Padurea de Portocali

156
JILL BAKER P`durea de portocali Traducerea [i adaptarea \n limba român` de S|NZIANA MIHALACHE ALCRIS

description

romance

Transcript of Padurea de Portocali

JILL BAKER

P`durea de

portocaliTraducerea [i adaptarea \n limba român` de

S|NZIANA MIHALACHE

ALCRIS

Capitolul 1

– Sor`, strig` Ann Mary, de ce avem cerul deasupra?Ea era cea mai mic` dintre toate, iar Catty o numise astfel pentru

c` deja mai exista o Ann. Deci dou` – o Ann [i o Anne, cu "e".– Iar ele sunt \n prima, respectiv ultima ca vârst`, zicea doamna

Chester, so]ia directorului. Ann Mary are cinci [i Anne,cincisprezece ani.

Asta f`r` a le pune la socoteal` celelalte saloane, cincisprezecela num`r.

Dintre acestea, Ann Mary venise cu ideea numelui de "sor`".Pân` atunci, asistentele fuseser` denumite "tanti", iar directoruldorise a ad`uga [i un nume propriu, pentru a fi mai familiar.

– Nu, protestase Catty, nu " tanti ".Domnul Chester fusese deosebit de \ncântat când avusese

ocazia s` dea un anun] \n ziar pentru un post vacant; c`utau maiales asistente maternale cu diplom`, dar când veni vorba cum s` lenumeasc`, st`tu \n cump`n` – doamn` doctor? sor`?

– Cred c` e mai bine "sor`".– E de apreciat c`-]i po]i impune punctul de vedere acum, dup`

ce-ai acumulat experien]`, \n ciuda vârstei tale fragede, nu ?

– Mul]umesc, r`spunse Catty.Astfel, \l l`sa s` cread` c` avea dreptate. De fapt, adev`rul era

prea dureros – fusese m`tu[`, [i nu voia s` repete experien]aniciodat`, dup` episodul cu Gaby [i Georgie.

Acestea erau cele dou` fete adoptate ale fratelui ei. Le iubise, lafel cum \l iubise [i pe Roger, tat`l lor. Ar fi ]inut [i la frumoasa luiso]ie, Lilla, dac` aceasta i-ar fi permis. Roger o tachinase de multeori din cauza altruismului ei.

Dar acum, sufletu-i devenise un teren arid…cel pu]in a[a spera.|nc` mai sim]ea oarecari emo]ii sau pasiuni, dar dragostea i-ar fisfâ[iat \ntreaga fiin]`.

Când Roger murise, atât de tân`r, prea tân`r chiar, Lilla \ispusese clar \n fa]` :

– Aici se \ncheie rela]ia ta cu fetele mele, Catriona.– Sunt [i ale lui Roger.– Roger a murit. M`car de-a]i fi fost cu adev`rat rude… suger`

ea.– Niciodat` n-am f`cut un secret din faptul c` am fost adoptat`,

s`ri Catty.– Dar nici n-ai fost prea \ncântat`. Acum c` Roger nu mai e,

trebuie s`-]i m`rturisesc cât de r`suflat` mi s-a p`rut toat` povestea.– Ce anume? Faptul c` m` mândream, sau c` mama [i-a adus

aminte de mine pe patul de moarte?O provoca.– "Mama", pufni cealalt`.Catty [tia c` banii contaser`, banii pe care-i avea Roger, dar so]ia

lui…|l avertizase o dat` c` Lilla ar putea intra \n posesia lor…\nc`n-o f`cuse. La urma urmei, [i Roger investise mult pentru ea, iaracum, Lilla va avea nevoie de ei pentru a le \ntre]ine pe Gaby [i peGeorgie.

6 JILL BAKER

– Nu-]i merge cu mine, zâmbi Lilla.– Adic`?– Adic`, m` c`s`toresc din nou. {i de data asta, voi avea parte

de ceea ce meritam de la \nceput.– Lilla!– A[a e.– Dar ]i-am oferit banii mei.– Iar eu ]i-am spus c` n-am nevoie de ei. Carl…e bogat.– Carl? Nu cumva cel care era aici ieri?– Ba da.– Dup` Roger?– Uite ce e. Eu [i cu Roger cam \ncepusem s` ne plictisim unul

de cel`lalt, cu mult timp \n urm`.– Dar Gaby [i Georgie…?– Ce e cu ele?– Carl…le iube[te?– S` nu vorbim din nou despre dragoste, rânji ea.– Le iube[te?– Destul.– Fii mai explicit`.– |ndeajuns pentru a le ]ine la o [coal` \n str`in`tate, ceea ce

Roger n-ar fi f`cut niciodat`.– Nici nu-[i dorea a[a ceva.– Da, [i uite \nc` o dovad` c` noi dou` nu ne-am fi \n]eles.

Plec`m \n America la sfâr[itul lunii, [i gata.– Pot s` le v`d?– Nu.– |nainte de plecare, Lilla. S`-mi iau r`mas-bun.– Nu. Le spun eu din partea ta…m`tu[` Catty.Lilla a[teptase acel moment, pentru a-[i v`rsa pe ea \ntreaga

P~DUREA DE PORTOCALI 7

gelozie [i invidie acumulate \n atâ]ia ani.Catriona plec`, \ntorcându-se \n apartamentul ei.– Nu, r`spunse Catty doctorului Crane, o lun` mai târziu. Nu

"tanti". "Sor`".Se afla de data aceasta la mii de kilometri dep`rtare; nu mai era

Anglia, ci Australia, dar nu mai voia s`-[i arate afec]iunea fa]` denimeni.

Nimerise \n Australia din \ntâmplare. Putea s` fie orice alt col]de lume. |ns` anun]ul men]iona c` se cere o absolvent` de [coal`maternal`, [i c` aveau nevoie urgent` de persoana respectiv`, iar ea\ndeplinea ambele condi]ii.

– Sor`, strig` Ann Mary, de ce avem cerul deasupra?Cea mai mic` dintre ele fusese \ncântat` de acest nume. |l

credea mai dr`gu] decât porecla ei real`.– Dar s-ar putea ca eu s` nu fiu la fel de dr`gu]`, o avertiz`

Catty.– E[ti mai dr`gu]` decât tanti Beryl.– Tanti Enid \ntotdeauna spunea "Fata mea nu face a[a", pufni

Dorothea. O ur`sc pe fata ei.– Tanti Mavis, observ` [i Anne, era rea.– Rea, consim]ir` celelalte.– Fetelor! strig` Catty, iar ele \[i cerur` scuze.Toate o iubeau pe Catty. De[i rezervat`, Catty le permitea s`-i

spun` altfel decât pe numele \ntreg…dar nu "tanti".– |i spuneam "m`tu[ica", explic` Ann Mary.– La fel cum lui \i spunem "unchiul". {i e un unchi simpatic,

de[i nu e doctor de-adev`ratelea.– Despre cine vorbe[ti, Janet?– Despre doctorul Jasper. Care se uit` de afar`. Se uit` la

dumneavoastr`, [i-i ar`t` cu degetul spre ferestruica \nc`perii care

8 JILL BAKER

d`dea undeva afar`.|ntr-adev`r, cineva se afla acolo. Catty se ridic`, nelini[tit`. Se

angajase doar de câteva zile [i \nc` nu se familiarizase cu locul.– E chiar doctor ? \ntreb` ea.– E doctorul Jasper.– L-a chemat cineva. |i este r`u cuiva ?– Ar fi venit oricum, o inform` una dintre Anne. Face parte din

conducere.– Adic`…doar se plimb` pe-aici, f`r` s` … f`r` s` anun]e, voia

s` spun`.– Da.– Da, ce?– Da, sor`.Rostise ultimul cuvânt chiar când b`rbatul intra \n`untru.– Sor`?– S` v` explic, \naint` Catty.Avea ceva special acest b`rbat \nalt care st`tea \n fa]a ei.– Fetelor, l`sa]i-m` zece minute cu…sora, apoi continu`m de

unde am r`mas data trecut`.– Capitolul trei, anun]` o voce ner`bd`toare. Când Bettina e \n

nava spa]ial`.– A[a e. Zece minute. S` v` uita]i la ceasul din hol.Catty \ns`[i urm`ri emo]ionat` pe fiecare din cele cincisprezece

fete care p`r`sir` \nc`perea. Dup` care se \ntoarse c`tre el.– V` rog s` lua]i loc, domnule…adic` domnule doctor.Nu-i putea spune "unchiule".– S` ne a[ez`m amândoi. Numele meu e Jasper.– A[a mi-au zis [i fetele.– A,da, sunt ni[te p`s`rele \nn`scute; iar curiozitatea

ne]`rmurit` e alimentat` [i de felul lor calculat de a gândi, cu toate

P~DUREA DE PORTOCALI 9

c` sunt la o vârst` fraged`.Dispre]ul lui fa]` de sexul opus o frap` pe Catty, dar reu[i s`-i

r`spund`:– A[ zice mai degrab` c` felul controlat de a gândi e \n avantajul

lor…spre deosebire de un comportament nes`buit.Deja \l displ`cea.– Posibil…dar ciripitul lor continuu, invidia,

perfidia…G`l`gia…Nici nu m` mir c` deja au aflat c` sunt DavidJasper, [i am…

– L`sa]i-m` s` aflu restul de la ele, \l \ntrerupse Catty. Se parec` sunte]i foarte popular, \n ciuda misoginismului dumneavoastr`.

– Nu neg, dar nu m` refeream la feti]ele astea. Ci la femeileadev`rate; nu chiar de la o vârst` atât de fraged`.

– Cu asemenea opinii, e de mirare c` le-a]i acceptat aici.So]ii Chester o informaser` c` aceste cincisprezece fete erau

prima genera]ie la Centrul Univers.– Nu am fost eu, ci ceilal]i nou`. Suntem zece \n comitetul de

conducere, ad`ug` dup` un moment.– Iar dumneavoastr` a]i fost \mpotriv`?– Da.– A]i r`mas dezam`git.– O catastrof` pentru Centrul nostru.Se l`s` t`cere. El se uit` la ceas.– Deja au trecut cinci minute. Ar trebui s` nu mai pierd timpul.– Nu l-am pierdut, doctore; mi-a]i adus la cuno[tin]` pozi]ia

dumneavoastr`.– Dar a dumitale sor` – nu tanti – care este ?– Adic`? {ti]i foarte bine c` am fost angajat` ca asistent

maternal.– Nici m`car ca m`tu[`, râse el. Doar ca simpl` sor`?

10 JILL BAKER

– Da, fetele mi-au zis a[a. {tiu c` e absurd, dar…– E complet absurd. De ce, m` rog ?– Prefer s` nu dau explica]ii.– E \n regul`, sor`, motivele sunt mai mult decât evidente. E[ti

mândr` de statutul dumitale. Foarte bine. |nseamn` c` vrei s` te ]iideparte de orice aluzie la cercul familiei, din moment ce nu e[tim`tu[`.

Ea t`cu.– Deci ?– Dac` v` referi]i la faptul c` nu doresc s` m` implic…– Exact.– A[a e.– Bun. Acum [tim care e pozi]ia dumneavoastr`. Amândoi

deservim aceast` unitate, [i niciunul dintre noi nu dore[te s` seimplice.

– |n cazul dumneavoastr`, e vorba de cercurile feminine…– Corect. N-am nimic \mpotriva anumitor p`reri contrarii din

acest punct de vedere. Ba chiar… miji el ochii, cred c` nicidumneata n-ai avea.

– De ce spune]i asta?– Tân`r`, frumoas`, [i devreme-acas`.– Sunte]i impertinent, doctore!– Iar dumneata e[ti arogant` s`-i spui a[a ceva unui membru al

conducerii. Cu toate acestea, c`sc` el, s` nu te agi]i prea tare; n-ais` fii concediat`.

– Din cauza celorlalte nou` voturi, doctore?– Plus un deficit de for]` de munc` \n Sydney. Dup` accent, \mi

dau seama c` Chester a ajuns s`-[i caute angaja]ii pe alte meleaguri.– Sunt englezoaic`.Din nou lini[te.

P~DUREA DE PORTOCALI 11

– N-ai s` m` vezi prea des, relu` el. Sunt responsabil cus`n`tatea la Centru, dar cazurile sunt ni[te nimicuri.

– Iar azi a]i venit s` consulta]i câteva astfel de nimicuri?– Nu. Am venit s` le citesc o poveste, a[a cum fac de câte ori am

ocazia.– Le citi]i ?– A[ zice c` [i eu sunt curios s` v`d ce se \ntâmpl`.– Cu Bettina [i nava spa]ial`?– M`rturisesc c` a[ fi preferat un Bob, zâmbi el, uitându-se

undeva \n gol. {i recunoasc c` trec cu vederea ce fel de public am,atâta timp cât sunt copii. Deci…

– Anne cea mare are aproape cincisprezece ani; \nc` pu]in [itrece de adolescen]`. Dorothea o ajunge din urm`. S` \n]eleg c` \ncurând au s` v` provoace repulsie?

El se ridicase din scaun pentru a o l`sa \n`untru pe fata decincisprezece ani.

– |nc` o tr`s`tur` feminin`– aciditatea.|l ura la fel de mult cum ura [i el sexul opus. |[i strânse pumnii

la spate cât timp fetele intrar` la locurile lor.– Unchiule David! Deci \i [tiau numele.– Unchiule David, când avea]i [ase ani, \n loc s` ave]i treizeci [i

[ase, a]i…Ochii lui \i \ntâlnir` pe-ai ei \n cealalt` parte a camerei.Ea se \ntoarse pe c`lcâie pentru a p`r`si cl`direa. Ie[i \n gr`din`,

a[teptând sfâr[itul vizitei. |ncerc` s` \nchid` ochii…Dar povesteacu Bettina, care ar fi trebuit s` fie Bob, cu fetele care ar fi trebuit s`fie b`ie]i, tot o mai nec`jea. {i faptul c` ea se prezenta drept sor`.Mai bine nu venea. Un vot contra nou`, [i el pierduse.

La finalul capitolului, el ie[i zâmbind. Catty \l observ` urcând\ntr-o ma[in` mic`, \n uralele copilelor. Centrul era destul de \ntins

12 JILL BAKER

ca dimensiune, dar nu \ndeajuns pentru a necesita o ma[in` ladeplas`rile din zona fetelor \n cea a b`ie]ilor, [i nici chiar pân` laclinica principal`.

– Nu vine doar la noi, sor`. E doctor [i la Emu Heights, care seafl` sus \n mun]i, o inform` Anne cea mare.

|nc` din prima zi, Catty studiase loca]ia Centrului, [i r`m`sesesurprins` de vastitatea [i de frumuse]ea locului. La patruzeci demile de Sydney, un indicator ar`ta direc]ia Centrului, pe o [oseal`turalnic`. De fapt, nu era un centru de copii \n adev`ratul sens alcuvântului, ci mai degrab` o tab`r`, mult mai impozant`.Complexul avea mai multe cl`diri, \mpr`[tiate de-a lungul uneizone muntoase, cu patru v`i \ntre ele. Pe una dintre acestea st`tuse[i Catty, [i r`m`sese f`r` cuvinte. |n apropiere, se distingeasuburbia capitalei – Parramatta. Ora[ul se pierdea, \nv`luit \nsmogul cenu[iu. Apoi, urmau zonele deluroase, \ns`mân]ate culegume de toate culorile, [i care se \ntindeau pân` la malurilerâului Hawkesbury. Urmau dealul Kurrajong, plin cu arbori decitrice, iar de la est la vest se \ntindea marele lan] muntosaustralian, din care f`cea parte [i masivul unde se afla Centrul.

Se pare c` un filantrop cu idei ciudate cump`rase tot muntele [iconstruise acest complex de cl`diri. Cu idealurile \nalte pe care leavea, nu mai pierduse timpul pentru a se conforma standardelorlocale. Complexul primise denumirea de Centrul Univers, iarcl`direa principal`, Blocul Orizont. Mai tr`ise pentru a vedearidicate alte câteva cl`diri. |[i dorise foarte mult [i una special`pentru partea feminin` pentru c` "cine e mai presus de femeie?" \lcitase domnul Chester pe fondator.

La momentul respectiv, Catty se l`sase impresionat` de o astfelde opinie, dar acum, dup` o anumit` vizit`…|[i \ncord` mu[chiifaciali.

P~DUREA DE PORTOCALI 13

Banii pe care-i l`sase fondatorul nu fuseser` suficien]i pentru apermite cazarea fetelor, pân` \n acel an. Dup` care conducereavenise cu propunerea, aprobat` pe loc \n [edin]`, cu nou` voturi launu.

– N-a fost un succes total, recunoscuse Chester.– |ntotdeauna apar probleme.– Poate, dar nici asistentele noastre nu sunt perfecte. Centrul

nu este tocmai locul unde po]i s`-]i faci cump`r`turile; e un loc cuanumite reguli, care impune [i o anumit` conduit`. Iardumneavoastr`, domni[oar` Quentin…

– Sunt imigrant`, [i a[ [ti unde s` m` duc dac` ies de aici,suger` Catty surâzând.

– Presupun c` \n calitate de nou-venit`, ar trebui s` tefamiliarizezi \nainte de a \ncepe; v`d c` e[ti tân`r`, sper c` [isufletul ]i-e la fel. A[a spunea so]ia mea, care, de[i nu e o asistent`extraordinar`, \nc` pune suflet. Copiii au nevoie de afec]iune.

– Am s` fac tot ce-mi st` \n putin]`, r`spunse Catty, pref`cându-se a privi peisajul.

Avea nevoie de acest loc de munc`, \i era vital, \n lips` de bani.Altfel, i-ar fi m`rturisit c` se \n[ela \n sugestiile pe care le f`cea.Acolo unde dragostea abunda, totul avea s` sfâr[easc` r`u. A[a se\ntâmplase [i \n cazul ei.

Domnul Chester \i povestise despre b`ie]i. Nu erau foarte mul]i,dar erau mai numero[i decât fetele – cam dou`zeci [i ceva – [ist`teau \n cl`dirile al`turate.

– Mai exist` [i alte trei spa]ii, libere, presupuse Catty.– Da, \n afar` de weekenduri, zâmbi el. Vezi tu, acolo unde nu

sunt fonduri, intervine Guvernul, care, \n schimbul unor ajutoarefinanciare, a cerut s` ced`m acel sector pentru publicul tân`r. |nvacan]e, trimit elevi aici.

14 JILL BAKER

– Ce fel de elevi?– Din aceia care au nevoie de o schimbare…copii ai membrilor

de club, sau copii de la [coli elitiste, copii de bani gata. Uneori,doctorii ne sun` de urgen]`. Dar \i lu`m pe to]i, pentru banii de laGuvern. Ne ajut`.

– Se pare c` exist` fonduri. {i complexul se \ntre]ine de la sine– A[a e. E o zon` prosper`. Ne aliment`m din produc]ia proprie

cu legume, fructe, lactate. Avem oameni speciali care se ocup` degr`dini, iar unii b`ie]i se ocup` [i de astfel de lucruri \n timpulliber, \n schimbul unei remunera]ii.

– B`ie]ii trebuie s` plece la o anumit` vârst`?– Da, [i asta doar din cauz` c` educa]ia local` se \ncheie la

[aisprezece ani, [i e mai greu s`-i trimitem la alte centre de educare,zilnic.

– Deci copiii, m` refer la cei care stau aici permanent, ar trebuis` se \ntoarc` la centrul de la care au venit?

– Mul]i dintre ei nu sunt orfani. Uneori mi-a[ fi dorit… [i oft`.Cu un orfan e mai u[or. Cei cu un p`rinte, sau chiar cu ambiip`rin]i, dar care sunt \n conflict, sunt mai greu de controlat.

– Mie mi se pare c` v` descurca]i extraordinar, domnuleChester.

Directorul p`rea mândru de lauda primit`.– |]i po]i da seama de unde vin chiar din prima clip`. Ochi[orii

care o urm`reasc pe so]ia mea sunt ai unor fiin]e c`rora le lipse[tedragostea de mam`…Fie c` aceasta a murit, fie c` s-a [ters dinmintea lor…Iar privirile ce se ]in dup` mine, sunt ale unora careau nevoie de un tat`.

Aici, [i f`cu un gest cuprinz`tor spre Blocul Orizont, aici \ncepenoua genera]ie a Universului. Cei care "au promovat", ceipermanen]i, ca s` le zic a[a, deja [tiu cum merge treaba. Iar \n

P~DUREA DE PORTOCALI 15

weekenduri sau \n vacan]e, nou-sosi]ii sunt instrui]i s`-[i ia fiecarede pe acea banc` mare câte o pern`, o p`tur` [i dou` prosoape. Cefac dup` aceea, \i prive[te.

– V` refer]i la cur`]enie?– Nu neap`rat. Fiecare bloc se administreaz` singur. Avem [i

liste, iar ordinea interioar` e pe primul loc. |n fiecare dormitorexist` un clasament al cur`]eniei.

– {i mesele ?– Avem o buc`t`reas`, [i o cantin`. Copiii \[i iau mâncarea de

acolo, [i duc farfuriile \napoi. Asta la b`ie]i. |n ce prive[te fetele,vorbe[ti cu doamna Chester.

{i o conduse pe Catty la locuin]a lor, unde doamna o servi cuceai [i-i expuse restul am`nuntelor.

– Postul t`u implic` s` supraveghezi blocul fetelor, draga mea.{i s` le ar`]i afec]iune.

– Cred c` deja au primit-o [i din partea dumneavoastr`.– Când am timp, ceea ce se \ntâmpl` foarte rar. Când te duci \n

cl`dire, ai s` vezi c` ai un dormitor al`turat, cu o fereastr` ce d` \ncamera fetelor. Nu sun`m când e ora mesei; de obicei, mâncarea ela discre]ie, deci e responsabilitatea noastr` s`-i ducem pe copii \nsufragerie. Oricum, stom`celele lor te vor aten]iona \ntotdeauna.

– Au mult de mers pân` la [coal`?– E \n vale. Trec peste paji[e. Dac` le \nso]e[ti, evi]i posibilele

plângeri.– {i pe cea mai mic` trebuie s-o duc? Am \n]eles c` este [i o

feti]` de cinci ani.Domnul Chester men]ionase c` dore[te ajutor \n special pentru

acel copil.– Pe Ann Mary ar fi bine s-o p`ze[ti, altfel pune mâna pe toate

dulciurile.

16 JILL BAKER

Râser` cu to]ii.– {i cu s`n`tatea?– Când e nevoie, \l chem`m pe doctorul Jasper, [i cred c`-n

ultimul timp l-am solicitat cam mult.Dar cum era vorba de copile, \[i zise Catty, el nu se deranjase \n

exces.Apoi, femeia o conduse la blocul respectiv. Fetele tocmai se

\ntorseser` de la [coal`, [i-i fuseser` prezentate. Dup` o tanti rea,[i una care le povestea despre fata ei, fetele se uitar` la Catty – mic`de statur`, blond`, ceva mai \n vârst` ca ele– [i o agrear` \nc` dinprima clip`.

Dup` plecarea doctorului Jasper, copilele o \nconjurar` dinnou. O rugar` se mearg` la o plimbare, iar ea accept`, luându-le pecele dou` Anne de mânu]e.

– Te iubesc, zise Ann Mary radiind. E[ti exact ca bunica.Nu foarte \ncântat` de idee, Catty se resemn` auzind replica

urm`toare a micu]ei:– Cu excep]ia faptului c` nu e[ti moart`.Dezumflat`, Catty o \ntreb` pe fat` despre mama ei. Cu o sear`

\nainte, citise pe scurt despre fiecare dintre ele. {i-[i amintea c`feti]a \nc` mai avea o mam`.

– Ea n-a murit.Anne cea mare suger` s` viziteze piscina. Catty nu ajunsese \nc`

\n acea zon`, dar \l auzise pe director mândrindu-se cu ea.– B`ie]ii nu sunt aici, zise Dorothea, dezam`git`.Un prim indiciu al adolescen]ei. O privi pe fat` cu mil`.

Dorothea era la fel de \nalt` ca Anne, aproape la fel de matur`, darnu o \ntrecea pe cealalt`, care visa chiar [i cu ochii deschi[i. {imama ei \nc` mai tr`ia.

– Poate c` nu e \n orarul lor, suger` Catty. Noi când suntem

P~DUREA DE PORTOCALI 17

programa]i ?– Nu suntem.– Adic` nu \not`m?– |nc` nu, sor`.– Am s` m` ocup eu de asta.Era prim`var`, iar briza era \nc` destul de rece. Niciun detaliu

semnificativ…\n afara faptului c` Dorothea se maturiza, [i seinteres` dac` poate purta costum de baie din dou` piese.

– Vedem [i asta, o asigur` Catty.– Dac` n-am unul, n-o s` \nv`] s` \not.– Cum adic`? se mir` Catty. Nu [tii \nc` s` \no]i?– Nu.– Nici eu, sor`.– Nici eu…Se dovedi c` doar dou` din cele cincisprezece [tiau, cu toate c`

se aflau \n Australia, o ]ar` atât de \nsorit`.– O s` m` ocup eu, repet` Catty.– {i de costum?Trecur` prin fa]a casei directorului, iar doamna ie[i afar`. Catty

le trimise pe fete s` se joace.– Cum merge, sor` ?– |ncet – \ncet. Nu le pot cunoa[te pe fiecare din prima zi. Dar

tocmai am aflat un am`nunt frapant. Doar dou` dintre ele au voie\n piscin`.

– Adic`, restul nu [tiu s` \noate. Da, poate. Pentru c`majoritatea f`ceau naveta.

– Da, dar exist` piscin` \n Sydney. {i plaje.– Multe dintre fete au avut [i responsabilitatea unor fra]i mai

mici, [i poate n-au avut ocazia s` \nve]e.– Iar aici au. Trebuie s` fac o sesizare c`tre conducere. Când are

18 JILL BAKER

loc urm`toarea [edin]` ?– Se face una \n fiecare lun`. Iar ultima a fost chiar \nainte s` vii

tu. Dar orice problem` ai, po]i discuta cu David Jasper.– Cu doctorul Jasper ?– Da.– De ce? E un membru special?– Nu chiar, dar e singurul rezident, cel mai apropiat de noi, [i

s-a oferit s` se ocupe de orice posibil` problem`.– |nseamn` c` fetele n-au s` \nve]e s` \noate, oft` Catty.– Ei, haide, c` nu e chiar a[a de r`u.– |n ce prive[te femeile, este.– Eu nu m-am consultat cu el decât \n ce-i privea pe b`ie]i,

recunoscu doamna Chester, aluziv. Din ce cauz` crezi c` e a[a – vreo decep]ie ?

Catty admise [i aceast` posibilitate.– Dar tot vreau s`-l pun la \ncercare. |notul e foarte important.

A fost azi pe-aici, a[a c`, dac` nu trimit dup` el, n-are s` mai vin`toat` s`pt`mâna. Are foarte mult de lucru. Dar ai putea s` te ducila Emu Heights, la chirurgie. De la nou` la zece.

– La Emu Heights ?– Da. Este [i o c`rare printre tufe, o plimbare pl`cut`, spuse ea

[i o privi amuzat` pe Catty. Dar n-a[ vrea s` cred c` aceast`problem` te va indispune. Fetele sunt aici cam din aceea[i perioad`ca [i tine, [i, deci, tot ce prive[te sectorul lor are \nc` dezavantaje[i perioade de prob`. Celelalte asistente nici n-au apucat bine s`despacheteze, când [i-au ref`cut bagajele. Când au v`zut locul atâtde departe de lumea civilizat`, le-a pierit tot interesul, de[i a[spune c` astfel de persoane n-au nici m`car cel mai mic interes.Deci, nu te l`sa influen]at` negativ de elementele lips`; ia-le ca peo provocare ce urmeaz` a fi trecut`.

P~DUREA DE PORTOCALI 19

– Mul]umesc, a[a am s` fac.Ceva mai târziu, \n sala de mese, Catty g`si [i mai multe astfel

de provoc`ri.– Mânc`m acum sau dup` b`ie]i? o \ntrebase Anne.– De ce nu \mpreun`?– Niciodat` nu facem a[a.– De ce?– Pentru c` a[a este.– S-ar putea altfel, sor` ? deveni Dorothea curioas`.Personal, Catty nu \n]elegea de ce nu mâncaser` \mpreun` \nc`

de la \nceput. La urma urmei, fondatorul nu se gândise tocmai la oasemenea separare a celor dou` sexe, cel pu]in nu \n acel spa]iumirific al universului.

– Mai vedem noi, o asigur` Catty.|ns` se f`cuse prea târziu pentru a \ncerca \n aceea[i zi. Le ajut`

pe fete s`-[i ia farfuriile, dup` care lu` [i por]ia ei, mânc` repede,timp \n care observ` c` era mult de lucru la maniere.

Cooky, ajutorul de buc`tar, era o femeie plinu]` [i vesel`\ntotdeauna.

– Trebuie s` l`sa]i tava \n co[, domni[oar`; Don le ia la sp`lat.– Se pare c` ave]i de toate pe-aici.– Da, suntem sprijini]i de Guvern [i de dona]iile primite. N-am

de ce s` m` plâng, \n afara faptului c` e un post la care trebuie s`fii prezent \n permanen]`.

Asta era porti]a de salvare c`utat` de Catty.– Atunci, de ce s` stai de dou` ori, Cooky ?– Pentru b`ie]i [i fete.– {i de ce s` nu fie \mpreun`?– Niciodat` nu m-am gândit la asta, f`cu ea ochii mari. Sunt

obi[nuit` s` g`tesc dublu. Dar, bine\n]eles…pot r`mâne [i cu

20 JILL BAKER

por]ii lips`.– La fripturi, ficat [i orez aromat? Mi-e greu s` cred a[a ceva,

zâmbi Catty.Buc`t`reasa \i r`spunse tot cu un surâs, atât de pl`cut, \ncât lui

Catty \i mai disp`ru din repulsia pe care o avea fa]` de mâncare decantin`.

– Adic` nu e totul uns cu miere, zise ea. |n]eleg ce vrei s` spui.Dar poate c` exist` o logic` \n aceast` a[ezare, acum c` m` gândesc.De[i de obicei am buc`t`ria deschis` mai tot timpul, mi-ar pl`cea s`fac mâncarea \ntr-un singur castron.

– {i micul dejun. La prânz, nu sunt aici, nu ?– |n zilele de [coal`, nu.– P`i, ar fi bine s` medit`m asupra problemei, nu ? |ntre timp,

o s`-mi iau fetele cu mine, s` le preg`tesc pentru vân`toarea deb`ie]i.

Le duse \napoi acas`.Se \ntuneca, iar luminile v`ii r`spândeau câte un lic`r, ici – colo.

Casele r`sfirate de-a lungul p`durilor de citrice p`reau ni[te formegeometrice bine conturate, care formau \mpreun` un fel demozaic. |n dep`rtare, Parramatta se vedea ca o pat` mare delumin`. Doar câte un râule] care traversa peisajul traversapriveli[tea.

Era prea pl`cut pentru a intra \n cas`, dar cele cincisprezece seculcaser` deja, c`ci venise ora potrivit`. Doar Anne [i Dorothea mair`m`seser`. Prima dintre ele, \n care Catty \ntrevedea o viitoareasistent`, verific` dac` toate fetele erau bine acoperite, \n vreme cecealalt` se duse la fereastr`, pentru a admira cerul. La ce se gândeaoare? se \ntreba Catty.

– E timpul, draga mea.Fata reveni cu picioarele pe p`mânt.

P~DUREA DE PORTOCALI 21

– O s` \ntreba]i de costum de baie, da?– Mai \ntâi, ar fi bine s` \nve]i s` \no]i.– {i dac` cineva m` vede \ntr-o pies` \ntreag`…– Marii campioni poart` doar astfel de costume.– Dar v` jur c` eu a[ muri de ru[ine!– Uite ce e, dac` \nve]i s` \no]i, \]i promit un costum. Cu toate

c`, dac` tu ai unul, Anne…– Cu Anne e altceva. Ei nu i-ar p`sa, mie da. V` rog.– }i-am promis. Dac` \nve]i, mergem \mpreun` [i ]i-l alegi.Sim]ea c` deprinderea cu apa ar echivala cu un costum \n dou`

piese.– Bine, sor`, [i fata o s`rut` pe obraz [i disp`ru la baie.– S` cure]i dup` tine când termini, \i strig`.Acela[i lucru i-l spuse [i Annei cea mare, pe care Catty o

binecuvânt` la plecare.– Niciodat` nu mi s-a mai spus a[a ceva.– Poate c` mama ta te consider` prea mare pentru asta.– Nu; nu mi s-a mai spus niciodat`.– Noapte bun`, draga mea, [i Catty stinse lumina.O aprinse pe cea de pe biroul ei, sim]ind un nod \n gât. Voia s`

parcurg` \nc` o dat` fi[ele fetelor. Dar, \nainte de a \ncepe, se post`din nou \n u[` pentru a admira luminile din vale. |n spatele lor,medit` ea, e Sydney – lumea adev`rat`.

Nu mai exista Australia, nici Anglia de unde venise, ci America.America, acolo unde zburaser` Gaby [i Georgie [i \ntreaga ei fiin]`odat` cu ele. {i r`m`[i]ele afec]iunii ei.

22 JILL BAKER

Capitolul 2

De ce oare le iubise atât de mult? \ncerca ea s`-[i explice,continuând s` priveasc` pe fereastr`. De ce \nflore[te trandafirul?Totul era, de fapt, atât de simplu [i de clar \ncât nu mai necesitanicio l`murire.

Avea opt ani, pe când mama ei o luase cu ea. Era o copil`simpatic`, \[i aminti Catty, cu p`r drept, ochi p`trunz`tori [i din]iproeminen]i. |nc` o mai dureau, iar mama rezolvase cu un consultla dentist. Apoi, aproape când s`-i ajung` din]ii drep]i, interveniseRobert, spunând c` unor b`rba]i le place o astfel de dantur`. {iorice spunea "fratele" ei constituia liter` de lege.

Directoarea c`minului o chemase la ea \n diminea]a respectiv`.Catty deja se gândea cu groaz` la o alt` \ntâlnire, c`ci \nc` nureu[iser` s` o "plaseze".

– Nu e din cauza ta, draga mea, o lini[tise directoarea, ci dincauza vârstei tale. Oamenilor le plac copiii mici.

– {i eu am fost mic`.– Dar, dar…|ns` Catty [tia deja c` unii oameni, chiar foarte amabili [i foarte

s`ritori, nu-[i doreau prea mari b`t`i de cap. Precum din]i[orii ei

proeminen]i. Sau ca un copil cu probleme de vedere; sau cuhandicap fizic; sau…|n general, lumea se purta frumos cu ea; \id`deau dulciuri, o mângâiau…[i alegeau pe altcineva.

Dar \n ziua respectiv`, se \ntâmplase altceva. – Catriona, rostise femeia \nalt` [i dr`gu]`. Ce frumos. Vrei s`

vii s` locuie[ti cu noi?B`iatul cel mare, de [aisprezece ani, dup` cum avea s` afle mai

târziu, \ncercase s-o tachineze. |n astfel de situa]ii, feti]a \[i ar`ta deobicei gheru]ele, nu [i acum. |nc` din prima clip`, \[i iubise"mama" [i "fratele". Faptul c` nu reu[ise s` devin` Catriona Forbes,[i nu Quentin, se transformase \ntr-o tragedie. Poate c` dac` Rogerar fi a[teptat s` creasc`, ar fi luat-o \n c`s`torie.

Dar Roger nu avusese r`bdare [i o luase pe Lilla. Din momentce orice-ar fi f`cut era bine, i se p`ruse un lucru bun. |ns` Lilla sedovedise a fi o gre[eal`.

Iar mama [tiuse asta \nc` de la \nceput. – |]i las ceva doar ]ie, Catty, spusese femeia pe patul de moarte.

{tiu c` Roger va avea grij` de tine, dar…Furia Lillei crescuse inexplicabil, [i nu f`cuse un secret din asta,

\ncât Roger probabil c` se sim]ea teribil de umilit. Cu toate acestea,se purtase irepro[abil, [i investise banii Catrionei. Deja \ncepuser`s`-i apar` riduri pe chipul lui de copil, [i s`-i albeasc` tâmplele.

Ba mai mult, u[a casei lui \i era \ntotdeauna deschis`, iar copiiibeneficiau din plin de dragostea "m`tu[ii Catty". {i-i iubise enormde mult. Probabil c` lipsa afec]iunii din propria copil`rie o f`cusea-[i da frâu liber sim]irilor. O iubise pe mama ei, dar aceasta op`r`sise. |l iubise pe fratele ei, dar Roger o alesese pe Lilla. Astfelc` \ntreaga afec]iune se rev`rs` asupra copiilor. Niciodat` nu [tiusepozi]ia Lillei fa]` de sentimentul dragostei, pân` \n momentul \ncare so]ul ei murise, iar femeia pusese cap`t "aventurii".

24 JILL BAKER

Se pare c` acum, Catty se re\ntorcea la c`min. Dar acum, ea eradirectoarea…sau un fel de directoare; o sor`. Dac` se cerea ca opersoan` s` dea un sfat sau s` plaseze vreun copil, ea era aceea.Cum putea oare un fost copil lipsit de c`min s` ofere c`min, larândul lui? |n cele din urm`, ajunsese la punctul de plecare – Catriona, cea f`r` c`min.

Atâta timp cât Gaby [i Georgie se sim]eau bine la acea "[coal`bun`" despre care vorbise Lilla, \nseamn` c` putea sta lini[tit`.Atâta timp cât fetele dobândiser` ceea ce \nsu[i Roger [i-ar fi doritpentru ele…Toat` dragostea ei se \ndrepta acum \n acea direc]ie.

Se apuc` s` citeasc` dosarele. {i ar fi r`mas pân` spre diminea]`dac` n-ar fi venit la u[a ei Anne cea mare. B`tu timid, dup` careintr` :

– |mi pare r`u, sor`, am uitat s` m` duc mai devreme la baie,a[a c` m` duc acum.

– Nu-i nimic, draga mea, dar s` nu mai ui]i.– Nu m` certa]i? M`tu[a Mavis a[a f`cea. Era r…– Nu mai spune acel cuvânt, altfel chiar te cert. Gr`be[te-te [i

du-te \napoi \n pat.Catty se culc` [i ea.Când lucrezi cu copii, n-ai nevoie de un ceas de[tept`tor. Se

trezesc odat` cu coco[ii. Catty o auzea pe Anne cea mare \ncercânds` le fac` pe celelalte s` tac`, pentru a nu o trezi pe sor`. De[iprobabil fiecare-[i dorea ca sora s` fi fost sus deja.

|nfrânt`, Catty se ridic` din pat [i intr` \n baia proprie. Dup` ceie[i, le lu` pe fiecare la control. Erau \mbr`cate \n uniforma [coliila care mergeau, o rochi]` dintr-un material verde, simplu, cugulere albe. Ar`tau ca ni[te floricele abia deschise; pe toate le-ar fistrâns \n bra]e.

– B`ie]ii au terminat masa, anun]` Dorothea.

P~DUREA DE PORTOCALI 25

– De unde [tii? |ntotdeauna m`nânc` la ora asta ?– |i urm`resc, ro[i fata. A]i zis c` o s` mânc`m \mpreun`, sor`.– Da, dar…cred c` nu la micul dejun.– De ce?– Pentru c` trebuie s` v` gr`bi]i \ntotdeauna. |ntr-o zi, când o s`

v` m`rita]i, o s` vede]i la ce m` refer…Când so]ul fuge dintr-oparte \n alta, iar copiii cer de mâncare. Va trebui s` face]i mai multelucruri odat`.

– Eu nu vreau s` m` c`s`toresc, zise Ann. Vreau s`… – visa.– Nici eu, o sus]inu Dorothea. Nu func]ioneaz`.– Ba da, draga mea. De obicei, da.– E r`u.– Sorei nu-i place cuvântul. Putem merge la mas`, acum?Catty le adun` pe toate pentru a trece \n sufragerie. Era prima

oar` când le supraveghea masa de diminea]`. Când se angajase, nuse ]ineau ore la [coal`, iar copiii nu necesitau un program strict. Iarprânzurile se luau \ntr-un alt loc, unde se adunau cu to]ii \ntr-ungrup. Ast`zi, \ns`, re\ncepeau cursurile, iar clopo]elul avea s` sunela ora nou`, afl` Catty.

Farfuriile a[teptau la gemule], gata s` fie \mp`r]ite. |n camer`fusese aranjat` o mas` mare, pâine [i unt. Mai trebuia f`cute [isandvi[uri, pe care aveau s` le \nveleasc` \n hârtie alb`. Apoi,fiec`reia \i revenea câte o felie de cozonac pentru pauza de joac`,[i o portocal`.

Micul dejun se lua pe fug`, iar fetele se repezeau la geamuri;cele care mâncau mai \ncet r`mâneau aproape cu nimic. Lui Cattyi se p`rea nedrept, a[a c` restric]ion` por]ia de gem la dou` felii depersoan`. Unele voci o aprobar`, iar Catty r`mase s`-[i bea cafeaua,admirând \mpreun` cu Cooky grupul copilelor aplecate asuprapachetelor lor.

26 JILL BAKER

Prea târziu, \ns`, \[i aminti de avertismentul doamnei Chester cuprivire la cea mai mic` dintre fete. Pân` s` ajung` lâng` ea, feti]apusese tot gemul pe o felie de pâine.

– Nu, Ann Mary, iar fata se bosumfl`. Ai voie doar o felie, [i nucu toat` dulcea]a. Ce s` punem pe cealalt? Past` de ro[ii. Un ou?

– Gem.– Ai doar pe una.Copila \ncepu s` plâng` cu sughi]uri, ca un copil de cinci ani ce

era.– Apoi o s` \nceap` s` suspine, spune Anne cea mare.Catty spera ca acest lucru s` nu se \ntâmple. Avea experien]a

saloanelor medicale, \n care astfel de cazuri puteau suspina ore \n[ir. Pentru cei din apropiere era deranjant, iar pentru cel \n cauz`,chiar periculos.

|ncerc` s`-i distrag` aten]ia, s-o am`geasc`, dar \[i d`du seamac` feti]a se stârnise, [i c` va trebui s-o lase s` se opreasc` singur`.Nici nu se mai punea problema ca ea s` mearg` la [coal` \ntr-oasemenea stare emo]ional`. Le f`cu semn celorlalte s` plece [ir`mase cu feti]a, pân` când aceasta se lini[ti.

– Mergem la o plimbare. Vrei ?– Da, sor`.– Poate lu`m [i o felie de pâine cu gem. Dar doar de data asta.– Nu-mi place, r`spunse ea, tipic copil`re[te. Nu mai m`nânc.

Vreau cu past` de ro[ii.Catty se ab]inu de la comentarii [i apuc` pe c`rarea dintre tufe,

de care-i vorbise doamna Chester, [i care ducea la Emu Heights, lasec]ia de chirurgie a doctorului Jasper. Uitându-se la ceas, Cattycalcul` c` are s` ajung` exact \n timpul orelor de consultare.

Ann Mary nu-[i mai \nc`pea \n piele de fericire când afl` undeare s` mearg`. Era clar c` fetele \l adorau, \n vreme ce el...

P~DUREA DE PORTOCALI 27

O plimbare \ncânt`toare. Traversar` o p`dure de citrice [i unpârâu, pe deasupra unui mic pod arcuit. Se oprir` câteva minute pepod pentru a lansa b`rcu]e de lemn. |n aer zumz`iau musculi]e, iar\n iarb` se auzea cântecul greierilor. Era prea frumos pentru ap`r`si pesajul pentru o vizit` la doctor. Dar Catty ar fi avut dup`aceea mustr`ri de con[tiin]` din cauza fetelor caee nu [tiau s`\noate. A[a c`, dup` \nc` o lansare la ap`, pornir` din nou.

Doctorul avea un pacient \n a[teptare. Acesta din urm` o ]inu peCatty de vorb` \n timp ce Ann Mary se uita pe ni[te reviste.

Când doctorul ie[i cu un pacient pentru a-l chema pe cel`lalt,feti]a \l salut` cu voce tare, iar el \i r`spunse vesel, dup` care \nclin`din cap spre Catty. Nu dup` mult timp, veni [i rândul lor.

– Intra]i, le invit` Jasper, cu profesionalism.Catty \ncerca s`-i explice c` scopul vizitei nu este unul medical,

dar el o lu` pe feti]` de mân` [i p`[ir` \n cabinet. Ann Mary sebosumfl` din nou, probabil la vederea aparaturii medicale, desprecare nu avea amintiri prea pl`cute. |nainte de a izbucni, primi opâine cu dulcea]`, iar doctorul \ncepu s-o mângâie.

– Cred c` te sim]i bine.Fata râse.– Ea e pacienta?– Nu. Uita]i ce e…– Vrei s` te joci cu câinele meu, Bimbo ? Deschise u[a din spate,

unde ap`ru un labrador mare, care d`du din coad` auzind râsetelelui Ann Mary.

Doctorul \i d`du câ]iva biscui]i [i-i l`s` pe cei doi singuri afar`.– Deci, sor` Quentin?Intimidat`, Catty nu-[i mai g`sea cuvintele. St`tea pe scaun,

aprins` \n obraji, agitat`.– Care e problema ?

28 JILL BAKER

Se l`s` o t`cere adânc`. Poate c` dup` expresia fe]ei ei, Jasperciti dezgustul lui Catty.

– |n afar` de faptul c` va afla]i \n fa]a mea.– Nu e vorba de mine…Adic`…– Am \n]eles. Vreau s` [tiu de ce a]i venit, \n loc s` trimite]i dup`

mine. Nu percep plat`. Sunt medicul oficial al complexului.– Precum [i un membru al comisiei de conducere, care ia

deciziile interimare.– A[a mai merge. Deci n-a]i venit pentru o problem` de

s`n`tate, ci pentru una de administrare.– Da.Se ridic`, lu` un filtru de cafea, [i-l puse \n aparat. Ma[in`ria era

ceva neobi[nuit pentru Catty.– Mi se pare c` pacien]ii obosesc venind pân` aici atâta cale,

explic` el, citindu-i reac]ia. A[a c` \i ajut s` se relaxeze.– E un cabinet mic, nu ave]i mul]i pacien]i. Mi s-a spus c` e ceva

mai impozant, dar nu mi se pare. Chiar reu[i]i s` câ[tiga]i ceva?– Da, o asigur` el, [i sorbi din cana lui. Cea mai mare parte a

timpului mi-o petrec \n afara complexului. Aici vin doar cei dinzonele apropiate, deci \ntr-adev`r nu sunt mul]i. Azi, doar trei, citiel pe fi[e. Mai târziu, plec pe teren. Dar \n caz c` te preocup` cumm` descurc, s` [tii c` destul de bine, mul]umesc.

– Nu m` preocup`.– Bun. Atunci, s` trecem la motivul pentru care ai venit. Ziceai

c` nu e legat de s`n`tate.– Nu. Voiam s` v` rog ceva.– Da?– Legat de piscin`.– Da?– A fost destinat` doar b`ie]ilor?

P~DUREA DE PORTOCALI 29

– La momentul construc]iei, da, pentru c` nu erau [i fete.– Dar v-a]i gândit \n perspectiv`, nu ?....M` refer la fondator.– A, da, fondatorul, zâmbi el, l`sând un moment de t`cere.– Nu sunte]i de acord cu ideile lui?– Din contr`, m` uimesc. Cei care vor s` [i-l aminteasc`, nu

trebuie decât s` se uite \n jur…– F`r` a le vedea [i pe fete.– E[ti cam perspicace, sor` Quentin.– S` fi fost oarb` [i tot mi-a[ fi dat seama.– De ce-ai venit? Am \n]eles c` pentru piscin`, dar mai exact ?– Fetele au voie s` \noate sau nu? \l \ntreb` direct.– Nu [tiu. Nu mi-am pus niciodat` problema.– Doar dou` [tiu. Iar pentru o persoan` care vine dintr-o ]ar`

friguroas`, cu doar câteva s`pt`mâni de vreme bun` pe an, m` mir.– Continu`. |mi place s` aud amintiri nostalgice.– Fetele nu [tiu s` \noate. Nici m`car Anne cea mare.– {i ce vre]i? Aripioare?– Vreau permisiunea ca ele s` \nceap` ni[te cursuri.– O ai.Replica o l`s` perplex`.– Nu te a[teptai, nu? rânji el. Po]i s` le \nve]i. Dar…Cine se va

ocupa ? Nu cunosc pe nimeni aici, [i m` \ndoiesc c` direc]iunea seva da peste cap pentru a aduce un profesor. Iar eu n-am timp s`-mibat capul.

– Am s` le \nv`] eu, \l \nfrunt` ea cu satisfac]ie.– E[ti calificat` ?– Cu o floare nu se face prim`var`.– Ai dreptate, [i-[i reumplu cana. Continu`.– Mi se pare c` e foarte important. Poate…c` [i

dumneata…sim]i la fel.

30 JILL BAKER

– Da, zise el serios, dup` o pauz`, mul]umesc c` mi-ai amintit.E esen]ial ca fetele s` \nve]e s` \noate. Dar \nainte de a-mi scoateochii cu lipsa cursurilor, a[ vrea s`-]i amintesc c` [i ele se afl` aicide pu]in` vreme, la fel ca tine.

– {tiu, [i deja au ap`rut probleme, mi-a spus domnul Chester.– Bun, \nseamn` c` nu e nevoie s` mai dezvolt chestiunea. |n

numele conducerii, \]i dau voie s` \ncepi cursuri cu ele, [i se a[ez`pe scaunul lui. Vorbe[te cu Tony Williams. El \i supravegheaz` peb`ie]i. De[i….Cred c` deja v-a]i \n]eles, râse el.

– Nu l-am \ntâlnit \nc`.– M` uime[ti.– Poate. Dar am fost mult prea ocupat`.– Dar sper c` situa]ia nu r`mâne astfel.– Dac` spune]i. De ce e necesar s` discut cu domnul Williams ?– Pentru ore, normal, se gr`bi doctorul. Nu-i po]i pune pe to]i

\n acela[i timp.– De ce? se \nro[i ea.La urma urmei, numele complexului era "Univers", iar \n

univers b`rba]ii [i femeile coexistau. Separarea preconceput`\ncepea s-o calce pe nervi.

– Pentru c` b`ie]ii deja [tiu s` \noate, [i, ca orice copii, au s`-]ifac` zile fripte. M`car pân` când fetele nu vor mai avea probleme.E[ti mul]umit`, sor`?

– Da, r`spunse ea, resemnat`.– Bun, [i se ridic` pentru a o chema \napoi pe feti]`.– Mai am o mic` problem`.Sprâncenele lui se arcuir`.– Costumele de baie.– Costumele de baie?– Da. Se pare c` fetele nu au. Poate c` p`rin]ii lor…

P~DUREA DE PORTOCALI 31

– Poate c` un p`rinte…doi…trei, cu pu]in noroc. {i restul?Se l`s` din nou t`cere.– Presupun c` vrei s`-mi dau acordul [i pentru achizi]ionarea de

costume.– Da.– Cred c` se rezolv`.De data asta chiar surâse, iar ea \i r`spunse, asigurându-se c` nu

o atrage \ntr-o curs`.– De ce nu e asta mic` la [coal` ?Ea \i povesti incidentul.– {i i-ai r`spl`tit mofturile cu o zi liber`? izbucni el la sfâr[it.– Nu e chiar a[a. Din nou se certau, gândi ea. – Copila era terminat`. Oricum…i-a prins bine. Acum, a \ntors

spatele pâinii cu dulcea]`.– Interesant. {i ce-a ales \n loc?– Past` de ro[ii…Catty plec` ochii, a[teptând reac]ia lui care nu \ntârzie s` apar`.

|nc`perea r`sun` pe dat` de hohotul lui de râs. Ea \l privi atent [i-ncepu [i ea s` râd`.

– Past` de ro[ii…Ann Mary deschise u[a [i-[i arunc` ochi[orii \n`untru. Nu vedea

nimic amuzant, sau cel pu]in nu pentru ea. Dezam`git`, o \nchisela loc, re\ntorcându-se la Bimbo.

|ncurajat` de dispozi]ia doctorului, Catty \i spuse c` citise fi[elefetelor [i se interes` de foile medicale.

– Nu ]i le pot da.– Nu [tiu de ce, se indign` ea. La urma urmei, ca asistent` a lor,

am dreptul s` le [tiu problemele.– Nu ]i le pot da, repet` el, pentru c` nici eu nu le am. Copilele

32 JILL BAKER

sunt aici doar de câteva s`pt`mâni, [i din cauza unor ne\n]elegeri,au ajuns f`r` dosarele medicale. Nu [tiu dac` au avut vreodat`oreion, pojar sau altceva. Nici m`car nu [tiu dac` au vaccin`rilef`cute.

V`zând c` \l prive[te [ocat`, se sim]i dator s` adauge :– Acum se completeaz` dosarele lor. Am gr`bit procesul. Toate

fetele sunt copii pe care nu-i accept` oricine. Departamentul a f`cuto treab` excelent` c` le-a strâns [i le-a trimis aici, [i \ncearc` s`remedieze situa]ia. Dar sunt [i foarte aglomera]i, iar recent autrecut printr-un incendiu care i-a dat peste cap. A trebuit s-o ia dela cap`t. O \ntâmplare nefericit`.

Catty \n]elegea problema, dar era con[tient` c` un copil sufereade pe urma oric`rui incident \ntâmplat \n cas` sau oriundealtundeva. Ar fi vrut s`-i spun` cât de grav` i se p`rea situa]ia, darobserv` dup` expresia fe]ei lui, c` [i doctorul e de aceea[i p`rere.

– A[a c`…ar cam trebui s` plec, [i se ridic`. S` v` duc acas`?– Nu, mul]umesc. Mergem pe jos, e foarte pl`cut.Când o strigar` pe fat`, aceasta nu voia s` se \ntoarc` acas`. Se

hot`râse c` vrea s` mearg` la [coal`, amintindu-[i c` e ziua denume a unui b`iat. {i-i pl`ceau astfel de evenimente.

– Dar n-ai pachet, draga mea.– Este acolo un magazin, \ncerc` feti]a.– Dar n-am bani.Ann Mary \l privi \ntreb`toare pe Jasper.– M`i s` fie, se c`ut` el \n buzunar, ce mai r`splat` c` ai golit

borcanul cu gem.– N-am s` mai fac.– |ncepi cu sticla de bulion, acum ?– Nu-mi place aia, cercet` ea moneda primit`. Biscui]i pentru

câini.

P~DUREA DE PORTOCALI 33

Se vede treaba c`-i examinase pe ai lui Bimbo.– O nu, draga mea! strig` Catty.– Mai bine `ia decât o caramel` lipicioas`, coment` doctorul.

Haide, p`pu[`.– Vine [i sora?– Nu cu noi.– Unde e [coala? \ntreb` Catty.– |n drumul meu. O duc. Te duc [i pe tine, dac` nu te-ai

r`zgândit.– Nu, refuz` Catty, aplecându-se s-o s`rute pe feti]`. S` fii

cumnite.– A[a, ca fapt divers…faci la fel cu toate fetele? Sau…doar cu

cea mare [i cu cea mic`?– |nc` nu mi-am dat seama. Dar de ce \ntreba]i?– Pentru simplul motiv c` sunt mai mare decât Anne cea mare,

zâmbi el.– Da, dar ]ine]i minte – separarea sexelor, doctore. O regul`

esen]ial`.{i o lu` pe c`rare f`r` a mai a[tepta r`spunsul lui.Cât de frumoase erau dealurile cu citrice! Frunzele lor aveau o

culoare foarte \nchis`, iar mirosul era unul \mb`t`tor. Urm`aceela[i drum ca la venire. |n zare, Mun]ii Alba[tri se conturau \ntr-o pânz` violet. Catty se opri \n dreptul unei margini de p`durepentru a admira abunden]a fructelor portocalii, aglomerate acoloca \ntr-o comoar`. Nemaiputând rezista tenta]iei, smulse ofrunzuli]`, o strivi \ntre palme, adulmecând aroma puternic`.Imediat ce f`cu mi[carea, auzi un mârâit, [i cineva \i puse un obiecttare \n spate.

– |mi cer scuze, nu trebuia s` m` apropii. Voiam doar o frunz`.– Kip ar fi trebuit s`-[i dea seama. Noi ne cerem scuze, \i

34 JILL BAKER

r`spunse un b`rbat tân`r, de statur` medie.– Dar am gre[it.– Pentru o frunz`? [i-i \ntinse cea mai mare portocal` pe care o

v`zuse \n via]a ei. Nu e comestibil`. E pentru gem. A]i putea facecam dou`sprezece borcane dintr-una ca asta.

– Eu nu pot.– Toat` lumea face gem. Noi…grupul iubitorilor de

citrice…post`m anun]uri, [i se c`ut` \n buzunare, dar nu g`sinimic. Dac` nu v` place s` a[tepta]i, sau dac` vre]i s` intra]i \ncas`…

– Nu, mul]umesc.– E \n regul`, o asigur` el copil`re[te. Adic`, e o menajer` la

mine.Deci, nu era c`s`torit.– Nu m` refeream la asta, explic` ea, ci la faptul c` n-am cum s`

fac gem, pentru c` n-am unde.– Sunte]i din conducere?– Nu, sunt asistent` la Complexul Univers.– A[a deci, zâmbi el. Suntem vecini. Chiar de serviciu.– Nu \n]eleg.– Complexul are propriile p`duri. Eu le supraveghez, câteodat`

le mai dau sfaturi b`ie]ilor….– A, da, mi-a povestit domnul Chester despre activitatea

dumneavoastr`.– |mi place ce fac. Sunt b`ie]i de treab`.– |nc` nu i-am cunoscut. Eu stau cu fetele.Se a[tepta la aceea[i reac]ie advers` pe care o avusese [i

doctorul Jasper. |n schimb, chipul lui se lumin` [i mai mult.– Complexul are la baz` o idee excelent`, dar \ntotdeauna \i

lipsea ceva. Acu, nu mai e a[a, [i se \nclin`.

P~DUREA DE PORTOCALI 35

Ce pl`cut era acest om. Dac` [i doctorul s-ar fi comportat la fel,treaba ar fi mers mult mai bine.

– Dac` nu vre]i s` intra]i pentru re]eta de gem, m`car pentru unpahar de suc. De la frigider.

Soarele ardea destul de puternic, iar sugestia unui r`coritor nu-i displ`cea. Accept` [i trecu pe sub firul pe care el \l ridic`pentru ea.

O luar` pe o c`rare, afundându-se \n p`durea deas`. Nici nu erade mirare c` nu-i z`rise casa. Pe drum, el \i povesti despre toatetipurile de citrice, iar varietatea lor o uimi pe Catty. |ntr-o anumit`sec]iune, \i ar`t` cum \ncercau s` combine speciile pentru a ob]inenoi roade.

– {i b`ie]ii \nva]` a[a ceva?– Nu \nc`. E nevoie de maxim` aten]ie. Dar au \nv`]at s`

planteze puie]i [i s` taie crengile \n plus. Am ajuns.O cas` pl`cut`, la fel ca proprietarul. Vopsit` \n verde [i alb, cu

o teras` mare.– M` tem c` nu mai avem suc, la urma urmei, zâmbi el ar`tând

spre o tav` de pe teras`.Ap`ru o femeie.– V-am auzit c` veni]i. Tocmai s-a terminat. Urca]i.– E doamna Mallard, [i se uit` \ntreb`tor la Catty.– Quentin, r`spunse ea.– Domni[oar`?– Da. Catriona, ad`ug` dup` o scurt` pauz`.– Frumos. Eu sunt Bevan Bruce, [i o servi cu ceaiul pe care

femeia tocmai \l adusese. Lapte sau l`mâie?– Sunt sigur` c` \ntr-o p`dure de citice g`se[ti [i l`mâi.La baza terasei se aflau mai multe l`di]e care a[teptau s` fie

\nc`rcate cu portocale, iar Catty observ` ab]ibildul, identic pe toate

36 JILL BAKER

fructele. Le povesti despre acest am`nunt.– Normal c` a[ fi gelos dac` \n Centru s-ar mânca altceva decât

fructele mele de la Sunny Wonder.– Dar la un moment dat trebuie s` vi se termine portocalele.

Adic`, \ntr-adev`r cultiva]i portocale, dar acum, de exemplu, abiadac` \nverziser` pomii.

– Fructe se g`sesc \n permanen]`. Nu exist` anotimp alCenu[`resei.

– {i cum reu[i]i?– |n diferite moduri. De exemplu, culturile din Washington dau

rod \n alt sezon decât cele din Valencia. Grepfruturile saumandarinele, asemenea. Fiecare are luna ei favorit`.

Catty ar fi stat s` asculte astfel de pove[ti toat` ziua, dar sim]i c`venise timpul s` se \ntoarc`. De[i fetele nu aveau s` apar` pân` laora patru, treab` se g`sea destul`. O [oset` de-a Annei trebuiacusut`; [i, cu siguran]` [i alte lucruri necesitau peticire. Cu toate c`asta nu ]inea neap`rat de atribu]iile ei; domnul Chester men]ionasedespre ni[te cus`toare angajate special de complex, dar Cattysim]ea c` e de datoria ei s-o fac`…iar ca orfan chiar \i pl`cuseaceast` sarcin`.

– Trebuie s` plec, se ridic` ea.– S` v` conduc. Voiam s` ajung pân` la complex, oricum. Vreau

s` v`d cum s-au descurcat b`ie]ii cu altoirea.Catty accept` compania. Mul]umi pentru ceai, [i-l urm` pe

b`rbat pân` la o ma[inu]`. Urc`, iar el a[ez` [i o l`di]` de fructe \nspate.

– Sunt c`zute deja, zâmbi, iar ea murmur` o apreciere \nnumele conducerii c`minului.

Ma[ina o lu` pe c`r`rile [erpuitoare ale dealului. De jos, reu[is` disting` satul unde se afla cabinetul doctorului Jasper. Cu

P~DUREA DE PORTOCALI 37

uimire, constat` c` urm`toarea oprire se f`cu la o livad` \nvecinat`.– Cred c` unuia dintre ucenici i s-a f`cut r`u, c`-i v`d ma[ina.

A[tep]i o secund`, Catriona?Presupunând c` traiurile celor ce locuiau acolo erau foarte

unite, n-ar fi putut obiecta nimic, mai ales când el o ruga. Deja setutuiau, ca [i cum s-ar fi cunoscut de ani de zile.

– Nicio problem`.Ceva mai târziu, regret` aceste vorbe. Bevan disp`ru dup` o vil`,

\n care locuiau ucenicii…iar doctorul ap`ru din partea opus`. Seopri \n dreptul ei.

– V` face pl`cere plimbarea?– Am…am dat peste livada lui Bevan.Sprâncenele lui se arcuir`.– {i am stat la un ceai… bâigui ea.De ce se sim]ea datoare s`-i dea explica]ii? Spre u[urarea ei,

gr`dinarul se \ntoarse repede.– Cred c` ai ceva lipici, precum portocalele, remarc` David

Jasper c`tre b`rbat. Am \ntrebat-o pe sor` dac` pot s-o conduc [i m-a refuzat.

– Dar, din p`cate, mie nu-mi plac dulciurile, observ` ea.– Dar portocalele pot fi acri[oare, continu` el calm,

adresându-se tot lui, [i nu ei, c`ci privirea lui era rece. M` rog,distrac]ie pl`cut`.

– Domnul Bruce…supravegheaz` culturile de pe p`mânturilecomplexului. Am de gând s` m` documentez.

– Sper c` nu din mers, [i-i surâse ironic.Bevan p`rea c` nu e atent la sugestii.– E un b`iat de treab`, aprecie Bruce dup` ce continuar`

drumul. Nu [tiu ce se va \ntâmpla dac` pleac`.– Pleac`?

38 JILL BAKER

– Aici e doar o chestiune de rutin`, [i nu po]i ]ine un om caJasper pe spini.

|nainte de a intra \n cl`direa lor, Catty \l conduse pe Bevan lap`duricea de]inut` de complex. Avea o selec]ie din fiecare tip depom, [i \nc` ar mai fi fost loc, dar nu pentru foarte multe culturi.Citricelor nu le pl`cea "aglomera]ia".

Tony Williams, cel ce-i supraveghea pe b`ie]i, \i \nso]i pe cei doi.Era prima oar` când Catty \l vedea, ceea ce n-ar fi fost de mirare,având \n vedere suprafa]a vast`. Cu toate acestea, Jasper p`rusefoarte mirat…sau poate c` motivul era cu totul altul?

Tony p`rea prietenos, cooperant. Dup` plecarea lui Bevan, seopri pentru a discuta cu Catty. Prezen]a fetelor \i f`cea mare pl`cere[i-l nemul]umea faptul c` \ncepuser` cu stângul. Dar \ntotdeaunatrebuia s` te a[tep]i la probleme de \nceput.

Catty \i expuse chestiunea orelor de \not, precum [i p`rerea eicu privire la desf`[urarea lor. Exact a[a cum f`cuse [i Jasper, elad`ug` faptul c` ar fi bine s` se fac` ore diferite, m`car pân` cândfetele vor dobândi experien]`.

– V` garantez, \ncheie el, c` am o ga[c` foarte nebun`. Suntnebuni la modul amuzant, mai ales când se \ntrec \n ap`. Iarp`pu[ile dumneavoastr` de por]elan ar fi trase la fund \n dou`secunde.

– Nu cred, zâmbi Catty. Dar v` \n]eleg…Sunte]i de aceea[ip`rere cu domnul Jasper; poate c` e o coinciden]`.

– A, sunt sigur c` [i David s-a gândit la asta.David se gândea la toate, \[i spuse Catty.– M` \ntrebam cum s` facem [i cu mesele…– Adic`, a]i vrea ca ei s` m`nânce \mpreun`? se gr`bi el. {i mie

mi-ar pl`cea. Unii dintre b`ie]i chiar au nevoie de un model decomportament uman.

P~DUREA DE PORTOCALI 39

– Da, [i fetele mele.– Dar nu la micul dejun, ad`ug` el.– Sunt de acord.– Nu e un timp favorabil leg`turilor sociale, deci m` a[tept ca [i

pentru micu]i s` fie la fel.– Da, e un du-te-vino continuu. B`ie]ii dumneavoastr` iau

prânzul \mpreun`?– Da. F`r` intru[i. Cum v-a]i descurcat prima oar`?– Destul de bine. Am avut doar un borcan de gem v`rsat pe o

felie de pâine.– E destul, râse el. Eu stau cu teama lui Timmy Foster, care

pune pe pâine tot ce vede.– Presupun c` nu-i stric`.– {i el zice la fel; toate ajung \n stomac, nu? Dar nu e

recomandat nim`nui; dac` toat` lumea ar face la fel, cred c` facturala alimente ar cre[te considerabil. M` bucur c` v-am cunoscut, sor`.

|ntre timp, ajunseser` la blocul b`ie]ilor.– Intra]i s` lua]i prânzul?Exista un frigider [i \n sectorul ei, iar Catty se hot`râse s`

m`nânce \n partea cealalt`, pentru ca dup` aceea s` se ocupe dearanjarea hainelor fetelor. Astfel c` se scuz`, [i-[i luar` la revederec`lduros.

– S` fi]i recunosc`toare, sor` pentru acel sandvi[ cu gem, \istrig` el. Dac` v` alege]i doar cu atât…

{i Catty se gândise la asta. Termin` repede cu masa, [i trecu lasertare, dar, spre uimirea ei, auzi glasurile fetelor. Tony avusesedreptate – sandvi[urile cu gem ar fi fost r`ul cel mai mic. De dataasta, se confrunta cu viermi.

– Viermi, sor`, raport` Susan furioas`, [i lu` tot ce g`si \ndulapul Belindei, dup` care o zbughi afar`.

40 JILL BAKER

Catty fugi dup` ea, jos \n vale, spre un mic pârâu. Dar, pân` s`ajung` acolo, trei c`r]i, o fund`, papucii de baie [i un rebus dejapluteau la vale, pe ap`.

P~DUREA DE PORTOCALI 41

Capitolul 3

– Susan, cum ai putut face a[a ceva? Imediat ce rosti aceste cuvinte, Catty se desc`l]` [i intr` \n ap`.

Nici nu sesiz` când alunec` pe talp`, [i valurile o traser` \n jos,odat` cu obiectele Belindei. Din fericire, cursul nu avansa rapid,c`ci nu plouase de câteva zile, a[a c` reu[i s` le adune pe toate [is` le trag` la mal sub privirile fetelor.

C`r]ile nu fuseser` afectate prea tare, dar, spre nemul]umirealui Catty, acestea apar]ineau bibliotecii complexului. Restulobiectelor erau recuperabile.

Cum s`-i vorbeasc` fetei? Nu [tia nimic legat de psihologiacopilului, nefiind profesoar`; tot ce \nv`]ase era din saloanelepentru copii. Deci, preg`tirea ei era slab`; [tia c` un copil bolnavva reac]iona apatic, lipsit de vlag`. Odat` "demonul" s`n`t`]iirecuperat – "demon" cu adev`rat, \n cazul Susanei – spitalul trecearesponsabilitatea altcuiva, cuiva cu no]iuni de baz` \n acest sens.

– Putem recupera totul, Belinda, o asigur` ea pe copil`.– Recupera]i-o pe ea, morm`i feti]a.– C`r]ile au pete pe ele, observ` Ann cea mic`; o s` trebuiasc`

s` pl`te[ti doamnei Shipp o tax`.

– Susan o s` pl`teasc`, zise Catty.– Ba nu, dup` faza cu râmele. Mi le-a pus pe sandvi[uri, se

\ntoarse ea c`tre Catty.– Erau moarte? se interes` Ann Mary.– Gata, fetelor; strânge]i totul. Termin`m discu]ia acas`.Când d`du s` ias`, sim]i o durere \n picior.– Sor`, sângera]i, strig` Ann Mary.Oare cum \[i imaginase cu câteva ore \n urm` c` acest post ar fi

unul agreabil? |ntr-adev`r, sângera la picior, dar \[i zise c` e doar ozgârietur` [i c` se va ocupa de ea \n camer`. |ns` drumul de\ntoarcere se desf`[ur` mai lent decât ar fi crezut.

|n sfâr[it, la vil`, le ordon` fetelor s` r`mân` \n sufragerie, timp\n care ea avea s`-[i panseze rana. L`s` ap` rece s` curg` pe picior.O \n]epa, iar sângele nu se oprea deloc. Când reu[i s` remediezesitua]ia, se \ntoarse \n camera comun`, dezn`d`jduit`, \ncâtcopilele se dezmeticir` imediat.

– A[eza]i-v`; toate.O ascultar`.– De[i are leg`tur` doar cu Susan [i cu Belinda…Cel pu]in, a[a

sper…Ele d`dur` din cap.– De[i le prive[te doar pe ele, vreau s` lua]i toate aminte cât de

p`c`toas` e r`utatea. R`utatea care te \mpinge la distrugereabunurilor personale \n râu.

– Dar viermii din sandvi[uri? insist` Susan.Funda se uscase [i se putea folsi \n continuare, papucii \nveli]i

de Ann \n hârtie \[i rec`p`taser` forma ini]ial`, iar c`r]ile, \[i ziceaCatty puteau fi c`lcate cu fierul pe paginile deteriorate. Auzind c`[i pozele pot fi ref`cute, Belinda se lumin` toat`, [i era dispus` s-oierte pe colega ei.

P~DUREA DE PORTOCALI 43

Dar lui Catty i se p`ru o decizie pripit`, a[a c` mai trase de timp.– Viermii aceia…– Mi-am deschis pachetul [i mi s-a p`rut c` sandvi[urile mele

arat` diferit, a[a c` le-am desf`cut [i aveau viermi.– Erau mor]i? zise Ann Mary.– Gata, Ann Mary. Belinda, tu ai f`cut a[a ceva?– Susan mi-a furat to]i viermii din trus` se plânse feti]a. Erau

pentru gr`dinar, pentru biologie. Voia ca trusa ei s` ia locul \ntâi.– Deci te-ai r`zbunat.– Nu, dar i-am pus la ea \n trus`… ca s` fie sigur` c` o s`

câ[tige.– {i? a[tepta Catty.– Am zis c` dac` vrea viermi, o s` aib` viermi.– De unde i-ai luat?– De aici.– Din gr`dina de la c`min ?– Nu, din a domnului Fitz.Domnul Fitz era gr`dinarul oficial al Centrului. Catty \[i d`duse

seama de unde-i luase Belinda, c`ci gr`dinarul tocmai f`cuse noiculturi de astfel de viet`]i, pe care le ]inea pe o banc`. Nici nu\ndr`znea s` se gândeasc` dac` fata \i luase de acolo sau dealtundeva.

– {i apoi?– I-am dat.– |ntr-un sandvi[?– P`i…– Cu unt? \ntreb` Ann Mary.– Fetelor, afar`. Toat` lumea afar`, \n afar` de ele dou`. Ai fi

l`sat-o pe Susan s`-l m`nânce?– {tiam c` n-o va face, pentru c` \ntotde una \[i desface pâinea

44 JILL BAKER

\nainte.– Dar ai fi l`sat-o?Belinda nu [tia ce s` r`spund`.Pe Catty o luaser` durerile de picior, [i-[i schimba pozi]ia destul

de des, neavând stare. Dorea s` le mustre pe ambele fete \ntr-unmod cât mai blând, dar [i cât mai gr`itor, dar nu reu[ea s` seconcentreze.

– Bine, merge]i afar`. Continu`m mai târziu. Dup` care se baricad` la ea \n camer` [i se trânti \n pat. |[i puse

o pern` sub picior, ceea ce o ajut` foarte mult. Credea c` cinciminute \i vor fi de-ajuns pentru a se lini[ti. Dar nu avu parte de ele,c`ci o chem` Dorothea.

– A venit domnul Fitz cu o falc`-n cer [i cu alta-n p`mânt, seamuza ea.

– Nu vorbi a[a, Dorothea. Pofte[te-l \n`untru [i roag`-l s` sea[eze. Vin [i eu imediat. {i s` ie[i]i la joac` toate. Nu vreau s` v` v`dc` trage]i cu urechea pe la u[i.

– Aha, se posomor\ copila.Ridicându-se brusc, pe Catty o \njughie piciorul. A[tept` s`-i

treac` durerea, se \nc`l]` [i ie[i.Domnul Fitz st`tea pe un scaun, vizibil cu o falc`-n cer [i cu

alta-n…|n orice caz, foarte nervos.– Floarea anului, o \ntâmpin` el pe Catty, iar pumnul de

semin]e m-a costat…– {i care ar fi aceea, domnule Fitz?– Petunia, bine\n]eles. Credeam c` toat` lumea [tie. Anul trecut,

premiul a fost câ[tigat de filimic`. Iar acum…– Spune]i-mi despre straturile dumneavoastr` de flori.O luau din nou junghiurile. Trebuia s` gr`beasc` discu]ia.– Deci, am \ns`mân]at…{i v` atrag aten]ia c` v-am ar`tat cum

P~DUREA DE PORTOCALI 45

se face.– Da, p`mântul ar`ta extraordinar. Deci, a]i \ns`mân]at...– A[a, [i ce se \ntâmpl` când m` \ntorc a doua zi diminea]`?

Straturile erau r`v`[ite!Pentru o clip`, lui Catty \i veni ideea n`stru[nic` de a da vina pe

un animal…sau chiar pe vreun b`iat. Ar fi fost nedrept, dar o dureapiciorul, [i nu-[i dorea decât s` scape de b`trân.

– R`v`[it de o fat`, ad`ug` el. {i-a l`sat amprenta acolo. Seputea ghici din prima.

– A[a deci ?– Da, sor`.– Oare nu…Adic` se cunoa[te dup` picioare…– Dup` t`lpi. Difer`, sor`. Ale b`ie]ilor au gumilastic. Ale fetelor

sunt din mai multe materiale.– V` cred. O s-o pedepsesc pe respectiva, [i-o s` am grij` s` fi]i

desp`gubit. Acum, v` rog s` pleca]i.El se retrase, mul]umit c`-[i desc`rcase sufletul, de[i oarecum

indignat. Catty nu reu[i s` se lini[teasc`; fetele se \ntorseser`.– Masa e gata, anun]` Dorothea ner`bd`toare. Sunt [i b`ie]ii. A]i

spus c` poate o s` mânc`m \mpreun`.– Dup` o \ntâmplare nefericit`, nenorocit` [i \njositoare ca asta?Catty sim]ea c` astfel de cuvinte \i alin` nepl`cerea. Fata se

\ntrist`, iar lui Catty \i p`ru r`u, dar mai r`u se comp`timea pe sine.– Merge]i, le zise \n final.– Dar b`ie]ii \nc` n-au terminat, observ` Anne."Dar o s` termine, gândi Catty, pân` ce ajung eu cu voi."– A]i c`lcat pe ceva ascu]it, sor` ? se preocupau fetele, v`zând-o

cât de \ncet merge.Evita s` le vorbeasc`. Ajunse la cantin`, supraveghe masa lor,

dup` care le conduse \napoi acas`, le ajut` la teme, se \ngriji de

46 JILL BAKER

baia lor, dup` care le trimise la culcare. Apoi, c`zu [i ea pe pat,extenuat`.

Dup` ce-[i mai trase sufletul, reu[i s`-[i a[eze o pern` subpicior. Durerea o mai l`s`. Nu mai voia s` se ridice, a[a c` nu-[i mai\mbr`c` pijamaua, sperând c` pân` diminea]` situa]ia se varemedia. Credea c` poate adormi, s` se trezeasc`…

Nu se trezi, c`ci nu avea de ce. La prima mi[care, \n]ep`turilereveneau [i mai acut. Trebui s` se ridice \n capul oaselor pentru anu urla. |[i scoase bandajul, \ncercând s` se uite la ran`, dar nuprea reu[ea, pentru c` era \n talp`. Avea f`cut vaccinul antitetanos,dar rapiditatea cu care se instalase durerea o alarma. Dac` serul nufusese eficient? |ncerc` s`-[i imagineze ce s-ar putea \ntâmpla.{ansele de recuperare erau mici, mai ales când infec]ia se propagaatât de repede. De ce trebuia s` i se \ntâmple toate astea?

Abia spre diminea]` \nchise ochii. Anne o trezi, cu glas sc`zut,informând-o c` b`ie]ii terminaser` micul dejun [i c` trebuiau s` segr`beasc` , altfel \ntârziau la ore [i n-aveau timp de pachete. Catty\[i aminti de episodul cu viermii. Anne se uita \ntreb`tor la haineleei [ifonate.

– Draga mea, nu m` simt prea bine. Du-le tu pe fete [i anun]-ope doamna Chester.

– Mai bine \l chem`m pe domnul doctor, sor`.– Nu, nu pe el.– Dar nu e altul.– Doamna Chester [tie altul.– Ba nu. Trimite numai dup` domnul David."…Da, a[a e", aiura Catty, amintindu-[i c` n-avea atâtea b`t`i de

cap pe vremea copil`riei.– Doamna Chester, Anne, [opti, [i c`zu din nou pe pern`.Dup` o scurt` inspec]ie, femeia \l chem` imediat pe doctor.

P~DUREA DE PORTOCALI 47

Umilit` cum st`tea \n pat, Catty se \ntreba dac` ar fi preferat s`moar` sau s` se lase consultat` de acel b`rbat. Normal c` via]a erapre]ioas`, dar ar fi dat oricât s` nu-l mai a[tepte pe medicul oficialal Centrului, care avea s`-i spun` :"Deci, domni[oar` Quentin?"

– Deci, domni[oar` Quentin?Singura diferen]` – \n loc s` stea \n picioare, mândru, st`tea pe

pat, dar tot mândru era, aplecat asupra r`nii.– Piciorul…Am antitetanosul, \ncerc` ea s` explice.El p`rea c` o ignor`, examinând mai departe. Iar dup` o

perioad` nesfâr[it` de timp, zise:– Zice]i c` ave]i antitetanosul, nu?– A[a credeam…– Pe la orele dimine]ii? Sunt sigur c` v-a]i verificat fiecare

simptom, \ncontinuu.Ea nu-i r`spunse, dar se \nro[i.– Cum a]i reu[it? râse el ironic.– |n pârâu.– {i cum naiba a]i ajuns acolo?– |ncercam s` salvez lucrurile Belindei.– Din ap`?– V-am spus doar…– Dar nu destul. Cum au ajuns acolo?– I le aruncase Susan. N-a fost vina ei…sau, cel pu]in, nu \n

totalitate.– Nu?– Nu; vede]i dumneavoastr`, Susan era sup`rat` din cauza

viermilor. A[a c`… [i-[i aminti de scena cu domnul Fitz. La fel [igr`dinarul. Cu toate petuniile ... Doctore, ce face]i?

Jasper preg`tea un ac, [i \n acela[i timp o privea inten]ionat.– E[ti cam ame]it`, a[a c` nu mai conteaz`.

48 JILL BAKER

– Nu sunt ame]it`. Belinda a f`cut un sandvi[ cu viermi, [i l-apus \n pachetul lui Susan.

– {i gr`dinarul ce-are a face?– Belinda i-a cules de pe r`sadurile lui.– Cred c` \ncep s` \n]eleg…{i tu te-ai gr`bit s` salvezi ce se

putea. {i ai c`lcat pe ceva ascu]it…– Pe o conserv`.– M` rog, ideea e c` trebuie s`-]i fac o injec]ie, chiar dac` se

poate s` ai vaccinul.– |l am. Deci, numai ca s`-mi calmeze durerea?– Pentru ce altceva? M`car pân` apare c`ma[` de for]`… râse

[i-[i suflec` mâneca, operând repede. Acum, o s` ne uit`m la ran`.Mai \ntâi, anesteziez locul. O s` lucrez cât se poate de u[or.

– Mul]umesc.Sim]i atingerea lui, ca [i cum o pi[ca ceva.– Vezi, pot s` m` port frumos.– Chiar [i cu o femeie.– Nu era necesar s` men]ion`m. Sunt doctor, iar rela]ia cu

pacientul este aceea[i, indiferent de sex. Fiecare persoan` epre]ioas`.

– |n ce fel?– E sticl`; nu e \nfipt` adânc, de aceea aveai durerile acelea.– {i o pute]i scoate dintr-o pacient` pre]ioas`?– Am scos-o. Dar va trebui s` r`mâi \n pat o vreme. Dar sunt

multe lucruri de f`cut [i a[a – studiezi dosare, posibili p`rin]i…– C`r]ile; am promis c` le refac.Mai bine n-ar fi rostit acele cuvinte, c`ci chipul lui se \ntunec`.

Putea fi foarte rigid, chiar [i cu feti]ele.– C`r]ile care au luat ap`?– Da.

P~DUREA DE PORTOCALI 49

– {i ce vrei s` faci cu ele?– S` le supracopertez.– {i cu vinovatele? se interes` el rece. Ca [i atunci, cu borcanul

de gem? O s` le mângâi [i o s` le spui c` sunt fete cumin]i?– N-am f`cut a[a.– Dar n-ai pedepsit-o pe Ann Mary.– Dar nici n-am mângâiat-o. Chiar credea]i c` ace[ti copii ar

trebui…– Am zis s` le pedepse[ti, nu s` le ba]i, nici s` le biciuie[ti sau

a[a ceva. Ce repede v` aprinde]i, voi femeile!– Am s` m` ocup de fete.– Tu?– Cine altcineva?– Eu, de exemplu, sor`. Acum, cel pu]in, n-ai cum s` te ocupi

de ele.– Doctore, n-am de gând s`-mi las fetele maltratate!– Pre]ioasa mea pacient`, ai s` r`mâi acolo, [i-ai s` m` la[i pe

mine s` fac asta. Dac` \ndr`zne[ti s` te mi[ti, [i vorbesc serios, temut la spitalul Penrith. Deja am pierdut vremea pe-aici. Mai vindesear`, s` fiu sigur c` nu s-a infectat rana.

– Fetele…– Auzi-le cum zbiar`, zise el când deschise u[a.Oricât de ridicol p`rea, Catty era con[tient` c` ceea ce spunea

era adev`rat. Toate ]ipau ca din gur` de [arpe. Nu era vorba doarde Belinda [i Susan. Când venir` s-o vad`, ]ipetele mai contenir`.

– Sunte]i bolnav`, sor`!– Nu ne p`r`si]i!– O s` fim cumin]i!– Dac` nu t`cem, poate c` v` iau de-aici.Cel mai grav o p`]ir` Belinda [i Susan. Ele st`teau palide \n

50 JILL BAKER

spatele celorlalte, evitând s` scoat` o vorb`.– S` nu muri]i, sor`, n-o s` ne mai purt`m urât niciodat`.Ce le spusese oare? De[i nu i se p`rea o metod` pa[nic` de a

trata un copil, d`duse rezultate.Reu[i s` refac` volumele stricate. Repar` totul. Citi [i dosarele

fetelor. Discut` [i cu doamna Chester. Dar \n tot acest timp,con[tiin]a \i era animat` de gândul orelor târzii ale serii, când elavea s` apar` ca s` se ocupe din nou de pacienta lui "pre]ioas`".

Ajunse dup` ora la care fetele erau \n pat.– Ce porc`rie, se a[ez` el pe pat [i \nchise ochii.{i a[a cum \i zâmbise [i cum st`tea cu ochii \nchi[i, f`r` a mai

arunca priviri t`ioase, p`rea ca un copil.– Cum te sim]i, surioar`?Adresarea o uimi, [i se \mbujor`.– Dac` a[a reac]ionezi la cuvintele unui copil, cum reac]ionezi

la vorbele iubitului?– N-am iubit, r`spunse ea, indignat`.– Nu te-am \ntrebat asta, ci cum ai reac]iona la "draga mea" sau

la "iubita mea"…Dar dac` tot nu ai, normal c` nu po]i reac]iona \nniciun fel…Sau poate mai sunt [i amintiri, surâse el.

– Da, am amintiri.Chiar \nainte de venirea lui, o rugase pe Anne s`-i dea geanta [i

se uitase la pozele nepo]elelor. Retr`i pierderea \nc` o dat` [i furiafa]` de Lilla, care o adusese \ntr-un asemenea hal.

– Deci, a[a…– M` simt mai bine, schimb` ea subiectul.– Adic`, ne putem apuca de treab`. Da, arat` mai bine, sor`, dar

tot e nevoie de repaos la pat. |n]elegi?– Pot oare s` nu \n]eleg un membru al comitetului de

conducere?

P~DUREA DE PORTOCALI 51

– A[a e, se lini[ti el. La aceea[i or`, mâine. {i ]ine-]i piciorul sus.Catty se apuc` de cusut [osete. Se document` \n ce prive[te

trecutul complexului, precum [i câteva am`nunte medicale.Fetele erau atât de dr`gu]e, \ncât cu greu se putea ab]ine s` nu

le \mbr`]i[eze. Nu voia s` se lase dus` de sentimente, s` ler`spund` afectiv. Rememora durerea pricinuit` de episodul cuGaby [i cu Georgie. Nu trebuia s` se mai \ntâmple, pentru c` le-arfi afectat [i pe ele. Fetele o iubeau.

A treia vizit`, o surprinse pe Catty privind acelea[i dou` poze.Când intr` doctorul, le puse repede deoparte. Crezuse c` n-aobservat, dar el se interes` imediat:

– Cine e acolo?– Cineva care m` prive[te pe mine. De ce?– A[a.|n loc s` se a[eze, el se deplas` \n dreptul ferestrei, uitându-se

afar` timp \ndelungat.– Mâine po]i s` te ridici, anun]` \ntr-un final.– Mul]umesc. Nu era nevoie s` m` lua]i a[a din scurt. Prefera]i

s` m` vede]i ]intuit` la pat?– Atâta timp cât nu dai de bucluc…Cine e \n poz`?– Copiii mei. Am fost c`s`torit`, spuse ea rece.– |mi cer scuze. Poate c` mi-am vârât prea mult nasul.– A[a e.– Te rog s`-mi accep]i scuzele. Am ve[ti bune. Conducerea a

aprobat achizi]ionarea de costume de baie. Le vre]i livrate de-a gata,sau pe alese?

– Sydney e cam departe, recunoscu ea, dar nici f`r` s` le vezi nue prea bine. Nu au \ntotdeauna culori potrivite.

– Potrivite pentru \not?– Normal. Trebuie s` fie culori vii, ca s` nu pierzi copilul din

52 JILL BAKER

vedere; pe de alt` parte, cum a[ putea s` m` ocup de Marion, deexemplu, dac` e \mbr`cat` \ntr-un costum roz, [i are p`r ro[cat?

El r`spunse c` problema \l dep`[e[te, dar motiv` c` \n afar` deSydney n-aveau de unde s` ia costume.

– Te duc mâine.– Poate Dorothea s` aib` o zi liber` mâine?– De ce?– Pentru c` e ziua ei, de cincisprezece ani. Iar cu asemenea

ocazii nu se cade s` prime[ti doar un costum de baie.– {i la paisprezece ani, ce inten]ionai s` le iei celorlalte ?– A, nu la toate…Adic`…|n]elege]i…– Nu \n]eleg. {i cred c` Anne e mai mare ca Dorothea.– Da, situa]ia e diferit`.– |nc` nu pricep. Dar v`d c` vrei ca Dorothea s` vin` cu noi.

Poate c` ideea unei c`l`torii cu mine na[te temeri.– Pentru Dumnezeu! s`ri Catty, iritat`.– |nseamn` c` m` \n[el, se retrase el.– Da.– Atunci, o iei pe fat` doar ca s` destind` situa]ia?– O iau ca s`…sper s`-[i aleag` ea costumul. Ce vrea ea; [i

\ntr-o bucat`.– F`r` slip.Catty nu r`spunse; nici nu inten]ionase s-o lase pe fat` s` se

bucure de cadou, pân` nu \nv`]a, de fapt, s` \noate.– Am f`cut un formular. Trebuie doar s`-l dai vânz`toarei ca

s`-l semneze. Am o zi u[oar` mâine. Vin s` v` iau…[i peDorothea…la unsprezece.

Se ridic` de pe pat, iar ochii \i alunecar` pe poz`. Pre] de o clip`,expresia fe]ei lui p`ru contrariat`.

– Noapte bun`, sor`.

P~DUREA DE PORTOCALI 53

Sosi exact la ora stabilit`. Catty tr`ia cu impresia c` acest b`rbatavea s` fie punctual \ntotdeauna, c` \ntotdeuna se va ]ine decuvânt. Adic` – un perfec]ionist.

Era con[tient` c` o urm`rea \n timp ce o a[eza pe Dorothea pescaunul din mijloc. Ba chiar avea impresia c` cite[te pe fa]a lui unzâmbet ironic – un "}i-am spus eu". Se pref`cu a nu-i auzichicotitul.

Pornir` spre vale, trecând pe lâng` p`durile de citrice, pe lâng`culturile de fasole [i de dovleci. O por]iune plin` cu legume [i detot felul de plante cultivate. Apoi le ie[i \n cale un râu, care [erpuiaca o panglic` de-a lungul câmpiei. Pe fiecare mal era str`juit debolovani mari; uneori se mai vedea [i nisip, chiar [i câte o salcie,sau câte un copac de bambus, \n care ciripeau p`s`relele.

Traversar` pe-un pod de metal, [i ajuser` \n Penrith, un or`[elde provicie cu o arhitectur` \n stil vechi, magazinele fiind plasate lastrad`.

Jasper parc`, sugerând un prânz mai devreme. Catty ar fi fosttentat` s`-l refuze pentru a putea termina mai repedecump`r`turile [i a se \ntoarce mai devreme la complex. Dar ochiifeti]ei o \mblânzir` imediat. Doctorul râse pe \nfundate.

– Nu putem merge \ntr-un bar, \i [opti el lui Catty. Poate \ntr-oceain`rie?

– Da, sigur.G`sir` un local pl`cut, iar el o l`s` pe micu]` s`-[i aleag` tot ce

voia. De data asta, zâmbi spre Catty.– Când m` gândesc c` la [coal` mânc`m doar lapte [i

sandvi[uri, zise ea, \nfigându-se \n chiftele [i \nghe]at`.– La felul \n care te \ndopi, n-ai s` mai \ncapi \ntr-un costum de

baie, observ` el. O s` ai nevoie de dou` deodat`.– M` \ngra[, se alarm` ea brusc, refuzând s` mai m`nânce.

54 JILL BAKER

– Ce zici, verde sau albastru? interveni Catty repede.– Doamnelor, anun]` el când ie[ir` din local, v` pute]i face de

cap. Eu am ceva treab` la spital. Ne \ntâlnim la ma[in`.– Nu veni]i cu noi s` alege]i, doctore?– Nici pl`tit.– Dac-ar fi fost b`ie]i… nu se putu Catty ab]ine.– N-ar mai fi fost nevoie s` aleg. Mergeau [i cele normale. Trei

duzine. Ave]i o or`, nimic mai mult.Magazinul cu lenjerie era mare [i modern. Catty [tia c` putea

lua de-acolo la fel de bine ca [i de la Sydney. Vânz`toarea se dovedila fel de amabil`, interesat`, [i o ajut` s` stabileasc` m`rimilepotrivite vârstei. O servi pe Catty cu tot ce trebuia. Catty [tia \nc`din copil`rie cât de mult contau am`nuntele, iar acum, concep]iilese mai schimbaser`, din fericire. Voia s` cumpere culori vii, care s`-]i ia vederea. Termin` cu toate, \n afar` de al Dorotheei. Femeiaadusese unul dintr-o bucat`, care considera c` i s-ar potrivi.

– A, nu sor`, mi-a]i promis…– Nu cred, draga mea…– Dar, sor`, toate fetele mari poart`…– Nu, Anne e cea mai mare, nu tu.– Dar ea e diferit`. E…Anne.– Dorothea, e[ti un copil [i nu cred c`…– Nu-l vreau. {ti]i bine ce vreau.|i d`dur` lacrimile.Dac` fata ar fi continuat s-o \nfrunte, i-ar fi ]inut piept, [i ar fi

convins-o s` ia unul dintr-o bucat`, pân` ce va \nv`]a s` \noate. Darfeti]a \ncepuse s` plâng`.

Copil fiind, Catty nu ob]inuse ce-[i dorise…Iar acum, adultul\ncerca s` fac` acela[i lucru. Oare Dorothea, când va fi matur`, \[iva aminti la fel de bine aceast` scen`?

P~DUREA DE PORTOCALI 55

Vânz`toarei i se f`cu mil`.– Poate c` unul \n dou` piese ar fi mai bun, [opti ea. I s-ar

potrivi, mai ales c` e micu]`.– Nu vrea a[a ceva. – Toate vor. M`car s` i-l ar`t?Catty accept`. Slipul era destul de \nalt, avea [i aripioare, iar

Dorothea era extaziat`.– |mpacheta]i-l, zise Catty.|n sinea ei, motiva c` o adolescent` ar trebui s` aib` ceva diferit.

La mas`, schimbase subiectul dicu]iei, ca [i cum ar fi [tiut c` aici seva ajunge. Spera ca David Jasper s` nu fi observat inten]iile ei.

El le a[tepta la ma[in`. Dorothea st`tea tot \ntre ei, dar fizic eracu totul absent`. Se uita fix \ntr-o direc]ie. Catty [tia c` fata nu vede,nu aude nimic. {i David realiz` acest lucru dup` ce \ntreb`rile luinu primir` niciun r`puns.

– Ce s-a \ntâmplat cu ea? râse el.Catty \[i mu[c` buzele. Ce s` fac`?Dar, \[i zicea, cu pu]in noroc, nimeni n-o s`-[i dea seama. Un

doctor ocupat, precum Jasper, n-ar fi g`sit timp s` asiste la lec]iilede \not…mai ales ale fetelor.

El \ncepu s` discute cu Catty despre alte subiecte. |i povesti dinnou despre incendiul ce afectase dosarele fetelor, [i c` \ncearc` s`vad` dac` micu]ele au asigurare medical`.

– Nu e nevoie s`-mi spui c` au avut a[a ceva, cu siguran]`,pentru c` n-ai dreptate.

– Dar p`rin]ii?– De obicei, p`rintele nu [tiu nimic, sau nu s-a interesat. Cât

despre copii, de ce s`-[i mai bat` capul. De parc` un singur consultar rezolva totul.

– Iar apoi s-o ia de la cap`t.

56 JILL BAKER

– Deci, nu-]i recomand, \nainte de a nu [ti sigur.– Dar nu [tim. Poate. Dar aici po]i inteveni tu. |ncearc`-le.

Apropie-te de ele. De câteva ori, chiar [i eu am ezitat s` le ofer oprotec]ie de care ele deja au avut parte. Nu e nevoie s` intru \nam`nunte medicale. Am s-o fac dac` e nevoie, dar dac` pute]iajuta…

Ea \[i d`du cuvântul c` are s` \ncerce, pentru c` nu mai avearost s` lungeasc` situa]ia. M`car, se aflau \ntr-un loc sigur, f`r`riscuri de \mboln`vire.

– |n plus, orele de \not au s` le \nt`reasc` sistemul imunitar. Amvorbit cu conducrea chiar despre lec]ii contra cost.

Ajunser` la complex, iar fetele se ag`]ar` de ei, fericite. Cattyl`s` toate grijile deoparte, c`ci \n sufletul ei redevenise Catrionacopilul, care abia acum ob]inea ceea ce-[i dorise…dar nu mai [tiace.

G`si r`spunsul \n ochii Dorotheei.

P~DUREA DE PORTOCALI 57

Capitolul 4

A[a cum se \ntâmpl` de cele mai multe ori prim`vara,temperaturile sc`zur` brusc, \ncepu s` ning` din nou, astfel c`proiectul lui Catty se amân` pentru vremuri mai calde.

De[i dezam`gite, fetele n-aveau de gând s` renun]e la orele de\not. Ceea ce nu putea decât s-o bucure pe Catty. Când avea s`\nceap` cu adev`rat, nimeni nu va mai fi interesat de subiect, cuexcep]ia fetelor, desigur. Astfel, slipul Dorotheei va trece aproapeneobservat, printre celelalte costume.

|ntre timp, \ncerc` s` ob]in` detalii cu privire la trecutulmedical al copiilor de la cabinetele afiliate. {tia c` David Jasper nuse va \ncrede \n amintirile fetelor, având \n vedere c` o ironizase [ipe ea când \i spusese c` deja f`cuse vaccinul. {i nici \n p`rin]i n-arfi avut \ncredere, la cât de meticulos era. Se concentr` cât mai multpe colectarea de date. Exact a[a cum prezisese el, unele chiar sel`udau c` f`cuser` toate vaccinurile.

– La asta m` [i a[teptam. Dar mul]umesc c` ai \ncercat. Acum,m` concentrez pe rubeol`. E foarte important, sor`.

– Da, [tiu, dar dac` \mi r`spund \n acela[i ritm…– De data asta, nu mai pierdem timpul cu \ntreb`ri. S`pt`mâna

viitoare vreau s` \ncep controlul \n tot blocul vostru. |n vale esteepidemie. Le vaccin`m pe toate. Apropo, tu ai f`cut?

– Cred c` da.– Nu "cred". Dac` nu, o s` faci acum. Mai bine mai târziu decât

niciodat`. Ca atunci când o s` ai o fat`…– M` surprinde]i. Credeam c` v` imagina]i o lume populat`

doar de b`rba]i…– |ntr-adev`r, mai ales când aud astfel de vorbe proste[ti.

Informa]i-v` cu privire la ce v-am apus.Fetele nu [tiau ce s` r`spund`. Unele chiar consideraser` c`

numele era dr`gu], [i c` voiau s` o cunoasc` pe fata numit`rubeola. |ntr-un final, Catty ajunse la concluzia c` erau prea mici cas` \n]eleag`. |n schimb, le povesti despre picnicul organizatsâmb`ta aceea.

Toat` lumea se distr` la picnic, dar veselia disp`ru pe dat` cândap`ru febra, mânc`rimea [i disconfortul. David se felicita pentrusuccesul opera]iunii sale. Fetele se bucurar` de asemenea, pentruc` lipseau de la [coal` o s`pt`mân`. Catty \ns` se sim]ea extenuat`dup` doar o zi.

Apoi, sosi la complex o femeie din sat, care se dovedi a-i fi demare ajutor.

– Nici nu [tiu cum s`-i mul]umesc doamnei Chester c` s-agândit la un ajutor, \i spunea ea doamnei Parker.

– Nu doamnei Chester, ci doctorului Jasper s`-i mul]umi]i.Petele trecur`, la fel [i riscul complica]iilor, dar prim`vara tot se

mai l`sa a[teptat`, la fel [i orele de \not.Astfel, Catty decise s` treac` la interrela]ionarea \ntre b`ie]i [i

fete. Cel mai bine ar fi fost s` \nceap` din sala de mese.Prima cin` \mpreun` fu un dezastru total. Numai ni[te ideali[ti

precum Catty sau Tony mai puteau spera \n \mbun`t`]irea situa]iei.

P~DUREA DE PORTOCALI 59

Sau doar ni[te naivi, dup` cum se autocritica Tony.B`ie]ii erau deja a[eza]i la mas` când ap`rur` fetele. Imediat se

auzir` strig`te, fluier`turi, chiote.– Lini[te! strig` Tony.Fetele \[i luar` farfuriile [i se a[ezar` la alt` mas`. Cei doi

supraveghetori pl`nuiau ca, \n timp, masa s` fie \n comun. Acum,doar f`ceau o \ncercare.

La un moment dat, ceva ateriz` \n supa Belindei, \mpro[când-otoat`.

– Cel care a dat, nu mai m`nânc`, anun]` Tony.Dar, dup` un ocol al mesei, nu reu[i s` g`seasc` vinovatul.Nu mai aruncar` cu nimic, dar [i Susan fusese atins`. Avea

mâncare pe fa]` [i \n nas. Apoi, cu toate c` cei doi erau aten]i la totce mi[ca, Susan ajunse cu coada \n sos, iar p`rul Marindei \npl`cint`. Iar fluier`turile nu \ncetar` deloc!

– Hei! râse Tony la final.Nu renun]ar`. A doua sear`, strig`tele se mai domolir`, mai ales

c` nimic nu mai surprindea. Mai pu]ine bile de pâine aruncate, [if`r` sosuri puse \n p`r.

– Ceva, ceva tot iese, observ` Tony.Pân` la sfâr[itul s`pt`mânii, s-ar fi zis c` mesele se luaser` \n

comun de când lumea. Spre dezam`girea ei, Catty afl` c` la sfâr[ituls`pt`mânii urm`toare vor primi o vizit` – ni[te copii de la [coala decorec]ie, din partea unui judec`tor, deci, timp de trei zile meselecomune se suspendar`.

– O s-o lu`m de la cap`t, zise Catty.– Nu cred. Surpriza fetelor s-a diminuat. Cred c` noutatea

lucrului \n sine a provocat toat` zarva.Dac` a[a crezuse [i Catty, vineri suspiciunile i se infirmar`.

Vineri sosir` musafirii. Imediat realiz` motivul pentru care Tony

60 JILL BAKER

renun]ase la rela]ionare. Era ocupat tot timpul cu organizareagrupurilor. {i asta fiindc` b`ie]ilor le displ`ceau intru[ii, mai alescând ace[tia veneau cu impresii de ora[. Dar, spre dezam`girea lor,majoritatea musafirilor ajunser` \n gr`dini, acolo unde mul]i dintrecei permanen]i nu aveau voie. Era treaba lui Tony s` combine celedou` grupuri, dar, a[a cum \i m`rturisi lui Catty mai târziu, maidegrab` avu trei zile de jucat rolul unui gardian. Vizitatorii sedistingeau clar de b`ie]ii din Centru. Purtau haine diferte, uneorichiar cu accesorii, erau mult mai obraznici, [i ve[nic nemul]umi]idin cauza \ntunericului, a naturii \n sine, a noroiului. |ns`, pân` lafinal, Tony zicea c` reu[ise a-i acapara pe to]i \n via]a de Centru.Sau, aproape pe to]i. Unii veniser` degeaba, irosind baniip`rin]ilor.

Luni, dup` plecarea musafirilor, se reluar` mesele comune.Câteva fluier`turi, dar total diferit de prima zi. Ceea ce o determin`pe Catty s` fac` urm`toarea mi[care. Se consult` cu Tony, carep`rea cam sceptic.

– De ce s`-i serveasc` pe b`ie]i?– Pentru c` acesta este rolul fetelor \n via]`.– Adic`, e[ti antifeminist`?– Adic`, asta e realitatea. Majoritatea fetelor au s` se

c`s`toreasc`, [i-o s` aib` propriul lor c`min. Chiar dac` au s`devin` femei de carier`, tot vor trebui s` [tie s` ]in` o cas`.

– Dar b`ie]ii au s` le cople[easc`.– Doar pân` trece momentul nout`]ii, iar dac` deja s-au

obi[nuit cu ele, cred c` nu va fi prea mare h`rm`laie.– Nu [tiu ce s` zic. Mi se pare prea solicitant.– Dar când fetele se uit` la b`ie]i cum \ngrijesc p`s`ri [i animale,

sau mulg vaci?– Aici ai dreptate. M` rog, dac` tu crezi c` fetele n-o s` aib`

P~DUREA DE PORTOCALI 61

nimic \mpotriv`…– Dac` au, renun] la idee. O s` le \ntreb \n seara asta.Ideea lui Catty nu necesita prea multe explica]ii. Atâta timp cât

micu]ele \n]elegeau, se putea trece la aplicare \n cel mai scurt timp.De parc` fetele erau n`scute cu o \nclina]ie spre domesticitate.

– Cred c` le-ai mituit cu [or]ul [i cu boneta, zise el mai târziu.– S-au entuziasmat chiar \nainte s` apuc s` le spun despre astea.

Nu le-am mituit, nici m`car nu mi-am exprimat punctul de vedere.S-au ar`tat ner`bd`toare, astfel c` n-am avut ce face [i le-am\mbr`cat cu [or]ul, drept r`splat`.

Cump`rase materialul pentru [or]uri [i bonete din baniiproprii. Dup` achizi]ionarea costumelor de baie, considera c` ar finedrept s` mai cear` [i pentru altceva. Iar problema slipului nu-iie[ise complet din minte, dar voia s` aib` cât mai pu]in a face cu ceidin conducere. La urma urmei, era strict problema ei.

Bine\n]eles c` b`ie]ii comentar` \ndelung noutatea, dar era clarc` le place situa]ia. Unii \ncepur` s` strige dup` fete "Picoli]`,aici…" sau "Servitoareo, ia asta…"; \ns` majoritatea celorlal]i nupriveau aceste remarce cu ochi buni, [i deci fetele fur` acceptate \naceast` ipostaz`.

– |ncepem s` avem rezultate, remarc` Tony.– A[a e, triumf` ea.S`raca!Sâmb`ta urm`toare era ziua vizitelor. |n astfel de zile, nu se

acceptau persoane din blocurile vecine.Catty abia a[tepta s` cunoasc` p`rin]ii fetelor. |n afara faptului

c` \ncerca s` afle cât mai multe despre mediul din care proveneacopilul, voia s` se informeze [i cu privire la trecutul lor medical.

Despre prima chestiune, citise pu]in [i \nainte de ziua cupricina.

62 JILL BAKER

De exemplu, mama lui Deborah fusese nevoit` a-[i abandonapatru din cei [apte copii, pentru c` nu-i putea cre[te singur` peto]i, [i nu dorea amânarea zilelor de vizit`.

Pe de alt` parte, Adrienne, de treisprezece ani nu dorea s`-[ivad` tat`l. Când mama ei plecase l`sând \n urm` patru b`ie]i [i ofat`, tat`l se v`zuse dep`[it de situa]ie. Fata nu privea cu ochi buniexcluderea ei din familie, de[i i se explicase c` nu va dura mult.Trebuia s`-i explice b`rbatului c` fata trecea printr-o vârst` critic` [ic`-[i va reveni.

{i-a[a mai departe. Iar Anne…– Ur`sc zilele de vizit`, zicea fata.Primii p`rin]i sosir` cu autobuzul de ora dou` din Perinth. Unii

veniser` pentru b`ie]i, al]ii pentru fete. Catty urm`ri copilele carefugeau \n \ntâmpinarea acestora, de[i unele dintre ele a[tepau pemargine, cu mâinile \ncruci[ate. Dup` primele saluturi, Catty seal`tur` [i ea grupurilor, deschise un subiect de discu]ie, dup` careatac` problema dosarelor medicale. Majoritatea [tia antecedentelefetelor. Mama Annei sosi \n mare grab`, \nso]it` de un [ofer aprinsla fa]`. Când Catty \l invit` \n`untru, el refuz`:

– Nu, o a[tept pe Junie. Dac` vre]i s` v` odihni]i, urca]idumneavoastr`. De fapt, sor`… [i o m`sur` din cap pân`-npicioare, chiar v` poftesc c`lduros aici, [i râse. Nu [tiu ce va zicedumneaei.

“Dumneaei" era o fiin]` \ngrozitoare. Catty era con[tient` delipsa de profesionalism a unor asemenea impresii, dar nu se puteaab]ine. Hainele o prindeau, de[i de foarte proast` calitate. Parc` arfi fost \mbr`cat` \n zdren]e; [i cu o blan` de nurc` pe ea, totzdren]`roas` ar fi ap`rut. Lui Catty i se f`cu mil` de copil`.

– Cum v` \n]elege]i cu Prin]esa ? \ntreb` femeia. Eu nu m`\n]eleg deloc. Nu mi se pare normal s` nu m` \ntâmpine. Nu s-ar

P~DUREA DE PORTOCALI 63

zice c` suntem mam` [i fiic`.– A[a e, recunoscu Catty.|ncerc` s`-l aduc` \n`untru [i pe prietenul ei.– Pe Harry? râse ea. Numai dac` a]i avea [i un bar…– Dar dumneavoastr` veni]i, nu?– Nu. Harry m-a adus cu condi]ia s` nu st`m mult.– V-a[ ruga s` intra]i. Vreau s` v` ar`t ceva.– Nu e cazul. Cât ia?– Nu mult.– S` vorbesc cu el.Cât timp femeia discuta cu [oferul, Catty le strânse pe fete [i le

\mbr`c` \n [or]ule]e, cu bonetele pe cap. Când mama Annei se\ntoarse, fetele deja defilau prin fa]a p`rin]ilor, ca ni[te "osp`t`ri]e"con[tiente, ducând t`vile cu ceai [i cu fursecuri.

Imaginea o \nduio[a nespus de mult pe Catty; chiar [i Cookiezâmbi. Câ]iva p`rin]i f`ceau semne spre Catty, apreciind ini]iativaei, iar cei ce se ab]ineau m`car p`reau a fi mul]umi]i de faptul c`propriul copil \i servea.

To]i, \n afar` de un p`rinte – mama Annei.– Ce e asta? zise ea cu glas tare.Prev`z`toare, Catty o scoase afar`.– O idee neinspirat`, s` le educa]i \n spirit domestic.– Cred c` a]i \n]eles-o gre[it.– Adic` dumneavoastr` \mbr`ca]i copilul \ntr-o uniform` [i-l

pune]i s` serveasc` la mas`, [i-mi spune]i c` m` \n[el? Face]i din eleservitori!

– Nu e adev`rat. Voiam doar s` le educ`m.– Adic` s` le \ndobitoci]i!– S-au distrat; le-a pl`cut ideea.– Mie nu-mi place. Ba chiar m` gândesc s-o retrag pe Anne.

64 JILL BAKER

Cineva ap`ruse \ntre timp \ntre ele. Catty nu-[i d`duse seamacine, pân` când persoana nu deschise gura.

– V` rog doamn`, rosti David Jasper, s` uita]i acest gând.Femeia \l m`sur` pe doctor de sus pân` jos. Când v`zu c` nu e

Harry, persist` \n pozi]ia ei antagonic`.– Am s` m` mai gândesc.– Nu mai gândi]i.– Guvernul pl`te[te locul `sta pentru fete.– {i va pl`ti [i dac` o lua]i pe Anne acas`.– Dar vreau s-o iau! Auzi la ei, s` o educe! pufni ea. S` serveasc`

la mas`!– S`-i spun Annei s` \mpacheteze?– Sor` Quentin, ia-o pe fat` din sufragerie [i supravegheaz-o cât

timp \mpacheteaz`.Catty r`mase blocat`…la fel [i fata care tocmai ap`ruse \n u[`– Sor`, nu vreau…nu vreau, [opti ea, \ndurerat`.– Sor`, ]i-am dat un ordin; doamn`, v` rog s` mai a[tepta]i cinci

minute.– Haide, Anne.– Sta]i pu]in! scrâ[ni femeia, mai domolit. Mi-e greu. Tat`l ei

m-a p`r`sit când ea era doar un copil. Numai eu [tiu cât m-amzb`tut.

– {tim, \n linii mari ce se \ntâmpl`. Cu siguran]`, v-a]i sim]itfoarte singur`. {i poate la fel v` sim]i]i [i acum. Fata v-ar fi unsprijin acas`.

– Nu! strig` femeia.– Parc` spunea]i c` vre]i s-o lua]i.– Vorbea gura f`r` mine. |n ultima vreme, n-am fost \n apele

mele. {ti]i, doctore, probleme afective… [i-i arunc` b`rbatului oprivire [`galnic`.

P~DUREA DE PORTOCALI 65

– Da. Spune]i-i v` rog prietenului dumneavoastr` c` o a[tepta]ipe Anne. E cam ner`bd`tor.

O sugestie mai mult decât clar`, c`ci Harry claxona de zor.– Trebuie s` se \ntoarc` \n ora[. {ti]i cum sunt oamenii de

afaceri. Dar pentru dumneavoastr` e totuna…– Ce anume? se interes` David.– Anne. Nu pot s-o iau. Adic`, nu \n situa]ia actual`. {i-ncepu s`

plâng`."Atunci, las-o!" ar fi vrut Catty s`-i strige.– Dar tocmai spunea]i c` vre]i s-o lua]i, insist` David.– Eram nervoas` din cauza a ceea ce am v`zut, [i ar`t` spre

sufragerie. Fata mea nu va fi niciodat` o…– Sor` Quentin, v-am spus s-o lua]i pe fat`, ca s`-[i fac` bagajul.– Bine\n]eles, continu` femeia, dac` Anne ar fi scutit` de lec]iile

acelea…– Sor`!Trezit` la realitate, Catty o lu` pe feti]` de mân` [i d`du s` ias`.– Sta]i, o opri femeia. Am s` fac asta alt` dat`.– Acum.– Nu acum. Trebuie s` plec…– Merge]i cu sau f`r` fat`?– A[ vrea s-o iau, dar [ti]i cât de greu e…– Deci, o l`sa]i aici ?– P`i…da.– S` continue ca [i pân` acum?– {ti]i cum e…– Deci?– …Da.– Bun` ziua, dup` care se \ntoarse spre Anne. Vizitatorii nu vor

ceai, Anne.

66 JILL BAKER

– Da, doctore, [i fugi \n`untru.Iar Catty st`tea rezemat` de un stâlp, v`rsând lacrimi. Pân` când

cineva i se al`tur` pentru a o feri de ochii curio[ilor.– E-n ordine. Au plecat. E tot a ta."N-o vreau, ar fi vrut ea s` strige, pentru c` \nseamn` afec]iune,

iar eu nu pot oferi afec]iune. Nu vreau s` mai iubesc, niciodat`"Dar r`mase t`cut`, protejat` de statura lui impozant`. Se lini[ti

dup` un timp.Dup` plecarea p`rin]ilor, David se \ntoarse la blocul fetelor.Catty \ncercase a alc`tui o list` medical` cu toate am`nuntele

strânse. I-o \nmân` când el intr`.– Nu e pe cât de cuprinz`toare mi-a[ fi dorit-o, regret` ea. Cum

pot fi unii p`rin]i atât de ignoran]i?– Nu mai conteaz`. Mul]umesc oricum, sor`.Ea \l privi \n ochi. Expresia fe]ei lui ascundea ceva incert.– {i eu am f`cut ni[te cercet`ri. Cred c` unele fete deja au

primit toate vaccinurile, [i urm`ri lista. {i v`d c` aici mi se confirm`informa]iile. Ai reu[it s` aduni ceva informa]ii legate de mediul \ncare au tr`it?

– Asta se construie[te de la sine, oft` ea.Amândoi [tiau foarte bine c` se referea la Anne.– Cineva anume?– Adrienne, de exemplu. Tat`l ei mi s-a p`rut OK.– {i pu]in cam nebun. Cu patru b`ie]i [i s-a gândit s-o trimit` pe

fat` aici, ca [i cum ar fi fost cea mai bun` solu]ie.– Dar n-a fost.– Nu la modul la care te gânde[ti tu, ci a[a, ca unic` solu]ie de

salvare.Catty \l aprob`.Mai discutar` alte câteva cazuri. Cum el nu men]iona nimic de

P~DUREA DE PORTOCALI 67

Anne, Catty o aduse din nou \n discu]ie, pentru c` voia s`-imul]umeasc`.

– De unde a]i [tiut?– Ce anume?– C` mama ei n-o va lua.– {tiam. M` \ngrijora faptul c` puteai s` strici toat` povestea.

Erai pe punctul de a te da b`tut`, nu?– Mi-era team` c` o va lua.– M` \ndoiesc, se mândri el.Se l`s` t`cere, spre fericirea lui Catty.– Te-ai implicat emo]ional cu fetele, nu ? se auzi glasul lui.– Ah, nu! zise ea intens, \ncât el o fulger` cu privirea.– Mie a[a mi se pare.Ea nu r`spunse.– Ce s-a \ntâmplat ? Nu vrei s` te implici?– Nici nu m` implic.– Nu vrei?– Nu.– De ce?– Pentru c`…nu mai am putere. N-am s` mai iubesc niciodat`,

pe nimeni.– |n]eleg.Strânse foile pe care ea i le d`duse, \i mul]umi [i se \ndrept`

spre u[`.– Se schimb` vremea, observ` când s` ias`, cred c` vine din nou

prim`vara.A doua zi diminea]`, p`rea c` e mai mult var` decât prim`var`.

Soarele r`s`rise \nainte ca fetele s` se trezeasc`, a[ternând un lacde lumin` pe peluza bine tuns` a domnului Fritz, iar florilepurpurii \[i ridicar` capetele ca-ntr-o ploaie de culori. Era cu

68 JILL BAKER

adev`rat o zi minunat`.Când Dorothea decise agitat` c` vremea e bun` de \not,

celelalte \i ]inur` isonul. Catty ar fi trebuit s` fie mul]umit` de acestam`nunt, [i era \ntr-un fel, dar…

"Nu te prosti acum, se \mb`rb`t` ea. E doar un slip…pe care nul-ai raportat… "

Era duminic`, iar dup` slujba obi[nuit`, fiecare era liber s` fac`ce dorea. Catty verific` dac` [i b`ie]ii aveau or` de \not, dup` carele anun]` pe micu]e c` puteau folosi piscina \ncepând cu oraunsprezece.

|[i planificase s` le \nv`]e pe fete s` aib` grij` unele de altele \nap`, [i s` \nve]e prin modele, ca s` nu mai aib` treab` cu metode [istiluri de \not. |n caz c` vreuna d`dea semne de progres, le putealua de la cap`t.

Le l`s` s` se b`l`ceasc` un timp, dup` care se ocup` de fiecare\n parte pentru câteva mi[c`ri de \ntindere. Câ]iva stropi, [i toateie[ir` la suprafa]` zâmbitoare – primul hop fusese trecut.

Se duse lâng` fiecare, urm`rindu-le cum dau din mâini [i dinpicioare ca ni[te c`]elu[i ; pentru a le ajuta, Catty le ]inea de mijloc.La un moment dat ap`ru [i David Jasper, urm`rind spectacolul.Spre u[urarea ei, Dorothea nu era \n raza lui de observa]ie, bachiar se cufundase destul de adânc \n ap`. David r`mase un timp,apoi plec`.

– Gata, anun]` Catty imediat dup` aceea.Copilele ie[ir` [i se [terser`, apoi se \nf`[urar` \n prosoape.– |nc` mai am de lucrat, chicoti Dorothea, \nc` mândrindu-se

cu slipul ei de a[a-zis` adolescent`. Catty \ncepu s` râd`, dar nu mai apuc` s` r`spund`, c`ci se auzi

de undeva un icnet de dezgust. Cel pu]in a[a p`rea dup` atitudine,c`ci persoana respectiv` nu rostise niciun cuvânt. |ntr-un cap`t al

P~DUREA DE PORTOCALI 69

piscinei st`tea o femeie.– E doamna Frances, zise Dorothea. E r..– Nu, s`ri Catty. Pân` num`r la trei, s` v` v`d pe toate \n

camer`. Unu, doi…Toate pornir` ca din pu[c`. Catty li se al`turase, radiind de

fericire. Femeia de la piscin` [i chiar problema slipului i se[terseser` complet din minte. Abia dup` vreo or` \[i aminti de ele.

– A venit domnul David, o anun]` Mardi. Vine mai des decâtatunci când aveam alte asistente. De ce, sor`?

– Poate c` eu nu m` pricep atât de bine la copii ca ele, [i vreas` m` verifice.

Sau poate c` voia s` discute problema dosarelor medicale,gândi ea mai departe.

– {ti]i foarte multe despre copii! strig` Dorothea. Dar eu zic c`v` place!

O spusese \ntr-un asemenea mod de parc` \ntr-adev`r vorbeaadolescenta din ea, de parc` ar fi fost cu adev`rat o alt` persoan` [ichiar [i celelalte sesizar` acest lucru. Pentru c` toate erau femei, laurma urmei, [i toate aveau un romantism \nn`scut.

Doctorul intr` chiar \n acel moment. Cum Catty era cea care-lv`zuse prima, fetele nu-[i d`duser` seama de lipsa oric`rei urme depl`cere pe chipul s`u. Ba mai mult, ar`ta chiar nemul]umit.

– Sunte]i libere, fetelor, anun]` ea. Doctorul are ceva s`-mispun`.

"S`-mi spun`? Asta e replica anului", gândi ea. Dup` felul \n careo privea s-ar fi zis c` e gata s` o mu[te.

El a[tept` ca \nc`perea s` se goleasc`.– Avem o patroan`, doamna Frances.– Da? Oare unde mai auzise numele acesta?

70 JILL BAKER

– St` \n casa mare, ro[ie de pe deal. Poate ai v`zut-o.– A, da. E foarte frumoas`.– E casa de la munte. Mai are [i \n ora[, [i la mare.– Ce bine.– Da, dar nu e bine pentru noi.– De ce? Pleac`?– Nu ea, ci sprijinul ei.– Da? C`tre cine?– Nu [tiu.– Atunci, care e problema?– Tu. Dorothea. {i ni[te lucruri pe care ai spus c` nu le cumperi,

[i totu[i ai f`cut-o.– Presupun c` v` referi]i doar la acel slip.– {tii bine la ce m` refer.– {i unde intervine doamna…Frances ?– A venit la piscina care e \n mare parte opera ei.– Nu e nevoie s` continua]i. Deja m-am confruntat cu atitudinea

ei dezgustat`. E din cauz` ca a v`zut-o pe Dorothea, nu? Dorotheacu slipul ei, sau mai bine zis cu acele "lucruri".

– Dorothea \ntr-un slip pe care mi-ai spus c` n-o s`-l cumperi.De ce-ai f`cut-o?

– N-am f`cut-o…Adic` nu pot s` neg.– De ce?– Pentru c` nu mi s-a p`rut nimic r`u \n asta. A f`cut

cincisprezece ani.– Nu m` refeream la acest aspect, ci la faptul c` mi-ai \n[elat

\ncrederea. Sunt sigur c` m` puteai duce de nas dac` am fi fostpresa]i de timp, sau dac` ai fi venit s`-mi spui "Uita]i, fata aceea…"

– {i cu ce m-ar fi ajutat? Care e rostul unor astfel de \ntreb`ridac` nu duc la rezultate concrete?

P~DUREA DE PORTOCALI 71

|n mintea ei r`s`ri imaginea unei feti]e care ceruse acela[i lucrucândva, [i nu-l primise niciodat`.

– Cum adic`?– Adic` [i eu m-am confruntat cu aceea[i problem` când eram

copil, strig` ea. {i nici m`car n-aveam ce are Dorothea. Eramcomplet a nim`nui.

Se l`s` t`cere. Dac` s-ar fi uitat la el, ar fi observat cuteleaccentuate de pe chipul s`u [i faptul c` nu-[i g`sea cuvintele. |ntr-un final, masca rece \i reveni.

– Micu]a orfan` Catriona. Spune-mi restul pove[tii.– Sunte]i r`ut`cios!– Sunt [i…un coleg. |ntr-adev`r, [i eu am fost un astfel de

copil. Ceea ce ar trebui s` ne lege, nu?– Dar nu e a[a. Cum a[ putea s` p`strez o rela]ie normal` cu un

om care face atâta caz pentru o feti]` \n sl…– {tii bine c` nu asta e ideea. Dac` ar fi fost dup` mine, fetele

puteau s` foloseasc` piscina la nesfâr[it, nu dup` regulile de laComplexul Univers.

– {i atunci…– Ai deviat de la subiect, sor`.– Nu inten]ionam. Dar a fost inevitabil. Dorothea \[i dorea un

slip, care \ntâmpl`tor mi s-a p`rut unul foarte decent, [i dintr-odat` am redevenit feti]a care cerea acela[i lucru acum mai bine decincisprezece ani…Ah, n-a]i \n]elege.

– Ba da, \n]eleg.– A[a c` i-am dat voie, dar nu mi-a fost u[or s` vin s` v` spun.

Am crezut c` o s` trece]i cu vederea. A fost, de fapt, o minciun`nevinovat`.

– Da, a[a e, continu` el dup` o pauz`. Dar ce naiba s`-i spundoamnei Frances?

72 JILL BAKER

– E chiar a[a de bogat`?– Putred de bogat`.– {i a donat mult?– Nici nu ne-am fi descurcat f`r` ajutorul ei.– Atunci, exist` un singur r`spuns. Trebuie s`-mi dau demisia.– Nu-mi permit a[a ceva.Cel pu]in a[a i se p`ruse c` spune, dar nu era sigur`; el se

\ndrepta spre u[`.– Doctore Jasper…David…El se \ntorse sever c`tre ea.– L`sa]i-m` s` v` ajut.– N-ai f`cut destul?– Am s` vorbesc eu cu ea.– N-ai s` faci asta, dar s` le spui micu]elor s` stea cumin]i cât`

vreme eu \mi sus]in punctul de vedere. Ce g`l`gie!– Nu e mai mare ca de obicei, se indign` Catty. Are ceva [i

\mpotriva copiilor veseli ?El nu r`spunse, ci o privi grav [i plec`.Subiectul referitor la doamna Frances fusese dat uit`rii tot

restul zilei. Cina al`turi de b`ie]i se desf`[ur` \n condi]iisuportabile, fetele fiind acceptate \n uniformele lor.

– {tiai de doamna Frances, Tony ?– Da.– {i ce p`rere ai despre ea ?– Banii.– |n]eleg. Conducerea ]ine neap`rat s-o p`streze ?– Normal.– {i e benefic` rela]ia cu ea?– Ceea ce d` nu stric` deloc, rânji el.– Impune [i…anumite reguli ?

P~DUREA DE PORTOCALI 73

– A, nu. David Jasper n-ar permite a[a ceva."Poate" \[i zise ea.A doua sear`, Tony se ar`t` cam obosit, dup` treizeci de copii

ce trebuia supraveghea]i, dup` o zi de munci agricole. Cu toateacestea, asistentul, sau "unchiul" – \nc` nu se [tia – zâmbea cu gurapân` la urechi.

– Parc` e[ti o pisic` ce a dat de oala cu smântân`, remarc` ea.– Po]i fii sigur` de asta. Am ob]inut o nou` sal` de gimnastic`.

Dar nu una obi[nuit` \n care te po]i mi[ca, ci una cu aparate.Chestii pentru b`ie]i.

– {i cine e zâna cea bun`? Sau spiridu[ul?– E o zân`, doamna Frances.– Adic` a donat…– Pentru b`ie]i. {i numai pentru ei. Dintr-un motiv sau altul,

de-acum \nainte toate fondurile vor merge spre b`ie]i. |mi pare r`u.Totu[i, lui Catty \i p`rea bine c` sponsorul principal al

Centrului nu plecase. |ncerca s`-[i imagineze pledoaria cu multefect a lui David.

|n acea dup`-amiaz`, el veni s` continue povestea cu Belinda [inava spa]ial`. Dup` ce termin`, le trimise pe fete la joac` [i r`masecu Catty.

– Ai auzit vestea, nu?– Despre sala de gimnastic` a b`ie]ilor?– Da.– Am auzit, [i vreau s` v` spun c` mi-a p`rut bine c` a]i

p`strat-o pe doamna Frances.– Da, dar n-a fost deloc u[or. A trebuit s`-i vorbesc foarte dur– Sunt sigur`. Adic`, sunt sigur` c` v-a]i implicat trup [i suflet

pentru acest loc. V` rog s`-mi accepta]i felicit`rile…[i scuzele.– Nu, n-am s` fac asta.

74 JILL BAKER

Ea r`mase ca tr`snit`.– M-am s`turat. S` m` agit pentru a face din ]ân]ar arm`sar…– Adic` o sal` de gimnastic` dintr-un slip…El o privi fix [i-ncepu s` râd`. {i ea-l urm`.Copilele se strecurar` \n`untru, curioase.– Sunt ca o familie fericit`, zise Ann Mary bucuroas`.

P~DUREA DE PORTOCALI 75

Capitolul 5

Lucr`rile la noua sal` \ncepur` aproape imediat. |n fiecare zi,noi grupuri de muncitori soseau la complex. Cum majoritatea erautineri, Catty le ]inu deoparte pe fete, inclusiv pe Dorothea, \n cazc` doamna Frances supraveghea zona, ca nu cumva s` g`seasc`vreun motiv s`-[i retrag` oferta.

Deja toate fetele \nv`]aser` s` \noate. Chiar [i Ann Mary reu[eas` dea de câteva ori din picioare, f`r` ajutor. Ceea ce o bucuranespus de mult pe Catty, s` [tie c`, \n caz de nenorocire, fetele seputeau salva singure.

|nc` nu erau considerate destul de experimentate pentru a\nfrunta trupa lui Tony, care plonjau \n ap` ca ni[te bombe sau setr`geau unii pe al]ii \n ap`. Dar, timpul nu era pierdut…

Catty se \ntâlnise de mai multe ori cu Bevan Bruce. Dup` multeinvita]ii pe care le refuzase, \ncepuse a se sim]i ridicol`, a[a c`accept`, \ntr-un final, s` ia ceaiul cu el.

– {tii doar c` am o menajer`, o motiv` el.– Contrariile nu se atrag la Complexul Univers, râse ea. – Mi s-a p`rut c` ezi]i, râse [i el. Dar trebuia s` te asigur

c`…Vreau deosebit de mult s` vii la mine, Catriona.

Ea \i zâmbi \napoi. |i pl`cea acest b`rbat. |ncerca s`-[i imaginezereac]ia lui dac`-i va spune c` ezit` din cauza doctorului Jasper. Cutoate c`, dup` episodul cu slipul, reu[iser` s` destind` atmosfera,era con[tient` de reticen]a lui [i de faptul c` cel mai mic pas gre[iti-ar stârni din nou mânia.

{i totu[i, era doar un membru al conducerii, se \mb`rb`ta Catty;putea s`-[i ia o pauz`.

– Abia a[tept s` vin, Bevan.Doamna Mallard preg`tise un ceai foarte bun, iar Catty reu[i s`

se relaxeze dup` toat` agita]ia de la Centru.Dup` ce terminar`, el o conduse \nc` o dat` printre p`durile de

citrice, explicându-i detalii de cre[tere. Bevan motiva c` \nc` nu-iar`tase noile apari]ii [i planta]ii.

– Un portocal mai mare [i mai gustos?– Mai mult de-atât. O \ncruci[are \ntre variet`]ile de fructe. }in

o eviden]` a tuturor semin]elor. Cine [tie, poate c`-ntr-o zi am s`descop`r un fruct nemaiauzit. Serios, râse, e o adev`rat` aventur`s` te ocupi cu asta.

Lui Catty, toat` acea munc` i se p`rea fascinant`. |l urm`ri peBevan ocupându-se de un copac r`nit. Cu siguran]`, nici DavidJasper nu se preocupa cu mai mult` aten]ie de pacien]ii s`i. Coajacopacului se rupsese \n mai multe locuri, iar Bevan le punea la loccu ajutorul unor benzi de pânz`, muiate \n cear`, \n prealabil. Cândd`dur` peste un alt copac asem`n`tor, ea ceru s-o lase s` \ncercemi[carea. Terminând, se ridic` mul]umit`, a[teptând verdictul.Bevan o privea nemi[cat.

– Catriona…Ea recunoscu tonul.– Alte probleme? se gr`bi s` schimbe subiectul.– Doar una, [i se ar`t` pe sine.

P~DUREA DE PORTOCALI 77

– Unde sunt ustensilele?– Vorbesc serios, Catriona.– Ba nu.– {tiu c` e prea repede, dar dac` am concuren]`…– Adic`?– Emu Heights e plin de burlaci.– Pe care eu \nc` nu i-am \ntâlnit.– Ai cunoscut trei dintre ei.– Pe tine, zise ea amuzat`…[i ?– Pe Tony Williams.– E ridicol! {i?– David Jasper. Cel mai promi]`tor dintre to]i.– Cred c` ai \nnebunit, zise ea agitat`.– Nu-]i place de el?– Nu, dac` \ntr-adev`r te intereseaz`. Vreau s` spun c` el nu m`

place, nu-i place nimic din ceea ce \nseamn` sexul opus.– B`rbatul e b`rbat. Cel pu]in, poate, pentru c`-l cunosc destul

de bine.– |nseamn` c` mai po]i medita asupra subiectului, Bevan… zise

ea dup` o pauz`.– {tiu. M-am gr`bit. Nu mai conteaz`, Catriona…cel pu]in

deocamdat`, ad`ug` zâmbind.Pe drumul de \ntoarcere, el reveni asupra subiectului.– N-ar fi trebuit s`-]i spun acele lucruri, dar când apare o fat` de

pe meleaguri str`ine, singur`, te gânde[ti c` trebuie s` aib` unmotiv \ntemeiat. Nu sunt eu acela, dar când vine vorba de tine, n-a[ vrea s` fiu o roat` de rezerv`.

– O spui de parc` a[ fi venit aici r`nit` din dragoste, râse ea.Dar râsul \i pieri de pe buze \n scurt timp. |ntr-adev`r, a[a

venise. |ncepeau s`-i dea lacrimile. Gaby [i Georgie. Feti]ele ei. |l

78 JILL BAKER

v`zu pe Bevan ca prin cea]` urm`rind-o cu mil`, [i-[i d`du seama lace se gânde[te.

O conduse acas`, [i parc` \n fa]a cl`dirii. David Jasper st`teaacolo, a[teptând-o parc` tocmai pe ea.

Cei doi b`rba]i schimbar` câteva vorbe, dup` care Bevan \i f`cusemn cu mâna, iar David intr` \n sufragerie.

– Te-ai sim]it bine la ceai?– Foarte bine.– O dup`-amiaz` pl`cut`?– La fel, zise ea \ncordat`.Ceva st`tea s` erup` \nl`untrul ei.– |]i place?– Pentru Dumnezeu! se r`sti, dar \[i aminti c` acest b`rbat e

angajatorul ei, a[a c` se mai calm`.– A[a mai merge, r`spunse el mali]ios. Niciodat` s` nu \ntorci

spatele unui membru al conducerii.– Ce dori]i, doctore?– Nu mai e[ti angajata ascult`toare? Nu te-ai purtat la fel [i cu

el?– Bevan... Domnul Bruce nu e un membru al conducerii.

Dorea]i ceva anume?– Da. Am primit o \n[tiin]are de la departamentul de s`n`tate cu

privire la dosarele pierdute. Au consultat dublurile [i s-a constatat,din fericire, c` toate fetele au vaccinurile la zi.

– Ce bine.– Mai ales c` unele dintre ele nici nu se mai g`sesc azi. Dar

trebuie s` recunosc c` mi-era team` [i de antitetanos.– {i mie, zâmbi ea ca pentru sine.– Mai ales \n cazul acesta, [i f`cu o pauz`. Caii.– Caii?

P~DUREA DE PORTOCALI 79

Deci, asta era; observase c` ceva mustea \n el. Spera c` nu p`liseprea mult la fa]`, c`ci pe din`untru era complet lipsit` de vlag`. Nu-i pl`ceau…ba chiar se temea de cai.

– Caii? repet` cât se poate de natural.Nu-[i putu \nfrâna amintirea acelei zile când, dup` moartea

tat`lui ei, venise s` locuiasc` cu mama. Roger se ocupa de micaferm` l`sat` de tat`. Din cauza faptului c` fratele ei lipsea adeseade-acas` sau era foarte ocupat cu treburile fermei, doamna Forbesdecisese s-o aduc` [i pe micu]`.

– E fat`, remarcase ea, altfel ]i-ar fi fost de ajutor. {tiu c` ainevoie.

– Pot s` ajut, se oferise Catty imediat, c`ci \i iubea pe amândoila fel de mult.

Dar, dup` ce vizit` grajdurile, Roger \ncepuse s` râd` de ea.– S` [tii c` nu mu[c`…|ns` pentru ea, o feti]` care v`zuse cai doar la curse sau la

competi]ii, nimic nu p`rea amuzant. Se retr`sese speriat`, iar mama\l mustrase pe Roger. Gestul o determinase pe Catty s`-i iubeasc` [imai mult. Poate c` ar fi trecut peste frica ei, dac` nu i s-ar fi\ntâmplat chiar lui Roger. Roger, idolul pe care-l avea. |l auzisestrigând din [opron, apoi auzise [i ceva care fâ[âia. Ea fugise \ntr-un suflet \n acea direc]ie. Roger se afla \n ]arcul calului, alb cavarul. Ceva deranjase animalul, care d`dea nervos din copite.

– Adu-l pe Horsley, dar \nainte ca ea s` se mi[te, calul \l lovisedirect \n fa]`.

}ipetele ei \l alertaser` instantaneu pe \ngrijitor. B`rbatul lini[ticalul, iar Catty se repezi la fratele ei. Venise [i mama…[iambulan]a. Episodul o afectase timp \ndelungat, Roger z`cuse \nspital patru luni. Dup` care se \ntorsese la caii lui…[i astfel ocunoscuse [i pe Lilla, o iubitoare de curse.

80 JILL BAKER

– Da, caii, surâse David Jasper, ca [i cum i-ar fi citit teama.Presupun c` ai experien]`.

– Nu, a]i presupus gre[it.– O englezoaic`! Membr` a unuia din sutele de cluburi de

echita]ie!– {i asistent`, pe deasupra.– A, uitasem. Ru[ine s`-mi fie c` nu mi-am adus aminte de

situa]ia delicat` \n care te aflai \nainte.– Evident c` dumneavoastr` a]i fost mai privilegiat \n institu]ia

de care a]i apar]inut. Sau a]i pretins c` sunte]i tot un orfan, dedragul situa]iei?

– A, nu, e adev`rat.– Un orfelinat care aduce cai pentru b`ie]i, \ncerc` ea s` par`

sarcastic`.– Nu, caii au fost adu[i destul de târziu acolo. Pe atunci, nu se

putea \ndeplini un asemenea plan, dar acum se poate. {coala dec`l`rie de la Emu Heights se redeschide. Am primit o dona]ie de[ase exemplare de care nu mai e nevoie \n alt` parte. A[a c` Tonyse va ocupa de b`ie]i, tu de fete.

– O, nu, murmur` ea, [i ar fi vrut s` zic` mai multe, dar seab]inu.

– Chiar dac` \n copil`rie n-ai avut acest privilegiu, presupun c`acum [tii s` c`l`re[ti.

– Da, zise ea hot`rât`.Cum de putea min]i cu atâta neru[inare? Cu siguran]`, motivul

era b`rbatul din fa]a ei. – Bun. O s` v` pute]i planifica zilele alternativ. Nu e nevoie s`

ave]i rezultate extraordinare, doar pentru pu]in` distrac]ie."Pentru pu]in` distrac]ie"… Catty sim]ea c` i se face r`u.El continu` s` vorbeasc` – spera ca aceste lec]ii s` nu-i

P~DUREA DE PORTOCALI 81

stânjeneasc` vizitele \n p`durile de citrice.– Am fost o singur` dat`.– De dou` ori, o corect` el.– Prima a fost de recunoa[tere.– Dar n-a fost una scurt`.– Se pare c` m` urm`ri]i, \l \nfrunt` ea, mul]umit` c`-l f`cuse s`

se retrag`.– M` intereseaz` tot ce mi[c` la Complex, tot ce are leg`tur` cu

activit`]ile de aici.– Nu v` face]i probleme, \mi v`d de treab`.– Inclusiv de portocale, observ` el [i \nainte de ai putea da o

replic` acid`, p`r`si \nc`perea.Furia ei se transform` \n dezn`dejde. Cum avea s` se descurce?

Ar fi putut s` i se plâng` "Nu [tiu s` c`l`resc [i mi-e fric`" . Dar [tiac` n-ar avea curajul, mai ales dup` replica lui ironic` "Presupun c`acum [tii s` c`l`re[ti" [i acel r`spuns atât de hot`rât.

Mai era o speran]` – fetele. Poate c` fetele vor da \napoi de laideea lec]iilor de echita]ie. Iar cu pu]in ajutor, putea refuza chiarf`r` drept de apel. Ceea ce ar fi \ncheiat discu]iile. Chiar [i opersoan` mai sever`, cum era David, n-ar fi insistat.

Catty le anun]` pe fete chiar \n acea sear` de noile planuri. Numinimaliz` situa]ia, dar nici nu f`cu prea mare caz. Adoptase un tonlipsit de interes, [i spera ca mesajul s` fie \n]eles.

Se \n[elase.Copilele se dovedir` deosebit de \ncântate, [i abia a[teptau s`

\nceap`. Ar fi trebuit s` ]in` seama [i de rela]ia instinctual` dintreun astfel de animal [i un copil, cu toate c` ]inea mai mult de laturamasculin`. Dac` n-ar fi trecut prin acel episod din copil`rie, altelear fi fost [i impresiile ei.

– Un ponei!

82 JILL BAKER

– O s` c`l`rim!– O s` galop`m!– Fetelor, nu v` gr`bi]i. E vreuna dintre voi care ar vrea s`

renun]e?Pauz`.– Nu v` teme]i. O s` fim \n]elg`tori.Pauz`.– Marion?Marion era un copil mai lent; \i luase cel mai mult s` \nve]e s`

\noate.– Abia a[tept, sor`.– Se pare c` sunte]i ner`bd`toare cu toate, zise Catty , mai

dezn`d`jduit` ca niciodat`. Am s` verific pantalonii vo[tri, trebuies` fie \n stare foarte bun`, pân` când cump`r`m al]ii.

– Când \ncepem?– La sfâr[itul s`pt`mânii viitoare. Acum, e rândul b`ie]ilor.M`car avea ceva timp s` \nve]e [i ea, gândi Catty.A doua zi, dup` plecarea fetelor, petrecu toat` diminea]a \n

biblioteca [colii, mai ales c` nu g`sea nimic despre c`l`rie.– Cau]i ceva [i nu g`se[ti? se interes` domnul Chester. De ce nu

\ncerci la biblioteca mobil` de la Emu Heights? Chiar azi trece omulpe-acolo. Sunt o editur` foarte bun`. Dac` vrei ceva, vorbesc cudoamna Chester.

– Mul]umesc, dar \mi trebuia ceva ce se poate \mprumuta.– Du-te cu ea, totu[i. Oricum, n-ai nimic de f`cut pân` se \ntorc

copiii.– Mul]umesc, a[a am s` fac.Doamna Chester conduse ca nebuna de-a lungul dealului.

Vorbea foarte mult, [i nu se [tie cum, dar \ntotdeauna reu[ea s`-[iridice mâinile de pe volan chiar \n curbe. Dar ma[ina cuno[tea

P~DUREA DE PORTOCALI 83

foarte bine drumul, o asigur` ea pe Catty. Ajunser` \n siguran]`, cupu]in timp \nainte de sosirea ma[inii cu c`r]i.

Era vorba despre o camionet`, \n`untrul c`reia era amenajat` omic` bibliotec`; sus pentru adul]i, jos pentru copii. La o privire deansamblu, Catty se convinse c` selec]ia de volume era variat` [ibine aleas`.

Era sigur` c` doamna Chester se va interesa de alegerile ei,pentru c` a[a-i era firea. Dar pe moment, femeia nu o p`zea. |ipl`ceau c`r]ile roman]ioase [i poate era prins` \n vreoaventur`…A[a c` o anun]` pe Catty c` mai stau pu]in prin zon`.

– Trebuie s`-i iau domnului Chester o carte despre crichet.Catty \[i ]inea cartea ei despre "Cum se c`l`re[te un cal" cu

coperta \n`untru.Când ajunser` \napoi, Catty merse direct la grajduri. Chiar [i

pentru ochii necunosc`torului, animalele p`reau foarte lini[tite,ceea ce era explicabil din moment ce veniser` de la o [coal`profesionist`. M`car un aspect pozitiv, gândi Catty. |l auzi pe Tonyvenind \n spate.

– Care e cel mai blând? [i motiv` repede c` se interesa pentruAnn Mary.

– Cred c` murgul acela, cu [aua pe butoi. Apropo de butoaie,toate sunt uleioase.

– |n]eleg.Apoi, se \ntoarse acas`, \nchizându-se \n camer`, studiind de

zor. Ignor` complet aten]ionarea cum c` primele lec]ii puteau fiurmate f`r` [a, pentru a stabili o rela]ie apropiat` cu animalul. Nu-[i dorea o astfel de rela]ie.

Citi despre cum s` se urce \n [a. Incon[tient, \ncerca s` fac`mi[c`rile, \ncordându-[i mu[chii. Apoi, despre cum se ]inec`p`strul. Totul p`rea floare la ureche, dar oare va fi la fel [i \n

84 JILL BAKER

realitate ? O trecur` to]i fiorii.Seara, auzindu-le pe fete cum p`l`vr`geau despre ponei, se

sim]i mai n`p`stuit` ca oricând. M`car dac` una dintre ele ar fi avutre]ineri…N-ar mai fi tr`it acela[i sentiment de inutilitate care o\ncerca \n aceste momente.

A doua zi diminea]`, imediat ce autobuzul cu copii disp`rudup` col], se \ndrept` tremurând spre ]arc. {tia c` Tony nu se aflaacas`, iar domnul Chester nu va ie[i toat` ziua din birou.

{i-ar fi dorit s` [tie numele calului, crezând c`, la fel ca un câine,[i calul r`spundea când era strigat. |i \ncerc` pe rând, dar niciunulnu p`rea c` reac]ioneaz`. |ntr-un final, \l g`si pe cel \n cauz`. Când\l atinse, acesta se retrase, ca [i cum nu i se mai \ntâmplase a[a ceva.

Strângând din din]i pentru a-[i alunga frica, urm` \ndrum`riledin carte, adic` se urc` pe el f`r` [a. Urma s` rela]ioneze cu el. |ntr-adev`r, calul p`rea c` nu simte nimic, \n timp ce ea se prinsede coam`. Apoi \[i aminti c` nu trebuie s` fac` a[a, [i se prinse cugenunchii, pentru ca, \n cele din urm`, s` atârne pur [i simplu. I sep`rea foarte dificil.

|ncet, \ncet, \ncepur` a se mi[ca. Treptat, deveni con[tient` c`n-ar fi p`]it nimic dac` ar gr`bi pasul. Dup` cinci minute, se ]ineatot \n [a. Bucuroas`, desc`lec`, [i se \ntoarse acas`.

Studie al doilea capitol, cu privire la [ei. {tia unde se ]in [eile,iar a doua zi \l \nc`lec` pe Russet, cum \l denumise, f`r` a maip`stra contactul direct. {i din nou gr`bise ritmul.

A treia zi [tia c` f`cea progrese. Inima \ncetase a-i mai bate cuatâta putere, nu mai brusca animalul ca la \nceput, [i nici nu maitranspira.

A patra zi reu[i s` c`l`reasc` \ntr-un anume ritm. |ncurajat`, \[ipetrecu o or` din dup`-amiaz` familiarizându-se cu mi[carea. |nseara respectiv`, abia-[i mai tr`gea picioarele spre sala de mese.

P~DUREA DE PORTOCALI 85

Dup` ce le culc` pe fete, se delect` cu o baie relaxant`, dar a douazi se sim]ea [i mai r`u. Era con[tient` c` mersul ei nu era tocmainatural, dar spera s` nu se observe. |ns` copiilor nu le scap` nimic.

– Sunte]i ca un robot, sor`, remarc` Ann Mary. V` sim]i]i bine?– Parc` ave]i picioare de lemn. Bunica mea era a[a. – Adic` reumatism, corect` Catty. Sunt bine, fetelor.Cu toate astea, nu se putea ab]ine s` nu râd` de sine de fiecare

dat` când se a[eza.– V` doare fundul, continu` feti]a. Bunica mea…– Gata! Sunt bine.Era seara când doctorul Jasper venea s` le citeasc`.Catty se retrase \n camera ei. |i auzea glasul, [i, la r`stimpuri,

entuziasmul fetelor care aflau tot mai multe despre Bettina.Probabil c` adormise – sigur din cauza lec]iilor de c`l`rie – pentruca apoi s` se trezeasc` \n momentul \n care David o prinse de\ncheietur`.

– Pulsul e bun, zise el apatic. S`-]i v`d limba.– Nici gând. Ce naiba face]i?– Fetele mi-au spus c` nu te sim]i bine.– Sunt perfect.– Ba nu, chiar dac` pulsul e normal. Ce te doare?– Nimic…De fapt, n-o durea nimic, doar c` se sim]ea \n]epenit` ca un

robot [i c` ar fi avut nevoie de ajutor pentru a se ridica din pat.– A[a mi s-a spus. {i mi s-a spus [i unde. Ann Mary.Sim]i c` sângele \i n`v`le[te \n obraji amintindu-[i de replicile

fetelor.– Ce modest` suntem, zise el blând. |mi ar`]i unde?– Nu.– Nu-]i cer s` marchezi locul, doar s`-mi spui, ca s` [tiu dac` e

86 JILL BAKER

reumatism sau…– Nu e nimic!Se ridic` din pat cât mai normal cu putin]`, \ndreptându-se spre

u[`. – Noapte bun`, doctore. E ora la care, de obicei, iau o gur` de

aer…Singur`, ad`ug`, v`zând c` el o urmeaz`.Reu[i s` se deplaseze destul de natural pân` \n dreptul unui

copac. Acolo, se chirci la r`d`cina lui, blestemând to]i caii din lume,to]i doctorii care se interesau de dureri, [i toate feti]ele care oobservaser` [i f`cuser` public` starea ei.

Când se lini[ti, se \ntoarse acas` [i f`cu \nc` o baie. A doua zi, olu` de la cap`t. Sim]ea fiecare junghi, dar parc` durerea o maisl`bise. |ncurajat`, \n acea dup`-amiaz` se \ntoarse la grajduri.|nc`lec` pe Russet [i-l conduse chiar \n afara ]arcului. Inten]iona s`r`mân` prin \mprejurimi, dar socoteala de-acas` nu se potrive[tecu cea din târg.

Abia ce \nchise poarta când \l sc`p` pe Russet de sub control. |nloc de plimbarea lin` [i pl`cut` cu care se obi[nuise, calul o lu` lagoan`. N-avea rost s` trag` de c`p`stru sau s`-l lini[teasc`, pentruc` nimic nu l-ar fi oprit. Cobora la vale, iar Catty \i striga \ncontinuu s` se opreasc`. Abia dup` ce calul trecu peste mai multecursuri de ap`, ea realiz` c` poneiul vrea s` se \ntoarc` la [coala dec`l`rie de unde fusese adus. O dorin]` imposibil de st`vilit. I se f`cumil` pentru cal, pentru care casa era cas`, dar se autocomp`timea[i pe sine. {coala se afla chiar la Emu Heights, [i era tocmai ora lacare docorul Jasper avea consula]ii. Cu siguran]` c` o va vedea, iargestul ei de a scoate calul din ]arc va fi catalogat drept unul ridicol,mai ales c` nu-l putuse opri, când se l`udase cu cuno[tin]ele \nmaterie de c`l`rie.

|ncerc` din nou s` \mbuneze calul, dar \n zadar. Animalul

P~DUREA DE PORTOCALI 87

adulmeca aerul [i pufnea mul]umit, accelerându-[i galopul. F`cu\nc` un salt peste un râu; Catty nu avea decât s` se felicite pentrucursa pe care o realizase.

Ie[ir` din tufe chiar \n mijlocul ora[ului, pe singura strad`existent`. Russet cercet` orizontul, la cap`tul c`ruia v`zu ]inta [i olu` din nou la galop. Concentrându-se exclusiv la a-[i p`stra pozi]iacorect`, Catty abia dac` observ` privirile curioase ale s`tenilor ;dup` care cineva ie[i \n u[a cabinetului…

|n fa]` le ap`ru o poart`, poarta [colii de c`l`rie. Care era\nchis`.

– Russet, dac` te opre[ti, o deschid, strig` Catty. O deschid, m`auzi?

|ns` calul nu mai auzea [i nu mai vedea nimic; se \ncord` dintoat` fiin]a lui [i se \n`l]` \ntr-un salt acrobatic, unul din acelesalturi despre care Catty [tia c` nu sfâr[esc bine. Zburar` \mpreun`peste poart`, dar, ca [i mai \nainte, ea r`mase tot \n [a. Russet\ncetini [i o lu` la trap spre locul unde [tia c` era tava lui cumâncare. La [coal` se aflau doi \ngrijitori care r`m`seser` cu gurilec`scate, de parc` nu mai v`zuser` a[a ceva \n via]a lor.

– Unde naiba l-a]i g`sit? \ntreb` unul. L-am dat de-aici.– {i cum de l-a]i \nc`lecat? E unul n`r`va[.– E de la Centrul Univers. Nou` ni l-a]i donat.– A[a e, zise domnul MacWither, directorul [colii. Chiar m`

\ntrebam de ce Billy Boy \nc` e aici, iar Red Fury a disp`rut.– Red Fury? murmur` Catty.– Adic` el. E cel mai s`lbatic cal pe care l-am avut.– Nu e cel mai blând?– Cine? Fury? V` sim]i]i bine, domni[oar`?Domni[oara nu se sim]ea tocmai bine. Desc`lec`. Apoi se l`s` la

p`mânt.

88 JILL BAKER

|n clipa \n care se trezi, se afla pe un pat de spital, cu DavidJasper al`turi.

– Deci, de-aia aveai dureri \ntr-un anumit loc.– |nv`]am s` c`l`resc.– Pe un cal n`r`va[?– Nu [tiam…Catty \[i dorea cu disperare ca scena prin care trebuia s` treac`

s` nu se \ntâmple, dar degeaba.– |mi vine r`u.Cu mult profesionalism, el \i ]inu capul, lini[tind-o. Apoi, o mai

]inu un timp \n acela[i loc, f`r` a o muta \ntr-un spa]iu mai r`coros,a[teptând s`-i mai treac` ame]eala. Dup` care o puse pe un alt pat,iar Catty afl` cu surprindere c` el locuia al`turi. La un moment dat,David ie[i [i se \ntoarse cu un prosop [i cu ap` cald`. Deosebit deatent, \i cur`]` fa]a [i mâinile. Umezi o cârp` \n ap` rece [i i-o a[ez`pe frunte, [i-i spuse s` \nchid` ochii [i s` r`mân` a[a câteva minute.Dup` ceva timp, se \ntoarse cu o c`ma[` curat`, mult prea lung`pentru ea, dar dac` o vâra \n pantaloni…

– Nu, mul]umesc.– Cealalt` e oribil`. O s` ]i se fac` r`u din nou.– Ba nu.– Atunci, mi se face mie, [i, spre \ngrozirea ei, \ncepu s`-i

descheie nasturii.– E \n regul`…adic` sunt bine…deci…– Adic`, nu vrei ca eu s` fac asta? Te rog, sor` Quentin…trebuie

s-o facem.Ea \ncerc` s` se ridice; când se dezechilibr`, el s`ri s-o sprijine,

dar Catty se feri. David zâmbi pe \nfundate, dar nu se mi[c` din loc.– V` rog s` v` \ntoarce]i, zise ea.El o ascult`. Spre marea ei insatisfac]ie, era sigur` c` el abia se

P~DUREA DE PORTOCALI 89

putea ab]ine s` nu râd`.– Gata.– Aduc ni[te cafea.Nu se duse \n cabinet, unde avea aparatul de cafea pentru

pacien]ii care trebuia relaxa]i, ci se duse \n buc`t`ria proprie [i se\napoie cu un lichid foarte tare. Dar [i foarte dulce. Catty [tia c` a[ase servea \n cazul situa]iilor [ocante, a[a c` nu coment` nimic.

– |nainte de a face vreo remarc`, \ncepu el dup` câtevamomente, vreau s`-]i spun c` ai f`cut un efort enorm pentru cinevacare [tie doar s` c`l`reasc` [i nimic mai mult.

|ntr-un fel sau altul, Catty era con[tient` c` trebuie s`-i spun`adev`rul. De[i acum era mai \ncrez`toare \n sine decât cu os`pt`mân` \n urm`, el avea dreptul s` [tie starea de fapt, pentru ase decide asupra viitorului lec]iilor de c`l`rie.

– Nu [tiu.– Ce nu [tii? se mir` el.– S` c`l`resc.– Adic` nu [tiai s` c`l`re[ti, dar, de fapt, mi-ai spus c` [tii?– Da.– Deci, ai \ncercat s` \nve]i de una singur`?– Da.– Pe un cal ca Fury?– V-am spus c` nu [tiam.– Iar eu \]i spun altceva, sor`: dac` ar fi s` fac dup` cum m` taie

capul, locul acela despre care-mi povestea Ann Mary te-ar durea demii de ori mai tare. Numai o nebun` putea face a[a ceva! {tii ce s-ar fi putut \ntâmpla?

– Dar nu s-a \ntâmplat.– {i c`rui miracol s` atribuim acest lucru?– N-a fost niciun miracol. Am citit o carte despre "Cum s`

90 JILL BAKER

c`l`re[ti un cal". Am \mprumutat-o de la biblioteca mobil`. |nprimul capitol se spunea despre cum trebuie s` nu pui [a pe calpentru a stabili o rela]ie cu el.

– {i ai reu[it?– Dar, dar cu anumite implica]ii.– Se pare c` nu ]i-au fost de-ajuns. {i?– {i atât. Am exersat \n fiecare zi. Iar azi mi-am zis c` sunt destul

de experimentat` pentru a ie[i din ]arc. Dar Russet…– Russet?– Fury…avea alte planuri.– Te-ai temut?Privirea lui se mai \mblânzise.– Nu atât team`, cât ru[ine. Mi-am dat seama c` Russet…Fury

se \ntoarce acas`, [i deja v` vedeam \n u[a cabinetului, râzând demine.

– N-am râs, r`spunse el serios.– |mi pare r`u pentru deranj.– Dup` fe]ele s`tenilor, se vede treaba c` le-a pl`cut

spectacolul, iar directorul [colii [i \ngrijitorii sunt ferici]i c`-l au peFury \napoi. Am impresia c` e un exemplar foarte scump.

– {i atunci, ce caut` aici?– A ajuns doar periodic. Aici trebuia s` ia o pauz` \nainte de

antrenamentele serioase. Are o genealogie impresionant` [i se punmari speran]e \n el.

– O s` fie un…cal de curse? zise ea \mpietrit`.– Da. |]i vine r`u din nou?– Nu.– Oricum, mie mi-e grea]`, pentru faptul c` n-ai venit s`-mi spui

c` nu [tii s` c`l`re[ti. Chiar a[a de mult m` dispre]uie[ti?Ea neg` din cap.

P~DUREA DE PORTOCALI 91

– Atunci? De ce?– Nu [tiu, reu[i ea s` [opteasc`.El nu insist`, [i-i spuse c` o conduce acas`.– Merg singur`.– Pe cel`lalt cal? Cel care ar fi trebuit s` ajung`, de fapt, la voi?Ea se gândi la propunere, dar sim]ea c` o vreme nu va mai fi \n

stare s` \ncalece alt cal.– Merg pe jos.– Pân` la ma[in`; de[i mai degrab` te-a[ duce \n bra]e.– Dar s`tenii…– Au s` se distreze din nou. Emu Heights e un loc foarte

pitoresc, [i rareori au parte de astfel de distrac]ii.– {i tot am s` merg singur` pân` la ma[in`.Cobor\, abia reu[ind s`-[i ascund` dezechilibrul.Când urc`, ceva o \mpinse s` arunce o privire la [coala de

c`l`rie. Animalul binecunoscut ap`ru de cealalt` parte a grilajului;probabil c`-[i va aminti de ea, cea care \i strânsese coama cu furie,[i care se ag`]ase aprig de el \n primele zile.

Ulterior, s`tenii le povestir` lui David [i lui Catty c` animalul nu-[i mai revenise din starea de apatie.

92 JILL BAKER

Capitolul 6

Fetele \nv`]ar` s` c`l`reasc` mult mai u[or decât \nv`]aser` s`\noate. De parc` n-ar fi fost ca pe[tii \n ap`, ci mai degrab` n`scute\n [a. Se entuziasmau la orice nou am`nunt, iar Catty fu nevoit` s`amâne mai multe zile de \not. Poate [i din cauza vremii, atât deinstabile pe timp de prim`var`, mai ales la Emu Heights undevântul se \nte]ea din cauza masivelor de pe marele lan] muntos dinapropiere. Piscina c`p`ta o culoare metalic`, iar Catty nu-[i putea\nvinov`]i elevele c` preferau blana moale a unui animal.

Spre \ncântarea ei, caii se dovedir` cooperan]i. Animaleleacestea nu cunoscuser` o alt` via]` decât cea \n preajma oamenilor[i a drumurilor de ]ar`. Persoanele mici de \n`l]ime li se potriveaude minune [i puteau s` duc` zeci de kilograme de \n spinare doarde dragul st`pânilor.

Catty, al`turi de Tony, i se plânse:– {i mi l-ai recomandat pe Red Fury!– Eu m-am rugat mult timp de el, [i credeam c` n-o s` ajung

s`-l stârnesc niciodat`, râse el. Dar ce te plângi? Sunt sigur c` ]i-adat o lec]ie.

– Da, dar dup` ce l-am c`l`rit pe Russet nu m` mai pot obi[nui

ce ceilal]i.|n curând, se dovedi c` [i animalul sim]ea la fel. |ntr-o zi,

domnul Chester trimise dup` Catty. Aceasta \l g`si pe directorul[colii de c`l`rie \n biroul [efului ei. Venise cu o propunere. RedFury \ncepuse s` le fac` probleme. |l acceptaser` din partea unuiclient bogat pentru a-l obi[nui cu un ritm mai lent de antrenament.|ns` nu reu[iser` cu el mare lucru, pentru c` animalul nu maiaccepta pe nimeni \n [a.

– {i nu vrem s` ne pierdem clientul, domni[oar`…– Eu n-am avut probleme cu el.– De aceea am venit.{i-i propuse s`-l foloseasc` din când \n când, contra unei sume

de bani. Catty ar fi acceptat cu bucurie, dar domnul Chesterinterveni repede, spunând c` atâta timp cât femeia exersa \n incintaCentrului, nu trebuia s` pl`teasc`. Afacerea avea s` fie un fel dedona]ie Centrului.

– S-a f`cut, accept` directorul.Toat` lumea era mul]umit`, mai ales Catty, care dobândea astfel

o pozi]ie asem`n`toare cu cea a doamnei Frances, care-i creasenepl`ceri \n urma scenei cu slipul. Fericit` [i c` re\nnodaseprietenia cu Russet, \l \ncerc` chiar a doua zi; murgul \i ascultacomenzile; reu[i s` ating` acea rela]ie profund` despre care vorbeacartea, o rela]ie \ntre cal [i c`l`re].

|l duse pân` la poalele dealului, unde cre[teau p`duricir`coroase; copacii erau plini de mu[chi verde. Din loc \n loc,oamenii t`iaser` arborii, f`când spa]iu unor fâ[ii de p`mântdestinate viitoarelor culturi de dovleci [i fasole. Se vedeau [iurmele cenu[ii de la focurile pe care localnicii le f`ceau pentru acur`]a p`durea de usc`ciuni [i de gunoaie.

|ntr-un astfel de loc \l \ntâlni pe David Jasper \ntr-o diminea]`.

94 JILL BAKER

Ma[ina lui fusese \mpro[cat` cu noroi de un buldozer ce trecuseprin apropiere [i se \mpotmolise.

– Slav` Cerului! zise el. M` \ntrebam cum o s` pot ie[i de-aici.Ea \l privi, nedumerit`. C`rarea abia se deslu[ea, incert, [i nu

g`sea motivul pentru care el se afla acolo.– Aveam pu]in timp liber [i mi-am zis s` v`d ce mai face lumea

pe-aici. E unul din locurile mele preferate.– Ar fi trebuit s` veni]i pe jos.– O s` [tiu, de-acum \nainte. Dac` nu veneai tu…– Tot va trebui s-o lua]i pe jos.– Trebuie s` ajung la o consulta]ie, [i se uit` la ceas.– A[ vrea s` v` ajut, \i r`spunse ea rece – la urma urmei, el

\ntotdeauna se ar`tase la fel fa]` de ea. Dar nu cred c` Russet v-arl`sa s`-l \nc`leca]i, chiar dac`…

– A, da, am auzit despre rela]ia cu c`l`re]ul…– Chiar dac` sunt [i eu, \l ignor` ea.– {i nici tu n-ai fi de acord. Sor` Quentin, e o problem` de

aranjare a locurilor. Adic`, am fi foarte apropia]i.– {i prea grei pentru Russet. |mi pare r`u, doctore. S` anun] c`

o s` ajunge]i \n curând?– Nu, dar ai putea s` apuci de frânghia asta [i s` m` tragi afar`.– S`-l pun pe Russet s` trag` o ma[in`?– Nu e grea, [i deja am scos-o pe jum`tate. Eu voi \mpinge din

spate, deci nu trebuie s` te \ngrijorezi.– Ba da.– Poate, pentru cal. Am auzit [i asta. Deci, tot ]i-a mai r`mas ceva

afec]iune, sor`.– Dac` sunte]i sigur c` nu-i d`uneaz`… zise ea \n]epat`.– Ia frânghia [i când strig, s` trag`.Ea ascult`, f`r` prea mare entuziasm. Cu toate acestea, tractarea

P~DUREA DE PORTOCALI 95

nu decurse exact a[a cum promisese el; ma[ina scrâ[ni pu]in, dup`care ie[i din noroi.

– Mul]umesc.– Mul]umi]i-i lui Russet.– Mul]umesc, Russet, se conform` el, ezitând.Dar David nu p`rea gr`bit. Ea a[tept` urm`toarea remarc`; era

con[tient` c`, de[i acceptase ca ea s` c`l`reasc`, domnul Chesternu f`cea parte din conducere.

– |]i place ]ara? o \ntreb` el pe nea[teptate [i cu mult calm.Ea \[i arunc` ochii spre valea de un verde crud, spre pârâurile

limpezi, cu excep]ia locurilor \n care cursul lor fusese \ntrerupt dedrumuri, spre versan]ii petici]i \n diverse culori, cu vegeta]ia lorvariat`, spre cerul albastru, [i-i r`spunse:

– Bine\n]eles!– {i mie.– {i totu[i pleca]i?El o privi uimit.– "Nu po]i ]ine b`rba]i ca David Jasper \ntr-un loc ca acesta", \l

cit` ea pe Bevan Bruce.– Cui \i datorez pl`cerea?– N-a[ fi putut-o spune chiar eu?– Nu.– Ave]i dreptate. Domnul Bruce a spus-o.– V` vede]i des? zise el cu mâna pe cheia de contact.– De ce? E interzis?– Te-am \ntrebat ceva.Iritat`, Catty \l trase pe Russet de h`]uri pentru a se urni din loc,

dar o mân` le prinse prin fereastr`.– N-a[ face asta, observ` ea. Cred c` a]i auzit multe despre Red

Fury.

96 JILL BAKER

– Da, am auzit multe despre rela]ia voastr`, dar nu cred \nviitorul ei. |n schimb, [tiu de rela]ii dintre un b`rbat [i o femeie,c`rora li se acord` o a doua [ans`, [i o privi curios.

– Nu cred c` Russet are astfel de gânduri.– Dar tu?– Nu \n]eleg, doctore.– Amintiri – se referea la acea zi \n care ea negase c` ar avea

iubit, dar recunoscuse existen]a unor amintiri; amintiri despreni[te copii.

Porni motorul [i d`du \n mar[arier f`r` a se uita \n spate.Catty \l mân` pe Russet \napoi la grajduri, mergând pe lâng`

livezile Centrului. Se afla pe partea opus` celei pe care se plimbade obicei. Pe aici cre[teau alte soiuri de copaci, arbori carenecesitau [i pu]in` aten]ie pe lâng` lumin`, spa]iu deschis [i\ngr`[`minte. Spre surprinderea ei, \l g`si pe Bevan lucrând.

– Sapi? \i strig`.– Nu, se opri el din lucru venind spre ea, meditam.– La ceva anume?– Poate. Nu m` \ntreba de ce, dar am senza]ia c` o s` dea

\nghe]ul.– Acum? Nu fi ridicol.– Din p`cate, vreau s` fiu precaut. |nc` e prim`var`, [i vremea

e foarte capricioas`. De ceva timp, studiez norul acela.Ea se uit` \n direc]ia ar`tat`, dar nu observ` nimic alarmant.– {i de ce te temi?– M` rog, poate nu chiar de un \nghe], dar putem avea parte de

o c`dere brusc` de temperatur`, urmat` de c`lduri mari.– {i n-ar fi benefic?– Ar distruge toat` recolta, Catriona.– Nu se poate face nimic?

P~DUREA DE PORTOCALI 97

– Ba da, s` oprim \nghe]ul sau ceea ce va urma. {i-apoi s`\ncepem v`ruirea.

– Aha, [i-i pui pe b`ie]i s` protejeze recolta?– Nu, nu i-a[ putea pune la a[a ceva.– Po]i s` apelezi la blocul Sky. Fetele vor fi \ncântate s-o fac`. Ai

destule pensule?– Catriona! strig` el, c`ci ea \ncepea s` se dep`rteze.– Cincisprezece…dou`zeci…câte?– Ce femeie! rosti el ca pentru sine.Dup` cum se a[teptase, fetele ardeau de ner`bdare s`

\ndeplineasc` acea munc`. Catty ceruse [i ob]inuse aprobareadomnului Chester, [i chiar \i oferi câteva pensule mai vechi pentrua le completa pe ale lui Bevan.

– Ne-a tot aprovizionat cu citrice [i a stat atâta timp instruindu-i pe b`ie]i; nu e de mirare c` [i-a neglijat propriacultur`.

– De obicei se v`ruie[te?– Da, de mân`, iar el i-a \nv`]at pe copii. Dar la temperaturi

pl`cute ca cele de acum, nu se face.– {i mie mi se pare destul de cald.– El [tie mai bine. Sper doar c` se \n[al`.Bevan le a[tepta cu ustensilele din dotare, pensule [i m`nu[i de

cauciuc. Catty r`mase undeva mai deoparte, urm`rind cum fetelestropeau cu satisfac]ie trunchiul pomilor. Era ca [i când s-ar fi b`tutcu noroi, doar c` acum ingredientele aveau culoarea alb`. |l \ntreb`pe Bevan despre m`nu[i.

– Pentru mâini?– Nu neap`rat; mai degrab` pentru a-mi proteja eu pomii. Se

poate ca microbii lor s` ajung` pe fructe [i s` le contamineze.Terminaser` o mare parte din copaci când, la un moment dat,

98 JILL BAKER

cerul se despic` \n dou`.– Norul acela e pus pe fapte mari, zise Bevan [i ar`t` spre o pat`

\ntunecat` pe cer.Domnul Chester veni dup` fete cu autobuzul [colii. Catty le

instal` pe toate dar-\[i aduse aminte de ustensilele cu care venise [ifugi \napoi la depozit. Nici nu deschise bine poarta c` auzi ma[inadep`rtându-se. Ie[i, strigând dup` ei, dar \n zadar. Evident, nimeninu observase absen]a ei, [i n-o mai auzeau. Nu mai conta, Bevan oputea foarte bine conduce \napoi.

Dar când \l c`ut` acas`, nu-l g`si, chiar [i manajera era plecat`.Când s` plece, pe verand` asist` la un fenomen ce le r`spl`teaeforturile din acea dup`-amiaz`. Cu toat` a[ezarea geografic` acomplexului [i a satului de la Emu Heights, acolo unde nu ninseseniciodat`, iat` c` acum se pornise a fulgui. Catty r`mase privindspectacolul, \ncântat`. Luminozitatea, sunetul moale al fulgilor,fine]ea p`turii ce se a[ternea pe p`mânt. Acoperi[ul [opronuluideja se acoperise cu z`pad`, la fel [i vârfurile pomilor. Privi aleile – deja se vedeau ]ur]urii formându-se pe ramuri. Realiz` c`l`mâii nu vor rezista. Observ` câteva zeci de dâre de fum alb`struiridicându-se printre straturi. Bevan [i doamna Mallard aprindeaufocuri la tulpina pomilor, pentru a le p`stra c`ldura. Catty le s`ri \najutor, apucând de foale [i strângându-le, direc]ionând c`ldura.

– Am s`-]i mul]umesc o via]` \ntreag`, Catriona, \i zise el, obositde efort.

Timp de o or`, nu avur` deloc r`gaz. Alte rotocoale de fum se\n`l]ar` din zonele \nvecinate; s`tenii se preocupau de propriicopaci. Dac` zona ar fi fost obi[nuit` cu asemenea fenomene, cuto]ii ar fi fost preg`ti]i. |ns` nici m`car pe la]ul muntos dinapropiere z`pada nu era un fenomen frecvent.

La fel de nea[teptat precum ap`ruser`, fulgii \ncetar` dintr-o

P~DUREA DE PORTOCALI 99

dat`. Aerul se mai \nc`lzi. Z`pada se topi. B`l]ile acoperite cupojghi]` se muiar`. De pe acoperi[ \ncepu s` curg` un firicel deap`, la fel [i ]ur]urii ce atârnau la strea[inile casei.

– E gata, zise Bevan; [i-acum, \ncepem.– Ce anume?– O s` avem probleme, nu din cauza z`pezii, ci din cauza

greut`]ii acesteia. Sigur a rupt ramurile. Ai v`zut zilele trecute cumse bandajeaz` un copac, nu?

Ea d`du din cap.– Asta va trebui s` facem acum.El p`rea foarte hot`rât s` se bazeze pe ajutorul ei. De ce nu, la

urma urmei? gândi ea, mai ales c` f`cuse atâta bine Centrului. Iardac` cei din conducere \i vor cere o explica]ii, le va spune c`-ipl`cea de Bevan.

|ncepur` s` lucreze, cu mult spor. La un cap`t de alee, se \ntâlnicu Bevan. Doamna Mallard trebuia s` fie la un alt rând, credea ea.Apoi, la fel de natural ca soarele dup` o ploaie de var`, Bevan o lu`\n bra]e [i o s`rut` brusc. Iar ea \i r`spunse. |nl`untrul ei sim]ea ou[urare, pentru munca depus`. Cineva se apropiase de ei, cusiguran]` doamna Mallard. Dar abia dup` câteva momente Cattyrealiz` c` a treia persoan` nu era menjera, ci chiar David Jasper.A[tepta, surâzând, ca ei doi s` se opreasc`.

– Totul e bine când se termin` cu bine, suger` el pe drumul de\ntoarcere.

Vorbea despre copaci, dar Catty [tia c` face aluzie la altceva, [i-l ura pentru acest lucru. |n definitiv, chiar dac` el era un membrual conducerii n-avea dreptul s`-i spun` ce s` fac`, dac` nu avealeg`tur` cu copiii. Iar ceea ce tocmai f`cuse nu afectase pe nimeni,ba chiar desc`tu[ase fericirea a dou` persoane \n leg`tur` cumunca \ndeplinit`.

100 JILL BAKER

– Pu]ine pagube, continu` el, to]i s-au luat dup` tine.– Din fericire, culturile n-au ajuns \n stadiu critic, zise Bevan.Ajunser` acas` la el, iar menajera, care o luase \nainte, \i a[tepta

cu cafea [i cu sandvi[uri. B`rba]ii continuar` s` discute desprevreme [i despre momentul nea[teptat ce se ab`tuse asupra zonei.Când Bevan se interes` cum primiser` ninsoarea la complex, David\ncepu s` râd`, spunând c` niciodat` copiii nu se distraser` maimult. Cu siguran]`, [i-au prelungit distrac]ia. Deja unii dintre ei searuncaser` \n piscin`.

– Da? Nu-mi spune c` au vrut s` s`rb`toreasc` z`pada astfel.– Au crezut, poate, c` apa \nghe]ase, [i doreau s` patineze, sau

s` se dea pe ghea]`, cel pu]in. Nu, sor` Quentin, r`spunse el priviriiei nelini[tite, n-a fost una din copilele tale. Erau prea preocupatede absen]a surorii lor, care disp`ruse dintr-o dat`…

– M-am \ntors dup` ustensile [i cred c` nu [i-au dat seama.– Nu e nevoie de explica]ii. Sunt sigur c` Bevan a fost foarte

\ncântat.– Ba mai mult, Catriona [i fetele m-au ajutat s` v`ruiesc azi

dup`-amiaz`.– Mi-am dat seama dup` felul \n care fuseser` \mpro[ca]i

copacii. La \nceput, am crezut c` e din cauza z`pezii, râse el.– Domnul Chester ne-a dat voie, remarc` ea.– Ce bine…Doamna Mallard se interes` de soarta celor ce ajunseser` \n

bazin.– Nimic grav, dar unii s-au ales cu dureri. Iar cum complexul se

\ntinde pe un mic platou, [i z`pada s-a depus repede, cu to]ii au\nceput s` se bat` cu bulg`ri, [i cred c` o mai duc a[a pân` r`mânf`r`.

– Ale mele? se gr`bi Catty, \ngrijorându-se pentru felul cum

P~DUREA DE PORTOCALI 101

erau \mbr`cate.– Atunci când am plecat eu, nu. }i-am zis doar c` aveau alte

preocup`ri. E remarcabil cât de repede te-au acceptat \n sufle]elullor…mai ales când altcineva n-are asemenea idealuri, surâse elenigmatic. Ba chiar [i-au amânat urm`torul capitol din povestea cuBettina!

Bevan \i privea nedumerit.– E o carte, explic` ea neconcludent.Din cauza momentului tensionat, Catty nu \n]elegea de ce

folosise David aluzia la o rela]ie de dragoste, când era vorba despreo rela]ie cu o singur` persoan` implicat`? De ce remaca referitoarela rela]ia ei cu calul…apoi cu un b`rbat? Nici m`car nu fusesevorba despre un b`rbat, ci despre Gaby [i Georgie, pe care Lilla i ler`pise.

|i auzi din nou pe b`rba]i sporov`ind, dar nu-i mai puteaurm`ri. |n ciuda c`ldurii din camer` [i cafelei fierbin]i, se \nfrigur`.Nu era acela[i sentiment de pustietate interioar` pe care-l mai\ncercase \n lipsa copilelor, ci un fior \n adev`ratul sens alcuvântului. Iar senza]ia se \n`spri. |ncepu s` tremure [i s`scrâ[neasc` din din]i. O durea capul, picioarele \i atârnau ca deplumb. "Atâta timp cât nu se observ`, gândi ea disperat`, m` potduce la blocul Sky". Se scuz` vesel`, ridicând-se cu un efortsupraomenesc, c`ci parc` era de gum`.

Urc` \n ma[in`, continuând s` vorbeasc` animat cu Bevan [i cumenajera. Se str`duia s` r`mân` a[a, pentru ca David s` nu-i arunce\n fa]` toate cele ce le f`cuse, [i s` nu-[i dea seama de nenorocireaei.

– Gata, zise el la un moment dat, te po]i l`sa pe sp`tar. {tiu…c`]i-e r`u, nu?

– Nu…

102 JILL BAKER

– Ba da. Stai lini[tit`.Recunosc`toare pentru c` totul se sfâr[ise, \l ascult`. |nchise

ochii; drumul \ncepuse a urca spre Centru, iar glasurile copiilor,când el parc` ma[ina, o trezir` la realitate.

Ceea ce v`zu \n fa]a ochilor era parc` desprins de pe o felicitarede Cr`ciun. O imagine pe care poate c` n-avea s-o mai vad`niciodat`. Pe platou se adunase atâta z`pad`, de parc` locul ar fifost situat \ntr-o zon` muntoas`, nu \ntr-un climat moderat de labaza dealurilor. Bulg`rii zburau \n stânga [i-n dreapta; oameni dez`pad` peste tot. {i fetele ei se aflau printre n`zdr`vani, [i ar fitrebuit s`-i mul]umeasc` doamnei Chester c` le \nfofolise bine [i c`le l`sase s` se joace. De altfel, \ntr-o ]ar` c`lduroas` ca Australia,nimeni n-ar fi trebuit privat de pl`cerea aceasta.

– Ce nerecunosc`toare, pufni David Jasper, referindu-se la fete;tipic feminin.

– Cum adic`?– Acum se \ngrijoreaz`, acum se distreaz`. Când am plecat,

mai-mai s` le dea lacrimile dup` tine [i acum…– Sunt ni[te copile, le ap`r` ea.– Care devin femei.– Da, p`cat. Altfel, cu siguran]` c` i-a]i fi transformat \n b`rba]i.– O lume masculin`, murmur` el. Nu ]i-ar pl`cea? Sau poate…o

lume cu un singur b`rbat?– O, iar \ncepem?! [i d`du s` ias`, dar el se oferi s-o ajute s`

coboare, ridicând-o \n bra]e. M` descurc.– Nu e[ti bine deloc. Te conduc [i te pun \n pat.– Nici gând!– Atunci, m` asigur c` a[a ai s` faci, dup` care am s`-]i dau s`

bei ceva. Ave]i l`mâi?– |n frigider. Dar…

P~DUREA DE PORTOCALI 103

– Mai bine decât s` vin s`-]i fac injec]ii mâine. E[ti sigur` c` tepo]i urca singur` \n pat?

– Normal, se gr`bi ea.– Altfel…[i zâmbi, a[ fi chemat-o pe doamna Chester.|mbujorat` din cauza dialogului cu el, dar [i din cauza febrei,

Catty se dezbr`c` [i intr` sub plapum`. Era foarte obosit`, preaobosit` chiar [i pentru a se preocupa de starea fetelor. Doctorulreveni cu b`utura fierbinte [i o mai lini[ti.

– Nu-]i face griji pentru micu]e. M` ocup eu de ele.– Spune]i-le s` se duc` la baie, ad`ug` ea. Cred c` mi-a]i pus [i

altceva \n b`utur`.|l auzi râzând, parc` de undeva de departe…iar dup` un timp,

auzi pa[i [i veselie care se curm` dintr-o dat`, apoi robinetele de labaie, sunetul papucilor. Dup` care se f`cu lini[te [i se stinser`luminile.

La patul ei nu ardea nicio lamp`, dar \i sim]i prezen]a, pejum`tate con[tient`.

– Noapte bun`, sor`.Diminea]`, se trezi [i mai r`u. Cu gura uscat`, cu ochii umfla]i,

nici nu le putea ajuta pe fete. Astfel \ncât acestea trebuir` s`-[ipoarte singure de grij`. Nu-i p`sa de nimic.

Gluma se \ngro[ase prea mult, cei din conducere nu vor toleraca o asistent` s` se \mboln`veasc` \ntr-o perioad` a[a de scurt` detimp. Dar nu avu r`gaz prea mare pentru a medita asupra faptului,c`ci \nchise ochii. O luau ame]elile.

Vag, sim]i atingerile unor mâini, dar nu [tia ale cui. Dar maitârziu, \[i d`du seama c` acelea[i mâini puternice o ridic` [i o pun\ntr-un alt pat.

|ntr-un pat de spital. |l recunoscu imediat ce deschise ochii.– Slav` Domnului! zise o voce. Credeam c` ai nevoie de vreun

104 JILL BAKER

antibiotic care n-a fost \nc` descoperit.David Jasper se afla al`turi de ea.– Se pare c` ]i-ai f`cut un obicei din asta, remarc` el.– Da. |mi pare r`u.– Presupun c` a fost ceva inevitabil; iar aprovizionarea cu

portocale este foarte important`, la urma urmei.– Am…– Ai avut pneumonie \n urma ajutorului pe care l-ai dat la Sunny

Wonder.– Scuze.Se uit` \mprejur. De[i ar`ta ca un salon de spital, locul avea ceva

diferit.– E salonul de internare, explic` el. E[ti tot la complex. Ceea

ce-ar trebui s`-]i gr`beasc` \ns`n`to[irea. Dac` cei din conducere arfi vrut s` te concedieze, te-ar fi trimis la un alt spital.

– {i de ce nu m-au trimis?– }i-am spus c` nu e[ti dat` afar`.– Serios…– Serios, nu erai preg`tit` pentru c`l`toria pe care ai f`cut-o. {i

la fel de serios, avem o asistent` extraordinar`.– Cum adic`?El ar`t` spre u[`, iar Anne cea mare intr`. Purta [or]ul [i boneta

pe care Catty i le f`cuse pentru servire, dar cu un aer diferit.– Sora Anne.Anne l`s` tava cu suc pe o m`su]`, dup` care \ncerc` cât mai

profesional s` ia temperatura pacientei.– Doctorul David m-a \nv`]at, spuse, \n caz c` ar fi vrut s`-i

\ndep`rteze mâna.Dup` o scurt` pauz`, continu`:– Cred c` e normal`, doctore.

P~DUREA DE PORTOCALI 105

– A[a e.– Nu verifica]i?– Nu, m` \ncred \n tine.Iar fata, fericit`, zbur` s` vad` de ceilal]i pacien]i.– Da, r`spunse el \ntreb`rii din priviri a lui Catty. Mai avem [i

pe cei care s-au aruncat \n ap` atunci. Cred c` b`ie]ii n-au s` mai\ncerce niciodat` s` patineze, nici m`car pe ghea]` adev`rat`, râseel. E ca o pedeaps`.

– Nu v`d unde e pedeapsa.– |n faptul c` trebuie s`-i spun` sor` Annei.Apoi o inform` pe Catty c` va mai r`mâne câteva zile \n spital.– |n vale a fost epidemie de meningit`.– Dar m` simt bine.– {i totu[i, pneumonia merge mân`-n mân` cu cealalt`. |n plus,

nu-mi permit s` renun] la Anne a[a de curând.– B`ie]ii…– Ar putea s` plece. I-am re]inut numai ca s` le dau o lec]ie.– Când pot s`…– Te gr`be[ti? Totul se desf`[oar` la fel [i \n absen]a ta.– De-asta m` tem.– }i-am zis c` nu e[ti concediat`, [i se ridic` de pe pat. Stai aici

pân` miercuri, pentru c` fetele planific` s` vin` \n vizit` de-adev`ratelea. Adic` flori, cadouri [i toate cele ; [i pân` ce seadun` toate…

– Dragele de ele!– Poftim? Am auzit bine – asistenta rece [i calculat` [i-a permis

s` le \ndr`geasc`?– N-o s` uita]i niciodat`, nu?– Dar tu?– Doctore, intr` Anne, cred c` Trevor are pu]in` febr`, s` veni]i

106 JILL BAKER

pu]in, v` rog.– Pân` miercuri, [i o urm` pe fat`.Camera era destul de pl`cut`. De pe fereastr` se vedea satul, iar

\n spatele acestuia, cursul apei. Glasurile copiilor ajugeau pân` laea ca ni[te note muzicale; poate c` vocile de copii \ntotdeaunap`reau muzicale când le auzeai de aproape, gândi Catty. Anne erao asistent` bun`; o auzea cum \i mustr` pe b`ie]ii din salonulal`turat, r`bd`toare, discret` dar ferm`, urmând regulile de aur aleacestei meserii.

Mai târziu, când fata veni al`turi de ea, Catty o l`ud`, iar copilanu-[i mai \nc`pea \n piele de fericire.

– Sor`, s` [ti]i c` asta e tot ce-mi doresc. Dar…n-o s` m` lase.– Mama ta?– Da.– Dar cât timp e[ti aici…– N-am s` mai fiu. Am s` plec. Luna viitoare fac cincisprezece

ani.– Dar nu trebuie s` pleci.Domnul Chester \i explicase c` un copil mai putea r`mâne \n

cazul \n care i se g`sea de lucru.– O s` vrea s` m` pun` la treab`, zise Anne disperat`.

|ntotdeauna a fost a[a.– Nu cred.– Ba da. A[a e mama.Catty \ncerc` s`-i distrag` aten]ia, discutând despre problemele

meseriei de asistent`, iar Anne se l`s` antrenat`. |ntr-adev`r, fataera f`cut` pentru aceast` munc`.

Când sosir` vizitatorii, doctorul \i pofti \n`untru \n lini[te, câtepatru o dat`, nu mai mult de cinci minute. |i aduseser` flori, caren-aveau s` reziste mai mult de o zi.

P~DUREA DE PORTOCALI 107

– Mama a venit s` m` ia din spital, zise Deborah.– Mama cre[te singur` copiii, remarc` Marion.Replicile o determinar` pe Catty s`-[i planifice ni[te discu]ii

separate cu fetele când va ie[i din spital. O c`ut` din ochi pe Anne,dar aceasta juca rolul asistentei care trebuia s` le dea afar` pestecâteva minute.

O vizit` [i Bevan, care era preocupat c` se \mboln`vise din cauzalui. Se mai lini[ti auzind-o c`-i place locul. |l primi [i pe domnulChester.

La scurt timp dup` aceea, doctorul o l`s` s` se \ntoarc` la lucru.Catty era fericit` c` poate pleca, dar Anne se dezbr`c` nervoas` deuniform`.

– Trebuie s` te \ntorci la [coal` ca s`-]i po]i lua examenele, ziseCatty. Toate asistentele fac la fel.

– Dar eu n-am s` fiu niciodat` asistent`. N-o s` m` lase.– Po]i s` faci o [coal` când cre[ti. {tiu c` mai e timp, dar…– N-o s` fiu niciodat`… iar Catty avea s`-[i aminteasc` aceste

vorbe mai târziu.

108 JILL BAKER

Capitolul 7

Era o bucurie pentru Catty s` se \ntoarc` la fetele ei. |n plus,doctorul Jasper nu-i monitoriza fiecare mi[care, altfel, cu siguran]`ar fi f`cut din nou o remac` referitoare la afec]iunea ei pentrucopile. Dar cu fetele \n jurul ei, n-avea nicio sc`pare.

|ntr-adev`r, asculta din nou remarcele nevinovate ale Annei denumai cinci ani, din nou urm`rea schimb`rile bru[te de atitudineale lui Deborah, speran]ele lui Marion [i a[a mai departe. Seconfrunta din nou cu dragostea pe care ele i-o ofereau…iar ea ler`spundea cu aceea[i afec]iune, de[i se str`duise din r`sputeri s` seab]in`.

Asta era via]a – s` dai [i s` prime[ti dragoste. Autocontrolul pecare [i-l impusese nu d`duse rezultate. Cu poza \n mân`, \[i cereaiertare de la cele dou` fete pe care le iubise atât de mult.

– Cine sunt? \ntreb` Ann Mary, geloas`. Nu-mi plac.– }i-ar pl`cea de ele, draga mea; la fel cum [i lor le-ar pl`cea de

tine.– Când vin?– Nu vin.– |nseamn` c` au mame [i t`tici, deduse fata.

– Da…Oare? Sau erau doar ni[te copile cumin]i dintr-o [coal`? Puse

portofelul deoparte.– Ce s-a mai \ntâmplat?– Suntem la capitolul zece, anun]` Adrienne, [i e a[a de

interesant.– |n povestea cu Bettina.– {i o s` afl`m urmarea ast`zi.Deci, David trebuia s` apar`.– Altceva?– Au fost câteva vizite.– Cineva anume?– M`tu[a lui Mardi a adus o pr`jitur` mare. Mardi o s` plece

curând.P`rin]ii fetei fuseser` r`ni]i \ntr-un accident de ma[in`, iar acum

\[i reveniser` – o veste \mbucur`toare pentru Catty.– A venit [i mama Annei?Fata era \n dormitor, aranjând paturile. Dac` \ntr-adev`r venise,

cu siguran]` nu trecuse pe la infirmerie, pe la fata ei, o dovad` clar`a nemul]umirii fa]` de munca pe care o \ndeplinea copila.

– Nu, n-a venit. Dar dac` venea, zise Ann Mary, \i spuneam c`Anne a murit.

– Ann Mary!– N-o iube[te.– Ajunge. Vreau s` discut ceva cu voi.|n timpul convalescen]ei, se hot`râse a l`muri problema pe care

o tot amintea Deborah, despre copiii pe care-i cre[tea mama ei \nspital. Fetele se dovedir` foarte atente. Toate c`p[oarele st`teaua]intite spre ea, [i-i amintea lui Catty de vremurile \n care mama eiobi[nuia a-i vorbi astfel. Le vorbea din tot sufletul, jucând rolul pe

110 JILL BAKER

care l-ar fi jucat o mam`. {i-atunci, recunoscu faptul c` se implicasesentimental.

Nu-[i d`du seama c` David le asculta pân` când nu-i auzichicotitul \ntr-un col] al camerei. Belinda, mai receptiv` ca celelalte[i care avea nevoie de fapte concrete, nu de pove[tile lui Catty, setrezi spunând :

– |n familia mea sunt doi. S`raca mama, a trecut prin asta dedou` ori!

Nu era chiar efectul scontat de Catty, dar deocamdat` era de-ajuns. Iar fetele erau distrase de râsul lui David, care ascultasetoat` povestea despre detaliile vie]ii.

|ns` el nu coment` ca alt`dat`, iar Catty ie[i pentru o plimbare,\n timp ce Bettina \[i continua c`l`toria spa]ial`.

Vremea \[i revenise la temperaturile normale pentru aceaperioad`. Cum fetele \[i perfec]ionaser` tehnica de \not, aveauacum voie s` \noate oricând, fiind considerate destul deexperimentate pentru a da o replic` ori de câte ori erau atacate.Catty nu [tia ce p`rere are doamna Frances despre acest lucru, darsala de gimnastic` a b`ie]ilor deja se construise, [i nu mai putea fidemolat`. Iar Dorothea, cu slipul ei, nu mai frecventa piscina, cis`lile spitalului, pentru c` \ncepuse o carte roman]ioas` care sepetrecea \ntr-un spital, iar acum se proiecta \n tot felul de ipostazelacrimogene. {i Anne \[i tr`ia visul mai departe, dar unul cu totuldiferit.

Vara trecea \ntr-un mod pl`cut, f`r` evenimente majore. B`ie]iise obi[nuiser` cu compania fetelor, atât la mese, cât [i la piscin` saula lec]iile de c`l`rie. Catty tr`ia cu sentimentul c` asta \[i dorise [ifondatorul – o convie]uire \ntre cele dou` sexe.

Bettina \[i continua aventurile \ntr-o nou` serie, iar Catty profitade pove[tile doctorului pentru a-[i face plimbarea de sear` [i

P~DUREA DE PORTOCALI 111

pentru a se bucura de aerul proasp`t al veri. |ntr-o sear`, se dep`rt`mai mult ca de obicei. |i pomenise lui Bevan despre plimb`rile eila marginea p`durii, dar nu [tia de ce.

– Miroase a portocale, zâmbi el.– Ca-ntotdeauna, zise ea, ceea ce era adev`rat.– Da, dar e nevoie de o briz` destul de puternic` pentru a

r`spândi mirosul. Iar \n seara asta bate vântul. Inspir` adânc,Catriona.

– Oare e ceva pe lume mai frumos ca florile de portocal?El se preg`tea s`-i r`spund`, dar ea o lu` \nainte:– Ce cau]i aici, Bevan? Sper c` nu tai crengile tocmai acum?– Mi-am uitat ustensilele \n livad` azi dup`-mas`, [i-[i puse

mâna sub cotul ei pentru a o ajuta s` treac` un pârâu.– Cum merg copacii? \ntreb` ea ca s` fac` atmosfer`.Nu voia s` fie v`zut` \n compania lui Bevan. |[i aminti de

privirea ironic` [i de zâmbetul lui Jasper.– Foarte bine, mul]umit` unui \nger p`zitor. Catriona, am…– |nseamn` c` n-ai de ce s`-]i mai faci griji, interveni ea repede.Ca orice om cu dragoste pentru culturile lui, aten]ia lui Bevan

fu distras` spre problemele p`mântului. El \i povesti despreamenin]`rile pe care le a[teptau din partea posibilelor inunda]ii, \nluna aprilie, [i discu]ia se derul` un timp pe acest subiect.

– O s` vezi \n aprilie, Catriona.– Dac` mai sunt aici.Ea rostise acele cuvinte \ntr-o doar`, iar palmele lui pe umerii ei

o luar` pe nepreg`tite.– Dac` nu mai e[ti aici, portocalii n-au s` mai dea rod.– Ah, ce romantic e[ti, Bevan.– Ceea ce unei doamne \i place mai mult decât o poveste SF.

Bun` seara, Bruce, zise David. Sor`…Te-am c`utat. Copilele au

112 JILL BAKER

r`mas singure. A[a c`, noapte bun`, [i doctorul dip`ru la fel debrusc precum ap`ruse, iar \n momentul urm`tor se auzi motorulma[inii lui.

– Cam nea[teptat, coment` Bevan.– N-ar fi trebuit s` vin pân` aici. Trebuie s` m` \ntorc.– Noapte bun`, floare de portocal, [opti gr`dinarul.Catty [tia c` el nu se clinti din loc nici dup` plecarea ei. Era

dr`gu] [i amabil. Nu-i g`sea niciun cusur, deci de ce mintea \i zbura\ncontinuu la alt zâmbet [i la al]i ochi?" Pentru c` el face parte dinmeseria mea" \[i r`spunse \n timp ce se gr`bea spre blocul Sky.

|n zilele ce-au urmat, a constatat cu stupoare c` trebuia s` deasocoteal` [i altor persoane.

Domnul Chester veni la ea la un moment dat pentru a o informacu privire la urm`toarea \ntâlnire a membrilor conducerii.

– De obicei se ]in aici, [i sunt un prilej prielnic afacerilor. Avemun nou membru, Snedley, care a luat parte [i la alte astfel de\ntruniri…pe domeniul economic…[i care insist` s` aduc` \ndiscu]ie probleme referitoare la opere de caritate \n scopcomercial.

– Cred c` \n]eleg. Adic` un fel de inspec]ii neanun]ate.– Putem zice [i-a[a. Atâta timp cât nu apare pe nepus` mas`…

de[i e responsabil pentru mai multe inspec]ii precum cea de acum,când ne las` doar o or` de preg`tire.

– {i cât de curând se va ]ine \ntrunirea?– Destul de curând…[i majoritatea participan]ilor mai trec cu

vederea, dar acest domn Snedley…– E agreat de restul?– Nu.– Atunci, de ce e p`strat \n conducere?– De ce crezi c`-i ]inem isonul doamnei Frances? r`spunse el.

P~DUREA DE PORTOCALI 113

De[i, atitudinea asta nu ne duce nic`ieri…Doamna Chester seocup` de buc`t`rie; am s`-i dau lui Fitz un ordin pentru gr`din`.Poate c` vrei s` te \ngrije[ti tu pu]in de blocul Sky…. s`-i dai o not`de normalitate.

– Cum s` nu, se gr`bi Catty \ndreptându-se spre dormitoare.De[i femeile de la cur`]enie \[i f`ceau bine treaba, Catty mai

cur`]` o dat` praful. Umplu vazele cu florile oferite de gr`dinar,aranj` juc`riile \n cutii [i p`pu[ile pe paturi. A[ez` cuverturi curate,mai groase din cauza nop]ilor reci. Dup` care mai \ndrept` câte uncovora[, perdelele, jaluzelele…

Apoi, se auzir` pa[i.Unsprezece persoane, conduse de domnul Chester. Cei mai

mul]i p`reau de treab`. Catty se \nv`]ase din copil`rie cum s`-itrieze dup` felul \n care se uitau \n jur, dup` cum le mângâiau pecopile sau le ofereau dulciuri, dup` cum le \mp`r]eau gesturi detandre]e. Dar, bine\n]eles c` atunci privea totul cu ochii unui copilde zece ani; acum, ca asistent`, avea s`-i priveasc` altfel. Nu i sep`ru greu, iar imaginea unor oameni \ng`duitori [i dr`gu]i \irevenise \n minte…cu excep]ia unui singur membru. Restul, sear`tar` doritori a-i mul]umi pe ceilal]i – aici, \l includea [i pe DavidJasper, care, chiar dac` nu era un model de \ng`duin]`, m`car [tiala ce s` se a[tepte, [i mai \nchidea ochii.

|i pofti \n`untru, iar domnul Chester f`cu prezent`rile. Erau uncolonel, doi mini[tri, câ]iva doctori – nu \n medicin` – David.Domnul Snedley f`cea parte dintre mini[tri. Ea r`mase deoparte,a[teptând ca ei s`-[i exprime punctele de vedere sau dolean]ele.Redevenea Catriona cea de zece ani, care a[tepta s` vad` din cebuzunar va ie[i bomboana sau care mân` o va mângâia. |n special\i pl`cuse un anumit membru, care-i d`dea fiori. DoctorulDavid…oare cum l-ar fi v`zut la zece ani?

114 JILL BAKER

– Chiar sunte]i sora vreuneia dintre ele sau e doar o titulatur` ?se interes` domnul Snedley.

– Asta mi-e meseria, domnule.– Aha, [i cercet` florile. Nu sunt proaspete, nu ?– Au fost culese asear`.– {i c`r]ile astea…– Cele mai multe fete sunt cititoare \nr`ite, domnule.– Dar nu la ora la care ar trebui s` fie \n pat, sper. Apropo,

Morrison…Se adresa colonelului Morrison.– Ai v`zut factura la lumin`? A sc`pat de sub control, coment`

el \n timp ce continua s` se uite la c`r]i.– Stingem luminile la…– Ce caut` juc`riile astea pe pat?– Sunt…de decor, se bâlbâi Catty. Dorm cu ele [i…– Sunt prea multe. Mai multe decât a avut toat` familia mea,

sunt sigur de asta.{i Catty era de aceea[i p`rere. |l ghicise pe domnul Snedley din

prima – de[i bogat, \l caracteriza acea tr`s`tur` specific`bog`ta[ilor: zgârcenia. Chiar dac` timpul pe care-l petrecea lacomplex nu-l afecta personal, ca membru al conducerii se l`sainfluen]at de meseria lui [i sim]ea lipsa fiec`rui ban cheltuit.

– De ce s` nu le aib`? se trezi ea cu voce tare. De ce s` aib` maipu]ine? Cu excep]ia lui Mardi, care mai prime[te de la p`rin]i,restul sunt fie abandonate aici, fie neglijate, fie nedorite de p`rin]i.Dar n-au s` devin` niciodat` ni[te delincvente, c`ci am stat s` leanalizez; n-ave]i de ce s` le \nvinui]i, nu le pute]i g`si cusururi sausemne de rea purtare; deci, de ce s` nu fie r`sf`]ate?...Domnule.

Nu rostise aceste cuvinte din impertinen]`, dar era con[tient` c`ultimul cuvânt ad`ugase o not` de sfidare.

P~DUREA DE PORTOCALI 115

– Sor` Quentin, se \ntoarse el \nnegurat spre ea, \ntre]inereaunui copil cost` destul de mult. {tiu ce \nseamn` asta. Am ofamilie.

– Precum [i mijloacele de a le oferi totul, \ndr`znesc s` spun;nu s` le priva]i de anumite lucruri.

– Mi-am educat familia s` se a[tepte la cât mai pu]in. {i m`mândresc cu rezultatele la care am ajuns.

– Ce fel de rezultate? zise ea, din nou f`r` a se gândi.– |n primul rând, n-am copii r`sf`]a]i. Referitor la aceast`

chestiune, trebuie s` recunosc c` \n sec]iunea b`ie]ilor n-am fostprea mul]umit; va trebui s` reducem costurile. S` fac exact a[a cumam f`cut cu familia mea; [i v` aten]ionez c` eu eram \ntr-o cu totulalt` pozi]ie.

– Da, [tim c` ave]i de unde, zise ea.– Recunosc, continu` el, ignorându-i remarca. Când am \nceput

s` strângem cureaua, n-am avut profit \ntr-un timp foarte scurt.– Profit! strig` ea. Domnule, acesta este profitul dumneavoastr`

– copiii.– Iar aceasta, r`spunse el, ro[u la fa]`, este ultima discu]ie cu

privire la operele mele de caritate.– Noi nu-i spunem oper` de caritate, interveni domnul Chester

vesel.– Dar cum? Nes`buin]`?– Nu, se auzi glasul lui David. Nu e din cauza c`r]ilor. Dac`

n-au reprezentat o problem` \n zilele fondatorului, nu v`d de ce arfi o problem` acum, cu un num`r de patru ori mai mare de copii.

– N-ar fi trebuit s` accept`m atâ]ia, zise Snedley. Da]i-mi unmotiv pentru care sunt a[a de mul]i.

– Pentru c`…au fost acolo. Doisprezece au crescut, apoi \nc`doisprezece [i tot a[a. Iar num`rul lor are s` creasc` \n continuare.

116 JILL BAKER

Singura metod` de a scoate "profit", a[a cum \i spune]idumneavoastr`, este s` t`ia]i din cele necesare saloanelor, ca s`limit`m [i cererea.

– Nu e vorba doar de mine, Jasper, ci de restul. Câ]iva dintre ceide-aici suntem oameni de afaceri. {tii foarte bine c` putem aveapierderi. Carter ? strig` el, dar nu-i r`spunse nimeni. M` rog, de[im` la[i pe mine s` duc greul, recuno[ti c` nu po]i s` te descurcif`r` ceea ce donez eu?

– Nu e chiar a[a, Snedley, se auzi o voce, probabil al lui Carter.Nu ]i-e chiar totuna dac` ai sau nu vânz`ri la Complexul Univers,cum de altfel, nici nou` nu ne este.

– Adic`, au nevoie de anumite lucruri. P`i [i voi le da]i.– A[a e.– Mai ieftin decât ceilal]i.– {i totu[i, scoatem profit, te asigur.– E absurd! Adic` eu critic [i eu pic de fraier!– Domnule Snedley, interveni David, ei nu sunt oameni de

afaceri…– Atunci, s` le spune]i acela[i lucru când eu m` voi retrage,

izbucni el.– {i livr`rile la complex? \ntreb` David. Legumele, nu?– S` vede]i voi cum v` descurca]i!– Asta ar \nsemna c` fiecare dintre noi va trebui s` pluseze, zise

colonelul. Ceea ce n-ar \nsemna prea mult, dac` \mp`r]im \n modegal, [i-am putea foarte bine func]iona f`r` dumneavoastr`,domnule Snedley. Domnilor ? [i se uit` \n jur.

Fiecare \l aprob` din cap.– Tu….Tu… scrâ[ni Snedley. {i mai ales tu! ar`t` spre Catty,

care se d`du un pas \napoi.Din \ntâmplare, nimeri \n bra]ele celui ce se afla \n spatele ei,

P~DUREA DE PORTOCALI 117

dar nimeni nu observ` acest lucru. Acele bra]e o \nl`n]uir`, o ]inur`strâns, [i n-o eliberar` nici dup` ie[irea musafirilor, \n frunte cuSnedley. Ceilal]i \l urmar` pentru a lua ceaiul la blocul Horizon,mul]umi]i…sau, cel pu]in, a[a p`rea dup` fe]ele lor.

Ea r`mase \n bra]ele lui David Jasper.Se dezlipir` dup` o clip` prelungit` la nesfâr[it, [i se \ntoarse

spre el. Doctorul râdea.– Te-ai speriat, nu?– Pu]in…– Trebuia s` [tii c` sunt aici."{tiam, \[i zise \n sine, \ntotdeauna [tiu. Câteodat` mi-a[ dori s`

nu [tiu, pentru c` nu-mi \n]eleg reac]iile. Adic`, e[ti [eful meu…[iar trebui s` te privesc astfel, dar e mai mult de-atât; e…"

– Sor`? o privi el intens.– Nu [tiam la ce s` m` a[tept, bâigui ea. Am izbucnit f`r` s`-mi

dau seama.– Ai vorbit mai \n]elept ca niciodat`. Tipul acela a fost ca un

ghimpe \nc` de la \nceput, \ntr-adev`r, dintr-un anume motiv – profita de pe urma surplusului de stoc. Avem [i al]iafaceri[ti, dar care ac]ioneaz` complet diferit. {i pot s`-]i spun c` te-ai descurcat superb. Dac` ai retr`it momentele din copil`rie, tepot r`spl`ti cu o acadea sau cu o juc`rie sau…ce altceva maiprimeau orfanii?

– Salturi \n aer, s`ruturi, r`spunse ea pe moment.– Pot s` aleg?{i, f`r` a mai a[tepta r`spuns, o s`rut`. U[or…{i nu un s`rut

aspru, chiar dac` nu avea musta]`.– Nu mai am zece ani, murmur` ea.– Nu. {tiam [i eu asta.Ea nu g`si un r`spuns adecvat. {i nici nu era sigur` c` el avea s`

118 JILL BAKER

continue. Dar sc`p` momentul, c`ci domna Chester n`v`li peste ei.– Ce veste bun`! |n sfâr[it am sc`pat de acel om! {i numai

datorit` ]ie, draga mea. E[ti chemat` dincolo. Cu to]ii vor s` tefelicite.

– {i s` te arunce \n aer, s` te s`rute, zise el amuzat.– Ce anume, doctore? zise femeia.– Ziceam s` nu m` include]i [i pe mine. Sunt \n timpul

serviciului. Am venit aici doar pentru c` [tiam c` apare [i Snedley.|ntrunirea decurse sub semnul bucuriei. Niciun membru nu

sc`p` ocazia de a o felicita, de a-i strânge mâna, de a o \ncuraja. IarCatty nu se sim]i cu nimic mai prejos decât atunci când avea zeceani.

Profitând de ocazie, Tony se interes` dac` mai puteau \ncepepreg`tirile pentru zilele de festival ce-aveau s` vin`, pentru zilelepor]ilor deschise, pe care el le propusese mai demult, [i carefuseser` refuzate de Snedley din cauza costurilor.

– Poate c` n-o s` facem mare lucru, dar m`car s` vad` lumea c`func]ion`m.

– Bine\n]eles, aprob` conducerea.La plecare, Catty le f`cu tuturor cu mâna…iar unuia dintre ei,

prieten vechi, \i return` s`rutul. Se \ntoarse acas`, al`turi de Tony.– Chiar m` preocup` ideea cu zilele por]ilor deschise. Trebuie

s` se aud` de noi.– {i care ar fi aceast` idee? se interes` ea.– Vizitatorii vor fi condu[i prin mai multe departamente, s` vad`

activit`]i zilnice…La fel, putem vinde unele dintre lucrurile maivechi, de exemplu mocheta din blocul b`ie]ilor, sau co[urile f`cutede mâna lor.

– Am putea pune \n ele portocale.– Prinzi repede, Catriona.

P~DUREA DE PORTOCALI 119

– Dar conducerea o s` aprobe acest proiect?– Unul dintre ei e de acord, ceea ce e suficent. Snedley era un

nesuferit, nici n-avea rost s`-i ]ii piept. Dar cineva a f`cut-o \nsfâr[it. Meri]i un premiu.

– Am \n]eles, râse ea. Adic` mi-am dat seama de asta, când acelom a plecat.

– Dac` eram acolo, a[ fi chiuit de bucurie. Dar, revenind laplanul meu, te implici?

– Cu ce?– S` propui tururi \n zona ta. Poate chiar ni[te crea]ii manuale.

S` vindem. Diverse activit`]i.– Normal, se entuziasm` ea. A[ putea s-o pun pe Anne s` fac`

ni[te vizite prin spital. Iar unele dintre ele ar putea merge pe laanimale…

– Perfect, spunse el, bine dispus.|ncepând cu acea clip`, blocul fetelor intr` \ntr-o curs` infernal`

pentru preg`tiri, iar entuziasmul era a[a de mare \ncât Catty sim]eauneori nevoia unei guri de aer. Le l`s` pe fete s`-[i aleag` ce doreaus` fac`; din instinct, acestea \[i alese ceea ce le era mai drag – fie uncovor lucrat manual, fie obiecte de mobiler micu]e, fie juc`rii\mpletite, fie dulciuri, pe care aveau s` le ofere vizitatorilor. Toateaveau s` fie aranjate \n co[ule]e de plut`.

Catty repeta cu Gloria, care se hot`râse pentru un num`rartistic. B`ie]ii repetau \n sala de gimnastic` pentru un num`r dedans popular. Unii copii, care se pricepeau mai bine la \not, aveaus` fac` un balet \n ap`. De asemenea, la recep]ie, aveau s` fieprezente [i fetele, \mbr`cate cu [or]ule]ele lor albe – de asta seocupa Anne.

Tony repeta [i el mar[uri, ore de cântat la diferite instrumentemuzicale, numere de acroba]ii, de reprize sportive. Se ocupa [i de

120 JILL BAKER

trasee prin gr`dini [i livezi, prin zonele unde cre[teau animalele [ipe la ateliere.

– Tot ce mai avem nevoie, zise el \n vinerea dinainteainaugur`rii, e vremea bun`.

– {i noi ne rug`m pentru asta, confirm` Catty.Din cauza oboselii, Catty nu se trezi decât la insisten]ele fetelor.

Mai \ntâi, acestea o b`tuser` u[or pe um`r, dup` care \ncepuser` ao \mpunge tot mai tare, strigând-o chiar.

– Sor`, sor`, a venit ziua cea mare! {i e o zi superb`!Catty fugi la fereastr` – \ntr-adev`r, a[a era.Fetele nu se mai gândeau acum la micul dejun. Ceea ce-[i

doreau, de fapt, erau fursecurile [i laptele pe care le preg`tiser`;chiar dac` David avea s` strâmbe pu]in din nas, gândi Catty, nu eramare pagub`. A[a c` accept` aceast` mic` pl`cere, iar fetele se\ndopar` pe s`turate. |mbr`catul le lu` ceva timp. "Osp`t`ri]ele"ar`tau ca ni[te adev`rate femei. Iar Anne – Anne trebuia s` fieasistenta perfect`. Se admir` \n oglind`, mândr` de boneta, dehalatul [i de statura ei, \n general.

La zece sosi primul val de invita]i. Se zvonea c` \nc` un autobuzst`tea \n a[teptare.

Grupul era format din curio[i, printre care [i mama Annei, spremirarea lui Catty. Dup` figura aprins` a b`rbatului care o adusese,se vedea clar c` n-are s` stea mult. Catty realiz` c` \ncepe s`tremure; \l c`ut` din priviri pe David, care se pierduse prinmul]ime. Nu-l vedea. |mb`rb`tându-se, le \ndrum` pe fete. Fiecare\[i juca rolul perfect. Co[urile cu dulciuri se vindeau bine, iarnumerele artistice pe care le preg`tiser` se bucurau de un publicnumeros. La fel de admirabil se descurcau [i b`ie]ii. Fetele primir`laude pentru modul eficient \n care serveau. Singurele atrac]iineconsumate r`m`seser` num`rul de dans [i spitalul.

P~DUREA DE PORTOCALI 121

Catty intr` la Gloria, ca s` vad` cum se descurc` [i pentru a o\ncuraja. Fata era \ntr-o dispozi]ie excelent`. La un moment dat, seauzi o b`taie \n u[`. Intr` mama Annei.

– Unde e fata mea? V`d c` n-a]i pus-o s` serveasc` la mese. Poateserve[te prin alt` parte. Nici nu cred c` danseaz`; e o \mpiedicat`.Recunosc c` v-a]i preg`tit destul de bine. Presupun c` acest costum]ip`tor e pentru p`pu[ile dumneavoastr`.

– Gloria se pricepe la actorie, r`spunse Catty rece.– Chiar dac` fata mea s-ar fi priceput la a[a ceva, tot a]i fi pus-o

s` fac` altceva, zise femeia aprinzându-[i o ]igar`.Catty se ab]inu s`-i interzic` fumatul.– Vre]i s` merge]i la Anne?– Când termin. Nu arunc cincizeci de cen]i pe apa sâmbetei. |ntr-un final, ie[ir` din cort.– Anne… \ncepu Catty.– S` mai a[tepte. Vreau mai \ntâi s` beau un ceai, [i se \ndrept`

spre mese, dar se opri brusc. Nu serve[te, am v`zut asta \nc` de la\nceput. Unde e atunci? Sper c` nu spal` rufe sau a[a ceva!

– E ceva de care a]i fi mândr`, doamn` Meekes. Anne ghideaz`grupurile de vizitatori la spital.

– Da?– E asistent`.– Un fel de-a spune.– Nu, e chiar asistent`. Apropo…{i, dintr-o suflare, Catty \i expuse tot ce-avea pe suflet despre

Anne [i despre ambi]iile fetei, despre cursurile pe care le-ar fi avutde urmat, despre voca]ia pe care pu]ine femei o sim]eau. Povestitotul cu mai mult` pasiune decât cu ra]iune, dar situa]ia fetei oimpresionase extrem de mult, era ner`bd`toare s` afle p`rereamamei. {i-i spuse totul pân` la cap`t.

122 JILL BAKER

– A]i terminat? rosti femeia.– Da…– Acum, e rândul meu s` v` spun câte ceva. Treaba de asistent`

e exact la fel ca cealalt`. Vre]i s` face]i din ea o casnic`, [i chiar dac`se pricepe la a[a ceva, n-are s` devin` o astfel de femeie. |n]elege]i?Are aproape cincisprezece ani. E timpul s` câ[tige ceva.

– |nc` nu poate lucra, zise Catty, disperat`; trebuie s`-[i termine[coala.

– Ba poate lucra. Putem face rost de o permisiune special`, maiales \n situa]ia delicat` \n care m` aflu eu acum.

Catty nu se putu ab]ine s` nu priveasc` rochia scump` purtat`de doamna Meekes…purtat` complet f`r` gust.

– O s-o iau pe Anne luna viitoare. Pân` atunci va \mplini [ivârsta cuvenit`. O s` m` \ntâlnesc cu conducerea, s` le explicsitua]ia mea.

– Chiar dac` face]i asta, s` [ti]i c`-i pot accepta ca un ajutor, segr`bi Catty. |nc` de la vârsta de…

– Ajutor? Adic`…Da, v` cred \n stare. Sunte]i cam \nc`p`]ânat`,nu crede]i? N-are s` ajung` o asistent`. Sunt o groaz` de slujbe pecare un copil de cincisprezece ani le-ar putea face. Ba chiar m-arputea ajuta [i pe mine. Chiar Harry \mi spune c` m` agit prea mult.

– Doamn` Meekes…– Da? o privi femeia, iar Catty \[i pierdu curajul.– Nimic…Adic`, n-a]i vrea s-o vede]i, totu[i?Poate c` dac`-[i vedea fiica, aranjat`, mândr`, perfect` \n

uniforma ei, [i atât de dr`g`la[` ...– Nu, n-am timp. Cred c` Harry \[i roade deja unghiile

a[teptându-m`. Dar \i pute]i transmite mesajul meu. Luna viitoareo iau. {i n-are s` mai fac` nimic din porc`riile astea, ci doar ce-ispun eu. S-o avertiza]i \n privin]a asta.

P~DUREA DE PORTOCALI 123

Femeia se \ndrept` spre sala unde se servea ceaiul, dar probabilc` b`rbatul o z`rise, c`ci imediat ap`s` claxonul. Ea \ncepu s` râd`[i-[i schimb` direc]ia, iar \n clipa urm`toare, ma[ina p`r`si zona.

Automat, Catty o lu` spre spital.Anne tocmai terminase turul cu un grup, [i-l a[tepta pe

urm`torul.– Ai v`zut-o pe mama ta, Anne?– Am v`zut ma[ina. Vine?– A trebuit s` plece, zise Catty. Mi-a spus s`-]i transmit acest

lucru.– A, da…A mai spus altceva?– Nu, nu cred. Te..a[teptai la altceva?– Am crezut c` o s` comenteze ceva…despre ceea ce fac, [i se

privi debusolat`.– A zis. P`rea mul]umit`…{tii tu, draga mea, un fel de mândrie

[i mul]umire \n acela[i timp.– Din partea mamei?– Da. Cred…c` nu s-a gândit niciodat` c` ai putea face acest

lucru.– A[a e. Dar chiar s` fie mul]umit`, sor`? A]i spus c` o va

surprinde ideea, dar s` fie mândr`?Glasul fetei ascundea un dubiu.– |nseamn` c` va fi mândr` [i de-acum \nainte.– Sunt sigur` de-asta.– |ntotdeauna mi-a spus c` atunci când voi fi \n stare s` câ[tig

bani, m` va lua de aici. S-o ajut pân` la vârsta studen]iei. Nu a[câ[tiga mult, dar dac` a[a vrea mama…

– Sor`, ave]i un alt grup \n a[teptare, \i aminti Catty profesional[i deschise u[a.

– Pe-aici v` rog, \i pofti fata.

124 JILL BAKER

Catty ie[i afar`, unde o \ntâmpinar` ]ipetele [i agita]ia continu`,[i totu[i, se sim]ea singur`. La pu]in timp, i se al`tur` David Jasper.

– Te-am c`utat peste tot.– Da…? Am fost la Gloria.– Voiam s` te avertizez despre doamna Meekes, care a trecut pe

aici; dac` aveai nevoie de mine. M` \ndoiesc c` ar fi f`cut vreun pascu mine prin preajm`.

– A plecat, iar el privi spre locul \n care fusese parcat` ma[ina.– A \ncercat s` fac` ceva ?– Da.– Cu privire la Anne?– Da.– A fost s-o vad`?– Nu.– Vreun mesaj?– Da.– {i cum l-a primit micu]a?– S-a luminat la fa]`.– Poftim ?– Nu i-am putut spune, zise Catty, aproape plângând.{i, ca alt`dat`, el se apropie de ea, [i r`mase a[a pân` când Catty

se lini[ti.– Ce s-a \ntâmplat?– I-am spus altceva.– O minciun` nevinovat`?– Da.Se l`s` o t`cere prelung`, iar Catty \[i [terse ochii [i nasul, dup`

care-[i \ndrept` fusta.– {i eu mai fac din astea, zis el, [i o conduse de bra] spre sala

de mese.

P~DUREA DE PORTOCALI 125

Dup` ce se a[ezar` cu to]ii, osp`t`ri]a Susan veni la ea.– Sor`, v-am p`strat cea mai bun` pr`jitur`.– Bravo, zise David, care se servi [i el sub privirile atente ale

fetei, ca nu cumva s-o ia pe-a lui Catty. Când f`cu acest gest, bra]ul lui se atinse de al ei. |n timp ce-[i

beau ceaiul, Catty nu mai era atent` la niciun detaliu, perfectcon[tien` de senza]ia pe care i-o l`sase atingerea lui.

126 JILL BAKER

Capitolul 8

Profitul nu s-a l`sat a[teptat.– Poate c` nu scoatem atât cât ar trebui, se adres` Tony

conducerii, dar lumea vede c` avem activitate.Replica lui nu f`cu prea mare vâlv`, \n schimb el se repezi s-o

\mbr`]i[eze pe Catty.– Williams, ar trebui s` a[tep]i o noapte cu lun` sau s` te afli \n

p`durea de citrice. Sorei \i place acel loc \n mod special, se trezispunând David, care tocmai intra.

Pe Catty replica o irit`, dar Tony surâse:– O s` \ncerc [i a[a.|ncas`rile se dovedir` a[a de mari, \ncât ideea unei tabere

pentru copiii din Centru se dovedi mai aproape de realitate– O tab`r`! exclam` Catty când \i auzi pe cei doi b`rba]i vorbind

despre acest proiect.Ea considera c` locul \n sine era o tab`r`.– Dar n-avem mare, observ` Tony.{i-i povesti cum complexul intrase \n posesia unei vile la

marginea m`rii, prin bun`voin]a unui fost sponsor al Centrului [icum pân` atunci nu beneficiaser` de mijloacele necesare pentru

dou`zeci-treizeci de persoane.– Are multe terase, deci ne trebuie doar paturile.– {i mâncare? \ntreb` Catty.– Mânc`m doar proasp`t. |n caz de vreo furtun`, am putea

\ntinde mas` mare.– {i scaune.– Mai bine b`nci.|i ar`t` lui Catty planul casei. Nu aveau la dispozi]ie o avere, dar

nici n-aveau pe ce s` cheltuiasc`. Pân` la urm`, reduser` costurilela paturi, mese [i b`nci. Complexul \i putea aproviziona cumâncare din produc]ia proprie. Tony avea s` caute saltele, iar Cattya[ternuturi [i p`turi. Ann Mary nu frecventase cursurile toat`s`pt`mâna, din cauza unor dureri de stomac. Doctorul \iprescrisese câteva zile de repaos, iar Catty juc` rolul bunicii decare-[i amintea feti]a. |i povesti \n schimb despre Gaby [i Georgie,[i abia târziu realiz` invidia pe care o iscase \n sufle]elul ei.

– Nu-mi plac fetele alea, zise Ann Mary la un moment dat.– Dar ]i-ar pl`cea. Uite-le, [i-i ar`t` poza.Fata t`cu.Pân` \n ziua plec`rii, copila se \ns`n`to[i de-a binelea, iar

excursia avea s`-i fac` bine, gândea Catty. Primise un formularpentru aceea[i firm` de confec]ii ca data trecut`, dar acum n-aveacine s-o conduc` \n sat, a[a c` urc` \ntr-un tren. Cât timpcump`rase biletele, observ` ceva ciudat la geanta ei, dar nu-[i d`duseama ce; \n plus, sosirea trenului o alert` [i uit` complet acestam`nunt. Nici la Penrtih nu-[i aminti, frumuse]ea ora[uluiacaparând-o complet. Abia ajuns` acas`, \n timp ce-[i cur`]a geanta,observ` c` portofelul \n care-[i ]inea pozele \i lipsea. C`ut` princamer`, probabil \i c`zuse pe undeva. Nimic. |l \ntreb` pe Ben,[oferul de autobuz, apoi f`cu drumul pân` \n sta]ie. F`r` niciun

128 JILL BAKER

rezultat.|ntr-un final \[i d`du seama c` Ann Mary, invidioas` [i egoist`, \i

furase pozele. Feti]a ura copiii pe care Catty \i iubea a[a de mult.Prea târziu realiz` c`-i dezv`luise prea mult din via]a ei personal`.Dorea s` recupereze pozele, \n caz c` acestea erau intacte. De[i,slabe speran]e. Totu[i, o interog` pe micu]`, care-i f`cu o scen`lacrimogen` specific` vârstei. |n cele din urm`, Catty \ncerc` s` se\mb`rb`teze, spunându-[i c` n-are nevoie de poze, c` le p`streaz`chipurile \n inima ei.

Probabil c` scena o obosise, c`ci \n seara când David venipentru urm`torul capitol din poveste, o \ntreb` ce are. Ba maimult, se vedea c` \nf`]i[area ei \i stârnise suspiciuni. P`reanelini[tit.

– N-am nimic, min]i ea. A fost o zi lung`. Am ales a[ternuturi \ndungi, mai vesele, de "vacan]`". Crezi c` portocaliul e destul devesel?

– Vesel?!Se hot`râse ca b`ie]ii s` se bucure mai \ntâi de vacan]`, [i, \n

cazul \n care duceau lips` de ceva, s` aduc` \mbun`t`]iri pentrufete. Domnul [i doamna Chester aveau s` mearg` [i ei cu Catty.

Era ciudat f`r` b`ie]i la complex. De[i se \ntâlneau doarocazional, la mese, la cursurile de \not, [i chiar dac` ei se aflau decealalt` parte a dealului, absen]a lor era resim]it` oarecum. IarCatty, \nc` afectat` de scena cu pozele, resim]ea [i mai acut lipsa luiTony. Apoi, plecarea lui Mardi o impresion` [i mai mult. P`rin]iifetei se \ns`n`to[iser`, [i veniser` dup` ea. Catty \[i aminti deepisodul cu Snedley [i de replica lui cum c` familia lui nu avuseseniciodat` atât de multe juc`rii. Nu, dar m`car acolo exista o familie.|n timp ce ace[ti copii nu aveau nici m`car p`rin]i. Gr`bi plecareapentru a nu prelungi p`rerile de r`u, dup` care \[i conduse grupul

P~DUREA DE PORTOCALI 129

acas`. |n acea sear` le l`s` pe fete mai mult ca de obicei, iar când leur` noapte bun`, le mângâie mai tandru ca niciodat`. DomnulChester deja o anun]ase c` a doua zi va veni o alt` fat`, o anumeGwendolen Grace.

– E orfan`? \ntreb` Catty plin` de speran]e, c`ci cei careproveneau din familii separate i se p`reau cel mai greu de st`pânit..

– Nu, are o familie \ntreag`, chiar doi fra]i.– {i atunci?– A fost la [coala de corec]ie.– Are un trecut \nc`rcat?– Foarte.– Ce anume? Furt?– Nu, mai degrab` mici \n[el`ciuni. Un copil problem`, mai pe

scurt. Tat`l e un om de [tiin]`, iar mama la fel de cunoscut` \ndomeniul ei, iar ceilal]i copii, mai mici decât Gwendolen suntfoarte de[tep]i.

– Iar Gwendolen nu e?– P`i...nici proast` nu e. |n raport mi se spune c` diagnosticul e

doar \napoiere.– Provocat`, poate, de atâta de[tept`ciune \n jur, zise Catty cu

mil`.– Ar avea sens, dar trecutul familiei infirm` acet lucru. Se pare

c` to]i sunt amabili, iubitori.– |ntr-atât \ncât s` renun]e la ea?– La ultima isprav` a trebuit s` cheme poli]ia. P`rin]ii au decis

s` se mute \n mun]i, [i s-o aduc` pe fat` aici. Deci, nu cred c`putem da vina pe ei.

– Poate…Catty nu mai insist`, [tiind c` domnul Chester era mult prea

ocupat cu stocul de legume [i cu plinul ma[inilor cu care plecau.

130 JILL BAKER

Gwendolen sosi a doua zi. O fat` retras`, introvertit`, exact a[acum anticipase Catty. Ie[irea la mare, programat` pentru sfâr[ituls`pt`mânii, se potrivea perfect. Locul era nou atât pentru fete, cât[i pentru nou-venit`, \ncât aceasta din urm` se va acomoda mairepede.

Destul de slab dezvoltat` pentru cei treisprezece ani ai s`i,Gwendolen nu atr`gea aten]ia prin nimic special, r`mânând mai tottimpul \n carapacea ei. |n trei zile, Catty nu reu[i s` vorbeasc` nimiccu ea, [i pu]in probabil s` fi rela]ionat cu celelalte fete. Un lucru eracert, nu punea probleme de comportament.

Se \ntoarser` b`ie]ii, foarte bronza]i. Tony povesti c` vila era\ntr-adev`r o cas` pe plaj`. Din pat coborai direct pe plaj`. V`zând-o pe Catty alarmat`, Tony o lini[ti, spunând c` toate fetele[tiau s` \noate, chiar [i cele mici.

– Dar e altceva la mare.– S` [tii c` de[i a[a pare,valurile sunt mici, \ncât n-am reu[it` s`

facem surf. Mai mult am mers cu barca.– E [i o barc`?– Da, [i e u[or de mânuit. O s` v` distra]i de minune.Cu o sear` \nainte de plecare urarea p`rea c` nu se va realiza,

plecarea fiind pus` sub semnul \ntreb`rii. Domnul [i doamnaChester primir` un telefon cum c` o rud` \ndep`rtat` avea s`petreac` o s`pt`mân` la Sydney. Cu toate c` cei doi b`trâni nudoreau s` stea \n calea distrac]iei micu]elor, \[i doreau foarte mults` se revad` [i cu ruda respectiv`.

– Amân`m plecarea, accept` Catty, [i ea dezam`git`.De mult a[teptase aceast` pauz`, mai ales pentru a o duce pe

Gwendolen \ntr-un alt loc. Poate c` planul ei nu va da roade, darm`car \ncerca.

– Nu se poate s-o amâni, zise Tony, care [tia cum e s`

P~DUREA DE PORTOCALI 131

dezam`ge[ti o ceat` de copii. Te descurci [i f`r` doamna Chester.|ns` sunt de acord cu b`trânul, c` ai nevoie de o mân` de b`rbat.Trebuie s` tai lemne.

– Pot s` fac [i eu asta, zise Catty.– {i s`-]i tai [i degetele, râse el. Nu, serios, e nevoie de un

b`rbat.– {i de unde vrei s`-l scot? Tu nu po]i p`r`si b`ie]ii, dac` n-ai pe

altcineva \n loc.– Las' pe unchiul Tony, rânji el.Mai târziu, sun` Bevan. Era a[a de entuziasmat c` va petrece

câteva zile la mare, \ncât nu mai era nevoie s`-i mul]umeasc`pentru ajutor. De[i, nu erau câteva zile...era o s`pt`mân`.

– {i David Jasper a zis c` o s` treac` pentru câteva zile, ad`ug`Tony.

– |n]eleg…A doua zi, autobuzul de la Emu Heights le duse direct la Sydney,

iar de acolo se urcar` \n tren pân` la destina]ia final`.Totul era nou pentru Catty care admira peisajul fascinat`, la fel

ca micu]ele ei. Sta]iunea, Rainbow Bay era un or`[el cu o bisericu]`[i alte câteva mici magazine. Mai avea [i o sta]ie de autobuz, undeo a[tepta Bevan, care venise cu ma[ina lui.

– A fost o c`l`torie confortabil`, remarc` ea.– Nu are perne. }i-am adus una special pentru tine, Catriona.– Te gânde[ti la toate, râse ea.– Nu chiar. La una singur`.– Anne, strig` ea. O s` m` duc cu domnul Bruce \nainte, ca s`

deschidem. E[ti responsabil` pentru fete.{tia c` se poate \ncrede \n ea.Ma[ina o lu` printre p`durile de eucalip]i; autobuzul era chiar

\n spatele lor. Apoi, dintr-o dat`, ap`ru marea, cu albastrul ei

132 JILL BAKER

str`lucitor, [i plaja aurie.Blue Pete era \ntr-adev`r o vil` construit` special pentru astfel

de vacan]e. Avea terase mari, la toate camerele, o baie mare, obuc`t`rie suficient` pentru a hr`ni tot grupul \n caz c` vremea nule va permite s` m`nânce \n alt` parte.

Catty le ordon` fetelor s`-[i aranjeze lucrurile pe paturi, dup`care le d`du und` verde la \not, adic` exact ceea ce a[teptau. |ntimp ce micu]ele se jucau \n nisip sau explorau stâncile, c`cisoarele \ncepuse a asfin]i, Catty [i Bevan ie[ir` \n ora[ pentru asuplimenta alimentele cu care veniser`.

– Sper ca briza s` se p`streze la aceea[i intensitate ca ast`zi, ziseel la un moment dat. Vreau s` scoatem barca. {tii s` navighezi ?

– Nu.– Nici eu, a[a c` o s` ne distr`m.A doua zi, una perfect` pentru a ie[i \n larg, nu doar Catty [i

Bruce se delectar` cu o plimbare cu barca, ci [i restul, \n grupurimici. {i, \ntr-adev`r, petrecur` pe cinste. Bevan era amuzant.Bevan…era dulce. Era partenerul perfect, iar \n ultima sear`, oceru de so]ie. Catty ar fi avut \n el tot ce-[i putea dori; \l pl`cea [ioare nu era mai important s`-]i plac` o persoan` decât s` o iube[ti?Iubea [i meseria lui, preocup`rile lui, deci de ce…

– |mi pare r`u, Bevan, oft` ea.– N-am vrut s` te gr`besc, dar nu pot s` merg mai departe.

|n]elegi?– Nu.– Oricum, e ceva, zise el ca pentru sine.A doua zi diminea]`, Bevan plec` devreme. Trebuia s` se

\ngrijeasc` de portocalele lui. |n seara aceea avea s` soseasc` David.Cu toate c` nu duceau lips` de ocupa]ii, Catty g`sise timp s` o

cerceteze pe Gwendolen. Dar rela]ia lor nu avansase deloc. Noul

P~DUREA DE PORTOCALI 133

mediu, nou [i pentru celelalte fete, n-o detensioase. Fata era la felde introvertit`. Catty realiz` c` trebuia s`-[i ia rolul [i mai \n serios.

Ca de obicei, grupul \[i petrecu ziua pe plaj`. Dup` care Cattyse confrunt` cu o alt` problem`, sp`latul. Ann Mary se \ntoarse depe stânci plin` de n`mol.

– Ann Mary, strig` Catty v`zând-o, la du[ cu tine. |ntre timp, celelalte fete preg`teau masa. Feti]a fugi repede spre

baie. Vila avea mai multe b`i, pe sistem vechi. Catty o strig` s-oa[tepte, c`ci cada era destul de mare [i nu se putea urca singur`.

– O s` scot dopul.– Bine, draga mea.Se auzi clipocitul apei, apoi ]ipetele fetei. Catty se gr`bi spre

baie, crezând c` micu]a alunecase. |n schimb, feti]a se afla \n van`,panicat`.

– Sor`, m` duc la fund. – N-ai cum, e[ti prea mare.– Ba da; deja mi s-au dus degetele.Ann Mary \[i vârâse degetele \n gaura de scurgere [i acum nu le

mai putea scoate. Cele trei dege]ele \ncepeau s` se umfle vizibil.Bine\n]eles c` ea [i le vârâse acolo, dar nu era momentul o certe.Catty se panic` [i ea. M`car de n-ar fi fost cea mic`. {tia c` \n curândcopilul va \ncepe s` plâng` [i s` suspine, ceea ce o d`râma moral.Se gândi repede ce s` fac`. Nu g`si nicio solu]ie, doar un instalatorar fi [tiut cum s` scoat` inelul de la canal. Poate c` cineva din ora[cuno[tea vreun instalator. O chem` pe Anne cea mare cu o voce câtmai natural`. Fata veni [i i se \ncredin]` sarcina de a chema pecineva.

Feti]a \ncepuse a se teme [i-a se zvârcoli nelini[tit`, \ncât Cattynu reu[i deloc s` o st`pâneasc`. |n cele din urm`, inevitabilul seproduse, [i Ann Mary \ncepu s` plâng`. Celelalte fete se strânseser`

134 JILL BAKER

\ntre timp \n u[a b`ii, urm`rind scena \n t`cere. Catty le erarecunosc`toare c` st`teau \n lini[te. Apoi, brusc, cineva ap`ru \nspate, cu ursule]ul lui Ann Mary. Era Gwendolen. |i d`du animalul,iar feti]a se mai lini[ti, [i-ncepu s` sughit`. V`zând acest lucru, nou-venita \i aduse o alt` juc`rie, apoi alta [i alta, pân` ce baia seumplu de animale de plu[. Cum feti]a nu mai tr`gea de degete,acestea nu se mai umflar`.

– S`pun, se auzi o voce masculin`.Spre u[urarea lui Catty, David sosise.– Era \n ora[, cerea \ndrum`ri, zise Anne cea mare. Cum e Ann

Mary?– Se pare c`…au ie[it.– {i nu s-a r`nit prea tare, zise David ridicând-o pe micu]` \n

bra]e. Trebuie s`-i mul]umim cuiva, ad`ug` ar`tând spreGwendolen.

– Gwendolen, noua noastr` coleg`, zise Catty mândr`. Careeste [i foarte istea]`.

– Istea]` e prea pu]in spus. Mai degrab` de[teapt`, zise David.{tii ce-nseamn` asta?

– Oarecum, r`punse fata cu un glas calm, luminos, la care Cattynu se a[teptase.

Era o fat` foarte pl`cut`. Restul se strânseser` \n jurul ei,acceptând-o ca pe o regin`. Ann Mary se gudura pe lâng` ea,invidioas` pe cele ce \ncercau s`-i fure "garda de corp".

– Sor` Quentin, cred c` ]i-ai pierdut un sus]in`tor, zise David.– Cred c` m-a[ fi descurcat [i \nainte f`r`, remarc` ea,

amintindu-[i de pozele distruse de feti]`.– De ce?– Numai a[a, se \nro[i ea, refuzând a-l implica [i pe el \n

problemele personale.

P~DUREA DE PORTOCALI 135

El a[tept` un timp, apoi, dându-[i seama c` ea nu va intra \ndetalii se interes` de nou-venit`, iar ea \i povesti atât cât [tia.

– Cum se poate ca o singur` situa]ie s` schimbecomportamentul unui copil? coment` ea la final.

– N-au schimbat copilul, au schimbat mediul, care a devenit maistresant, iar copilul s-a retras \n sine, a devenit antisocial.

– Domnul Chester spunea c` trecutul familiei este unulexemplar.

– Are dreptate. |i cunosc familia.– {i atunci? se mir` ea, ne\n]elegând ce provocase situa]ia lui

Gwendolen.– Ambii p`rin]i sunt foarte inteligen]i. Am fost la facultate cu

Hugo.– Dac` e a[a, \nseamn` c` [i-au dat seama c` e ceva \n neregul`

cu fiica lor.– Nu e nimic \n neregul`, e pur [i simplu mai pu]in de[teapt`

decât restul familiei.– E absurd!– Poate, dar oamenii de[tep]i precum cei din familia Grace au

anumite standarde.– Cred c` a-]i \n]elege propriul copil e mai important decât

orice altceva.– Da, tu crezi asta. Dar… ad`ug` el misterios, ai cumva un

doctorat \n psihologie? Nu, m` gândeam eu. Ai doar o diplom` deasistent` pe perete.

– Nu e pe perete, se \nfurie Catty. Scuze c` v` dezam`gesc princuno[tin]ele mele, dar mi s-a cerut doar o diplom`, nu un doctorat.

– Calmeaz`-te; e[ti la fel de sensibil` ca Ann Mary.– Promit c` n-o s`-ncep s` plâng.– Mai bine. |nainte de a \nchide subiectul, a[ vrea s`-]i amintesc

136 JILL BAKER

c` sunt doar unul din membrii conducerii. {i…n-am fostdezam`git.

– Pun pariu. N-a]i fi angajat pe cineva mai prost decâtdumneavoastr`.

– Familia care a adoptat un orfan, din to]i cei disponibili…pecare o chema Catriona…

– Da?Oare unde b`tea?Dar nu \ncerca nimic. – Nu te-au "scuturat" prea bine, zise el cu r`utate.– Nu m-au "scuturat" niciodat`.– Pun pariu.Anne \i anun]` c` venise timpul ceaiului. Catty \l inform` cu un

glas cât mai calm, \n ciuda faptului c`-i crescuse tensiunea, c` n-aveau mare lucru de mâncare [i-l conduse spre buc`t`rie.

Ann Mary [i Gwendolen deveniser` prietene nedesp`r]ite, iarnou-venitei \i pl`cea situa]ia.

A doua zi, Catty [i Gwendolen r`maser` \mpreun` pe plaj`, \ntimp ce David le lu` pe fete la o plimbare cu barca, asumându-[irolul c`pitanului de vas, mai artistic decât apaticul Bevan. Fatareu[i, \n sfâr[it, s`-[i deschid` sufletul.

– Am un frate [i o sor`, dar sunt diferi]i de Ann Mary.– Vrei s` spui c` nu sunt la fel de ata[a]i de tine. Poate c` sunt

mai mari decât asta mic`.– |ntr-adev`r, dar n-au f`cut-o niciodat`. Sunt mai mari [i mai

inteligen]i decât mine. {tiu s` r`pund` mai repede; [i eu r`spundcorect, dar cu \ntârziere.

– Sunt multe lucruri pentru care ai nevoie de timp. Deexemplu, s` scrii poezie, s` pictezi.

– Mi-ar pl`cea, dar p`rin]ii…

P~DUREA DE PORTOCALI 137

– Ar fi mândri s` afle \n tine ceva diferit de ceea ce fac ei saufra]ii t`i. Poate c` nu le-ai spus niciodat`, nu ?

– Despre poezii [i pictur`? Nu.Se l`s` o clip` de t`cere.– Te-ai purtat foarte bine ieri, cu Ann Mary.– Dar n-a fost o mi[care inteligent`, nu? {tiu c` a[a a]i spus, dar

n-a fost.– Doctorul David a numit-o de[teapt`, iar eu sunt de acord cu

el. {i mi s-a p`rut [i un gest extraordinar. A[a c` am de gând s` le-o povestesc p`rin]ilor t`i \ntr-o scrisoare. |]i iube[ti p`rin]ii, nu?

– Da, dar ei nu m` pot iubi. Adic` sunt dr`gu]i cu mine [i sestr`duiesc, dar cum ar putea mai mult, când eu sunt \nceat`? Nuprimesc premii, nu m` remarc prin nimic.

– Deci…ai \ncercat s`-i aten]ionezi prin altfel de metode…princeea ce n-ar fi trebuit s` faci.

– Da.– S` [tii c` sunt sute de posibilit`]i de a le ar`ta ce po]i. De

exemplu, sora ta…ar fi lini[tit-o pe Ann Mary la fel?– Nu, recunoscu fata, dar are note mai mari ca mine la

matematic`.– Matematica n-ar fi salvat-o pe Ann Mary, zise Catty, con[tient`

c` exagereaz`. Ai o intui]ie foarte bun`, m` refer la un sim] a ceeace se poate face [i a felului \n care trebuie ac]ionat. Poart`-te la fel,\ntr-un mod calculat. De[i…ai umplut cam repede baia cu juc`rii.

– A[ fi putut [i mai repede, dar m-am gândit c` o s` par` un gestprostesc.

– Niciodat` s` nu gânde[ti a[a; pur [i simplu ac]ioneaz`.– Dar ai mei…– Ar fi mândri de tine. |ncearc`. Vorbesc eu cu ei, dup` care s`

te deschizi [i lor, bine?

138 JILL BAKER

– …Da, zise fata ezitând.Barca se \napoiase, iar Ann Mary \[i reg`si idolul.– Cum e s` fii detronat`? zise David.– S` nu exager`m!Ultimele cuvinte le rostise pe un ton cam iritat, dar \[i amintise

din nou de pozele furate, [i sentimentul geloziei reveni, cu toate c`nu i le aducea \napoi pe Gaby [i pe Georgie.

– Sor`, \]i vorbesc [i nu m` ascul]i, \l auzi.– |mi cer scuze, doctore. Ce spunea]i?– S` vii \n barc`. E[ti singura r`mas`.– Am fost cu Bevan, \ns` el n-o lu` \n seam`.– Anne, tu e[ti mama lor, [i-i f`cu semn lui Catty s` urce.De[i se feri o clip`, \l urm`. C`l`toria cu David nu sem`n` deloc

cu stilul de a conduce al lui Bevan. Acesta din urm` o f`cea ca lacarte, pentru c` a[a citise, \n schimb David pre]uia fiecare elementpe care o astfel de c`l`torie \l putea oferi. Ie[ir` din golfule],mergând de-a lungul coastei, urmând direc]ia vântului.

La un moment dat Catty observ` c` mijlocul b`rcii \ncepe s` iaap`, [i-l inform` pe David. El se \ncrunt`, dar \[i p`str` calmul, [i\ncerc` s` remedieze cr`p`tura cu un placaj [i ni[te gum` demestecat, dar nu reu[i.

– Nu ne putem \ntoarce? \ntreb` ea.– N-am fi \n siguran]`. Mai e un golf dup` stâncile alea. O s`

ridic pânza, ca s` mergem mai repede. Te sim]i bine?Nu era \n apele ei, mai ales c` din lecturile ei despre naviga]ie

[tia când situa]ia devenea critic`. {i \ncepuse a bate vântul, iarvalurile se \nte]iser`.

– Da…– O s` fie bine.Traser` aproape de coast`, iar David conduse barca printre

P~DUREA DE PORTOCALI 139

stâncile dese, o treab` destul de dificil`. Apoi, ancor` bine barca [io ridic` pe Catty \n bra]e pentru a o duce pe mal. Cu toate c` nu seplimbaser` mult, pe Catty o luase cu ame]eli, iar când David o l`s`jos, se dezechilibr`. El o prinse ferm, iar ea \i sim]i trupul puternic,parfumul b`rb`tesc, c`ma[a ud` ce se lipea de bluza ei, tot ud`.

{i-apoi, buzele lui s`rate.Con[tient` de mi[care, nu se \mpotrivi, ci se l`s` purtat` de val.

140 JILL BAKER

Capitolul 9

Dou` zile mai târziu, se \ntoarser` la Complexul Univers. Dup`episodul din larg, se pornise ploaia. Cerul se \ntunecase dintr-odat`.

– E un avertisment, \i anun]` vânz`torul de la magazinul deunde se aprovizionau.

Catty trebui s` se descurce singur` cu plasele, David o a[tepta lama[in`.

Trecuse abia o or` de când acostaser`, [i deja se aflau la cu]ite;din nou. Amintirea momentului \n care se dezlipise de el \i d`deafiori. Bulversat` de \ntreaga scen`, nu \n]elegea cum de…Probabilc` [i el sim]ise mirarea ei, c`ci se retr`sese oarecum ru[inat,nedorind a da impresia unei sl`biciuni de moment. Considerândmasca pe care o purtase-ntotdeauna, gestul lui n-ar fi trebuit luat\n serios.

– Cred c` e din cauza m`rii, [opti ea. Mai \ntâi Bevan, apoi…"Apoi tu" ar fi vrut s` zic`, dar lic`rul nelini[tit din ochii lui o

\mpiedic` s` continue. Nu-l mai v`zuse niciodat` atât de nervos.– Colec]ionezi inimi precum scoicile, sor`?– Nu la asta m` refeream, dar se potrive[te.

– Nu \n ce m` prive[te. Nu sunt cel pe care s`-l aduni pentru caapoi s`-l la[i.

– |mi strâng scoicile pe-o sfoar`, \l provoc` ea furioas`.|i oferise o porti]` de salvare, un semn al neimplic`rii ei; la urma

urmei, [i el se sim]ea la fel de ridicol, dar refuza s` profite deocazie. |mbr`]i[area instinctiv` nu putea fi una serioas`, deci dac`nu-i accepta scuza cu marea, \nseamn` c` fusese un gest pentruamuzament. |i ardeau obrajii.

Ea se \ntoarse pe c`lcâie, dar el \i ]inu calea.– Mai \ntâi Bevan – ce-nseamn` asta?– Ce ]i se pare?– R`punde-mi, la naiba!– Ar trebui? Dup` cum ai spus, e[ti doar unul din membrii

conducerii. {i oricum, e o chestiune ce m` prive[te.– R`spunde-mi, Catriona. Ce-ai vrut s` spui.– M-a cerut de so]ie, r`spunse ea distant`. Pot s` m` duc acas`,

acum?– {i ce i-ai r`spuns?– |mi dai drumul, te rog?– Ce i-ai zis?– Doctore, ia-]i mâna de pe mine.– Dac` nu-mi spui, sunt \n stare s` te las f`r` suflare!– L-am refuzat, zise ea mai nep`s`toare decât [i-ar fi \nchipuit c`

putea fi. La fel ]i-a[ spune [i ]ie.– Pentru c` nu mai ai nimic de d`ruit? Pentru c` totul s-a

consumat? Deta[are – asta \]i dore[ti, nu?– Chiar nu ]i-ai dat seama?– Te iluzionezi, r`spunse el.Se asigurase c` barca e bine legat`, dup` care porniser`

\mpreun` spre vil`. Nu-i acordase niciun ajutor pe drumul stâncos.

142 JILL BAKER

Obosit` din cauza leg`n`rii, a clipelor tensionate din barc` a ceeace urmase, Catty se c`zni cum putu \n spatele lui.

Dup` consumarea momentului, niciunul nu mai deschisesegura. |ntrebat de barc`, el \i r`spunse c` se \ntoarce dup` ea maitârziu. David se interes` dac` are nevoie de cump`r`turi, [i se oferis-o duc` \n sat.

– Nu e nevoie.– Ba da. O s` plou`. De fapt, o s` toarne.– E doar un nor, zise ea iritat`.Dar vânz`torul era de aceea[i p`rere cu David. Pân` s` ajug`

\napoi la vil`, previziunile se confirmar`. Privind spre mare, Cattyconstat` apele tulburi, talazurile mari [i furia acestora. Dup` care\ncepu s` plou`. Din instinct, num`r` fetele. Erau toate. Puse deceai, cu toate c` se sim]ea parc` ame]it`, ca atunci când coborâsedin barc`.

Potopul nu se potoli \ntreaga noapte, iar spre diminea]` ritmulp`rea c` se mai domolise. Atât David cât [i vânz`torul considerauc` vremea va continua la fel, iar Catty se hot`r\ s` \mpacheteze [i s`se \ntoarc` acas`. Fetele nu se \mpotrivir`, c`ci \ncepuser` s` seplictiseasc`. David se interes` de mersul trenurilor [i alautobuzelor. O invit` pe Catty s` mearg` al`turi de el \n ma[in`.

– Trebuie s` le supraveghez pe fete, se scuz` ea.– De ce nu spui c`, mai degrab`, ai vrea s` le supraveghezi pe

fete ?C`l`toria de \ntoarcere fu dezolant` de la \nceput pân` la sfâr[it.

De la Sydney pân` la Emu Heights nu \ncet` s` plou`. Nimic nou laUnivers. Ben, [oferul de autobuz, spunea c` cei de-acas` deveniser`\ngrijora]i.

{i totu[i, spiritele p`reau c` se \ncing la sosire. Ann Mary n-osl`bea din ochi pe Gwendolen. Aceasta din urm` se schimbase

P~DUREA DE PORTOCALI 143

radical….Adrienne pleca acas`. Ceea ce nu putea decât s` o bucurepe Catty. Singurul lucru cu care nu se putea \mp`ca era privireadezarmant` a copiilor ce r`mâneau \n urm`, abandona]i. Astfel c`planific` o petrecere pentru plecarea Adriennei.

Fericite la culme, copilele se distrau, profitând de dulciurile [ide muzica pe care Catty le-o adusese. F`cuse rost de un pick-up [ide discuri care s` se potriveasc` gusturilor [i vârstei fetelor, prinbun`voin]a lui David.

– Nu era nevoie, remarc` ea fericit` c` le vedea pe fete binedispuse.

– Acum spui "Nu" la toate?– Hai s` nu ne cert`m.– Bine, surâse el.Zâmbetul lui avea ceva fermec`tor. Ar fi vrut s`-i mul]umeasc`,

dar l`s` asta pe mai târziu.– Crezi c` eu nu le cunosc, sor` ? Nu uita c` [i eu am fost orfan,

ad`ug` cu un glas ciudat. N-am discutat niciodat` despre asta, nu ?Despre ceea ce ne leag` din trecutul nostru.

– Ar fi prea mult. |n plus, povestea mea a sfâr[it fericit.– Da? E[ti sigur`? Uneori am impresia…– Da, \nt`ri ea imediat.Copil`ria ei fusese minunat` al`turi de mama [i de Roger; \[i

refuza nostalgia pierderii celor dou` nepo]ele.– Catriona, \l auzi deodat`, vrei s`-mi spui ceva?– S`-]i spun…Da, \]i mul]umesc din suflet pentru pick-up. Dar

cred c` efortul e prea mare.– Nu la asta m` refeream. Ci la…copii.– La copii? se mir` ea. Adic` la Gwendolen, desigur. Da, e cu

totul alta acum.– Nu m` refeream nici la ea, dar dac` tot ai adus-o \n discu]ie,

144 JILL BAKER

s` [tii c` familia ei vrea s-o ia acas`.– Nu, se gr`bi Catty.– Cum adic`? Dar acolo e locul ei.– |nc` nu. Pot s`-]i explic, de[i n-am dreptul, dar vreau mai \ntâi

s` vorbesc eu cu ei. S`…– Cu astfel de p`rin]i, e nevoie de cineva calificat pentru treaba

asta. Iar tu nu e[ti.Ea t`cu.– Vrei s-o mai ]ii?– Da. Pentru Ann Mary…– Nu pentru Ann Mary. |n sufletul t`u, vrei, de fapt, s`-i

pedepse[ti.– Nu, bine\n]eles c` nu. Or fi a[a cum mi i-ai descris, \nzestra]i

[i cu preten]ii, dar…– Dar e mai important s`-]i accep]i propriul copil.– A[a cred eu, zise ea f`r` a-l privi.– {tiai, nu? Cred c` da.Nu se a[teptase la o asemenea reac]ie, [i-[i ridic` ochii. El

zâmbea…un zâmbet fermec`tor.– {i totu[i, sor`, nu-]i bâr\ nasul unde nu-]i fierbe oala. Am s`

discut eu cu ei.– Ca vechi prieteni ce sunte]i? M` prive[te [i pe mine.– De[i n-ai dreptul la replic`, am s`-]i r`spund. Am s` port o

discu]ie strict profesional`, nu familiar`, sor`. |ntâmpl`tor, am odiplom` [i \n psihologie.

– Nu e de mirare c` nimeni nu ]i se \mpotrive[te, zise earegretând imediat sc`parea.

– Ai fi vrut s` ai acest` satisfac]ie?El f`cu o mi[care brusc`, \ncât Catty avu impresia c` vine spre

ea.

P~DUREA DE PORTOCALI 145

– Dac` nu mai e altceva de comentat…referitor la situa]ia luiGwendolen…

– Nu \n]eleg.– Dac` mai ai ceva de obiectat…– Nu mai am, doctore, nu-mi mai vâr nasul. Dar m`car pot s`

m` \ntâlnesc cu familia Grece când vin sâmb`t` \n vizit`? Suntasistenta fetei.

– Oi fi tu surioara lor, dar ai ni[te gheru]e ca o tigroaic`. M` ducs` le citesc urm`torul capitol din poveste, a[a c`-]i po]i continuaseara al`turi de Bruce.

– Ne-am \ntâlnit o singur` dat`. S` le chem pe p`s`relele\nn`scute, cu acea curiozitate ne]`rmuit` [i felul lor calculat de agândi, \n ciuda vârstei fragede?

– Ai ]inut mine vorbele mele? rânji el.– Nu…Adic` …– Ba da. Cuvânt cu cuvânt. De la prima \ntâlnire. Catriona, [i o

privi adânc \n ochi, simt c` ai vrea s`-mi spui ceva…s` m`\ntrebi…

– Vreau s`-]i spun c`-mi fac plimbarea obi[nuit` cât timp lecite[ti. {i voiam s` \ntreb dac` e \n ordine.

– Este, [i sper s` cazi de pe stânci! \i trânti el.– S` v`d ce pot face.Familia Grace sosi chiar a doua zi, f`r` copii, pentru a o lua pe

Gwendolen.Catty nu fusese de fa]` la discursul lui David, deci nu [tia

\mprejur`rile \n care acesta se desf`[urase. |n orice caz, d`durezultate, c`ci cei doi plecar` f`r` fat`. Cu siguran]`, nu le pl`ceaprea mult ideea, ceea ce \nseamn` c` David jucase un rol important\n decizia lor. Mai târziu, chiar Gretel Grace admisese acest lucru,pe când lua ceaiul \mpreun` cu Catty la blocul fetelor…servite

146 JILL BAKER

fiind de Gwendolen.Catty descoperi \n Gretel o femeie foarte pl`cut`. Un chip

inteligent, cu ochi lumino[i ca a unei adev`rate mame, dar [i aiunei fiin]e \nzestrate.

– Niciodat` n-am perceput-o pe Gwendolen drept ceea ce estecu adev`rat. Nu cred, totu[i, c` ne-am purtat r`u cu ea, ba chiarcred c` eu [i cu Hugo am \nchis ochii la r`ut`]ile ei ; poate c` ea ne-a ghicit frustrarea. Felul ei de a gândi…

– E cu totul diferit, interveni Catty.|i expuse p`rerea ei despre \nclina]iile fetei.– Presupun c` ceilal]i copii sunt mai spontani…pricep totul

mai rapid. |ns` Gwendolen simte fiecare cuvânt, obiect, culoare;are visurile ei. Poate c` astfel de lucruri nu cl`desc o na]iune, dar…

– M` uimi]i – fiica mea s` fie poet`?– Ar putea deveni o artist` sau orice altceva; doar pentru c`

n-are aplecare spre [tiin]`, spre lucruri exacte…– Am trecut-o cu vederea. De fapt, nu i-am ar`tat-o, dar ea a

sim]it, a con[tientizat faptul c` o excludem [i, disperat`, a \ncercats` ias` \n fa]`, s` ne aten]ioneze.

– N-are s` se mai \ntâmple acum. Aici se simte important`. Dup`cum spuneam, fetele au r`mas impresionate de acel incident.

Familia Grace plec` odat` cu ceilal]i vizitatori. Catty, urm`rind-o pe Gwendolen, observ` o stare de lini[te interioar` pecare fata nu o avea atunci când ap`ruse la Complexul Univers.

– A[ putea merge acas` oricând, dar [ti]i…Ann Mary…Ann Mary. Nu se [tia nimic despre mama ei, doar despre bunic`.

Iar Catty [tia c` ea seam`n` cu bunica fetei. Probabil c` Gwendolenintuise faptul c` feti]a are nevoie de cineva apropiat, mai ales \nziua respectiv`. Seara, David veni la blocul Sky cu vestea c` bunicalui Ann Mary murise. Catty nu [tia cum s-o ia pe feti]`. Deja \[i

P~DUREA DE PORTOCALI 147

\nchipuia suspinurile ei.– Mai are pe cineva?– Nu [tim decât c` mama a \ncredin]at-o bunicii.– |nseamn` c` e a nim`nui, acum.– Deocamdat`, da…– Ce vrei s` spui? \l privi ea \ntreb`tor.– |nc` nu sunt sigur. Dar nu vreau s` speriem copilul, mai

a[tept`m pu]in. Nu vreau s` dau na[tere chiar acum unui [ocemo]ional. Poate nu [tii, dar sunt preconizate inunda]ii.

– Poftim? Dar nu mai plou`…nu a[a de tare.– Plou` \ncontinuu de s`pt`mâni.– S-a mai \ntâmplat?– Au mai fost doar ie[iri din matc`, de care s-au ocupat

fermierii. Dar amenin]area n-a fost niciodat` la fel de mare ca acum.– {i ce-o s` faceam?– O parte din Centru va fi izolat`. {tiu care, iar autorit`]ile deja

au \nceput evacu`rile. Dar, normal c` mul]i n-or s` accepte s`plece, [i nu-i putem \nvinui. {i-atunci, va trebui s` intervenim cuelicopterul, oft` el.

– {i satul o s` fie complet izolat de Univers?Se gândea, de fapt, la persoana lui.– Da. S-ar putea s` ajung` [i aici, pe platou. Dar dac` nu ie[i]i

\n calea apelor furioase, nu v` va afecta prea mult.– Bine. Pot s` ajut?– S` sper`m c` nu \ntâlne[ti vreo situa]ie critic`, dar dac` e s`

fie, s` r`mâi calm`.– Bine. Dar m` refeream dac` te pot ajuta pe tine.– Pe mine? [i o privi \ndelung, \ncât ea se intimid`.– Adic`, \n sat. Cu ac]iunile de evacuare.– Nu, r`spunse el, urm`rind-o.

148 JILL BAKER

O conduse acas`, [i intr` \n spital pentru a face un inventar almedicamentelor. Aveau de toate, \n afar` de anestezice. Dar poatenu va fi nevoie.

P~DUREA DE PORTOCALI 149

Capitolul 10

A doua zi, [coala r`mase \nchis`. Cursurile de ap` din\mprejurimi cre[teau v`zând cu ochii [i exista temerea c` micu]acl`dire ar putea fi izolat`, iar copiii p`r`si]i acolo.

Catty nu se alarm` la aflarea ve[tii, iar c`rarea de \ntoarcereacas` era \nc` uscat`. {tia c` micu]ele se vor entuziasma la ideea c`pot arunca \n ap` b`rcu]e [i ramuri de copaci. Atâta timp câtr`mâneau la blocul Sky nu-[i f`cea griji pentru ele, cu toate c`-ilipsea momentul de respiro dintre nou` [i cinci.

Insist` ca fetele s` formeze o clas` pentru a continua orele ;astfel, reu[i s` le acapareze aten]ia timp de câteva ore cu lec]iilenoi. Descoperi veleit`]i de profesoar` \n Dorothea, pe care o [tiamai \mpr`[tiat`, [i care-[i prelu` rolul ca [i cum ar fi fost profesorcalificat. Ciudat cum talentul unui copil se putea ascunde sub untemperament aparte, pentru ca apoi s` r`sar` dintr-o dat`,dovedind ce e \n stare. O profesoar` din Dorothea, o fire de artist`\n Gwendolen. O asistent` \n Anne.

Dup`-amiaz`, Catty le scoase pe fete s` ia o gur` de aer. Chiarde pe creasta cea mai \nalt`, nu puteau vedea mare lucru. Râul dinvale c`p`tase o culoare g`lbuie, dar nu p`rea amenin]`tor. Dup`

plimbare, servir` ceaiul, se \ntoarser` acas`, ascultar` muzic` \nlipsa lecturii din povestea Bettinei, apoi se culcar`.

Nu se [tie cât de mult a]ipise Catty, când b`t`ile din u[` otrezir`. Era Anne, echipat` complet \n uniform`.

– Ce s-a \ntâmplat ?– Avem o urgen]`, sor`. Trebuie s` mergem la spital…Adic`

dumneavoastr` trebuie…– Nu, mergem \mpreun`. Dar cum de te-ai preg`tit a[a de

repede, draga mea? Dormeam chiar atât de adânc \ncât nu m-aputut trezi Tony?

– Eu m-am trezit \nainte s` ajung` el; aveam unpresentiment…Nu [tiu cum s` v` explic, dar [tiam c` trebuie s` m`trezesc.

Catty nu [tiu ce s`-i r`spund`.– }i-a spus despre ce e vorba?– Un copil.– Poftim ?– O doamn` pe nume Brennan, care a intrat \n travaliu. E din

cartierul Felix.– Nu poate veni aici.– N-are unde s` mearg`; a fost evacuat`. Numai aici poate veni.

Dac` f`tul a[teapt` pân` diminea]`, doctorul David ar putea ajungecu elicopterul s` preia cazul; nu poate ateriza \n noaptea asta.Sunte]i gata?

Gata? Niciodat` Catty nu se sim]ise mai pu]in preg`tit` pentru a\nfrunta situa]ia. Nu avea cuno[tin]e de obstetric` [i nici depediatrie; tot ce [tia \nv`]ase prin saloanele de spital.

– E primul copil, anun]` Anne.– Atunci, o s` dureze ceva timp, zise Catty u[urat`.– Deja a trecut destul timp.

P~DUREA DE PORTOCALI 151

– De…unde [tii? A, de la doamna Chester…– Da, dar familia Chester nu e aici. Nu [tia]i? Au plecat ieri dup`

provizii [i nu s-au putut \ntoarce din cauza apelor.– {i-atunci, cine mai e?– Numai dumneavoastr`, sor`; [i dac` v` pot fi de ajutor…– E[ti foarte dr`gu]`, dar acum e vorba de un copil…Adic`, [tiu

c` am discutat noi atunci, dar situa]ia e mult mai serioas`, [i e[ti a[ade tân`r`.

– Nu sunt. Poate pe dinafar`, nu [i pe din`untru. Am \nv`]atmulte lucruri, deci, dac` m` \ndruma]i…

– Sper c` nu vom avea prea mult de furc`…Intrar` \n camera unde se afla femeia. Tony discuta cu so]ul

acesteia, care p`[i jenat spre Catty.– {tiu c` e o situa]ie delicat`, dar Janet a ]inut neap`rat s`

r`mân` al`turi de mine pân` \n ultima clip`…– |n]eleg, zise Catty \ncercând s` par` calm`, dup` care \i rug`

pe cei doi s` ias` din salon.Cercet` femeia, care z`cea lini[tit` pe pat. Inspir` adânc [i-i

puse câteva \ntreb`ri. Janet \i povesti câte contrac]ii avea pe minut– le num`rase – [i c` nu urmase dieta doctorului, c` nu [tia marelucru despre na[terea pe cale natural`. Catty \i verific` temperatura[i ie[i s` discute cu b`rbatul [i cu Anne. Tony se \ntorsese la b`ie]iilui, ceea ce era de invidiat.

– Anne, ascult`-m` pu]in.– Da, sor`.– Nu vreau s` te sperii de ceea ce ai s` vezi.{i-i expuse procesul na[terii, iar fata primi informa]ia cu mult`

naturale]e. Ca [i cum ar fi discutat cu o femeie matur`, nu cu uncopil de cincisprezece ani.

– Nu avem anestezice, dar mama trebuie s` r`mân` relaxat`.

152 JILL BAKER

– Relaxat`, \ncuviin]` fata.Se \ntoarser` \n salon [i o rug` pe fat` s` dezbrace femeia. |i

num`r` contrac]iile [i decise c` bebelu[ul nu va mai a[tepta ziua demâine. O a[ez` pe Anne \n spatele femeii pentru a o ]ine de\ncheieturi. |l trimise pe so]ul acesteia la Tony cu un mesaj specialpentru a-l scoate de-acolo. Pân` s` se \ntoarc`, Anne preluase rolul\ncredin]at, cu toate c` femeia p`ruse reticent` la \nceput. Anne i-o luase \nainte cu tot ceea ce trebuia f`cut – Anne care avea s`p`r`seasc` Universul luna urm`toare, care avea s` lucreze \ntr-ofabric` sau ca menajer`, Anne t`iase cordonul ombilical exact a[acum \i explicase Catty [i \nf`[urase copilul \ntr-un prosop.

– E b`iat!– Da? Strig` femeia, fericit`. Unde e Jim?Copilul [i mama dormeau de câteva ore. Jim [i Catty se relaxau

cu o cafea.– E ciudat, sor`, spunea Anne \n timp ce cur`]au totul. Nu m`

mai preocup` problema asta, de[i cred c` niciodat` nu voi mai aveaocazia s` fiu asistent`. Dar m-am sim]it minunat, cu adev`ratminunat.

Se luminase de ziu`. |n timp ce toat` lumea st`tea lini[tit`, seauzi [uvoiul de ap` n`v`lind peste complex. Din fericire, trecu pelâng` spital [i pe lâng` majoritatea cl`dirilor din Centru,n`pustindu-se la vale. |ns` o luase pe Anne. Pân` s` sedezmeticeasc` Catty [i Jim, Anne era târât` odat` cu apele\nvolburate. Dac` ar fi intrat \n`untru cu un minut maidevreme…sau cu un minut mai târziu…surâzând…Catty [tia c`fata râdea, era fericit` de miracolul la care participase. Ar fi fost cuei. Un moment de care-[i va aminti \ntreaga via]`.

La ora opt, Tony o anun]` c` o g`siser` pe Anne. {i neg` dincap, prev`z`tor. Totul se petrecuse atât de nea[teptat, \ncât fata nici

P~DUREA DE PORTOCALI 153

nu avusese timp s` reac]ioneze. Nu mai existau alte asemneapericole, apele se lini[tiser`. Apoi o sun` David.

– Da, r`spunse ea, \ntrebat` fiind dac` totul e \n regul`.– Am fost \ngrijorat, se auzi glasul lui r`gu[it. N-am avut r`gaz

nicio clip`, urgen]ele au sosit \ncontinuu, dar \n fiecare clip`…– Am asistat la na[terea unui copil, un b`iat, \l anun]` ea, la fel

de sec.– E bine ?– Da.– M` bucur, [i-ncepu s-o laude – dar nu ea merita laudele, ci

Anne.– David… \l \ntrerupse.– Da?– Anne.– Ce e cu ea?– Am pierdut-o.– Ann Mary? strig` el dup` o clip` de t`cere. Sau Anne cea mare?– Anne, \ng`im` ea, nemaiputându-[i st`pâni lacrimile.– Vin imediat, [opti el.Dup` cinci minute apele care se strânseser` pe platoul de la

campus \ncepuser` a se scurge \n jos, iar dup` cinci zile, seretraser` complet. Singura dovad` a dezastrului erau mormanelede pietri[ [i de resturi pe care [uvoaiele le strânseser` de pringr`dinile oamenilor…[i amintirea Annei. Ea fusese singurapierdere uman`. Ironia sor]ii f`cuse ca pe acea culme, cel mai sigurloc dintre toate, s` se \nece o fat`.

Veni [i mama ei, \mbr`cat` \n haine negre, scumpe. Se lament`la nesfâr[it, se plânse de cheltuieli, motivând c` fata ei ar fi trebuits-o sus]in`. David o asigur` c` \nmormântarea va fi suportat` dinbugetul Centrului.

154 JILL BAKER

A doua sear`, doctorul veni pentru urm`torul episod cu Bettina.– Nu se termin` niciodat`, o anun]` pe Catty. {i e doar prima

carte din serie.– Care e doar despre Bettina?– |i putem schimba numele, dac` e nevoie.– Nu conteaz`, zâmbi ea pentru prima oar` dup` dou` zile.Trebuia s`-[i recapete zâmbetul. Copiii aveau nevoie de ea.– Dar ar fi ciudat s` avem o Bettina aici; adic`, nu ciudat, ci

nelalocul lui. Oricum, o s` avem o fat` nou`, pe nume tot Anne.– Sunt trei.– Trei?– Una pentru Anne, una pentru Gwendolen, [i una pentru Ann

Mary.– Ann Mary ? {tiam c` Gwendolen pleac`, dar cea mic`…Unde?– Cu Gwendolen. Speram c` a[a are s` se \ntâmple, explic` el,

v`zând-o mirat`. Sunt oameni inteligen]i, [i au \ntrev`zut c` n-au[anse s` le despart` tocmai acum.

– Dar [i-o doresc?– La fel de mult ca pe propria fiic`.– Ce vârste au celelalte?– {apte [i cinci.– {apte [i cinci… "Ca Georgie [i Gaby", gândi Catty. Sunt

orfane?– Dup` tat`.– {i mama?– Nu le mai dore[te.– O s` fie greu; astfel de copii sunt \ntotdeauna cei mai dificili.– Nu [i acum. Ele au vrut s` vin` ?– Au auzit de Univers?– Nu…dar au auzit de tine.

P~DUREA DE PORTOCALI 155

– De mine? \ntreb` ea, bulversat`. Cum adic`?– Gabrielle Forbes [i Georgiana Forbes. Dac` vrei o descriere,

]i-o dau. Uite, am [i o poz`, [i scoase portofelul pierdut al lui Catty.– De unde…\l ai?– L-am salvat \nainte ca cea mic` s`-l arunce \n vale.– Era geloas`.– Nu la fel de geloas` cum am fost eu.Ea \l privi f`r` cuvinte.– Nu, nu la fete m` refeream; ele au s` fie \ntotdeauna ale mele.Ale lui? se \ntreb` ea.– Pe tat`l lor. Eram gata s` m` lupt cu o amintire vie, Catriona,

nu [i cu una moart`.– Roger a fost fratele meu…nu \n adev`ratul sens al cuvântului,

dar l-am iubit. {i le-am adorat pe fete. Când Lilla le-a luat de lâng`mine… [i se opri, nel`murit`. Ai zis c` \ntotdeauna vor fi ale tale?

– Da. Lilla a fost sora mea vitreg`. O consideram muza mea.Plecarea [i c`s`toria ei \n Anglia m-a distrus. Când mi-a trimis opoz` cu fetele…cu aceste fete…le-am considerat ca fiind ale mele,exact a[a cum tu le-ai crezut ale tale.

– Dar ur`[ti femeile.– Le-am urât o vreme. O veneram pe Lilla, care m-a dezam`git.– O iubeai? Nu voiai ca ea s` se c`s`toreasc`?– |n niciun caz. Când a murit so]ul ei [i s-a rec`s`torit, mi-a scris

c` \n sfâr[it va sc`pa de fete. Cred c` asta a pus punct la toate.Atunci, am \nceput s` ur`sc femeile, toate femeile…cu excep]iacelor dou` care erau ale mele.

– Ale mele, \l corect` ea.– Ale noastre.Se l`s` o lini[te deplin`.– I-am pierdut urma. Nu mai voiam s` [tiu nimic de ea…Pân`

156 JILL BAKER

când am observat aceast` poz` la tine. Nu eram sigur, dar mi-a atrasaten]ia. {i de-atunci, am \nceput s-o caut [i abia recent am dat deea.

– {i fetele?– Erau la o [coal` care nu mi se p`rea de \ncredere. Lilla e e[uat

[i-n a doua c`snicie [i m-a rugat s` le preiau eu.– N-ar fi f`cut asta dac` ar [ti c` [i eu sunt aici.– I-am spus. I-am spus c` fetele n-au s` fie doar ale mele, ci ale

noastre.– {i a acceptat?Din nou t`cere, iar Catty realiz` c` b`rbatul din fa]a ei se

str`duia s`-[i \n`bu[e dispre]ul.– Ar face orice pentru bani.– Adic`…le-ai cump`rat?– Se poate spune [i a[a.– Dar…n-am bani s`-]i dau partea mea…Acela[i moment tensionat, cel mai lung dintre toate.– Poate c`…a[ putea s` te cump`r eu pe tine.– Ai vrea?– Nu \n mod special. A[ putea s` fac [i un schimb.– Cu ce?– Cu dragoste.– Cu dragoste? [opti ea.– Ai auzit vreodat` de acest sentiment? |n afar` de afec]iunea

pentru copii…pentru p`durile de portocali…pentru….Catriona,ai auzit de dragoste vreodat`?

– Da.– {i o ai? Acea dragoste?– Da.– |n ciuda glumelor mele pe seama lui Bevan, l-ai iubit?

P~DUREA DE PORTOCALI 157

– Nu.– Pe altcineva? Pe Tony? Sau vreun alt s`tean?– Nu.– Pe cine?– Pe tine.El nu reac]ion` la \nceput.– Spui asta doar ca s` pui mân` pe fete. S` [tii c` nu e nevoie,

sunt corect.– Cât` generozitate! N-ar fi fost mai bine s` spui asta de la

\nceput, ca s` nu m` pui pe mine \n situa]ia de a recunoa[te?– Te-am pus \ntr-o postur` delicat`?– Da…adic` nu…Adic`…– Adic` ce?– Adic`, presupun c` e[ti mul]umit acum c` m-ai umilit, c`…Nu continu`, c`ci bra]ele lui o cuprinser`.– Te iubesc, femeie. Te voi iubi la nesfâr[it. Te-am iubit \nc` din

prima clip`. Recunosc c` te-am [i urât, dar mi-am dat seama c` suntinfluen]at de Lilla. Te voi iubi cu sau f`r` copiii no[tri ; dar e maibine cu ei. Trebuie s` soseasc` din minut \n minut. Ba chiar, dac`te ui]i acolo…

{i Catty se uit` pe fereastr`. |ntr-adev`r, autobuzul sosise. Dou`fiin]e micu]e coborâser` [i fugeau spre ei.

– Dragele mele!– M`tu[` Catty!– Aici i se zice "sor`", observ` David, dar v` obi[nui]i voi. Pe

mine m` [ti]i. Sunt David.– Unchiul David, zise Catty.Cei patru se \ndreptar` spre blocul Sky, sub privirile curioase

ale celorlalte fete.– Doctore, zise Dorothea f`când pe profesoara, dac` vre]i s` v`

158 JILL BAKER

ocupa]i de nou-venite, pot eu s` le citesc capitolul urm`tor.– Nu, n-a[ pierde asta pentru nimic \n lume.{i lu` cartea, aruncându-i lui Catty o privire gr`itoare – chiar

dac` povestea se sfâr[ea, chiar dac` fetele aveau s` viseze \n curând\n paturile lor cu luminile stinse, noaptea continua.

Sfâr[it

P~DUREA DE PORTOCALI 159