P73-78.pdf

INSTRUCŢIUNI TEHNICE PENTRU PROIECTAREA ŞI EXECUTAREA RECIPIENŢILOR DIN BETON ARMAT ŞI BETON PRECOMPRIMAT PENTRU

LICHIDE

Indicativ: P 73-78 Înlocuie şte P 73-73

Îmbunătăţiri la P 73 - 78

Cuprins

1. PREVEDERI GENERALE

1.1. Prevederile prezentelor instrucţiuni tehnice se referă la proiectarea, executarea şi întreţinerea recipienţilor pentru lichide, cu structura din beton armat sau beton precomprimat şi la care presiunea maximă a lichidului, măsurată la baza peretelui, nu depăşeşte 2 bar.

Respectarea prezentelor instrucţiuni tehnice este obligatorie pentru organizaţiile care proiectează, execută, recepţionează sau au în exploatare astfel de recipienţi.

1.2. În înţelesul prezentelor instrucţiuni tehnice recipienţii pentru lichide sînt construcţii din beton armat sau beton precomprimat care conţin permanent sau temporar apă sau alte lichide precum:

- rezervoarele pentru apă potabilă şi industrială;

- cuvele şi bazinele din cadrul staţiilor de tratare a apei şi de epurare a apelor uzate;

- recipienţii pentru lichide corosive sau necorosive folosite în procesul tehnologic de fabricaţie.

1.3. În cazul recipienţilor pentru lichide cu temperaturi peste 40° C, a recipienţilor protejaţi la interior cu tolă metalică, a recipienţilor imersaţi, precum şi a celor destinaţi pentru înmagazinarea produselor petroliere, prevederile prezentelor instrucţiuni se vor completa pe baza prescripţiilor specifice sau a condiţiilor tehnice stabilite prin proiect.

1.4. Prezentele instrucţiuni tehnice se adaugă la prevederile standardelor şi normativelor din Anexa 1, în măsura în care aceste nomative nu conţin prevederi care contravin prezentelor instrucţiuni tehnice.

1.5. Proiectele de execuţie pentru recipienţii din beton armat sau beton precomprimat vor fi însoţite de un caiet de sarcini privind condiţiile de execuţie şi exploatare. La elaborarea caietului de sarcini se va ţine seama de indicaţiile din Anexa II.

1.6. Proiectarea şi executarea recipienţilor se recomandă să se facă de unităţi care pot asigura nivelul de tehnicitate pe care îl reclamă asemenea lucrări, având în vedere importanţa deosebită a acestora.

[top]

2. MATERIALE

Ciment

of 28INSTRUCÞIUNI TEHNICE PENTRU PROIECTAREA ªI EXECUTAREA RECIPIE...

06.04.2013file://C:\Users\pboi\Documents\STASURI update 07.02.2012\normative gelu\normati...

2.1. Alegerea tipului de ciment se face conform prevederilor din "Instrucţiuni tehnice pentru folosirea cimenturilor în construcţii" C.19-77 şi din "Normativul pentru executarea lucrărilor de beton şi beton armat" C.140-78.

2.2. Livrarea, transportul, depozitarea şi controlul calităţii cimenturilor se va face conform prevederilor în vigoare. Metodele de încercare sunt reglementate prin STAS 227/1, 2, 3, 4, 5-78 "Cimenturi. Încercări fizice".

Agregate

2.3. Pentru prepararea betoanelor şi mortarelor se vor utiliza agregate care corespund prevederilor STAS 1667-76. "Agregate naturale grele pentru mortare şi betoane cu lianţi minerali", cu următoarele precizări suplimentare:

a. Agregatele utilizate trebuie să provină din roci stabile, nealterabile la aer sau apă şi negelive.

Se interzice utilizarea de agregate provenite din roci feldspatice sau şistoase.

b. Nisipul va fi de natură silicioasă şi va proveni din balastiere. Nu se admite utilizarea nisipului de concasaj sau a nisipului de mare. Conţinutul de parte levigabilă se limitează la maximum 2%.

c. Dimensiunea maximă a granulelor (Dmax se alege în funcţie de grosimea (B) a elementului, conform indicaţiilor următoare:

d. Conţinutulde parte levigabilă a pietrişului se limitează la max. 0,5%.

2.4. Agregatele trebuie să fie depozitate separat pe sorturi şi păstrate în condiţii în care să le ferească de împrăştiere, impurificarea sau amestecare cu alte sorturi.

2.5. Controlul calităţii agregatelor se va face prin metodele de încercare prevăzute în STAS 4606-70. "Agregate naturale grele, pentru mortare şi betoane, cu lianţi minerali. Metode de încercare".

Apa

2.6. Apa utilizată la prepararea betoanelor şi mortarelor, precum şi la umezirea acestora după punerea în lucrare va corespunde prevederilor STAS 790-73. "Apă pentru mortare şi betoane".

2.7. Se interzice utilizarea apei de mare sau a apelor minerale la prepararea betoanelor, mortarelor şi la umezirea tencuielilor etanşe.

Aditivi

2.8. La prepararea betoanelor se pot utiliza următorii aditivi:

- aditivi reducători de apă LSC;

- aditivi antrenori de aer DISAN;

- aditivi întârzietori REPLAST;

- pentru betonare pe timp friguros ANTIGERO.

Efectele favorabile scontate ale aditivilor pot fi obţinute numai în cazul unor compoziţii de beton judicios stabilite şi asigurării unor amestecuri omogene de beton sau mortar.

B (cm) ≤ 16 17-30 > 30

Dmax (mm) 16 20 31



Eficacitatea aditivilor se verifică pe baza încercărilor preliminare.

2.9. La prepararea mortarelor pentru tencuieli impermeabile se poate utiliza aditivul impermeabilizator APASTOP.

2.10. Aditivii se vor utiliza numai pe bază de prescripţii. Folosirea altor aditivi se va face numai pe baza unor experimentări concludente, cu avizul specialiştilor.

2.11. Se interzice utilizarea adaosului de clorură de calciu.

Arm ături

2.12. Sortimente de oţeluri, condiţiile de depozitare şi control pentru armăturile nepretensionate şi pretensionate vor fi conform prevederilor din STAS 438/1, 2-74, STAS 438/3, 4-75, STAS 6482/1, 2, 3-73 şi STAS 6482/4-74.

Materiale pentru izolare şi protec ţie

2.13. Condiţiile de calitate ale materialelor utilizate la izolarea şi protecţia recipienţilor vor corespunde cu prescripţiile care stabilesc modul lor de fabricare şi utilizare.

[top]

3. INDICAŢII PRIVIND PROIECTAREA RECIPIENŢILOR

3.1. Forma, dimensiunile şi soluţia constructivă a recipienţilor se stabilesc pe bază de calcule tehnico-economice, ţinând seama de destinaţia recipientului, de condiţiile de fundare, de tehnologia de execuţie etc.

3.2. Nu se recomandă utilizarea cofrajelor glisante la executarea pereţilor recipienţilor pentru lichide.

3.3. La proiectarea recipienţilor, se va prevedea ca orice protecţie interioară sau exterioară a elementelor de beton în contact cu lichidul să se aplice după proba de etanşeitate la apă.

Amplasament. Condi ţii de fundare

3.4. La alegerea amplasamentului se va urmări încadrarea optimă în schema tehnologică de ansamblu, cu respectarea distanţelor de protecţie impuse de destinaţia recipientului şi natura terenului de fundaţie.

3.5. La amplasarea recipienţilor se recomandă să se evite versanţii cu pante abrupte, terenurile instabile, de compresibilitate mare sau sensibile la umezire, terenurile cu nivel ridicat al apei subterane sau care prezintă agresivitate faţă de betoane, terenurile cu o comportare mai defavorabilă la acţiunea seismică.

De asemenea, se recomandă a se evita zonele din vecinătatea unor instalaţii sau procese tehnologice la care se pot produce pierderi mari de lichide agresive sau neagresive conducând la ridicarea temporară sau permanentă a nivelului apelor subterane.

3.6. În toate cazurile şi, în mod deosebit, în cazul recipienţilor fundaţi pe pământuri sensibile la umezire sau amplasaţi pe veranţi, se vor lua măsuri de amenajare a amplasamentului în vederea îndepărtării dirijate a apelor din precipitaţii prin măsuri corespunzătoare (pante, rigole, şanţuri) care să asigure colectarea şi evacuarea apelor pe durata executării lucrărilor şi după darea în exploatare a recipientului. Pentru pământuri sensibile la umezire amenajările se vor face în conformitate cu "Normativul privind proiectarea şi executarea construcţiilor fundate pe terenuri slabe" P.7-77.

3.7. La alegerea dispoziţiei în plan a recipienţilor şi a construcţiilor anexe se va avea în vedere asigurarea condiţiilor de control şi eventuale remedieri, precum şi asigurarea spaţiilor libere impuse de tehnologia de executarea a recipienţilor din beton precomprimat.

3.8. În cazuri recipienţilor fundaţi pe terenuri slabe (cu compresibilitate mare, sensibile la umezire etc.) se va



analiza fundarea directă pe teren consolidat conform prevederilor din "Normativul privind consolidarea terenurilor de fundare slabe prin procedee mecanice" C.29-77, ţinând seama şi de mărirea tasărilor posibile.

3.9. În cazul în care nu se pot respecta distanţele de protecţie prevăzute în Normativul P.7-77 faţă de construcţiile învecinate, la recipienţii pentru lichide neagresive, se va prevedea o hidroizolaţie sau un sistem de colectare şi control a pierderilor de lichid, racordat la canalizare sau alt emisar.

În cazul lichidelor agresive se vor adopta sisteme de protecţie elastice, care să suplinească şi efectul hidroizolaţiei (straturi etanşe din pământ tratat prin diferite procedee mecanice sau chimice, incinte închise realizate prin ecrane subterane etanşe etc.).

3.10. În cazul recipienţilor fundaţi direct, la care se pot produce tasări, se va prevedea urmărirea acestora în conformitate cu STAS 2745-69 "Terenul de fundare. Urmărirea tasării construcţiilor prin metode topografice" şi "Instrucţiuni tehnice pentru determinarea tasării construcţiilor de locuinţe, social-culturale şi industriale prin metode topografice" C.61-74.

3.11. Indiferent de natura terenului, se va prevedea nivelarea şi compactarea fundului săpăturii de fundaţie prin mijloace corespunzătoare (cilindrare, compactare cu maiuri grele etc.).

Indica ţii pentru calculul structurii

3.12. La determinarea solicitărilor şi deformaţiilor care servesc la calculul recipienţilor se va ţine seama de următoarele acţiuni:

- greutatea proprie a elementelor de construcţie, inclusiv greutatea protecţiilor, izolaţiilor şi instalaţiilor;

- greutatea şi presiunea exercitată de lichidul înmagazinat, inclusiv eventuala presiune a gazelor din interior;

- împingerea simetrică sau nesimetrică a pământului, inclusiv încărcările aplicate la nivelul terenului;

- greutatea utilajelor şi oamenilor care circulă pe acoperiş;

- vânt zăpadă;

- presiunea apei subterane pe faţa exterioară a radierului şi pereţilor;

- gradientul de temperaturi tehnologice şi climatice;

- contracţia şi curgerea lentă a betonului;

- cutremurul;

- precomprimarea.

3.13. În cazul recipienţilor cu destinaţii speciale se pot lua în calcul şi alte acţiuni, date prin prescripţii speciale sau precizate prin tema de proiectare.

3.14. Gruparea acţiunilor se face conform prevederilor din STAS 10101/OA-77. Acţiuni în construcţii. Clasificarea şi gruparea acţiunilor pentru construcţii civile şi industriale.

3.15. Se vor lua măsuri pentru limitarea tasărilor inegale, în scopul păstrării funcţionalităţii recipienţilor.

3.16. Acţiunea seismică se va considera în conformitate cu prevederile "Normativului pentru proiectare antiseismică a construcţiilor de locuinţe, social-culturale, agrozootehnice şi industriale" P.100-78.

3.17. Solicitările de calcul se vor stabili pe baza acţiunilor ce intervin în timpul executării lucrărilor şi în exploatare, cu luarea în considerare a modului real de lucru al recipientului şi pentru grupările cele mai defavorabile ale acţiunilor.

3.18. În afara secţiunilor curente de calcul se vor verifica secţiunile din dreptul rosturilor şi străpungerilor,



ţinând seama de slăbirea locală a secţiunilor, modul de transmitere a solicitărilor şi influenţa toleranţelor de execuţie.

În cazul recipienţilor circulari din beton precomprimat la care rostul de la baza peretelui permite deplasări, la calculul peretelui se va ţine seama şi de influenţa forţelor de frecare în ipoteze cele mai defavorabile. De asemenea, se va verifica fundaţia peretelui la solicitările transmise de perete.

3.19. Calculul recipienţilor din beton armat şi beton precomprimat pentru lichide se va face în conformitate cu prevederile STAS 10107/0-76 "Construcţii civile şi industriale. Calculul şi alcătuirea elementelor din beton, beton armat şi beton precomprimat", cu următoarele precizări:

a) La elementele din beton armat care se află sub presiunea unui lichid, deschiderile medii calculate ale fisurilor nu trebuie să depăşească:

0,1 mm la elementele solicitate la întindere centrică sau întindere excentrică cu excentricitate mică;

0,2 mm în celelalte cazuri.

b) La elementele din beton precomprimat, verificarea închiderii fisurilor la acţiuni normate se face punând condiţia de a avea compresiune remanente care să reprezinte cel puţin 10% din compresiunea maximă la transfer, dar nu mai mult decât 10 daN/cm2.

c) La recipienţii precomprimaţi prin înfăşurarea sârmei sub tensiune, verificarea la fisurare se face ţinând seama de un coeficient de imprecizie al forţei de precomprimare specific instalaţiei de înfăşurare. La precomprimare, efortul unitar de control în armătura pretensionată nu va depăşi 0,70 din rezistenţa normată a oţelului utilizat.

d) Elementele prefabricate de pereţi se verifică în starea limită de fisurare la manipulare, transport şi montare. La determinarea solicitărilor normate se va ţine seama şi de coeficientul de impact.

În aceste condiţii, deschiderea maximă a fisurilor se limitează la 0,2 mm pentru elemente din beton armat; pentru elemente din beton precomprimat, verificarea se face conform clasei a II-a de fisurare.

e) La calculul capacităţii portante a rosturilor se va ţine seama de un coeficient al condiţiilor de lucru (m) având valorile următoare:

tg α = 0 m = 1,0

tg α = 0,15 m = 0,8

unde α este unghiul format de feţele prefabricate în rost; pentru valori intermediare ale lui α se interpolează linear.

f) Efortul unitar de compresiune, în secţiuni normale, nu va depăşi, la transfer, cea mai mică dintre valorile:

- 0,60 din rezistenţa pe cub prescrisă la transfer;

- 0,45 dn marca betonului.

g) În cazul recipienţilor pentru înmagazinarea unor lichide cu temperaturi peste +20° C, valoarea pierderilor de tensiune din relaxare va fi majorată cu 10% pentru temperatura de +30° C şi cu 30% pentru temperatura de +40° C. Pentru valori intermediare se va interpola liniar.

Alc ătuire constructiv ă

3.20. Alcătuirea constructivă a recipienţilor trebuie să conducă la realizarea unor construcţii care să poată prelua în bune condiţii solicitările datorate acţiunilor la care este supus recipientul pe durata execuţiei şi în exploatare. În acest scop, se vor adopta soluţii care au fost aplicate cu bune rezultate şi care s-au comportat satisfăcător.



3.21. La alcătuirea recipienţilor se va ţine seama de prevederile din STAS 10107/0-76, din normativul C140-78 şi din "Normativul pentru executarea lucrărilor de beton precomprimat" C.21-77, referitoare la proiectarea şi executarea construcţiilor din beton armat şi beton precomprimat, completate cu prevederile prescripţiilor prin care se reglementează alcătuirea unor recipienţi cu destinaţie funcţională specială şi cu prevederile prezentelor instrucţiuni.

În cazul recipienţilor amplasaţi în zone seismice se va ţine seama de prevederile normativului P.100-78 privitoare la calculul şi alcătuirea construcţiilor.

3.22. Se vor adopta structuri din beton monolit în următoarele două cazuri:

- recipienţi fundaţi pe pământuri sensibile la umezire consolidate (art. 3.8);

- recipienţi care necesită protecţii interioare sau exterioare fundaţi direct pe terenuri de compresibilitate mare.

3.23. Se recomandă să se adopte structuri din beton monolit în următoarele situaţii:

- recipienţi pentru lichide neagresive fundaţi direct în terenuri de compresibilitate mare;

- recipienţi pentru lichide cu agresivitate intensă sau foarte intensă, la care se aplică protecţii rigide, indiferent de natura terenului şi de modul de fundare.

3.24. La alegerea formei radierului şi fundaţiilor se va urmări:

- libera deplasare din contracţie, în cazurile în care nu s-au luat alte măsuri de preluare a acesteia;

- evitarea schimbărilor bruşte de secţiune;

- realizarea pantelor de scurgere printr-o alcătuire corespunzătoare a radierului, fără betonări ulterioare;

- asigurarea condiţiilor necesare executării hidroizolaţiilor şi protecţiilor anticorozive;

- adoptarea unei forme care să permită menţinerea unui strat de apă, de cca. 10 cm, pe durata de întărire a betonului.

3.25. Grosimea plăcii de fund a recipientului se stabileşte prin calcul în funcţie de solicitări, de marca şi gradul de impermeabilitate al betonului şi de presiunea exercitată de lichidul înmagazinat. Grosimea minimă a plăcii de fund va fi de 12 cm. Stratul de egalizare de sub placa de fund se va realiya din beton cu cenuşă.

În cazul recipienţilor la care lichidul înmagazinat prezintă agresivitate faţă de beton, grosimea minimă a plăcii de fund va fi de 20 cm.

3.26. Grosimea pereţilor exteriori se stabileşte prin calcul, dar nu va fi mai mică decât valorile următoare:

- perete din beton armat monolit 16 cm

- perete din beton monolit precomprimat cu fasciole înglobate 20 cm

- perete din elemente prefabricate 12 cm

3.27. În cazul recipienţilor pentru lichide agresive grosimea peretelui nu va fi mai mică decât valorile următoare:

- perete din beton armat monolit 20 cm

- perete din elemente prefabricate 15 cm

3.28. Grosimi mai reduce ca cele prevăzute la art. 3.26 şi 3.27 se vor putea adopta numai pe baza unor experimentări concludente.



3.29. Grosimea minimă a stratului de acoperire cu beton a armăturii de rezistenţă din radier şi perete va fi:

2 cm pentru elemente din beton armat tencuite în contact cu lichide neagresive;

2,5 cm pentru elemente din beton precomprimat tencuite în contact cu lichide neagresive;

3 cm pentru elemente netencuite în contact cu lichide neagresive.

Valorile de mai înainte se majorează cu 0,5 cm pentru elementele în contact cu lichide agresive sau mediu agresiv.

3.30. La recipienţii din beton armat, armarea pereţilor şi radierului se va face de regulă cu bare din oţel cu profil periodic PC 60 sau PC 52 (STAS 438/1-74); după intrarea în producţie curentă a plaselor sudate din STPB (STAS 438/3-75) armarea se va putea face şi de asemenea plase, pe bază de instrucţiuni speciale.

Oţelul OB 37 va putea fi prevăzut ca armare numai în cazurile când secţiunile rezultate din calcul pentru armăturile cu profil periodic nu satisfac condiţiile referitoare la procentul minim de armare, diametre minime sau respectiv distanţe maxime.

Eventuala renunţare la utilizarea oţelurilor superioare în cazuri speciale trebuie să fie justificată în memoriul proiectului.

În afara satisfacerii condiţiilor reieşite din calculul la starea limită de rezistenţă şi starea limită de deschidere a fisurilor (conform STAS 10107/0-76), armăturile din pereţii rezervoarelor de beton armat trebuie să respecte următoarele condiţii:

- procent minim de armare: câte 0,1% pe fiecare faţă şi în fiecare direcţie (0,2% pe fiecare direcţie);

- diametrul minim 6 mm pentru armăturile orizontale: 20 cm;

- distanţa maximă dintre armăturile verticale: 25 cm;

- distanţa minimă dintre armăturile orizontale: 10 cm;

- distanţa minimă dintre armăturile verticale: 15 cm.

La stabilirea distanţelor minime se va ţine seama şi de tehnologia de execuţie.

Armăturile din placa de fund trebuie să respecte aceleaşi condiţii ca armăturile orizontale din pereţi; se recomandă ca armătura superioară din placa de fund să fie minim d = 8 mm la 20 cm sau d = 6 mm la 15 cm.

3.31. La pereţii rezervoarelor, precomprimaţi pe ambele direcţii şi alcătuiţi din elemente prefabricate, armătura nepretensionată cu rol constructiv va fi alcătuită din câte o plasă sudată (STNB sau STPB) de minimum d = 4 mm la 30 cm pe ambele direcţii şi pe ambele feţe.

La pereţii rezervoarelor având precomprimarea numai pe orizontală, precum şi la pereţii rezervoarelor din beton monolit, precomprimaţi pe două direcţii, se va prevedea ca armătura nepretensionată bare din oţel PC 60 sau PC 52 minimum d = 8 mm la 25 cm pe verticală şi minimum d = 6 mm la 20 cm pe orizontală, sau plase sudate din STPB.

3.32. În funcţie de înălţimea maximă a coloanei de lichid înmagazinat şi de gradul de agresivitate al lichidului sau mediului înconjurător, betonul destinat realizării recipienţilor din beton armat trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute în tabelul 1.

Pentru recipienţii din beton precomprimat marca betonului se va stabili ţinând seama de prevederile din STAS 10107/0-76 şi din Normativul C21-77.

Marca minimă de beton indicată în tabelul 1 corespunde cazului utilizării cimentului de marcă 35. În cazul utilizării altor mărci de ciment marca betonului se stabileşte în funcţie de gradul de impermeabilitate impus, conform prevederilor din tabelul 2.



Tabelul 1

Atât în planşele de execuţie, cât şi în documentaţia economică, tipul de beton se va vota prin marcă şi grad de impermeabilitate, de exemplu: B200 / P4, B300 / P8 etc.

Tabelul 2

*) Dozajele minime de ciment din tabelul 1 se sporesc cu minimum 10%

La definitivarea mărcii betonului se va verifica respectarea prevederilor din STAS 10107/0-76.

3.33. Părţile de structură care vin în contact cu lichidul şi care sunt prevăzute din beton monolit se vor turna continuu, fără întreruperi şi rosturi de lucru, cu excepţia rosturilor prevăzute în proiect.

3.34. Pentru evitarea fisurării radierului datorită contracţiei, se recomandă a se prevedea următoarele măsuri:

- la recipienţii cu diametrul sau latura de maximum 30 m, se va ţine seama de indicaţiile de alcătuire prevăzute la art. 3.24;

- la recipienţii cu diametrul sau latura mai mare de 30 m, se vor prevedea rosturi de contracţie, procentul de armare, tipul de izolaţie (elastică sau rigidă) etc.;

- la realizarea rosturilor de contracţie se recomandă să se asigure continuitatea armăturii cel puţin la plasa inferioară;

Înălţimea coloanei de lichid înma-gazinat m

Condiţii – tehnice

Condiţii de agresivitate Fără agres. sau cu agre-sivitate slabă

Agresivitate intensă sau f. intensă

0 1 2 3

< 4

Grad de impermeabilitate min. P4 P8 - raport A/C max. 0,6 0,5 - dozaj min. ciment kg/m3 pentru agregate:

0...16 360 430 0...31 325 390

- Marca betonului min. B200 B300

4...12

-Grad de impermeabilitate min. P8 P12 - raport A/C max. 0,5 0,45 - dozaj min. de ciment kg/m3 pentru agregate:

0...16 430 500 0...31 390 455

Marca betonului min. B300 B400

> 12

Grad de impermeabilitate min. P12 P12 - raport A/C max 0,45 0,45 - dozaj min. de ciment kg/m3 pentru agregate:

0...16 500 500 0...31 455 455

Marca betonului min. B400 B400

Gradul de impermeabilitate

marca betonului, corespunzătoare cimentului de marcă 30*) 40 45 50

P4 B200 B200 - - P8 B250 B350 B400 - P12 B300 B400 B450 B500



- radierul se va prevedea astfel încât să se poată umple cu un strat de apă de cca. 10 cm adâncime, ce se va menţine minimum 28 de zile de la turnarea betonului.

3.35. În cazul în care se aplică precomprimarea radierului nu se vor prevedea rosturi de contracţie.

3.36. La pereţii din beton armat se recomandă prevederea de rosturi de contracţie, la distanţa de maximum 30 m.

3.37. Rosturile de dilataţie se vor prevedea la distanţa rezultată din calcul, în funcţie de condiţiile specifice constructive şi de exploatare.

3.38. Alcătuirea rosturilor permanente trebuie să asigure etanşeitatea recipientului, concordanţa cu ipotezele de calcul şi compatibilitatea cu deformaţiile elementelor în timpul executării lucrărilor şi în condiţii de exploatare, inclusiv din eventuale tasări. La alcătuirea rosturilor se recomandă să se ţină seama şi de indicaţiile din anexa III.

La alegerea materialelor de etanşare se va ţine seama de natura lichidului înmagazinat.

3.39. Se recomandă ca rosturile verticale la pereţii realizaţi din elemente prefabricate să se umple cu beton preparat cu ciment expansiv sau cu contracţie redusă şi cu agregate din sorturile 0...3 şi 3...7 mm.

3.40. În cazul pereţilor din beton precomprimat la care se prevede rezemarea articulată a peretelui, rostul orizontal se umple cu mortar M 100 având consistenţa de 6...7 cm determinată pe conul etalon. Blocarea rostului se face după precomprimarea peretelui.

3.41. La etanşarea rosturilor verticale între elementele prefabricate de perete dinspre interior se recomandă utilizarea următoarelor soluţii:

- mastic de bitum şi microazbest;

- chit tiocolic;

În cadrul proiectului de execuţie se va indica soluţia cu reţeta exactă şi indicaţiile de execuţie.

Precomprimarea pere ţilor

3.42. Prezentele instrucţiuni se referă la precomprimarea pereţilor recipienţilor cu fascicule postîntinse dispuse în interiorul peretelui sau prin înfăşurarea cu sârmă sub tensiune, sau cu toroane postîntinse dispuse la exteriorul peretelui.

Utilizarea altor sisteme sau procedee de precomprimare se face pe bază de instrucţiuni speciale.

La pereţii alcătuiţi din elemente prefabricate asamblate prin precomprimare se recomandă utilizarea procedeului prin înfăşurare.

3.43. În cazul precomprimării inelare, peretele se poate realiza şi cu contur poligonal, cu condiţia verificării eforturilor suplimentare care intervin ca urmare a abaterii de la conturul circular.

3.44. La precomprimarea prin înfăşurare peretele va avea contur circular şi faţa exterioară netedă; sau se admit nervuri verticale sau orizontale. Se poate adopta şi un contur poligonal dacă instalaţia de înfăşurare permite precomprimarea în aceste condiţii.

3.45. Nu se admite prevederea de goluri în perete pe înălţimea zonei înfăşurate.

3.46. Caracteristicile principale ale procedeelor de precomprimare prin fascicule postîntinse se vor lua în conformitate cu prevederile normativului C.21-77, cu următoarele modificări în cazul în care ancorajele reazemă pe nervurile peretelui (tabelul 3).

Tabelul 3



3.47. Nu se admite prevederea de fascicule cu capetele înglobate în beton de la turnare.

3.48. Se recomandă ca distanţa între fascicule din aceeaşi secţiune să fie mai mică decât 50 cm.

3.49. În jurul recipienţilor precomprimaţi prin înfăşurare se va asigura o distanţă liberă suficientă, determinată de caracteristicile instalaţiei de înfăşurare.

3.50. Protecţia armăturii înfăşurate se realizează printr-un strat de mortar de ciment aplicat prin torcretare după procedeul uscat, în conformitate cu prevederile "Instrucţiunilor tehnice pentru aplicarea prin torcretare a mortarelor şi betoanelor la executarea construcţiilor sau a lucrărilor de reparaţii şi consolidări" C.130-78. Mortarul se aplică în straturi succesive, astfel încât să se realizeze o grosime de protecţie de cel puţin 30 mm peste sârmă.

Protecţia prin torcretare se aplică după efectuarea probei de etanşeitate a recipientului, însă nu mai târziu de 30 de zile de la terminarea precomprimării.

Pe durata executării şi întăririi stratului de protecţie recipientul va fi menţinut plin cu apă la nivelul maxim de exploatare.

3.51. În cazul unor medii cu agresivitate intensă pe durata executării recipientului, la protejarea armăturii pretensionate se vor respecta prevederile corespunzătoare din "Instrucţiuni petnru protecţia elementelor din beton armat şi beton precomprimat situate în medii aeriene din industria acidului sulfuric şi superfosfaţi precum şi în medii aeriene slab agresive C.170-74.

Toleran ţa de execu ţie

3.52. Abaterile şi toleranţele admise la executarea recipienţilor din beton armat şi beton precomprimat se vor înscrie în valorile din normativele C.140-78 şi C.21-77, cu precizările din tabelul 4.

Instala ţii

3.53. La întocmirea proiectelor de instalaţii se va ţine seama de prescripţiile în vigoare care reglementează proiectarea recipienţilor cu destinaţii diverse: rezervoare de apă, decantoare etc.

3.54. În vederea funcţionării corespunzătoare a recipienţilor se vor prevedea măsuri care să asigure respectarea parametrilor tehnologici şi funcţionali.

O atenţie deosebită se va acorda acestor măsuri, în cazul în care depăşirea unor parametri (înălţimea de lichid, temperatura etc.) poate conduce la creşterea apreciabilă a solicitărilor în elementele recipientului sau deteriorarea unor instalaţii învecinate (ca urmare a deversării unor lichide agresive).

3.55. În punctele în care conductele traversează pereţii recipienţilor se vor prevedea piese speciale de trecere etanşe şi reglabile, de regulă cu posibilităţi de intervenţie din exterior.

Piesele de trecere se montează în mod obligatoriu în cofraj înainte de turnarea betonului. Se va da o atenţie deosebită compactării betonului în jurul pieselor de trecere.

La recipienţii precomprimaţi prin înfăşurare nu se admite ca zona înfăşurată să fie traversată de conducte.

Caracteristica Fascicule

12∅ 5 12∅ 7 - 24∅ 5

Dimensiunile minime ale plăcilor de repartiţie, mm 150x150x15 180x180x15

Distanţa minimă de la axele ancorajelor până la marginea nervurii, mm

110 130

of 28INSTRUCÞIUNI TEHNICE PENTRU PROIECTAREA ªI EXECUTAREA RECIP...


3.56. La proiectarea pieselor de trecere prin pereţi şi a pieselor de racordare a conductelor verticale cu cele orizontale la castele de apă se va ţine seama de eventuale tasări diferenţiate, care pot interveni în cazul terenurilor cu compresibilitate mare şi al pământurilor sensibile la umezire.

3.57. Instalaţiile hidraulice la recipienţii fundaţi pe pământuri sensibile la umezire se vor realiza în conformitate cu prevederile normativului P.7-77, astfel încât să se verifice pierderile de lichid.

3.58. Se va prevedea izolarea termică a conductelor la care există pericolul ca apa să stagneze şi să îngheţe.

Tabelul 4

NOTA: În cazul recipienţilor precomprimaţi prin înfăşurare, valorile abaterilor limită admise vor fi corelate cu caracteristicile instalaţiei de înfăşurare

3.59. Conductele şi piesele de trecere în contact cu medii corozive vor din materiale rezistente la coroziune sau vor fi protejate corespunzător.

3.60. Piesele de fixare a conductelor şi instalaţiilor nu vor străpunge peretele.

3.61. Se interzice prevederea de suduri la distanţe mai mici de 0,20 m de la suprafaţa betonului.

Tencuieli, sape pentru pante

3.62. În cazul recipienţilor care nu conţin lichide agresive, la părţile în contact cu lichidul, executate monolit, se vor prevedea tencuieli torcretate sau aplicate în straturi succesive conform instrucţiunilor C 130-78.

Cu avizul proiectantului se poate renunţa la tencuirea pereţilor, dacă la proba cu apă, pierderile nu depăşesc 0,25 l/m2 şi zi, iar eventualele pete de umezire constatate la exterior nu mai apar după executarea unor remedieri locale (sau prin colmatare) şi repetarea probei.

Tipul abaterii admise faţă de proiect Abaterea limită admisă

1 2 1. Abaterea limită de la circularitate la recipienţii cilindrici; se măsoară faţă de lungimea razei D≤ 20 m D> 20 m unde: D = diametrul recipientului

± 20 mm ± D/100

2. Abaterea limită de la grosimea peretelui ± 5 mm 3. Abaterea limită la înclinarea faţă de verticală a suprafeţelor şi muchiilor pereţilor

3 mm/m dar nu mai mult decât 15 mm

4. Abaterea limită la montarea ancorajelor fasciculelor ± 8 mm 5. Abaterea limită la lăţimea feţei de rezemare a ancorajelor fasciculelor

± 8 mm

6. Abaterile limită la dimensiunile elementelor prefabricate - lungime - lăţime - grosime • lungimea diagonalelor • liniaritatea muchiilor şi curbarea maximă din precomprimare • unghiul dintre faţa exterioară şi faţa din rost

± 10 mm ± 5 mm ± 5 mm

± 10 mm 2 mm/m, dar nu mai mult decât 10 mm

7. Abaterea limită la lăţimea rosturilor verticale între elementele prefabricate

+15 mm; -5 mm

8. Decalarea maximă a feţelor exterioare a elementelor prefabricate în dreptul rosturilor

10 mm



3.63. În cazul recipienţilor pentru lichide agresive, la părţile în contact cu lichidul se vor prevedea fie tencuieli torcretate sau aplicate în straturi succesive conform instrucţiunilor C 130-78, fie protecţii aplicate direct pe suprafaţa betonului sablat.

3.64. În cazul recipienţilor la care se aplică protecţii anticorozive exterioare, suprafeţele în contact cu terenul se vor tencui cu mortar M 100, realizate cu cimenturi cu rezistenţă mărită la agresivitatea respectivă. La suprafaţa exterioară de foarte bună calitate, se poate aplica protecţia anticorosivă direct pe suprafaţa betonului sablat.

Izola ţii termice

3.65. Izolarea termică a recipienţilor acoperiţi se prevede atunci când condiţiile de exploatare impun ca temperatura lichidului înamgazinat să nu depăşească anumite limite.

3.66. Dimensionarea izolaţiei termice se face pe baza unui bilanţ termic, în care se va ţine seama de temperatura lichidului la intrare, temperatura exterioară, durata de stagnare etc.

La recipienţii pentru înmagazinarea apei, bilanţul termic pe timp de iarnă poate lua în considerare şi ipoteza formării unui strat de gheaţă a cărui grosime probabilă se va determina în funcţie de durata de stagnare a apei.

3.67. Izolaţia termică se execută după efectuarea probei de etanşeitate a recipientului.

3.68. Detaliile de alcătuire, executare şi recepţionare a izolaţiilor termice se vor prevedea în conformitate cu "Normativul pentru proiectarea, executarea şi recepţionarea izolaţiilor termice la construcţiile civile şi industriale" C.107-78.

Izolarea hidrofug ă exterioar ă

3.70. La recipienţii îngropaţi, asupra cărora acţionează numai umiditatea naturală a pământului, se va prevedea pe pereţi la exterior o izolaţie hidrofugă din două straturi de bitum topit. Izolarea acoperişului se va face în conformitate cu prevederile din "Normativul pentru proiectarea şi executarea hidroizolaţiilor din materiale bituminoase la lucrările de construcţii" C.112-75.

3.71. În cazul recipienţilor fundaţi sub nivelul apei subterane la care se consideră că este posibil ca nivelul actual al apei subterane să se ridice peste nivelul radierului, se va prevedea la exterior o izolaţie hidrofugă alcătuită în conformitate cu prevederile normativului C.112-75.

3.72. Alcătuirea, executarea şi recepţionarea izolaţiilor hidrofuge se vor prevedea în conformitate cu STAS 2355/1-75, STAS 2355/2-78; STAS 2355/3-75 şi normativul C.112-75, cu următoarele precizări:

a) La alegerea tipului de izolaţie hidrofugă se va ţine seama de agresivitatea naturală şi industrială a terenului.

b) Se va asigura continuitatea straturilor verticale şi orizontale ale izolaţiilor hidrofuge prin racordări corespunzătoare.

c) Alegerea stratului de protecţie a izolaţiei hidrofuge se va face ţinând seama pe poziţia şi înclinarea elementului pe care se aplică izolaţia şi de condiţiile de exploatare a recipientului.

d) Se va asigura continuitatea izolaţiei hidrofuge în zonele în care conductele traversează peretele.

Protec ţii anticorosive

3.73. Recipienţii din beton armat şi din beton precomprimat se vor proteja, atât împotriva agresivităţii lichidului înmagazinat, cât şi mediului în care sunt amplasaţi.

3.74. Gradul de agresivitate faţă de beton al lichidului înmagazinat se va stabili, în funcţie de natura şi concentraţia agenţilor corosivi, conform datelor din normativl C.140-78, anexa 1.4.



În cazurile în care acţionează simultan doi sau mai mulţi agenţi agresivi, stabilirea gradului de agresivitate şi elaborarea soluţiei de protecţie se va face de către un institut de specialitate.

În cazurile în care lichidul înmagazinat atinge temperaturi peste 30° C, se va trece la gradul de agresivitate imediat superior.

3.75. Gradul de agresivitate naturală a terenului se va stabili pe baza indicaţiilor din normativul C.140-78, anexa 1.4, iar cel al mediului aerian exterior şi interior (peste nivelul lichidului) pe baza "Instrucţiunilor tehnice pentru protecţia elementelor din beton armat şi beton precomprimat situate în medii aeriene din industria acidului sulfuric şi superfosfaţi, precum şi în medii aeriene slab agresive/ C.170-74 şi a "Indicaţiilor pentru proiectarea, executarea şi întreţinerea construcţiilor din zona litoralului Mării Negre".

3.76. Pentru cazurile necuprinse la art. 3.74 şi 3.75, inclusiv pentru agresivitatea industrială a terenului se va cere avizul unui institut de specialitate.

3.77. În cazul în care unele părţi ale recipienţilor vin contact atât cu terenul, cât şi cu mediul aerian, se vor adopta măsuri de protecţie exterioară, care să corespundă ambelor agresivităţi.

3.78. La proiectarea protecţiilor anticorosive se va ţine seama de gradul de agresivitate interioară şi exterioară, mărimea deformaţiilor pe care trebuie să le permită stratul de protecţie în diverse zone şi în principal la rosturi, necesitatea ca în unele zone protecţia anticorosivă să îndeplinească şi rolul unei hidroizolaţii elastice (de exemplu în cazul recipienţilor fundaţi pe pământuri sensibile la umezire), posibilităţile de aplicare şi de protejare la acţiuni mecanice (şocuri, vibraţii).

3.79. Marca şi gradul minim de impermeabilitate a betonului vor corespunde valorilor indicate în normativul C.140-78.

3.80. În cazul în care alegerea cimentului este condiţionată atât la agresivitatea interioară, cât şi de cea exterioară tipul, cimentului pentru elementele structurii se va stabili în funcţie de agresivitatea lichidului înmagazinat.

3.81. Pentru realizarea betoanelor şi a structurilor suport pentru protecţii (tencuieli) se va prevedea utilizarea cimenturilor rezistente la agresivitatea respectivă, în conformitate cu instrucţiunile tehnice C.19-77.

3.82. Protecţiile anticorosive se vor aplica pe tencuieli sau direct pe suprafaţa betonului sablat, în conformitate cu indicaţiile din art. 3.63 şi 3.64.

3.83. La realizarea recipienţilor supuşi acţiunii agresive, se va ţine seama şi de următoarele recomandări specifice:

- se vor reduce la minimum străpungerile prin pereţi;

- se va asigura posibilitatea de control şi remediere din exterior a pieselor de trecere;

- se va interzice fixarea scărilor, conductelor etc. prin ancorare în pereţi;

- se va prescrie ca piesele de trecere, conductele şi materialele de etanşare să fie rezistente la coroziune sau se vor proteja anticoroziv.

3.84. În funcţie de agresivitatea lichidului înmagazinat, tipurile de protecţii în contact cu lichidul se vor adopta pe baza indicaţiilor prezentate în continuare:

Agresivit ăţi slabe

a. fluatizare; b. silicatizare; c. vopsitorii anticorosive;

Agresivit ăţi intense



a. vopsitorii anticorosive; b. placaje de faianţă sau gresie, prinse în mortar de ciment şi rostuite cu chituri anticorosive sau masticuri

bituminoase; c. acoperiri bituminoase constituite din amorsă şi mastic bituminos aplicat la cald; d. mase de şpaclu pe bază de polimeri, simple sau armate cu ţesături din fibră de sticlă, acoperite sau nu

cu vospitorii anticorosive; e. placaje de gresie prinse şi rostuite cu chituri anticorosive; f. zidărie de cărămidă antiacidă, prinsă în mortar de ciment rostuită cu chituri anticorosive sau masticuri

bituminoase şi peliculizate cu lacuri anticorosive corespunzătoare agresivităţii; g. acoperiri din mastic bituminos, protejat cu zidărie de cărămidă antiacidă, prinsă în mastic bituminos şi

rostuite cu chituri anticorosive sau masticuri bituminoase.

Agresivit ăţi foarte intense

a. zidărie de cărămidă din gresie antiacidă, prinsă şi rostuită cu chituri anticorosive; b. acoperiri bituminoase întărite cu ţesătură din fibre de sticlă impregnată cu bitum, protejate cu zidărie

din cărămidă de gresie antiacidă prinsă şi rostuită cu masticuri bituminoase sau chituri anticorosive; c. acoperiri din mase de spaclu pe bază de polimeri, armate cu ţesătură din fibre de sticlă protejate cu

zidărie din cărămidă de gresie antiacidă prinsă şi rostuită cu chituri anticorosive; d. acoperiri cu folii de butarom, Folbav X C, PVC, cauciuc, plumb de 1...2 mm grosime; foliile se prind cu

adezivi corespunzători şi se protejează cu zidărie din cărămidă de gresie antiacidă prinsă şi rostuită cu chituri anticorosive.

3.85. Protejarea recipientului contra agresivităţii naturale a terenurilor, se va face în conformitate cu prevederile din normativul C 140-78.

3.86. Protejarea recipientului la acţiunea mediului aerian exterior şi interior (la acoperiş) se va face în conformitate cu instrucţiunile tehnice C.170-74.

Protecţia se va aplica pe un strat de tencuială, în cazul în care suprafaţa betonului este deosebit de bună se va putea aplica protecţia anticorozivă direct pe suprafaţa betonului sablat.

3.87. Protejarea exterioară a recipientului, pentru cazurile care nu sunt prevăzute la art. 3.85 şi 3.86 (inclusiv pentru agresivitatea industrială a terenului), se va face cu avizul unor institute de specialitate.

3.88. Materialele care intră în alcătuirea protecţiilor anticorosive se vor alge pe baza indicaţiilor de utilizare date de producători.

3.89. Nu se recomandă folosirea tratamentelor simple de suprafaţă (fluatizare, silicatizare) şi a vopsitoriilor nearmate la presiuni peste 0,3 daN/cm2.

3.90. Protecţiile în contact cu lichidul, destinate recipienţilor pentru produse alimentare, vor fi alcătuite din materiale acceptate de organele sanitare.

3.91. Pentru recipienţii supuşi la interior unor şocuri mecanice de exploatare, se vor utiliza protecţii pe bază de placaje cu cărămizi antiacide, cărămizi de gresie antiacide, sau protejări ale structurii cu zidării de cărămidă corespunzătoare ca rezistenţe mecanice. În aceste situaţii sunt indicate de la caz la caz unele măsuri suplimentare de protecţie mecanică (grătare, jghiaburi, şicane etc.) în zonele mai expuse.

3.92. Pentru recipienţii supuşi vibraţiilor sau trepidaţiilor prin procesul tehnologic sau prin amplasare se vor utiliza în general materiale plastice, elastice, cărămizi cu profile de ancorare ("coadă de rândunică") precum şi zidării de cărămidă pană în cazul recipienţilor circulari. Se interzice prinderea directă pe folii a placajelor verticale, pe înălţimi mai mari de 0,5 m.

3.93. Protejarea anticorosivă în dreptul rosturilor se va face cu soluţii care să permită deplasări în limitele prevăzute şi cu materiale rezistente la acţiunea agresivă a lichidului înmagazinat.

Legătura între protecţia anticorosivă a rostului şi restul sistemului de protecţie va asigura preluarea - în condiţii de etanşeitate a eforturilor care pot apare ca urmare a deplasărilor rostului.



3.94. Proiectul va cuprinde indicaţii detaliate privind aplicarea protecţiilor care se vor întocmi pe baza: indicaţiilor de aplicare elaborate de producători, fişelor tehnologice întocmite de unităţile de execuţie spcializate, indicaţiilor din normele de deviz, precum şi a indicaţiilor generale date în prezentele instrucţiuni tehnice.

[top]

4. INDICAŢII PRIVIND EXECUTAREA RECIPIENŢILOR

4.1. La executarea recipienţilor din beton armat şi beton precomprimat se va ţine seama de prevederile normativelor C.140-78 şi C.21-77, completate cu prevederile prezentelor instrucţiuni.

4.2. Executarea lucrărilor va fi încredinţată numai unor întreprinderi dotate corespunzător şi care dispun de personal tehnic de înaltă calificare, cu experienţă în realizarea unor asemenea lucrări.

4.3. Executarea recipienţilor se va face pe baza proiectelor şi detaliilor de execuţie, a caietului de sarcini şi a fişelor tehnologice; urmărindu-se în mod deosebit realizarea unor betoane cu o structură compactă şi uniformă. În acest scop vor fi îndeplinite următoarele cerinţe:

� materialele componente vor fi ferite de impurificare şi degradare; � utilajele de compactare vor avea dimensiuni corelate cu grosimea elementului, distanţa dintre armături şi grosimea straturilor succesive de beton pentru a permite o vibrare corespunzătoare; numărul acestora se va stabili astfel încât să se dispună de rezerve în cazul unor eventuale defecţiuni;

� se va întocmi un plan de betonare pentru a se asigura o turnare continuă, precizându-se totodată numărul formaţiilor de lucru;

� se vor prevedea instalaţiile necesare de alimentare cu apă şi evacuarea acesteia, pentru efectuarea probei de etanşeitate în termenele stabilite;

� se va evita turnarea betoanelor, monolitizarea rosturilor şi executarea tencuielilor etanşe şi a protecţiei prin torcretare, pe timp friguros.

4.4. Înainte de începerea fiecărei faze de lucru se va verifica:

� calitatea lucrărilor executate în faza premergătoare; � dacă utilajele necesare la betonare, precomprimare, torcretare funcţionează corespunzător; � dacă formaţiile de lucru şi-au însuşit prevederile din caietele de sarcini şi fişele tehnologice; � respectarea normelor de protecţia muncii.

4.5. La recipienţii situaţi pe terenuri în pantă şi la cei fundaţi pe pământuri sensibile la umezire, se va ţine seama de măsurile de amenajare a amplasamentului arătate la art. 3.6 şi de indicaţiile din normativul P.7-77.

4.6. În cazurile în care nivelul apei subterane din amplasamente este deasupra cotei radierului, se vor lua măsuri de coborâre a nivelului apei cu cel puţin 0,50 m sub cota de fundare. Nivelul coborât al apei va fi menţinut până la terminarea lucrărilor.

4.7. În timpul execuţiei se va ţine evidenţa activităţii de control a calităţii lucrărilor. Documentele se ataşează la Cartea Construcţiei.

Cofraje şi sus ţineri

4.8. La proiectarea cofrajelor şi susţinerilor se va ţine seama de succesiunea operaţiilor legate de realizarea elementelor de beton, asigurându-se accesul mijloacelor de transport şi punere în lucrare a betonului.

4.9. La pereţii din beton turnat monolit se va prevedea cofrarea progresivă a uneia din feţe, cu panouri de maximum 1 m înălţime, montate pe măsura turnării betonului.

La pereţii din beton monolit, precomprimat prin înfăşurare, se recomandă cofrarea integrală a feţei exterioare.



4.10. Se recomandă ca elementele de legătură ale cofrajului să nu traverseze peretele. În cazul în care acest lucru nu este posibil, se vor adopta soluţii verificate, prin experimentări concludente, în ce priveşte etanşarea zonelor traversate de legăturile utilizate.

4.11. Abaterile faţă de dimensiunile din proiect vor fi cu cel puţin 30% mai reduse decât abaterile dimensiunilor corespunzătoare ale elementelor de beton. Pentru dimensiunile care nu au indicate abaterile prin proiect, se vor adopta abateri limită corespunzătoare clasei a 9-a de precizie conform prevederilor din STAS 6657/1-76 "Elemente prefabricate din beton, beton armat şi beton precomprimat. Condiţii tehnice generale de calitate".

4.12. Înainte de montarea cofrajelor la pereţii din beton monolit se va verifica:

� poziţionarea corectă a armăturilor la racordare cu radierul; � curăţirea rostului şi îndepărtarea betonului slab; � montarea pieselor de etanşare din rost.

Arm ături

4.13. Confecţionarea, depozitarea şi montarea armăturilor nepretensionate se va face în conformitate cu prevederile normativului C.140-78, cu următoarele precizări suplimentare:

� se vor utiliza numai distanţieri din mase plastice sau mortar; � armăturile dispuse pe cele două feţe ale peretelui vor fi menţinute la distanţa din proiect prin distanţieri

din oţel beton; � se interzice îndoirea armăturilor în cazul în care mustăţile lăsate din radier nu se înscriu în conturul

peretelui; cu avizul proiectantului se vor executa vute locale pe înălţimea de înădire.

4.14. Înlocuirea armăturilor prevăzute în proiect se poate face în conformitate cu prevederile normativului C.140-78.

4.15. Confecţionarea, depozitarea şi punerea în lucrare a armăturilor pretensionate post-întinse se va face în conformitate cu prevederile normativului C.21-77.

Betoane

4.16. Lucrabilitatea amestecului de beton proaspăt necesară la punerea în lucrare va fi L 3, corespunzătoare unei tasări de 5...9 cm (grad de compactare cuprins între 1,04 şi 1,10).

4.17. Dozajul minim de ciment se stabileşte în funcţie de marca de beton şi gradul de impermeabilitate prescrise prin proiect şi se recomandă să fie cel puţin egal cu valorile indicate la pct. 3.32 în tabelul 3.

4.18. Valorile maxime ale raportului A/C pentru realizarea condiţiei de impermeabilitate sunt următoarele:

4.19. Definitivarea compoziţiei betonului se va face în baza rezultatelor încercărilor preliminare, efectuate conform prevederilor din normativul C140-78.

4.20. Prepararea, transportul şi punerea în lucrare se vor face în conformitate cu prescripţiile tehnice în vigoare, completate cu precizările următoare:

a) Transportul betonului pentru distanţe mai mari de 100 m se va face numai cu autoagitatoare.

Gradul de impermabilitate Raportul A/C maxim

P4 0,60

P8 0,50

P12 0,45



b) Turnarea se va face continuu, în straturi de cel mult 0,50...0,60 m înălţime şi se vor evita rosturi de lucru în afara celor prevăzute în proiect.

c) Intervalul între turnarea a două straturi succesive de beton nu trebuie să depăşească 1...3 ore (atunci când se utilizează aditiv întârzietor), funcţie de condiţiile locale şi de timpul de priză al cimentului. În cazul în care se depăşeşte acest interval, înainte de reluarea betonării se aşterne pe betonul vechi un strat de mortar de ciment 1 : 3 în grosime de 1...2 cm.

4.21. Compactarea betonului se face în conformitate cu prevederile Normativului C.140-78, la maximum 15 minute de la turnare. Distanţa între formaţiile de betonare şi cele de vibrare se determină în consecinţă.

4.22. Suprafeţele de beton vor fi menţinute umede până la vârsta de 14...28 zile, în funcţie de condiţiile de expunere.

Se recomandă ca radierul să fie protejat prin acoperire cu un strat de apă sau un strat de nisip menţinut în stare umedă.

În cazul pereţilor se recomandă protejarea betonului cofrat cu prelate contra acţiunii vântului şi a razelor solare.

4.23. Controlul calităţii betonului pus în lucrare se va efectua conform prevederilor din normativul C.140-78.

Pereţi din elemente prefabricate

4.24. Prefabricatele pentru pereţi se vor realiza în fabrici sau poligoane specializate. Faţa convexă a elementului, corespunzătoare feţei exterioare a peretelui, nu se va sclivisi pentru a se asigura o mai bună aderenţă a stratului de torcret la recipienţii precomprimaţi cu sârmă înfăşurată sub tensiune. În cazul utilizării tratamentului termic, temperatura maximă nu va depăşi 70° C.

4.25. Montarea prefabricatelor se face conform proiectului; abaterile de la poziţie în plan, de la dimensiunile rosturilor şi de la verticalitate, trebuie să se înscrie în toleranţele limită date la art. 3.52.

La montare se vor lua măsuri corespunzătoare de sprijinire a elementelor prefabricate până la monolitizarea rosturilor.

4.26. Feţele dinspre rost ale prefabricatelor se sablează sau se perie cu perii de sârmă înainte de montare. Înainte de turnarea betonului de monolitizare, feţele dintre rost se udă pentru a se evita pierderea apei de amestecare.

4.27. La cofrarea rosturilor verticale se interzice folosirea dispozitivelor de fixare a panourilor care să traverseze rostul.

4.28. Betoanele şi mortarele turnate în rost nu vor depăşi feţele exterioare ale elementelor.

4.29. După turnarea şi compactarea betonului de monolitizare, zona rostului, va fi protejată şi udată timp de 7 zile, indiferent de intervalul de timp în care se face decofrarea.

4.30. Etanşarea rosturilor verticale se execută numai după betonarea rostului respectând instrucţiunile de lucru, în funcţie de soluţia de etanşare adoptată.

Pereţi precomprima ţi cu fascicule înglobate

4.31. Executarea recipienţilor din beton precomprimat cu armătura pretensionată alcătuită din fascicule înglobate se face în conformitate cu prevederile normativului C.21-77, completate cu precizările din prezentele instrucţiuni tehnice.

4.32. Ordinea de montare a cofrajelor şi armăturilor nepretensionate va fi astfel încât să permită pozarea lesnicioasă şi corectă a tecilor şi a fasciculelor de armătură.

4.33. Poziţionarea armăturilor pretensionate se va realiza cu ajutorul pieselor metalice fixate numai pe



peretele exterior al cofrajului.

4.34. Capetele canalelor vor fi protejate cu manşoane din PVC, tablă etc. pentru a împiedica pătrunderea laptelui de ciment în timpul betonării şi a evita obturarea canalelor.

4.35. Pretensionarea fasciculelor se va executa pe inele ce se închid complet pe un cerc orizontal. Excepţii de la această prevedere se admit numai cu avizul proiectantului.

4.36. Executarea construcţiilor anexe recipienţilor va fi corelată cu executarea pereţilor precomprimaţi astfel încât să nu fie stânjenite operaţiile de pretensionare şi injectare, precum şi eventuala înlocuire a unor fascicule sau injectarea din alte puncte decât cele prevăzute prin proiect.

Înfăşurarea sârmei sub tensiune

4.37. Înfăşurarea sârmei se face continuu, cu respectarea pasului prescris prin proiect.

4.38. La terminarea unui colac, capetele sârmei se înnădesc prin matisare pe o lungime egală cu 40d, - unde d este diametrul sârmei.

4.39. La începerea şi terminarea precomprimării prin înfăşurare, capetele sârmei se blochează în piese speciale fixate în acest scop în peretele recipientului.

4.40. Pentru a preveni desfăşurarea sârmei în cazul ruperii unei spire, se prevăd, pe sârmă, la distanţe de cca 700 m, piese de prindere a două spire succesive.

4.41. Distanţa medie între spire se va verifica şi compensa pe o zonă de cel mult 40 spire.

4.42. Controlul efortului în sârmă pe durata desfăşurării se face cel puţin odată la două spire, prin măsurarea pe sârmă la ieşirea din maşină. Abaterile de la valoarea efortului de control prescris prin proiect şi modul de corectare a efortului vor corespunde prescripţiilor de utilizare a maşinii.

4.43. Rezultatele măsurătorilor de efort se consemnează într-un jurnal în care se notează: data şi ora măsurătorii; zona şi numărul de ordine al spirei; citirea la aparatul de măsură şi valoarea efortului măsurat; efortul nominal; abaterile admise şi efective; eventuale observaţii, precum: ruperi de sârme, reglarea dispozitivului de pretensionare etc.

Jurnalul se ataşează la Cartea Construcţiei şi serveşte la recepţionarea operaţiei de precomprimare.

Protec ţia arm ăturii înf ăşurate

4.44. Aplicarea mortarului prin torcretare se face cu echipe specializate conform prevederilor proiectului şi cu respectarea instrucţiunilor tehnice C130-78 şi a prevederilor de la articolul 3.50 din prezentele instrucţiuni.

Instala ţii

4.45. La executarea instalaţiilor se va ţine seama de prevederile proiectului şi ale prescripţiilor de executare în vigoare.

De asemenea, se vor respecta indicaţiile de la art. 3.55, 3.60 şi 3.61, chiar dacă în proiect nu se fac menţiuni speciale referitoare a aceste prevederi.

4.46. În cazul recipienţilor precomprimaţi, la executarea instalaţiilor se vor lua toate măsurile pentru a se evita atingerea armăturilor pretensionate cu surse de temperaturi ridicate (flacără, material incandescent din sudură etc.).

4.47. În cazul recipienţilor protejaţi anticorosiv, se vor lua toate măsurile pentru a se evita executarea de lucrări, ulterior aplicării protecţiilor.

De asemenea, instalaţiile care produc deplasări, şocuri, vibraţii (care pot afecta protecţiile anticorosive, se vor verifica înainte de executarea protecţiilor, astfel ca parametrii ce caracterizează aceste acţiuni să se



încadreze în limitele considerate la proiectare.

Tencuieli, şape pentru pante

4.48. Executarea tencuielilor se va face în conformitate cu prevederile instrucţiunilor C.130-78 cu precizările menţionate în continuare.

4.49. Aplicarea tencuielilor se va face numai după proba de etanşeitate la apă şi eventuale remedieri.

4.50. Tencuielile pe care se aplică protecţii anticorosive se vor drişcui fin.

4.51. Tencuielile pe care nu se aplică protecţii se vor sclivisi dacă sunt în contact cu lichidul, şi se vor drişcui dacă nu sunt în contact cu lichidul.

4.52. Se recomandă utilizarea sablării pentru pregătirea suportului tencuielilor indiferent de modul de aplicare a acestora.

4.53. Aplicarea tencuielilor în zona rosturilor se va face în conformitate cu detaliile de tratare a rosturilor, prevăzute în proiect.

4.54. Continuitatea şi aderenţa de stratul suport al şapelor şi tencuielilor se vor verifica prin metode adecvate nedistructive (vizual, uşoară ciocănire, deplasarea pe întreaga suprafaţă a pietrei de polizare etc.). De asemenea, se va încheia proces-verbal de lucrări ascunse.

Izola ţii termice

4.55. Izolaţiile termice se vor executa şi recepţiona în conformitate cu detaliile din proiect şi cu prevederile din normativul C.107-78.

Izolarea hidrofug ă

4.56. La realizarea şi recepţionarea izolaţiilor hidrofuge exterioare se vor respecta prevederile proiectului şi ale normativului C 112-75.

Protec ţia anticorosiv ă

4.57. Aplicarea protecţiilor anticorosive pe tencuielile executate şi verificate ca la art. 4.48...4.54 se face în conformitate cu prevederile proiectului, prescripţiile indicate la art. 3.85 şi 3.86, precum şi cu indicaţiile din anexa IV la prezentele instrucţiuni tehnice.

Pe baza acestora, executantul va întocmi o fişă tehnologică de executare a protecţiilor care va fi avizată de proiectant.

4.58. La realizarea protecţiilor anticorosive care vin în contact cu lichidul înmagazinat se vor utiliza numai materiale verificate şi acceptate pentru utilizare de către laboratorul de întreprindere.

Verificarea comportă următoarele operaţii:

- stabilirea caracteristiilor materialelor şi verificarea corespondenţei acestora cu cele menţionate în standardele sau normativele în vigoare;

- verificarea termenului de valabilitate la produsele cu durată limitată;

- verificarea reţelei dată de producător în cazul materialelor cu mai multe componente.

[top]



5. VERIFICAREA CALIT ĂŢII LUCRĂRILOR, REMEDIERI, EXPLOATARE ŞI ÎNTREŢINERE

5.1. Verificarea calităţii lucrărilor se face pe parcursul execuţiei, pentru fiecare categorie de lucrări în parte şi separat pe recipient în ansamblu, înainte şi după aplicarea straturilor de protecţie.

Verificarea se face în conformitate cu prevederile prescripţiilor în vigoare pentru diversele categorii de lucrări.

5.2. Verificarea etanşeităţii recipientului se face prin proba de umplere cu apă, conform prevederilor STAS 4165-75 "Alimentări cu apă. Rezervoare de beton armat şi beton precomprimat.Prescripţii de proiectare şi date constructive" şi cu următoarele precizări:

- se recomandă remedierea prealabilă a deficienţelor vizibile care pot avea consecinţe asupra etanşeităţii;

- umplerea se va face lent (minimum 24 ore);

- la recipienţii compartimentaţi se vor umple la început toate compartimentele, verificarea etanşeităţii pereţilor făcându-se prin golire succesivă;

- la recipienţii fundaţi pe pământuri sensibile la umezire se va face obligatoriu remedierea prealabilă a oricăror defecte vizibile care ar putea conduce la neetanşeităţi şi eventual o etapă intermediară de verificare a etanşeităţii radierului (înălţime de umplere max. 1 m);

- în cazul unor pierderi reduse de apă (din lăcrimări, pete de umezeală), se poate face remedierea cu ajutorul unei suspensii de argilă sau ciment în apă, cu avizul proiectantului.

5.3. Proba de etanşeitate prin umplere cu apă se face înainte de aplicarea tencuielilor şi este obligatorie independent de natura lichidului înmagazinat.

5.4. Verificarea finală a etanşeităţii se face după aplicarea tencuielilor şi a straturilor de protecţie. Proba se face prin umplerea recipientului cu apă şi se consideră satisfăcătoare dacă nu apar pete la exterior. Se poate renunţa la această verificare dacă proba prevăzută la punctul 5.2 a dat rezultate satisfăcătoare (pierderea

maximă 0,250 l/zi şi m2 de suprafaţă udată) şi nu se constată pete de umezeală.

Remedierea defectelor de execu ţie

5.5. Denivelările, zonele de beton segregat, zonele cu armături descoperite sau cu acoperire insuficientă şi cele necompletate cu beton se remediază în conformitate cu prevederile "Instrucţiunilor tehnice privind folosirea amestecurilor pe bază de ciment sau pe bază de răşini epoxidice la remedieri de defecte ale lucrărilor de construcţii" C.149-78 sau prin injecţii cu lapte de ciment.

5.6. În vecinătatea pieselor de trecere se recomandă ca remedierile să se facă prin injectare de lapte de ciment sau de amestecuri pe bază de răşini epoxidice.

5.7. Fisurile se pot remedia prin injectare cu răşină epoxidică conform prescripţiilor de aplicare a acestei metode. Soluţia va fi dată în urma analizării cauzelor care au determinat apariţia fisurilor.

5.8. Soluţiile de remediere a altor defecte de execuţie decât cele menţionate se vor elabora în urma analizării cauzelor care au generat apariţia defectelor şi cu avizul proiectantului.

Exploatare şi între ţinere

5.9. Exploatarea, întreţinerea şi verificarea periodică a recipienţilor se va face în conformitate cu prevederile regulamentului de exploatare şi întreţinere elaborat de întreprinderea de exploatare pentru fiecare recipient, pe baza indicaţiilor proiectantului.

5.10. În cazul apariţiei unor defecţiuni, întreprinderea de exploatare va sesiza proiectantul pentru analizarea cauzelor şi elaborarea soluţiei de remediere.

Repunerea în funcţiune a recipientului se va face numai după efectuarea probelor necesare.



5.11. La recipienţii fundaţi pe terenuri de compresibilitate mare sau pe pământuri sensibile la umezire se vor urmări periodic reperii de tasare şi se vor detecta eventualele pierderi de apă.

5.12. Toate datele privind comportarea în exploatare, defecţiunile intervenite şi măsurile de remediere vor fi consemnate într-un caiet la Cartea Construcţiei.

[top]

ANEXA I

LISTA STANDARDELOR, NORMATIVELOR ŞI INSTRUCŢIUNI ÎN VIGOARE LEGATE DE P.73-78

Standarde

227/1-78 - Cimenturi. Încercări fizice. Indicaţii generale.

227/2-78 - Cimenturi. Încercări fizice. Determinarea fineţei de măcinare.

227/3-78 - Cimenturi. Încercări fizice. Determinarea constanţei de volum.

227/1-78 - Cimenturi. Încercări fizice. Indicaţii generale.

227/2-78 - Cimenturi. Încercări fizice. Determinarea fineţei de măcinare.

227/3-78 - Cimenturi. Încercări fizice. Determinarea constanţei de volum.

227/4-78 - Cimenturi. Încercări fizice. Determinarea timpului de priză.

227/5-78 - Cimenturi. Încercări fizice. Determinarea căldurii de hidratare.

438/1-74 - Oţel beton laminat la cald. Condiţii tehnice generale de calitate.

438/2-74 - Oţel beton trefilat la rece. Sârmă trasă mată.

438/3-75 - Plase sudate pentru beton armat.

790-73 - Apă pentru mortare şi betoane.

1275-75 – Încercări de laborator ale betoanelor. Încercări de beton înstărit. Determinarea rezistenţelor mecanice (înlocuieşte STAS 1275-62).

1667-76 - Agregate naturale grele pentru mortare şi betoane cu lianţi minerali.

2355/1-75 - Lucrări de hidroizolaţii în construcţii. Terminologie.

2355/2-78 - Hidroizolaţii din materiale bituminoase la construcţii.

2355/3-75 - Hidroizolaţii din materiale bituminoase la acoperişuri şi terase. Condiţii tehnice de calitate.

2745-69 - Terenul de fundare. Urmărirea tasării construcţiilor prin metode topografice.

4165-74 - Alimentări cu apă. Rezervoare de beton armat şi beton precomprimat. Prescripţii de proiectare şi date constructive.

4606-70 - Agregate naturale grele pentru mortare şi betoane, cu lianţi minerali. Metode de încercare.



6482/1-73 - #9; Sârme de oţel şi produse din sârmă pentru beton precomprimat. Reguli pentru verificarea calităţii.

6482/2-73 - Sârme de oţel şi produse din sârmă pentru beton precomprimat. Sârmă netedă.

6482/3-73 - Sârme de oţel şi produse din sârmă pentru beton precomprimat. Sârmă amprentată.

6482/4-74 - Sârme de oţel şi produse din sârmă pentru beton precomprimat. Toroane.

6657/1-76 - Elemente prefabricate din beton, beton armat şi beton precomprimat. Condiţii tehnice generale de calitate.

10101/OA-77 - #9; Acţiuni în construcţii. Clasificarea şi gruparea acţiunilor pentru construcţii civile şi industriale.

10107/0-76 - Construcţii civile şi industriale. Calculul şi alcătuirea elementelor din beton, beton armat şi beton precomprimat.

Normative şi instruc ţiuni

P. 100-78 - Normativ pentru proiectarea antiseismică a construcţiilor de locuinţe, social-culturale, agrozootehnice şi industriale.

C. 29-77 - Normativ privind consolidarea terenurilor de fundare slabe prin procedee mecanice.

P. 7-77 - Normativ privind proiectarea şi executarea construcţiilor fundate pe terenuri slabe.

C. 61-74 - Instrucţiuni tehnice pentru determinarea tasării construcţiilor de locuinţe, social-culturale şi industriale prin metode topografice.

C. 140-78 - Normativ pentru executarea lucrărilor de beton şi beton armat.

C. 21-77 - Normativ pentru executarea lucrărilor de beton precomprimat.

C.130-78 - Instrucţiuni tehnice pentru aplicarea prin torcretare a betoanelor şi mortarelor la executarea construcţiilor sau a lucrărilor de reparaţii şi consolidări.

C. 107-78 - Normativ pentru proiectarea, executarea şi recepţionarea izolaţiilor termice la construcţii civile şi industriale.

C. 170-74 - Instrucţiuni tehnice pentru protecţia elementelor din beton armat şi beton precomprimat situate în medii aeriene din industria acidului sulfuric şi superfosfaţi, precum şi în medii aeriene slab agresive.

C. 149-78 - Instrucţiuni tehnice privind folosirea amestecurilor pe bază de ciment sau pe bază de răşină epoxidice la remedieri de defecte ale lucrărilor de construcţii.

- - Norme republicane de protecţia muncii, aprobate de Ministerul Muncii, Ministerul Sănătăţii cu Ordinele nr. 34/1975 şi 60/1975.

- - Norme de protecţia muncii (construcţii-montaj), aprobate de MC Ind. cu ordinul nr. 7N/1970;

- - Norme generale de protecţia împotriva incendiilor la proiectarea şi realizarea construcţiilor şi instalaţiilor, aprobate cu Decretul nr. 290/1977.

NP. 23-77 - Norme provizorii privind protecţia contra incendilor la proiectarea şi realizarea elementelor de construcţii.

[top]



ANEXA II

DATE ŞI CONDIŢII CE TREBUIE SĂ FIE SPECIFICATE PE PLANŞELE DIN PROIECTELE DE EXECUŢIE ŞI ÎN CAIETUL DE SARCINI

1. Condiţii privind calitatea materialelor, încercări şi măsurători de recepţie. 2. Abateri admise la execuţie. 3. Eşalonarea lucrărilor şi precizări cu privire la ordinea operaţiilor. 4. Detalii petnru poziţionarea armăturilor pretensionate şi nepretensionate; efortul de control din

armăturile pretensionate; abaterile maxime admise; metode de verificare. 5. Tehnologia de punere în operă, vibrare şi tratare a betonului pe durată întăriri. 6. Măsuri pentru reducerea eforturilor din contracţie. 7. Rezistenţa de decofrare, transfer şi marca betonului. 8. Gradul de impermeabilitate şi gelivitate al betonului. 9. În cazul utilizării elementelor prefabricate; modul de tratare a feţelor în contact în rost, modul de

umplere a rosturilor, rezistenţa în momentul precomprimării şi marca mortarului din rosturi. 10. Obligativitatea şi condiţiile de recepţie pe faze a lucrărilor; fazele de execuţie la care este obligatorie

prezenţa proiectantului; definitivarea programului de pretensionare pe baza pierderilor de tensiune reale determinate pe şantier.

11. Măsuri necesare pentru asigurarea realizării protecţiei armăturilor pretensionate în limita termenelor prescrise.

12. Măsurile şi condiţiile necesare pentru realizarea protecţiei anticorozive, izolaţiilor hidrofuge şi termice. 13. Obligativitatea ca rezervorul să fie umplut cu apă la nivelul maxim prevăzut pentru exploatare în timpul

executării şi întăririi stratului de protecţie al armăturii pretensionate înfăşurate. 14. Asigurarea măsurilor necesare pentru efectuarea probei de etanşeitate (instalaţii de alimentare şi

evacuare a apei). 15. Măsurile speciale de protecţia muncii pe durata execuţiei.

NOTĂ: Această listă de date şi condiţii, ce trebuie specificată pe planşele din proiectele de execuţie şi în caietul de sarcini, nu este limitativă.

[top]

ANEXA III

VARIANTE DE PRINCIPIU PENTRU ALC ĂTUIREA ROSTURILOR

La alegerea tipului de rost se va ţine seama de următoarele precizări:

• Pentru recipienţi cu perete monolit se pot adopta variantele din fig. 1, fig. 2, fig. 3 sau fig. 5.

Variantele din fig. 1 şi fig. 3 se recomandă pentru situaţii uzuale, cu menţiunea că varianta din fig. 3 se poate adopta la recipienţi cu capacităţi şi presiuni reduse.

Varianta din fig. 2 se recomandă în cazurile în care pot apărea tasări diferite între placa de fund şi fundaţia peretelui, la recipienţi cu diametre mari şi la varietăţi mari de temperatură interior-exterior.

Varianta din fig. 5 se poate utiliza în cazul recipienţilor cu peretele încastrat în radier.

• Pentru recipienţii cu pereţi din elemente prefabricate se poate adopta varianta din fig. 4, cu menţiunea că pentru legătura dintre placa de fund şi fundaţia peretelui se poate adopta şi rezolvarea din fig. 2.

• Pentru rostul vertical dintre elementele prefabricate de pereţi se recomandă varianta din fig. 6.

Dimensiunile din fig. 1, fig. 2, fig. 3, fig. 4, fig. 6 si fig. 5. sunt orientative, urmând a fi definitivate la proiectarea recipientului.

[top]



ANEXA IV

INDICAŢII GENERALE PRIVIND APLICAREA PROTEC ŢIILOR ÎMPOTRIVA ACŢIUNII AGRESIVE A LICHIDELOR ÎNMAGAZINATE

Modul detaliat de aplicare a diferitelor protecţii anticorosive, menţionate în continuare, vor fi elaborate de către executant şi aprobate de proiectant.

a) Fluatizarea

Tratamentul de fluatizare constă în tratarea suprafeţei de tencuială drişcuită fin cu o soluţie de fluosilicaţi solubili, în special fluosilicat de magneziu (Mg Si F

6) sau fluosilicat de zinc (Zn Si F6) sau fluosilicat de plumb

(Pb Si F4).

Tratamentul de fluatizare se face prin aplicarea în 3-4 reprize a unei soluţii de fluosilicat în concentraţie de 2-12%, soluţia având o temperatură de 50-60° C.

Aplicarea soluţiei de fluosilicat se face numai pe suprafeţe de beton uscat, întărite timp de 18-28 de zile, netede şi curate.

Înainte de aplicare, suprafaţa tencuită a betonului trebuie să fie curăţată de urmele de praf şi de particulele de nisip neaderate.

Se aplică prin pensulare primul strat de soluţie de fluosilicat în concentraţie de 2%. După uscarea primului strat, se aplică al doilea strat de soluţie de fluosilicat în concentraţie de 4%, iar după uscarea acestuia se aplică ultimul strat cu o soluţie de fluosilicat de concentraţie 8%. În cazul în care mortarul mai primeşte soluţie de fluosilicat, atunci se poate aplica şi un al patrulea strat cu o concentraţie de 12%.

Aplicarea soluţiei de fluosilicaţi nu trebuie făcută la temperaturi sub 10° C, iar după uscarea stratului 3 şi 4 se recomandă o spălare cu apă pentru îndepărtarea excesului de săruri care s-au format.

Deoarece fluosilicaţii folosiţi în tratamentul de fluatizare, sunt substanţe toxice şi iritante, trebuie să se respecte cu stricteţe măsurile corespunzătoare de protecţia muncii.

b) Silicatizarea

Acest tratament constă în aplicarea pe suprafaţa tencuită a betonului a mai multor straturi de soluţii de silicat (silicat de sodiu, preferabil silicat de potasiu) care trebuie să aibă modulii de silice cuprinşi între 3,2-3,5, iar densitatea cuprinsă între 1,36-1,43.

Suprafaţa de beton tencuită şi drişcuită fin, întărită timp de 14-28 de zile şi uscată, se curăţă bine de praf. Se aplică prin pensulare primul strat de soluţie de silicat diluat în apă în proporţie de 1 : 4. După uscarea primului strat se aplică al doilea strat cu aceeaşi concentraţie, apoi după uscarea acestuia se aplică al treilea strat diluat în proporţie de 1 : 3 şi se poate repeta prin aplicarea unui al 4-lea strat.

Tratamentul este considerat terminat de îndată ce pe suprafaţa betonului se formează un strat lucios.

După o uscare definitivă, adică cca 10 zile de la terminarea tratamentului, suprafeţele trebuie spălate cu o soluţie de acid clorhidric sau sulfuric de cca. 20% concentraţie sau mai bine cu o soluţie de 30% clorură de calciu aplicată la 24 ore de la realizarea ultimului strat, iar după 10 zile se spală bine cu apă.

c) Vopsitorii anticorosive

Ca vopsitorii anticorosive aplicate pe tencuială se utilizează următoarele sisteme de vopsitorie pe bază de:

- Romflexil PC 505.

- Romflexil PC 505 în amestec cu 50% perclorvinil.



- Romflexil PC 505 în amestec cu 50% clorcauciuc.

- Romflexil PC 505 în amestec cu 50% aracetal.

- Aracetal BL 55 în amestec cu 20% Alorex 102 (material epoxidic).

- Hypalon.

- Perclorvinil.

- Epoxi-poliamidă V 3207.

Aceste sisteme nu sunt limitative, ele putând fi extinse şi la alte tipuri de vopsitorii anticorosive.

Sistemul de vopsitorie ce urmează să fie adoptat va fi alcătuit dintr-un strat de amorsă şi mai multe straturi (4-6) de vopsea, pentru a asigura impermeabilitatea protecţiei.

Pentru ca aceste vopsele să aibă o aderenţă bună este necesar să se verifice umiditatea suprafeţei suport, care nu trebuie să depăşească 4%.

Grosimea minimă după uscare a sistemului de vopsitorie anticorosivă trebuie să fie de 1000 µ.

d) Placaje de faian ţă sau gresie, prinse în mortar de ciment şi rostuite cu chituri anticorosive sau masticuri bituminoase.

Prinderea placajelor de faianţă sau gresie în mortar de ciment, pentru protecţia recipienţilor, se face numai după ce suprafeţele de beton sau tencuială le-au fost verificate verticalitatea şi aderenţa şi numai după terminarea lucrărilor ce au necesitat străpungeri, montări etc.

Stratul de prindere va fi de cca. 10 mm şi se va realiza prin aplicarea mortarului de ciment pe spatele plăcilor.

După 48 ore de la aplicare, se va verifica prinderea tuturor plăcilor de stratul de pozare, înlocuindu-se cele care sună a gol.

La cca 7 zile de la pozarea plăcilor se trece la rostuirea acestora cu chituri anticorosive.

Darea în exploatare se poate face la minimum 14 zile de la terminarea operaţiei de rostuire.

Înainte de executarea acestor placaje este absolut necesar ca plăcile să fie sortate placă cu placă, îndepărtându-se acelea ce prezintă defecte ca; incluziuni, ştirbituri, fisuri etc.

Înainte de a fi aplicate în mortar de ciment, plăcile trebuie să fie introduse într-un vas cu apă unde se menţin timp de 15-30'. La prepararea mortarului de ciment se vor utiliza cimenturi cu rezistenţe mărite la agresivităţi chimice.

Pentru placaje anticorosive se recomandă a se lucra numai cu rosturi care trebuie să aibă cca 7-8 mm lăţime. Adâncimea chitului de rostuire va fi egală cu grosimea plăcii.

e) Acoperiri bituminoase constituite din amors ă şi mastic bituminos aplicat la cald.

Masele bituminoase folosite în protecţia anticorosivă a recipienţilor sunt constituite din:

- strat de amorsal aplicat pe suprafaţa curată şi uscată a cărei temperatură este de minimum 10° C;

- masă de şpaclu constituită din bitum, filer sau nisip cuarţos şi microazbest.

Ca soluţii de amorsaj se utilizează soluţia de bitum tăiat aplicat pe şantier (25% bitum, 75% benzină, iar în unele cazuri pentru accelerarea uscării se adaugă şi 5% acetonă). Amorsajul trebuie să acopere întreaga suprafaţă suport şi să pătrundă bine în porii suprafeţei. După uscarea amorsajului se poate trece la aplicarea



masei de şpaclu. Bitumul folosit pentru realizarea masticului se va fărâmiţa în bucăţi mici, şi se va topi la 170-180 ° C, neadmiţându-se sub nici un motiv depăşirea a 200° C.

Primul strat de masă de şpaclu în grosime de 3 mm se aplică pe suprafaţa suport amorsată, utilizându-se scule preîncălzite în masa bituminoasă. În continuare se aplică straturile 2 şi 3, astfel ca în final să rezulte un strat de masă de şpaclu în grosime de 9-10 mm. După fiecare strat se va avea grijă să se netezească urmele proeminente până la uniformizarea stratului aplicat. Suprafaţa ultimului strat de masă de şpaclu se va lăsa, astfel a să se îndepărteze toate asperităţile şi să se realizeze o suprafaţă netedă lipsită de pori, acordându-se o atenţie deosebită la racordarea suprafeţelor orizontale cu cele verticale.

f) Mase de şpaclu pe baz ă de polimeri, simple sau armate cu ţesături din fibre de sticl ă, acoperi te sau nu cu vopsitorii anticorosive.

Protecţia pe bază de masă de şpaclu se realizează cu material spoxidic (Alorex 102) simplu sau armat cu ţesătură din fibre de sticlă, cu material epoxidic de natură şi concentraţia mediului agresiv şi de dimensiunile suprafeţelor ce urmează să fie protejate.

Sistemele de masă de şpaclu simplă (din Alorex 102 sau din Alorex 102 cu 5% tiocoli) sunt constituite din:

- amorsă epoxidică;

- două straturi de glet de 2-3 mm grosime, aplicate la interval de 24 de ore unul de altul.

În cazul suprafeţelor mai întinse, masa de şpaclu se aplică pe fâşii de max. 2 m lăţime şi 3 m înălţime, lăsându-se benzi libere de 2 cm lăţime. Aceste benzi se acoperă ulterior, la cca 3 zile de la aplicarea fâşiilor.

Sistemul de masă de şpaclu armat este constituit din:

- amorsă epoxidică;

- glet epoxidic (Alorex 102);

- ţesătură din fibre de sticlă;

- tufuire cu lac epoxidic;

- glet epoxidic (Alorex 102).

Ţesătura din fibre de sticlă se aplică peste gletul epoxidic proaspăt, iar tufuirea cu lac epoxidic se execută la 1 oră de la aplicarea ţesăturii. Ultimul strat al sistemului se execută la 24 de ore de la aplicarea ţesăturii şi tufuire.

Aceste sisteme nu sunt limitative.

g) Placaje de gresie prinse şi rostuite cu chituri anticorosive

Prinderea placajelor de gresie pentru protecţia recipienţilor se va face cu chituri anticorosive fixotropizate (Alorex 102) după ce în prealabil pe întreaga suprafaţă s-a aplicat o masă de şpaclu uniformă în grosime de 2-3 mm.

Înainte de aplicarea acestor placaje este absolut necesar ca plăcile să fie sortate şi desprăfuite.

Prinderea acestor placaje se face prin aplicarea unui strat de masă de şpaclu de 2-3 mm grosime, pe spatele plăcilor şi prin apăsarea acestora pe masa de şpaclu întărită existentă pe suportul de beton.

Rosturile dintre plăci se realizează prin distanţieri de masă plastică, astfel ca să se realizeze o lăţime de 7-8 mm, iar adâncimea rostului va fi egală cu a plăcilor de gresie, în cazul plăcilor subţiri şi de cca 15 mm, în cazul plăcilor de gresie groasă.

Se recomandă ca rostuirea să se facă la intervale mai lungi de timp (10-14 zile), astfel încât chitul de pozare



să poată prelua contracţiile.

h) Zidărie de cărămidă antiacidă, prinsă în mortar de ciment rostuită cu chituri anticorosive sau masticuri bituminoase şi peliculizată cu anticorosive corespunzătoare agresivităţii.

Protejarea cu cărămidă antiacidă a recipienţilor se face pe latul sau pe cantul cărămizii, funcţie de diametrul şi înălţimea recipientului. Zidăria se poate face ţesut şi continuu, prefabricat ţesut.

La înzidire se are grijă ca să se lase cu ajutorul distanţierelor rosturi de cca 10 mm înălţime şi cca 5 mm adâncime. La alegerea înălţimii zilnice de placare se va ţine cont de faptul că mortarul de ciment are întărire lentă şi nu poate prelua decât o sarcină limitată. Cărămida utilizată va fi introdusă în prealabil aplicării, timp de 10-15 minute, într-un vas cu apă, după care se lasă să se zvânte şi se înzideşte cu ajutorul mortarului de ciment.

Pentru a se limita consumul de chit anticorosiv, se recomandă ca după scoaterea distanţierilor să se execute o fuguire cu mortar de ciment în interiorul rosturilor, astfel încât adâncimea chitului anticorosiv ce se va aplica ulterior să fie de cca 15 mm.

La ca 14 zile de la înzidire se trece la executarea rostuirii.

Pentru a nu se permite migrarea soluţiilor agresive la stratul de prindere din mortar de ciment (cărămizile antiacide având o porozitate destul de ridicată), se aplică prin pensulare unul sau două straturi de lac diluat.

i) Acoperiri din mastic bituminos, protejate cu zid ărie de c ărămid ă antiacid ă, prins ă în mastic bituminos şi rostuite cu chituri anticorosive sau masticuri bi tuminoase.

Acest sistem de protecţie se utilizează pentru recipienţi a căror înălţime nu depăşeşte 2,0-2,5 m.

În cazul unor înălţimi mai mari, este necesară prevederea unor console din beton pentru susţinerea zidăriei.

Acoperirea cu mastic bituminos este similară cu cea expusă anterior la punctul "e".

În cazul înzidirii cărămizilor antiacide cu masă de prindere bituminoasă, acestea vor fi amorsate cu o soluţie bituminoasă.

Rosturile dintre plăci se vor lăsa de cca. 7-8 mm, utilizându-se distanţiere de lemn împregnate cu motorină.

j) Zid ărie de c ărămid ă din gresie antiacid ă, prins ă şi rostuit ă cu chituri anticorosive.

Recipienţii de beton sau beton armat pot fi protejaţi contra agenţilor agresivi, folosind o căptuşeală anticorosivă realizată din cărămizi de gresie anticorosivă, având drept material de legătură un chit anticorosiv.

Grosimea acestor căptuşeli diferă în funcţie de condiţiile de exploatare, de natura şi concentraţia agenţilor agresivi, precum şi de alţi factori.

Lucrările de placare şi înzidire se pot executa într-un singur strat sau în straturi multiple, acestea din urmă fiind mai eficiente, deoarece aduc un coeficient de siguranţă mult sporit.

La executarea căptuşelilor în straturi multiple trebuie să se respecte următoarele principii de execuţie:

� cărămizile celui de al doilea strat se vor aşeza astfel ca rosturile să fie decalate faţă de cele din primul strat cu o jumătate de cărămidă;

� aşezarea unui nou strat peste cel executat mai înainte trebuie să fie făcută numai după trecerea timpului necesar pentru întărirea masei de pozare şi rosturile folosite la stratul precedent;

� îmbinările straturilor de pe pereţii verticali cu cei orizontali trebuie să fie executate în trepte; � aplicarea unui strat nou de cărămizi se face numai după o verificare amănunţită a execuţiei primului

strat, în acest caz fiind necesar să se execute recepţii parţiale fiind vorba de lucrări ascunse; � primul strat de zidărie nu se va executa decât după ce în prealabil suportul de beton a fost protejat cu

masă de şpaclu anticorosivă aplicată în unul sau mai multe straturi, fiecare nedepăşind grosimea de 1-2 mm.



La înzidire se va avea grijă ca să se asigure rosturi libere pe o adâncime de cca 15 mm şi pe o lăţime de 7-8 mm, cu ajutorul unor distanţieri.

Rostuirea se va executa la 24 ore de la terminarea executării înzidirii.

Pentru o mai bună comportare în timp, se recomandă ca acest sistem de protecţie să fie încălzit în prima zi la 25° C, a doua zi la 30oC şi a treia zi la 40° C, cu ajutorul unor aeroterme sau cu serpentine cu aer cald.

k) Acoperiri bituminoase înt ărite cu ţesătură din fibre de sticl ă impregnat ă cu bitum, protejat ă cu zidărie din c ărămid ă de gresie antiacid ă, prins ă şi rostuit ă cu masticuri bituminoase sau chituri anticorosive

Se aplică masa bituminoasă într-un strat ca la punctul "e", peste care se prinde cu o masă bituminoasă o ţesătură de fibră de sticlă bituminată. Această ţesătură se protejează cu un nou strat de masă bituminoasă, care la rândul ei se protejează printr-o zidire din cărămidă de gresie antiacidă.

În cazul în care această zidire este prinsă în mastic bituminos (până la înălţimi ce nu depăşesc 2,5 m) acestea se amorsează cu o soluţie bituminoasă (bitum tăiat).

În cazul în care prinderea se face cu chituri anticorosive, cărămida va fi tratată sau netratată funcţie de tipul de chit utilizat.

Pentru chiturile anorganice şi chiturile pe bază de răşini epoxidic, suprafaţa cărămizii nu se amorsează, pe când în cazul chiturilor tip Oramin se amorsează.

l) Acoperiri din mase de şpaclu pe baz ă de polimeri, armate cu ţesături din fibre de sticl ă, protejate cu zidărie din c ărămid ă de gresie antiacid ă prins ă şi rostuit ă cu chituri anticorosive.

Pe suportul de tencuială aderentă se aplică sistemul de protecţie pe bază de epodur armat conform pct. "f" şi se protejează cu zidărie de cărămidă din gresie antiacidă ca la pct. "j".

Alegerea chiturilor de rostuire se va face funcţie de natura, temperatura şi concentraţia mediilor corosive, precum şi de condiţiile de exploatare.

m) Acoperiri cu folii de butarom, Folbav XC, PVC, c auciuc, plumb de 1- 2 mm grosime; foliile se prind cu adezivi corespunz ători şi se protejeaz ă cu zid ărie din c ărămid ă de gresie antiacid ă prins ă şi rostuit ă cu chituri anticorosive.

Acoperirile pe bază de folii au atât rolul de protecţie anticorosivă, cât şi de hidroizolaţie plastică sau elastică care să nu permită pătrunderea eventualelor medii agresive, care au pătruns sau infiltrat prin protecţia anticorosivă constituită din zidărie din cărămidă de gresie anticorosivă.

Ele se aplică direct pe stratul suport (tencuială) cu ajutorul adezivilor respectivi (în cazul foliilor de plumb se va folosi masa bituminoasă aplicată la cald, pentru a nu pune în contact direct mediul alcalin al mortarului cu folia de plumb).

Înainte de aplicare, foliile sunt croite după forma şi dimensiunile recipienţilor, ele urmând a fi pozate petrecut sau prin intermediul unor ştraifuri.

În cazul foliilor de butarom sau PVC, realizarea unei etanşeităţi perfecte se poate efectua şi prin sudare.

După verificarea etanşeităţii şi a continuităţii stratului de protecţie sub formă de folie se execută protecţia anticorosivă şi mecanică pe bază de zidărie de cărămidă de gresie antiacidă, grosimea şi alegerea chiturilor urmând a fi stabilită funcţie de natura, temperatura şi concentraţia mediilor corosive, precum şi de condiţiile de exploatare.

[top]



P73-78.pdf

Documents

Transcript of P73-78.pdf