, cea mai puterniccl a fost religia. Toate scri-

erile primitive, nascute sub egida c1erului ~i inspirate dio

simbolismul religios, erau strans legate de religie, aparand

poporului ca daruri ale divinitatii. Egiptenii oumeau siste-



mul ideografic al hieroglif elor "scr ierea cuv/ nt elor d ivine". La

Mesopotamieni, cuiul, elementul f undamental al scrierii era

a~ezat pe un altar ca emblema a zeului Nisroh, inteligenta~i cuvantul divino Caracterele de origina feniciana, intrebu-

intate in scrierea sanscritei, erau numite de Indieni "devana-

gar i", "scr iere d ivind " , deoarece descoperirea lor era atribuiUi

I U I Brahma. La Germani, runele erau sf inte ~i investite cu

putere magica, fiind un dar al lui Odin. Inlaturarea elemen-

telor vechi ar f i insemnat a inLitura partea de simbolism

care ii sustinea caracterul sacru ~i a lovi in insa~i credin-

tele religioase. Asemenea schimbare nu se putea inf aptui de-

cat in urma unei revolutii religioase ca aceia a cre~tinismu-

lui sau prin mi jlocirea unui popor strain ~i mai tanar, cu

traditie mai putin puternica, la care sistemul grafic egiptean

nu avea acela~ caracter sacru ~i putea deci f i modificat.

Poporul fenician, a~ezat pe coastele Siriei, raspundea

acestor conditii, datorita cawra a isbutit sa dea omenirii pri-

mul alf abet propriu zis.

1. Marturiile antichitatii (Platon. Plutarch, Lucan, Pli-

niu cel batran, Diodor de Sicilia, Pomponius Mela, Aullus

Gellius, Tacit. Clement de Alexandria, etc.) ~i cercetarile pa-

leografi]or moderni au recunoscut origina alfabetului f eni-

cian in hieratica egipteana din epoca vechiului imperiu, a-

did dinaintea navalirii H'ycso~ilor (inainte de 1700 a Ch. n.).Intr'adevar, poporul fenician indeplinea toate conditii1e

necesare indeplinirii acestei opere de simplificare ~i de 01'-

dooare a scrierii. Vecini cu Egiptenii, uneori dominati po-

litice~te de ace~tia, Fenicienil au f ost din vremuri inaintate

sub inf luenta civilizatiei inf loritoare din valea Nilului. Acti-

vitatea lor comercia]a, nevoia de a gasi mijloace simple de

exprimare peotru transactiile ~i socotelile lor, i-au impins

sa locerce simplif icarea scrierii hieratice pe care incepusera

a 0 utiliza in parte. Geniul specific al rasei Ie-a u~urat

sarCIna.

Treptat, contactul permanent intre Egipteni ~i Fenicieni



'd pr ovocat nevoia de a transcr ie t e xt e sau transactii dintr'o

limba in cealalta. S'au creat mai multe regule fixe de asi-

milare pentru articulatii1e f anetice ale arganului vocal se-

mitic ~i ale celui egiptean. Articulatii1e ca m u n e sau exact a-

Alf abet cadmean!

H leralica Al fabel Alf abel Altabel gr ec

eglj J leana f enician ebr Qlcd,~a pta : stanga

pr o pr lu zisfa s t a nga: 10 d r e a pta

Z-:

';Af d 'AA ~ ,' Ale ph.6. .A

~ '7 ~ : J Bet h ~ ~~;Jir _ e

~ "\ > ~ Ghimel 7 /-" I '

~ r "' ~ t ' - a.. r:

~ i Dalelh " - to>:6 to> ~ J [')' 7 " . I , ~

~ A :

m ~ ? : - r ' \ ."» ;:(" ; I f , , ,o.; £~ H ei :, ? y y : : : ' : ~ ' ~ O lJ Y

'1 j ~ Vav

r ~ I I ' \? r .I Z Z · Zain

e t:jHtJ rr Cheth B H 8 H '?"" H ~Or $ ~ ·The t f l E ll E B ~ 3;ni tt

II l 'l ~ , JOd Z Z 5 S :: lwTGl. 1

1 .y . ' : l ~K al : t 1 I < k ::: / (olTTJ'f ol. K:

. : : . . - &t , , Lamea

l v ~h :f b J" , / \

) 7 ~ · M em "' \ I'" ~f ;; M

:'-) .) , Nun

::> 1 1 ; ;'7 "\ r v N

. . • . . . ~ ir 0 ' = Samecll!~ ~ l = <r ( r r<1 L -

a 3 ) ,' Aln :00 0 , a 0 = O f ' (~!O;l

~ ') tl Pet 7 < - f r <:: 7ft n

.? j J' '1 = T ad e r '1 ,0- L

,lC, < P 'i ' '? i'> Ka t ' P '? r p '?

" ' j..onrr<:4 q

9 '\ . , > Rer$'" '" f > O f : : ; p

' : . S 'vV '. : j ,Sin -v , .N\ : : : < : r e o V f') (100)

g X + n = Tav T T - r ~ ' T c (: ; ; T

I :

semanatoare in ambele idiame au f ast imprumutate de Fe-

nicieni fara nici a greutate, redandu-se prin semne fanetice~rdinare a carar pranuotare era carespuDzataare. Articula-

tille semitice care nu-~i gaseau corespandente exacte la or-

.ganul egiptean au f ast transcrise prin reprezentarea semnu-



lui unei articulatii egiptene mai apropiate. Semnele luate au

pastrat in cele mai multe cazuri valoarea ~i forma din hieratica·

2. Alfabetul fenician, constituit definitiv, cuprinde 22

litere. Din tabloul comparativ No.1 reese di 15 litere feni-

ciene i~i au origina precisa in hieratica egipteana. CeleJalte

~apte, de~i au f orme mai indepartate de tipul hieratic, pot

f i considerate ca evoluari ale acestui tip, deoarece modif ica-

rile lor par produse pe baza acelora~i legi con stante.

Importanta operei f eniciene consUi in alegerea celor

douazeci ~i doua de forme hieratice a diror simplif icare gra-

f ica a dat primul alfabet veritabil, dar mai ales in inlatu-

rarea tuturor semnelor cu caracter nef onetic din scriere.

3. Toate alf abetele propriu zise, care au fost sau mai

sunt intrebuintate pe suprafata pamantului i~i au la baza

mai mult sau mai putin alf abetul fenician, cu variatii de

f orma sau cu reprezenUiri fonetice dupii spiritul limbii ~i

graf icei respeeti ve.

Ioventia Fenicienilor pare cii s'a impra~tiat aproape si-

multan in ciuci directii deosebite, f ormand cinci curente

principale de derivatie, din care s'au separat mai tarziu nu-

meroase ramuri ~i famiJii alfabetice.

In studiul nostru ne intereseazii numai trunchiul cen-

tral, a ciirui sfera de inf luenta a cupriI1s in antichitate Gre-

cia. Asia mica ~i Italia. £1 cuprinde diferitele forme ale al-

fabetului grec, precum ~i alfabetele derivate din acesta: f a-

milia asiatica ~i familia italica. In toate formele acestui trun-

chiu alf abetic se observa transf ormarea constanta a semne-lor de aspiratie muiaUi sau chiar dura In semne reprezen-

tand vocale.

1. Una din cele mai vechi traditii grece5ti pretinde ca

alf abetul a fost introdus la popoarele pe1asgice de naviga-torii f enicieni condu:;;i de Cadmus. UQul din prime1e nume

ale alfabetului grecesc era f f J m v £X ~ i'a y p ur£ ,uaTCt =W ere feniciene

Studiul formelo, primitive ale alf abetului grec confirmii a-'

ceastii origina, care e IntariUi de faptul cii nomenclatura tra-



-ditionala ca ~l intelesul numelor date literilor grece~ti sunt

identice acelor din alfabetul fenician sau din alfabetul ebraic

derivat din acesta:

Ex. Nume fenician Nume grec Inteles

~ ,,~='Aleph _ A ,a "A) , pa =' Alf a 1

a. oou

b. : J n':l = Beth 8,( 3 8 ~ w =Beta casa

c. J '~..1= Ghimel 11" 1 1 T a,u ,ua =Gamma Jug,/

d. i n , : , =Daleth A ,a Aiha =Delta u~a

etc. etc. (v. tabloul comparativ No. 1).

2.

Alfabetul cadmean, I'nLilnit I'n inscriptii descoperiteI'n insula Thera ~i datate din sec. IX ~i prima jumatate a

sec. VIII a. Ch. n., este cea mai veche f orma cunoscuUi a

transpunerii alfabetului fenician in scrierea greaca. A f ost

adus probabil de numero~ii corabieri ~i neg-ustori f enicieni

care circulau sau se stabileau I'nainte inca de aceast,i epod.

I'n insulele arhipelagului grecesc.

Din tabloul comparativ al alfabetului f eoician ~i al al-

fabetului cad mean (No.1), scris de la dreapta la stanga ~i

de la stanga la dreapta, se COllstata 0asemanare isbitcare a

multor semne, care I'ntaresc origina stabilita prin identitatea

numelor ~i I'ntelesului numelor literilor.

Alfabetul grec primitiv are 22 litere ca ~ i cel fenician.

Literile a , y , c , v, g , Y j , X , } " , v , 0 , Jr, ,0, e , T seamana sau se

apropie atat de mult de prototipele feniciene corespunzatoare,

ca nu yom mai discuta origina lor.

Unele litere se deosebesc I'nsa, fie prin atrof ierea saucomplectarea trasaturilor, fie prin schimbarea pozitiei:

~ , ~ cad mean = R grec, se transf orma

prin buclarea partii inferioare prin analogie cu cea superl-

oara, pentru a se distinge de A.

Fen.

f erioara.

Fen. 1 . . = l 7 . . . cadmean = I grec, pierde liniutele 0-

rizontale.



Fen. / :: ~ r " eadmean =lV I gree, pierde ultima •,trasatura din stanga.

Fen. + =}, ~ eadmean =~gree, pierde eele doua .

trasaturi inf erioare.

Fen. t':;r:: t ,'1 eadmean =g, ( J , '" ;ree, pierde

trasatura din dreapta ~i i~i sehimba poz~tia.

Fen. W =M eadmean =l' gree, se i!1verseaza ~i i~i 1'0-

tun je:;;te trasaturile.

Alfabetul eadmean se deosebe~te de eel f enieian prin

ex prima rea distineta a voealelor :;;iprin sehimbarea direetiei

serisului.

a) Greeii, Italienii ~i popoarele germaniee au adaugat

alf abetului de origina semita semne pentru exprimarea su-

netelor voealiee, eare jueau in limba Jor un rol esential ~i fix.Aeeasta eornpleetare s'a faeut prin transf ormarea guturalelor

moi ~i a semi-vocalelor semite in vocale veritabile.

Greeii au intI'ebuintat urmatoarele vocale:

a e redat de A . .,,A din fen. ~ aleph (spirit lin')

e".],~

" ~ hei (aspiratie)

y s a u u " '( y y rar, " "

0 0 0 aln (nuanta vo-" ealica')

"2; 7}

" "1-

- jod

Semnul H, I-I rezultat din fen. H, TI = Chet, are va-

loa rea dubla de vocala lunga sau de semn de aspiratie u~oara.

b) Schimbar ea dir ectiei scrisului. In textele prime ale seri-

sului eadmean, directia era aceia~ ea In scrierile semitiee, a-

did de la dreapta spre stanga (Herodot, V, 58). In inscril'-



tiile descoperite pana acum se gasesc texte scnse intr'un

singur rand de la dreapta spre stanga, chiar dupa aparitia

celorlalte alfabete grece~ti.

lnf luenta inscriptiilor pe baso-re1iefe ~i pe vase pietate

a dat 0 explicatie plauzibila schimbarii directiei scrisulu1.

La un moment dat, se luase obiceiul de a se trasa inscriptii

explicative in jurul figurilor reprezentate pe baso-relie±uri

sau pe vase pietate. Deoarece aceste inscriptii luau for-

ma dupa Figura ce incadrau (rotunda. oval a sau elipsoidii)

prima pa!'te era scrisa de la dreapta spre stanga iar partea

a doua s e continua dipatand directia de la stanga spre drea-

pta. In inscriptiile obi~nuite acest sistem apare destul de re-pede; scribu1 sapa primul rand de la dreapta spre stanga

~i continua sapand ra-ndul al doilea de la stanga spre drea-

pta, al treilea lua sensul primului, al patrulea sensul celui

de-al doilea ~i a~a mai departe. Acest sistem de scriere in

directii alternate evoca mersul boului 1a plug: dupa ce trage

prima brazda intr'o directie se intoarce ~i porne~te in direc-

tie contrara pentru a trage brazda a doua. Aceasta imagina

a fost exprimata in limba vorbita prin cuvantul { lo Vo T : (!o q ) ' r / o61 J

(dela ,8ovs =..: bou ~i OT : ( ! E rp W =intorc). Dupa un timp, primu1

rand e scris de la stanga spre drea pta ~i al doilea de la

dreapta spre stanga. In fine apar randuri izolate ~i apoi

texie intregi scrise de la stanga spre dreapta. Aceasta evo-

lutie e infaptuitii aproape in intregime in vremea cand Gre-

cii intrebuintau alf abetul cadmean. Traditia spune cii legile

1ui Soron erau scrise cu randuri in directii alternate.

3. Alf abetele grece~ti derivate din alfabetul cadmean,

dupa clasificarile invatatilor germani Franz, Mommsen ~iKir-

choff , revizuite de paleograf ul f rancez Lenormant, se impart

in patru grupe :

a) Alf abetul eolo-dorian are 28 litere, dacii tinem seama

de cele utilizate in diferite regiuni. Sunt in plus: F,.-o , W",

M =( J U Y ~i X =~,iar Hera utilizat ca semn de aspiratie.

Are mai multe derivate distinete intre care se numara.alf abete1e cor intian , argian , calcedonian , etc.

b) Alfabetul ionian are 24 1itere. Ii lipsesc cele cinci



din alfabetul eolo-dorian, dar are pe Q drept 0 lung. H

este utilizat ca vocala.

c) Alfabetul din insulele grece~ti are 27 litere. N'are_ 7 k f =aal l , nici X =~din alfabetul eolo-dorian. X=X este ~a

in ionian; H este ~i vocala ~i aspiratie. Are - doua semne

care exprima pe w lung ~i 0 scurt ~i care variaza dupa

insula.

d) Alfabetul atic are 21 litere. Lipsesc literile supli-

mentare din eolo-dorian, Q din ionian ~i ~ din toate cele-

lalte trei alf abete. H este aspiratie.

Literile noi f ata de cadmean sunt urmatoarele:F a fost numit de gramaticii mai noi d ' { y a l ~ f ~ a , de~i nu

este un dublu y , ci un dublu 1. Pentru a exprima sunetele t-~i v, mai dure decat sunetul lui Y chiar in dif rongii au ~i f ' V , _

s'a luat litera feniciana y (cadmeana )", '< .) ~i, pentru a mar-

ca intensitatea mai mare a articulatiei s'a dublat litera prin

suprapunere: ~ V / 7 , ' \

a~ezat ori'lOntal trasaturile laterale: F ~i apoi F.

Z sau 1 + 1 exprima articulatia dubla (la . Rezulta din

prototipul fenician al literii cadmeene . + ' " '+ ,-r ..::E

sau din dublarea $~i III=1 + 1

u ) sau tl)=<p are origina indoelnica; rezulta poate din

f f iX sau + ~i uneori - J r par modif icari ale lui k pentrl1 a

exprima un k h, iar nu pe simplul Ie

X sau + dedus tot din k, mai reprezinta pe ~.

~, t ,)f( reprezentand pe Y . sau pe ' l / J , nu au on--

gIlll definite.

Q =OJ s'a format din 0 cadmean combinat cu un 0

deschis la partea de jos ( n ): 8 - = 8 liniuta interme-

diara disparand cu timpu1.

Traditia atribue introducerea semnelor $, (f t, Y ~i < { f lui,



Palamede, vestitul erou din rasboiul troian; literile S ~i IJ )"

mai sunt atribuite lui Epicharmos, iar H vocal a ~i Q lui Si-

monide. Alte isvoare pretind ca alfabetul ionian a f ost in-

trodus la Atena de gramaticul Callistrates din Samos, in tim-pul rasboiului peloponesiac.

4. Dupa formarea alfabetelor derivate, ordinea literilor

se schimba:

_-1 13 r L1 E F z elK A l \! l N S 0 II 'I P ~ T Y + < P . I f \

Se adauga apoi Q. Fiind nevoie de inca un semn, mai

ales pentru a reprezenta numarul 900, se adauga semnul

(JC!V -= Y ' =M - derivat din f enicianul W (nu trebue sa-l con-

f undam eu consoana J J l l = ,u ) .

5. In anul 403 a. Ch. n., sub arhontatul lui Euclide, po-

porul atenian inlatura veehiul alf abet atic din actele publice

~i adopta alfabetul ionian, mai clar ~i mai complect. De~i

preponderenta politica a Atenei se naruise, acest ora~ pas-

trase inca 0 puternica inf luenta culturala i,'i sufleteasca, da-

torita careia alfabetul ionian se va impune tuturor fractiu-

nilor poporului grec.

6. Prin Greci, alf abetul fenician patrunde ill Asia Mica,

diud nai,'tere la doua alf abete principale: al fabetul f rigian ~i

alFabetul lician , a caror caracteristiea e rolul important i,'i

mu1timea vocalelor.

Alf abetul grec trece in Italia, dand na~tere la trei alfa-

bete principale: etrusc, falisc ~i latin.

1. Alfabetul etrusc i~i are origina probabil in alfabetul

eolo-dorian. adus de coloniile de arti~ti greci din diferitele

regiuni ale Etruriei, veniti in Italia prin colonia lacedemo-

niana din Tarent.

Numeroasele sale derivate se impart in doua grupe dis-tincte: la sud alf abetele umbrian, sabellic, osc , etc., iar la nord

alf abetele eugunian , rhetian ~i cel redus al Salasilor din Alpi.



38 CONSTANTIN I. AN DREESCU

TA BLO U No.2

Cree ca lc edo n t an La t i n prl mi t i v

AA A / Affi.

B B B< C < C

[ > D D

f' tEll

F f : ' F \'

Z I ~Z

H H

®

I I

k ~ 1 =

v l - - L

N V fV \ MM/ M

N N N N

-< > 0 000

r r p

Q 'IQa..R K r f? R

' 7 5 ' $ ST I T

V

\V

+X X \

y \

< > C) II

W I

\

Q\

I



2. Alfabetul falisc deriva din elemente etrusce mai nu-

meroase ~i din unele f orme latine. Origina sa dubla se ex-

plica prin a~ezarea geografica a Faliscilor, intre Etrusci ~i

Romani.

3. Alf abetul latin nu are nimic etrusc sau falisc. El a

fost introdus la Roma in epoca Tarquinilor cand coloniile

calcidiene din Sicilia ~i Italia sudica (Cumae, Regium, Nea-

pol, Naxos, Mesina, Hymera) exercitau 0 puternica inf lu-

enta asupra Romanilor. EI f ace deci parte din derivatele al-

f abetului eolo-dorian, evoluat in forma calcidiana.

Alfabetul calcidian avea 2 4 litere. Cellatin nu are decat

21. Lipsesc semnele articulatiilor aspirate f f i = t h , ( I I = ph

~i x =ch , care erau straine organului vocal roman. Cand se

vor introduce cuvinte grece~ti, aceste articulatii aspirate se

vor reprezenta prin consoaoele dure corespondente, urmate

de h: th , ph , ch.

Din tabloul comparativ No. 2 reese ca literile ramase

sunt perf ect asemanatoare. Cuprinde literile:

ABC D E F Z H I K L M N 0 P Q R S T V Z.

4. Alf abetul latin sufedi urmatoarele modificari pana la

fixarea definitiva:

a) C ont o pir ea celor d ouii sif lante S $i Z. In forma primi-

tiva, alfabetul latin cuprindea doua sif Iante, care corespuu-

deau la doua articulatii deosebite ale organului vocal. Dis-

tinctia intre aceste articulatii era probabil atat de mica, in-

cat sif lanta Z dispare, f iind inlocuita aproape Intotdeaunacu S ~i uneori cu DS (Mazentius devine Masentius sau Mad-

sentius). Aceasta disparitie a lui Z are loc in vremea alca-

tuirii celor 12 table de legi.

b) Contopir ea celor doud gut ur ale C §i K . In alfabet se

pastreaza tot timpul semnele celor doua guturale care cores-

pundeau la origina la doua articulatii deosebite : c reprezenta

sunetul g, iar k sunetele k sau c. lnf luenta etrusCd trans for-

mand toate guturalele latine ill dure, litera c nu mai repre-zinta guturala moale g, ci devine omofona cu k , care nu mai

este intrebuintat. Schimbarea aceasta este terminata inainte



de epoca revizuirii legislative romane ~i a redacUirii legii

celor 12 table.

c) Apar it ia literii G. Guturala moale nu a dispiirut cu

totul ca sund. I se creiaza deci un nou semn, prin adii-

ugarea unei liniute la capatul buclei inferioare a lui C: G.

Noua litera este a~ezata in alf abet intre F ~i H , in locul ra-

mas libel' prin disparitia literii Z. Inventia literii G este a-

tribuita gramaticului Spurius Carvilius, libertul lui Spurius

Carvilius Riga, care trae~te in prima parte a sec. VI de la

fondarea Romei (a doua parte a sec. III a. Ch. n.). Martu-

riile scripturale ne arata ca aparuse mai inainte, In a doua jumatate a sec. V ab. U. c. (a doua jumatate a sec. III a

Ch. n.).

d) I ntroducerea lui Y. In sec. VII de la f ondarea Romei

(partea intaia a sec. I a. Ch, n.) se introduce litera y, luata

de la Greci, pentru cuvintele imprumutate din limba acestora.

Origina sa e c onf irmata de numele latin y-graecum. Este a~ezat

ia sfar~itul alf abetului dupa litera x, care Inceteaza de a mai

f i "ult ima nost rarum" , cum 0 numea Quintilian.e) Reint r oducerea lit erii Z. Patrunderea cuvintelor grece~ti

in limba latina necesita, pentru scrierea lor core eta, reintro-

dlicerea literii Z. Aceasta reintroducere are loc in partea a

doua a sec. VIr de la fondarea Romei (partea intaia a sec.

I a. Ch. n.), odata cu introducerea lui Y. lntrebuintarea sa

devine generala ie vremea lui Cicero. Vechiul sau loc f iind

ocupat de litera G, Z este a~ezat la sf ar~itul alf abetului, dupa Y .

A;;adar, la sfar~itul sec. I a. Ch. n. alf abetullatin aye].23 litere a~ezate astf el:

ABC D E F G H I K L M N 0 P QR S T V X Y Z.

5. In aceasta forma se va pastra alf abetul 1atin cateva

secole. Se fae totu;;i Ineercari de introducere a unoI' noi semne.

Unele isSutese sa se impuna, altele dispar repede.

a) lmparatul Claudiu (41-54 p. Ch. n.) incearca sa in-

troduc.i trei semne Doi: d sau F rasturnat (numit gre~it degramatici digamma rasturnat) pentru a indica sunetul v con-

soana; : : r =anti sigma sau sigma inversata pentru a indica su-

netele BS ~i PS: 1- pentru a indica sunetul intermediar in-

tre u ~i i. Aceste semne dispar dupa moartea lui.



b) Pan a prin sec. VII p. Ch. n. litera I tinea loc ~i de

onsoana ~i de vocala. Necesitatea distingerii lor, pentru cu-

vinte1e striiine mai ales, aduce erearea literii J, prin altera-

rea lui I. Litera I reprezinta sunetul vocalic, iar J sunetul'Consonantie. Noua litera e a~ezata intre 1 ~i K.

c) Distinctia Intre V eonsoana ~i V vocal a se face prin

introdueerea lui U deosebit. Aeeasta distinetie e def initiva a-

bia in opera poetului italian Giovanni Georgio Trissino

(1478-1550) autorul primei tragedii dupa regulile antice, 50-

phonisbe. Litera U reprezinta sunetul voealic, iar litera V su-

-netul eonsonantie. Sunt a~ezate intre T ~i X: TUVX.

d) In scrierea anglo-saxona, pentru sunetul redat qinsec. XVI prin t h se utilizeaza litera thorn din alfabetul ru-

nic sau litera d eu hasta barata. Litera thorn apare din see. VUl,

dar in general scribii intrebuintau mai des pe·d taiat, ince-

pand din primul sfert al see. IX. Incepand din primul sf ert

a1 sec. X, intrebuintarea lui thorn devine mai f reeventa; spre

'Sfar~itul sec. XIV ia f orma lui y ~i apoi dispare fiind inlo-

·euit cu eombinatia t h o

e) In scrierea anglo-saxona din aceia~ epoca, bilabiala

w este serisa eu litera runieel. wen , f oarte asemanatoare lui p

latin. In eursul see, XIV semnul ia forma lui Wact ual.

f ) In alfabetele moderne apar litere speeiale unoI' limbi:

< ; , $, T . i i , a, e, e, e, ete.

In urma aeestor adaugari, alfabetul latin modern cu-

prinde 27 litere prineipale:

eu variatiile lor.

6. Paleograf ii au facut anumite deosebiri intre scrieri,

dupa modul de executare sau dupa marimea ~i f orma gene-

rala a literilor aeeluia~ alfabet la aeela~ grup social.

a) Executarea ace1ora~ semne alfabetiee nu este aceia;;

Intotdeauna, ei variaza dupa valoarea ~i caraeterul textului,

dupa timpul sau aplicatia scribului, dupa aspeetul general al

semnelor trasate. Literile alfabetului latin au f ost executate

ealigraf ie ~i cursiv. Liter ile caligr a fice (de la xii }).os =humos ~i ygde pw =a

serie, a zugravi) erau trasate incet, eu multa grija ~i atentie,



avand aspect elegant ~i f rumos. Le regaslm In literile cali-

grafice ~i tipograf ice actuale. Apar In opere literare, in in-

scriptii ~i in acte mai importante. Li f erile cur sive (dela cur r o-er e =a alerga) erau 0 dege-

nerare a literilor caligrafice. Erau trasate repede, grabnic,

liber ~i aveau aspect mai putin estetic. Serveau la redacta-

rea actelor particulare sau mai putin importante, a ClOrne-

lor de acte juridice sau de opere literare, etc.

b) Miirimea ~i f orma acelora~ semne alfabetice da na~-

tere distinctiei in majuscule ~i minuscule:

Lit er ile majuscule sunt formele vechi ~i mai mari ale al-fabetului. Puteau f i toate cuprinse intre doua linii paralele.

Se gasesc mai ales in monumentele epigrafice ~i in textele

romane primitive. Cu timpul apar numai In titluri, in initialele

substantivelor germane, etc.

Lit erile minuscule sunt 0 coruptie a celor majuscule. Mai

mlCI ~i cu inaltimi inegale, ele pot fi inscrise intre patru li-nii paralele: unele sunt cuprinse in intregime intre cele doua

linii mi jlocii; altele au corpul cuprins intre aceste doua li-

nii, iar prelungirile su perioare sau inferioare (hasta sau

coada) se intind pan a la liniile extreme. Au aparut izolate

intaiu in cursiva, au predominat in mijlocul evului mediu ~i

predomina inca.

s ClJp



§ 1 SIGLA PROPRIU ZIsA

SAU PRESCURTAREA PRIN TRU CHI ARE

Siglele: singulae litter ae~ (Cicero), lit ler ae singulares sine

coagmentis sillabar um (Aulus Gellius), signa verborum (sf . Ie-

ronim), erau intrebuintate de Evrei, Greci ~i Romani, poate

sub inf luenta sistemului de scriere al vechilor Egipteni, :;;i

reprezinta cea mai veche forma de prescurtare: pr escurtarea

prin suspensiunea sau prin tr unchiarea euvintelor.

A. Sigla simpla consta intr'o litera initiala urmata int0t-

deauna de un puoet. Litera reprezenta lotregul cuvant, pre-

scurtat prin suprimarea restului literelor:

Ex. C. =C (aius); S. =S(enatus); D. M. S.= D(iis) M(a-

nibus) S(aet um) ;

S. T. T. L. -= SU i) t U bi) t (err a) l(evis).

Sigla rasturnata desemna nume sau titluri f emenine:

Ex. W= M (area); d = f U lia); .J = I U bert a).

B. Sigla compusa consta dio primele doua, trei, patru,

etc. litere ale cuvaotului prescurtat, urmate de un punet:

Ex. CLAUD. = Claud(ius); PRAEF. = Praef (edus);

AUG. = Aug(ustus).

Pluralul era reprezentat prin dublarea, triplarea, etc.

literii initiale din sigla simpla sau a ultimei litere din sigla

compusa:

Ex. FF. = f ilii; DDD. = Domini tres; CAESS.=Caesari

duo; AUGGG. = Augusti t res.

Dublarea literii siglei reprezenta superlativul ad jeetivelor:

Ex. CC. =carissimus.

L.. Prescurtarea cuvintelor compuse, de~i a parut multora

drept 0 exceptie, nu era decat 0 forma evoluata a siglei, in

care se a~e7,au alaturi siglele cuvintelor componente:

Ex. SIGF. =sig(ni)f (er) deriva dela SIC. +F. - = ~sig(num)

+ f ( er ).



Sistemul de prescurtare a cuvintelor compuse prin ala-

turarea siglelor partilor componente a dat na~tere unui nougrup de prescurtari: pr escuriarea prin conirac{ia cuv{mtului ,

pastrandu-se f ie initialele silabelor, f ie literile caracteristice,

fie lite rile de la inceput ~i cele de la sfar~it.

A. Prescurtarea prin contractie, in care cuvantul e re-

prezentat prin aHiturarea f iecarei initiale silabice a aparut

in inscriptii1e din sec. II p. Ch. n. ~i ne amiote~te sistemul

de scriere hieratica a Egiptenilor:

Ex. N.B. =n(o)b(is); FCR. = f (e)c(e)r (unt ); HRD. =h1e)-

r (e)d (es) ;

MS.=m(en)s(es); MN. =m(i)n(us).

apare in

Ex.aceia~ epodi:

MM. =m(airi)m(onium);

BFO.=b(ene) f (ici)o.

C. Prescurtarea prin notae juris (no / ar um laierculi laMommsen) consta in f orme speciale aparute in aceia~ vreme in

operile de drept. in noiae juris , probabil sub influenta pres-

curtarii sau tachygraf iei silabice de care yom vorbi mai tar-

ziu, apare sistemul de suspensiune silabidi in Iorma def ini-

tiva, cu reprezentarea cuvantului prin initiala f iecarii silabe

sau a silabelor principale; deasemenea, se pare ca ele mai

permiteau desemnarea f lexiunii, adica a ultimei litere a cu-

vantului, lucru ce va fi regasit la notele tironiene ~i la ta-chygrafia silabica. Aceste notae jur is , a diror origina e ob-

scudi, existau desigur inainte de sec. IV. Cu toata prohibi-

rea lui Teodosiu (438), ele se mentin ~i abia prohiblrea lui

Justinian Ie suprima def initiv. Erau scrise cu litere majus-

cule urmate de puncte sau intovara~i.te de semne de pres-

curtare numite tit uli (-);

Ex. S. P. Q. R. =S(enaius) P(o pulus)g(ue) R(omanus);

D. S. S. =d(e) S(enatus) s(ententia);CA =ca(usa); APi) =a pp(ellat ).



teaza in special pentru cuvintele sacre (nomina sacr a) ~i con-

sta in scrierea primei sau primelor litere ~i a ultimei litere

a cuvantului, Insotite de titulus. A luat mare extindere in

Occident mai ales dupa sec. IV, d'tnd patrund aci manus-

crise grece~ti ale cartilor sfinte. Acestea, poate sub influenta

originalelor ebraice, au cautat sa exprime tetragrama nume-

lui lui Jehova printr'o f orma analoaga, care cuprindea numai

prima ~i ultima litera a cuvantuJui xv r ;n o g , anume KC , K E:

K~[, KW, KN, dupa caz, urmand un exemplu vechiu de pre-

scurtari din epigrafia greaca. Deasemenea se intrebuinta cu-

vantul B c o g , prescurtat in ee.

Alaturi de RC ~i 0C, au aparut ~i alte prescurUiri a-

naloage: J ' i " ' N f \ =nvcv , Lw; JlAR ~i IlHR =naTl j(J; OY NOC =

O{(Ja vo g ; ANHRIlC =" AJ l (J ( Jw n og; Li Ll ~i Li .d Ll == Li a v c frJ; IKHii

= ' [ ( J(Ja~), ; lilHM =c l c (Jo v u ah j ,u ; IC = 'Ir ; (Jo vg : XC sau IHC

=X Q l g TOg; X C =X t o g ; CP =~ u m ;( J ; CTC =.:sT av Qo g ; MHP

= J[ f )T 1)(J , cu unele variante.

La inceput n'au avut ec:hivalente ir r limba latina decat

cuvintele B eog ~i T Iv c u ,ua , apoi 'II 7 (J O vg 5i X Q W70 g ; \jC =OS ;

If NA =SPS (spiritus); Hie =IHS; XPC =XPS. In sec.

V apare DMS = D(o)m(inu)s Sistemul de prescurtare se ex-

tinde ~i la cllvinte ce nu se ref era direct la divinitate. Sub

inflllenta lui SPS (spir itus) apare SCS (sanet us). Sub inf lu-

enta lui DNS sau J)lVlS (dominus) apar NR, NRf , NRO (nos-

t er , nostri, nost r o).

In sec. VI apar l'rescurtarile titlurilor de f unctiuni bi-

serice~ti : eps = e p(isco pu)s , diacs =diac(onu)s; pbr -= p(r es)-

b ( v te )r .

- In concluzie, prescurtarea prin contractie cu f lexiune,

pe care 0 regasim 5i In notae juris , a primit in sec. IV un

impuls nou de la Greci, capatand aspeete mai bogate, intaiu

in domeniul exprimarii cuvintelor sacre, iar din sec. V :;;i

VI ~i i n domeniul cuviDtelor prof ane.



in sec. VII (diploma lui Thierry IU dio 11septembrie 677;

note tironiene in diploma IUt Clotar IIdin 14 iunie-IS iulie

625).

In general, notele tirooiene ~i derivatele lor silabice-ne

dau intormatii importante asupra orgaoizarii caocelariilor, a-

supra scribilor ~i conf ectionarii aete1or. Oeasemenea, ele a-

juta la critica documentelor, permit<ind recuooa~terea auten-

ticitatii unora sau a confectiuoilor posterioare.

Dupa cum unele sigle sau derivate ale lor au trecut in

brachygrafia medieval a odata cu sistemele de prescurtare

prin trunchiare ~i contractie, tot astf el note tironiene sau si-

lab ice all ramas in scrierea obi~nuita ~i dupa sec. XL Sunt

semne care exprimau cuvinte sau silabe foarte uzuale, ca ef,

est , enim , id est , autem , us , vel , con , dar din care, Jupa sec.

XII, n' au ramas dedH com, ef ~i us.

Prescurtarile medievale se pot grupa in mai multe ca-

tegorii, dupa modul lor de realizare:

1. prin trunchiare

2. prin contractie

3. prin litere suprapuse

4. prin semne cu inteles propnu

5. prin semne cu inte1es relativ6. prin litere legate sau monogramatice

7. prin sem:1e conventionale

8. scrierile secrete ~i cif rele diplomatice.

Prescurtarea prin trunchiare sau prin suspensiune con-

sUi ill scrierea primei sau a primelor litere ale cuvantului

~i in inlocuirea celor care lipsesc printr'un semn de pres-

curtare:

A. Semnele de prescurtare sunt de doua categorii:

1) Semnele generale indica prescurtarea, f ara a specifica

in ce mod. Le vom regasi la prescurtarea prin contractie:

paleografie latina0001

Documents

Transcript of paleografie latina0001