PIM PE VISELE COPIILOR NOTRI

Pim pe visele copiilor notri...aa a ncheiat Sir Ken Robinson ce a avut s spun la o conferina Ted din 2010.A primit aplauze, toi au fost emoionai, ns dincolo de impactul acestor cuvinte, i-am simit ngrijorarea n glas.

Trim ntr-o lume plin de paradox. Ne iubim enorm copiii i vrem s le oferim tot ce au nevoie s aib o via fericit i de succes. i undeva ... pe drum...pierdem ceva. Simim n adncul sufletului c de multe ori eum n ciuda bunelor noastre intenii.

Sistemul de educaie este i el plin de oameni care fac ce au nvat c ar fi bine pentru copii, ns plini de frustrri i rnii de modul n care sunt privii i recompensai, n ordinea aceasta, precum de nonsensul hrtiilor i activitilor de faad pe care trebuie s le fac.

ntre timp, ct adulii i paseaz unul altuia responsabilitatea, c cineva, altcineva e vinovat, copiii sunt strivii sub reguli i cerine care le ucid visele, ncrederea n forele proprii, starea natural de fericire cu care au venit pe lume.

Cine e vinovat? Nimeni...chiar nimeni. Nimeni din lumea asta nu-i propune nefericirea unor copii, fie c sunt ai lor, fie c lucreaz cu ei.

Doar c paradoxul este c scoatem din educaia lor tocmai elementul de care ei au nevoie cel mai mult: iubirea.i este ceea ce avem i noi nevoie.

Ce-am putea face? Nimic complicat... S ne amintim n orice clip s atam o emoie pozitiv, puin iubire fiecrei aciuni i fiecrui gest pentru copiii notri. i acea iubire se va revrsa i n vieile noastre. i copiii notri vor nflori sub ochii notri. i noi vom rentineri.

V las, la sfritul articolului, cu Sir Ken Robinson i cu rugmintea sa:Sub picioarele noastre, copiii notri i atern visele. S pim cu grij...i iubire...