Palatul Culturii din IaşiDe la Wikipedia, enciclopedia liberă

Palatul Culturii din Iaşi a fost inaugurat, în 1926, de către regele Ferdinand al României. Realizat în neogotic, după planurile arhitectului I.D. Berindei, ajutat de arhitecţii Xenopol şi Cerchez, construcţia Palatului a durat două decenii. Un prim monument a fost ridicat pe ruinele vechii curţi domneşti (1434), care a fost reconstruită în stil neoclasic de prinţul Alexandru Moruzi (1806 - 1812). Un incendiu de la sfârşitul sec. al XIX-lea a distrus acest palat, la începutul secolului următor luându-se decizia ridicării actualei construcţii.

Stilul palatului e neogotic flamboyant, cu detalii ornamentale, cu elemente heraldice în exterior. Aripile cu ieşindurile semicirculare au fost retrase şi împodobite la fronton cu statui de arcaşi ce stau de strajă, iar pe laterale s-au construit două intrări sub forma unor turnuri boltite. Intrarea în palat se face printr-un turn donjon mare, cu creneluri şi firide dominate de o acvilă cu aripile desfăcute. Elemente de interes turistic sunt: "Sala gotică", unde se poate admira mozaicul ce reprezintă un "bestiarum" medieval (grifoni, acvile bicefale şi lei). "Sala Voievozilor" se află la etaj şi conţine, în medalioane, portretele domnilor Moldovei şi ale regilor României. Tot la etajul I se află "Sala Henri Coandă", ale cărei lambriuri au fost executate după un proiect al marelui savant. Orologiul cu carillon, instalat în turnul central, este dintr-un ansamblu de opt clopote care reproduc, din oră în oră, "Hora Unirii".

Legenda spune că în proiectul iniţial erau prevăzute 365 de camere, dar construcţia are 298 incăperi cu o suprafaţă de aproximativ 36.000 m2. La faţadă sunt 92 ferestre, iar la mansardă alte 36 în ogivă şi două rânduri de baghete.

La etajul I, la faţada centrală, se află "Sala Voievozilor", cu picturi în stilul frescelor medievale din ctitoriile Moldovei, aşezate în chenare de epocă. Picturile au fost executate de Ştefan Dimitrescu şi de elevii săi. Tot la etajul I se află sala "Henri Coandă", ale cărei lambriuri au fost executate după un proiect al marelui savant. În amintirea anilor petrecuţi la Iaşi ca elev al Liceului Militar, Coandă a dăruit oraşului proiectul "Monumentului eroilor romani de Galata" şi reţeta unui ciment special, care imită perfect culoarea şi sunetul lemnului de stejar.

Până în 1955, aici a fost sediul Tribunalului Judeţean, dotat cu mobilier confecţionat la "Casa Maple" din Londra. Afectat de cutremurul din 1940, Palatul a slujit în timpul celui de-al doilea război mondial drept cazarmă a trupelor germane şi ulterior, sovietice. Începand din anul 1975, planşeul de lemn al ultimului etaj a fost înlocuit cu unul de ciment, turnat în plase de oţel, lucrare

parţial terminată în martie 1977, când a avut loc cutremurul cel mare. Ca o cheie de boltă, noul planşeu a susţinut monumentul, fiind afectate în schimb, planşeele de la etajul I, zidăria, ornamentele şi stucaturile. Lucrările de consolidare şi restaurare durează înca şi astăzi.

Astăzi Palatul Culturii din Iaşi este sediul Complexului Muzeal Naţional "Moldova" Iaşi şi cuprinde: Muzeul de Istorie a Moldovei, Muzeul Etnografic al Moldovei, Muzeul de Artă, Muzeul Ştiinţei şi Tehnicii Ştefan Procopiu. În aripa de nord-est a palatului se află Biblioteca Municipală Gheorghe Asachi.

Palatul Culturii

Pe ruinele Curtii Domnesti din Iasi s-a ridicat, intre anii 1906 – 1925, Palatul Culturii, monument devenit emblema capitalei Moldovei. Initial, lucrarile au fost incredintate arhitectilor Xenopol si Cerchez, dupa care, la interventiile lui Gh. Mirzescu – reprezentantul Moldovei in guvern, au fost aprobate planurile arhitectului I. D. Berindei.

Fondurile necesare au fost alocate de Fundatia Carol I. Arhitectul Berindei a pastrat o mare parte din zidurile si amplasamentele Curtii voievodale, demolind cladirile din ograda mare si fostele cazarmi, ocupate de prima societate de economie. Legenda spune ca in proiectul initial erau prevazute 365 de camere, dar constructia are 298 incaperi cu o suprafata de aproximativ 36. 000m2. La fatada sunt 92 ferestre, iar la mansarda alte 36 in ogiva si doua rinduri de baghete.

Stilul palatului e neogotic flamboyant, cu detalii ornamentale, cu elemente heraldice in exterior. Aripile cu iesindurile semicirculare au fost retrase si impodobite la fronton cu statui de arcasi ce stau de straja, iar pe laterale s-au construit doua intrati sub forma unor turnuri boltite. Intrarea in palat se face printr-un turn donjon mare, ccu creneluri si firide dominate de o acvila, cu aripile desfacute.

Pe turnul central a fost montat un orologiu cu diametrul de trei metri, incadrat de doi buciumasi pictati in costume populare. Clopotele ceasului intoneaza, din ora in ora, Hora Unirii.

La etajul I, la fatada centrala, se afla Sala Voievozilor, cu picturi in stilul frescelor medievale din ctitoriile Moldovei, asezate in chenare de epoca. Picturile au fost executate de Stefan Dimitrescu si de elevii sai. Tot la etajul I se afla sala "Henri Coanda", ale carei lambriuri au fost executate dupa un proiect al marelui savant. In amintirea anilor petrecuti la Iasi ca elev al Liceului Militar, Coanda a daruit orasului proiectul Monumentului eroilor romani de Galata si reteaua unui ciment special, care imita perfect culoarea si sunetul lemnului de stejar.

Pana in 1955, aici a fost sediul Tribunalului Judetean, dotat cu mobilier confectionat la Casa Maple din Londra. Afectat de cutremurul din 1940, Palatul a slujit in timpul celui de al doilea razboi mondial drept cazemata trupelor germane si, ulterior, sovietice. Incepand din anul 1975, planseul de lemn al ultimului etaj a fost inlocuit cu unul de ciment, turnat in plase de otel, lucrare partial terminata in martie 1977, cind a avut loc cutremurul cel mare. Ca o cheie de bolta, noul planseu a sustinut monumentul, fiind afectate, in schimb, planseele de la etajul I, zidaria, ornamentele si stucaturile. Lucrarile de consolidare si restaurare ddureaza inca si astazi. In prezent, Palarul adaposteste patru importante muzee: de arta, de istorie, politehnic si etnografic.

PALATUL CULTURII

Palatul Culturii, recunoscut ca efigie a orasului Iasi, a fost construit in stil neogotic si a reprezentat una din ultimele expresii ale romantismului in arhitectura oficiala. Desi nu este construit peste temelii antice, dupa cum se presupunea la inceputul secolului al XX-lea, Palatul se inalta, in parte, peste ruinele curtilor domnesti medievale, mentionate documentar in 1434. Au fost folosite, partial, si temeliile vechiului palat (neoclasic) din vremea voievodului Alexandru Moruzi (1806-1812), refacut de Mihail Sturza (1841-1843) si demantelat in 1904. De la aceasta constructie a mostenit Palatul legenda celor 365 camere, corespunzatoare zilelor anului. Edificiul, ridicat intre 1906-1925 si inaugurat în 1926 de catre Ferdinand de Hohenzollern, al doilea rege al Romaniei moderne, este creatia cea mai insemnata a

arhitectului roman I.D. Berindei, format la scoala pariziana si a fost. Din punct de vedere decorativ, in holul central se remarca un mozaic figurativ in care sunt dispuse concentric diverse reprezentari de bestiarum gotic: acvila bicefala, dragonul, grifonul, leul. Deasupra holului se gaseste un luminator in care, initial, a fost amenajata o sera. In ciuda aspectului arhaicizant, la construirea Palatului, blocurile de piatra au fost inlocuite cu materiale usoare si mult mai putin costisitoare. In plus, la decorarea unor sali, s-a folosit in premiera un material brevetat de Henri Coanda, denumit bois-ciment si care imita lemnul de stejar. Remarcabile sunt si elementele de feronerie decorativa, care se pot admira, de exemplu, la usile de la Sala Voievozilor. Cladirea a fost, de asemenea, dotata cu facilitati ultramoderne pentru epoca respectiva, cum ar fi iluminatul electric, incalzitul (pneumatic), ventilatiile, termostatele, aspiratoarele, care porneau toate de la subsol, unde se afla centrala masinilor. De asemenea, tinand cont de cele 14 incendii care au afectat cladirile anterioare Palatului, Berindei a ignifungat lemnaria podului cu un produs intitulat orniton, pentru acoperis utilizand un material special, denumit eternita. Cladirea, inaugurata pe 11 octombrie 1925 a servit drept Palat Administrativ si de Justitie pana in 1955 cand a fost destinat gazduirii unora din cele mai de seama institutii culturale ale orasului Iasi, reunite astazi sub denumirea de Complexul National Muzeal “Moldova” Iasi. La faima Palatului Culturii a contribuit si ceasul cu trei cadrane din turnul cladirii. Avand diametrul de 3.25 m, acestea erau decorate cu mici vitralii, reprezentand cele 12 zodii. Cate doi plaiesi in costume nationale, zugraviti pe zidul turnului, stau de straja incadrand ceasornicul, dupa modelul ostenilor pictati la castelul Peles. Atat vitraliile cat si crenelurile in forma de cruce ale turnului erau luminate electric in cursul noptii. Carillonul ceasului este un sistem de clopote acordate, o replica moderna a mecanismelor similare din Evul Mediu occidental. Cele 8 clopote din turnul palatului reproduc, la fiecare ora exacta, "Hora Unirii", amintind acum nu doar "Unirea cea mica" din 1859, ci si pe cea mare din 1918. Melodia este inregistrata pe un tambur cu 69 stifturi.

Situat la parterul Palatului Culturii, in aripa vestica, MUZEUL DE ISTORIE A MOLDOVEI este continuatorul Muzeului de Antichitati infiintat de Orest Tafrali in 1916, si prin cele patru sectii ale sale - preistorie si istorie veche, istorie medievala, istorie moderna si istorie contemporana - prezinta principalele aspecte ale dezvoltarii comunitatilor umane care au trait in spatiul est-carpatic din paleolitic pana la cel de-al doilea razboi mondial.

Tot la parterul Palatului, dar in aripa estica, se gaseste si MUZEUL STIINTEI SI TEHNICII "STEFAN PROCOPIU", denumit astfel drept omagiu marelui savant iesean. Muzeul, al carui prim nucleu s-a constituit inca din 1955, include acum sectiile: energetica, inregistrarea si redarea sunetului, telecomunicatii, mineralogie -cristalografie. Progresele rapide ale tehnologiei informationale au determinat formarea unei colectii de computere, ce urmeaza a se constitui intr-o noua sectie.

La etaj, se gasesc galeriile de arta europeana si romaneasca ale MUZEULUI DE ARTA. Acesta este continuatorul celei mai vechi pinacoteci din tara, ce a fiintat pe langa prima universitate moderna romaneasca din 1860, cu un inventar ce includea donatii ale lui Gheorghe Asachi, Scarlat Varnav, Costache Dasiade, A. Donici, V.A.

Urechia, substantial imbogatit de colectia lui Costache Negri devenita proprietate a muzeului, gratie unui gest similar, din 1874.

MUZEUL ETNOGRAFIC AL MOLDOVEI, marturie a civilizatiei traditionale, a fost infiintat in 1943 si expune obiecte a caror varsta depaseste in multe cazuri 100 de ani. In spatiul de vizitare situat in aripa vestica a Palatului Culturii la etajele I si al II-lea, sunt prezentate ocupatii traditionale principale - agricultura, viticultura si cresterea animalelor, si secundare - pescuitul, vanatoarea, albinaritul, precum si instalatii taranesti, interioare traditionale, olaritul, prelucrarea lemnului, colectii de masti, scoarte si costume populare.

In fata Palatului Culturii se afla statuia ecvestra a lui Stefan cel Mare, realizata la Paris, de catre Em. Fremiet, dupa schitele lui Gh. Asachi. La 1883, cand statuia a fost dezvelita, Mihai Eminescu a scris celebra "Doina" ("De la Nistru pan' la Tisa"). Cu aceeasi ocazie, Regele Carol I a daruit doua tunuri "Krupp", care flancheaza si astazi statuia marelui domnitor. Tunurile erau trofee din Razboiul de Independenta, cucerite de Regimentul de dorobanti din Copou (una din cele sapte coline ale Iasilor).