La vanatoare

Intr-o iarna se puse la cale Tandala si cu Pacala sa se duca la vanatoare.Punand mana deci pe arme,o pornesc ei pe camp,prin padure,dar nu le cazu nimic in mana.La gura unui hartop,Pacala ii zice lui tandala:- Mai Tandala, sezi aici cu arma la panda,ca eu ma duc sa starnesc iepurii.Tu,cum ii vezi,trage de indata!Se duce Pacala,acesta asteapta,dar nu vede zare de nimic.De frig,de urat,pune Tandala arma pe urma si trage!Impusca o data,de rasuna zarile.Auzind impuscatura,Pacala indata veni si intreba. - Ei,ai impuscat ceva?- N-am impuscat nimic!raspunde Tandala.- Atunci de ce-ai tras,bre?se mira Pacala.- Am tras,ca sa nu am nevoie pe urma sa trag,in caz ca apare vreun iepure!

Popasul

Odata Pacala si Tandala s-au pornit cu carul la un drum indepartat. Apucandu-i noaptea intr-o padure, s-au gandit sa steie la popas. Si ca sa nu deie vreo jivina peste dansii, au hotarat: unul sa doarma, iar altul sa pazeasca.Bun! Si cum este o vorba, ca cel dezbracat e gata sa deie zece ierni pe-o vara, asa si Tandala - ar fi dat si gospodarie, si tot, numai sa-i fie somnul deplin si tihnit. Rasturnandu-se in car, ii zise lui Pacala:- Mai vere! Uite colo, ce luna plina rasare! Amu ea ii la picioarele mele. Cand a ajunge la cap, atunci sa ma trezesti. Si incolo te-oi pazi eu pan in ziua.- Bine, Tandala. Asa sa fie! Culca-te si dormi in pace.Dar si Pacala - nu degeaba ii zic Pacala. Credeti ca asa si-a atintit ochii la luna s-o vada trecand dintr-un capat al cerului intr-altul?A asteptat de a adormit mai strans Tandala, apoi a intors carul de protap pana a potrivit luna drept capul luiTandala si a prins a racni:- Scoala, mai frate, ca a ajuns luna la cap!!Tandala holbeaza ochii. Intr-adevar, asa era. Amintindu-si invoiala, s-a sculat si s-a pus de paza.- Amu-i randul meu sa dorm, zise Pacala.- Da, frate. Culca-te si dormi.- Apoi... iata: ma culc jos, pe iarba, tot cu picioarele la luna. Si cand a ajunge la cap, atunci sa ma scoli.

S-a culcat Pacala jos pe iarba si Tandala l-a pazit cat a fost noaptea de mare.

Pacala si Tandala in padure

Pacala si Tandala mergeau printr-o padure. Intr-un copac, ei vazura o pasare.- Mai, Tandala, uite o pasare! Hai s-o prindem, s-o frigem si s-o mancam boiereste, zise Pacala lingandu-si degetele. - Ca bine zici. Dar cum s-o mancam fara sare? Sa stai tu s-o pazesti ca sa nu zboare si eu dau fuga in sat sa aduc niste sare! Cand voi veni, va fi vai de mama ei si halal de noi.

Fugi Tnadala cat il tineau picioarele in sat dupa sare, iar cel ramas se gandeste ca n-ar fi rau pana atunci sa se suie in copac si sa prinda fripturica. Tocmai cand se apropiase de pasare, nebagand bine seama, aluneca de sus de pe craca si cazu.

Pasarea zbura in departare, lasandu-l pe Pacala sa se vaiete. Iata ca soseste si Tandala cu sarea. Vazand ca pasarea nu este nicaieri si auzind pe Pacala ca se vaieta, zise:

- Vezi ma, daca ai mancat nesarat te-ai imbolnavit?!

Cum au masurat adancimea fantanii

Aveau Prostestii in sat o fantana afunda de tot, in care insa numai la fund mai era apa. Vrand ei o data sa stie cat de afunda e, ce le trasneste-n gand? Hai sa o masoare cu oameni! Sa vada de cati oameni li-e fantana de afunda. Se dau ei si pun de-a curmezisul gurii fantanii un lemn, siTandala, care era mai spatos, se lasa în fantana prinzandu-se de lemn, apoi un altul coboara si se prinde de picioarele lui, apoi un altul si altul...De la o vreme însa, lui Tandala-i era greu de tot. Ce sa faca? Oamenii sunt grei, si el nu-i mai poate tine. In sfarsit, îi vine un gand bun si striga celor de jos:

- Oameni buni, tineti-va acuma mai bine de mine, c-am sa scuip una-n palme, sa mai capat puteri!

Si se lasa de maini ca sa scuipe, dar atunci: buf cu totii in fantana, de unde nici pana azi nu i- a mai putut scoate nimeni.

Pretul curcanilorPacala se duse la targ cu o pereche de curcani. Fostul lui stapan îl întalneste si-i zice:- Ei, pungasule! Care va sa zica, furi mereu! De unde ai sterpelit curcanii astia?- I-am cumparat si i-am platit. Pe Dumnezeul meu!- Nu te cred!... N-ai putut sa-i platesti, pentru ca n-ai nici-odata un ban în buzunar.- Si eu iti jur ca i-am platit!- Daca e asa, vrei sa mi-i vinzi cu acelasi pret pe care tu i-ai cumparat?- Cu placere, domnule, daca asta-ti place... Pe mine m-au costat patru bastoane zdravene capatate în spinare. Cu

dumneata nu vreau sa castig.

Pacala si TandalaPacala si Tandala au mers impreuna prin lume o buna bucata de timp. Si, iacata, intr-o noapte, dupa ce strabatusera

un drum plin de hartoape, pe cand erau sfarsiti de oboseala, au ajuns intr-un sat. In sat, oamenii se culcasera. Nici o luminita nu mai sclipea pe la ferestre.- Am ajuns prea tarziu ! s-a oprit locului Pacala.- Ca sa mai suparam pe cineva la ceasul acesta ar insemna sa ne facem un mare pacat, si-a dat cu parerea Tandala.- Mai bine stii ce ma gandesc ? Sa dormim in biserica.- Asa e. Bine zici. Tot nu e nimeni acolo, acum, in miezul noptii.- Ne odihnim pe cinste, pe una din rogojinile din biserica.- Si, dis-de-dimineata, pornim mai departe.- Dar unde-o fi biserica ?- Uite-o pe culmea dealului. Chiar langa cimitir...- Sa nu-i trezim pe morti !- Sa nu-i trezim pe oameni, c-or fi truditi de munca. Si urcara ei, amandoi, ca niste umbre, pe deal. Ajung la cimitir. Strabat pe o poteca, printre morminte, dar cand sa paseasca in biserica, rasuna o voce groasa:- Sa impartim sacul cu galbeni in zece ! Vocea venea, neindoios, dinauntru.- Dec, tu ce zici, Pacala, ce-o fi ? susoteste, mirat, Tandala.- Zic ca se petrece aici un lucru foarte ciudat.- Sa ne dam mai aproape si s-ascultam temeinic. S-apropie ei, usor, si in lumina ferita sub obroc a unei faclii, prin crapatura usii, zaresc mai multi barbati. Unul din ei rostea:- De ce sa-mpartim galbenii-n zece, cand noi toti suntem noua ?- Suntem noua, e drept, glasuia iar acela care avea vocea groasa, insa cum este indeobste legea la noi talharii, capitanului bandei i se cuvin nu una, ci doua parti din prada !- I-o banda de talhari ! mai sopteste Pacala. Au savarsit un jaf si-si impart galbenii. Numai ca socoteala de-acasa nu se prea potriveste cu cea din targ...Si il invata, indata, pe Tandala ce trebuie sa faca. Si fiindca in tinda, sub masa, se aflau niste giulgiuri, isi iau de-acolo doua si se invelesc cu ele.Pe urma, Tandala, cu glasul infundat, incepe sa rosteasca: - De ce iesira-ti, mai, voi, mortii, din morminte ?- Pai cum sa nu iesim ? ii raspunse Pacala, la fel de infundat, ca noi, cat am trait, am fost lipsiti de bunatatile lumii. Si-acu am auzit, ne-a spus un spiridus, ca s-ar gasi in biserica niste talhari stapani pe-un sac cu galbeni jefuiti de la oameni...- Si voi ce doriti ? Cate-un galben ?- Da, dorim fiecare dintre noi cate-un galben. Si pe cei noua hoti am pofti sa-i avem langa noi in morminte, acoperiti cu tarana de vii, ca sa se-nvete minte sa nu mai jefuiasca pe nimeni.Talharii din biserica, cand a inceput sa glasuiasca Tandala, impietrisera. Dar cand 1-au auzit si pe Pacala ca ei, cei raposati, ar pofti sa-i aduca pe hoti alaturea, in morminte, si sa-i ingroape de vii, au inceput sa tipe:- S-a ispravit cu noi ! Pe unde sa fugim ? Si care mai de care s-au napustit pe usa din dosul careia Tandala, la iesire, le da cate-un picior in spate, ca sa-i ajute sa se pravaleasca pe povarnis mai lesne...Cand au ramas numai ei singuri, Pacala si Tandala au intrat in biserica, razand de se tineau cu mainile de pantece. Nastrusnici raposati si plini de voie buna erau !