Padurea de conifere

Padurea de conifere sau taiga este o padure boreala. Taiga a fost tradusa ca "o padure

mlastinoasa in Siberia", cuvantul a ajuns in timp la sensul de "padure de conifere". Este cel mai

intins habitat terestru din lume, ocupand o fasie lata de aproximativ 1.300 km in emisfera

nordica.  Ele sunt răspândite în zonele subarctice, temperate si subtropicale. Sunt specifice

zonelor de mai sus de latitudinea de 55° în emisfera nordică și unilor munți din emisfera sudică.

Se întalnește in zonele reci precum nordul Asiei,din Scandinavia pană în Rusia, in nordul Chinei,

pe lanțul muntos Himalayan, in Georgia, pe munții Alpi si Pirinei.

Prezinta un climat cu un sezon de iarna foarte rece (temperaturi sub -30 grade Celsius, zapada,

vanturi intense) si unul de vara (temperaturile se pot ridica la +10 grade Celsius, producandu-se

topirea partiala a zapezii); precipitatii reduse (sub 400 mm), care cad frecvent la schimbarea

anotimpurilor. Clima este de tranzitie spre regiunile polare si se extinde intre 50-70 grade

latitudine nordica. Iarna este anotimpul dominant fiind inregistrate geruri puternice cu

temperaturi de -71,1 grade Celsius - in Siberia. Vara este scurta si temperatura medie a lunii celei

mai calde este sub 10 grade Celsius - nu permite solului sa se dezghete decat la suprafata.

Se estimeaza ca padurile boreale contin aproape 18% din  intreaga biomasa

a pamantului. Solul taigauei  este  reprezentat de podzoluri, nisipoase și lutoase, de culoare

cenușie, sarace în calciu, fertilitatea este slaba determinand o dezvoltarea scazuta a culturilor,

si asa reduse din cauza frigului si a populatiei foarte rare. Prin descompunerea rasinei, acesta

produce acid humic. Apa freatica acida indeparteaza fierul si calciu din straturile superioare,

acest fapt determinand culoarea palida a solurilor.

Arborii dominanti sunt laurii, molidul, bradul Siberian si pinul Siberian. Este dificil pentru plante

sa genereze energie prin fotosinteza din cauza pozitiei soarelui. Pinul si molidul nu isi pierd

frunzele in fiecare sezon si pot realiza fotosinteza cu frunzele vechi in iernile tarzii, iar primavara

cand lumina este buna, dar temperatura este inca prea scazuta incepe regenerarea. Adaptarea

acelor de brad limiteaza apa pierduta din cauza transpiratie si culoarea lor verde-inchisa ajuta la

absorbtia luminii soarelui. Desi precipitatiile sunt prezente, solul ingheata in timpul lunilor de

iarna si radacinile plantelor nu mai pot absorbi apa, asa ca deshidratarea poate fi o mare

problema pentru aceste conifere vesnic verzi.

Padurile de conifere Eurasiatice se intind pe o suprafata foarte mare in forma de fasie,

din partea de nord-vest a Europei pana la Oceanul Pacific. In functie de compozitia floristica, se

diferentiaza mai multe tipuri de padure:

-molidisurile europene nord-occidentale – in Scandinavia pana la fluviul Onega – sunt

conifere in amestec cu foiase: molidul european, molidul finlandez, pinul european, pinul

laponic, mesteacanul si plopul tremurator (foioase);

-taigaua rara europeana- se intinde intre fluviile Onega si Peciora, fiind alcatuite din

paduri pure de molid-siberian sau amestecuri de molid cu mesteacan si pinete pure - pe soluri

nisipoase;

-taigaua Siberiei occidentale se intinde intre Peciora si Enisei, avand compozitia floristica

si conditii de inmlastinare neuniforme in teritoriu; in nord, pe soluri nisipoase, sunt prezente

molidisuri siberiene in amestec cu pinul-siberian; in partea mijlocie se gasesc specii siberiene de

molid, brad si pin, inmlastinirile fiind frecvente; in sud, molidisurile si bradeto-molidisurile

siberiene se gasesc in amestec cu unele foiase;

-taigaua Siberiei centrale este cea mai nordica padure de conifere,  larita-siberiana si

larita-dahurica,  uneori in amestec cu pinul siberian si unele specii de foiase. Cele din urma

alcatuiesc paduri rare la tranzitia spre tundre;

-taigaua extremului nord dominata de pini si brazi in amestec cu diferite foiase.

Padurile de conifere din America de Nord ocupa teritorii in nord (Labrador si Alaska),

ce se invecineaza cu tundra, in centrul continentului in jurul Marilor Lacuri si pe cele doua

litoraluri.-atlantic si pacific.

Prezinta anumite particularitati si anume:

-la limita cu tundrele nordice vegeteaza molidul-alb si larita americana

-in Alaska padurea este alcatuita din molizi, tuga, pini, chiparosi de Alaska.

-padurile din Canada padurile sunt alcatuite din specii de molizi, brazi de balsam s.a.

Predomina specii de reni de padure, caprioara, elanul siberian, ursul-brun, hermelina, rasul,

vulpea, jderul, etc. Elanul, cel mai mare din familia cerbilor, este deseori intalnit la extremitatile

raurilor. Porcul salbatic se hraneste cu radacini si boabe, chiar si cu reptile si rozatoare. Speciile

de pasari intalnite include vulturul auriu, cocosul salbatic cu cioc negru, cocosul de munte

Siberian, bufnita gri si sturzul lui Naumann. Alte pasari: pițigoi, ciocănitoare, matasar, grangur,

iernuca, gaița de munte, cucuveaua, huhurezul și forfecuța. Numeroasele rauri si 

sunt  bogate  in  peste.Cele  mai  cunoscute  specii  de  pesti  cu insemnatate  industriala  sunt:  so

monul si batagul.

Fauna padurilor de conifere eurasiatice este foarte diversa cuprinzand animale caracteristice

numai taigalei eurasiatice si animale provenite din formatiunile vecine (paduri de foiase, tundra,

stepa). Unele animale migreaza vara in tundrele nordice unde gasesc hrana, iar iarna se

adapostesc in taiga.

Padurea de conifere este unul dintre cele mai importante medii naturale alaturi de stepa si tundra,

se intinde pe o suprafata mare reprezentand o sursa importanta de oxigen.

Bibliografie:

- Enciclopedia Britanica

- Biogeografie - Angela Lupascu

- National Geographic

- Wikipedia

Hanganu Andreea

Clasa aXIa B