monahismul ovidiu

8/8/2019 monahismul ovidiu

1/116

MINISTERUL EDUCAIEI, CERCETRII I TINERETULUIUNIVERSITATEA1 DECEMBRIE1918ALBA IULIA

FACULTATEA DE TEOLOGIEORTODOX

SECIA

TEOLOGIE

PASTORAL

T E Z D E L I C E N

ALBA IULIA2007

MINISTERUL EDUCAIEI, CERCETRII I TINERETULUIUNIVERSITATEA1 DECEMBRIE1918ALBA IULIA

FACULTATEA DE TEOLOGIEORTODOX1


2/116

SECIA TEOLOGIE PASTORAL

Monahismul n pustieii n inima lumii

ALBA IULIA2007

2


3/116

1. Aspecte introductive

1. 1. Locul cretinului n lume:Unii cretini, trind n societatea contemporan, o societate alienant i secularizat,

nu au posibilitatea de a identifica valorile spirituale prin care s-i ordoneze viaa. Simindacest gol profan, se ndreapt spre mnstiri, cu att mai mult cu ct toi credincioii potregsi binele duhovnicesc n viaa monahal1.

Muli tineri, necunosctori ai monahismului cretin, au rtcit departe, spre a se luadup diverse forme ale practicilor ascetice ne-cretine. Aceste expresii ale unor moduri devia pseudo-mistice au adesea temeiuri religioase, ns ele sunt de cele mai multe ori strinede Evanghelia Domnului Iisus Hristos.

O parte din cei care caut acea pace de sus o confund cu o lent ntoarcere lanatur. Reafirmnd, clarificnd i prezentnd vechile idealuri monastice cretine, Biserica poate oferi un mod de via autentic cretin celor care caut pacea i plenitudinea vieii.

Biserica, Trupul lui Hristos n lume, existnd i lucrnd n contextul social prezent, areea nsi nevoie de sprijinul unui monahism viguros. Ea trebuie s-i reaminteasc de aceastmare comoar a mrturiei. De asemenea, prin monahism Biserica va continua nu numai s

triasc dar i s creasc, s se revitalizeze i s se desvreasc n duhul Evangheliei.Dat fiind acest autentic i viu exemplu de via jerfelnic i abnegaie, cum este

mrturisit de obtea monahal, Biserica dispune de un standard real i solid, cu care smsoare i s-i reornduiasc lucrarea ei2.

Exist numeroase locuri n ntreaga lume n care bucuria de a tri laolalt n Domnullipsete din comunitatea bisericeasc, greutatea efortului individual fiind dus fr expresiacretin a unitii n frietate. i totui, aceast experien comunitar, unificatoare, a

prtiei este bine exprimat n obtea monastic, ea fiind indicatoare pentru toi3.

1. 2. Monahismul - mrturie cretin n lume:Mnstirile au oferit pn azi, i pot s ofere n continuare, din experiena lor unic i

deosebit, exemple fundamentale nspre folosul ntregii obti credincioase.

1

Andrei, Arhiepiscopul Alba Iuliei,Spovedanie i comuniune, Alba Iulia, Editura Rentregirea, 2001, p. 9.2 Ibidem, p. 14.3 Arsenie Boca,Mrgritare duhovniceti, Iai, Editura Credina Strmoeasc, Iai, 2002, p. 49.

3


4/116

Astfel, retragerile duhovniceti inute prin grija mnstirilor att pentru laici ct i pentru credincioi, ofer posibilitatea unei profunde rennoiri i reangajri fa de MntuitorulHristos. Mai mult dect att, ntr-un duh de laud monahal i de calm, consftuirile mixte(clerici i laici) cpta un sens mai profund i sunt de mare folos pentru Biseric4.

n continuare, n cultul particular i public, obtile mnstireti pot meniona nevoilespecifice ale Bisericii i n acest fel s in legtura cu trebuinele zilnice ale celeilalte pri acomunitii cretine. n special obtile monastice sunt cele care au datoria de a se ruga pentruunitatea Bisericii i pentru extinderea mpriei lui Dumnezeu. Apoi, folosindu-se demijloacele moderne de comunicare, obtile monastice pot i trebuie s fac schimb de scrisoride trire duhovniceasc, schimb de ndrumare spiritual i schimb de vizite.

Fr a modifica formele tradiionale de via monahal, dar n sperana folosirii

talentelor, anumite mnstiri pot hotr s devin centre dedicate slujirii nevoilor specificeOrtodoxiei. ndeletniciri ca muzica, iconografia, cercetarea i studiul Sfintei Scripturi i alPrinilor, ar atrage talente cu preocupri asemntoare i ar ntri i lrgi procesul naceste domenii. Deoarece mnstirile au fost adeseori paznicii ortodoxiei credinei, ele pot sdevin i depozitare de manuscrise, art i comori proprii fiecrei tradiii. Prezena unor astfelde articole ar fi o invitaie deschis pentru credincioi i pentru orice persoan serioas,dornic s fac uz de cultura cretin expus n propria-i cas5.

n alte timpuri, unele mnstiri erau centre de unde radia lucrarea misionar. Astzialte mnstiri pot fi ntr-o situaie similar, ca s ne ajute n misiunea Bisericii. Biserica sncurajeze pe cele care sunt ntr-o astfel de situaie, ca s lucreze cu dragoste pentruextinderea mpriei lui Dumnezeu.

nstrinarea din lume nu trebuie s fie sinonim cu lipsa de receptivitate la problemeleacesteia. Monahismul poate i trebuie s revigoreze misiunea, ntruct se prezint ca o caledirect spre ndumnezeirea dup har a omului6. Astfel, soluiile pentru mntuire se ofer dectre cei competeni, cei ce se afl deja pe drumul ctre obinerea ei.

Urmnd liniile directoare ale acestei scurte expuneri preliminare, vom ncerca ncuprinsul acestui studiu s observm, n mod detaliat i competent, sensul i implicaiile vieiimonahale n existena Bisericii, rolul activ misionar al monahismului n inima lumii i nretragerea pustiei, precum i direciile monahismului i ale reprezentanilor si, n contexteistorice specifice i n raport cu personaliti reprezentative ale unor anumite momente dereviriment monastic7.4 Ibidem, p. 44-45.5

Arhimandrit Ioanichie Blan,Vetre de sihstrie romneasc , Bucureti, Editura Institutului Biblic i deMisiune al Bisericii Ortodoxe Romne, 1982, p. 17.6 Ibidem.7 Gheron Iosif,Mrturii din viaa monahal , Bucureti, Editura Bizantin, 1996, p. 21.

4


5/116

Intenia noastr este aceea de a evidenia rolul activ al monahismului n viaa Bisericiii a lumii, de a observa sensul desvririi cretine i modul n care aceasta se realizeaz prindedicarea total de sine i mplinirea poruncilor Domnului Hristos. Dei aparent retras dinrealitatea existenei cotidiene, monahismul rmne cea mai activ for a Bisericii, o realitate

eminamente duhovniceasc, al crei scop i finalitate este aceea de a susine prin rugciunentreaga lume i de a conduce spre indicarea sensului vieii cretine i al mplinirii umane.

2. O tensiune conceptual: adncul pustiei i inima

lumii

2. 1. Monahismul. Repere i fundamente istorice:

2. 1. 1. Delimitri conceptuale:

Monahismul (din termenul grec: ,denumind, n esen, o persoan caretriete n singurtate, nsingurat) reprezint o practic fundamental a vieii cretine, care presupune prsirea lumii i nchinarea ntregii viei n vederea tririi unei vie i conforme cuEvanghelia, urmrind unirea cu Domnul Hristos8

2. 1. 2. Scopul (finalitatea) monahismului:Scopul monahismului l reprezintndumnezeireaomului, lucrare la care sunt chema i

to i cre tinii. Cutarea voii lui Dumnezeu mai presus de orice alt lucru sau aspect al vieii pmnteti, reprezint un concept care apare pretutindeni n scrierile ortodoxe, cum esteexemplul Filocaliei, lucrare ce cuprinde scrieri ale monahilor mbuntii. Cu alte cuvinte, unmonah sau o monahie este o persoan care a jurat s urmeze nu numai poruncile Bisericii, ci i sfaturile evanghelice (voturile sau jurmintele monahale ale srciei, fecioriei, iascultrii)9.

8Tomas Spidlik,Spiritualitea Rsritului cretin, III - Monahismul traducere de diac. Ioan I. Ic jr., Sibiu,Editura Deisis, 2000, p. 12.

9 Ibidem, p. 24-25.5
http://ro.orthodoxwiki.org/Iisus_Hristoshttp://ro.orthodoxwiki.org/Iisus_Hristoshttp://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=%C3%8Endumnezeirea&action=edithttp://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Filocalia&action=edithttp://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=%C3%8Endumnezeirea&action=edithttp://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Filocalia&action=edithttp://ro.orthodoxwiki.org/Iisus_Hristos


6/116

n acest fel, monahii se angajeaz ntr-o necontenit lupt duhovniceasc pe caleadesptimirii(),contempla iei () i ndumnezeiriisau unirii cu Dumnezeu (), prin rugciune i ascultare.

2. 1. 3. Precursori ai idealului monastic cretin:Trebuie observat faptulc modelele din vechime ale idealului monastic cre tin sunt

nazireii i profe ii lui Israel. Astfel, nazireul era o persoan care urma un fel de via distinct,dedicat lui Dumnezeu, ca urmare a unui jurmnt special.

n acest sens, Dumnezeu i vorbete lui Moise: Vorbete fiilor lui Israel i spune-le: Dac brbat sau femeie va hotr s dea fgduin de nazireu, ca s se afieroseasc nazireu Domnului, s se fereasc de vin i de sicher; oet de vin i oet de sicher s nu bea i nimic

din cele fcute din struguri s nu bea; nici struguri proaspei sau uscai s nu mnnce. ntoate zilele, ct va fi nazireu, s nu mnnce, nici s bea vreo butur fcut din struguri, dela smbure pn la pielit. n toate zilele fgduinei sale de nazireu s nu treac brici pecapul su; pn la mplinirea zilelor, cte a afierosit Domnului, este sfnt i trebuie s creasc prul pe capul lui. n toate zilele, pentru care s-a afierosit pe sine s fie nazireul Domnului, s nu se apropie de trup mort: Cnd va muri tatl su, sau mama sa, sau fratele su, sau sora sa, s nu se spurce prin atingerea de ei, pentru c afierosirea lui Dumnezeueste pe capul lui. n toate zilele ct va fi nazireu, este sfntul Domnului ( Numeri6,2-8).

Mai mult dect att, profe ii (proorocii) luiIsraelerau nchina i Domnului ca semn de pocin. Astfel, unii dintre ei triau n condi ii foarte grele, despr indu-se ei n i i sau fiindsili i s se despart de oameni din pricina poverii mesajului pe care l purtau. Al i proorocitriau ca membri ai comunit ilor, ai unor coli amintite de cteva ori n Scriptur, desprecare s-au fcut multe specula ii, dar despre care se tie n realitate foarte pu in10.

Dintre profe ii evrei n specialIlie i ucenicul acestuia, Eliseisunt importan i pentrutradi ia monastic cre tin. Cel mai frecvent citat ca model al vie ii monastice i n special pustnice ti, nchinat n totalitate lui Dumnezeu i misiunii pe care o avea de ndeplinit, esteSfntul Ioan Boteztorul, nazireu i prooroc n acela i timp. i Sfntul Ioan Boteztorul aavut ucenici care stteau mpreun cu el i pe care se presupune c i nva s adopte un modde via asemntor cu al su: n zilele acelea, a venit Ioan Boteztorul i propovduia n pustia Iudeii, spunnd: Pocii-v c s-a apropiat mpria cerurilor. El este acela desprecare a zis proorocul Isaia: "Glasul celui ce strig n pustie: Pregtii calea Domnului, drepte facei crrile Lui". Iar Ioan avea mbrcmintea lui din pr de cmil, i cingtoare de10 Emilian Birda,Originea istoric a voturilor monahale, n rev. Glasul Bisericii, XXIX, nr. 1-2, ianuarie-martie, 1954, p. 87.

6
http://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Desp%C4%83timire&action=edithttp://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Contempla%C8%9Bie&action=edithttp://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Contempla%C8%9Bie&action=edithttp://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Contempla%C8%9Bie&action=edithttp://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=%C3%8Endumnezeire&action=edithttp://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=%C3%8Endumnezeire&action=edithttp://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=%C3%8Endumnezeire&action=edithttp://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Rug%C4%83ciune&action=edithttp://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Rug%C4%83ciune&action=edithttp://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Ascultare&action=edithttp://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Ascultare&action=edithttp://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Nazireu&action=edithttp://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Prooroc&action=edithttp://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Prooroc&action=edithttp://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Prooroc&action=edithttp://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Numeri&action=edithttp://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Israel&action=edithttp://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Poc%C4%83in%C8%9B%C4%83&action=edithttp://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Poc%C4%83in%C8%9B%C4%83&action=edithttp://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Poc%C4%83in%C8%9B%C4%83&action=edithttp://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Ilie&action=edithttp://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Elisei&action=edithttp://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Elisei&action=edithttp://ro.orthodoxwiki.org/Ioan_Botez%C4%83torulhttp://ro.orthodoxwiki.org/Ioan_Botez%C4%83torulhttp://ro.orthodoxwiki.org/Ioan_Botez%C4%83torulhttp://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Desp%C4%83timire&action=edithttp://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Contempla%C8%9Bie&action=edithttp://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=%C3%8Endumnezeire&action=edithttp://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=%C3%8Endumnezeire&action=edithttp://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Rug%C4%83ciune&action=edithttp://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Ascultare&action=edithttp://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Nazireu&action=edithttp://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Prooroc&action=edithttp://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Numeri&action=edithttp://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Israel&action=edithttp://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Poc%C4%83in%C8%9B%C4%83&action=edithttp://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Ilie&action=edithttp://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Elisei&action=edithttp://ro.orthodoxwiki.org/Ioan_Botez%C4%83torul


7/116

piele mprejurul mijlocului, iar hrana era lcuste i miere slbatic. Atunci a ieit la el Ierusalimul i toat Iudeea i toat mprejurimea Iordanului. i erau botezai de ctre el nrul Iordan, mrturisindu-i pcatele (Matei3,1-6).

n continuare, modelele feminine ale monahismului sunt Maica Domnului i cele

patru fecioare, fiicele SfntuluiDiacon Filip: Iar noi, sfrind cltoria noastr pe ap, dela Tir am venit la Ptolemaida i, mbrind pe frai, am rmas la ei o zi. Iar a doua zi,ieind, am venit la Cezareea. i intrnd n casa lui Filip binevestitorul, care era dintre cei apte (diaconi), am rmas la el. i acesta avea patru fiice, fecioare, care prooroceau (Fapte 21,7-9).

Idealul monahal se bazeaz i pe modelul Sfntului Apostol Pavel, care tria n celibat i care, pentru a se ntre ine, fcea corturi: Eu voiesc ca toi oamenii s fie cum sunt eu

nsumi. Dar fiecare are de la Dumnezeu darul lui: unul aa, altul ntr-alt fel. Celor ce sunt necstorii i vduvelor le spun: Bine este pentru ei s rmn ca i mine (I Corinteni7, 7-8)11.

ns adevratul model al monahismului cre tin, de ob te sau pustnicesc, esteMntuitorulIisus Hristos: Gndul acesta s fie n voi care era i n Hristos Iisus, Care, Dumnezeu fiind n chip, n-a socotit o tirbire a fi El ntocmai cu Dumnezeu, Ci S-a deertat pe Sine, chip de rob lund, fcndu-Se asemenea oamenilor, i la nfiare aflndu-Se ca unom, S-a smerit pe Sine, asculttor fcndu-Se pn la moarte, i nc moarte pe cruce(Filipeni2,5-8).

Mai mult dect att, nsui modelul de via comunitar din Biserica primar areprezentat un model pentru viaa monahal, ntruct cre tini triau n comun, mpr ind totceea ce aveau, dup cum se arat n Faptele Apostolilor 12.

2. 1. 4. Originile monahismului cretin:n mod oarecum paradoxal, ntemeierea monahismului cre tin s-a fcut n de ert, n

Egiptul secolului al IV-lea, ca un alt mod de a trimucenicia. Exist voci care atribuieapari ia monahismului n aceast perioad schimbrilor care au avut loc n Imperiul Roman lanivelul societ ii ca urmare a convertirii Sfntului mpratConstantin cel Marela cre tinismsi al transformrii cre tinismului n religie tolerat pe teritoriul Imperiului13.

Aceasta a pus capt persecu iei cretinilor i pozi iei lor de grup religios mic, persecutat, ducnd totodat la cre terea numrului cre tinilor cu numele n Biseric. Careac ie la aceasta, mul i dintre cei care doreau s pstreze intensitatea vie ii duhovnice ti a11 Ibidem, p. 84.12 Tomas Spidlik,op. cit., p. 49.13 Pr. prof. dr. Vasile Rduc,Monahismul egiptean, Bucureti, Editura Nemira, Bucureti, 2000, p. 61.

7
http://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Evanghelia_dup%C4%83_Matei&action=edithttp://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Filip_Diaconul&action=edithttp://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Faptele_Apostolilor&action=edithttp://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Apostolul_Pavel&action=edithttp://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Apostolul_Pavel&action=edithttp://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=I_Corinteni&action=edithttp://ro.orthodoxwiki.org/Iisus_Hristoshttp://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Filipeni&action=edithttp://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Faptele_Apostolilor&action=edithttp://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Faptele_Apostolilor&action=edithttp://ro.orthodoxwiki.org/Mucenichttp://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Constantin&action=edithttp://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Evanghelia_dup%C4%83_Matei&action=edithttp://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Filip_Diaconul&action=edithttp://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Faptele_Apostolilor&action=edithttp://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Apostolul_Pavel&action=edithttp://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=I_Corinteni&action=edithttp://ro.orthodoxwiki.org/Iisus_Hristoshttp://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Filipeni&action=edithttp://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Faptele_Apostolilor&action=edithttp://ro.orthodoxwiki.org/Mucenichttp://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Constantin&action=edit


8/116

cre tinismului primelor secole au fugit n de ert pentru a- i petrece via a n post irugciune, elibera i de influena i tulburarea lumii exterioare. n acest mod, ncheierea persecu iilor a nsemnat i c mucenicia devenea mai pu in probabil, astfel nct ascezaanceput s devin un mod de via distinct.

n acest mod, Sfin ii Antonie cel Mare i Pahomie cel Mareau fost ntemeietoriitimpurii ai monahismului egiptean, de i primul cre tin despre care se tie c a trit ca monaha fost SfntulPavel Tebeul. SfntulVasile cel Mare, cel care a pus baza regulilor monahale,urmnd exemplul Prin ilor De ertului, st la baza organizrii vieii monahale de obte, ntimp ce SfntulBenedict of Nursia, a crui Regul se bazeaz pe cea a Sfntului Vasile celMare, este ntemeietorul monahismului apusean14.

nc din zorii cretinismului au existat persoane care i-au trit via a n izolare, cum

este cazul eremi ilor, care vieuiau conform exemplului celor patruzeci de zile petrecute deDomnul Hristos n de ert. Nu exist mrturii arheologice confirmate ale acestora, iar mrturiile scrise cuprind doar referiri adiacente, ns este evident faptul c Sfntul Antonie celMare a trit ca eremit, urmat fiind de al ii, care triau n apropiere, ns nu n acela i loc cuel.

Pe de alt parte, SfntulPavel Tebeultria nu foarte departe de Avva Antonie, nsingurtate absolut, iar Avva Antonie l considera pe acesta a fi un monah desvr it. Astfel,

dup ce l-a ntlnit pentru prima dat, avva Antonie, ntorcndu-se, a exclamat nainteaucenicilor: Vai mie, fiilor, c sunt clugr pctos i mincinos, sunt clugr doar cunumele! L-am vzut pe Ilie, l-am vzut pe Ioan Boteztorul n de ert i l-am vzut pe Pavel,n Rai!.

n continuare, Sfntul Pahomie cel Mare, ucenicul avvei Antonie, a ales s i adune pemonahi ntr-o comunitate n care monahii triau n sau chilii (din grecescul )individuale, dar care munceau n comun, mncau n comun i participau la slujbe comune.Acest fel de organizare monastic poart numele de rnduial cenobitic, fundamentat pe ocomunitate sau via de ob te15.

n cele din urm, s-a format obiceiul ca unii monahi, pu ini la numr, deja forma i nvia a comun, s prseasc via a de ob te i s urmeze calea vie ii pustnice ti. Din acestmotiv, a ncerca acest lucru fr a fi fost format duhovnice te n via a de ob te era vzut caun gest de sinucidere spiritual, ce ducea adesea la cderea nn elaresau amgire spiritual.

14 Ibidem, p. 65-66.15 Tomas Spidlik,op. cit., p. 88.

8
http://ro.orthodoxwiki.org/Posthttp://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Asceza&action=edithttp://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Asceza&action=edithttp://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Antonie&action=edithttp://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Antonie&action=edithttp://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Pahomie&action=edithttp://ro.orthodoxwiki.org/Pavel_Tebeulhttp://ro.orthodoxwiki.org/Vasile_cel_Marehttp://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=P%C4%83rin%C8%9Bii_De%C8%99ertului&action=edithttp://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=P%C4%83rin%C8%9Bii_De%C8%99ertului&action=edithttp://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=P%C4%83rin%C8%9Bii_De%C8%99ertului&action=edithttp://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=P%C4%83rin%C8%9Bii_De%C8%99ertului&action=edithttp://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=P%C4%83rin%C8%9Bii_De%C8%99ertului&action=edithttp://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=P%C4%83rin%C8%9Bii_De%C8%99ertului&action=edithttp://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=P%C4%83rin%C8%9Bii_De%C8%99ertului&action=edithttp://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Benedict_of_Nursia&action=edithttp://ro.orthodoxwiki.org/Pavel_Tebeulhttp://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=%C3%8En%C8%99elare&action=edithttp://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=%C3%8En%C8%99elare&action=edithttp://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=%C3%8En%C8%99elare&action=edithttp://ro.orthodoxwiki.org/Posthttp://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Asceza&action=edithttp://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Antonie&action=edithttp://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Pahomie&action=edithttp://ro.orthodoxwiki.org/Pavel_Tebeulhttp://ro.orthodoxwiki.org/Vasile_cel_Marehttp://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=P%C4%83rin%C8%9Bii_De%C8%99ertului&action=edithttp://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Benedict_of_Nursia&action=edithttp://ro.orthodoxwiki.org/Pavel_Tebeulhttp://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=%C3%8En%C8%99elare&action=edit


9/116

2. 1. 5. Evoluia istoric a monahismului:ntemeiat n Egipt, cu Sfin i precum AvvaAntonie cel Mare i Pavel Tebeul i

rspndit n Orientul Mijlociu, apoi n Europa, monahismul a rmas una din dimensiunilecentrale ale vie ii cre tine n timpul Evului Mediu occidental i pn n perioada trzie a

Imperiului Bizantin. Unul dintre primele locuri n care a fost adoptat monahismul a fostIrlanda, aici monahismul lund o form specific, strns legat de structura socialtradi ional a clanurilor, ntr-o form care s-a rspndit mai apoi i n alte pr i ale Europei,mai ales n Fran a16.

Epoca de aur a monahismului cre tin a nceput n secolul al VIII-lea i a durat pn nsecolul al XII-lea d. Hr. n aceast perioad, mnstirile au devenit o parte esen ial asociet ii, lund adesea parte la eforturile de unificare liturgic i la clarificare disputelor

doctrinare. Mnstirile i atrgeau pe cei mai buni oameni din societatea acelor vremuri i totatunci mnstirile erau principalele pstrtoare i productoare ale cunoa terii.

n Apus, acest sistem s-a prbu it n secolele al XI-lea i al XII-lea, ca urmare atransformrilor religioase care au avut loc n acea perioad. Astfel, cre tinismul a ncetat progresiv s mai fie apanajul unei elite religioase. Acest lucru s-a datorat n special apari ieiordinelor clugrilor cer etori, cum erau franciscanii, care i propuneau s rspndeascnv tura cre tin publicului larg, nu doar ntre zidurile mnstirilor.

Comportamentul religios al oamenilor de rnd a nceput s se schimbe, ace tiancepnd s ia parte mai des la slujbele i Tainele Bisericii. Presiunea crescnd a statelor na ionale i monarhiile timpului au subminat puterea i bog ia ordinelor monahale17.

n sfr it, dup Conciliul Vatican II, a avut loc un exod masiv al membrilor ordinelor monastice, iar mul i clugri au renun at s mai poarte haina monahal. n ansamblu, dei seafl ntr-o grav decdere nBiserica Romano-Catolic, monahismul a lsat o puternicamprent asupra culturii occidentale, amprent vizibil i astzi. Universit ile moderne au

ncercat s imite monahismul cre tin n diferite moduri. Chiar i n America de Nord, undemonahismul nu a fost niciodat o parte obi nuit a vie ii sociale, universit ile sunt construiten stilul gotic al mnstirilor din secolul al XII-lea. Mesele comune, dormitoarele, ritualurileelaborate i uniformele se inspir extensiv din tradi ia monastic18.

Totui, n Rsrit, monahismul a continuat s se dezvolte i dupMarea Schismdinsecolul al XI-lea, devenind piatra de hotar i centrul n jurul cruia se puteau strnge cre tiniidin Imperiul Roman aflat n declin i chiar dupCderea Constantinopolului.16

Pr. prof. Karl Henssi Stau, pr. prof.,Originea monahismului, n rev. Ortodoxia, an LVII, nr. 2, aprilie-iunie,1995, p. 13.17 Pr. prof. dr. Vasile Rduc,op. cit., p. 74.18 Tomas Spidlik,op. cit., p. 109.

9
http://ro.orthodoxwiki.org/Antonie_cel_Marehttp://ro.orthodoxwiki.org/Pavel_Tebeulhttp://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Biserica_Romano-Catolic%C4%83&action=edithttp://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Biserica_Romano-Catolic%C4%83&action=edithttp://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Marea_Schism%C4%83&action=edithttp://ro.orthodoxwiki.org/C%C4%83derea_Constantinopoluluihttp://ro.orthodoxwiki.org/Antonie_cel_Marehttp://ro.orthodoxwiki.org/Pavel_Tebeulhttp://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Biserica_Romano-Catolic%C4%83&action=edithttp://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Marea_Schism%C4%83&action=edithttp://ro.orthodoxwiki.org/C%C4%83derea_Constantinopolului


10/116

2. 1. 6. Monahismul ortodox n contemporaneitate:n zilele noastre, monahismul rmne o parte important, esen ial a credinei cre tin-

ortodoxe, iar marile centre monastice precum SfntulMunte Athos i Mnstirea Sfnta

Ecaterina din Sinaicunosc astzi o rena tere, att din punctul de vedere al numrului demonahi care vin aici, ct i al vie ii duhovnice ti. n acest sens, se poate observa faptul c pelerinii sunt din ce n ce mai numero i, iar reconstruc ia mai multora din vechile centremonahale avanseaz rapid19.

2. 1. 6. Monahii n viaa sacramental a Bisericii:Monahismul cre tin este n sine o rnduial a mirenilor. Clugrii nu erau, la origine,

asimila i clericilor, ci fceau parte din comunit ile locale, ei primind Sfintele Taine de la bisericile parohiale. Totu i, n cazul mnstirilor izolate, din de ert, cum era cazul ob tilor din Egipt, neajunsurile au silit mnstire fie s accepte preo i ca membri, fie ca stare ul saual i membri ai ob tii lor s fie hirotoni i. Preotul-clugr poart numele de ieromonah, fcnd parte integrant din viaa mnstireasc de ob te. Totodat, exist i numeroi monahi-diaconi, numi i ierodiaconi20.

Adesea, n practica ortodox, atunci cnd trebuie hirotonit unepiscoppentru oeparhie,

candida ii sunt monahi de la mnstirile apropiate. ntruct majoritatea preo ilor suntcstori i, nainte de hirotonia pentru treapta de diacon, ns episcopii trebuie s fie celibatari,mnstirile sunt locuri potrivite de a afla brba i necstori i care s aib i maturitateaspiritual necesar, precum i celelalte calit i necesare unui ierarh21.

2. 2. Monahismul ortodox. Fundamente teologice:

2. 2. 1. Fundamentele dogmatice i duhovniceti ale vieii monahale:

19 Arhimandrit Ioanichie Blan,op. cit., p. 27.20 Ibidem, p. 16.21 Ibidem.

10
http://ro.orthodoxwiki.org/Muntele_Athoshttp://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=M%C4%83n%C4%83stirea_Sf._Ecaterina_din_Sinai&action=edithttp://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=M%C4%83n%C4%83stirea_Sf._Ecaterina_din_Sinai&action=edithttp://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Ieromonah&action=edithttp://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Ieromonah&action=edithttp://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Ierodiacon&action=edithttp://ro.orthodoxwiki.org/Episcophttp://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Eparhie&action=edithttp://ro.orthodoxwiki.org/Muntele_Athoshttp://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=M%C4%83n%C4%83stirea_Sf._Ecaterina_din_Sinai&action=edithttp://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=M%C4%83n%C4%83stirea_Sf._Ecaterina_din_Sinai&action=edithttp://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Ieromonah&action=edithttp://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Ierodiacon&action=edithttp://ro.orthodoxwiki.org/Episcophttp://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Eparhie&action=edit


11/116

2. 2. 1. 1. Mntuirea, sens i finalitate a vieii cretine:Mntuirea, n concepia cretin ortodox, se obine ca o ncoronare a strduinelor

pentru desvrire. Numai cretinul care moare ndat dupa Botez, se mntuiete pe bazaexclusiv a curaiei dobndite n aceast Tain, dat fiind c n-a avut timpul ca, ajutat de harul

botezului, s-i aduc i contribuia sa la consolidarea voluntar n aceast curaie, ladezvoltarea chipului, restaurat prin botez, n asemnare22.

Cel ce continu s triasc, dac nu lupt pentru progres n viaa sa duhovniceasc, nu poate menine nici mcar curaia obinut la botez; cine nu suie, coboar, ntruct oneutralitate n ordinea duhovniceasc nu exist.

2. 2. 1. 2. Progresul continuu n viaa duhovniceasc. Dobndirea neptimirii:

Sporirea n desvrire const ntr-o curaire de patimile de care eventual credinciosuls-a mbolnavit dup botez, sau ntr-o desfiinare a tuturor tendinelor spre ele i ntr-onrdcinare n locul lor a virtuilor. Patimile i virtuile sunt cele dou modaliti de existeni de via a firii omeneti: viaa de patimi e modalitatea strmb, bolnav, nlnuit, ntinata firii; viaa de virtui e modalitatea normal, sntoas, curat, liber a ei.

Prin urmare, revenirea la nepatimire e, dup Sfntul Vasile cel Mare, revenirea firii lastarea primordial, ntruct patimile sunt elementul care s-a imprimat n fire ca o boal, ca oran, care a strmbat firea prin cdere. ns revenirea la starea primordiala e revenirea lachipul lui Dumnezeu, dup care am fost fcui23.

De aceea, dobndirea neptimirii este condiia mntuirii. Omul triete dup fire cnde virtuos i contrar firii cnd e patima; n primul caz spiritul lui, sau el nsui e liber, i toatviaa lui e luminoas; n al doilea, e purtat de patimi ca o frunz de vnturi; nu e stpn pesine, nu el i construieste viaa cum vrea, ci n el i cu el se face ceea ce nu vrea el, viaa luinu are un sens, nu are o consecven, e trait haotic, la voia ntmplrii24.

2. 2. 1. 3. Eliberarea de patimi i dobndirea harului Duhului Sfnt:Lupta pentru eliberarea de patimi i nevoina pentru dobndirea virtuilor constituie

misiunea fundamentala i neostenit a monahului. E o lupta susinut de harul lui Hristos, e ocretere a credinciosului, n Hristos, pentru a se face asemenea Lui. Urcuul credinciosului naceast desvrire i are treptele lui bine stabilite. Sfntul Maxim Marturisitorul rnduiete

22

Ignatie Monahul,Sensul desvririi n monahism, Bucureti, Editura Anastasia, 1999, p. 44.23 Pr. prof. dr. Dumitru Stniloae, Ascetica i mistica Bisericii Ortodoxe, Editura Institutului Biblic i de Misiuneal Bisericii Ortodoxe Romne, 2002, p. 31.24 Ibidem, p. 72.

11


12/116

treptele principale ale urcuului astfel: credina, frica de Dumnezeu, nfrnarea, rbdarea,ndejdea, neptimirea, iubirea.

Ultima treapt este iubirea: iubirea de Dumnezeu i de semeni, cci acestea se susinreciproc, se cuprind una n alta i reprezint aceeai cldur a sufletului, care s-a uitat i s-a

depit pe sine. Dar ca s ajunga la iubire, monahul trebuie s dobndeasc neptimirea,curia de toate patimile. Numai omul neptima poate avea iubire de Dumnezeu i de semeni.Cci patimile nu sunt dect formele variate ale egoismului i pn ce mai exist n om o forma egoismului, nu are iubire adevarat25.

Patimile trupeti, ca lacomia pntecelui, desfrul, arat pe om nchis ntr-o preocupareegoist de trup, n egoismul orb i iraional al trupului; patimile sufleteti, invidia, mndria, larata pe om nchis ntr-un egoism sufletesc.

Toate l arat pe om preocupat de sine, privind la cei din afar numai pentru a-i scoate plcerea proprie din ei, numai pentru a-i exploata, toate l arat pe om obsedat de sine nsui,orb fa de realitatea deosebit de sine. Pn e stpnit de ele, credinciosul nu poate fi ncomuniune adevarat cu Dumnezeu i cu semenii si, nu e n iubire.

Iubirea, comuniunea, nseamn uitarea de sine, jertfirea de sine, regsirea vieiiadevrate i pline n circuitul liber de la unul la altul. De aceea, o treapt important prin careurc monahul la iubire, este nfranarea. Monahul care nu s-a eliberat, prin ndelungatanfranare, de patima lcomiei de mncare, de iubirea de bani, de pofta trupeasc, nu va puteaaeza, atunci cnd se va ivi ocazia, iubirea de semeni mai presus de pofta sa.

ns calea spre desvrire trebuie s urce pana la iubire, pn la comuniune, adic pn la eliberarea de toate patimile. Oprirea la nfrnarea trupeasc nseamna o oprire dindrumul spre desvrire i deci, cum spune Sfntul Maxim Marturisitorul, nceputul pacatului.

nfranarea de la patimi e numai o faz prin care cretinul trebuie s treac pentru aurca pn la iubire, pn la comuniune. Desigur, nici o treapt nu este prsit de tot, ci toatese gsesc concentrate, toate virtuile inferioare sunt implicate n cele superioare. De aceeaiubirea, ca virtute culminant, e i cuprinzatoare a tuturor virtuilor, opus tuturor patimilor,tuturor formelor egoismului26.

Prin urmare, nfranarea rmne n cretinism o valoare fundamental. Mai mult dectatt, virtuile inferioare devin neclintite numai pe treptele virtutilor superioare. ns numaidac pstrnd nfranarea, monahul a ajuns i la iubire, se unete cu Dumnezeu i pe oglinda

25 Ibidem, p. 84.26 Ibidem.

12


13/116

curat a inimii lui se reflect lumina soarelui dumnezeiesc, umplndu-l de cunotina tainic alui Dumnezeu. Aceasta este ultima treapt, nesfrit, etapa desvririi fiind nesfrit27.

2. 2. 1. 4. Monahii, angajai pe calea desvririi:

Dei toti crestinii sunt datori s nainteze pe aceast cale, cei ce au pornit cu pai maihotari pe ea, sunt monahii, ei dorind s urce mai ncordat spre piscurile desvririi vieiicretineti, ei vor s lupte mai categoric cu patimile care nlantuie sau tind s nlnuie fireaomeneasc. ns ntrucat drumul spre desvrire urc pn la comuniune, adic pn la totalaeliberare de egoism, ei trebuie s realizeze i aceast culme de via ntr-o form maidesvrit dect ceilali cretini.

Urcarea aceasta de la treapta luptei cu patimile la treapta pozitiv a comuniunii, ne-o

ilustreaz istoria nceputurilor monahismului. n primele veacuri cretine, credincioii mairvnitori dup desvrire practicau o via de mare nfrnare, renunnd uneori i la cstorie.

2. 2. 1. 5. Asceza i nfrnarea primelor veacuri cretine. Tipologie:Asceza aceasta practicat de unii credincioi n primele veacuri se caracteriza, dup

Karl Heussi, prin urmatoarele momente:Ascetul traiete ntr-o comuniune ct mai statornic cu Dumnezeu, prin rugciune i

ntr-o necontenit ndreptare a gndului spre cele cereti. Astfel, de ascez ine renunarea lalume, n special renunarea la posesiunea pmnteasc i la o profesiune lumeasc, totalarenunare la raporturile sexuale, o reducere ct mai mare a trebuinelor care privesc locuina,mbrcmintea, mncarea i butura, pe ct posibil renunarea la carne i vin, cultivareaanumitor virtui, precum: umilina, renunarea la sine, stpnirea de sine28.

n jurul anului 200, n vremea persecuiilor, asceii constituiau smburele i chiagulcomunitilor. Foarte puini din ei triau n afar, adic la marginea aezrilor omeneti.Faptul acesta fcea ca ei s nu urce numai o parte din drumul spre desvrire, adic s nuurce numai pn la nfrnarea de la patimi prin ascez, ci s cultive i iubirea fa de oameni,sau comuniunea cu ei. Tocmai pentru c triau n lume, asceii acetia nu erau ncmonahi29.

27

Ibidem, p. 104.28 Pr. dr. Constantin Coman,Ortodoxia sub presiunea istoriei - Interviuri, Bucureti, Editura Bizantin, 1995, p.69.29 Ibidem, p. 48.

13


14/116

2. 2. 1. 6. Retragerea monahilor din lume:n asceza mai veche lipsete, un moment, care pentru monahism este constitutiv:

crearea unei lumi deosebite prin viaa n chilia anahoretului, n colonia de anahorei, sau nmnstire. ns cnd, dup anul 300, viaa comunitilor cretine va deveni mai lax, prin

ncetarea persecuiilor i prin intrarea mulimilor de pgni n ele, asceii au nceput s simtneceistatea de a se retrage din localitile populate, fie la marginea lor, fie chiar n locuri maideprtate, n pustie, devenind astfel anahorei (retrai), sau chiar eremii (pustnici), fie ctriau singuri n chilie, fie cte doi, trei, ca i mai nainte30.

2. 2. 1. 7. Contribuia Sfntului Antonie cel Mare la apariia monahismului:Sfntul Antonie cel Mare, prin personalitatea lui, polariza n jurul lui o mulime de

asemenea eremii, care au nceput s i construiasc chilii n jurul chiliei sale.n acest mod, Sfntul Antonie a fost primul care i-a unit pe asceii din pustie ntr-un felde via social. Aceast reunire era n orice caz foarte puin strns i cu totul benevol, deun vot al ascultrii nca nu era vorba, locul ei l tinea pur i simplu voina31.

Prin urmare, voina liber era singurul motiv al persistenei lor. Monahii antonieni nulocuiau, precum arat clar viaa Sfntului Antonie, ntr-o singur cldire mnstireasc, astfelnct aezmntul creat de Sfntul Antonie trebuie considerat a fi mai degrab o colonie demonahi. Monahii locuiau cte unul, sau poate i cte doi sau trei, asemenea eremiilor din pustiul Nitriei, n chilii mprtiate.

2. 2. 1. 8. De la comunitatea din lume la cea monahal - Dimensiunile ascezei:Precum vedem, faza strict anahoretic, n care se cultiva exclusiv asceza, sau lupta cu

patimile, dar nu se continua urcuul spre desvrire pn la capt, pn la iubire, pn lacomuniune, a inut foarte puin timp, a fost propriu-zis numai o faz de tranziie de la ascezadin comunitatea din lume la asceza n comunitatea monahal.

Neajunsul acestei asceze n afara comunitii a ieit repede la iveal, fapt pentru carefaza acestui anahoretism nu a durat dect extrem de puin. Asceza mpreunat cu singurtateaa scos curnd la iveal anumite moduri reprobabile de via32.

Unii nu tiau precis care este tinta ascezei, alii nu aveau n ei nii suficiente resursede putere pentru a strui n urmrirea acestei inte.

30Pr. prof. Ioan G. Coman, Importana i sensul desvririi n monahism, n rev. Studii Teologice, seria a II-a, an VII, nr. 3-4, martie-aprilie, 1955, p. 312.

31 Pr. prof. dr. Vasile Rduc,op. cit., p. 37.32 Ibidem, p. 40.

14


15/116

Aceste neajunsuri caut Sfntul Antonie s le tmduiasc prin aceea c ntruni peascei ntr-o comunitate i-i lua sub conducerea sa. El accentua n cuvntrile sale ctremonahi c desvrirea nc nu este ajuns prin fuga de lume i retragerea n pustie; singurtatea i renunarea sunt numai mijloace pentru a ajunge la sfinenia luntric.

Precum el nsui nu se ncredea n sine, ci caut s-i nsueasc de la fiecare binele, aandemna i pe monahii si s fie cu nencredere n ei nii; nici unul nu trebuie s spuna c Sfnta Scriptura i este deajuns pentru nvtur; dimpotriv, e bine ca monahii, s cultiveviaa de comuniune i astfel s se ntreasc reciproc n credin i prin convorbiri s se fortifice reciproc pentru lupt 33.

2. 2. 1. 9. Contribuia Sfntului Pahomie cel Mare la organizarea monahismului:

Totui, i forma aceasta de organizare a fost de scurt durat, ntruct ea a dat vieiimonahale forma de organizare rmas definitiv i normativ pentru marea majoritatea amonahilor, aciune pe care a ntreprins-o Sfntul Pahomie cel Mare, care nu se va maimultumi cu simpla asociere a monahilor, n care predomina forma de via individual ci,actualiznd o aspiraie ascuns n sufletele dornice de desvrire ale asceilor, dezvolt pnla viaa de obte asocierea creat de Antonie.

nc nainte de anul 328, se ntemeieaz cteva chinovii, unite ntr-un fel decomunitate a monahilor. Astfel, Sfntul Pahomie a pornit de la anahoretism, mai bine zis de lacoloniile de eremii ivite dup exemplul coloniei nscute n jurul Sfntului Antonie celMare34.

Toate elementele anahoretismului sunt pstrate n viaa mnstireasc pahomian:lepdarea de sine, asceza sever, munca manual, rugciunea. Nici ascultarea de un superior nu e ceva care a aprut ncepnd cu Sfntul Pahomie, ntruct ntre anahoreii egipteni existaunumeroi reprezentani ai ascultrii depline:

Viata mnstireasc pahomian adaug nsa la acestea un principiu nou, caredevine fundamentul monahismului, i anume viaa comun. Viaa comun cuprinde treilaturi: a) serviciul divin comun; b) locuirea, somnul, mncarea comun, ntr-o cldirenchis de lumea din afar; c) ctigarea n comun a mijloacelor de ntreinere, prin muncacomun. n colonia de anahorei, monahul st la nceput, din punct de vedere economic, cutotul de sine; abia n cursul veacului al IV-lea i probabil sub nrurirea vieii de obte apar n ea slabe tendine spre o organizare comun a economiei monahale. Tot aa e cu locuinaanahoretului; el e avizat cu totul la sine... Mncarea i-o pregtete el singur, sau un ucenic33 Efrem Encescu, Privire general asupra monahismului cretin dup diferii autori, f. l., Tipografia Cozia aSfintei Episcopii Rmnicu-Vlcii, 1893, 161.34 Pr. prof. dr. Vasile Rduc,op. cit., p. 63.

15


16/116

pe care i l-a luat. Legtura cu serviciul divin era foarte lax sau cu totul ntrerupt. Toateacestea se schimb n monahismul pahomian dintr-o singur lovitur. Clugrii se adun aici foarte regulat n fiecare zi la serviciul religios35. Producia economic i ntrebuinareaeconomic nu mai sunt chestiuni ale insului singuratic, ci ale comunitii, pe baza lipsei de

proprietate a insului, fundamentat religios; exista numai proprietatea totalitii, nu o proprietate privata36. Acesteia i corespunde i confecionarea mbrcminii comune37.

Acest fel de via chinovial era ceva cu totul nou, nemaiauzit. Membrii comunitii primare din Ierusalim i aduceau averile pentru a le consuma n comun.

Monahii lui Pahomie nu consum bunurile aduse de ei, ci triesc dintr-o munc comun bine organizat; aici nu e vorba de un simplu consum obtesc, ci de o produciecomun. Aceasta n-a putut-o lua Pahomie din Faptele Apostolilor. Lipsa de proprietate

particular iarai n-a trebuit s-o ia Pahomie din Faptele Apostolilor; a aflat-o la asceii careo practicau de veacuri ca premis a ascezei. Forma de via comun n-a existat nici la pitagoreici, cum s-a afirmat de unii. La ideea ei a venit Pahomie meditnd la condiiile ncare triau asceii i la modul n care ar putea ei s-i ndeplineasc mai bine idealurile lor de via. El a vzut c grija asceilor de cele necesare hranei i stingherete n urmrirea preocuprilor lor spirituale38.

Sfntul Pahomie a contientizat faptul c ntr-o via comun, monahul singuratic eeliberat de grija procurrii celor materiale, iar pravila amanunit a obtii l ferete de greeli, precum legatura permanent cu confraii i ofer ndemnuri necontenite pentru exercitareavirtuii i a iubirii aproapelui.

Astfel, Sfntul Pahomie, sub raport economic, reinnd lipsa de proprietate i muncamanual pe care le afl la ascei, face un pas mai departe pentru a le nlesni acestor asceisraci i muncitori n straduina lor de a-i atinge elul lor religios, lundu-le grija pentru procurarea materiei prime de munc i pentru vinderea unora din produsele muncii i procurarea altor articole necesare39.

Aceast organizare a muncii n comun nu era propriu-zis utilizat pentru prima oar deSfntul Pahomie, ntruct ea exista n ergasteriile, adic n atelierele n care munceaunumeroi sclavi. Asemenea ateliere existau i pe lng templele pgne.

n acest fel, Sfntul Pahomie introduce acest mod de munca n grupele de monahi, caredin proprie convingere i n mod liber acceptau aceast via n vederea desvririi

35 Sfntul Pahomie cel Mare, Regulile monahale, Iai, Editura Credina strmoeasc, 2000, art. 6, 8, 10, 13-18,24, 141, 142.36

Ibidem, art. 49, 81-83, 66, 99, 113.37 Ibidem, art., 28, 29, 81, 91, 99, 102.38 Efrem Encescu,op. cit., p. 174.39 Ibidem, p. 176.

16


17/116

religioase. Economia comun impunea o apropiere a chiliilor. Sfntul Pahomie le nconjura cuun zid, care avea n primul rnd un scop pedagogic pastoral: uura supravegherea castitiimonahale, fcea orice bnuial de necastitate imposibil i ferea pe monah de tulburarea lumiiexterioare, nlesnind strduinele lor n vederea mntuirii40.

2. 2. 1. 10. Sensul desvririi i viaa monahului n mnstire:Monahul putea s se consacre netulburat rugciunii, meditaiei, nfrnrilor trupeti i

muncii sale. Deodat cu zidul acesta se nate propriu-zis mnstirea, comunitatea nchisa acelor ce se preocup, ferii de lume, n mod intens i exclusiv, de mntuirea lor, nconjurareachiliilor cu un zid fiind posibil prin faptul c, ndestulndu-i prin munca comun nevoileunii altora, monahii nu erau expui lumii exterioare.

Mnstirea realiza o singurtate complet, dat fiind i puintatea trebuinelor monahilor. Prin urmare, i din acest punct de vedere viaa de obte oferea condiia pentru omai uoar ndeplinire a exerciiilor ascetice.

Precum vedem, n viaa de obte strduina de desvrire a asceilor i-a aflat ocondiie i o mplinire necesar. Viaa de obte nu le oferea acelora numai putina de acompleta asceza prin iubire, ci chiar asceza se fcea uurat prin ea. ntr-adevr, actul derenunare la cele materiale, svrit de ascet la nceputul vieii lui ascetice, se putea permanentiza numai n viaa de obte, care i lua orice grija de a-i procura cele necesaretraiului. Iar nfranarea de la pofte i patimi egoiste i era uurat de trebuina de a nu face, de anu avea, de a nu gusta, dect cele ce i se ngduiau de conductorul obtii i de pravil. Maiales ns, ascetul avea prilejul s sporeasc n iubire fa de frai, s triasc n duh derspundere fa de ei, sau s fie ajutat de ei41.

2. 2. 1. 11. Luptele duhovniceti i provocrile vieii monahale:Dei iubirea, ca cea mai nalt dintre virtui, s-ar prea c vine numai dup dobndirea

celorlalte virtui, deci ar putea cineva s lupte ntai cu patimile n singurtate i dup ce le-ascos pe acelea din sine, s vina n comunitate, n realitate nsasi lupta cu patimile, nsiasceza, e o lupta pentru iubire, i lupta pentru iubirea semenilor nu se poate duce dect nmijlocul lor. Chiar nfrnarea poftelor egoiste aduce cu sine o lrgire a condiiilor de existen pentru semeni.

Monahii nu sunt pui n situaia de a rbda multe ncercri, fiind lipsii de greutilevieii de familie. Evitnd dulceile vietii de familie prin nfranare, evit i necazurile i40 Ibidem, p. 81.41 Arhimandrit Ioasaf Popa,Calea de mijloc n asceza cretin , Bucureti, Editura Glasul monahilor, 1999, p. 32.

17


18/116

greutile care sunt legate de ea i care au ca scop potolirea patimilor, pe care monahii le-auslbit prin nfrnare. ns trebuie ca monahii s i exercite i celalalt fel de rbdare, care areca scop sporirea n iubirea fa de semeni: rbdarea frailor din obte, care la mireniechivaleaz cu rbdarea celor din cas i din societate. Astfel, monahului trebuie s i se ofere

ocazia de a toci ghearele patimilor care l dominau, dup cum afirm Sfntul Ioan Casian:Captul ndreptrii i al pcii noastre nu se ctig din ndelunga-rbdare ce o are

aproapele cu noi, ci din suferirea rului de la aproapele de ctre noi. Deci, de vom fugi delupta ndelungii-rbdari, cutnd pustia i singuratatea, patimile netmduite ale noastre, pecare le vom duce acolo, vor rmne ascunse, dar nu vor fi smulse. Cci pustia i retragereacelor neizbvii de patimi nu numai c le pazete patimile nevtmate, ci le i acoper, nct nu-i las s se simt pe ei nii de ce patimi se biruesc, ci, dimpotriv, le pune n minte

nluciri de virtute i-i face s cread c au ctigat ndelunga-rbdare i cnd, vine tinuit odihna, din ocoalele lor i trsc cu i mai mult vijelie spre pierzare pe clreul lor. Cci imai mult se slbticesc patimile n noi, cnd e ntrerupt legtura cu oamenii, nct pierdem i umbra suferirii i a ndelungii-rbdri pe care n tovaria frailor ni se prea c le avem.Cci precum fiarele veninoase ce stau linitite n culcuurile lor din pustie, de ndat ce simt pe cineva apropiindu-se de ele i arat toat turbarea lor, la fel i oamenii ptimai, care sunt linitii din pricina pustiei, i nu din vreo dispoziie virtuoas, i dau veninul pe fa cnd apuc pe cineva care s-a apropiat i-i ntrt 42.

De aceea Parintii admit ca cineva sa se retraga in singuratate, dar numai dupa ce aajuns la nepatimire. Pana atunci trebue sa traiasca in obste. In obste se castiga desavarsirea, nuin afara de ea. Retragerea in pustie inainte devreme este primejdioasa. In loc de o crestere invirtute ea aduce, la cei neconsolidati in ea, o scadere.

De aceea multi isi dadeau seama, dupa ce s-au retras in pustie, ca trebuie sa sereintoarca in obste. Sau in sensul acesta erau sfatuiti de Parinti. Batranii, afirm Sfntul NilSinaitul, iubesc foarte mult retragerea facuta treptat. Daca vreunul, ispravind virtutile inchinovie, a ajuns pana aici si daca ar putea inainta in retragere, sa se probeze el insusi. Iar daca neputand, scade in virtute, sa se intoarca in chinovie, ca nu cumva, neputand infruntauneltirile gandurilor, sa-si iasa din minte43.

i de fapt viaa de obste s-a dovedit in practica drept cadrul cel potrivit in carestraduintele de desavarsire ale monahilor se pot infaptui. Dovada cea mai puternica e ca acestmod de vieata calugareasca a devenit cel mai raspandit si a infruntat veacurile, pe candcelelalte moduri au ramas sporadice, sau au decazut, cand nu au disparut cu totul. De fapt spre42 Sfntul Ioan Casian, Aezmintele mnstireti i Convorbiri duhovniceti, Bucureti, Editura InstitutuluiBiblic i de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romne, 1990, p. 112.43 Ibidem, p. 143.

18


19/116

sfarsitul veacului IV, Fericitul Ieronim, Ioan Casian, din cele trei feluri de viata monahala, pecare le cunosc: chinoviala, pustnicie singurateca si viata de sine iu mici grupe, considera pecel dintai ca cel mai demn de lauda, pe pustnici ii considera ca stand in legatura cu chinoviile,in care se pregateau pentru pustie si in care adeseori se intorceau, iar pe cei cu vieata de sine ii

osandesc cu cele mai aspre cuvinte. Aceste mici grupe cu viata de sine erau sau urmaselevechilor asceti, cari traiau cate doi trei la marginea oraselor si satelor, sau chiliile ce seadunasera in colonii pe vremea lui Antonie, dar care poate nu evoluasera la vieata de obste detip pahomian, ci se rasfirasera iarasi. Aceste mici grupe de asceti erau la sfarsitul veacului al patrulea intr-o decadere complet44.

Fericitul Ieronim descrie cele trei feluri de monahi existente in Egipt pe vremea lui,intr-o scrisoare de pe la anul 384. Acestia vietuese in comun, intr-o ascultare totala de mai

marele lor. Ei locuiesc separat, dar chiliile lor sunt legate intre ele. Al doilea fel suntanahoretii care petrec departe de oameni, si traiesc singuri in pustie (soli habitant per desertas); ei nu au nicio proprietate. Daca unul pleaca din chinovie in pustie, nu duce cu sinenimic, decat paine si sare.

Al treilea fel, numitremoboth in limba copta (rem=om, both=manastire, oameni demanastire), e cat se poate de nefast (deterrimum). Ei locuiesc cate doi sau trei impreuna, nu innumar mai mare, dupa placul lor si traesc din castigul muncii lor, din care pun o parte laun.loc, cat e de lipsa pentru intretinerea lor. Ei locuiesc cea mai mare parte in orase si targurisi ca si cand mestesugul, dar nu viata lor ar fi sfanta, tot ce vand are un pret mai ridicat. Intreei e multa cearta, pentru ca ei, traind din proprietatea lor nu vor sa se supuna nimanui. Ei facconcursuri de post si fac ceea ce ar trebui sa exercite numai in ascuns, obiectul unui concurs,ori a unor intreceri45.

Totul la ei este afectat: manecile largi, sandalele sdrentuite, haina aspra, suspinuriledese, cercetarea fecioarelor, barfirea preotilor si cand vine o sarbatoare mananca panavomeaza")

Ioan Casian, dupa ce a petrecut zece ani in Egipt (385-395), descrie cele trei feluri demonahi astfel: "Trei sunt felurile monahismului in Egipt, dintre care doua sunt foarte bune, iar al treilea cu totul lipsit de caldura si cu totul de evitat: primul este al chinovitilor, carevietuind in obste, se carmuesc de judecata unui batran. Cel mai mare numar de monahi dinEgipt sunt asa; al doilea e al anahoretilor, care mai intai au fost formati in chinovii sidesavarsindu-se in convietuirea cu altii au ales ascunsurile singuratatii; al treilea e celcondamnabil al Sarabaiilor.44 Arhimandritul Emilianos,Monahismul, pecetea adevrat , traducere de diac. Ioan I. Ic jr. i pr. prof. IoanIc, vol. I, Sibiu, Editura Deisis, 1999, p. 68.45 Pr. prof. dr. Vasile Rduc,op. cit., p. 114.

19


20/116

Acesta e un fel cu totul rau (deterrimum) si necredincios. "Ei se recruteaza dinnumarul acelora cari voiese sa simuleze mai degraba virtutea, decat sa realizeze cu adevaratdesavarsirea evanghelica. Acestia, afectand cu inima lase virtutea, sau impinsi la aceasta profesiune de vreo necesitate si grabindu-se sa-si insuseasca numai numele de monah, fara

nicio straduinta de emulatie, nu primesc disciplina chinoviilor, nu se supun judecatii celor mai batrani, nu se formeaza prin traditiile acelora, ca sa-si biruiasca voiie lor si nu primesc nicioregula a disciplinei sanatoase, ci, gandindu-se numai "la infatisarea in public, cautand adica lafata oamenilor, sau petrec in casele lor sub (privilegiul acestui nume, dedati acelorasiocupatiuni, sau isi construesc lorusi chilii, pe care le numesc manastiri si in care petrec inlibertate, nesupunandu-se poruncilor evanghelice, care le cer sa nu se ocupe cu grija hraneizilnice si cu niciun fel de probleme familiare46.

Aceasta o implinesc, fara nicio sovaiala necredincioasa, numai aceia care, deslegati detoate bravurile acestei lumi, s-au supus asa de mult prepozitilor chinoviei, incat declara ca numai sunt stapani pe ei insisi. Dar aceia care, evitand disciplina chinoviei, petrec cate doi sautrei in chilii, nemultumiti de grija staretului, sau a conducerii prin porunca, ci preocupandu-semai cu seama de aceasta, ca liberi de jugul staretilor, sa aiba libertatea sa-si exercite voile lor,sau sa plece si sa rataceasca pe unde le place si sa faca ceeace le e voia, se consuma si maimult in munci de zi si de noapte, decat cei ce vietuiesc in chinovii, dar nu cu aceeasi credintasi cu acelasi scop.

Caci aceasta ei o fac, nu ca sa puna la dispozitia economului fructul muncii lor, ci casa castige avutii pe care si le gramadesc. Ce distanta este intre acestia! Aceia, necugetand laziua da maine, ofera fructele cele mai gratuite ale sudorii lor lui Dumnezeu, iar acestia segandesc, nu numai la ziua de maine, ci isi intind grija necredincioasa peste spatiul multor anilipsa tuturor lucrurilor si saracia; acestia, ca sa dobandeasca afluenta tuturor belsugurilor.Aceia lucreaza ca sa aibe manastirea un prisos pentru sfinte intrebuintari, fie pentru curte, fie pentru xenodochii, fie pentru bolnite, fie pentru a se da celor lipsiti, dupa judecata staretului;acestia ca sa aiba un prisos peste indoparea zilnica sau sa satisfaca o placere mai mare, sau casa-si satisfaca patima iubirii de argint47.

Aceia, adunand manastirii atatea mijloace si ei renuntand la ele zilnic, primesc atataumilinta a supunerii, incat precum se priveaza de ei insisi, asa si de acelea pe care le castigacu propria lor sudoare, innoind mereu ardoarea primei renuntari, prin aceea ca se dezbracazilnic pe ei insisi de fructele muncii lor. Acestia insa, inaltandu-se chiar prin aceea, ca dauceva saracilor se rostogolesc in prapastie in fiecare zi. Pe aceia rabdarea si severitatea, pe care

46 Sfntul Ioan Casian,op. cit., p. 138.47 Ibidem, p. 149.

20


21/116

o suporta atat de devotat in aceasta vietuire, pe care au imbratisat-o odata, ca sa nuimplineasca niciodata voile lor, ii face in fiecare zi rastigniti si mucenici vii; pe acestiamoleseala voii proprii ii trimite de vii la iad"48.

La fel ii condamna pe acesti Sarabaiti si alti scriitori . Toti scriitorii care osandesc pe

acesti monahi cu viata de sine, ii considera vinovati de pacatul lui Anania si Safira, care a fostasa de grav, incat autorii lor au fost pedepsiti indata cu moartea, fara sa li se dea vreme de pocainta. Pacatul consta in faptul ca, dupa ce se promite lui Dumnezeu lepadarea de oriceavutie, se retine apoi o parte, sau se cauta, prin munca, recastigarea ei. Cei ce fac astfel, pedeoparte mint pe Dumnezeu, (si, desigur, si pe oameni), pe de alta socotesc ea al lor ceea ce adevenit al lui Dumnezeu, in urma votului.

Fericitul Ieronim zice: Anania si Safira daruiesc cu inima fricoasa, mai bine zis

indoelnica, si de aceea sunt condamnati, pentru ca dupa votul dat, au considerat bunurile eaale lor si nu ca ale Aceluia, Caruia le-au inchinat odata si si-au rezervat lor o parte din avutiastraina, temandu-se de foame, de care credinta adevarata nu se teme. Sfntul Ioan Casianspune la fel, ca acest gen de monahi e un rasad produs de exemplul lui Anania si Safira, care,"rezervandu-si o parte din cele ce posedau, sunt pedepsiti de gura Apostolului, cu moartea";caci socotind acesta ca un astfel de pacat nu poate fi tamaduit nici prin pocainta, nici prinsatisfactie, a taiat germenele lui a tot stricacios, prin moarte naprasnica49.

Rmn dar doua feluri de viata monahala, pe care le aproba Parintii si scriitorii bisericesti: cea chinoviala si cea anahoreta, sau pustniceasca. Dar si dintre acestea ei socotescin general pe cea chinoviala mai potrivita cu slabiciunile firii omenesti, mai apta sa ajuteaceasta fire in straduintele ei spre desavarsire. Astfel, Fericitul Ieronim, la intrebarea cuivadaca e bine sa traiasca singur, sau cu altii in manastire, raspunde: "Mie imi place sa fii incomunitatea sfintilor, sa nu te inveti singur si sa nu intri fara conducator pe calea pe care n-aiintrat niciodata, ea sa nu te abati indata in alta parte si sa te expui greselii; ca sa nu faci maimult sau mai putin decat e de trebuinta; ca sa nu obosesti alergand, sau sa intarzii si saadormi. In singuratate repede se furiseaza mandria. Si dacai cel ce petrece in ea posteste putinsi nu vede om, isi da oarecare importanta. Uitand de sine, de si pentru ce vine, rataceste cuinima inlauntru si cu limba afara. Judeca, impotriva vointei Apostolului, pe servii straini.Unde vrea pofta isi intinde mana; doarme cat vrea nu seteme de nimeni; face ce voieste; petoti ii socoteste inferiori; e mai des in orase decat in chilie50."

Fericitul Ieronim nu osandeste aici pe adevaratii anahorei ci pe cei falsi, pe cei ce auimbratisat viata pustniceasca, fara sa fi ajuns la desavarsire in cea chinoviala. Ioan Casian ii48 Ibidem, p. 91.49 Ibidem, p. 107.50 Ibidem, p. 113.

21


22/116

prezinta pe acestia ca pe al patrulea fel de monahi: "Este si un al patrulea gen, care a rasarit decurand intre cei ce se mangaie cu infatisarea si cu chipul de anahoreti si care la inceput, printr-o ardoare scurta, se arata doritori de perfectiunea chinoviei, in vreme ce neglijeaza taiereavechilor obiceiuri si patimi si nu sunt multumiti sa poarte jugul umilintei si al rabdarii si

dispretuese sa se supuna batranilor; de aceea isi cauta chilii separate si doresc sa petreacasolitari, ca astfel, nehartuiti de nimeni, sa poata fi socotiti de oameni rabdatori, blanzi sismeriti.

Aceasta viata, mai bine zis moleseala, nu permite nicicand acelora, pe care odata i-ainfectat, sa ajunga la desavarsire. In acest mod ei nu numai ca nu taie voile lor, ci le intarescin rau, in vreme ce nu sunt provocati de nimeni, ca pe un venin mortal si launtric, care cu cat emai ascuns, cu atat produca o boala nevindecabila celui ce o poarta. Caci din respect pentru

chilia singuratica, nimeni nu indrazneste sa dea la iveala patimile solitarului, pe care acela prefera sa le ignoreze decat sa le vindece. Dar virtutile nu se nasc prin ascunderea patimilor,ci pr: lupta cu ele" .

Pe anahoretii adevarati, Fer. Ieronim ii accepta. Dar insusirile trebuie sa fie cu totulexceptionale. De aceea continua, dupa cele de mai inainte: "Deci ce? Osandim viata solitara?Catusi de putin nu. Caci am laudat-o adeseori. Dar din ingustimea manastirilor si a acestuimod de viata vrem sa iasa ostasi pe care asprimea pustiului nu-i inspaimanta care au dat multtimp proba vietuirii lor; care au fost cei mai mici dintre toti ca sa fie cei dintai dintre toti; pecare nici foamea, nici saturarea nu i-a biruit vreodata; care se bucura de saracie; a caror purtare, grai, privire, mers, invatatura, e virtuoasa; care nu stiu sa se arate, asemenea unor oameni inepti, plini de putere impotriva dracilor, ce lupta contra lor, ca sa uimeasca peoamenii neexperirnentati si de rand si prin aceasta sa adune castiguri"51.

Sfntul Efrem Sirul socoteste chiar ca nici petrecerea indelungata intr-o chinovie nuajunge pentru o pregatire suficienta spre viata pustniceasca. Se cer pentru ea aptitudinispeciale si exceptionale. Altfel atragerea pustiului devine o cursa primejdioasa pentruchinoviti, o ispita a diavolului. Iar Ioan Casian prezinta pe un anahoret celebru, pe avva Ioan,revenind, dupa 20 de ani de pustnicie, in chinovia in care petrecuse mai inainte 30 de ani slmotivandu-si aceasta revenire astfel: "In aceasta vietuire (de obste) nu e nici grija de planuireamuncii zilnice, nici preocuparea de a vinde si cumpara, nici grija inevitabila de painea de peste an, nici grija de lucrurile trupesti si in sfarsit nici mandria laudei omenesti, care e mainecurata in fata lui Dumnezeu decat acelea toate, ba goleste adesea si marile osteneli ale51 Sfinii Calist i Ignatie Xantopol,Metod i regul foarte amnunit pentru cei ce-i aleg s vieuiasc n

linite i singurtate, n Filocalia sfintelor nevoine ale desvririi, traducere, introducere i note de Pr. prof.dr. Dumitru Stniloae, volumul VIII, Bucureti, Editura Institutului Biblic i de Misiune al Bisericii OrtodoxeRomne, 1979, p. 42.

22


23/116

pustnicului" Sau: "mai bine e sa te afli credincios fagaduintelor mai mici, decat necredincioscelor mai mari"52.

Daca mandria este cea mai teribila dintre patimi si cea mai greu de desradacinat, dacaegoismul isi gaseste in ea ultima transee, iar iubirea ultimul obstacol, apoi, desigur ca viata

care poate sa vindece si aceasta patima este viata cea mai inalta si cea mai corespunzatoare cu,scopul monahului. De aceea, Ioan Casian zice: "Scopul chinovitului este sa mortifice si sarastigneasca toate voile sale si, dupa porunca mantuitoare a desavarsirii evanghelice, sa, nucugete nimic al zilei de maine. Iar aceasta, desigur ca nu o poate implini decat chinovitul"

In acelasi sens considera Sf. Efrem Sirul ( 573) daruirea de sine pe care o facemonahul fratimii, ca incoronare a tuturor virtutilor, ca biruinta deplina asupra egoismului.Dupa lepadarea de sine, de familie, de bunuri, ca o implinire a tuturor celor bune, pe aceasta

sa o adauge: lepadarea si de sufletul sau. Si care este lepadarea de sufletul sau? Ca pe sine-sicu totul desavarsit sa se dea danie fratimii si voilor sale deaceea nicidecum sa nu le mai faca...Si sa nu aiba nimic intru a sa stapanire, afara de imbracamintea pe care o poarta, ca din toate partile sa poata fi fara grija, cele poruncite lui numai savarsindu-le cu bucurie totdeauna si caun cumparat cu cinstit si scump Sangele lui Hristos si ca un rob bine-cunoscator pe toti fratiisi mai ales pe inaintestatatorii intru toate ca pe niste domni si stapani sa-i socoteasca si, dupacum insusi Domnul a zis: Cela ce voieste intre voi sa fie mai intai si mai mare, sa fie cel maide pe urma decat toti si al tuturor rob; neavand slava si cinste sau landa pentru lucrul slujbeisau petrecerii dela frati... fiindca cu adevarat de mare mantuire pricinuitor luisi se face, dacacu indelunga ingaduiala si cu rabdare pana la sfarsit va starui intru aceasta buna si de sufletfolositoare robie.

La randul lor, inaintestatatorii sa se socoteasca si ei slujitori ai fiecarui frate: Iar peascuns, in minte, ca niste robi nevrednici ai tuturor fratilor sa va socotiti, avand grija demantuirea si de desavarsirea fiecaruia. Ca aceasta este viata cu adevarat ingereasca, cand unii altora toti fratii cu toata bucuria supunandu-se, domni unii altora se vor socoti si cucinstea unii pe altii intrecand. Deci va indemnam pe voi, ca unii ce voiti sa fiti urmatori lui Hristos, spre odihna si supunerea unii altora si spre buna slujire, de a fi cu putinta si a muri pentru aproapele pe noi insine sa ne pregatim. Ca prin dragostea si simplitatea sinepismuirea si netrufia, legatura pacii intr-un trup si intr-un duh al lui Hristos intru fratime sa poata a se pazi, supunandu-se unii altora intru frica Domnului53.

Dar cel care a evidentiat mai mult decat toti superioritatea" vietii monahale de obste, afost Sfntul Vasile cel Mare. n multe privinte stiu ca e mai de folos petrecerea cu mai

52 Tomas Spidlik,op. cit., p. 79.53 Sfinii Calist i Ignatie Xantopol,op. cit., p. 169.

23


24/116

multi, zice el. Bunurle acestei vieti sunt asa de multe ca nici nu se pot numara usor toate.El Vede aceasta viata impusa, de temeiuri moral-pedagogice, de legi ale firii omenesti si detemeiuri dogmatice.

2. 2. 2. Dimensiunea ascetic, mistic i contemplativ a vieii monahale:

2. 2. 2. 1. Fecioria sau castitatea:De la asceza individual cretin, bazat pe cuvintele Mntuitorului: Vinde toate cte

ai i le mparte sracilor i vei avea comoar n ceruri; i vino de-mi urmeaz mie (Luca 18,22) i Nu este nimeni care i-a lsat cas, sau frai, sau surori, sau mam, sau tat, saucopii, sau arine pentru Mine i pentru Evanghelie, i s nu ia nsutit acum, n vremea

aceasta, de prigoniri case i frai i surori i mame i copii i arine, iar n veacul ce va s vin: viaa venic (Marcu 10, 29-30), s-a ajuns la asceza monahal sau clugria ascetic.

De la nevoinele sfinte practicate n lume de cretinii zeloi, ca srcia de bun voie,castitatea i nfrnarea de la orice plceri ce in de veacul acesta, supunerea i pocina, s-atrecut la clugria ascetic, i de aici s-a ajuns la clugria mistic-contemplativ, cndnevoitorul, uitnd de tot ce ine de lumea aceasta, pn i de cele mai elementare trebuine aleexistenei fiinei sale, se dedic rugciunii i meditaiei contemplative.

n viaa ascetic se practic n chip deosebit fecioria sau castitatea, dup cuvinteleMntuitorului: Nu toi pricep cuvntul acesta, ci aceia crora le este dat. C sunt famenicare s-au nscut aa din pntecele mamei lor; sunt fameni pe care oamenii i-au fcut fameni, i sunt fameni care s-au fcut fameni pe ei nii, pentru mpria cerurilor (Matei 19, 11-12). Acest angajament solemn, vot sau fgduin, trebuie inut cu toat strnicia, dup cumsftuiesc Sfinii Prini. Clement Alexandrinul zice c cel ce s-a fgduit acestei juruinesfinte s stea deoparte de lumea pcatului i s se fereasc de legtura cu omul ru54.

Tot acest Sfnt Printe i numete pe ascei alei ntre alei i i laud pe cei ce i pun viaa lor n siguran i la adpost de furtunile lumii.

Un scriitor bisericesc, Tertulian, le sftuiete pe fecioare s stea cu totul rezervate delume, iar Sfntul Ciprian nu gsete pe nimeni n lume cruia s-i adreseze cuvinte maifrumoase i mai sfinte, dect acestora, spunnd: Ascultai-m, fecioarelor, ascultai-m ca pe un printe, ascultai-m pe mine care v sftuiesc cu toat sinceritatea la ceea ce este de folos sufletului vostru. Fii aa cum v-a plsmuit Dumnezeu, Fctorul a toate, fii nevinovateaa cum ai ieit din mna Printelui ceresc, purtai n voi un chip nevinovat, o nfiare54 Teolipt al Filadelfiei, Despre ostenelile vieii clugretii, n Filocalia sfintelor nevoine ale desvririi,traducere, introducere i note de Pr. prof. dr. Dumitru Stniloae, volumul VII, Bucureti, Editura InstitutuluiBiblic i de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romne, 1997, p. 31.

24


25/116

plin de bun-cuviin. Srguii-v s fii mereu aceleai care ai nceput deja s fii.Srguii-v s devenii chiar din aceast lume ceea ce vei fi n cealalt, ngeri ai lui Dumnezeu i mirese prea-alese ale Mntuitorului nostru. Marea voastr rspltire vi se pstreaz n venicie, ca un mare dar al virtuilor, cci fecioria este cea mai mare slujb

adus lui Dumnezeu55

.

2. 2. 2. 2. Latura mistic-contemplativ a vieii monahale:Mai nainte de a vorbi despre clugria mistic-contemplativ, se cuvine s artm pe

scurt de cte feluri este viaa monahal sau clugreasc din punct de vedere al organizrii saual tririi exterioare. n aceast privin, Sfinii Prini au mprit viaa monahal n trei cinurisau rnduieli: n petrecere pustniceasc (viaa anahoretic), n vieuirea a doi sau trei de un

cuget i n viaa de obte.Viata pustniceasc cere ndeprtarea de oameni, n pustie, cu punerea ndejdii demntuire a sufletului, de hran, de hain si de toate nevoile trupeti numai n Dumnezeu.

Convieuirea cu unul sau doi frati de un gnd trebuie s se svrseasc sub povata unui btrn experimentat n cuvintele Sfintei Scripturi si n viata duhovniceasc, cruia ucenicii isunt datori cu supunere deplin si ascultare.

Viaa de obte, dup cuvntul Sfntului Vasile cel Mare, ncepe de la convietuirea,dup pilda Mntuitorului i a Apostolilor Lui, a nu mai putin de doisprezece frai i poatecreste pn la un numr mare de vieuitori, ce pot apartine mai multor etnii56.

Toti fratii adunati n numele lui Hristos trebuie s aib o inim, un cuget si o dorintde a lucra mpreun pentru Domnul, prin mplinirea dumnezeiestilor porunci, i de a-i purtasarcinile unii altora, ntru frica lui Dumnezeu, avnd n fruntea obtii un stare i povuitor, ocpetenie a mnstirii, priceput n tlcuirea Sfintei Scripturi i capabil de a povtui i cucuvntul, i cu fapta.

Acestui povtuior fratii i datoreaz supunere ca nsui Domnului, prin tiereadesvrit a voinei lor i a hotrrii lor, adic ntru nimic mpotrivindu-se poruncilor lui invtturii lui, dac acestea vor fi conforme cu poruncile dumnezeieti i cu nvturaSfinilor Prini57.

Despre toate aceste trei feluri de via clugreasc avem mrturie n Sfnta Scriptur.

55 Tomas Spidlik,op. cit., p. 195.56

Cardinal Tomas Spidlik,Omul lui Dumnezeu - la rdcinile vieii religioase -, traducere din limba italiande Vasile Rus, Trgu-Lpu, Editura Galaxia Gutenberg, 2004, p. 26.

57 Ibidem, p. 37.25


26/116

2. 2. 2. 3. Semnificaii teologice ale vieii de obte sau chinoviale:Marele povuitor al vieii clugreti, Sfntul Ioan Scrarul, o recomand pe cea de

mijloc, adic viaa de obte, numit i calea mprteasc. Acesta sftuiete a nu intra n viatade obste, nu pentru c nu ar fi folositoare, ci pentru c cere o mai mare rbdare. Calea de

mijloc, zice el, are acea ndemnare c nu cere rbdare prea mare, trebuind s te supui unui btrn si la unul sau doi frati. Dimpotriv, n obste trebuie s te supui nu numai staretului, cisi ntregii frtimi, suferind de la ei certri, reprosuri, ocri, s fii praf si cenu sub picioareletuturor si ca un rob cumprat pe bani, slujind tuturor, cu smerenie si cu fric de Dumnezeu.

Fat de aceasta si cea de mijloc, vietuirea singuratic, n pustie, cere trie ngereasc,si noul nceptor, mai ales cel biruit de patima mniei si a mndriei, a zavistiei si a ngmfrii,s nu ndrzneasc a face vreun pas spre aceast vietuire pustniceasc. Acel ce ndrzneste se

expune, prin ndrzneala sa, mniei lui Dumnezeu. Asemenea unui ostean nencercat,nedeprins fiind n viata de obste si nestiind s tin n mini sabia cea duhovniceasc, si fugetotusi de ostenii ncercati ai lui Hristos ca s intre n lupt cu vrjmasul demon, n loc de biruint dobndeste, prin ngduinta lui Dumnezeu, nfrngerea. Istoria monahismului nearat c printr-o astfel de vietuire ncptnat si fr rnduial, o multime de monahi s-au pierdut, fiind ademeniti de diavol si ntunecati la minte58.

Viata de obte ns este rdcina adevratei viei clugreti, aezat pe pmnt pentruoameni de nsui Iisus Hristos, dndu-ne pild a unei astfel de viei obsteti n persoana Sa ia celor doisprezece Apostoli care s-au supus ntru totul, tiind dumnezeiasca ascultare careeste virtutea de cpetenie a puterilor ceresti. Tot ea a fost si temelia vietii fericite a celor dintioameni din rai, iar cnd a fost pierdut de oameni, Fiul lui Dumnezeu a statornicit aceastvirtute fcndu-Se asculttor Printelui Su ceresc pn la moarte59.

Prin ascultarea Sa, El a vindecat neascultarea noastr si a deschis Calea celor ce credntr-nsul si se supun poruncilor Lui. Urmnd Domnului n Biserica primar, opt mii decrestini au trit obsteste, nesocotind nimic al lor si avnd toate de obste, si pentru o astfel devietuire ei s-au nvrednicit s dobndeasc un suflet si o inim. Nici un fel de vietuire nuaduce omului o mai mare propsire si nu-l izbveste de patimile sufletesti si trupesti ca viatade obste n fericita ascultare60.

n viata de obste, datorit smereniei ce se naste din ascultare, se poate ajunge ladesvrsita curtenie. Ascultarea este legat de viata obsteasc cum este legat sufletul de trup.

58 Sfntul Dimitrie de Rostov, Abecedar duhovnicesc (sau Alfabet duhovnicesc), traducere de Cristian Sptrelu,Galai, Editura Cartea Ortodox Editura Egumenia, 2006, p. 18.59

Paul Evdokimov,Ortodoxia, traducere din limba francez de Dr. Irineu Ioan Popa, arhiereu vicar, Bucureti,Editura Institutului Biblic i de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romne, 1996, p. 47.

60 Ibidem, p. 51.26


27/116

Ea este scara cea mai scurt ctre cer, avnd numai o singur treapt: tierea voii. Cel ce cadedin ascultare cade de la Dumnezeu.

2. 2. 3. Viaa monahal ca mod de consolidare a vieii luntrice:

2. 2. 3. 1. Viaa monahal, viaa luntric prin excelen:Viata monahal este, dup menirea ei, ct si dup nsusirile ei, o viat luntric si de

mare pret, deoarece scopul principal este grija pentru mntuirea sufletului. Chemareaclugrilor nu const n lupta cu dusmanii din afar, nici n succesele din viata material sinici n activitatea n mijlocul oamenilor, cu scopuri pur pmntesti, ci n lupta cu dusmaniiluntrici ai mntuirii, lupt care se d n lcasul tainic al sufletului. Izbnzile din viata moral,

lucrarea duhovniceasc pe cea mai nalt treapt iat n ce const viata clugrului.Realizrile pe acest trm rmn n mare parte cunoscute numai lui Dumnezeu, Care pe toatele vede.

2. 2. 3. 2. Viaa monahal, deosebit fundamental de viaa laic:n primele veacuri ale erei crestine, cnd monahismul se dezvolta vertiginos n pustiul

Egiptului, el a uimit lumea prin modul de viat opus celui laic, i muli adunau mrturii despre pustnici si le descriau modul de viat. Vizitatorii pustnicilor erau oameni de bun credint,care, venind la ei dup un sfat, au consfintit n scris aceste cuvinte de nvttur, precum sifaptele de evlavie ale printilor din vechime.

n mnstire, nsi viaa obinuit a clugrului de zi cu zi este o lupt duhovniceasc. Numai hotrrea sincer i ferm de a sluji ntru totul lui Dumnezeu, pentru mntuireasufletului su, i poate determina pe fiecare din acesti insi s intre n mnstire, afierosindu-sintreaga viat slujirii lui Dumnezeu.

Oricine vine la mnstire locuieste la nceput n calitate de nchintor si, dup sfatulstaretului sau superiorului, mai trziu si va alege un printe duhovnic cruia i-ar puteancredinta viata sa duhovniceasc, apoi este primit n rndul fratilor. Nimeni din cei veniti nue tratat preferential. Toti consum aceeasi hran, poart aceeasi mbrcminte, fr exceptieies la lucru. Se tine seama de starea fizic a fiecruia, celor slabi li se dau ndeletniciri maiusoare. n acest fel, muncile variate si nu prea plcute nvat sufletul s fie supus si smerit.

Ziua tunderii e o zi de biruint duhovniceasc, att pentru cel ce se tunde, ct si pentruceilalti frati, deoarece e cu neputint s nu se bucure clugrii vznd c se adaug la numrul

lor un adevrat rob al lui Dumnezeu.

27


28/116

Cel tuns n monahism s-a nvrednicit acum, dup attea osteneli, de mplinireadorintelor sale sincere, iar inima celui de fat se va umili, lepdndu-se de lume si de toate plcerile ei, primind voturile fecioriei, srciei si ascultrii, lund jugul lui Hristos61.

2. 2. 3. 3. Pogorrea Duhului Sfnt i apariia monahismului. Conexiuni i implicaii :n istoria Bisericii au existat dou momente fundamentale, i anume: Pogorrea

Duhului Sfnt, ziua Cincizecimii, asupra adunrii ucenicilor care l asteptau potrivitfgduinei lui Hristos i a Tatlui i nceputul vietii monastice n Biseric.

La prima vedere, pare a nu exista vreo legtur fundamental ntre cele douevenimente, ns dac lum n consideratie elementele cauzale si consecintele, vom puteadiscerne existena unei relatii profunde, att de profund, nct n definitiv vom descoperi c

ele nu sunt dect unul singur de-a lungul timpului.Pogorrea Duhului Sfnt n ziua Cincizecimii a fost punctul de plecare din care auizvort puterile mrturisirii pentru Hristos, din Iudeea pn la captul pmntului. Ct despreinfluena direct a acestei coborri asupra credinciosilor nsisi, ea s-a manifestat sub formaunei schimbri radicale, n favoarea unei vieti comunitare ntre toti credinciosii cu pretulfunctionrii familiilor lor la snul Bisericii. Atunci s-au vzut persoane care se lepdau publicde propriettile lor n favoarea conductorilor comunittii, altii vindeau bunurile lor personalei le ncredintau pretul. Consecinta, sau poate chiar motivatia profund, a fost consacrareantregii vieti n slujba Bisericii, att n interior ct si n exterior 62.

Astfel a aprut forma primei Biserici: un grup de consacrati care au primit srcia de bun voie, ducnd o viat de comuniune.

Dac reflectm bine, este cu totul surprinztor s vedem cum a fost posibil la acestiiudei ndrgostiti de bani si de proprietti, ataai de comert, ctig i capital, s renune, svnd totul, s pun totul la picioarele apostolilor si s devin ntr-o clip sraci si lipsiti.

De asemenea dac privim de aproape cum n ciuda obiceiurilor iudaice privitoare lasistemul tribal, la importanta acordat genealogiilor, la autoritatea patriarhal si la dreptulntiului nscut, ei au acceptat integrarea familiilor lor n snul Bisericii sub o paternitate noui cu o nrudire spiritual nou unde toi devin fraii tuturor i unde motenirea cea pmnteasc si patrimoniul cedeaz locul realittilor nevzute, dac vom privi de aproapeaceasta, vom fi atunci convinsi c exist acolo o fort superioar naturii umane, acea trimis

61 Ierotei Vlahos, Mitropolit de Nafpaktos,Monahismul ortodox ca via profetic, apostolic i martiric ,

traducere de monahul Calist, Craiova, Editura Mitropolia Olteniei, 2005, p. 38.62 Stareul Varsanufie, nvturi ctre monahi, n col. Comorile pustiei, vol. I, Bucureti, Editura Anastasia,1994, p. 81.

28


29/116


30/116

i aceasta cu att mai mult cu ct acest demers spiritual, rezultat direct al DuhuluiSfnt, este, n sine, o mrturisire dat Domnului Iisus Hristos si o mplinire continu aEvangheliei. Pentru aceasta Duhul a continuat s lucreze n inimi, ca s suscite acest rspunsctre renunarea total, mortificarea complet i retragerea din lume, dar ntr-un mod personal

si nu comunitar, care n-a fost pentru aceasta mai putin intens, mai putin strlucitoare: atuncise asista la gesturile faimoase ale martirilor care exprimau cu mai mult vigoarecontinuitatea puterii Duhului Sfnt rspndit n inima credinciosilor 64.

Aceast reactie, mpins la paroxism, a vdit capacitatea de renuntare si mortificarelatent a inimii Bisericii, ca un rspuns net la chemarea de a nvinge lumea prin credinta ncele nevzute.

Chiar nainte ca persecutia martirilor s fi luat sfrit, o nou form de rspuns la

chemarea Duhului Sfnt a aprut, destul de asemntoare martirului, dar trit zi de zi de-alungul ntregii vieti: monahismul, care nu este nimic altceva dect renuntarea la tot si purtareacrucii n fiecare zi.

Astfel, monahismul este continuarea, fr alterare, a credintei primitive. Regsim nViaa Sfntului Antoniechiar aceast semnificatie: Mergnd la biseric, dup obiceiul su,el gndea n sinea lui, medita mergnd cum apostolii prsir totul pentru a urma pe Domnul, cum dup Faptele Apostolilor, credinciosii vindeau bunurile lor, aduceau pretul de pe ele, l puneau la picioarele apostolilor .

Flacra aprins n inima Sfntului Antonie era continuarea focului depus n inimaBisericii din ziua Cincizecimii. Monahismul nu este original dect n msura n care esteefectul acestui foc de neatins al Duhului Sfnt, care i-a fcut pe primii cretini, n ziuaCincizecimii, s prseasc lumea pentru a forma prima Biseric, apoi a renceput s ard cuflcri epoca martirilor, pentru a vdi puterea credintei Bisericii si care dup aceea s-a fixat nviata clugrilor pentru a rensufleti inima Bisericii de fervoarea credinei primare fondat pe jertfa de sine si pe renuntarea total la lume65.

Cu venirea Duhului Sfnt n ziua Cincizecimii, Biserica a intrat ntr-o stare deefervescen spiritual n situatia de a fi coplesit de harisme dumnezeiesti n plenitudine, attct natura uman putea s suporte i n msura receptivittii sale la impulsurile Duhului, lainspiratiile sale i la iluminrile sale. Astfel a nceput vestirea Evangheliei si mrturisirea datDomnului Iisus pn la captul pmntului66.

Aceast mrturisire se sprijinea pe semne, minuni, miracole care nsoteau pecredinciosi si care depseau natura uman ca o fort pus la ndemna omului, pentru a64 Ibidem, p. 91.65 Cardinal Tomas Spidlik,Omul lui Dumnezeu..., p. 39.66 Stareul Varsanufie,op. cit., p. 93,

30


31/116

mrturisi despre aceast fort nssi, despre izvorul su si originea sa : Brbai israelii, dece v mirati de acest lucru, sau de ce stati cu ochii atintiti la noi, ca si cum cu a noastr putere sau cucernicie l-am fi fcut pe acesta s umble. Dumnezeul lui Avraam si a lui Isaac sial lui Iacov, Dumnezeul printilor nostri a slvit pe Fiul su Iisus...i prin credinta n numele

lui, pe acesta pe care l vedeti si l cunoasteti, l-a ntrit numele lui Iisus i credinta cea ntru El i-a dat lui ntregirea aceasta a trupului, naintea voastr, a tuturor (Fapte 3, 12-16).

2. 2. 3. 5. Mrturisirea lui Hristos - De la mucenicie la monahism:Semnele si minunile au continuat astfel s sustin mrturisirea si predica apostolilor,

pn ce a venit epoca martirilor. Atunci vestirea Evangheliei si mrturisirea (martyria) datDomnului Iisus a nceput s se manifeste fr miracole, ca o fort superioar minunii, mai

puternic dect viata pmnteasc n ntregime.Exemplul unui credincios recent convertit, care accepta public martiriul, care nduracele mai grele feluri de torturi si de moarte, n numele lui Iisus si pentru Iisus, acest exempluexprima cu cea mai mare evident sensul credintei n Hristos si puterea Sa. Martiriul era nsine suficient pentru a aduce pe cei ce asistau s cread n Domnul Iisus. Guvernatorul nsusisi cli terminau adesea prin a le fi fric si prin a crede67.

Astfel, martiriul a aprut ca un nou punct de sprijin pentru vestirea Evangheliei simrturisirea dat Domnului Iisus

Puterea martirilor nu era n sine un miracol, cci ea nu se manifesta n afara naturiiumane cum era cea a miracolului. Vindecarea neputinciosului sau nvierea Tabitei nu erauurmarea unei puteri naturale existente n Petru, ci mai degrab a unei puteri care i venea dealtundeva, prin invocare, rugciune si credint. Martiriul dimpotriv, este o putere echivalentcu miracolul, dar unit cu natura uman.

Martirul primeste o putere identic cu cea a miracolului, dar n natura sa nssi, caaceast putere, prezent n el, s-l ajute s mrturiseasc credinta n viata viitoare, nu numai pentru a vindeca bolile celorlalti, ci mai degrab lipsa lor de credint. Martirul primeste de laDuhul o putere care svrseste minuni, care l arat n propria sa persoan, ca si cum ar fidevenit propriul su bun.

Prin puterea aceasta el moare lui nsusi pentru a tri pentru ceilalti si pentru a face s prevaleze naintea lui nsusi, naintea lui Dumnezeu si naintea celor care sunt de fa, moarte pentru Hristos asupra vieii fr Hristos i pentru a mrturisi astfel c Pentru mine viata este Hristos si moartea un ctig (Filipeni 1, 21).

67 Ibidem, p. 95.31


32/116


33/116

nu este altul dect sufletul vieii vesnice. Iat de ce el sufer n toate zilele martiriul cu bucurie:

Cnd persecutia ncet, dup martiriul fericitului episcop Petru, Antonie pleac din Alexandria i se retrase din nou n mnstirea sa; el era acolo n fiecare zi martir prin

constiint i al luptelor credinei. Asceza era mai intens i mai riguroas Clugrul, lucrnd n felul acesta, nu reprezint dect o imagine autentic a credinei

perioadei de nceput, ca un act viu al Duhului Sfnt. Acest act inaugurat n ziua Cincizecimii prin coborrea limbilor de foc, traverseaz epoca martirilor i se stabilete n afara lumii pentru a o echilibra i a mrturisi mpotriva ei.

Prin urmare, viaa monastic este deci ultima form luat de mrturisirea credineicrestine, pus de Duhul Sfnt n inima Bisericii. Ea nu este nici o doctrin particular a

cretinismului, nici o treapt de perfeciune n credin, ci o imagine vie a mrturisirii cretine,care rememoreaz sau reprezint premisele credintei ca rspuns la Pogorrea Duhului Sfnt nziua Cincizecimii, cnd toti prseau bunurile lor, legturile lor de rudenie si casa lor pentru ali se altura Apostolilor, dup nvtura Domnului69.

Viata monastic reprezint sau rememoreaz de asemenea demersul credinteimartirilor, cnd a trebuit s mrturiseasc pentru Hristos care si-a dus crucea si a suferitmoarte n fata lumii ntregi.

Viata monastic este o mrturie vie a credinei arztoare, ea reproducnd fidel credinai viaa Bisericii primare. Ea este un model concret de viat crestin autentic, totalmenteconform cu poruncile evanghelice. Ea nu este un model superior, ci un model autentic.

De asemenea cnd vorbim despre viaa monastic, vorbim implicit de ntreaga viacretin autentic si cnd vorbim despre crestinismul adevrat, ne gndim la viaa monasticca una din realizrile sale exemplare.

3. Calea vieuirii n monahismul mundan:

3. 1. Lepdarea sau prsirea lumii:Lepadarea de lume are dou trepte. nti ne lepdm de lumea din afar si de tot ce ne-

ar putea ine legai de ea. n al doilea rnd ne lepdm i de toate asemnrile noastreluntrice cu lumea. Acestea sunt patimile i toate slbiciunile noastre personale.

69 Pr. prof. dr. Dumitru Popescu,Teologie i cultur , Bucureti, Editura Institutului Biblic i de Misiune alBisericii Ortodoxe Romne, 1993, p. 19.

33


34/116

Dac am rmne n lume ne-am face una cu lumea. Dac ns vrem s urmm lui Iisus,atunci trebuie s desvrsim lepdarea de lume cu lepadarea de sine. Lumea aceasta este eul,egoismul, este iubirea si ncntarea de sine, e suportul plcerii si al complacerii n lumeaaceasta. Egoismul este rdcina tuturor patimilor. Iar lepdarea de sine este uscarea acestei

rdcini si prima conditie a urmrii lui Hristos.Dac iesim din lume scpm de vedere si auzire. Cu aceasta slbesc i patimile

noastre. Dar ca s ne desprindem deplin din puterea lor trebuie s tiem odraslele si rdcina prin nevointa de fiecare zi a lepdrii de sine. Aceasta e simtit de firea noastr cea pieritoareca o cruce pe care de fapt moare omul nostru cel vechi. Nu putem urma lui Iisus dectomornd n tot ceasul patimile noastre70.

Pentru nceput, urmarea lui Iisus chiar rostul acesta l are: de a ne desprinde firea de

patimi iar n locul lor a deprinde virtutile.Lepdarea de sine nu este cu neputint sau nfrngere. Dimpotriv, e desctusarea uneifoarte mari puteri sufletesti. Mrturie la ndemn ne stau nssi prilejurile. Dac le cstigm,adic ne comportm prin ele dup Duhul lui Dumnezeu, simtim n suflet o pace si o cresteresufleteasc. Pe cnd dac le pierdem, adic ne comportm dup om sau dup patimi, simtim otulburare, o mustrare de constiint si o mputinare sufleteasc. Lepdarea de sine dovedestecredinta si dragostea pe care o avem ctre Iisus. Din aceasta izvorste o mare triresufleteasc. Lepdarea de sine trebuie s ne-o facem a doua natur, ca s ne nsoteasc toatcalea clugriei si s caracterizeze clugria.

n felul acesta seac izvorul si rdcina patimilor.Lumea este lucrarea lui Dumnezeu, ns stricciunea din lume este lucrarea pcatului.

Clugrii fug de stricciunea din lume pentru c aceasta desface pe oameni de Dumnezeu. Dar pentru c stricciunea este asa de tare tesut cu lumea, clugrii se leapd de lume. Aceasta pe scurt.

Mai pe larg, fuga de lume se petrece asa: la vrsta minii se trezete n noi i constiinade crestini. Constiinta aceasta e un nssi dar al botezului. De acum doi insi ne cheam:Dumnezeu si lumea, fiecare n partea sa. Dumnezeu ne cheam prin constiint, iar lumea printrup. Aflndu-ne n aceast cumpn sufleteasc avem prin urmare libertatea de a alege modulnostru viitor de viat.

Dac am avea s trim o viat crestin n lume, vedem mprejur sau chiar n casanoastr, c obiceiurile si ndeletnicirile din lume ne-ar birui si am sfrsi prin a tri si noi catoat lumea. Dac ns chemarea constiintei ctre Dumnezeu e mai tare dect chemarea

monahismul ovidiu

Documents

Transcript of monahismul ovidiu