Padurea Valul lui Traian

Tip rezervaţie: Botanică

Suprafaţă: 5 ha

Amplasare: La Sud de comuna Valu lui Traian.

Aspecte geologice şi geomorfologice: Aria naturală protejată "Valu lui Traian" aparţine geografic "câmpiei ondulate" de pe podişul dobrogean prebalcanic. Ondulaţiunile prezente în zonă îşi au originea în structura geologică formată din calcare grosiere cochilifere depuse aici din Terţiar (Sarmatic), peste care în Cuaternar s-a depus loessul fragmentat de ape.

Aspecte pedologice: Depunerile de loess ce acoperă toate formele de relief din zonă au o textură din ce în ce mai nisipoasă în direcţia Litoralului ce a contribuit mult la diferenţierea tipului de sol, dupa cum loessul a putut fi drenat mai mult sau mai puţin în funcţie de relief. Tipurile de sol: cernoziom vermic carbonatic, cernoziom vermic tipic, cernoziom cambic vermic şi bălan de stepă. De-a lungul căii ferate Constanţa-Cernavodă se văd şi astăzi resturi din sistemul defensiv roman, de acum doua mii de ani, format din trei valuri de pământ, cunoscute sub numele de Valul lui Traian. Valul cel mic construit primul, de către populaţiile locale, nu se ştie când, avea rolul de a apăra teritoriul respectiv de un atac din sud. Pe acest val mare de pământ în dreptul Staţiunii de Cercetări pentru Culturi Irigate (S.C.C.I.) "Valu lui Traian", la 5 km de oraşul Constanţa, a fost declarată rezervaţie naturală de interes botanic.

Aspecte hidrologice: Aria naturală protejată "Valu lui Traian" este situata in partea mediana a regiunii la limita dintre cele doua mari podisuri ale Dobrogei la Nord si podisul Topraisarului la Sud, apartinand geografic campiei ondulate. Ca urmare este lipsita de cursuri de apa cu caracter permanent si nici izvoare la zi. Apa freatica se gaseste la adancimi mari 10-12 m pe fundul vaii si 20-50 m pe versanti. Dupa introducerea irigatiilor, hidrografia zonei s-a modificat mult, formandu-se si scurgeri de apa intermitente provenite din reteaua de distributie a apei prin exfiltratie, dar si datorita defectiunilor in timpul aplicarii irigatiilor din zona. Dupa 1990, nivelul irigatiilor a scazut drastic.

Aspecte climatologice: Clima continentala de stepa cu caracter de campie, avand urmatoarele caracteristici:

temperatura medie anuala 110C;precipitatii medii anuale de aproximativ 400 mm/ansezonul cald are 100-120 zile, cu temperaturi intre 200-250C si 40-60 de zile tropicale, cu temperaturi mai mari de 250C.

   Vanturile dominante sunt: Nord-Vest; Nord si Nord-Est, cu o viteza medie intre 7,5 si 15,2 m/s, uneori mult mai mari. Valoarea indicilor termodinamici situeaza zona in categoria agroclimatica I - "calda si secetoasa" cu resurse termice ridicate cu temperaturi medii anuale de aproximativ 10,50C si cu precipitatii reduse de aproximativ 400 mm anual. Resursele energetice au valoare ridicata de aproximativ 125-135 kal/cm/an; durata de stralucire a soarelui 2200-2400 ore; indicele de ariditate 18,8 iar cel de umiditate relativa a aerului 75% cu o influenta sensibila a Marii Negre, ce mentine umiditatea la 60-68% in lunile iulie-august.

Vegetatia: Pe portiunea de val ocrotita, vegetatia variaza in functie de expozitia pantei, astfel:

panta cu expozitie sudica este complet lipsita de vegetatie lemnoasa, iar plantele pornesc in dezvoltare primavara devreme, dintre care amintim: Colchicum biebersteinii - brandusa stepica; Crocus variegatus - brandusa vargata de stepa; Ornithogalum refractum - ceapa ciorii. Mai tarziu apar plante rezistente la seceta, cum sunt: Agropyron cristatum - pirul crestat: Crhysanthemum millefolium - valentita; Centaurea diffusa - centaurea; Euphorbia stepposa - alior; Echinops ruthenicus var tenuifolium - tatarnica; Carthamus inctorius - sofran; Kochia prostrata - iarba vantoasa; Goniolimon besserianum - umbra-furnicii.panta cu expozitie nordica are un cordon de arbusti reprezentat prin: Crataegus monogina - paducel; Rhamnus cathartica - verigar; Prunus spinosa - porumbar; Rosa canina - maces. Sub acesti arbisti isi fac aparitia Viola pontica - toporasii, iar pe arbusti se catara un neam de Asparagus verticillatus -umbra iepurelui; Vicia cracca - mazarichevegetatia de pe coama dealului si de pe o oarecare portiune de o parte si de alta este reprezentata prin cateva specii de plante rezistente la seceta cum sunt: Stipa capilata - colilie; Kochia prostrata - iarba vantoasa; Agropyron cristatum - pirul crestat; Aster cinereus, Aster punctatus - stelute. Intre cordonul de arbusti si coama valului, cu putina umezeala se gaseste o vegetatie in care se evidentiaza: Calamagrostis epigeios - trestia de camp; Chrysanthemum corymbosum - napraznicul; Chrysanthemum millefolium - valentita; Campanula bononiensis si Campanula sibirica - clopoteii; Aster villosus - steluta; specii de Agropyron - specii de pir.flora rara - ultima planta care inveseleste decorul aspru al valului toamna este Crocus pallasii - sofranul de toamna.

Fauna: Fauna rara: in tufarisurile si ierburile de pe valul mare de pamant se adapostesc specii rare de animale cum sunt: Testudo graeca ibera - broasca testoasa dobrogeana; Vormela peregusna - dihorul pestrit, important in combaterea biologica deoarece se hraneste cu rozatoare; Vormela eversmanii - dihorul de stepa, important in combaterea biologica a rozatoarelor in special a popandailor, Coluber jugularis - sarpele rau, neveninos cu atitudini de cobra folositor in combaterea biologica a rozatoarelor de camp. La Valul lui Traian eminentul herpetolog M. Fhun a regasit un sarpe din ce in ce mai rar in fauna tarii, cunoscut sub denumirea de Elaphe quatuorlineata sauromates - balaur care masoara 2,60 m ceea ce explica numeroasele legende locale despre serpi uriasi intalniti de localnici. Pe plante se gasesc mari cantitati de Zebrina detrita - melci, un element deserticol, rezistent la caldura si seceta. Pe sol, in afara furnicilor obisnuite se gaseste si o specie de termite Reticulitermes lucifugus - furnicile albe. In tufarisurile de pe val cuibarea odinioara si Otis tarda - dropia, in prezent pe cale de disparitie.Fauna endemica: Misocricetus newtoni - grivanul (se gaseste numai in Dobrogea).