1

2

Cuvânt introductiv

Printre ofiţerii Armatei Naţionale care au o

prezenţă profesională exemplară în cadrul domeniul

militar profesional şi fac parte dintre cei mai demni eroi

ai neamului, contribuind în permanenţă la gloria militară

a Republicii Moldova, se află şi numele a nouă ofiţeri ai

Armatei Naţionale: general de brigadă Nicolae Petrica,

general de brigadă Vasilie Grosu,colonel Anatolie

Cociug, colonel Valentin Cihodari, colonel Leonid

Carasev, colonel Petru Casapciuc, colonel Andrei Djan,

colonel Vladimir Donţul, colonel Alexandru Gorgan, colonel Grigorie Larin, colonel

Vladimir Muntean, colonel Sveatoslav Neburac, colonel Iurie Neghina, colonel Vitalie

Rusu, colonel Viaceslav Samardac, colonel Igor Snîtco. De la începutul constituirii

statului naţional - Republica Moldova, aceşti bravi apărători ai neamului şi ai valorilor

naţionale au contribuit enorm la formarea Armatei Naţionale, ca instituţie a statului,

determinantă pe domeniul securităţii naţionale. În timp de grea încercare, ei nu au stat

pe gânduri, ci din indemnul spiritului patriotic, cu arma în mână, au apărat independenţa

şi integritatea teritorială a Republicii Moldova, riscând cu preţul propriei vieţi, în scopul

de a opri măcelul de pe Nistru.

Lucrarea locotenentului-colonel (r), doctor în istorie Anatolie Leşcu, conferențiar

universitar Catedra Administrație Publică a Academiei Militare al Forţelor Armate ale

Republicii Moldova, reprezintă rezultatul unor cercetări de mai mulţi ani, care vin să

acopere un gol în istoriografia naţională, fiind totodată şi un studiu de pionierat, care

obligă, în acelaşi timp, la reconsiderarea imaginii şi istoriei militare a Republicii

Moldova de la sfârșitul secolului XX.

Președintele Republicii Moldova, Mircea Snegur

3

Pe parcursul întregii istorii, poporul nostru a fost nevoit să-şi apere cu arma în

mână existenţa sa şi posibilitatea de a trăi liber şi independent. În lupta aceasta de-a

lungul secolelor, a dat dovadă în permanenţă de curaj şi eroism, promovând necontenit

tradiţia militară a neamului, începând de la cohortele lui Burebista şi Decebal, legiunile

romane, ostaşii lui Alexandru cel Bun şi Ştefan cel Mare, de la militarii moldoveni

înrolaţi în armatele Poloniei, Suediei, Austriei, Rusiei şi până la ostaşii Armatei

Naţionale. În multiple lupte şi bătălii, de multe ori ei au fost decoraţi cu cele mai înalte

distincţii militare ale acestor ţări. Dar niciodată abnigaţia acestora nu au fost evidenţiaţă

cu decoraţii naţionale. Numai după obţinerea independenţei Republicii Moldova, aceşti

patrioţi ai neamului au obţinut posibilitatea să fie decoraţi pentru succesele militare

deosebite cu cea mai înaltă distincţie militară a Patriei – ordinul militar “Ştefan cel

Mare.”

Ordinul militar “Ştefan cel Mare” a fost constituit prin Legea Republicii Moldova “Cu

privire la distincţii de stat ale Republicii Moldova” nr. 1123-XII din 30 iulie 1992.

Conform acestei legi, ordinul “Ştefan cel Mare” este decoraţia militară supremă a

Republicii Moldova. Respectiva distincţie militară se conferă numai în patru cazuri, şi

anume:

- pentru acte de eroism şi conducerea iscusită a operaţiunilor militare;

- pentru bărbăţie deosebită în timpul menţinerii ordinii publice, apărării drepturilor

şi libertăţilor omului;

- pentru vitejie şi spirit de sacrificiu în asigurarea securităţii, în îndeplinirea unor

misiuni speciale;

- pentru alte merite deosebite în apărarea libertăţii şi independenţei Republicii

Moldova.

Restul cazurilor, neincluse în cele menţionate, pot fi evidenţiate prin alte decoraţii

militare de stat, ca de altfel medaliile “Meritul Militar” şi “Pentru vitejie.”

4

Republica Moldova

PREŞEDINTELE REPUBLICII MOLDOVA

LEGE

privind conferirea de distincţii de stat

În temeiul art. 88 lit. a) din Constituţia Republicii Moldova şi al Legii cu privire la

distincţiile de stat ale Republicii Moldova,

Preşedintele Republicii Moldova d e c r e t e a z ă:

Articol unic. - În semn de preţuire a bărbăţiei, curajului şi spiritului de sacrificiu

manifestate în lupta pentru apărarea independenţei şi integrităţii teritoriale a Republicii

Moldova, se conferă:

Ordinul „Ştefan cel Mare”

Din luna iulie 1992 şi până în prezent, cu ordinul “Ştefan cel Mare” au fost

decoraţi în jur de 120 persoane. Cu regret, opinia publică din republică nu este pe deplin

informată despre aceste personalităţi şi faptele lor eroice care le-au făcut pentru ţară şi

neam şi care reprezintă adevăratul patrimoniu naţional al spiritualităţii şi

devotamentului faţă de idealurile naţionale. După decorare şi interesul iniţial manifestat

de mass-media şi opinia publică, aceste personalităţi militare remarcabile trec în

anonimat, reamintindu-se de dânşii numai cu ocazia anumitor sărbători, pe când

exemplele de eroism trebuie se devină baza educaţiei militaro-patriotică.

Lucrarea dată reprezintă începutul a unui amplu studiu consacrat elucidării

faptelor de eroism şi curaj excepţional, demonstrate de către cavalerii ordinului “Ştefan

cel Mare.” Prima parte a lucrării cuprinde culegerea de schiţe din biografiile militarilor

de carieră, din cadrul Armatei Naţionale, decoraţi cu ordinul “Ştefan cel Mare.” A doua

parte a lucrării va cuprinde biografiile celorlalţi cavaleri al acestui ordin, inclusiv şi cei

decoraţi post-mortem. Nepretinzând la elucidarea problemei în întregime, autorul

consideră că lucrarea va juca un rol pozitiv şi important în formarea spiritului patriotic

în rândurile militarilor Armatei Naţionale şi, desigur ai populaţiei Republicii Moldova,

mai cu seamă al tineretului premilitar. Totodată, lucrarea în cauză este un omagiu de

recunoştinţă pentru aceşti oameni, care în clipele de mare dificultate pentru ţară nu au

ezitat şi cu arma în mână, cu riscul propriei vieţi au apărat independenţa Republicii

Moldova. Autorul aduce sincere mulţumiri acestor eroi şi bravi apărători ai ţării, care

prin faptele sale au contribuit direct la apariţia acestei lucrări.

5

În tăcerea muzelor

Mulți sunt cei care consideră că tactica este o știință exactă

și rigidă asemănătoare cu cea a matematicii, lipsită de suflet și

imaginație. Însă în esență, milităria este o artă, arta militară, ceea

ce presupune talent, imaginație și simțul armoniei. Dar puțin sunt

cei care devin maeștri în arta militară și nu simpli executori.

Printre ei se numără și colonelul (r) Viaceslav Andrei Samardac.

Născut la 15 august 1950 în orașul Bălți micul Viaceslav

era crescut și educat într-un spirit de disciplină și încredere

reciprocă caracteristică acestei familii de luptători de luptători și

patrioți moldoveni. Domnul Andrei Samardac, tatăl Viaceslav,

după absolvirea liceului s-a angajat în 1940 ca lucrător calificat

la stația Bălți ai căii. Animat din adolescență de ideile sociale ale timpului și dezgustat

profund de politica antisemită și socială promovată de conducătorul României Ion

Antonescu, imediat după declanșarea războiului împotriva Uniunii Sovietice, face parte

dintr-un grup ilegal antifascist de rezistență armată din Bălți difuzând foi volante

antigermane, săvârșind acte de sabotaj de la calea ferată. În

scurt timp, prin infiltrarea unui provocator, micul grup de

ilegaliști a fost deconspirat, arestat și distrus. Ședința

tribunalului militar l-a condamnat pe Andrei Samardac la

detenție pe viață, care a ispășit-o în în chisoarea Jilava din

România, fiind eliberat de către Armata Roșie în august 1944.

Onestitatea înnăscută pe care le-a transmis și copiilor săi nu i-

a permis să se laude cu activitatea sa eroică de pe timpul

războiului, activitatea grupului fiind cunoscută ocazional mult

mai târziu, el fiind decorat cu ordinul Gloriei clasa a III-a abia

în anul 1965.

Ca și majoritatea copiilor din generația postbelică Viaceslav de mic copil visa să

devină militar. După absolvirea în anul 1967 școlii medii nr.6 din orașul natal el intră la

studii în Școala militară de artilerie din Odessa pe care o absolvește în anul 1970. În

perioada respectivă în școala militară învățau numai doi moldoveni, al doilea fiind

viitorul general V. Grosu.

După absolvirea instituției respective, ca unul din cei mai

buni cursanți, nou promovatul locotenent V. Samardac este

repartizat la funcția de comandant de pluton în bateria de

obuziere din cadrul diviziei 207 infanterie moto armatei a 3-a,

dislocate în Germania de Est. Serviciul în armata fanion ai

Armatei Sovietice a contribuit foarte mult la acumularea

experienței de viața și elaborarea stilului propriu de conducere

a trupelor și educarea efectivului caracterizat prin hotărâre,

principialitate, onestitate și sârguință. Toate aceste calități au

adus și roade scontate, plutonul de artilerie a tânărului ofițer

era printre puține unde la efectiv nu erau abateri disciplinare.

În anul 1974 de acum locotenentul-major V. Samardac este

6

transferat cu serviciul militar în regimentul 691 distrugătoare de tancuri, divizia 12

artilerie, Districtul militar Moscova, dislocat în orașul Kalinin, actualmente Tver.

Regimentul a devenit pentru tânărul ofițer a doua casă, unde el a parcurs toate treptele

carierei militare, de la comandant baterie până la cel de comandant divizion în anul

1979.

În anul 1980, perioada acutizării divergenților chino-sovietice divizia 12 artilerie este

transferată în regiunea Trans-Baikalică din Orientul Îndepărtat. Practic, totul era necesar

de început de la ”zero”, combinând pregătirea de luptă cu procesul îmbunătățirii

condițiilor de trai în nou înființată garnizoana militară. În pofida greutăților cotidiene,

foarte des căpitanul Viaceslav Samardac era observat de colegii săi cu cartea în mână,

ceea ce nu era să fie surprinzător pentru camarazi dacă ar fi numai manuale de artilerie,

însă nu rareori ei observau în mâinile sale albume cu colecții de picturi celor mai

renumiți pictori din lume. Dragostea față de artă și tot ce este frumos îl ajuta atât în viața

privată cât și la consolidarea colectivelor militare pe care le comanda. Rezultatele nu

7

sau lăsat mult așteptate. Pe parcursul anilor 1983 – 1984 divizionul comandat de către

maiorul V. Samardac era considerat pe merit cel mai bun în divizie, devenind fruntaș.

Meritele sale au fost pe deplin evidențiate și recunoscute pe timpul verificării marii

unități din partea inspecției comandamentului districtual în frunte cu general-

locotenentul Iu. Nogaev, când divizionul său a fost catalogat cu calificativul ”excelent”.

Ca rezultat, decorarea în anul 1984 cu ordinul ”În slujba patriei în cadrul Forțelor

Armate” clasa a III-a și admitere la studii în Academia militară.

După absolvirea Academiei locotenentul-colonel V. Samardac revine din nou în

Germania, la funcția de comandant antitanc din cadrul legendarei armate 2 tancuri de

Gardă. Pe lângă unitatea militară, clasele de studiu, câmpurile de aplicații, acest ofițer

era foarte des observat în faimoasele muzee din Dresda, Leipzig și Potsdam. Ńŕ rezultat,

divizionul este apreciat ca cea mai bună subunitate de artilerie din cadrul trupelor

sovietice dislocate în Germania. Fiind în Germania era martor ocular a reunificării

acestei țări și colapsului sistemului socialist. Cu retragerea trupelor sovietice din

Germania, în anul 1991 este transferat cu serviciul militar în Uniunea Sovietică la

funcția de Locțiitor Comisar militar raionul Râbnița, revenind după douăzeci și patru de

ani în patrie unde a nimerit drept în epicentru evenimentelor revoluționare din Moldova.

Sfârșitul anilor 80 – începutul anilor 90 în istoria Moldovei erau marcate de renașterea

spirituală și culturală a moldovenilor și lupta pentru afirmarea statalității naționale.

Împotriva acestui avânt patriotic au fost mobilizate impunătoare forțe ostile, în cea mai

mare parte concentrate în stânga Nistrului. Sosise momentul adevărului. Poziția fermă și

patriotică a locotenentului-colonel Viaceslav Samardac a contribuit în cea mai mare

măsură la aceia că Comisariatul militar din Râbnița nu a fost ademenit de promisiunile

8

și amenințările separatiștilor din Tiraspol, fiind singurul care a rămas fidel Republicii

Moldova.

Creșterea tensiunii politice din republică ducea societatea inevitabil spre un conflict

armat, forțând crearea Armatei Naționale. Deficitul cadrelor profesionale de ofițeri era

necesar de suplinit de către ofițerii de rezervă, sarcina revenind comisariatelor militare,

care la rândul său aveau acută nevoie de militari de carieră. În împrejurările create,

V. Samardac este urgent rechemat de către generalul I. Costaș

din Râbnița și numit în aprilie 1992 la funcția superioară de

Comisar militar raionului Rezina. În pofida importanței

funcției sale și în condițiile declanșării unui adevărat război,

lucrul birocratic cu hârtiile din oficiu nu îl satisfăcea pe deplin

pe experimentatul ofițer. Experiența și cunoștințele sale era

necesar de valorificat pe câmpul de luptă și nu în liniștea

biroului. Lăsând totul baltă, în luna mai 1992 locotenentul-

colonel Viaceslav Samardac se prezintă la punctul general de

comandă din Holercani unde susținut de către colegul său din

școala militară colonelul V. Grosu este numit imediat la funcția

de șef artilerie capul de pod Coșnița.

Până la sosirea sa la Coșnița situația artileriei de pe capul de pod nu era una

strălucitoare. Gruparea de artilerie de care dispuneau apărătorii nu era îndestulătoare

pentru menținerea pozițiilor ocupate, iar cele, de care dispuneau nu erau întrebuințate

rațional. Conducerea platoului dispunea de două baterii de tunuri MT-12 100 mm., o

baterie complexului antitanc SHTURM (ěîćĺň ŞTURM) pe baza de MT-LB, o baterie

complexului antitanc KONKURS pe baza de BRDM-2, două baterii aruncătoare de

9

bombe de 120 mm. Analiza situației create i-a arătat lui V. Samardac, că pentru a

construi o apărare trainică a platoului, dispozitivul de luptă al căruia atingea 10 km. În

lungime și 14 km în adâncime, forțele dispuse sunt insuficiente. În urma unor cereri

insistente către conducerea de vârf ai armatei gruparea de artilerie a fost întărită

suplimentar cu două baterii de obuziere 152 mm., baterie de tunuri de 152 mm și 12

aruncătoare de bombe de 82 mm.

Prin utilizarea artileriei inamicul nu a putut să aducă daune apărătorilor, fiind oprit în

bombardarea pozițiilor apărătorilor și distrugerea caselor locuitorilor din satele

Pohrebea, Coșnița, Pârâta. De obicei, inamicul începea bombardarea pozițiilor

apărătorilor capului de pod noaptea, folosind aruncătoare de bombe, sistemul

antigrindină modernizat și înarmat ALAZANI și periodic piese de artilerie

autopropulsată de 122 mm. Datorită serviciului de cercetare de artilerie foarte bine pus

la punct, țintele inamice erau identificate și neutralizate în urma focului de răspuns. În

urma acestor dueluri de artilerie a fost nimicită o baterie inamică de aruncătoare de

bombe și un BTR-70. Apogeul activității grupului de artilerie cade pe luna iunie, când

datorită focului concentrat de artilerie a fost zădărnicită ofensiva inamicului și impuse

spre retragere trei tancuri care din poziții acoperite au deschis focul asupra statului

major al platoului. Situat în grădinița de copii din Coșnița. Aceasta este doar o parte din

episoade de аpărare cap de pod Coşniţa. De menționat este faptul, că pe întreaga

perioada de luptă artileriștii nu au avut pierderi în efectiv și tehnică din dotare.

După terminarea conflictului transnistrean, deja colonelul V. Samardac este numit în

funcția de șef artilerie Brigada 2 infanterie motorizată cu sediul în Chișinău, contribuind

decisiv la formarea acestei mari unități din cadrul Armatei Naționale. Pe parcursul

recepției armamentului de la regimentul 300 parașutiști a împiedicat furtul de către trupe

rusești 3 mașini de luptă de comandament artilerie, întregului complet de piese de

schimb, scule și accesorii de la sistemul de artilerie NONA, o mare cantitate de lovituri

de artilerie.

La solicitarea comandamentului Departamentului

Trupelor de carabinieri în martie 1993 este transferat

la funcția de șef de stat major brigada 2 carabinieri, iar

din mai 1996 se află în rezervă, continuând lucrul

activ și imens printre tineretul premilitar în vederea

educației lor patriotice.

Prin Hotărârea Președintelui Republicii Moldova nr.

152 din 13 martie 2012 pentru bărbăție, curaj și spirit

de sacrificiu manifestate în lupta pentru apărarea

suveranității și integrității Republicii Moldova

colonelul Viaceslav Andrei Samardac a fost decorat cu

ordinul Ștefan cel Mare.