Ovidiu-metamorfoze Cartea 1

7/26/2019 Ovidiu-metamorfoze Cartea 1

http://slidepdf.com/reader/full/ovidiu-metamorfoze-cartea-1 1/10

O V I D I U METAMORFOZE CARTEA I

CARTEA I

1Invocaţie; universul înainte de creaţia luii !

"Cele #atru vîrste !

$Cria %i #ede#sirea &i&anţilor !

'(oto#ul !

)Deucalion %i (*rr+a !

,A#ollo ucide %ar#ele (*t+on !-Metaor.o/a Da#+nei în laur !

0Metaor.o/a lui Io în uninca %i a lui 2*rin3 în trestie

1.Invocaţie: universul indeamnă să povestesc înainte de creatia lumii despre chipuri. Zei, inspiraţi-milucrul început, căci tot voi le-aţi schimbat şi pe ele, şi urziţi un cîntec neîntrerupt, de la primele obîrşiiale lumii, pînă-n vremea mea.Inainte de mare, de pămînt şi de cerul care acoperă toate, în întregul univers era o singură înăţişare anaturii, pe care oamenii au numit-o haos, o masă ără ormă şi ără închegare. !u era altceva, decît oîngrămădire primitivă, o adunătură ără rînduială de seminţe ale lucrurilor, ce nu aveau bună legăturăîntre ele. "înă atunci nici un #itan1 nu dădea lumină lumii, nici "hoebe$ răsărind, în creştere, nu-şi

umplea golul coarnelor. "ăm%ntul nu atîrna cumpănit prin greutatea sa în aerul încon&urător.

!ici 'mitrita(

nu-şi întinsese

braţele de-a lungul ţărmurilor pămîntului şi laolaltă cu uscatul erauşi apa şi aerul. 'stel, pămîntul n-avea stabilitate, în apă nu se putea înota, aerul era ără lumină. !imic nu avea o ormă anumită şi unele se împotriveau altora: într-un singur corp rigul lupta cucăldura, umezeala cu uscăciunea, elementele tari cu cele moi, cele grele cu cele uşoare.'cestei lupte i-a pus capăt un zeu şi o natură mai bună. )ăci a despărţit pămîntul de cer, uscatul de apeşi a deosebit cerul limpede de aerul cel des al atmoserei. "e acestea, după ce le-a descurcat şi le-a scosdin îngrămădeala oarbă, le-a pus pe iecare la locul lor şi le-a legat printr-o pace armonioasă."uterea de oc şi ără greutate a cerului boltit s-a ridicat în sus şi şi-a ales loc în înalt. *ecin acesteia îngreutate şi spaţiu este aerul. +ai vîrtos iind decît acestea, pămîntul a tîrît cu sine elementele mari şi a

ost îndesat de propria sa greutate. ltima parte a luat-o în stăpînire apa încon&urătoare, care aîncercuit uscatul. 'stel, oricare dintre zei va i ost acela, după ce a pus rînduială în haos şi i-a ăcutaceastă împărţire, a rotun&it mai întîi pămîntul în orma unui glob mare, ca să ie deopotrivă în toate

părţile sale. ' poruncit ca mările să se întindă, să se umle de vînturi urioase şi să încon&oare ţărmurileşerpuite ale pămîntului. ' aşezat izvoare şi mlaştini întinse-şi lacuri. ' mărginit cu maluri povîrniterîurile ce curg la vale, care, deosebite iind după ţinuturi, parte sînt absorbite în pămînt, parte a&ung înmare şi, primite în noianul unor ape mai slobode, izbesc ţărmuri în loc de maluri. ' poruncit apoi să seîntindă cîmpiile, să se aştearnă văile, să se acopere pădurile cu runze şi să se înalţe munţii de piatră.

i, după cum cerul are în partea dreaptă două zone, la stînga două, iar la mi&loc a cincea, mai arzătoaredecît celelalte, tot aşa prin gri&a zeului a ost despărţit, în acelaşi el, globul păm%ntesc. #ot atîte zonesînt şi pe pămînt. )ea de la mi&loc nu e locuită din pricina căldurii. "e două le acoperă o zăpadăveşnică. Intre acestea a aşezat pe celelalte două şi le-a dat un timp potrivit, un amestec de căldură şirig. /easupra lor se înalţă aerul, care este cu atît mai greu decît ocul, cu cît este mai greu pămîntuldecît apa. ' poruncit ca aci să stea negurile şi norii şi tunetele, care sperie minţile oamenilor, şivînturile aducătoare de ulgere şi trăsnete. i acestora ziditorul lumii nu le-a îngăduit să stăpînească

pretutindeni văzduhul. /ar cu toate că iecare îşi are drumul său deosebit, cu greu sînt împiedicate şiacum să nu răstoarne lumea0 atît de mare este dezbinarea între raţi 2urus s-a re tras la răsărit, înregatul !abatei3 şi al "ersiei şi al munţilor aşezaţi sub razele dimineţii.4 5ccidentul şi ţărmurile pe care

le mîngîie soarele în apusul său sînt în stăpînirea Zeirului. 6ciţia şi ţinuturile de miazănoapte sînt bîntuite de îniorătorul 7oreas.

1 Titan4 nue dat de #oeţi soarelui care4 du#5 o le&end54 era .iul titanului 6*#erion7 82e înţele&e c54 Metaor.o/ele .iind o înl5nţuire de

le&ende itolo&ice4 ai toate #ersonaele %i evenientele l5urite în note slnt le&endare4 create de .ante/ia #o#orului %i a #oeţilor4 c+iardac5 ele #ersoni.ic5 lucruri %i .enoene reale din natur57 E3ce#ţie .ac cadrul &eo&ra.ic %i #ersoanele sau .a#tele istorice4 #e care cititorul le

va #utea deose9i cu u%urinţ54 .5r5 s5 ai .ie nevoie a ar5ta la .iecare not5 ce anue este adev5r istoric %i ce este .icţiune #oetic5 în luea

Metaor.o/elor:7" (+oe9e4 luna4 sora lui A#ollo4 /eul soarelui7$ A.itrita era soţia lui e#tun4 /eul 5rii; aci #ersoni.ic5 area7' Aceast5 î#5rţire a cerului în /one se întîlne%te %i la alţi #oeţi antici7) a9ata4 ţinut in Ara9ia7,

Munţii din nordul Indiei7- Cei vec+i credeau4in &eneral4 c5 dincolo de atos.er54 #e care ei o considerau o #5tur5 de aer cu densitate ai are4 se întinde

eterul4 .orat din aer ca densitate .oarte ic5 %i #uri.icat #rintr<un .oc ve%nic4 eterul .iind înce#utul re&iunilor cere%ti sau cerul însu%i7




"ărţile de miazăzi sînt umezite de ploiosul 'ustru ce aduce nori neconteniţi. /easupra acestora a

aşezat eterul8 limpede şi lipsit de greutate,care n-are nimic din necurăţenia pămîntească.'bia despărţise toate cu hotare sigure, cînd stelele, care atîta vreme stătuseră apăsate sub masa aceea,au început să strălucească pe toată întinderea cerului. i pentru ca să nu ie vreo regiune lipsită devieţuitoarele sale, aştrii şi zeii au luat în stăpînire cerul, apele au început să ie locuite de peştii ceilucioşi, pămîntul de iare, prin aer au început să zboare păsările. 6i lipsea acum o iinţă mai vrednică şiînzestrată cu o minte mai înaltă, care să poată stăpîni peste celelalte.6-a născut omul,ie că l-a creat din sămînţa divină acel ăcător al lucrurilor şi obîrşie a lumii mai bune.9ie că lutul proaspăt şi de curînd despărţit de înaltul eter păstra în sine seminţele cerului cu care era

înrudit, lut pe care iul lui Iapet, după ce l-a amestecat cu apă de rîu, l-a plăsmuit după chipul zeilorcare cîrmuiesc toate. i în vreme ce celelalte vieţuitoare cu capul aplecat în &os privesc spre pămînt,omului i-a dat chip mîndru şi i-a poruncit să privească cerul şi să-şi înalţe aţa spre stele. 'stel pămîntul, care pînă atunci usese ără ormă şi rînduială, s-a schimbat şi s-a îmbrăcat cu chipuride oameni necunoscute înainte.

$.)ele patru vîrste )ea dintîi s-a născut vîrsta de

aur, care de la sine, ara vreo &udecată şi ără vreo lege,

respecta dreptatea şi încrederea. #eama de pedeapsă lipsea. !u se citeau cuvinte ameninţătoare pe

table de bronz, nici mulţimea nu pălea rugătoare în aţa &udecătorului, ci oamenii se simţeau însiguranţă ără &udecată. #ăiat din munţii săi, ca să vadă ţinuturi străine, nu se coborîse încă pinul peundele limpezi şi muritorii nu cunoşteau alte ţinuturi, în aară de ale lor. 5raşele nu erau încă încinsecu şanţuri adînci. !u e;ista nici lungul bucium, nici încovoiatul corn de aramă, nici coiuri, nici săbii0ără îndatorirea armelor, seminţiile trăiau liniştite într-o odihnă plăcută. "ămîntul însuşi, slobod şineatins de greblă sau de vreun ier de plug, producea totul de la sine. Iar oamenii, mulţumiţi cu hranace se ăcea ără osteneala cuiva, culegeau ructe de arbuzier şi ragi de munte şi coarne şi mure agăţatede tuişurile mărăcinoase şi ghinde care cădeau din &otatu& arbore al lui <upiter. 2ra o veşnică

primăvară şi zeiri liniştiţi mîngîiau cu adieri călduţe &îoriie născute ără sămînţă. "ămîntul nemuncit

dădea roade şi ogorul ără ani de odihnă unduia galben de spice grele. )urgeau luvii de lapte şi luviide nectar şi din ste&arul verde picura galbenă, mierea./ar, după ce <upiter a aruncat pe 6aturn în întunericul #artarului şi a luat lumea sub stăpînirea sa, a

urmat

vîrsta de argint, mai rea decît cea de aur. dar mai preţioasă decît cea a roşcatei arame. <upiter a pus capăt primăverii de odinioară şi prin ierni, veri, toamne neegale şi primăveri scurte a împărţit anulîn patru anotimpuri. 'tunci, pentru întîia oară, s-a încins aerul încălzit de arşiţe uscate şi gheaţa a ăcut

punte întărită de vînturi. 'tunci, pentru întîia oară, au intrat oamenii în case: casele erau peşteri şidesişuri de tue şi împletituri de crengi legate cu curmei de tei. 'tunci, pentru întîia oară, au ost

împrăştiate pe lungile brazde seminţe de cereale şi &uncanii au gemut sub apăsarea &ugului. /upăaceasta a urmat a treia vîrstă, cea de aramă, cu oameni mai sălbatici şi mai porniţi pe groaznicerăzboaie, totuşi nu criminală.ltima vîrstă este din ierul cel tare. îndată au izbucnit în această epocăde metal inerior toate nelegiuirile. =uşinea, adevărul şi credinţa au dispărut şi în >locul lor au apărutînşelăciunea, minciuna, şiretlicul, violenţa şi pota criminală de înavuţire. )orăbierul a întins pînzeleîn bătaia vuiturilor pe care pînă acum nu le cunoştea bine, iar piepturile de corabie, care stătuserămultă vreme în munţii cei înalţi, au săltat pe valuri necunoscute. )u chibzuinţă, măsurătorul a

însemnat cu lungi hotare ogorul ce mai înainte era comun, ca aerul şi lumina soarelui.i n-a ost de-a&uns ca pămîntului bogat să i se ceară doar roadele şi hrana trebuincioasă, ci s-a pătrunsîn măruntaiele lui, de unde s-au scos bogăţiile, aceste aţîţătoare la rău, ce stăteau ascunse în umorele6t?;uluîr 'cum a ieşit la iveală ierul şi aurul mai vinovat decît ierul. ' apărut =ăzboiul, care seoloseşte de ambele metale, şi cu mîini însîngerate a ridicat armele zăngănitoare. 'cum se trăieşte din

&ar !u e sigură gazda de oaspe, nici socrul de ginere. "înă şi dragostea între raţi e rară.6oţul pîndeşte moartea soţiei, iar aceasta pe a soţului, +amele vitrege pregătesc otrăvuri ucigaşe, iulvrea să ştie din vreme anii ce-i mai are de trăit tatăl. "ietatea zace răpusă, iar ecioara 'ştreea@,ultima dintre divinităţi, părăseşte pămîntul mîn&it de crime. (.)rima şi pedepsirea gigantilor Inaltul azur n-avea să ie mai la adăpost decît pămîntul,domnia giganţilor

cerului a ost atacata, se

spune,de giganţi, care au îngrămădit munţii peste munţi, înălţîndu-i pînă la stele.0 Fiul lui Ia#et4 titanul (roeteu= Astreea4 /eiţa dre#t5ţii7




'tunci tatăl atotputernic1A cu un trăsnet a sărîmat 5limpul şi a prăbuşit "elionul peste 5ssa11.

)orpurile monstruoase ale giganţilor au ost prinse sub dărîmăturile munţilor pe care ei înşişi îiînălţaseră. 6e spune că pămîntul îmbibat de sîngele iilor săi s-a încălzit şi, ca să nu dispară orice urmăa acestora, a însuleţit sîngele, preăcîndu-l în chipuri de oameni. /ar şi acea generaţie a ostdispreţuitoare de zei şi oarte setoasă de crime sălbatice şi de violenţă: puteai recunoaşte că s-a născutdin sînge.)înd din înaltul cerului tatăl oamenilor şi iul lui 6aturn a văzut răutăţile de pe pămînt, agemut şi, aducîndu-şi aminte de masa mîrşavă dată de B?caon1$, ispravă nouă şi necunoscută încă detoţi zeii, a zămislit în sulet o mînie cumplită şi demnă de <upiter.' convocat adunarea zeilor. !ici o întîrziere nu i-a reţinut pe cei convocaţi. 2ste o cale pe cer, se vede

bine noaptea pe timp senin, şi se numeşte )alea Baptelui, cunoscută după strălucirea ei albicioasă."eCaici îşi au drumul zeii de sus1( către casa şi palatul marelui #unător. Ba dreapta şi la stînga lui seînalţă, cu uşile deschise, palatele zeilor mari. Zeii mici locuiesc în altă parte. In rîndul întîi şi-austatornicit reşedinţa lor măriţii şi puternicii locuitori ai cerului. 'ici este locul pe care, dacă mi s-arîngădui îndrăzneala cuvintelor, nu m-aş teme să-l numesc palatinul cerului.'şadar, după ce zeii de sus s-au aşezat în scaune de marmură, <upiter, luînd loc pe un tron mai înalt şispri-&inindu-se într-un sceptru de ildeş, şi-a scuturat de trei sau de patru ori chica impunătoare,

zguduind pămîntul, marea şi stelele. 'poi în astel de cuvinte a dat drumul supărării sale:D!iciodată n-am ost mai neliniştit pentru domnia lumii, decît atunci cînd giganţii cu picioare detîrîtoare se pregătiseră să ridice iecare împotrivă-mi o sută de braţe, asaltînd cerul. /eşi duşmanul erasălbatic, totuşi războiul era pricinuit de o singură crimă şi de o singură rasă. 'cum trebuie să pierd totneamul muritor, pretutindeni pe unde !ereus13 încon&oară cu undele sale vuitoare pămîntul. <ur perîurile Inernului, care curg prin ţinuturile împădurite ale 6t?;ului14, că am încercat pînă acum totul,dar rana nu se poate vindeca, trebuie scoasă din rădăcină cu sabia, ca să nu se întindă şi la partea

sănătoasă. 'm sub poruncile mele semizei, am divinităţile cîmpeneşti, nimele, aunii, satirii şi silvaniilocuitori ai munţilor, cărora, iindcă nu le-am acordat încă onoarea cerului, le-am îngăduit să locuiască

pămîntul pe care li l-am dat. /ar credeţi, zei de sus, că vor i ei în siguranţă, dacă mie, care am înstăpînire şi conducere trăsnetul şi pe voi, mi-a întins cursa B?caon, cel cunoscut prin sălbăticia saE>#oţi au remătat, arzînd de dorinţa de a pedepsi pe cel care a cutezat unele ca acestea.

#ot astel, cînd o mînă nelegiuită s-a pornit să stingă numele de roman prin sîngele lui )aesarC8

,neamul omenesc a rămas deodată înmărmurit de grozăvia unei asemenea crime şi tot pămîntul s-acutremurat. i n-a ost mai mică dragostea alor tăi, 'ugustus, decît a zeilor pentru <upiter, care a oprit

cu vorba şi cu mina murmurele şi toţi au tăcut.)înd reamătul a încetat, <upiter, cu ţinuta sa gravă dedomnitor, a rupt tăcerea, vorbind din nou astel:D2l şi-a primit pedeapsa, iţi ără gri&ă.."otopul6ă vă povestesc ce a ăptuit şi cum a ost pedepsit. "înă la urechile mele a&unsese ticăloşia vremii./orind-o neadevărată, am coborît din înaltul 5limpului şi luînd chip de om am început să colind

pămîntul. 2 prea lungă zăbava să-nşir toate nelegiuirile pe care le-am descoperit pretutindeni.)e-mi a&unsese la ureche era o nimica toată pe lîngă ce era în realitate. #recusem +aenalus, groazniculascunziş al iarelor, şi )?llene şi pădurile de pini ale regelui B?caeus1. '&uns în 'rcadia cînd apusul

tîrziu trăgea după sine noaptea, am intrat în palatul neprimitor al tiranului. 'm dat semne c-a venit un

zeu. "oporul porni să se roage. Ba început B?caon rîse de rugăciunile pioase, Dîndată, îşi zise, voi alade este zeu sau muritor0 dacă va descoperi o crimă, atunci adevărul nu va i îndoielnic>. i se

pregăteşte să mă ucidă prin surprindere în timpul nopţii, cînd voi i adormit.5 asemenea încercare găseşte cu cale să acă, pentru a ala adevărul.1> ?u#iter 11 (elionul %i Ossa4 unţi în T+essalia7 @e&enda s#une c5 &i&anţii revoltaţi contra lui ?u#iter

au în5lţat (elionul #este Ossa4 ca s5 #oat5 ataca cerul71" @*caon re&e le&endar al Arcadiei; #oetul arat5 ai de#arte des#re ce as5 este vor9a71$ Zeii de sus4 /eii locuitori ai cerului4 s#re deose9ire de /eii de os4 st5#înitori ai luii su9#5întene1' (e colina (alatinului se &5sea casa lui Au&ustus4 #e care4 #recu se vede4 #oetul o asea5n5 cu locuinţa lui ?u#iter71) ereus4 /eu al 5rii71, 2t*3ul4 riu în in.ern7 Cin5 /eii urau #e a#ele 2t*3ului4 nu ai i #uteau reveni asu#ra ur5întului lor71- Ase5nare intre revolta &i&anţilor %i asasinarea lui Caesar de c5tre rutus %i ceilalţi cons#iratori4

ase5nare #e care #oetul o .ace #entru a a#ro#ia iar5%i #e Au&ustus 5e ?u#iter710 Maenalus4 C*llene %i @*caeus4 unţi in Arcadia7




6ocotind că numai atît n-ar i de a&uns, în&unghie un ostatic din neamul moloşilor 1@ ale cărui membre

încă pîlpîind de viaţă parte le ierbe, parte le rige pe &eratic.'poi mi le serveşte la masă. 2u, cu ocul răzbunător al trăsnetului, prăbuşesc atunci casa peste penaţiidemni de un asemenea stăpîn. 2l, îngrozit, uge şi încearcă zadarnic să vorbească: urletele sale tulburăliniştea cîmpurilor."e aţă i se adună toată turbarea din el şi mînat de dorinţa obişnuitelor sale crime se repede asupra uneiturme de oi, simţind plăcere să verse sînge. Imbrăcămintea i se preschimbă în păr de animal, braţele în

picioare. 6e ace lup$A, dar îi rămîn trăsăturile chipului de mai înainte: aceeaşi cărunteţe a părului,aceeaşi violenţă în apucături, aceiaşi ochi lucitori, acelaşi chip al sălbăticiei. 5 singură casă a căzut,

dar n-a ost singura vrednică să piară: cit se întinde pămîntul domneşte sălbatica 2rinn?s $1. 'i crede căs-au legat prin &urămînt să acă numai crime. 6ă-şi primească toţi, cît mai repede, pedeapsa pe caremerită s-o ispăşească. 'ceasta mi-e hotărîreaFZeii aprobă cuvintele lui <upiter: unii prin vorbe şi îndemnuri ce-i măresc uria, alţii prin tăcere.#otuşi, tuturor le este spre durere pierderea neamului omenesc şi întreabă în ce el va arăta în viitor

pămîntul lipsit de muritoriE )ine-o să mai aducă tămîie pe altareE !u cumva se pregăteşte să lase pămîntul pradă iarelor sălbaticeE+arele cîrmuitor curmă neliniştea celor ce puneau astel de întrebări,că doar el are gri&ă de toate şi le ăgăduieşte o rasă nouă, de obîrşie minunată, neasemenea celei de mai

înainte.i acum, era cît p-aci să împrăştie ulgerele sale în tot universul, dar s-a stăpînit, temîndu-se canu cumva de la atîtea ocuri să se aprindă cerul cel sacru şi să ardă lunga a;ă a lumii. )ăci şi-a amintitcă este sorocit în destine că va să vină timpul cînd marea, pămîntul şi palatul cerului vor i cuprinse delăcări şi clădirea lumii ăcută cu trudă se va prăbuşi$$.. "une la loc săgeţile ăcute de mîinile ciclopilor şi se gîndeşte la o altă pedeapsă: să sloboadă noiane de apă din toate stăvilarele cerului şi să piardăneamul muritorilor prin înec.Indată închide în peşterile eoliene$( 'Guilonul şi toate vînturile carealungă norii şi dă drumul lui !otus. 'cesta zboară cu aripi umede, acoperindu-şi aţa-i spăimîntătoarecu un nor negru ca păcura. 7arba îi e grea de grindină, valuri îi curg din părul alb, pe runte îi şed nori,îi sînt pline de rouă penele şi pieptul.)înd cu mîna sa uriaşă stoarse norii atîrnaţi în aer, se ăcu unmare vuiet şi valuri după valuri se revărsară din înaltul cerului. *estitoarea <unonei, Iris $, îmbrăcată în

multe culori, aduce apă şi alimentează cu ea norii. 6e aştern la pămînt semănăturile, se năruiescnăde&dile şi rugăciunile muncitorului, şi piere zadarnica trudă a unui an întreg. +înia lui <upiter nu s-a

mulţumit numai cu prăpădul căzut din cer. Ii a&ută ratele său, domnul mărilor, cu alte noiane de ape.'cesta cheamă în adunare rîurile, cărora, după ce au intrat în casa stăpînului lor, le spune:,,!u-i nevoie acum să vă ţin un lung discurs. =evărsaţi-vă puterile. #rebuie. /eschideţi-vă casele,răsturnaţi digurile şi daţi rîu liber apelor voastre>.'bia poruncise, şi iată că se şi întorc, desac gurileizvoarelor şi le rostogolesc spre mare într-un iureş ără rîu, însuşi !eptun izbeşte cu tridentul

pămîntul, care tremură şi-şi deschide sinul la năvala apelor. 9ără zăgazuri luviile aleargă peste

cîmpiile întinse şi o dată cu semănăturile sînt luate de valuri arbori, turme, oameni, case şi templele cualtarele lor. /acă a rămas undeva vreo casă şi a putut să reziste nedărîmată de o atît de mare grozăvie,cel mai înalt vîr al acesteia este totuşi acoperit de valuri şi turnurile slăbesc apăsate sub genune.'cum marea şi pămîntul se ăcuseră una. #otul era o mare ără ţărmuri. nul stă în vîrul unei coline,altul sade într-o barcă încovoiată şi vîsleşte acolo unde înainte arase. nul pluteşte pe deasuprasemănăturilor, sau peste vîrul unei case înghiţite de valuri, altul zăreşte un peşte în vîrul unui ulm.

'ncora se înige într-o livadă verde, unde o aduce întîmplarea0 curbatele carene trec peste podgorii şi, pe unde pînă de curînd păşteau iarbă graţioasele căprioare, acum îşi tîrăsc corpurile ocile cele

diorme.3./eucalion şi "?rrha

!ereidele$3 văd cu mirare sub apă dumbrăvi, oraşe şi case. /elinii au a&uns în păduri şi se vînzolescînot printre vîrurile copacilor şi clatină arborii pe care-i lovesc. Bupul înoată printre oi, valurile poartăcu ele pe leii cei roşcaţi şi pe tigri.1= Molo%ii4 #o#ulaţie din E#ir7"> Etiolo&ia nuelui @*caon duce la nuele anialului în care este trans.oratB lu# in &rece%te se s#une l*cvs7"1 Erinn*s4 .uria care î#in&e #e oaeni la .a#te criinale7 @a roani Furiile4 la &reci Erinn*ile4 sau Euenidele4 erau /eit5ţi

ale in.ernului4 care #ede#seau #e oaeni #entru criele lor4 ai ales #e #arici/i %i .ratrici/i7"" 6eraclit4 %i du#5 el4 .ilo/o.ii stoici socoteau c5 la s.ir%itul s5u universul va #ieri #rin .oc7"$ In insulele eoliene4 ast5/i @i#ari4 credeau cei vec+i c5 i%i avea re%edinţa Eol4 /eul vînturilor; Auilonul4 vint de nord; otus4

vint de sud4 care aduce .urtuni %i #loi ari7

"' Iris4 solie vestitoare a /eilor4 sc+i9at5 de ?unona în curcu9eu7") ereidele4 .iicele lui ereus4 un /eu al 5rii7", Aonieni4 locuitorii vec+ii eoţii4 nuit5 %i Aonia7




!ici straşnicele puteri ale mistreţilor, nici iutile picioare ale cerbului răpit de valuri nu mai sînt de

olos şi, căutînd îndelung pămîntul unde să se poată aşeza, pasărea rătăcitoare, cu aripi obosite, cade înmare.!eţărmurita revărsare de ape a înghiţit piscurile şi noi valuri izbeau vîrurile munţilor.)ea mai mare parte este răpită de ape: pe cei cruţaţi de valuri îi dă morţii lunga oame din pricinalipsei de hrană.9ocida desparte pe aonieni$4 de ogoarele oeteene$8,pămînt rodnic, cînd a ost pămînt,dar în acea vreme doar parte a mării şi noian întins de ape. In această parte se înalţă spre stele cu douăvîruri un munte stîncos cu numele "arnas şi trece cu creştetul de nori. "e acest munte, căci pe ceilalţiîi acoperiseră apele, purtat de o mică barcă, s-a oprit /eucalion cu tovarăşa sa de viaţă. )um s-auoprit, ai s-au rugat nimelor )or?cide$ şi zeilor muntelui şi prezicătoarei #hemis, care acum dădea

oracole în aceste locuri. !u usese vreodată un bărbat mai bun decît el, nici mai iubitor de dreptate,sau vreo emeie mai temătoare de zei decît "?rrha.)înd <upiter a văzut că tot pămîntul e cuprins deîntinsul liniştit şi limpede al apelor şi că din atîtea mii de oameni n-a mai rămas decît unul şi din atîteamii de emei n-a mai rămas decît una, amîndoi cinstiţi, amîndoi credincioşi în puterea zeilor, adespărţit norii şi,alungîndu-i unul cîte unul cu 'Guilonul, a arătat cerului pămîntul şi pămîntuluiseninul cerului. !ici urgia mării n-a mai dăinuit: punîndu-şi la o parte suliţa cu trei vîruri, stăpînulmărilor linişteşte apele şi cheamă pe azuriul #riton$@, care stătea deasupra valurilor cu umerii luiacoperiţi din naştere de purpură şi-i porunceşte să sule din bucium şi dînd semnalul să cheme înapoi

luviile şi valurile. 'cesta ia buciumul găunos şi răsucit, cu partea de &os lărgită în ormă de pîlnie, cucare cînd sună în mi&locul mării vuiesc de vocea lui ţărmurile de la răsărit pînă la apus. )înd zeul cu barba înrourată şi-a atins de bucium buzele umede şi sulînd a răspîndit poruncile primite, l-au auzittoate apele pămîntului şi ale mării. i toate, auzind poruncile, s-au retras. 'cum marea îşi are ţărmurilesale, rîurile intră în albia lor, luviile se retrag, dealurile încep să se vadă ieşind, se ridică pămîntul,uscatul se întinde pe măsură ce apele descresc şi cu vremea pădurile îşi arată vîrurile despuiate şi

păstrează mîlul rămas pe runze.9aţa pămîntului se întorsese iarăşi. )înd /eucalion a văzut că pămîntul este gol şi că pe toată întinderea sa domnesc adinei şi întristătoare tăceri, podidindu-llacrimile astel a vorbit către "?rrha:,,5, soră, o, soţie(A, o, singura emeie supravieţuitoare cu care m-aunit neamul comun şi legătura de rudenie şi apoi patul de căsătorie, acum aceleaşi prime&dii ne leagă.

"e tot pămîntul, de la răsăritul pînă la apusul soarelui, numai noi doi am rămas. "e celelalte iinţe le-aînghiţit apa. !ici acum nu sîntem destul de siguri de viaţa noastră. i-acum norii de deasupra noastră

mă îngrozesc. )um ţi-ar i inima, biata, dacă te-ar i adus aici destinul ără mineE )um ai îndurasingură teamaE )ine te-ar mîngîia în durerea taE )ăci eu, crede-mă, dacă te-ar înghiţi valurile, te-aşurma, soţie, şi pe mine m-ar înghiţi valurile. 5, de-aş putea ace prin meşteşugul tatălui meu (1 să senască iarăşi popoarele şi să insulu viaţă unui om ăcut din pămînt. 'cum în noi doi rămîne neamulmuritorilor. 'şa au găsit cei de sus cu cale. în noi dăinuiesc chipurile oamenilor>.'ceste cuvintespusese şi amîndoi plîngeau. !-au pregetat să roage voia cerului şi să-i ceară a&utor prin sorţi sacri.

!u zăbovesc şi a&ung amîndoi la apele )ephisului($, care, deşi nu erau încă limpezi, îşi urmau vadul demai înainte. /upă ce s-au stropit pe haine şi pe cap cu apă sinţită, şi-au îndreptat paşii spre templulsînt al Zeiţei((. 9runtea templului era acoperită cu muşchi şi altarul stătea ără oc.)înd au a&uns petreptele templului, au îngenun-chiat amîndoi şi cu teamă au sărutat pietrele reci. i astel au zis:D/acă voinţa divină se înduplecă învinsa de rugăciuni drepte, dacă se înmoaie mînia zeilor, spune#hemis,prin ce meşteşug se poate repara pierderea neamului nostruE /ă a&utor, prea buno, lumii

scuundate>. +işcată, zeiţa a dat acest oracol: D/epărtaţi-vă de templu, acoperiţi-vă capul, sloboziţi-văcingătoarea hainelor şi aruncaţi înapoia voastră oasele marii voastre mame>. îndelung au rămas în

mare mirare. "?rrha întrerupe cea dintîi tăcerea şi reuză să se supună poruncilor zeiţei. 5 roagă cugură temătoare s-o ierte, căci se teme să &ignească umbrele mamei sale, aruncîndu-i oasele. Intre timpamîndoi îşi recheamă în minte cuvintele cu înţelesuri tainice ale oracolului şi le rămîntă între ei. Insîrşit, iul lui "rometeu linişteşte pe iica lui 2pimete prin cuvinte mîngîietoare: D6au sînt înşelătoaregîndurile mele, zice el, sau sînt curate şi oracolul nu ne îndeamnă la nici o nelegiuire."- O&oarele Oeteene se întindeau la #oalele untelui Oeta7 Focida era #rovincie în recia central54 intre oeţia la sud %i ci#ia Oeteean5

la nord7"0 Cor*cide4 ni.e care locuiau in #e%tera Cor*cion #e coastele (ar<nasului7"= Triton4 /eu al 5rii4 .iul lui e#tun %i al A.itritei

$> Deucalion %i (*rr+a erau veri 9uniB el era .iul titanului (roeteu4 iar ea era .iica lui E#iele4 .ratele lui (roeteu7$1 (roeteu a .5cut din #5înt #e #riul o %l l<a insu.leţit cu .oc .urat din cer4 #entru care .a#t5 a .ost #ede#sit de

?u#iter s5 stea ti# de $> >>> ani înl5nţuit #e o sttnc5 In Cauca/ %i un vultur s5<i s.i%ie necontenit .icatul7 2e s#une c5 du#5) >>> de ani l<a sc5#at de aceast5 #edea#s5 6ercule7$" Ce#+lsos4 riu la nordul untelui (arnas7$$ T+eis4 /eiţa ustiţiei %i a #re/icerilor7




+area mamă este pămîntul. Hîndesc că sînt numite oase pietrele din sînul pămîntului0

acestea ni se porunceşte să le aruncăm înapoia noastră>./eşi #itania( a ost mişcată de tălmăcirea soţului, 6peranţa totuşi i-a rămas în îndoială."înă într-atît erau de neîncrezători amîndoi în îndemnurile divine /ar ce strică să încerceE6e depărtează de templu, îşi acoperă capul, îşi descing îmbrăcămintea şi aruncă din mers pietre înapoialor, cum li se poruncise. "ietrele cine ar crede una ca asta, de n-ar i cei din vechime mărturieJau început să-şi piardă tăria şi asprimea lor, să se moaie cu încetul şi,muindu-se,să capete o ormă nouă. "e măsură ce creşteau şi irea li se îndulcea, se putea vedea la ele oarecareormă omenească, şi aceasta nu lămurită, ci ca statuile de marmură în lucru, începute, dar nu

terminate. 'cea parte din ele care era umedă, cu oarecare sevă şi din pămînt, s-a preăcut în carne0 partea tare şi care nu se poate îndoi s-a schimbat în oase: cea care orma vinele a rămas sub acelaşinume.i în scurt timp, prin voinţa celor de sus, pietrele aruncate de mîinile bărbatului au căpătat chip

bărbătesc, iar din cele aruncate de mînă emeiască a apărut emeia. /e aceea sîntem un neam tare şiîncercat în munci, dovedind astel obîrşia din care sîntem născuţi.3.'pollo ucide şarpele "?thon

"ămîntul a născut de la sine celelalte vieţuitoare cu dierite înăţişări.

/upă ce umezeala de mai înainte s-a încălzit de căldura soarelui, iar noroiul şi mlaştinile mocirloases-au umlat de arşiţă, au crescut şi seminţele creatoare ale iinţelor, hrănite în pămîntul viu ca în pîntecele mamei, şi cu încetul au căpătat chipuri. 'stel după ce !ilul cel cu şapte braţe părăseşte

ogoarele mustind de apă şi apele sale se întorc la vechea matcă, iar astrul zilei încinge mîlul proaspăt,ţăranii, cînd răstoarnă pămîntul cu plugul, găsesc mulţime de vietăţi. /intre acestea, pe unele le văd de

curînd zămislite şi la începutul dezvoltării, pe altele mai dezvoltate, dar nedesăvîrşite: adesea în acelaşicorp o parte trăieşte, iar alta este lut primitiv. )înd umezeala şi căldura se îmbină într-un amesteccuvenit, zămislesc şi din acestea două iau naştere toate. /eşi ocul şi apa sînt în luptă, aburul umedcreează toate lucrurile şi unirea contrariilor este începutul vieţii(3

.

'stel, pămîntul plin de mîlul adus de potop încăl-zindu-se de soare şi de ierbinţeala văzduhului, a datnaştere la nenumărate speţe, pe care parte le-a ăcut tot cu chipurile vechi, parte le-a creat caspeţe noi."ămîntul, deşi poate n-a vrut, dar tot el te-a născut şi pe tine atunci, mare "?thon, K şarpe

necunoscut înainte, care erai spaima noilor locuitori. 5 mare parte din munte ocupai cu corpul tău "eacest balaur uriaş Zeul purtător de arc(4, care înainte nu se olosise niciodată de astel de arme decîtîmpotriva cerbilor şi a sprintenelor căprioare, l-a ucis cu greu, cu o mie de săgeţi, aproape golindu-şitolba pînă ce veninul a ieşit prin rănile negre. i pentru ca vremea să nu poată şterge amintirea acesteiapte, zeul a instituit &ocuri sacre, numite p?thice(8, de la numele şarpelui răpus, cu vestite concursuri.,

#înărul care învingea în aceste întreceri de lupte, alergări, sau aruncări cu discul, primea ca răsplată ocoroană din runze de ste&ar. !u e;ista încă laurul şi "hoebus( îşi încingea cu orice el de runzerumoasele lui tîmple cu lungi plete.4.+etamoroza /aphnei "rima iubire a lui "hoebus a ost /aphne,iica rîului "eneus(@

.

'ceastă dragoste i-a dat-o nu soarta neştiutoare, ci sălbatica mînie a lui )upidon./elianulA, mîndru de victoria împotriva balaurului, l-a văzut odată pe )upidon cura îşi întindea coarda

arcului. ,,)e-i cu tine, zburdalnic copil, de umbli cu arme viteze K i-a zis0 asemenea sarcini se cuvin acădea pe umerii noştri, care putem pricinui răni sigure iarelor sau duşmanului. /oar eu am aşternut decurînd la pămînt cu nenumărate săgeţi pe umlatul "?thon, care apăsa atîţia munţi cu pîntecu-i purtător de moarte. #u ii mulţumit că aţîţi cu ăclia ta nu ştiu ce iubiri şi nu pretinde laudele datorate nouă>.9iul *enerei îi răspunde: D"oate să ţintească arcul tău pe orişicine, "hoe-bus, dar al meu te ţinteşte petine şi cu cît sînt biruite de tine toate animalele, cu atît este mai mică gloria ta decît a mea>.'bia terminase de vorbit şi, străbătînd văzduhul cu îlîiri de aripi, s-a oprit grabnic pe vîrul umbros

al "arnasului şi din tolbă a scos două săgeţi cu urmări deosebite: una inspiră dragostea, alta o alungă.)ea care inspiră este de aur şi străluceşte cu vîrul ei ascuţit.( 2pimete şi "rometeu erau numiţi titani, ca şi tatăl lor lapet0 "?rrha este numită de poet #itania, ca iică a lui 2pimete.(3 Idei împrumutate din ilozoia greacă, direct sau prin scriitorii latini, mai ales prin *arro.(4 'pollo.(8 <ocurile p?thice sau p?thiene au ost instituite din timpurile legendare ale Hreciei, poate din timpul războiului troian.( "hoebus, alt nume al lui 'pollo.(@ "eneus, riu în #hessalia.A /elianul, epitet dat lui 'pollo, pe care mama sa Batona l-a născut în insula /elos,




)ea care o alungă n-are vîr şi-i cu plumb sub trestie. )u aceasta din urmă zeul ţinteşte în nima

"eneida10iar cu cealaltă răneşte pe 'pollo, săgeata pătrunzîndu-i în măduva oaselor. îndată 'polloîncepe să iubească, iar /aphne uge de îndrăgostit, plăcîndu-i să urmărească animalele sălbatice îndesişul pădurilor, să se împodobească cu blana lor, să se ia la întrecere cu nenuntita /iană. 5 singură

panglică îi strîngea părul aşezat ără gri&ă deosebită. +ulţi au cerut-o. 2a i-a respins pe peţitori, preerind să străbată păduri neumblate, nesuerind şi necunoscînd bărbatul. !u-i păsa de ce-i aceeacăsătorie, ce-i aceea iubire, ce-i aceea unire.'desea tatăl ei spunea: D9iică, tu mi-eşti datoare unginere>.'desea tatăl i-a zis: D9iică, tu-mi datorezi nepoţi>. 2a, urînd ca pe o crimă ăcliile de nuntă,

cu rumoasa-i aţă inundată de îmbu&orarea pudoarei şi agăţîndu-se cu braţe mîngîietoare de gîtultatălui, îi spune: DBasă-mă, prea iubite tată, să mă bucur de o veşnică eciorie. /oar înainte-mi şi/ianei i-a dat tatăl său$ această cinste> i tatăl îi îngăduie. D/ar, zice el, rumuseţea ta te opreştesă ii ceea ce doreşti şi ea ţi-e o piedică pentru legămîntul luat>."hoebus o iubeşte şi doreşte dragostea/aphnei pe care a văzut-o. !ădă&duieşte să aibă ceea ce doreşte, dar oracolele sale îl înşală."recum arde miriştea după ce s-a secerat şi au ost luate spicele (, precum ard gardurile vechi, de carecălătorul imprudent se apropie prea mult cu ăclia, sau lîngă care o lasă aproape de ziuă, tot aşa era

cuprins de lăcări acest zeu, tot aşa îl ardea &arul în tot pieptul, nutrind speranţa zadarnică a dragostei.2l priveşte cum ei i se răsiră pe umeri părul în neorînduială şi spune: ,,)e rumos ar i dacă ar i strînsîn bucle> Ii vede ochii strălucind de oc asemenea stelelor, îi vede gura, care nu-i e destul că a

văzut-o. Ii admiră degetele şi mîinile şi braţele goale mai sus de cot, iar cît sînt acoperite şi leînchipuie şi mai rumoase. /ar ea uge mai repede ca vîntul cel uşor şi nu se opreşte la aceste cuvinteale celui care o cheamă:D!imă a lui "eneu, te rog, opreşte-te. !u un duşman te urmăreşte. 5preşte-te,nimă 'şa uge mielu-şeaua de lup, aşa cerboaica de leu, aşa porumbiţele cu aripi grăbite de ricavulturului. 9iecare îşi are duşmanii săi. 2u te urmăresc din dragoste. *ai mie, nenorocitul 6ă nu cazi,sau nesueriţii mărăcini să-ţi zgîrie ără nicio vină picioarele şi să-ţi iu pricină durerii. 6înt greu destrăbătut locurile către care te grăbeşti. #e rog, aleargă mai încet, opreşte-ţi uga. i eu te voi urmărimai încet. ită-te totuşi cui îi eşti dragă. 2u nu sînt locuitor al muntelui, nu sînt păstor nespălat,

nu păzesc vite şi oi. !u ştii, necugetato, nici nu ştii de cine ugi şide ce ugi

+ie-mi serveşte şi pămintul delic

şi )laros

C şi #enedos4

şi palatul de la "atara8

.<upiter este tatăl meu. "rin mine se dă la iveală ce-a ost, ce este şi ce va i. "rin mine cîntecele seînsoţesc cu lira. 6ăgeata mea ţinteşte ără greş. #otuşi, e o săgeată mai ără greş decît a mea, care mi-arănit inima. +edicina este invenţia mea şi sînt numit pe pămînt aducătorul de a&utor .*ai mie, că iubirea nu se poate vindeca cu nici o buruiană. 'rta mea, olositoare tuturor oamenilor, mienu mi-e de olos>."e cînd el voia să-i vorbească mai multe, "eneiana a ugit în goană, ricoasă, şi l-alăsat cu vorbele neter-minate. /ar şi atunci i se părea rumoasă: în bătaia vîntului îmbrăcămintea îi

lutura, dezvăluindu-i trupul şi adieri uşoare îi dădeau pe spate părul despletit. 9uga îi mărearumuseţea. /ar tînărul zeu nu poate răbda mai departe să-i acă rugăminţi zadarnice. 5 urmăreşte cu

paşi repezi, cum îl îndemna 'mor însuşi. )a un cîine galic, care a văzut în cîmp deschis un iepure şi punîndu-şi amîndoi năde&dea în a&utorul picioarelor, unul caută prada, celălalt salvarea, unul ţinîndu-seaproape speră că acum îl va prinde şiK1 urmăreşte cu botul întins, celălalt este în prime&die de a i

prins şi se smulge cînd era să ie înşăcat şi scapă de gura care-l atinge, la el sînt zeul şi ecioara: elîmboldit de speranţă, ea de teamă. Zeul totuşi mai uşor, a&utat de aripile lui 'mor, o urmăreşte ărărăgaz, gata s-o a&ungă din urmă şi răsularea lui învolburează părul răsirat pe umerii ugarei. )u pute-

rile istovite ea se ace palidă şi, învinsă de greul ugii repezi, privind apele "eneului, zice: D'&ută-mă,tată, dacă într-adevăr voi, luviile, aveţi putere divină. "ămîn-tule, înghite-mi corpul prin care am

plăcut, sau prin schimbare pierde-mi înăţişarea aceasta care ace să iu insultată>.'bia şi-a terminatruga şi o mare greutate îi înţepeneşte picioarele. 5 scoarţă subţire de copac îi încinge trupul plăpînd."ărul i se schimbă în runze, braţele în ramuri.1"eneida, nume patronimic al nimei /aphne, iica lui "eneus, riu pe valea căruia creşteau mulţi lauri, care au dat naştere acestei legende.'" ?u#iter7'$ Cei vec+i secerau &riul t5ind nuai s#icele4 nu %i #aiele4 c5rora le d5deau .oc %i a c5ror cenu%5 în&ra%5 o&orul7'' în ora%ul Del.i era un oracol al lui A#ollo %i aci aveau loc ocurile #*t+ice4 des#re care a .ost vor9a la #a&7 1-7') Claros4 ic ora% în Ionia4 vestit #rin cultul lui A#ollo care avea aci un oracol %i un te#lu',

Tenedos4 insul5 in area E&ee4 în .aţa Troiei7 In aceast5 insul5 era de aseenea4 un te#lu al lui A#ollo7'- (atara4 ora% în @*cia4 cu un vestit te#lu al lui A#ollo7'0 A#ollo era /eul oracolelor 8r5s#unsuri asu#ra viitorului4 date de #reoţi ca venind de la /ei:4 al u/icii %i al edicinei4 #e care el a in<




ventat<o4 Escula# .iind elevul s5u7

"icioarele, pînă de curînd atît de repezi, se prind de pămînt cu rădăcini i;e. 9aţa i se preschimbă într-un vîr de arbore. !umai strălucirea rumuseţii îi mai rămîne. "hoebus o iubeşte şi aşa şi, punînd mîna

pe tulpina proaspăt ormată, îi simte inima zvîcnind încă sub noua scoarţă. 2l strînge în braţele saleramuri în loc de braţe şi acoperă cu sărutări lemnul. /ar lemnul uge de sărutări. D/acă nu poţi să ii

soţia mea, K zice zeul K vei i desigur arborele meu0 întotdeauna, laurule, tu vei încununa părul meu,chitara şi tolba mea. *ei i podoabă generalilor latini, cînd voci vesele vor cînta triumul şi cînd)apitoliul va vedea lungi procesiuni de sărbătoare. )redincioasă păzitoare, vei sta la intrare în aţa

palatelor auguste@ alături de ste&ar. i, după cum capul meu totdeauna tînăr are părul netuns, poartă şitu podoabe veşnice de runze>3A

.

"aean31 sîrşise. )ea schimbată de curînd în laur încuviinţă mişcîndu-şi ramurile şi u văzută plecîndu-şi vîrul, ca şi cum şi-ar i mişcat capul.

8.+etamoroza lui Io in &unincă şi a lui 6?rin; în trestie2ste în Laemonia3$ o vale pe care o încon&oară din toate parţile în trestie."aduri ce se urca pe povirnişuri de stînci.5amenii o numesc #empe. "rin această vale "eneus, izvorînd de la poalele "indului, se rostogoleşte cu unde înspumate. în căderea lui năvalnică ridică nori de aburi, care se agită ca unum subţire ce se destramă în ploaie peste vîrul pădurilor şi vuietul lui se întinde pînă departe. 'ceastae casa, acesta e palatul, aci sînt altarele marelui rîu. 'ici, şezînd într-o peşteră săpată în stîncă, el dă

porunci undelor şi nimelor care îi locuiesc undele. 'ci vin, neştiind dacă să-l ericească sau să-lmîngîie pe tatăl /aphnei, rîurile din aceleaşi ţinuturi, purtătorul de plopi 6percheos, neliniştitul

2nipeus, bătrînul 2ridanus, domolul 'mphr?sos şi 'eas3(. 'poi vin celelalte rîuri, care, curgînd peunde le poartă valurile, îşi duc în mare undele obosite de lungi rătăciri.6ingur Inachus33 lipseşte şi, retras în undul peşterii sale, îşi sporeşte apele cu lacrimi.

!enorocitul o plînge pe iica sa Io, ca şi cum ar i pierdut-o. !u ştie: se bucură ea de viaţă, sau este printre cei morţiE 9iindcă n-o găseşte nicăieri, socoteşte că nu e;istă nicăieri şi în suletul său se temede lucruri şi mai rele.<upiter o văzuse pe Io pe cînd ea se întorcea de la luviul părintesc. D5, ecioarădemnă de <upiter, zise el, nu ştiu pe cine vei ace ericit cu patul tău de nuntă. Indreaptă-te spre umbra

înaltelor păduri şi i-a arătat umbra pădurilorJ. 6oarele la mi&locul drumului încălzeşte din înaltulcerului. Iar dacă te temi să intri singură în aceste ascunzişuri ale iarelor sălbatice,vei merge în tainiţele pădurii, ocrotită de paza unui zeu. !u un zeu de rînd, ci cel ce ţine în mîna sa

puternică sceptrul cerurilor, cel ce trimite trăsnetele pururi mişcătoare. !u ugi de mine>)ăci ea ugea, lăsînd în urmă păşunile BerneiA3 şi ogoarele B?rceului34 presărate cu arbori,cînd zeul,ascunzînd pămîntul într-o negură deasă, opreşte pe nimă din ugă şi-i răpeşte cinstea.

In vremea aceasta <unona îşi aruncă privirea peste ogoare şi vede cu mirare cum norii veniţi în zborau învăluit ziua într-un întuneric de noapte. îşi dă seama că ei nu s-au ridicat nici din rîuri,nici din umezeala pămîn-tuluB 6-a uitat în &ur să vadă unde e soţul său, ca una care-i cunoşteainidelităţile şi care-l prinsese de atî-tea ori în greşeală. !egăsindu-l în cer, a zis: D6au mă înşel, sausînt insultată>. i alunecînd pe undele văzduhului, din înaltul cerului se opreşte pe pămîntşi porunceşte norilor să se retragă./ar <upiter presimţise sosirea soţiei şi preăcuse rumosul chip al

iicei lui Inachus într-o &unincă. /ar şi aşa era rumoasă. 9ără să vrea, 6aturniana38

admiră rumuseţea &unincii şi, ca şi cum n-ar şti adevărul, întrebă a cui e, de unde şi din ce turmă. <upiter minte că enăscută din pămînt, să nu-i mai caute obîrşia. 6aturniana o cere în dar. )e să acăE 2 crud să dea ce a

iubit, dar e bănuit dacă n-o dă. =uşinea îl sătuieşte într-un el, iubirea în altul. !aiadele n-o cunosc, nici Inachus însuşi n-o cunoaşte cine este. /ar ea îşi urmează tatăl,îşi urmează surorile, se lasă să ie mîngîiată, ea însăşi cată să ie alintată.'= @a intrarea în locuinţa lui Au&ustus erau4 de o #arte %l de alta4 doi lauri7)> @aurul este o #lant5 cu .run/e care nu cad în ti#ul iernii7)1 (aean4 nue al lui A#ollo4 considerat ca edic4 %i al lui Escula#4.iul s5u7 8(aean in &rece%te însean5 edic4 salvator:7 )" 6aeonia4 vec+i nue al T+essaliei7)$ între aceste riuri care4 #recu se vede4 cur& #rin T+essalia4 #oetul aestec5 riul Aeas4 care se &5sea în Ill*ricu4 si Eridanul4

nue #oetic al (udului din nordul Italiei7)' Inac+us4 rîu tn Ar&olida7 )) @erna4 ţinut la sud de Ar&os in (elo#ones7 ),

@*rceul4 unte in (elo#cnes4 intre Arcadia %i Ar&olida7)- ?unona %i ?u#iter erau .ii ai lui 2aturn7




i poate că ruşinea ar i ost învinsă de iubire0 dar, dacă n-ar i vrut să acă tovarăşei sale de neam şi de

căsătorie un dar aşa de neînsemnat, &uninca ar i început să pară altceva. )hiar dîndu-i-se rivala, zeiţeinu i s-a împrăştiat de tot bănuiala. 6-a temut de <upiter şi de inidelitatea lui, pînă cînd a dat-o pe Io în

paza lui 'rgus, iul lui 'restor.'rgus avea de &ur împre&urul capului o sută de ochi şi pe rînd i seodihneau cîte doi0 ceilalţi erau tre&i şi stăteau de pază. 5ricum stătea privea la Io, chiar întors cuspatele, avea înaintea ochilor pe Io. Ziua o lăsa să pască. /ar cînd soarele apunea sub pămînt, oînchidea şi o lega cu un lanţ de gîtul ei care nu merita o astel de umilinţă, li dădea să mănînce runzede arbori şi ierburi amare. In loc de pat, neericita se culca pe pămînt, care nu era totdeauna acoperit cuiarbă, şi bea apă tulbure.)hiar dacă voia să întindă rugătoare braţele spre 'rgus, n-avea ce braţe să

întindă. Incercînd să se plîngă, din gura ei ieşeau doar mugete0 şi se temea de glasul pe care-l auzea,se speria de propria ei voce. 5 dată a venit pe malul unde obişnuia adesea să se &oace,

pe malul lui Ina-chus. /ar cînd s-a văzut în apă cu coarne, s-a îngrozit şi a ugit înnebunită.7ătrînul Inachus culege iarbă şi-i da. 2a linge mîinile tatălui său, le sărută şi nu-şi poate stăpînilacrimile./acă cel puţin ar putea să-i vorbească I-ar cere a&utor, i-ar spune numele şi nenorocirea sa.)uvinte scrise, în loc de vorbe, pe care le scrie cu piciorul în ţărînă, arată trista sa schimbare. D*ai mie,

nenorocitul>, strigă Inachus şi, atîrnîndu-se de coarnele şi de gîtul albei &uninci care geme, e;clamădin nou: D*ai mie, nenorocitul #e-am căutat, iica mea, peste tot pămîntul. )înd erai pierdută, durerea

mi-era mai uşoară decît acum că te-am găsit. #aci şi nu răspunzi cuvintelor mele. !umai suspine scoţidin adîncul pieptului şi un singur lucru poţi ace: mugeşti la vorbele mele. !eştiutor, îţi pregăteam

ăclii de cununie şi nuntă. "rima mea speranţă era să am un ginere0 a doua, să am nepoţi. 'cum vatrebui să-ţi iei bărbat din cireada şi să ai copii din cireada. 'h de ce nu pot prin moarte să-mi curmatîtea dureri 'm nenorocirea de a i zeu, de a-mi i închisă poarta morţii şi de a-mi purta în veşniciedurerea>."e cînd el se tînguia astel, pe neaşteptate vine înste-latul> 3 'rgus, răpeşte pe Io de la tatăl eişi o duce în alte păşuni, iar el se suie pe vîrul unui munte, de unde şezînd să poată privi în toate

părţile.6tăpînul zeilor nu poate îndura mai departe suerinţele atît de mari ale nepoatei lui "horoneus3@.)heamă pe iul pe care i-l născuse strălucitoarea "leiadă4A,şi-i porunceşte să-l dea morţii pe 'rgus.' întîrziat puţin +ercur de şi-a pus aripile la picioare, varga

aducătoare de somn în mîna puternică şi coiul pe cap. In această ţinută iul lui <upiter a zburat din palatul tatălui său pe pămînt. 'ci şi-a scos coiul, şi-a desăcut aripile de la sandale şi a ţinut la elnumai caduceul41. )u acesta conduce, ca un păstor, nişte capre pe care le-a găsit pe cîmpuri neumblatecînd a venit şi le cîntă din nai. "ăstorul <unonei a ost cucerit de cîntecul nemaiauzit: D5ricine eşti, ai

putea să şezi cu mine pe această lespede, îi spuse 'rgus. In altă parte nu e un loc cu iarbă mai bună pentru turmă şi vezi că e şi umbră bună pentru păstori>. 'tlantiade4$ se aşază şi lungeşte ziua povestindmulte şi, cîntînd din nai, încearcă să înşele ochii veghetori. 'rgus se luptă totuşi să învingă somnulmolatic. /eşi cu o parte din ochi aţipeşte, cu alta stă de veghe0 ba îl întreabă, pentru că usese de

curînd inventat naiul, cine şi cum l-a născocit. 'tunci zeul îi răspunse:D6ub munţii îngheţaţi ai 'rcadiei, era printre nimele hamadr?ade ale muntelui !onacris, o oartevestită naiadă4(. 'ceste nime o numeau 6?rin;. !u o dată îşi rîsese ea de satirii care o urmăreau şi dealţi zei pe care-i are pădurea umbroasă şi cîmpul rodnic. "rin înclinările suleteşti şi prin ecioria ei

cinstea pe zeiţa din 5rt?gia4. i prin îmbrăcăminte căuta să imite pe /iana, astel că cine o vedea s-ari putut înşela, ar i putut-o lua drept iica Batonei43, dacă arcul ei n-ar i ost de ildeş, iar al /ianei deaur. /ar şi aşa privitorul era amăgit. "e cînd se întorcea odată de pe muntele B?caeus, "an44, cu capulîncununat de pini, o vede şiKi adresează aceste cuvinte. . .>3 Cu oc+ii aseenea stelelor73@ (+oroneus4 vec+i re&e în Ar&os7 Ve/i %i nota $,4 Cartea II74A Mercur era .iul lui ?u#iier %i al #leiadei Maia4 .iica lui Atlas741 Caduceul4 9a&+eta cu care le&enda s#une c5 Mercur a des#5rţit odat5 doi %er#i care se 95teau7 Caduceul este re#re/entat avînd la ca#ul de sus ari#i iar de<a lun&ul doi %er#i încol5ciţi4 %i a devenit e9lea concordiei7 Este de aseenea e9lea coerţului4 Mercur .iind %i /eul coerţului7," Atlantiade4 alt nue al lui Mercur4 care era ne#ot al lui Atlas4 re&e în Mauretania74( aiadele4 divinit5ţi ale riurilor %i ale i/voarelor7 6aadr*adele4 ca %i dr*adele4 erau divinit5ţi ale #5durilor7,' Ort*&ia4 vec+i nue al insulei Delos4 unde s<a n5scut %i era adorat5 in c+i# deose9it Diana4 #e care #oetul o nue%te aci /eiţa din Ort*&ia743 @atona4 .iica titanului Ceo4 aa Dianei %i a lui A#oîlo7,, (an4 /eu al #5storilor %i al #5durilor7




rma ca +ercur să spună cuvintele rostite de "an, să arate cum nima a ugit pe cărări neumblatedispreţuin-du-i rugăminţile, pînă ce a a&uns la rîul nisipos şi liniştit al Badonului48, cum aci, neputîndmerge mai departe din cauza rîului, a rugat pe naiade, surorile ei, să-i schimbe chipul şi "an, socotindcă a prins pe 6?rin; însăşi, în locul trupului nimei ţinea în braţe nişte trestii de baltă0 cum o dată cu

respiraţia lui aerul sulat în trestii dădea un sunet uşor asemenea unei tînguiri şi cum zeul, cucerit denoua artă şi de armecul vocii, a zis: M'ceastă unire cu tine îmi va rămîneN, şi unind cu ceară trestii demărime neegală a ăcut naiul căruia i-a dat numele nimei. )înd avea să spună acestea, )?<lenianul 4 a

văzut că toţi ochii lui 'rgus au adormit şi că luminile le-au ost acoperite de somn. Intrerupînd îndată povestirea, i-a întărit somnul, atingîndu-i ochii cu varga minunată. 'poi ără întîrziere cu sabiaîncovoiată îi taie capul, care moţăia pe piept, şi-l prăvăleşte de pe stîncă, pătînd cu sînge piatraabruptă. Zaci, 'rgus, şi ţi s-a stins lumina pe care o aveai în atîtea priviri !oaptea veşnică s-a aşternut

peste cei o sută de ochi "e aceştia 6aturniana4@ îi strînge şi-i aşază răsiraţi pe penele pasării saleconsacrate, umplîndu-i coada de pietre nestemate, care strălucesc ca stelele. 'prinsă de mînie, ea nuşi-a amînat răzbunarea şi a adus în ochii şi în suletul rivalei sale argoliene8A pe purtătoarea de groază2rinn?s81, ascunzîndu-i în piept întîrîtări de urie oarbă

şi ăcînd-o să alerge nebună peste tot pămîntul.=ămîneai, +iule, cel din urmă martor al nemăsuratelor

ei chinuri. /e îndată ce a a&uns la acest luviu, a căzut în genunchi pe mal şi, dîndu-şi capul pe spate şiînălţîndu-şi cum a putut privirile spre stele, părea că prin gemete, lacrimi şi muget &alnic se plînge lui<upiter şi-I roagă să-i curme suerinţele. 2l, înlănţuind braţele de gîtul soţiei sale şi îmbrăţişînd-o, oroagă să pună în sîrşit capăt răzbunării sale. DBasă teama de viitor, zice el, aceasta nu-ţi va i niciodată

pricină de durere>, şi porunceşte ca aceste cuvinte să le audă apele 6t?;ului ca &urămînt.)înd zeiţa s-aîmbunat, nima şi-a reluat înăţişarea de mai înainte şi a redevenit ceea ce usese la început: părul deanimal îi dispare de pe corp, coarnele de asemenea, orbita ochilor se strînge, gura i se micşorează, i sereac umerii şi mîinile, copitele i se transormă în cîte cinci unghii. !-a mai rămas nimic de &unincă înea, decît culoarea albă a rumuseţii sale. 6e ridică în două picioare, bucuroasă că-i sînt de a&uns acestea

şi, temîn-du-se să vorbească, pentru ca să nu mugească iarăşi ca o &unincă, se opreşte sioasă lami&locul cuvintelor. 'zi nima este zeiţă oarte vestită, cinstită de un sobor de preoţi îmbrăcaţi în hainede in8$. 6e crede chiar că din legătura cu marele <upiter a născut pe 2paphus, care are temple prin oraşe

alături de tatăl său./e aceeaşi vîrstă şi cu aceeaşi ire ca 2paphus era iul soarelui, "haeton, pe care nu l-a putut răbdanepotul lui Inachus8( să se laude şi să spună cu mîndrie că este iul lui "hoebus. D!ebun ce eşti, o crezi

pe mama ta K i-a zis K şi te umli de închipuirea unui tată neadevărat>. "haeton s-a roşit şi,stăpînindu-şi mînia de ruşine, a alergat la mama sa, )l?mene, căreia i-a pîrît bat&ocura lui 2paphus.

D/acă poţi răbda una ca aceasta, mamă K zise el K eu, cel mîndru şi încrezător în mine, an ruşine deaceastă insultă, mi-e ruşine că vorbi aşa, iar eu n-am putut să-l înrunt. /acă sînt născut din viţăcerească, arată un semn al neamului meu, arată că sînt din cer>.'cestea a spus şi înlănţuindu-şi braţele de gîtul mamei a rugat-o, pe capul ei şi al soţului ei +erops şi

pe ăcliile de nuntă ale surorilor sale, să-i dea un semn sigur despre adevăratul său tată. +işcată derugăminţile lui "haeton, sau de mînia celor auzite, )l?mena a întins braţele amîn-două spre cer şi,

privind lumina soarelui, a zis: D"e acest astru rumos cu raze strălucitoare, care ne vede şi ns-aude, îţi &ur, iule, că tu eşti iul acestui soare, pe care-l priveşti şi care stapzneşte lumea. /acă spun lucruri

închipuite să nu-l mai văd şi lumina lui de acum să ie cea din urmă în ochii mei. !u este pentru tinemare oboseală de a cunoaşte palatul tatălui tău. )asa de unde răsare este la hotarul ţării noastre. /acă

te poartă cugetul, du-te şi întreabă-l pe el>."haeton tresaltă de bucurie după aceste cuvinte ale mamei sale şi cu gîndul se şi vede în cer. "lecînd,trece de ţara sa 2thiopia şi de India cea aşezată sub arşiţa de soare şi a&unge nerăbdător la răsăritulsoarelui.48 @adonul4 rîu în Arcadia74 Mercur se n5scuse #e untele C*llene4 in nordul Arcadiei74@ 2aturniana4 ?unona; ve/i nota )-78A Io era .iica lui Inac+us din Ar&os781 Erinn*s4 ve/i nota "17

8$ Io este identi.icat5 cu /eiţa e&i#tean5 Isis7-$ E#a#+us era ne#ot al lui Inac+us4 .iind n5scut da

Ovidiu-metamorfoze Cartea 1

Documents

Transcript of Ovidiu-metamorfoze Cartea 1