Pacate Capitale

1
Păcate capitale în educația copilului - extras din Augusto Cury – “Parinti straluciti, profesori fascinanti” Oricine face greşeli; cei mai mulţi oameni folosesc greşelile ca să se distrugă; câţiva le folosesc pentru a evolua. Aceştia sunt înţelepţii. A corecta în public A corecta pe cineva în public este primul păcat capital al educaţiei, scrie Augusto Cury în cartea sa,“Parinti straluciti, profesori fascinanti”. Părinţii sau profesorii trebuie să intervină în faţa tuturor, numai atunci când un tânăr a supărat sau a jignit pe cineva în public. Chiar şi aşa, trebuie să acţioneze cu prudenţă pentru a nu turna gaz pe focul tensiunilor create. Nu trebuie să înțelegem că cel mic poate să facă ce dorește și că nu trebuie să corectăm comportamentul acestuia când a gre șt sau. și mai rău, deranjează pe cineva. Un educator n-ar trebui să expună niciodată în faţa celorlalţi defectul unei persoane – oricât de mare ar fi acesta. Expunerea publică generează umilinţă şi traume complexe, greu de depăşit. Un educator trebuie să scoată în evidenţă mai mult persoana care greşeşte, decât greşeala însăşi. A corecta pe cineva în public este deja ceva grav, a umili e dramatic. A trăit o experienţă cu un grad înalt de tensiune, care s-a înregistrat cu regim privilegiat, în centrul memoriei, în memoria de uz continuu. În acest mod, o traumă stocată în memorie poate să contamineze o întreagă arhivă. Prin urmare, nu trauma originală devine marea problemă a sănătăţii psihice, aşa cum credea Freud, ci continua ei realimentare. Aş vrea să nu uitaţi că, prin intermediul acestui proces, o respingere se transformă într -un monstru, un educator tensionat devine un călău, un ascensor devine o cutie fără aer, o jignire publică paralizează inteligenţa şi generează teama de a-şi expune ideile. A atrage atenţia, sau a scoate în evidenţă, în public, o greşeală sau un defect al tinerilor şi adulţilor poate genera o traumă de neuitat, care le va controla toată viaţa. Chiar dacă tinerii vă decepţionează, nu -i umiliţi. Chiar dacă merită o pedeapsă serioasă, căutaţi să-i chemaţi şi să-i corectaţi în particular. Dar, în principal, stimulaţi-i pe tineri să reflecteze. Cel care stimulează gândirea este un artizan al înţelepciunii.

description

Păcate capitale în educația copilului- extras din Augusto Cury – “Parinti straluciti, profesori fascinanti”Oricine face greşeli; cei mai mulţi oameni folosesc greşelile ca să se distrugă; câţiva le folosesc pentru a evolua. Aceştia sunt înţelepţii.

Transcript of Pacate Capitale

Page 1: Pacate Capitale

Păcate capitale în educația copilului

- extras din Augusto Cury – “Parinti straluciti, profesori fascinanti”

Oricine face greşeli; cei mai mulţi oameni folosesc greşelile ca să se distrugă; câţiva le folosescpentru a evolua. Aceştia sunt înţelepţii.

A corecta în public

A corecta pe cineva în public este primul păcat capital al educaţiei, scrie Augusto Cury în carteasa,“Parinti straluciti, profesori fascinanti”. Părinţii sau profesorii trebuie să intervină în faţa tuturor, numaiatunci când un tânăr a supărat sau a jignit pe cineva în public. Chiar şi aşa, trebuie să acţioneze cu prudenţăpentru a nu turna gaz pe focul tensiunilor create. Nu trebuie să înțelegem că cel mic poate să facă ce doreșteși că nu trebuie să corectăm comportamentul acestuia când a greșt sau. și mai rău, deranjează pe cineva.

Un educator n-ar trebui să expună niciodată în faţa celorlalţi defectul unei persoane – oricât de marear fi acesta. Expunerea publică generează umilinţă şi traume complexe, greu de depăşit. Un educator trebuiesă scoată în evidenţă mai mult persoana care greşeşte, decât greşeala însăşi.

A corecta pe cineva în public este deja ceva grav, a umili e dramatic. A trăit o experienţă cu un gradînalt de tensiune, care s-a înregistrat cu regim privilegiat, în centrul memoriei, în memoria de uz continuu. Înacest mod, o traumă stocată în memorie poate să contamineze o întreagă arhivă. Prin urmare, nu traumaoriginală devine marea problemă a sănătăţii psihice, aşa cum credea Freud, ci continua ei realimentare.

Aş vrea să nu uitaţi că, prin intermediul acestui proces, o respingere se transformă într-un monstru,un educator tensionat devine un călău, un ascensor devine o cutie fără aer, o jignire publică paralizeazăinteligenţa şi generează teama de a-şi expune ideile.

A atrage atenţia, sau a scoate în evidenţă, în public, o greşeală sau un defect al tinerilor şi adulţilorpoate genera o traumă de neuitat, care le va controla toată viaţa. Chiar dacă tinerii vă decepţionează, nu-iumiliţi.

Chiar dacă merită o pedeapsă serioasă, căutaţi să-i chemaţi şi să-i corectaţi în particular. Dar, înprincipal, stimulaţi-i pe tineri să reflecteze. Cel care stimulează gândirea este un artizan al înţelepciunii.