INSTITUTUL CENTRAL DE CERCETARE, PROIECTARE ŞI DIRECTIVARE ÎN CONSTRUCŢII

Biroul executiv

DECIZIA Nr. 130 din 30 octombrie 1981

privind

APROBAREA „INSTRUCŢIUNILOR TEHNICE PENTRU PROIECTAREA,EXECUTAREA ŞI RECEPŢIONAREA PEREŢILOR DESPĂRŢITORI DIN PANOURI PREFABRICATE

PE BAZĂ DE PRODUSE LEMNOASE” INDICATIV P 113­81.

Având în vedere art.5 litera d din Decretul nr. 170/1979 pentru organizarea şi funcţionarea Institutului central de cercetare, proiectare şi directivare în construcţii, şi avizul CTE­ ICCPDC nr. 342 din 24.10.1980.

Biroul executiv al Consiliului ştiinţific al Institutului central de cercetare, proiectare şi directivare în construcţii, emite următoarea

DECIZIE:

1. ­ Se aprobă „Instrucţiunile tehnice pentru proiectarea, executarea şi recepţionarea pereţilor despărţitori din panouri prefabricate pe bază de produse lemnoase”, având indicativul P 113­81.

2. ­ Instrucţiunile tehnice de la pct. l intră în vigoare la data publicării în Buletinul Construcţiilor. Ele se vor publica şi în colecţia de normative şi instrucţiuni.

PREŞEDINTELE BIROULUI EXECUTIV DIRECTOR GENERAL

Ing. VALERIU CRISTESCU

Indicativ INSTRUCŢIUNI TEHNICE PRIVIND PROIECTAREA, EXECUTAREA ŞI RECEPŢIONAREA PEREŢILOR DESPĂRŢITORI DIN PANOURI PREFABRICATE

PE BAZĂ DE PRODUSE LEMNOASE P 113­81

1. DOMENIUL DE APLICARE 1.1.Prezentele instrucţiuni tehnice stabilesc condiţiile tehnice pentru pereţii despărţitori,

din cadrul aceluiaşi apartament, din clădirile de locuit, alcătuiţi din panouri prefabricate pe bază de produse lemnoase.

1.2.Prin panouri prefabricate pe bază de produse lemnoase pentru pereţi despărţitori se înţeleg elemente plane, integral prefabricate, reprezentând produsul final al unui proces de fabricaţie în care materialul de bază folosit la fabricarea panourilor (în totalitate sau în cea mai mare parte) îl constituie produsele obţinute prin prelucrarea superioară a lemnului.

1.3. Prezentele instrucţiuni tehnice cuprind date ce urmează a fi folosite la: ­ proiectarea pereţilor despărţitori; ­ executarea lucrărilor de montaj a pereţilor despărţitori; ­ recepţionarea lucrărilor executate pe şantier şi având ca obiect pereţii despărţitori;

­ verificarea în condiţii de laborator a caracteristicilor cerute pentru panouri şi pereţii despărţitori în vederea utilizării lor în baza proiectelor de execuţie.

2. DEFINIŢII, TERMINOLOGIE 2.1. Peretele despărţitor este elementul de construcţie care: ­ nu este luat în calculul structurilor; ­ realizează funcţia de separaţie între încăperi din cadrul aceluiaşi apartament; ­ este fix şi până la înălţimea de min. 2 m nu include părţi transparente sau translucide. 2.2. Element de perete despărţitor ­ panou prefabricat, este elementul destinat să constituie

singur sau împreună cu alte elemente un perete despărţitor; suprafaţa unei eventuale părţi mobile cuprinsă în cadrul elementului nu trebuie să depăşească 50% din suprafaţa elementului.

Dacă elementul include o parte mobilă (un canat) a cărui suprafaţă depăşeşte 50% din suprafaţa totală a sa, în acest caz se va considera că acest element este uşă şi se supune tuturor reglementărilor care privesc această categorie de elemente de construcţie.

2.3. Îmbinări: rosturi şi legături. Rostul (îmbinare în câmp curent) este îmbinarea ce se realizează între două panouri

adiacente, de regulă dispusă pe laturile verticale care vin în contact. Legătura este îmbinarea ce se realizează între peretele despărţitor (prin unul sau mai multe

din elementele sale) şi elementele de construcţie adiacente: ­ legătura cu tâmplăria inclusă în peretele despărţitor ; ­ legătura cu structura de rezistenţă: inferioară şi superioară, la îmbinarea cu elementele structurale orizontale (planşee) ; verticală, la îmbinarea cu elementele structurale verticale (stâlpi, diafragme).

3. CONDIŢII TEHNICE DE CALITATE

Comportarea sub acţiunea vântului 3.1. Peretele despărţitor în exploatare trebuie să reziste (fără deteriorări sau pierderea

stabilităţii care să pună în pericol viaţa ocupantului) încărcărilor consecutive date de acţiunea vântului asupra pereţilor despărţitori, indicate în STAS 10101/20­78 pct. 29.

3.2. Încercarea peretelui despărţitor Sub o încărcare uniform distribuită care să modeleze acţiunea vântului asupra peretelui despărţitor, va fi condusă până la instalarea ruperii; valoarea încărcării uniform repartizată la care s­a produs ruperea peretelui despărţitor şi modul de rupere vor fi specificate în buletinul de încercare, fiind puse la dispoziţia proiectantului şi producătorului de panouri pentru eventuala îmbunătăţire a produsului.

Comportarea sub acţiunea şocurilor 3.3. Peretele despărţitor, inclusiv rosturile şi legăturile, nu trebuie să fie străpuns, nici să

se rupă sau să se deterioreze într­un, mod periculos pentru ocupant, sub acţiunea unui şoc dat de un corp moale cu o energie de impact de 24 Kgm (reprodus prin încercarea la şoc descrisă în Anexă, pct.7) şi a unui şoc dat de un corp dur cu o energie de impact de 1 Kgm (reprodus prin încercarea la şoc descrisă în Anexă, pct. 11).

Comportarea legăturilor cu structura de rezistenţă 3.4. Legăturile peretelui despărţitor cu structura trebuie să fie concepute şi executate

astfel încât, sub influenţa deformaţiilor normale ale structurii şi a eventualelor deformaţii proprii pereţilor despărţitori, peretele despărţitor să nu fie supus unor încărcări paralele cu planul său care să poată provoca ruperea sau deteriorări periculoase pentru ocupant.

Comportarea sub acţiunea încărcărilor verticale 3.5. Peretele despărţitor, inclusiv rosturile şi legăturile, nu trebuie să se rupă sau să se

deterioreze într­un mod periculos pentru ocupant sub acţiunea unei încărcări provenind din suspendarea obiectelor grele (mobilier, echipament sanitar).

3.6. Pentru a satisface această cerinţă, peretele şi ancorajele acestor obiecte, trebuie să poată suporta o încărcate de 100 Kgf, acţionând paralel cu peretele la 30 cm distanţă de faţa sa, transmisă prin două console dispuse la 50 cm distanţă şi având fiecare câte două puncte de fixare dispuse la 15 cm în sens vertical, punctul de fixare inferior având contactul cu peretele realizat prin intermediul unei rondele cu diametrul de 25 mm.

Comportarea sub acţiunea focului 3.7. În scopul asigurării celor mai bune condiţii de siguranţă (privind integritatea fizică a

persoanelor şi a bunurilor materiale) împotriva incendiilor, cu cheltuieli minime şi ţinând seama de cerinţele funcţionale, proiectarea şi executarea pereţilor despărţitori în clădirile de locuit se va face cu respectarea măsurilor de prevenire şi limitare a incendiilor, prevăzute în:

­ Decretul Consiliului de Stat nr.290/16 august 1977 şi „Normele generale de protecţie împotriva incendiilor la proiectarea şi realizarea construcţiilor şi instalaţiilor” (care fac parte integrantă din Decret);

­ „Normele provizorii privind stabilirea gradului de rezistenţă la foc, categoriei şi clasei de pericol de incendiu a construcţiilor, instalaţiilor şi depozitelor” NP.22­77, cu modificările aduse prin decizia ICCPDC nr. 91 din 19 septembrie 1978;

­ „Normele de prevenire şi stingere a incendiilor”, aprobate de MCInd. cu ordinul nr. 742/D din 8 aug. 1981.

3.8. Organizaţiile de proiectare a construcţiilor sunt obligate să prevadă tratarea cu substanţe ignifuge a panourilor şi materialelor auxiliare corespunzător cu destinaţia, sarcina şi pericolul de incendiu.

3.9. Caracteristicile privind comportarea la foc a panourilor şi materialelor auxiliare se determină prin încercări efectuate în laboratoare autorizate.

3.10. Peretele despărţitor (inclusiv rosturile şi legăturile) trebuie să satisfacă următoarele cerinţe:

­ peretele despărţitor în exploatare nu trebuie să favorizeze în mod direct sau indirect nici apariţia focului şi nici propagarea cu uşurinţă a incendiului;

­ dacă în caz de incendiu peretele despărţitor se constituie ca sursă a unor degajări de gaze nocive sau toxice sau a fumului, este necesar ca din punct de vedere cantitativ acestea să fie limitate în aşa fel încât să nu conducă la punerea în pericol a vieţii ocupanţilor sau la distrugerea bunurilor de valoare sau echipamente importante şi nici să aducă prejudicii structurilor de rezistenţă a clădirilor;

­ utilizarea maselor plastice ca elemente auxiliare la alcătuirea pereţilor despărţitori se va supune cerinţelor enunţate mai sus.

3.11. În funcţie de combustibilitate şi limita de rezistenţă la foc determinate conform STAS 11357­79 şi respectiv STAS 7771­74 şi având în vedere prevederile NP.22­77 cap.I „Gradul de rezistenţă la foc” pct. 1,2,6,7; NP.23­77 cap.III „Elemente de compartimentare a construcţiilor” şi cap.V „Prescripţii specifice construcţiilor civile”, pereţii despărţitori se pot folosi pentru distribuţia spaţiului din cadrul apartamentelor situate în clădiri de gradul I şi II rezistenţă la foc, după cum urmează:

­ până la 12 niveluri inclusiv, cu condiţia să fie greu combustibili (clasele C1 şi C2); ­ până la 5 niveluri inclusiv, dacă sunt combustibili; ­ în bucătării, la clădiri cu maximum 5 niveluri, cu condiţia ca pereţii să fie alcătuiţi din

panouri ignifugate în masă şi fiind amplasaţi în încăpere astfel încât să nu primească frontul de lucru (care include maşina de gătit);

­ nu sunt admişi în băi. 3.12. Utilizarea pereţilor despărţitori în clădiri înalte definite conform NP.22­77,

cap.VI, pct.25, nu se admite. 3.13. În scopul îmbunătăţirii limitei de rezistenţă la foc a pereţilor despărţitori, se va

acorda o deosebită atenţie modului de realizare a legăturilor cu structura, prin protejarea sistemelor de prindere metalice faţă de acţiunea temperaturilor înalte (asigurând astfel stabilitatea ansamblului), cît şi a modului de realizare a rosturilor în vederea asigurării etanşeităţii.

3.14. La trecerea canalelor, conductelor sau cablurilor prin pereţii despărţitori, se vor lua măsuri de etanşare a golurilor, din jurul acestora, cu materiale rezistente la foc.

3.15. Încorporarea în pereţii despărţitori a traseelor şi aparatajelor electrice uzuale (doze, prize) se va face cu respectarea prevederilor normativului I.7­78, prin executarea unor protecţii corespunzătoare din materiale incombustibile, evitându­se aprinderea pereţilor despărţitori datorită unor avarii sau defecţiuni ale instalaţiilor electrice.

3.16. Pozarea conductelor instalaţiilor de încălzire în raport cu pereţii despărţitori se va face cu respectarea prevederilor „Normativului pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor de încălzire” 1.13­79, pct.16.1 şi pct. 16.9.

3.17. Uşile incluse în pereţii despărţitori vor avea cel puţin aceleaşi caracteristici de comportare la foc ca şi peretele despărţitor. Panoul de completare a golului de deasupra uşii va fi alcătuit din aceleaşi materiale ca şi restul panourilor propriu­zise.

3.18. Verificarea modului de comportare faţă de acţiunea focului, a tuturor soluţiilor noi de pereţi despărţitori, este obligatorie şi se va face prin grija beneficiarului lucrărilor, în laboratoare autorizate, conform încercărilor descrise în Anexă, pct.14 şi pct.15.

Etanşeitatea 3.19. Etanşeitatea pereţilor despărţitori este dependentă de rosturile şi legăturile cu

elementele structurale. Pentru asigurarea etanşeităţii pereţilor se va ţine seama de variaţiile dimensionale ale

rosturilor şi legăturilor datorate: ­ toleranţelor de realizare a elementelor structurale şi a panourilor, inclusiv toleranţele

de montaj; ­ variaţiilor dimensionale ale elementelor structurale şi panourilor pe timpul duratei de

exploatare normală a construcţiei. 3.20. În încăperile în care sunt prevăzute pardoseli care se curăţă prin spălare cu apă,

legătura dintre peretele despărţitor şi pardoseală va fi astfel alcătuită încât să se asigure etanşeitatea la apă pentru încăperile alăturate; de asemenea, partea inferioară a peretelui despărţitor finit (gata pentru exploatare) trebuie să fie astfel concepută şi protejată încât să fie înlăturată posibilitatea umidificării părţilor sensibile la apă prin latura inferioară a panoului, pentru o înălţime de cel puţin 1 cm de apă stagnată pe pardoseală.

3.21. În încăperile umede, unde este prevăzută posibilitatea unui jet de apă asupra peretelui, precum şi în încăperile unde este posibilă condensarea apei pe faţa peretelui (bucătării), suprafaţa peretelui inclusiv rosturile trebuie să fie etanşe la apă.

3.22. În cazul în care se folosesc panouri din materiale sensibile la apă (materiale aglomerate cu răşini sensibile la apă), pătrunderea apei trebuie să fie evitată prin folosirea unor protecţii de suprafaţă (aplicate fie în uzină, fie pe şantier).

3.23. În aceste condiţii, protecţia este asigurată numai în limita durabilităţii îmbrăcăminţilor suprafeţelor şi a protecţiei inferioare, pentru o bună funcţionare fiind necesară renovarea lor,

3.24. O rezolvare superioară o constituie folosirea panourilor aglomerate cu răşini rezistente la apă ureo­melaminice protejate cu îmbrăcăminţi melaminice, placate cu plăci ceramice în zona aparatelor sanitare şi având la bază plinte ceramice.

3.25. Peretele despărţitor din panouri, inclusiv rosturile şi legăturile, trebuie să fie practic etanşe la aer, cerinţă introdusă prin definiţia peretelui despărţitor ca element de separare între două încăperi alăturate.

Izolarea termică 3.26. Pentru pereţii despărţitori care separă o încăpere încălzită de o încăpere neîncălzită

(cazul pereţilor despărţitori între cămări neîncălzite şi având fereastră proprie şi alte încăperi din apartament), rezistenţa la transmisia termică (Ro) trebuie să fie mai mare sau cel mult egală, cu rezistenţa la transmisia termică necesară (Ro nec) pentru asigurarea condiţiilor minime de confort (stabilit conform STAS 6472/3­75).

3.27. Dat fiind că acest perete poate interveni între o încăpere de locuit şi cămară, sau între bucătărie şi cămară şi că el poate fi alcătuit fie dintr­un singur strat omogen (panouri monobloc) sau din mai multe straturi omogene (panouri chesonate) se impune ca, de la caz la caz, să se facă dimensionarea corespunzătoare a grosimii peretelui pentru îndeplinirea funcţiei de izolare termică conform STAS 5912­80.

Dimensionarea se va face în condiţiile de mediu ambiant caracterizate prin: 0­5°C şi 85­95% UR pe o parte şi 15—18°C şi 55—65% UR pe cealaltă parte pentru încăperi de locuit şi 85% UR.

Dimensionarea se va face în condiţiile de mediu ambiant caracterizate prin: 0­5°C şi 85­95% UR pe o parte şi 15­18°C şi 55­65% UR pe cealaltă parte pentru încăperi de locuit şi 85% UR pentru bucătării.

Condensarea vaporilor de apă 3.28. Pentru pereţii despărţitori care delimitează încăperi cu regim de umiditate ridicată,

dar intermitentă (bucătării), un condens superficial temporar va fi în orice caz inevitabil şi acceptat cu condiţia ca peretele să satisfacă cerinţele de etanşeitate prevăzute la pct. 3.20...3.24.

Condiţiile de media ambiant caracteristice producerii acestui fenomen, în cazul blocurilor de locuit, sunt: 10°C si 55% UR pe o parte şi 18­20°C şi 85­95% UR pe altă parte.

3.29. Producerea unui condens superficial pe o perioadă de timp relativ mare ­ precum şi în interiorul peretelui ­ posibilă pe timp de iarnă la pereţii despărţitori care separă încăperi încălzite de cele neîncălzite (cazul peretelui despărţitor la cămări neîncălzite şi având fereastră proprie), se va evita prin dimensionarea corespunzătoare a panourilor conf. STAS 6472/4­81.

Izolarea fonică 3.30. Capacitatea de izolare la zgomot aerian a pereţilor despărţitori, în cadrul unui

apartament, trebuie să satisfacă condiţiile cuprinse în STAS 6156­80 „Protecţia împotriva zgomotului în construcţii civile”.

Indicele de atenuare sonoră „I” determinat prin măsurarea directă cu benzi de frecvenţă de 1/3 octavă, în domeniul de frecvenţe cuprinse între 100 şi 3150 Hz trebuie să fie superior valorii de 32 dB.

3.31. Măsurătorile se efectuează în condiţiile precizate în Anexă, pct. 16 şi pct. 17. 3.32. În vederea introducerii în execuţie a unei soluţii noi de perete despărţitor alcătuit

din panouri prefabricate se impune ca pe baza încercărilor de laborator să se obţină cît mai multe indicaţii cu privire la comportarea peretelui din punct de vedere acustic, în condiţii reale de exploatare, în funcţie şi ţinând seama de:

­ interacţiunea perete despărţitor­elemente structurale adiacente; ­ comportarea efectivă a legăturilor în exploatare ; ­ influenţa elementelor constructive complementare, legate sau incorporate în perete (uşi,

trasee de instalaţii, aparate sanitare etc).

Aspectul 3.33. Peretele despărţitor trebuie să prezinte o suprafaţă regulată, fără defecte aparente; sub o

iluminare razantă, peretele despărţitor trebuie să se prezinte sensibil plan. Pentru aceasta este absolut necesar ca panourile să fie plane şi fără fisuri sau deteriorări; se poate admite totuşi fisurarea rosturilor între panouri şi o oarecare lipsă de planeitate pentru ansamblul peretelui, cu condiţia ca rosturile între panouri să fie sau subliniate (acuzate) sau acoperite (de ex. printr­un acoperitor de rost) şi care să se înscrie în condiţiile privind deformaţiile permanente (conf. pct. 3.38).

Finisare şi utilităţi curente 3.34. Soluţiile adoptate pentru realizarea pereţilor despărţitori din panduri trebuie să

permită: ­ aplicarea unor tratamente de suprafaţă largă utilizare ca de exemplu tapete şi

zugrăveli (cu excepţia cazurilor în care panourile uzinate sunt livrate cu un finisaj definitiv şi durabil);

­ aplicarea unor dispozitive curente sau speciale pentru suspendarea obiectelor uşoare (tablouri, oglinzi, etajere); sunt considerate ca satisfăcătoare dispozitivele care suportă aplicarea unei încărcări de 10 kgf paralelă cu planul peretelui şi o forţă de smulgere de 25 kgf;

­ aplicarea unor dispozitive uzuale sau speciale pentru suspendarea obiectelor grele (mobilier suspendat în bucătării echipament sanitar);

­ încorporarea traseelor şi aparatajelor electrice uzuale (doze, prize); ­ treceri pentru conducte de apă, gaz şi încălzire centrală.

Deformaţii 3.35. Sub acţiunea diferitelor solicitări de natură mecanică, higrotermică şi a acelora care

sunt generate de folosirea normală a încăperilor, peretele despărţitor, inclusiv rosturile şi legăturile; nu trebuie să prezinte nici degradări şi nici deformaţii vizibile cu ochiul liber care să afecteze confortul ocupantului sau buna comportare a finisajelor uzuale (zugrăveli, vopsitorii, tapete).

3.36. Având în vedere că deformaţiile elementelor structurale adiacente peretelui despărţitor pot provoca deformaţii inadmisibile ale peretelui despărţitor şi a legăturilor sale cu structura, este necesar să se determine (prin calcul sau măsurători)

deformaţiile elementelor structurale adiacente (în special ale planşeelor), în scopul adoptării unor măsuri de conformare a pereţilor şi legăturilor prin care să se evite degradarea pereţilor.

3.37. În vederea evitării degradărilor având drept cauză cele de mai sus, se adoptă valori limită a săgeţilor şi deplasărilor în rosturi şi legături după cum urmează (pct. 3.38...3.42).

3.38. Săgeţile permanente sau definitive, având drept cauză toleranţele dimensionale ale peretelui despărţitor pus în exploatare, precum şi încărcările provenind din suspendarea obiectelor grele (având ca valoare absolută jumătate din valoarea încărcărilor prevăzute la pct. 3.6) nu trebuie să depăşească 1/500 din înălţimea peretelui despărţitor şi vor fi limitate la 0,5 cm.

3.39. Săgeţile datorate diferenţei parametrilor higrotermici ale mediului în două încăperi alăturate şi care se menţin aceiaşi în timp îndelungat nu trebuie să depăşească 1/500 din înălţimea peretelui şi vor f i limitate la 0,5 cm.

3.40. Săgeţile temporare datorate variaţiei temporare a parametrilor higrotermici

(creşterea temperaturii sau umidităţii sau amândouă odată, în bucătării) sau unei cauze termice localizate de durată limitată (încălzire prin radiaţia solară sau creşterea accidentală a temperaturii în instalaţiile de încălzire centrală) nu trebuie să depăşească 1/250 din înălţimea peretelui, sau 1 cm.

3.41. Săgeţile instantanee perceptibile cu ochiul liber sau prin contact şi datorate: ­ şocurilor; ­ sub acţiunea unui şoc moale cu o energie de impact de 12 kgm, descris în Anexă, pct.

8, săgeata instantanee nu trebuie să depăşească 1/250 din înălţimea peretelui şi va fi limitată la 2 cm;

­ sub acţiunea unui şoc moale, cu o energie de impact de 3 kgm, descris în Anexă, pct. 10, săgeata instantanee nu trebuie să depăşească 1/500 din înălţimea peretelui şi va fi limitată de 0,5 cm;

­ variaţiilor bruşte de presiune în interiorul unei încăperi sau provenind din rezemarea unei persoane de perete; sub aceste acţiuni reprezentate convenţional printr­o încărcare uniform repartizată de 20 kg/m 2 , săgeata nu trebuie să depăşească 1/500 din înălţimea peretelui şi va fi limitată la 0,5 cm.

3.42. Săgeţile remanente trebuie să rămână în limitele indicate, pentru diversele solicitări, după trecerea de la o solicitare la alta. În caz contrar, pe baza măsurătorilor efectuate în laboratorul de încercare, se vor lua măsuri în ceea ce priveşte caracteristicile fizico­mecanice ale materialelor folosite precum şi în privinţa modului de alcătuire a peretelui în ansamblu, în scopul îmbunătăţirii comportării şi îndeplinirii cerinţelor mai sus precizate.

Deplasări în rosturi şi legături 3.43. Asemenea deplasări sunt permise numai în următoarele condiţii: ­ peretele (inclusiv rosturile) şi legăturile îşi păstrează etanşeitatea cerută; ­ între două panouri adiacente nu se dezvoltă deplasări pe o direcţie perpendiculară pe

planul peretelui, care să influenţeze negativ asupra aspectului; ­ deplasările în rosturi nu vor depăşi 0,2 mm dacă se ia în considerare posibilitatea

folosirii unor tapete pe bază de hârtie la finisarea pereţilor; dacă se exclude posibilitatea folosirii tapetelor de hârtie şi dacă nu se poate limita deplasarea în rosturi sub 0,2 mm, în scopul păstrării aspectului, având în vedere posibilitatea fisurării rosturilor între panouri, se va proceda la fie acoperirea cu un acoperitor de rost, fie la sublinierea (acuzarea) rosturilor prin teşirea muchiilor alăturate ale feţelor panourilor.

3.44. Faţă de solicitările precizate la pct. 3.38...3.41, se vor considera ca surse suplimentare ale deplasărilor în rosturi şi legături, trecerea condiţiilor higrotermice în încăperi adiacente de la 0­5°C şi 85­95 % UR către 15­18°C şi 55­65% UR, ţinând cont de condiţiile în care se face transportul, depozitarea şi punerea în operă a panourilor.

3.45. În mod obişnuit se va recurge la una din următoarele soluţii: ­ panourile nu se vor solidariza între ele, iar în acest caz, ţinând seama de caracteristicile

fizico­mecanice, lăţimea panourilor va fi astfel aleasă încât deplasarea în rosturi să nu depăşească 0,2 mm (dacă se foloseşte tapet de hârtie) sau rosturile vor fi subliniate sau ascunse;

­ panourile vor fi solidarizate între ele, iar în acest caz, legăturile peretelui despărţitor cu structura, atât la partea superioară, cît şi la cea inferioară, trebuie să permită o deplasare în sens orizontal şi paralelă cu planul peretelui despărţitor, iar legăturile pe verticală cu structura sau alte elemente adiacente peretelui în cauză trebuie să fie astfel constituite încât să absoarbă variaţiile dimensionale cumulate ale panourilor, în aşa fel încât să nu se exercite o influenţă negativă asupra aspectului şi eventual asupra etanşeităţii rosturilor şi legăturilor.

Comportarea sub acţiunea şocurilor 3.46. Peretele despărţitor, inclusiv legăturile cu structura nu trebuie să sufere nici o

deteriorare greu reparabilă, care să conducă la nerespectarea cerinţelor mai înainte precizate, sub acţiunea următoarelor şocuri:

­ o serie de 3 (trei) şocuri cu un corp moale, cu o energie de impact de 12 kgm, convenţional reprodusă prin încercarea la şoc, descrisă în Anexă, pct. 8; sub această acţiune săgeata remanentă nu trebuie să depăşească 25% din săgeata maximă instantanee înregistrată, nici 1/500 din înălţimea peretelui şi trebuie să fie limitată la 0,5 cm;

­ o serie de 10 şocuri cu un corp moale cu o energie de impact de 6 kgm, convenţional reprodusă printr­o încercare la şoc descrisă în Anexă, pct. 9; această încercare are drept scop verificarea durabilităţii asamblărilor (dacă este cazul) părţilor constitutive a panourilor uzinate, precum şi a legăturilor cu structura;

­ un şoc cu un corp moale cu o energie de impact de 3 kgm, convenţional reprodusă printr­o încercare la şoc descrisă în Anexă, pct. 10;

­ un şoc cu un corp dur cu o energie de impact de 1 kgm, convenţional reprodusă de o încercare la şoc descrisă în Anexă, pct. 11;

­ un şoc cu un corp dur cu o energie de impact de 0,25 kgm convenţional reprodusă de o încercare la şoc descrisă în Anexă, pct. 12; diametrul amprentei nu trebuie să depăşească 2 cm.

Conservarea calităţilor 3.47. În condiţiile unei întreţineri normale, comportarea peretelui despărţitor (inclusiv a

rosturilor şi a legaturilor) trebuie să satisfacă cerinţele enunţate mai sus, pe o perioadă de timp egală cu ciclul de funcţionare a reparaţiei capitale estimat la 25 de ani (conf. Normativ tehnic de reparaţii capitale la clădiri şi construcţii speciale P.95­77).

3.48. Conservarea calităţilor pereţilor alcătuiţi cu panouri, din materiale aglomerate cu răşină ureoformaldehidă este asigurată practic pe acest interval de timp şi mai mult, dacă aceşti pereţi nu separă încăperi umede (bucătării) de încăperile de locuit şi, de asemenea, sunt feriţi de umezirea părţii inferioare la spălarea cu apă a pardoselilor.

3.49. Dacă pereţii sunt folosiţi în încăperi umede, conservarea calităţilor este dependentă de lucrările de finisare (îmbrăcăminţi speciale pentru medii umede, plinte tratate pentru asigurarea protecţiei la umiditate); este deci necesar ca acestea să fie din materiale care să confere aceeaşi durabilitate ca şi pentru restul pereţilor din cadrul apartamentelor.

3.50. Aprecierea conservării calităţilor se poate face ţinând seama în principal de următorii factori:

­ rezistenţa mijloacelor sau materialelor de solidarizare care sunt destinate să asigure o bună comportare a peretelui faţă de solicitările mecanice variabile sau alternante, faţă de variaţia încărcărilor provenite din obiecte suspendate, precum şi faţă de variaţiile dimensionale ale peretelui şi ale elementelor adiacente peretelui pe timpul duratei de exploatare;

­ stabilitatea fizico­mecanică a materialului care intră în alcătuirea peretelui despărţitor în condiţiile de exploatare prevăzute şi posibilitatea interacţiunilor fizico­chimice care se pot dezvolta între materialele care intră în alcătuirea peretelui şi cele care intră în alcătuirea elementelor de construcţie adiacente sau cele care constituie mijloace de finisare;

­ încălzirea provenind din radiaţii termice localizate (radiaţia solară, corpuri de încălzire sau treceri de conducte de încălzire) şi care pot provoca local o temperatură la suprafaţa peretelui de ordinul a 50°C.

Întreţinere, reparaţii curente, curăţenie 3.51. Întreţinerea şi reparaţiile curente trebuie să se poată face fără precauţiuni

deosebite, cu materiale şi produse din comerţ. 3.52. Periodicitatea operaţiilor de întreţinere şi frecvenţa reparaţiilor, necesare prin

folosirea normală, trebuie să conducă la un cost comparabil cu cel afectat pereţilor despărţitori tradiţionali.

3.53. Curăţenia curentă a încăperilor sau numai a pereţilor despărţitori precum şi folosirea produselor volatile de dezinfecţie şi insecticide curente nu trebuie să producă nici o degradare a pereţilor despărţitori.

4. EXECUTAREA PEREŢILOR DESPĂRŢITORI

Materiale 4.1. Materialele folosite pentru alcătuirea pereţilor despărţitori definiţi conform cap. 2 sunt

cele descrise în proiectul IPCT nr. 1241­78 „Noi tipuri de pereţi din materiale eficiente pentru clădiri de locuit” şi NTR 9252­81 (MEFMC­CPL­ICPIL), precum şi în proiectul IPCT nr. 6378­79 „Tipuri de panouri, sisteme de prindere şi alcătuire a pereţilor despărţitori pentru construcţii de locuit”, după cum urmează:

­ panouri de pereţi despărţitori (fig. 1.2 şi tab. 1): a. panouri chesonate din PAL sau PAF de 60 mm grosime, pe baza NTR 9252­81 şi

proiect IPCT 1241­78; b. panouri monobloc tip PD­PAL de 35 şi 50 mm grosime, pe bază de PAL STAS 6438­

80, conform proiect IPCT 6378­79; c. panouri monobloc tip PD­PAL ex. de 42 şi 57 mm grosime, pe bază de PAL ex. STAS

8658­80, conform IPCT 6378­79; ­ rigle de aliniere superioară din lemn de răşinoase sau PAL STAS 6438­80; ­ rigle de aliniere inferioară din lemn de răşinoase sau PAL STAS 6438­80; ­ acoperitor de rost superior din lemn de răşinoase sau PAL STAS 6438­80 ; ­ plintă inferioară din lemn de răşinoase sau PAL STAS 6438­80; ­ şipcă lambă din lemn de răşinoase sau PAL STAS 6438­80; ­ dispozitiv de prindere cu arc şi tijă filetată sau ­ clipsuri metalice de prindere; ­ deşeuri de vată minerală; ­ aracet, făină de lemn; ­ cuie diverse;

Operaţiuni pregătitoare montării 4.2. Depozitarea panourilor se va face numai în încăperi curate, ferite de intemperii, în

care au fost terminate practic toate celelalte lucrări. Panourile vor fi dispuse în pachete, aşezate pe reazeme, evitându­se contactul cu pardoseala. Panourile vor fi aşezate exact unul deasupra celuilalt pentru ca radiaţia solară sau alte cauze să nu provoace diferenţe de culoare a feţelor, greu de acoperit la finisare.

4.3. Înainte de montarea panourilor se interzice executarea oricăror lucrări umede care pot să conducă la prezenţa apei pe pardoseala finită.

4.4. Montajul pereţilor despărţitori se va executa numai în încăperi în care este asigurată o temperatură de cel puţin 10°C şi umiditatea normală de exploatare.

4.5. Repartizarea panourilor se va face la fiecare nivel cu ajutorul macaralelor sau ascensoarelor de materiale; în scopul evitării manipulărilor repetate, repartizarea panourilor se va face cît mai exact posibil pe fiecare încăpere în care se execută montajul.

Tabel 1 Panou Tip Lungimea Lăţimea Grosimea Dimensiuni nuturi (mm)

mm mm g (mm) a b c d PD­PAL (PD­PAF) 600 NTR. 2460 900 60 12 20 36 17 9252 1200 PD­PAL 900 35 16 25 21 17 PR. IPCT 2460 1200 50 9 15 16 17 6378­79 PD­PAL 42 9 15 16 17 ex. PR. IPCT 2460 1200 57 17 11 21 17 6378­79

4.6. Dacă montajul se face pe un timp umed sau friguros, repartizarea se va face cu cel puţin 48 ore înaintea începerii montajului, pentru a se permite stabilizarea panourilor la parametrii higrotermici ai mediului interior.

Operaţiuni de trasare­montare 4.7. Pe baza planului de arhitectură a apartamentului se fixează poziţia pereţilor

despărţitori. Materializarea poziţiei unui perete despărţitor pe pardoseală se face cu ajutorul unei sfori întinse între două puncte fixe, linia descrisă fiind corespondentă uneia dintre feţele panoului, respectiv a uneia dintre feţele riglei inferioare de aliniere a cărei lăţime este egală cu grosimea panoului.

Pe această linie se reperează poziţia exactă a montanţilor tâmplăriei pentru uşă, atât la faţa dinspre golul uşii ­ interiorul tâmplăriei, cît şi pe faţa de îmbinare cu panourile adiacente.

Se reportează apoi pe plafon trasarea efectuată. 4.8. Riglele de aliniere inferioară şi superioară se aliniază pe liniile reper şi se fixează

prin bolţuri împuşcate, sau cuie bătute în dibluri de lemn fixate în prealabil în planşee sau în şapa suport a pardoselii finite; în acelaşi mod se procedează cu profilele verticale de la plecarea peretelui.

În cazul fixării prin bolţuri împuşcate se va proceda la reglarea pistonului pentru a se evita despicarea lemnului din care sunt alcătuite riglele de aliniere sau profilele de plecare.

Montaj cu dispozitiv de prindere cu arc şi tijă filetată (fig. 3 şi fig. 5) 4.9. Primul panou montat va fi de regulă panoul de la plecarea de pe un element

structural. În prealabil, la acest panou se va practica în cantul superior la extremitatea dinspre plecare, un şanţ cu lungimea de 60 mm, lăţimea de 12 mm şi adâncimea de 30 mm.

4.10. Panoul se înfundă iniţial în rigla de aliniere inferioară la o distanţă convenabilă de peretele de plecare care să permită introducerea prin lateral a dispozitivului cu arc şi tijă filetată.

4.11. Prin bateri uşoare în cantul vertical opus peretelui de plecare se împinge panoul spre acesta până la poziţia prevăzută în proiect.

4.12. Se verifică verticalitatea panoului şi se blochează dispozitivul de prindere prin strângerea piuliţei cu o cursă de 5 mm.

4.13. Se introduce cel de­al doilea dispozitiv pe capătul superior al panoului deja montat prin lateral. Se introduce de asemenea în nut o şipcă lambă.

4.14. Se aduce cel de­al doilea panou pe rigla de aliniere inferioară şi se împinge către panoul montat anterior, având grijă ca şipca lambă să intre pe toată lungimea ei în nutul celui de­al doilea panou. Se urmăreşte realizarea rostului între panouri conform proiectului.

4.15. După montarea celui de­al doilea panou se centrează tija şi plăcuţa de rezemare inferioară a dispozitivului în raport cu rostul dintre cele două panouri şi apoi se strânge piuliţa de blocare efectuând o cursă de 0,5 cm.

4.16. Montajul se continuă în acelaşi mod până la ultimul panou, pentru care se efectuează aceleaşi operaţii ca la primul panou privind dispunerea dispozitivului de prindere.

4.17. După montarea tuturor panourilor se execută prinderea cu cuie subţiri de o parte şi de alta a peretelui, a plintelor inferioare, acoperitoarelor de rost la plecarea peretelui, introducerea în rostul superior de montaj a deşeurilor de vată minerală şi prinderea în cuie a acoperitorilor de rost superior.

Montaj cu clipsuri metalice (fig. 4 şi fig. 5) 4.18. Primul panou se înfundă în rigla inferioară de aliniere şi se împinge spre peretele de

plecare, oprindu­se la distanţa prescrisă în proiect pentru realizarea legăturii la peretele de plecare. 4.19. Se verifică verticalitatea panoului (la nevoie se introduc pene de calare). 4.20. Se montează prima pereche de clipsuri la capătul panoului spre peretele de

plecare şi se strânge cu ajutorul celor două şuruburi. Se introduce în nutul liber o şipcă lambă şi se aduce cel de­al doilea panou în poziţia necesară realizării rosturilor între panouri.

4.21. Se montează următoarea pereche de clipsuri care se centrează în raport cu rostul dintre panouri şi se execută strângerea şuruburilor.

4.22. Montajul se continuă până la ultimul panou în acelaşi mod. 4.23. Următoarele operaţiuni sunt identice cu cele prezentate la montajul cu

dispozitivul cu arc şi tijă filetată.

ANEXA

VERIFICĂRI ÎN CONDIŢII DE LABORATOR A PEREŢILOR DESPĂRŢITORI

COMPORTAREA DIN PUNCT DE VEDERE MECANIC Încercări de comportare sub Încărcări uniform repartizate

(vezi cap. 3 pot. 3.1...3.2 şi pct. 3.41)

1 . Pentru verificarea comportării, în condiţii simplificate, o parte dintr­un perete despărţitor sau un singur panou de perete despărţitor având înălţimea egală cu cea a etajului şi lăţimea de cel puţin 1 m sau egală cu cea a panoului, se dispune în situaţia de simplă rezemare pe doi suporţi orizontali rigizi, având distanţa între axe cit mai apropiată posibil de înălţimea panoului. Încărcarea se aplică fie cu ajutorul unei perne cu aer, a unui strat de nisip sau cu greutăţi din fontă, fie prin intermediul a două încărcări liniare echivalente, paralele cu suporţii, dispuse la 1/3 din deschidere. Se măsoară deformaţiile din încovoiere în punctul de maximum, la mijlocul deschiderii, cu ajutorul fleximetrelor cu fir.

2. Dacă se consideră necesar să fie verificată şi comportarea legăturilor cu structura (în cazul în care există îndoieli în legătură cu buna lor comportare), sau să se determine care este influenţa modului de legare asupra comportării câmpului peretelui, sau amândouă aceste aspecte, se va executa un montaj cu legăturile cu structura realizate conform soluţiei propuse; în acest caz este preferabil să se execute un montaj vertical, pentru a da posibilitatea testării legăturilor într­o soluţie cît mai apropiată de situaţia reală (se va evita prin aceasta influenţa greutăţii proprii asupra rezultatelor încercărilor)

Încercări la şoc

3. Încercările la şoc se vor executa pe macheta la scară reală, construite cu respectarea tuturor detaliilor indicate în proiectul de execuţie a lucrărilor.

4. Macheta care va avea înălţimea unui etaj va cuprinde în orice caz cel puţin trei panouri uzinate din câmpul curent al panoului şi va avea o lăţime de cel puţin 1,50 m.

5.Totodată, dacă se urmăreşte să se cunoască modul de comportare al intersecţiilor la colţ (în L) sau comportarea tâmplăriei incluse (pentru uşi), sau influenţa lor asupra comportării peretelui, macheta va fi construită cu includerea acestor detalii.

6. De asemenea, dacă încercarea pe macheta alcătuită din trei panouri indică o flexibilitate exagerată a peretelui şi se hotărăşte ca pentru îmbunătăţirea comportării să se introducă elemente de întărire verticale (suporţi rigizi), macheta va avea lăţimea de cel puţin 4 m şi va include şi elementele de rigidizare.

Încercări la şoc cu un corp moale

Impact de 24 kgm (vezi cap. 3 pct. 3.3) 7. Încercarea se execută cu ajutorul unui sac cilindric din piele, având

diametrul de 25 cm, umplut cu nisip silicios uscat până la atingerea greutăţii de 30 kg. Sacul se suspendă într­un punct aflat la 15 cm de faţa peretelui de încercat. Contactul sacului cu macheta se face într­un punct situat la jumătatea înălţimii machetei.

Se lasă să cadă sacul, în mişcare pendulară şi fără viteză iniţială, de trei ori de la înălţimea de 80 cm, măsurată deasupra punctului de contact. Se vor observa eventualele deteriorări.

Impact de 12 kgm (vezi cap. 3 pct. 3.41 şi 3.46) 8. Încercarea se face în aceleaşi condiţii descrise la pct. 7, dar cu o

înălţime de 40 cm. Se măsoară săgeţile instantanee şi remanente, se descriu eventualele deteriorări.

Impact de 6 kgm (vezi cap. 3 pct. 3.41 şi 3.46) 9. Încercarea se execută cu ajutorul unei anvelope de minge de fotbal din

piele, având diametrul de cca. 20 cm, umplută cu nisip fin de 0,5 mm până la atingerea greutăţii de 5 kg. Se suspendă anvelopa într­un punct aflat la 10 cm de faţa machetei de încercat.

Se lasă să cadă anvelopa, în mişcare pendulară şi fără viteză iniţială, de la înălţimea de 120 cm, de 10 ori în acelaşi loc. Încercarea se execută în mai multe locuri (puncte) ale machetei.

Se vor observa eventualele deteriorări,

Impact de 3 kgm (vezi cap. 3 pct. 3.46) 10. Încercarea se execută cu ajutorul unei mingi sferice cu diametrul de 10

cm şi având greutatea de 3 kg. Mingea este alcătuită dintr­o anvelopă sferică de cauciuc elastic armat cu pânză umplută cu un amestec de nisip fin de la 0 la 0,2 mm şi alice de plumb. Se suspendă anvelopa într­un punct aflat la 5 cm de faţa machetei.

Se lasă să cadă anvelopa , în mişcare pendulară şi fără viteză iniţială, de la înălţimea de 100 cm, în mai multe puncte ale machetei.

Se vor observa eventualele deteriorări.

Încercări la şoc cu un corp dur

Impact de 1 kgm (vezi cap. 3 pct. 3.3 şi 3.46) 11. Încercarea se execută cu ajutorul unei bile de oţel având greutatea de 1

kg, suspendată într­un punct în aşa fel încât bila în repaus să fie în contact cu fata machetei.

Se lasă să cadă bila, în mişcare pendulară şi fără viteză iniţială, de la o înălţime de 100 cm, în mai multe puncte ale machetei. Se vor înregistra eventualele deteriorări.

Impact de 0,25 kgm (vezi cap. 3 pct. 3.46) 12. Încercarea se execută cu ajutorul unei bile de oţel având greutatea de

0,515 kg, suspendată într­un punct, în aşa fel încât bila în repaus să fie în contact cu faţa machetei.

Se lasă să cadă bila, în mişcare pendulară şi fără viteză iniţială, de la o înălţime de 50 cm.

Se va măsura diametrul amprentei lăsată de bilă pe faţa machetei.

Încercări la încărcare excentrică

13. Încercarea se execută pe o machetă, alcătuită conform prevederilor pct. 3 şi 4 din prezenta Anexă.

Modul de realizare a încercării va fi conform cap. 3 pct. 3.5 şi 3.6 (unde este precizat modul de acţiune a încărcării şi respectiv valoarea încărcării).

Se vor măsura deformaţiile sub încărcare şi se vor înregistra eventualele deteriorări.

COMPORTAREA LA ACŢIUNEA FOCULUI

14. Încercările privind determinarea caracteristicilor şi a modului de comportare a pereţilor despărţitori faţă de acţiunea focului se execută în laboratoare autorizate conform Decretului nr. 290/16 aug. 1977 şi cuprind:

­ încercări pentru stabilirea clasei de combustibilitate conform STAS nr. U357­79;

­ încercări pentru determinarea limitei de rezistenţă la foc a pereţilor despărţitori pe baza criteriilor de capacitate portantă (stabilitate), izolare termică şi etanşeitate, pe machete, cu respectarea integrală a detaliilor din proiect;

­ determinări specifica de propagare a focului, in situ sau pe machete construite cu respectarea detaliilor din proiect;

­ determinări privind opacitatea, toxicitatea şi corozitatea gazelor de ardere.

15. Pentru ca peretele despărţitor să poată fi utilizat în condiţiile precizate la cap. 3 pct. 3.11 este necesar să întrunească ambele condiţii, atât în ceea ce priveşte combustibilitatea cât şi cei referitoare la limita de rezistenţă la foc.

DETERMINAREA CARACTERISTICILOR ACUSTICE

16. Măsurarea capacităţii de izolare la zgomot aerian se face îşi laborator sau in situ (dacă este cazul), conform STAS 6161/2­79.

17. În cazul efectuării măsurătorilor în laborator, macheta pe care se efectuează măsurătorile va fi executată cu respectarea integrală a tuturor detaliilor care privesc rosturile şi legăturile peretelui despărţitor alcătuit din panouri.

DEFORMAŢII

18. Verificarea respectării condiţiilor cerute, cu privire la deformaţii (în afara acelora care se obţin în cadrul încercărilor privind comportarea din punct de vedere mecanic) se poate face:

­ fie pe baza caracteristicilor fizico­mecanice a materialelor ce alcătuiesc panourile, precizate în standardele de produs, eventual reverificate în laborator în condiţii STAS;

­ fie prin încercări pe machete construite în acest scop; ­ fie prin amândouă căile expuse mai sus, pentru o mai bună siguranţă. 19. Dacă pereţii despărţitori sunt alcătuiţi din panouri având o compoziţie simplă

(monobloc), este posibil să se renunţe la încercările pe machete. 20.Pentru pereţii despărţitori alcătuiţi din panouri care au o compoziţie complexă,

este necesară executarea încercărilor higrotermice, adaptate compoziţiei complexe a panourilor, pe machete construite în acest scop.

21. În acest scop, macheta va fi supusă condiţiilor higrotermice indicate la cap. 3 pct. 3.39, până la stabilizarea deformaţiilor. Se va considera că stabilizarea deformaţiilor este atinsă atunci când săgeţile şi variaţiile dimensionale nu vor varia timp de 24 ore mai mult de 1% din valorile înregistrate anterior. În acest stadiu se măsoară săgeţile şi variaţiile dimensionale ale elementelor constitutive şi se observă comportarea rosturilor în câmp şi a legăturilor cu elementele structurale.

EFECTELE RADIAŢIILOR TERMICE (vezi cap. 3 pct. 3.50)

22. Se supune peretele (alcătuit cu toate detaliile prevăzute în proiectul de execuţie) la o radiaţie termică localizată pe una din feţe, care să permită asigurarea unei temperaturi pe faţa porţiunii expuse de cca. 50°C timp de 6 ore. Se verifică dacă, sub această acţiune nu se produc degradări (deslipiri, ruperi, deformaţii remanente) care să influenţeze în mod negativ buna comportare a peretelui în exploatare prin diminuarea caracteristicilor sale.

Elaborate de: INSTITUTUL DE CERCETĂRI ÎN CONSTRUCŢII ŞI

ECONOMIA CONSTRUCŢIILOR ­ INCERC ­

Aprobate de: INSTITUTUL CENTRAL DE CERCETARE,

PROIECTARE ŞI DIRECTIVARE ÎN CONSTRUCŢII ­ ICCPDC ­

cu decizia nr. 130 din 30 octombrie 1981