1.Evolutie istoricaC.S.C.E.Ororile celui de-al doilea razboi mondial au determinat statelelumii sa consacre o reflectie sporita cooperarii la nivel international ndomenii ct mai variate. n aceasta logica, anii '50 aveau sa aducamutatii importante pe scena europeana si mondiala, cooperarea dintrestate traducndu-se prin crearea unui numar important de organizatiiinternationale: Consiliul Europei, Comunitatea Europeana a Carbuneluisi Otelului (CECA), Comunitatea Economica Europeana (CEE),________________30Consiliul de la Praga, din 30 si 31 ianuarie 1992, a instituit totusi oexceptie de la regula consensului, exceptie care stabileste posibilitatea ca odecizie sa fie luata fara participarea statului vizat de respectiva decizie, atuncicnd se constata ca acesta ncalca grav drepturile omului si libertatilefundamentale; aceasta regula a "consensului minus unu" a fost invocata niulie 1992 pentru a suspenda Iugoslavia din CSCE.Uniunea Europei Occidentale (UEO), Organizatia pentru Cooperare siDezvoltare Economica (OCDE).Tot n aceasta perioada, n Europa ncepe sa cstige teren ideeaorganizarii unei securitati paneuropene, prima propunere concreta nacest sens fiind adresata de Uniunea Sovietica n 1954 (aceastapropunea semnarea, de catre statele europene, a unui tratat si creareaunei structuri institutionale permanente). Statele vest-europene aurespins nsa aceasta idee, iar n urma unor evenimente precum invadareaUngariei sau construirea Zidului Berlinului, concretizarea eiparea tot mai putin posibila.Destinderea din anii '60 permite fostei URSS sa avanseze noipropuneri asupra unei viitoare conferinte a carei ncununare ar fitrebuit sa fie adoptarea unui text cu valoare juridica, menit sa confirmegranitele existente n Europa si sa puna bazele unei cooperarieconomice Est-Vest.Dupa o perioada de rezerve, NATO si anunta, n 1969, disponibilitateade a participa la o astfel de conferinta, aceasta disponibilitatefiind nsa una conditionata; astfel, Alianta cerea participarea, cudrepturi depline, a SUA si Canadei, reconfirmarea statutului legal alBerlinului, discutii asupra dezarmarii n Europa, includerea unuicapitol asupra drepturilor omului.nceputul anilor '70 pare fast acestui proiect si, la 22 noiembrie1972, ncep discutiile de laHelsinki, ncheiate pe 8 iunie 1973 si acaror consacrare a fost facuta prin documentul intitulatRecomandarilefinale de laHelsinki(cunoscut si sub numele deThe Blue Book).Conferinta pentru Securitate si Cooperare n Europaa fostformal deschisa pe 3 iulie 1973, lansndu-se astfelprocesulHelsinki.

OSCE a aparut n anii '70, initial sub denumirea de Conferinta pentru Securitate si Cooperare n Europa (CSCE),ntr-un moment prielnic caracterizat printr-o destindere n relatiile Est-Vest. Numai ca unii vedeau Conferinta ca o cale pentru a depasi divizarea Europei de dupa cel de-aldoilea razboi mondial, iar altii pentru a consacra granitele postbelice.Originile OSCE au aparut n anii 1950, odata cu ideea convocarii unei conferinte general-europene pentru securitate. Eforturile pentru realizarea acestei idei - intensificate intr-o perioada caracterizata drept "destindere n relatiile Est-Vest", cnd o politica de "acomodare ntre state avnd interese divergente" era preferabila razboiului - au cuprins un proces ndelungat si complex de actiuni desfasurate n diferite foruri sau de diferite grupuri de tari. Un rol deosebit n cadrul acestor actiuni au jucat tarile mici si mijlocii, printre care si Romnia. Conferinta era vazuta de unii ca o cale pentru a depasi divizarea Europei rezultata dupa cel de-al doilea razboi mondial, iar de altii - pentru a consacra status-quo-ul postbelic. Oricum, mesajul principal al celor care au actionat pentru convocarea ei a fost "asigurarea securitatii printr-o politica de deschidere".Dup cel de-al doilea rzboi mondial se impunea o noua reorganizare teritorial iar idea unei Europe Unite a devenit dintr-o soluie teoretic una din ce n ce mai concret. Discutat de secole[1]dup cel mai devastator conflict mondial aceast idee a prins contur i chiar s-a nceput s se lucreze la Intrat n vigoare la 3 august 1949, Statutul Consiliului Europei ofer imaginea unei Europe a pcii, nelegerii i cooperrii. Celor 10 state membre iniiale li se adaug, de-a lungul timpului, numeroase altele, dar contextul politic face ca, patru decenii, Consiliul s rmn o organizaie vest-european. Dup cderea comunismului, Consiliul Europei a constituit prima structur deschis rilor Europei Centrale i de Est nscrise pe calea reformelor democratice. Cea mai mare organizaie strict european, Consiliul Europei numr astzi 45 de state membre contribuind astfel la crearea unui vast spaiu de securitate democratic[4].Orice stat european poate deveni membru al Consiliului Europei, cu condiia ca el s accepte principiul preeminenei dreptului i s garanteze principiul n virtutea cruia orice persoan aflat sub jurisdicia sa s se poat bucura de drepturile omului i de libertile fundamentale.punerea sa n practic.

OSCE i reconfirm opoziia unit la regimurile totalitare de toate culorile ideologice i le cere statelor membre: 1) s continue studierea motenirii totalitare, s aduc la cunotina publicului, s dezvolte i s mbunteasc programele educaionale privind istoria totalitarismului, drepturile omului i libertile fundamentale, pluralismul, democraia i tolerana; 2) s sprijine organizaiile neguvernamentale care studiaz crimele regimurilor totalitare; 3) s ndeprteze structurile i comportamentele care cosmetizeaz trecutul sau i au rdcinile n nclcarea drepturilor omului; 5) s-i deschid arhivele politice i istorice; 6) s combat xenofobia i naionalismul agresiv i 7) s dovedeasc un mai mare respect pentru drepturile omului, chiar i n vremuri de ameninri teroriste, criz economic, dezastre ecologice i migraii n mas.

Acesta, incluznd 35 de state din zona europeana si euroatlantica, acunoscut trei momente majore:- 3-9 iulie 1973 (Helsinki): adoptarea Recomandarilor Finale;- 18 septembrie 1973-21 iulie 1975 (Geneva): elaborarea ActuluiFinal de la Helsinki;- 30 iulie - 1 august 1975 (Helsinki): semnarea, de catre cele35 de state membre, aActului Final de la Helsinki.Acesta este undocument politic, nonconstrngator juridic,avnd trei coordonate majore: aspectele politico-militare ale securitatii(principiile care ghideaza relatiile dintre statele participante si masuride sporire a ncrederii n plan militar) (A se vedea, n Anexa II,"Decalogul" de la Helsinki), cooperarea n domeniul economic,Universitatea Spiru Haret37tehnico-stiintific si a mediului nconjurator si "cooperarea n domeniulumanitar si n alte domenii" (erau vizate aici: drepturile omului, redateprin formula "contacte umane", "informarea", "cooperarea culturala"si "cooperarea n probleme de educatie").Procesul de la Helsinki a reprezentat, fara ndoiala, o sansa unicaoferita statelor membre de a ramne n contact, de a avea un cod deconduita n relatiile lor internationale, precum si un program decooperare pe termen lung.Conferinta a constituit uncadru de dialogntre "state suveranesi independente n conditiile deplinei egalitati"ntr-un moment ncare pe scena internationala se confruntau doua blocuri politice similitare mpartasind valori diferitesi a permis abordarea unuisubiect pna atunci exclus de pe agenda reuniunilor comune alereprezentantilor din Est si din Vest: problema drepturilor omului.n planul securitatii, crearea CSCE a determinatreducereatensiunilor militareprin adoptarea masurilor de ncredere militara,implicnd transparenta si controlul armamentelor.Prabusirea comunismului si ncheierea "razboiului rece" aunsemnat, pentru CSCE, asumarea unui nou tip de misiuni, legate deaceasta data de construirea cadrului institutional democratic sirespectul drepturilor omului n fostele state comuniste. Consacrareanoii orientari a Conferintei a constituit-oCarta de la Paris pentru oNoua Europa, adoptata n 1990, lasummit-ul sefilor de stat si deguvern. Pornind de la premisa ca "ntreaga Europa libera este chematapentru un nou nceput", documentul stabilea consultari politice lanivel de sefi de stat si de guvern din doi n doi ani, un Consiliu alministrilor de externe cel putin o data pe an, precum si posibilitateaunor ntlniri periodice ntre reprezentanti ai ministerelor de externe.Aceste ntlniri beneficiau de suportul unui aparat administrativpermanent, incluznd un Secretariat, un Centru de Prevenire aConflictelor si un Oficiu pentru Alegeri Libere. n aprilie 1991 a fostconstituitaAdunarea Parlamentara a OSCE.Organizatia si dezvolta, n aceasta perioada (ntre 1989 si 1991au loc reuniuni la Viena,Paris, Copenhaga, Moscova), dimensiuneaumana, incluznd alegeri libere, libertatea presei, protectiaminoritatilor.n perioada 1991-1994, CSCE va fi nzestrata cu noi institutii sistructuri: Forumul pentru Cooperare n Domeniul Securitatii (Forumfor Security Cooperation), naltul Reprezentant pentru MinoritatiUniversitatea Spiru Haret38Nationale (The High Commissionar on National Minorities), ForumulEconomic, Presedintele n exercitiu (Chairman n Office), nsarcinatcu "coordonarea consultarilor curente n domeniile de interes aleCSCE", Secretarul General.Aceasta dezvoltare institutionalaa transformat CSCE dintr-unproces ntr-o organizatie, noua denumire -Organizatia pentruSecuritate si Cooperare n Europa- fiind adoptata n urmasummit-uluide la Budapesta, din 5/6 decembrie 1994, si devenind efectiva de la1 ianuarie 1995.

Extras din document:VOCATIA OSCE - PREVENIREA CONFLICTELORDupa ncheierea perioadei de confruntare, specifica Razboiului Rece, esenta proceselor care au loc n Europa vizeaza asigurarea securitatii democratice pe continent. n acceptia unanima a popoarelor europene, prin securitate se ntelege relativa absenta a amenintarii. Securitatea se bazeaza att pe stabilitatea politica, ct si pe cea militara. Stabilitatea politica presupune inexistenta unei motivatii pentru conflict armat la nivel politic, fie pentru ca nu exista tensiuni majore care sa conduca la o reglementare militara, fie pentru ca reglementarea pasnica a conflictelor a devenit un model regulat si acceptat pentru relatiile internationale. Securitatea europeana va fi cel mai bine servita daca att stabilitatea politica, ct si cea militara sunt consolidate. Urmarind acest obiectiv major pentru linistea continentului, att de ncercat n secolul XX, tarile europene au initiat discutii pentru crearea unui organism care sa le permita realizarea pacii si stabilitatii.Actuala Organizatie pentru Securitate si Cooperare n Europa (OSCE) este rezultatul asa-numitului proces de la Helsinki care, initial, a fost de fapt un forum de dialog si negocieri multilaterale ntre Est si Vest, sub numele de Conferinta pentru Securitate si Cooperare n Europa (CSCE). Istoria CSCE a cunoscut doua etape. Prima ntre 1975 si 1990 care constituie si doua momente de transformare fundamentala a acesteia : nceputul perioadei - semnarea Actului Final de la Helsinki, consfintind functionarea CSCE ca un proces de conferinte si reuniuni periodice, si sfrsitul acesteia prin adoptarea la Paris a Cartei pentru o noua Europa, n 1990. Conferinta la nivel nalt de la Paris, din 19-21 noiembrie 1990, a marcat nceputul institutionalizarii CSCE, ca urmare a necesitatii de adaptare la schimbarile petrecute n Europa si la cerintele perioadei Post Razboi Rece.Carta de la Paris pentru o noua Europa, semnata la nivel nalt n noiembrie 1990, a marcat un moment crucial n istoria CSCE, care a dus la transformarea sa ntr-o organizatie internationala institutionalizata de dialog si negocieri, cu o structura operationala. Evolutiile pe planul securitatii europene au impus schimbari esentiale att n privinta structurii si caracterului institutional al procesului conceput la Helsinki, ct si al rolului acesteia. Lucrarile pregatitoare si negocierile au durat pna n decembrie 1994 cnd s-a decis schimbarea statutului si, n consecinta, a denumirii CSCE n Organizatia pentru Securitate si Cooperare n Europa ( OSCE ). Semnificatia si impactul sau asupra evolutiei pe continentul european sunt fara precedent, marcnd ncheierea oficiala a Razboiului Rece. Importanta acestui eveniment istoric este consacrata si de adoptarea unor documente de importanta majora n domeniul dezarmarii : Tratatul privind reducerea armamentelor conventionale n Europa, Declaratia statelor membre ale NATO si ale Tratatului de la Varsovia privind nerecurgerea la forta si la amenintarea cu forta, Acordul asupra unui pachet de masuri de ncredere si securitate. A fost definit, de asemenea, obiectivul edificarii unei Europe a democratiei, pacii si unitatii, prin asigurarea securitatii, dezvoltarea unei cooperari largite ntre toate statele participante si promovarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului.n viziunea OSCE, securitatea democratica reprezinta un concept integrator care pune n evidenta relatia dintre necesitatea de a crea un spatiu european si imperativul consolidarii ansamblului de valori al ntregului proces de unificare a Europei, bazat pe drepturile omului, statul de drept si pluralismul politic. n practica aceasta presupune realizarea a doua conditii:- asigurarea securitatii democratice n toata Europa trebuie sa constituie obiectivul esential al activitatii, de care depinde eficienta acesteia,- securitatea democratica e n conexiune directa cu stabilitatea pe continent- afirmarea uneia contribuie la consolidarea celeilalte.Construirea unei Europe a democratiei, pacii si unitatii presupune ca rezultatul eforturilor si actiunilor desfasurate n cadrul OSCE sa conduca la o asemenea situatie n care toate tarile participante sa devina membri egali ai institutiilor si aranjamentelor existente, sa asigure o securitate egala tuturor statelor. Iata de ce se actioneaza pentru identificarea cailor si mijloacelor prin care principiul securitatii egale a statelor, care constituie una din liniile de forta ale Aliantei Nord-atlantice, conferindu-i acestei organizatii coerenta necesara, sa fie extins la nivelul ntregului continent.Interdependenta dintre politica de securitatesi cooperare-confruntareRealizarea securitatii si prevenirea razboaielor se pot obtine - n conceptia OSCE - pe doua cai diferite, una bazata pe confruntare si alta bazata pe cooperare. n cadrul abordarii bazate pe confruntare, primul mijloc (si, se poate spune, mijlocul traditional) este auto-apararea individuala sau colectiva, ndreptata mpotriva unui agresor care provine din afara sferei proprii de interese. Are un caracter strict de confruntare, bazndu-se fie pe aparare, n sensul traditional, fie pe descurajare. Aliantele pentru aparare colectiva au fost ndreptate n numeroase cazuri mpotriva unui viitor adversar, mai mult sau mai putin definit (vezi Tratatul de la Varsovia si NATO). O cale mai sofisticata de aparare se realizeaza prin securitatea colectiva, care nu mai este ndreptata mpotriva unui adversar identificat, ci mpotriva oricarui agresor potential din sistem.OSCE promoveaza, nsa, cu mai multa insistenta, numai politica de securitate bazata pe cooperare care presupune renuntarea la orice idee de a impune stabilitatea prin mijloace de confruntare. Actiunile si obiectivele sale sunt subordonate scopului stimularii cooperarii, n vederea prevenirii conflictelor n sfera politica si reducerii pericolului confruntarii armate. n situatii de criza, politica de securitate bazata pe cooperare urmareste, evitarea escaladarii conflictelor potentiale prin identificarea timpurie a acestora, promovarea deschiderii si a transparentei. Este evident, deci, faptul ca politica de securitate bazata pe cooperare nu si propune sa impuna nimic, ci solicita cooperarea tuturor si nu necesita nici un fel de structuri speciale pentru luarea de decizii mpotriva unuia sau mai multor state.Organizaia pentru Securitate i Cooperare n Europaa aprut n anii 70, iniial sub numele deConferina pentru Securitate i Cooperare n Europa (CSCE), ce a funcionat ca un proces de conferine i reuniuni periodice. Adoptarea denumirii deOrganizaia pentru Securitate i Cooperare n Europas-a hotrt n cadrulConferinei de la Budapesta (1994). n prezent,OSCEcuprinde56 de state, din Europa, Asia Central i America de Nord, fiind cea mai mare organizaie regional de securitate din lume.IstoriaCSCEse mparte n dou perioade: ntre anii 1975-1990 (semnarea Actului Final de la Helsinki i, respectiv, a Cartei de la Paris pentru o nou Europa), n care CSCE a funcionat caun proces de conferine i reuniuni periodice. Evoluiile pe planul securitii europene aprute n anii 90 au impus schimbri fundamentale att n ceea ce privete structura i caracterul instituional al procesului nceput la Helsinki, ct i rolul acestuia. Conferina la nivel nalt de la Budapesta, 1994, a hotrt adoptarea denumirii deOrganizaie pentru Securitate i Cooperare n Europa (OSCE).OSCEnc se afl n faza de definire a instituiei identitaii de securitate european, bazat pe patru elemente: Abordarea atotcuprinztoare a securitii (militar, politic, economic i uman); Participarea, pe baz deegalitate, a tuturor rilor membre; Principii, norme i valori comune; Instrumente, mecanisme i experien unic n domeniul diplomiei preventive.Pe baza acestor elemente,OSCEacioneaz n sensul: Consolidrii valorilor comune i al asistrii statelor membre n edificarea unor societi democratice bazate pe statul de drept; Prevenirii conflictelor locale, al restaurrii pcii n zona de tensiune; Al eliminrii unor deficite reale i perceptibile de securitate; Evitrii crerii de noi diviziuni politice, economice sau sociale, obiectiv ce se realizeaz prin promovarea unui sistem de seuritate prin cooperare.ProritileOSCEsunt: Consolidarea valorilor comune i asistarea statelor membre n edificarea unor societi democratice, civile, bazate pe statul de drept; Prevenirea conflictelor locale, restaurarea stabilitii si pcii in zone de tensiune; Eliminarea unor deficite reale i perceptibile de securitate i evitarea crerii de noi diviziuni politice, economice sau sociale, obiectiv ce se realizeaz prin promovarea unui sistem de securitate prin cooperare.Scurt IstoricOriginileOSCEau aprut n anii1950, odat cu ideea convocrii unei conferine general-europene pentru securitate. Conferina era vazut de unii ca o cale pentru a depii divizarea Europei rezult dup cel de-al doilea rzboi mondial. Mesajul principal al celor care au acionat pentru convocarea ei a fost "asigurarea securitii printr-o politic de deschidere". Aceste eforturi au dus la convocarea, la 22 noiembrie 1972, la Dipoli (lng Helsinki), a reprezentanilor statelor europene, SUA i Canadei, pentru consultri n vederea pregtirii Conferinei. Consultrile multilaterale pregtitoare s-au prelungit pana la 8 iunie 1973, iar rezultatele acestora au fost cuprinse n Recomandrile finale de la Helsinki (Cartea bleu), adoptate de ctre minitrii de externe ai statelor participante. Acestea au stat la baza negocierilor propriu-zise ale Conferinei pentru securitate i cooperare n Europa, conceput, iniial a se desfura n trei faze:a. La nivel de ministru de externe;b. La nivel de experi;c. La nivel nalt. La 18 septembrie 1973, la Geneva, experii statelor participante au nceput activitatea de elaborare a Actului Final, care a durat pn n vara anului 1975.La 1 august 1975, la Helsinki, a fost semnat, la nivel nalt,Actul Final al Conferinei pentru Securitate i Cooperare n Europa. Actul Final a pus bazele viitoarei evoluii a procesului CSCE. Documentul nu conine obligaii juridice, ci politice, mparite n trei mari categorii: Probleme privind aspectele politico-militare ale securitii n Europa; Cooperarea n domeniul economic, tehnico-tiinific i al mediului nconjurtor; Cooperarea n domeniul umanitar i alte domenii.n anii '70 i '80, asemenea reuniuni au avut loc la Belgrad (1977-1978), Madrid (1980-1983), Stockholm (1983-1986) i Viena (1986-1989). Ele au fost marcate de evoluiile sinuoase ale climatului politic internaional, n special de confruntrile ideologice intre Est i Vest, precum i de raporturile tensionate dintre SUA i URSS.Carta de la Paris, semnat la nivel nalt n noiembrie 1990, a marcat un punct de cotitur n istoria CSCE deschiznd calea transformrii sale ntr-un forum instituionalizat de dialog i negocieri, cu o structura operaional. Fiind prima Conferin la nivel nalt dup adoptarea Actului Final de la Helsinki, Summit-ulCSCEde la Paris a deschis o pagina noua n raporturile dintre statele europene,punndu-se oficial capt rzboiului recei fiind adoptate documente de importanta major n domeniul dezarmrii - Tratatul privind reducerea armelor convenionale n Europa, Declaraia statelor membre ale NATO i ale Tratatului de la Varovia privind nerecurgerea la for i la ameninarea cu fora, Acordul asupra unui pachet de msuri de cretere a ncrederii i securitii (Documentul de la Viena - 1990).Carta de la Paris pentru o nou Europpune bazele instituionalizrii procesului CSCE prin ntlniri regulate la nivel nalt (din doi n doi ani), reuniuni ale minitrilor de externe i ale Comitetului nalilor Funcionari. Sunt create, totodat, Secretariatul permanent (cu sediul la Praga), Centrul pentru Prevenirea Conflictelor (Viena) i Biroul pentru Alegeri Libere (Varovia). A fost definit obiectivul edificrii unei Europe a democraiei, pcii i unitii, constnd nasigurarea securitii, dezvoltarea unei cooperri largi ntre toate statele participante i promovarea drepturilor i libertilor fundamentale ale omului.Un nou impuls pentru aciune concertat n cadrulOSCEa fost dat de Conferina la nivel nalt de la Helsinki, 1992. Documentul adoptat cu acea ocazie -Declaraia de la Helsinki, denumita simbolic"Sfidrile schimbrii"- conine prevederi viznd ntrirea contribuiei i rolului CSCE n asigurarea drepturilor omului, gestionarea crizelor i tensiunilor. Documentul prevede asumarea unui rol activ al CSCE n alerta timpurie, prevenirea conflictelor i gestionarea crizelor. Noul instrument - naltul Comisar pentru Minoriti Naionale - este nsrcinat s se ocupe, intr-o faz ct mai timpurie, de tensiuni etnice care pot escalada ntr-un conflict. Tot prin Documentul de la Helsinki, 1992, a fost creat un nou organ - Forumul de Cooperare n domeniul Securitii, - care se ntrunete, la Viena, pentru a se consulta i negocia masuri concrete viznd ntrirea securitii i stabilitii n regiunea euro-atlantic.Pentru a conferi un nou impuls politic CSCE, Summit-ul de la Budapesta, 1994, a hotrt schimbarea denumirii procesului nceput la Helsinki n Organizaia pentru Securitate i Cooperare n Europa, care a devenit, totodat, primul instrument pentru prevenirea conflictelor i gestionarea crizelor, exprimndu-se voina politica statelor membre de a se trimite o misiune OSCE de meninere a pcii n Nagorno-Karabah. Tot la Budapesta a fost adoptat Codul de conduit privind aspectele militare ale securitii, coninnd principiile care s guverneze rolul i folosirea forelor armate n societi democratice. Documentul de la Budapesta prevedea, totodat, nceperea discuiilor n cadrul OSCE privind modelul comun i atotcuprinztor de securitate pentru Europa secolului XXI, bazat pe principiile i angajamentele OSCE, materializat prin adoptarea la Summit-ul de la Istambul a Cartei pentru securitate europeana.Dup semnarea Acordurilor de pace de la Dayton,OSCEi-a asumat responsabiliti importante n aplicarea acestora. Prin Misiunea sa din Bosnia-Herzegovina i prin alte instrumente specifice (Biroul de la Varovia, Reprezentani personali sau speciali ai preedintelui n exerciiu s.a.),OSCEa jucat un rol important n organizarea i desfurarea alegerilor prezideniale, parlamentare i municipale n Bosnia-Herzegovina, asigurarea respectrii drepturilor omului, edificarea instituiilor specifice unui stat de drept, realizarea dezarmrii, stabilitii i securitii regionale.n prezent,OSCEocup un loc unic n sistemul organizaiilor internaionale. Caracteristicile principale aleOSCEse refer la numrul de membri (toate statele spaiului euro-atlantic), abordarea atotcuprinztoare a securitii, instrumente i mecanisme specifice pentru prevenirea conflictelor, procesul decizional, bazat pe consens, realizat n urma consultrilor intense, dialog politic constant i deschis, normele i valorile comune asumate de state prin documentele adoptate, precum i un sistem de contacte i cooperare cu alte organizaii i instituii internaionale.

c)La nivel pan european exista Organizatia pentru Securitate si Cooperare n Europa (OSCE). Este o organizatie de securitate, reunind 55 de state cu statut deplin de la Vancouver (Canada) la Vladivostok (Federatia Rusa) precum si parteneri de cooperare (mediteraneeni si asiatici).OSCE a aparut n anii '70, initial sub denumirea de Conferinta pentru Securitate si Cooperare n Europa (CSCE),ntr-un moment prielnic caracterizat printr-o destindere n relatiile Est-Vest. Numai ca unii vedeau Conferinta ca o cale pentru a depasi divizarea Europei de dupa cel de-aldoilea razboi mondial, iar altii pentru a consacra granitele postbelice.ntre 1973-1975, expertii statelor europene, Statelor Unite si Canadei au pregatit - prin negocieri dificile - Conferinta propriu-zisa si au redactat documentul acesteia. De notat, nsa, ca negocierile au avut loc ntre cele 35 de state ca entitati distincte si nu apartinnd celor doua blocuri politico-militare, avnd aceleasi drepturi si prerogative, indiferent de marimea si alianta din care faceau parte.Urmare a procesului ndelungat si complex de negocieri multilaterale,la 1 august 1975, la Helsinki,sefii de stat sau de guvern ai statelor europene (fara Albania), SUA si Canadei au semnatActul final al Conferintei pentru Securitate si Cooperare n Europa (CSCE).De aceea, este cunoscut ca "Actul final de la Helsinki".El contine urmatoarele capitole de baza:I.Politic si de securitate(cele zece principii ale relatiilor dintre state si unele prevederi privind importanta si aplicarea lor, precum si masuri de ntarire a ncrederii).II.Cooperarea n domeniul economic si tehnico-stiintific.III.Cooperarea n domenii umanitare.IV.Actiuni de viitor(Urmarile CSCE = follw-up)Actul Final al Conferintei s-a constituit ntr-o adevarata carta a relatiilor intereuropene, marcnd astfel nceputul procesului edificarii securitatii si dezvoltarii cooperarii pe continentul european.Cel de-al treilea capitol (al treilea cos) recunostea importanta respectarii drepturilor omului, ca si a liberei circulatii a persoanelorsi ideilor ntre tarile participantela Conferinta. Deaceea, se considera ca acest capitol este cel care a favorizat, n unele tari, aparitia unor organizatii anticomuniste, precum "Carta77"n Cehoslovacia si a condus, n final, la prabusirea regimurilor totalitare n Europa Centrala si de Est.Perioada post-Helsinki a fost marcata, ntre anii 1976-1989, de evolutiile sinuoase ale climatului politic international cauzate de confruntarea ideologica ntre Est si Vest, de raporturile tensionate dintre SUA si URSS.Ca urmare, prevederile cele mai semnificative ale Actului final au fost aplicate n mod sporadic: negocierile pentru dezarmare au fost tergiversate de rivalitatea si suspiciunile dintre cele doua superputeri, tarile occidentale au practicat un marcat protectionism economic, iar regimurile comuniste est-europene au nesocotit drepturi si libertati cetatenesti fundamentale.Aceste aspecte au marcat negativ si desfasurarea reuniunilor follow-up de la Belgrad (1977-1978), Madrid (1980-1983) si Viena (1986-1989), unde nerespectarea unora sau altora dintre prevederile Actului final de la Helsinki a constituit principala acuzatie care si-au adus-o reciproc grupurile de state europene.Noul climat politic european, de dupa1989, acreat conditiile pentru trecerea la o noua etapa de institutionalizare si consolidare a procesului CSCE, fiind subliniata necesitatea si utilitatea continuarii, n forme perfectionate, a cooperarii multilaterale pe continent.Reuniunea CSCE la nivel nalt de la Paris, desfasurata n perioada 19 - 21 noiembrie1990, apus capat oficial razboiului rece si a adoptat documente de importanta majora n domeniul dezarmarii:Tratatul privind reducerea armelor conventionale n Europa, Declaratia statelor membre ale NATO si ale Tratatului de la Varsovia privind nerecurgerea la forta si la amenintarea cu forta, Acordul asupra unui pachet de masuri de ncredere si securitate.Semnata cu acest prilej, "Carta de la Paris pentru o Noua Europa" schiteaza directiile principale de dezvoltare a procesului CSCE, punnd bazele unor institutii si structuri necesare pentru ca, n noile conditii, CSCE sa-si joace rolul sau.Au fost astfel create primele institutii permanente n istoria CSCE:-Secretariatul CSCE (cu sediul la Praga);-Centrul pentru Prevenirea Conflictelor (cu sediul la Viena).n decembrie 1994,cu prilejul reuniunii la nivel nalt de la Budapesta,CSCE s-a transformat n OSCE, stabilindu-si sediul la Viena.OSCE a devenit primul instrument pentru prevenirea conflictelor si gestionarea crizelor, dotndu-se cu capacitateade a nfiinta misiuni de lunga durata n zone conflict sau potential conflictuale.n cadrul OSCE toate deciziile se iau princonsens,adica prin absenta oricarei obiectii manifestate expres de un stat participant.Principalele obiective ale OSCE sunt:-Prevenirea conflictelor si gestionarea crizelor prin instrumente ale diplomatiei preventive, mecanismul alertei timpurii si misiunilor de ancheta a reglementarii pasnice a diferendelor si participarii la operatiuni de mentinere a pacii;-Reducerea armamentelor n Europa;-Apararea drepturilor omului;-Dezvoltarea cooperarii n economie, cultura si protectia mediului.Organele OSCE sunt urmatoarele:-ntlnirile sefilor de stat sau de guverne (Summit-uri) din tarile membre, organizate din 2 n 2 ani;-Consiliul Ministrilor Afacerilor Externe se reuneste, de regula, o data pe an;-Comitetul naltilor Functionari, se reuneste la fiecare 3 luni sau mai des, n cazuri de urgenta. Asigura gestionarea unor crize;-Consiliul Permanent al OSCE, compus din reprezentantii statelor membre si se ocupa de activitatea politica, decizionala sioperationala curenta;-Secretarul general este numit pe 3 ani;-Adunarea Parlamentara - formata din reprezentanti ai parlamentelor tarilor membre - se reuneste o data pe an. Secretariatul international al Adunarii Parlamentare se afla la Copenhaga;-Presedintele n exercitiu - ministrul de externe al tarii care gazduieste reuniunea Consiliului Ministerial al OSCE pe anul n curs - este investit cu responsabilitatea generala asupra activitatii executive a OSCE.Romniaa detinut, prin ministrul sau de externe, mandatul de Presedinte n exercitiu al OSCE n anul 2001.-naltul Comisar pentru Minoritati Nationale - instrument creat pentru a se ocupa de tensiuni etnice n faza incipienta a acestora, cu potential de ase dezvolta ntr-un conflict ce poate pune n pericol pacea, securitatea sau relatiile dintre state - are rolul de a preveni situatiile conflictuale si de criza, identificnd solutii pentru reducerea tensiunilor;-Biroul pentru Institutii Democratice si Drepturile Omului (ODIHR), cu sediul la Varsovia este institutia OSCE responsabila cu promovarea drepturilor omului, democratiei si statului de drept. ODIHR are un rol important n monitorizarea alegerilor si dezvoltarea institutiilor electorale nationale, acordnd asistenta tehnica pentru dezvoltarea institutiilor juridice, sprijinirea organizatiilor neguvernamentale si a societatii civile, precum si pregatirea observatorilor pentru alegeri.n cadrul negocierilor pregatitoare organizarii si desfasurarii Conferintei pentru securitate si cooperare n Europa,Romniaa fost, mpreuna cu alte tari mici si mijlocii, neutre si nealiniate, promotorul ferm al orientarii democratice a procesului nceputla Helsinki. Desfasurndo politica externa relativ independenta, Romnia concepea securitatea europeana ca pe un sistem de angajamente clare si precise, asumate liber de catre state, nsotite de masuri si garantii concrete, care sa le puna la adapost de folosirea fortei, sa le ofere posibilitatea de a se dezvolta liber, conform propriilor interese, si de a stabili relatii de cooperare pe baza principiilor dreptului international.Romnia a fost initiatorul regulilor si normelor democratice ale procesului de la Helsinki, bazate pe egalitatea suverana a statelor, rotatia la conducerea reuniunilor si adoptarea deciziilor prin consens.n ceea ce priveste problemele de fond, Romnia a pus accent pe dezvoltarea si afirmarea decalogului de principii, convenirea unor masuri de crestere a ncrederii si securitatii, adiverselor programe de cooperare economica.n prezent, eforturile Romniei vizeaza adaptarea OSCE la noile realitati, transformarea organizatiei ntr-un instrument eficient n domeniul prevenirii conflictelor si gestionarii crizelor, ca si al promovarii securitatii prin cooperare.ea Europeana, a traversat dupa sfarsitul razboiului rece o criza de identitate. Prinextinderea Consiliul Europei n zona Europei Centrale si de Est, ulterior n Caucaz, institutia de laStrasbourg a jucat un important n democratizarea acestui spatiu. Consiliul Europei a fost folositca o avangarda pentru democratizarea statelor care urmau sa intre n Uniunea Europeana siNATO. Extinderea NATO si a UE n Est a ridicat problema relatiei cu Consiliul Europei. Lasummit-ul sefilor de stat si de guverne ai Consiliului Europei de la Varsovia din 16-17 mai 2005 s-a ridicat problema relatiei dintre UE si CoE. Astfel, n perspectiva realizarii Marii Europe politice,si rolul Consiliului Europei este pus serios sub semnul ntrebarii.CSCE a aparut n contextul destinderii relatiilor Est-Vest, ca o metoda de a nchide litigiilenesolutionate la sfarsitul celui de al doilea razboi mondial. Rolul OSCE parea sa fie important lanceputul anilor `90 n masura n care institutia pan-europeana avea potentialul de a setransforma ntr-o organizatie dotata cu instrumente, n afara celor strict diplomatice, pentrumentinerea pacii si securitatii n Europa. Largirea dimensiunilor ei precum si functionarea dupaprincipiul unanimitatii (deci Federatia Rusa are drept de veto) a redus influenta internationala aacesteia.Transformarea OSCE ntr-o institutie viabila pe termen lung este ngreunata de mai multifactori:n domeniul drepturilor omului se afla nconcurenta cu Consiliul Europei, care este oinstitutiecu o mai mare traditie. Apartenenta acelorasi state la Consiliul Europei si OSCE ar putearidica problema legitimitatii existentei a doua institutii cu misiuni n mare parte similare. OSCE6este avantajata n competitia cu CoE de statutul de membru al SUA, care sunt interesate degestionarea Marelui Orient Extins si prin intermediul acestei institutii;folosirea mijloacelor diplomatiei preventive a determinat, pana n acest moment, mai degrabamentinerea conflictelor nghetate decat solutionarea lor. OSCE este lipsita de instrumenteleunei organizatii de aparare. Prezenta misiunilor OSCE n zona conflictelor nghetate adeterminat scaderea ncrederii n capacitatea acestei institutii de a asigura politici desecuritate efective. Cauza principala a slabiciunii OSCE se afla n faptul ca este o institutiebazata de unanimitatea deciziilor. Nu s-a constituit nici o forta de mentinere a pacii submandat OSCE.Organizarea interna a OSCE prezinta nca numeroase ambiguitati si slabiciuni. Trecerea dela statutul de state participante la state membre ar putea creste relevanta internationala aOSCE.5. n loc de concluzii: potentiale evolutiiA naliza principalelor organizatii si institutii internationale ne indica faptul ca putem vorbi deo inflatie a acestora, unele dintre acestea existand n virtutea inertiei, si a dorintei birocratieidiplomatice de a se perpetua. OSCE se afla n cautarea relevantei politice, ntr-un spatiu de laVancouver la Vladivostok. Acest spatiu este nsaprea divers, cu surse multiplede conflict, pentrua putea fi gestionat de osingura organizatie internationala.OSCE a urmat un proces similar cu al altor organizatii, ncercand sa se democratizeze princonstituirea unei Adunari Parlamentare. Cautarea rolului OSCE n arhitectura de securitateeuropeana este ngreunata de avansul spre Est a unor organizatii si institutii mult mai puternice,care au si componenta de aparare, nudoar pe cea de securitate:Largirea Uniunii Europene a determinat includerea n randurile sale a unor state careau folosit OSCE ca o metoda de a se apropia de Occident, dar care acum nu mai aunevoie de un asemenea vehicul. Politica de vecinatate a UE este un mijloc-alternativala OSCE, prin intermediul relatiilor bilaterale cu statele din Estul Europei si bazinul MariiNegre. Simpla apartenenta la OSCE a unui stat nu poate fi de aceea o antecamera aUE, deoarece Uniunea ncearca sa implementeze politici si mecanisme proprii, ntr-uncadru bilateral, nu multilateral;NATO s-a extins foarte mult n ultimul deceniu, iar largirea si mai mare este privita denumerosi analisti ca un mijloc de disolutie. De aceea, se doreste utilizareaParteneriatului pentru Pace n relatiile cu statele din zona Caucaziana. Delocalizareaunor baze militare americane n Romania si Bulgaria este considerata, n acestmoment, ca rezultatul unui acord ntre SUA si Federatia Rusa pentru ncetinireaextinderii NATO si n Caucazul de Sud. De asemenea, la insistenta SUA, n cadrulnoului concept de securitate al NATO din 1999 s-a inclus posibilitatea interventiei si nafara granitelor statelor membre. Astfel ncat gestionarea potentialelor conflicte militaredin spatiul de la Vancouver la Vladivostok poate fi realizata prin intermediul asa-numitelor coalitii de vointa, din randul statelor NATO (de ex. Afganistan si Irak).OSCE este importanta pentru Federatia Rusa, deoarece este o institutie n care are dreptde veto. ntrebarea esentiala este daca existenta unor institutii n care marile puteri au drept deveto creeaza premisele unei reorganizari pe baze multipolare a sistemului international? Dupaparerea mea nu se va ntampla acest lucru, daca raportul de putere reala nu se schimba.Eu cred ca trebuie sa ne moderam asteptarile din partea institutiilor internationale care sibazeaza activitatea doar pe metoda diplomatiei preventive. OSCE nu va putea deveni o institutieconsiderata cu adevarat relevanta de catre statele occidentale atata timp cat nici un conflict nu afost solutionat prin intermediul acesteia. Ramane de vazut daca rolul OSCE de institutie carementinestatu-quo-ul, prin formatele de negocieri multilaterale, n conflictele nghetate estesuficient pentru a o mentine n functiune.Cred ca OSCE trebuie mentinuta pentru monitorizarea activitatile electorale si a celor dindomeniul drepturilor omului, a minoritatilor n special.Problema trecerii de la nivelul democratieielectorale la democratia functionala si statul de drept este o alta arie de actiune pentru OSCE.Deasemenea, ntarirea dialogului politic, prevenirea rapida a conflictelor, controlul armamentelor sireconstructia institutiilor democratice sunt alte cateva domenii n care OSCE si gaseste7viabilitatea. nsa cea mai buna cale de a mentine pace este perspectiva pierderii unui razboi. Iar,din pacate, OSCE nu are legitimitatea suficienta pentru a mpiedica declansarea unor conflicte,poate doar conservarea acestora. Cazul conflictelor nghetate Abhazia, Osetia de Sud, Nagorno-Karabah, Transnistria sunt exemple ale esecului OSCE n solutionarea unor tensiuni locale

Obiectivele proiectuluiProiectul ce urmeaza a fi prezentat vrea sa faca cunoscuta aceasta organizatie care are un rol foarte important pe plan mondial, asigurand securitatea si cooperarea intre state si care are o istorie ce merita aflata.II. Prezentare generalaOrganizatia pentru Securitate si Cooperare n Europa (OSCE) a aparut n anii '70, initial sub numele de Conferinta pentru Securitate si Cooperare n Europa. Cunoscuta ulterior drept "procesul de la Helsinki", CSCE a constituit un forum de dialog si negocieri multilaterale intre Est si Vest.Istoria CSCE se mparte n doua perioade:a. ntre anii 1975-1990 (semnarea Actului Final de la Helsinki si, respectiv, a Cartei de la Paris pentru o noua Europa), n care CSCE a functionat ca un proces de conferinte si reuniuni periodice.b. Evolutiile pe planul securitatii europene aparute n anii 90 au impus schimbari fundamentale att n ceea ce priveste structura si caracterul institutional al procesului nceput la Helsinki, ct si rolul acestuia. Conferinta la nivel nalt de la Budapesta, 1994, a hotart adoptarea denumirii de Organizatie pentru Securitate si Cooperare n Europa (OSCE).n prezent, OSCE cuprinde 56 de state din zona ce se ntinde de la Vancouver pana la Vladivostok, incluznd toate statele europene, SUA, Canada si toate republicile din fosta URSS. Toate statele membre au statut egal, iar regula de baza n adoptarea deciziilor este consensul.OSCE, asemeni altor structuri de securitate regionala, a cunoscut transformari substantiale, ca urmare a faptului ca a devenit tot mai evident ca nici o institutie europeana nu-si poate asuma de una singura gestionarea ntregului complex de probleme cu care se confrunta continentul. n etapa actuala, OSCE se afla n faza de definire a identitatii de securitate europeana, bazata pe patru elemente: geopolitic, functional, normativ si operational. Avantajele OSCE n aceasta privinta rezida in: abordarea atotcuprinzatoare a securitatii (militara, politica, economica si umana); participarea, pe baza de egalitate, a tuturor tarilor participante; principii, norme, valori si standarde comune; instrumente, mecanisme si experienta unica n domeniul diplomatiei preventive.Datorita capacitatii si experientei sale unice n domeniul diplomatiei preventive, prevenirii conflictelor si gestionarii crizelor; consolidarii respectarii drepturilor omului, a democratiei si statului de drept si promovarii tuturor aspectelor societatii civile, OSCE va continua sa joace un rol important n promovarea unui spatiu comun de securitate. Ea va contribui la consolidarea ncrederii n domeniul militar si promovarea securitatii prin cooperare.III. Scurt istoricOriginile OSCE au aparut n anii 1950, odata cu ideea convocarii unei conferinte general-europene pentru securitate. Eforturile pentru realizarea acestei idei - intensificate intr-o perioada caracterizata drept "destindere n relatiile Est-Vest", cnd o politica de "acomodare ntre state avnd interese divergente" era preferabila razboiului - au cuprins un proces ndelungat si complex de actiuni desfasurate n diferite foruri sau de diferite grupuri de tari. Un rol deosebit n cadrul acestor actiuni au jucat tarile mici si mijlocii, printre care si Romnia. Conferinta era vazuta de unii ca o cale pentru a depasi divizarea Europei rezultata dupa cel de-al doilea razboi mondial, iar de altii - pentru a consacra status-quo-ul postbelic. Oricum, mesajul principal al celor care au actionat pentru convocarea ei a fost "asigurarea securitatii printr-o politica de deschidere".Aceste eforturi au dus la convocarea, la 22 noiembrie 1972, la Dipoli (lnga Helsinki), a reprezentantilor statelor europene, SUA si Canadei, pentru consultari n vederea pregatirii Conferintei. Consultarile multilaterale pregatitoare s-au prelungit pana la 8 iunie 1973, iar rezultatele acestora au fost cuprinse n Recomandarile finale de la Helsinki (Cartea bleu), adoptate de catre ministrii de externe ai statelor participante . Acestea au stat la baza negocierilor propriu-zise ale Conferintei pentru securitate si cooperare n Europa, conceputa, initial a se desfasura n trei faze: a) la nivel de ministru de externe; b) la nivel de experti; c) la nivel nalt. La 18 septembrie 1973, la Geneva, expertii statelor participante au nceput activitatea de elaborare a Actului Final, care a durat pna n vara anului 1975.La 1 august 1975, la Helsinki, a fost semnat, la nivel nalt, Actul Final al Conferintei pentru securitate si cooperare n Europa, cunoscut si sub denumirea de acordurile de la Helsinki. Cuprinznd principiile de baza (decalogul de principii) care guverneaza relatiile dintre statele participante si atitudinea guvernelor respective fata de cetatenii lor, precum si prevederi de cooperare n diferite domenii, Actul Final a pus bazele viitoarei evolutii a procesului CSCE. Documentul nu contine obligatii juridice, ci politice, mpartite n trei mari categorii (cunoscute, initial, sub denumirea de "cosuri", iar ulterior "dimensiuni"):a. probleme privind aspectele politico-militare ale securitatii n Europa;b. cooperarea n domeniul economic, tehnico-stiintific si al mediului nconjurator;c. cooperarea n domeniul umanitar si alte domenii.d. un al patrulea capitol - Urmarile CSCE - se refera la reuniuni si actiuni de continuare a procesului nceput.In anii '70 si '80, asemenea reuniuni au avut loc la Belgrad (1977-1978), Madrid (1980-1983), Stockholm (1983-1986) si Viena (1986-1989). Ele au fost marcate de evolutiile sinuoase ale climatului politic international, n special de confruntarile ideologice intre Est si Vest, precum si de raporturile tensionate dintre SUA si URSS.Carta de la Paris, semnata la nivel nalt n noiembrie 1990, a marcat un punct de cotitura n istoria CSCE deschiznd calea transformarii sale ntr-un forum institutionalizat de dialog si negocieri, cu o structura operationala. Fiind prima Conferinta la nivel nalt dupa adoptarea Actului Final de la Helsinki, Summit-ul CSCE de la Paris a deschis o pagina noua n raporturile dintre statele europene, punndu-se oficial capat razboiului rece si fiind adoptate documente de importanta majora n domeniul dezarmarii - Tratatul privind reducerea armelor conventionale n Europa, Declaratia statelor membre ale NATO si ale Tratatului de la Varsovia privind nerecurgerea la forta si la amenintarea cu forta, Acordul asupra unui pachet de masuri de crestere a ncrederii si securitatii (Documentul de la Viena - 1990). Carta de la Paris pentru o noua Europa pune bazele institutionalizarii procesului CSCE prin ntlniri regulate la nivel nalt (din doi n doi ani), reuniuni ale ministrilor de externe si ale Comitetului naltilor Functionari. Sunt create, totodata, Secretariatul permanent (cu sediul la Praga), Centrul pentru Prevenirea Conflictelor (Viena) si Biroul pentru Alegeri Libere (Varsovia). A fost definit obiectivul edificarii unei Europe a democratiei, pacii si unitatii, constnd n asigurarea securitatii, dezvoltarea unei cooperari largi ntre toate statele participante si promovarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului.Un nou impuls pentru actiune concertata n cadrul OSCE a fost dat de Conferinta la nivel nalt de la Helsinki, 1992. Documentul adoptat cu acea ocazie - Declaratia de la Helsinki, denumita simbolic "Sfidarile schimbarii" - contine prevederi viznd ntarirea contributiei si rolului CSCE n asigurarea drepturilor omului, gestionarea crizelor si tensiunilor. Documentul prevede asumarea unui rol activ al CSCE n alerta timpurie, prevenirea conflictelor si gestionarea crizelor. Noul instrument - naltul Comisar pentru Minoritati Nationale - este nsarcinat sa se ocupe, intr-o faza ct mai timpurie, de tensiuni etnice care pot escalada ntr-un conflict. Tot prin Documentul de la Helsinki, 1992, a fost creat un nou organ - Forumul de Cooperare n domeniul Securitatii, - care se ntruneste, la Viena, pentru a se consulta si negocia masuri concrete viznd ntarirea securitatii si stabilitatii n regiunea euro-atlantica.

Astfel, O.S.C.E. ocup un loc unic n sistemul organizaiilor internaionale. Caracteristicile principale ale O.S.C.E. se refer la numrul de membri (toate statele spaiului euro atlantic), abordarea atotcuprinztoare a securitii, instrumente i mecanisme specifice pentru prevenirea conflictelor, procesul decizional, bazat pe consens, realizat n urma consultrilor intense, dialog politic constant i deschis, normele i valorile comune asumate de state prin documentele adoptate, precum i un sistem de contacte i cooperare cu alte organizaii i instituii internaionale.OSCE este cel mai cuprinztor forum euro-atlantic de consultare i aciune comun. Diversitatea sa geograc se ntinde de la Vancouverla Vladivostok i include toate republicile asiatice care odat fceau parte din Uniunea Sovietic. Toate statele OSCE au drepturi de participare egale, ecare voce este la fel de important ca i cealalt. Existena unei structuri juridice exibile permite OSCEs rspund rapid i n mod exibil la conictele care izbucnesci la evenimentele politice majore.

Organizatia pentru Securitate si Cooperare in Europa (OSCE)- evolutii si structuraOrganizatia pentru Securitate si Cooperare in Europa (OSCE) a aparut in anii '70, initial sub numele de Conferinta pentru Securitate si Cooperare in Europa. Cunoscuta ulterior drept 'procesul de la Helsinki', CSCE a constituit un forum de dialog si negocieri multilaterale intre Est si Vest.Istoria CSCE se imparte in doua perioade:Intre anii 1975-1990 (semnarea Actului Final de la Helsinki si, respectiv, a Cartei de la Paris pentru o noua Europa), in care CSCE a functionat ca un proces de conferinte si reuniuni periodice.Evolutiile pe planul securitatii europene aparute in anii 90 au impus schimbari fundamentale atat in ceea ce priveste structura si caracterul institutional al procesului inceput la Helsinki, cat si rolul acestuia. Conferinta la nivel inalt de la Budapesta, 1994, a hotarat adoptarea denumirii de Organizatie pentru Securitate si Cooperare in Europa (OSCE).[1]In prezent, OSCE cuprinde 55 de state din zona ce se intinde de la Vancouver pana la Vladivostok, incluzand toate statele europene, SUA, Canada si toate republicile din fosta URSS Toate statele membre au statut egal, iar regula de baza in adoptarea deciziilor este consensul.OSCE, asemeni altor structuri de securitate regionala, a cunoscut transformari substantiale, ca urmare a faptului ca a devenit tot mai evident ca nici o institutie europeana nu-si poate asuma de una singura gestionarea intregului complex de probleme cu care se confrunta continentul. In etapa actuala, OSCE se afla in faza de definire a identitatii de securitate europeana, bazata pe patru elemente: geopolitic, functional, normativ si operational. Avantajele OSCE in aceasta privinta rezida in: abordarea atotcuprinzatoare a securitatii (militara, politica, economica si umana); participarea, pe baza de egalitate, a tuturor tarilor participante; principii, norme, valori si standarde comune; instrumente, mecanisme si experienta unica in domeniul diplomatiei preventive.Datorita capacitatii si experientei sale unice in domeniul diplomatiei preventive, prevenirii conflictelor si gestionarii crizelor; consolidarii respectarii drepturilor omului, a democratiei si statului de drept si promovarii tuturor aspectelor societatii civile, OSCE va continua sa joace un rol important in promovarea unui spatiu comun de securitate. Ea va contribui la consolidarea increderii in domeniul militar si promovarea securitatii prin cooperare.1.Scurt istoricOriginile OSCE au aparut in anii 1950, odata cu ideea convocarii unei conferinte general-europene pentru securitate. Eforturile pentru realizarea acestei idei - intensificate intr-operioada caracterizata drept 'destindere in relatiile Est-Vest', cand o politica de 'acomodare intre state avand interese divergente' era preferabila razboiului - au cuprins un proces indelungat si complex de actiuni desfasurate in diferite foruri sau de diferite grupuri de tari. Un rol deosebit in cadrul acestor actiuni au jucat tarile mici si mijlocii, printre care si Romania. Conferinta era vazuta de unii ca o cale pentru a depasi divizarea Europei rezultata dupa cel de-al doilea razboi mondial, iar de altii - pentru a consacra status-quo-ul postbelic. Oricum, mesajul principal al celor care au actionat pentru convocarea ei a fost 'asigurarea securitatii printr-o politica de deschidere'.Aceste eforturi au dus la convocarea, la 22 noiembrie 1972, la Dipoli (langa Helsinki), a reprezentantilor statelor europene, SUA si Canadei, pentru consultari in vederea pregatirii Conferintei. Consultarile multilaterale pregatitoare s-au prelungit pana la 8 iunie 1973, iar rezultatele acestora au fost cuprinse in Recomandarile finale de la Helsinki (Cartea bleu), adoptate de catre ministrii de externe ai statelor participante . Acestea au stat la baza negocierilor propriu-zise ale Conferintei pentru securitate si cooperare in Europa, conceputa, initial a se desfasura in trei faze: a) la nivel de ministru de externe; b) la nivel de experti; c) la nivel inalt. La 18 septembrie 1973, la Geneva, expertii statelor participante au inceput activitatea de elaborare a Actului Final, care a durat pana in vara anului 1975.La 1 august 1975, la Helsinki, a fost semnat, la nivel inalt, Actul Final al Conferintei pentru securitate si cooperare in Europa, cunoscut si sub denumirea de acordurile de la Helsinki. Cuprinzand principiile de baza (decalogul de principii) care guverneaza relatiile dintre statele participante si atitudinea guvernelor respective fata de cetatenii lor, precum si prevederi de cooperare in diferite domenii, Actul Final a pus bazele viitoarei evolutii a procesului CSCE. Documentul nu contine obligatii juridice, ci politice, impartite in trei mari categorii (cunoscute, initial, sub denumirea de 'cosuri', iar ulterior 'dimensiuni'):probleme privind aspectele politico-militare ale securitatii in Europa;cooperarea in domeniul economic, tehnico-stiintific si al mediului inconjurator;cooperarea in domeniul umanitar si alte domenii.un al patrulea capitol - Urmarile CSCE - se refera la reuniuni si actiuni de continuare a procesului inceput.In anii '70 si '80, asemenea reuniuni au avut loc la Belgrad (1977-1978), Madrid (1980-1983), Stockholm (1983-1986) si Viena (1986-1989). Ele au fost marcate de evolutiile sinuoase ale climatului politic international, in special de confruntarile ideologice intre Est si Vest, precum si de raporturile tensionate dintre SUA si URSS.Carta de la Paris, semnata la nivel inalt in noiembrie 1990, a marcat un punct de cotitura in istoria CSCE deschizand calea transformarii sale intr-un forum institutionalizat de dialog si negocieri, cu o structura operationala. Fiind prima Conferinta la nivel inalt dupa adoptarea Actului Final de la Helsinki, Summit-ul CSCE de la Paris a deschis o pagina noua in raporturile dintre statele europene, punandu-se oficial capat razboiului rece si fiind adoptate documente de importanta majora in domeniul dezarmarii - Tratatul privind reducerea armelor conventionale in Europa, Declaratia statelor membre ale NATO si ale Tratatului de la Varsovia privind nerecurgerea la forta si la amenintarea cu forta, Acordul asupra unui pachet de masuri de crestere a increderii si securitatii (Documentul de la Viena - 1990). Carta de la Paris pentru o noua Europa pune bazele institutionalizarii procesului CSCE prin intalniri regulate la nivel inalt (din doi in doi ani), reuniuni ale ministrilor de externe si ale Comitetului Inaltilor Functionari. Sunt create, totodata, Secretariatul permanent (cu sediul la Praga), Centrul pentru Prevenirea Conflictelor (Viena) si Biroul pentru Alegeri Libere (Varsovia). A fost definit obiectivul edificarii unei Europe a democratiei, pacii si unitatii, constand in asigurarea securitatii, dezvoltarea unei cooperari largi intre toate statele participante si promovarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului.Un nou impuls pentru actiune concertata in cadrul OSCE a fost dat de Conferinta la nivel inalt de la Helsinki, 1992. Documentul adoptat cu acea ocazie - Declaratia de la Helsinki, denumita simbolic 'Sfidarile schimbarii' - contine prevederi vizand intarirea contributiei si rolului CSCE in asigurarea drepturilor omului, gestionarea crizelor si tensiunilor. Documentul prevede asumarea unui rol activ al CSCE in alerta timpurie, prevenirea conflictelor si gestionarea crizelor. Noul instrument - Inaltul Comisar pentru Minoritati Nationale - este insarcinat sa se ocupe, intr-ofaza cat mai timpurie, de tensiuni etnice care pot escalada intr-un conflict. Tot prin Documentul de la Helsinki, 1992, a fost creat un nou organ - Forumul de Cooperare in domeniul Securitatii, - care se intruneste, la Viena, pentru a se consulta si negocia masuri concrete vizand intarirea securitatii si stabilitatii in regiunea euro-atlantica.Consiliul Ministerial al CSCE, intrunit la Stockholm, in decembrie 1992, a creat functia de Secretar General, iar Consiliul Ministerial de la Roma, din decembrie 1993, a stabilit o structura consolidata si unificata a Secretariatului CSCE, cu sediul la Viena. Prin crearea, in aceeasi perioada, a Comitetului Permanent (transformat ulterior in Consiliul Permanent), au fost largite si institutionalizate posibilitatile de dialog, consultari si decizie politica.Pe baza hotararilor si posibilitatilor create prin Documentul de la Helsinki, 1992, CSCE si-a adaugat un nou profil, operational, avand capacitatea de a infiinta misiuni de lunga durata pentru prevenirea conflictelor si gestionarea crizelor in zone de conflict sau potential conflictuale.Pentru a conferi un nou impuls politic CSCE, Summit-ul de la Budapesta, 1994, a hotarat schimbarea denumirii procesului inceput la Helsinki in Organizatia pentru Securitate si Cooperare in Europa, care a devenit, totodata, primul instrument pentru prevenirea conflictelor si gestionarea crizelor, exprimandu-se vointa politicaa statelor membre de a se trimite o misiune OSCE de mentinere a pacii in Nagorno-Karabah. Tot la Budapesta a fost adoptat Codul de conduita privind aspectele militare ale securitatii, continand principiile care sa guverneze rolul si folosirea fortelor armate in societati democratice. Documentul de la Budapesta prevedea, totodata, inceperea discutiilor in cadrul OSCE privind modelul comun si atotcuprinzator de securitate pentru Europa secolului XXI, bazat pe principiile si angajamentele OSCE, materializat prin adoptarea la Summit-ul de la Istambul a Cartei pentru securitate europeana.Dupa semnarea Acordurilor de pace de la Dayton, OSCE si-a asumat responsabilitati importante in aplicarea acestora. Prin Misiunea sa din Bosnia-Herzegovina si prin alte instrumente specifice (Biroul de la Varsovia, Reprezentanti personali sau speciali ai presedintelui in exercitiu s.a.), OSCE a jucat un rol important in organizarea si desfasurarea alegerilor prezidentiale, parlamentare si municipale in Bosnia-Herzegovina, asigurarea respectarii drepturilor omului, edificarea institutiilor specifice unui stat de drept, realizarea dezarmarii, stabilitatii si securitatii regionale.In prezent, OSCE ocupa un loc unic in sistemul organizatiilor internationale. Caracteristicile principale ale OSCE se refera la numarul de membri (toate statele spatiului euro-atlantic), abordarea atotcuprinzatoare a securitatii, instrumente si mecanisme specifice pentru prevenirea conflictelor, procesul decizional, bazat pe consens, realizat in urma consultarilor intense, dialog politic constant si deschis, normele si valorile comune asumate de state prin documentele adoptate, precum si un sistem de contacte si cooperare cu alte organizatii si institutii internationale.Prioritatile OSCE sunt:consolidarea valorilor comune si asistarea statelor membre in edificarea unor societati democratice, civile, bazate pe statul de drept;prevenirea conflictelor locale, restaurarea stabilitatii si pacii in zone de tensiune;eliminarea unor deficite reale si perceptibile de securitate si evitarea crearii de noi diviziuni politice, economice sau sociale, obiectiv ce se realizeaza prin promovarea unui sistem de securitate prin cooperare.2.Structurile si institutiile OSCE1. Conferinte ale sefilor de stat sau de guvern (Summit) ai statelor membre traseaza prioritatile si liniile directoare la cel mai inalt nivel politic. Dupa stabilirea, prin Carta de la Paris, a tinerii periodice a acestora, la fiecare doi ani, Conferintele CSCE/OSCE la nivel inalt au avut loc la Helsinki (1992), Budapesta (1994), Lisabona (1996) si Istambul (18-19 noiembrie 1999). in prezent, aceasta periodicitate nu mai este respectata cu rigurozitate.2. Consiliul Ministerial, care se reuneste, de regula, o data pe an (atunci cand in anul respectiv nu are loc Summit-ul OSCE), la nivel de ministru al afacerilor externe, este organul central de decizie si orientare politica al OSCE. Ministrul de externe al tarii gazda a reuniunii Consiliului Ministerial detine functia de presedinte in exercitiu al OSCE. Perioada de presedintie se incheie odata cu reuniunea ministeriala care, de regula, are loc in luna decembrie.3. Consiliul Superior (care a inlocuit Comitetul Inaltilor Functionari) raspunde de orientarea, coordonarea si gestionarea tuturor activitatilor OSCE. Examineaza si stabileste politica si orientarile bugetar-financiare. Anual, Consiliul Superior se intruneste ca Forum Economic la Praga. De notat ca periodicitatea reuniunilor acestei structuri, de la crearea ei prin Carta de la Paris, a fost de cel putin doua ori pe an, la care se adauga reuniuni speciale, in aplicarea mecanismului de urgenta. Ultima reuniune a Consiliului Superior a avut loc in anul 1996 la Praga. Desi nu exista o decizie formala privind desfiintarea acestei structuri, unele state participante considera inutila mentinerea acesteia, datorita existentei Consiliului Permanent.Consiliul Permanent (fostul Comitet Permanent) se ocupa de activitatea politica, decizionala si operationala curenta a OSCE. Se intruneste la Viena, de regula, saptamanal, in sedinte plenare, precum si ori de cate ori se considera necesar in reuniuni speciale, extraordinare sau de urgenta. Sub egida Consiliului Permanent functioneaza diferite grupuri de lucru ad-hoc, deschise participarii tuturor statelor membre. Pentru cresterea transparentei procesului decizional si largirea ariei de consultari in cadrul acestuia, prin Carta asupra securitatii europene adoptata la Istanbul in 1999, a fost creat Comitetul Pregatitor, ca structura subordonata Consiliului Permanent.Reuniunile structurilor mentionate mai sus (in afara Summit-ului OSCE) sunt prezidate de reprezentantii presedintiei in exercitiu. Reuniunile grupurilor de lucru pot fi prezidate si de reprezentantii tarilor din troica OSCE, din insarcinarea presedintiei in exercitiu. Presedintia sedintelor Summit-elor OSCE se asigura prin rotatie.5. Forumul de Cooperare in domeniul Securitatii este parte integranta a OSCE, se intruneste saptamanal, la Viena, pentru consultari si negocierea de masuri concrete vizand intarirea increderii, securitatii si stabilitatii in aria euro-atlantica. Obiectivele principale ale acestui forum sunt: a) negocieri privind controlul armamentelor si masuri de dezarmare, crestere a increderii si securitatii; b) consultari regulate si cooperare intensa in probleme de securitate; c) reducerea, in continuare, a riscurilor unui conflict armat. Forumul se ocupa, de asemenea, de aplicarea masurilor de crestere a increderii si securitatii (CSBM), pregatirea seminariilor privind doctrinele militare, organizarea reuniunilor anuale de evaluare a aplicarii angajamentelor asumate in domeniul militar, precum si examinarea si clarificarea schimbului de informatii convenit conform masurilor de incredere. Sub auspiciile Forumului, au loc reuniunile anuale de evaluare a aplicarii Documentului de la Viena privind masurile de crestere a increderii si securitatii, reuniunile de evaluare a aplicarii Codului de Conduita, ca si seminarii pe diferite teme. Forumul isi desfasoara activitatea in sedinte plenare si in cadrul a doua grupuri de lucru.6. Presedintele in exercitiu - ministrul de externe al tarii care gazduieste reuniunea Consiliului Ministerial al OSCE pe anul in curs - este investit cu responsabilitatea generala asupra activitatii executive a OSCE.7. Secretarul general este numit de Consiliul ministerial pentru o perioada de trei ani. Avand sediul la Viena, el actioneaza ca reprezentant al presedintelui in exercitiu si-l sprijina pe acesta in toate activitatile vizand promovarea obiectivelor OSCE. Sarcinile Secretarului general includ, de asemenea, gestionarea structurilor si operatiunilor OSCE. Primul Secretar general al OSCE a fost dr. Wilhelm Hoynck (Germania), urmat de Giancarlo Aragona (Italia), iar din 1999 - Jan Kubis (Slovacia).Secretarul general are in subordinea sa Secretariatul OSCE, cu sediul la Viena (si o unitate la Praga), structurat pe trei departamente:politic (probleme generale - sprijinirea activitatii presedintelui in exercitiu, pregatirea reuniunilor, contacte cu organizatii internationale etc.);Centrul pentru Prevenirea Conflictelor, in competenta caruia intra activitatea operationala a OSCE in domeniul prevenirii conflictelor si gestionarii crizelor, sprijinirea activitatii misiunilor OSCE. CPC mai urmareste indeplinirea obligatiilor pe care si le-au asumat statele in domeniul politico-militar al securitatii europene (Documentul de la Viena privind masuri de crestere a increderii si securitatii, Codul de Conduita etc.)Departamentul administrativ-financiar si pentru organizarea conferintelor (traduceri, documentatie, protocol).In cadrul Secretariatului functioneaza, totodata, un Oficiu de presa al OSCE.In cadrul Secretariatului exista, de asemenea, un Coordonator pentru activitati economice si de mediu ale OSCE, in ale carui sarcini intra consolidarea capacitatii Consiliului Permanent si ale altor institutii OSCE de a examina aspectele economice, sociale si de mediu ale securitatii.8. Inaltul Comisar pentru Minoritati Nationale - instrument creat pentru a se ocupa de tensiuni etnice in faza incipienta a acestora, cu potential de a se dezvolta intr-un conflict ce poate pune in pericol pacea, stabilitatea sau relatiile dintre statele participante - are rolul de a preveni situatiile conflictuale si de criza si de a identifica solutii pentru reducerea tensiunilor. Inaltul Comisar actioneaza independent, mandatul sau contine prevederi ce-i impun pastrarea confidentialitatii informatiilor si actiunilor sale. Inaltul Comisar, asistat de experti, elaboreaza rapoarte in legatura cu diferite situatii sau probleme cu care a fost sesizat si formuleaza recomandari pentru partile implicate. Aceste recomandari nu au un caracter obligatoriu. Obiectivul acestora este de a incuraja partile in identificarea de solutii pasnice pentru solutionarea problemelor. De la 1 iulie 2001, potrivit deciziei Consiliului Ministerial de la Viena din noiembrie 2000, ambasadorul Rolf Ekeus (Suedia) a fost numit in aceasta functie pentru o perioada de trei ani.9. Reprezentantul OSCE pentru libertatea presei, functie nou creata (in 1997), in care a fost numit dl. Freimut Duve (Germania), pentru o perioada de trei ani, incepand cu 1 ianuarie 1998, mandatul sau fiind prelungit in cadrul Consiliului Ministerial de la Viena din noiembrie 2000 si din nou in cursul anului 2001.10. Biroul pentru Institutii Democratice si Drepturile Omului (ODIHR), cu sediul la Varsovia este institutia OSCE responsabila cu promovarea drepturilor omului, democratiei si a statului de drept. Se ocupa de organizarea reuniunilor si seminariilor privind indeplinirea angajamentelor asumate in domeniul dimensiunii umane. Directorul acestei institutii este ambasadorul Gerard Stoudman (Elvetia). ODIHR are un rol deosebit in monitorizarea alegerilor si dezvoltarea institutiilor electorale nationale, acordand asistenta tehnica pentru dezvoltarea institutiilor juridice, promovarea actiunii organizatiilor neguvernamentale si a societatii civile, pregatirea observatorilor pentru alegeri si respectarea drepturilor omului, a ziaristilor; functioneaza ca punct de contact pentru problemele Roma si Sinti, ofera sprijin logistic pentru seminariile OSCE. in anul 1997, aceasta institutie a marcat evolutii considerabile, definind un nou concept de functionare, prin consolidarea mijloacelor operationale si sporirea implicarii sale in diferite actiuni ale OSCE, indeosebi in zone de tensiune, in favoarea structurilor democratice si drepturilor omului. in anul 1999, in cadrul ODIHR a fost creat postul de consilier pentru problemele populatiei Roma, ocupat in prezent de Nicolae Gheorghe (Romania).11. Misiuni ale OSCE sunt amplasate in Kosovo, Bosnia-Herzegovina, Croatia, FRI Macedonia, Georgia, Republica Moldova, Estonia, Letonia, Armenia, Aderbaidjan, Tadjikistan si Belgrad.Misiunile OSCE sunt unul din instrumentele OSCE pentru prevenirea conflictelor si gestionarea crizelor.In afara de misiuni, exista si alte activitati OSCE in domeniul prevenirii conflictelor, gestionarii crizelor si reconstructiei post-conflict. Din diferite motive, tarile pe teritoriul carora ele se desfasoara au evitat acceptarea denumirii de 'misiuni'. Dintre acestea, mentionam: Reprezentantul personal al presedintelui in exercitiu si echipa sa de asistenta pentru problema din Nagorno Karabah; Grupul de asistenta din Cecenia, Prezenta OSCE in Albania; Grupul de consultanta si monitorizare din Belarus; Coordonatorul pentru proiectele OSCE in Ucraina.12. Curtea de Conciliere si Arbitraj, creata conform Conventiei privind concilierea si arbitrajul in cadrul OSCE, intrata in vigoare in decembrie 1994 (dupa depunerea instrumentelor de ratificare de catre 12 state semnatare). in functiile Curtii intra reglementarea diferendelor ce-i sunt supuse de catre statele semnatare ale Conventiei, prin conciliere sau arbitraj, dupa caz. Sediul Curtii este la Geneva. Romania a semnat si ratificat aceasta Conventie.13. OSCE este depozitarul Pactului de Stabilitate pentru Europa Centrala, initiat si promovat de Uniunea Europeana. Totodata, OSCE joaca un rol important in exercitiul privind Pactul de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est. Recent, a inceput procesul de definire a dimensiunii regionale a OSCE.3.Adunarea Parlamentara a OSCEAdunarea Parlamentara a OSCE (AP OSCE), creata ca una din institutiile originale ale OSCE prin Carta de la Paris din 1990, a continuat sa se dezvolte si sa-si largeasca rolul si competentele. Secretariatul international al Adunarii Parlamentare - cu sediul la Copenhaga - colaboreaza strans cu Secretarul general si alte institutii ale OSCE. Presedintele Adunarii Parlamentare participa in mod regulat la reuniunile troicii OSCE si prezinta declaratii ale Adunarii in cadrul reuniunilor la nivel inalt si ministeriale ale OSCE. Sesiunile anuale ale Adunarii parlamentare au loc in diferite capitale ale tarilor membre. Conform unei traditii stabilite, presedintele in exercitiu al OSCE, Secretarul general, precum si sefii diferitelor institutii si misiuni OSCE prezinta expuneri la aceste reuniuni. De mentionat ca hotararile Adunarii Parlamentare se adopta prin vot majoritar (spre deosebire de OSCE, a carei regula de baza este consensul) si nu sunt obligatorii pentru OSCE.In perioada iulie 2000 - iulie 2002, functia de Presedinte al AP OSCE a fost indeplinita de domnul Adrian Severin. La incheierea mandatului, ca o recunoastere a activitatii desfasurate in aceasta calitate, domnului Adrian Severin i s-a conferit titlul de 'Presedinte emerit' al AP OSCE.Relatiile OSCE cu organizatii si institutii internationaleOSCE si-a dezvoltat considerabil cooperarea cu alte organizatii internationale. Cu exceptia ONU, aceste relatii nu au un cadru formal, derulandu-se ad-hoc.La nivelul organismelor de conducere si al secretariatelor exista o serie de mecanisme sau forme de consultare menite sa permita o mai buna coordonare a actiunilor sau reactiilor. Printre acestea se numara: reuniuni trilaterale periodice OSCE - Consiliul Europei - CEE/ONU; reuniuni bilaterale OSCE - Consiliul Europei; reprezentarea, pe baza de reciprocitate, la diferite reuniuni etc.Amploarea problemelor cu care se confrunta comunitatea internationala in prevenirea conflictelor, gestionarea crizelor si reconstructia post-conflict in zona OSCE impune tot mai mult necesitatea conjugarii eforturilor diferitelor organisme internationale. OSCE a elaborat un cadru coerent de actiune a 'institutiilor care se intaresc reciproc' (Mutually Reinforcing Institutions), respectiv, Platforma de cooperare in domeniul securitatii, ca parte a Cartei de securitate europeana, adoptata la Istanbul in noiembrie 1999.5.Activitatea si contributia Romaniei in OSCEPentru Romania - tara central-europeana, care dupa cel de-al doilea razboi mondial s-a aflat in sfera de influenta sovietica CSCE/OSCE a constituit unicul for pan-european de dialog politic, un cadru indispensabil pentru examinarea problemelor de securitate, in conditii de egalitate cu toate celelalte state participante. In cadrul negocierelor pregatitoare organizarii si desfasurarii Conferintei pentru Securitate si Cooperare in Europa, Romania a fost, impreuna cu alte tari mici si mijlocii, neutre si nealiniate, promotorul ferm al orientarii democratice al procesului inceput la Helsinki.Desfasurand o politica externa relativ independenta, Romania concepea securitatea europeana ca pe un sistem de angajamente clare si precise, asumate liber de catre state, insotite de masuri si garantii concrete, care sa le puna la adapost de folosire a fortei, sa le ofere posibilitatea de a se dezvolta liber, conform propriilor interese si de a stabili relatii de cooperare pe baza principiilor Dreptului International.Romania a fost initiatorul regurilor si normelor democratice ale procesului de la Helsinki, bazate pe egalitatea suverana a statelor, rotatia la conducerea reuniunilor si adoptarea deciziilor prin consens.In ceea ce priveste problemele de fond, Romania a pus accent pe dezvoltarea si afirmarea principiilor, convenirea unor masuri de crestere a increderii si securitatii, a diverselor programe de cooperare economica si asigurarea cadrului institutional pentru continuarea procesului de la Helsinki.In perioada anterioara prabusirii regimului comunist, pozitia promovata de Romania in cadrul CSCE s-a caracterizat printr-un interes accentuat acordat problemelor politice militare si economice si prin exprimarea de rezerve sau respingerea initiativelor occidentale privind dimensiunea umana a CSCE.[2]In aceasta perioada, avand o atitudine conservatoare, OSCE a vizat indeosebi aspectele legate de drepturile civile si politice, libertate de constiinta si gandire, ca si de crearea unor mecanisme de monitorizare a indeplinirii angajamentelor asumate de state in domeniul dimensiunii umane.Dupa 1989, procesl CSCE a intrat intr-o noua etapa, caracterizata prin subscrierea tuturor statelor la aceleasi valori democratia, statul de drept, respectarea drepturilor omului si economia de piata. Romania a intrat in aceasta etapa prin retragerea rezervelor exprimate la Documentul Final al Reuniunii de la Viena si prin adoptarea unei atitudini deschise, tarilor europene si euro-atlantice, respectiv OSCE, Consiliul Europei, UE, NATO si UEO si pornind de la convingerea ca noua arhitectura de securitate europeana trebuie conceputa ca o retea de structuri interconectate armonios, sprijindu-se reciproc la prima reuniune a consiliului ministerial al CSCE Berlin, iunie 1991 - , Romania a prezentat un document reflectand aceasta conceptie de securitate si rolul care-i revine CSCE.In perioada care a urmat, eforturile Romaniei au vizat adaptarea OSCE la noile realitati si transformarea organizatiei intr-un intrument util si eficient in domeniul prevenirii conflictelor si gestionarii crizelor, ca si asigurarii unei abordari atotcuprinzatoare a securitatii prin cooperare. Activitatea reprezentantilor sai atat la Viena, cat si in cadrul diferitelor reuniuni specializate ale OSCE, a vizat:afirmarea si respectarea principiilor si normelor OSCE;adaptarea organizatiei la noile realitati, intarirea capacitatii sale de a face fata noilor riscuri si provocari;consolidarea capacitatii operationale a OSCE, a eficientei instrumentelor si mecanismelor sale de diplomatie preventiva, gestionarea crizelor si reconstructie post-conflict;afirmarea conceptului atotcuprinzator de securitate prin cooperare.definirea rolului si locului OSCE in edificarea spatiului comun de securitate, fara linii de diviziune, bazat pe recunosterea si respectarea valorilor comune, a angajamentelor si normelor de conduita, inclusiv a dreptului fiecarui stat participant de a-si alege liber angajamentele sale de securitate.Romania a participat cu interes la dezbaterile privind noul model de securitate pentru Europa secolului 21 si elaborarea, in acest cadru, a Cartei asupra securitatii europene.[3]In decursul anilor, Romania a depus eforturi pentru folosirea potentialului OSCE in reglementarea tensiunilor si conflictelor, manifestand un interes deosebit pentru solutionarea polica a crizei din partea de Est a Republicii Moldova, pe baza respectarii suveranitatii si integritatii teritoriale a acestei tari si retragerii complete a fortelor straine din regiune.Romania s-a implicat activ in actiunile OSCE in Bosnia-Hertegovina, Albania, RF Iugoslavia, Belarus, Kosovo, samd. O serie de reprezentanti romani au fost sau sunt membrii ai misiunilor OSCE sau au participat ca supraveghetori la alegeriPrin decizia adoptata la Summitul de la Istanbul (noiembrie 1999) Romania a detinut mandatul de Presedinte in exercitiu al OSCE in anul 2001. Incepand cu 1 ianuarie 2002, presedintia organizatiei a fost preluata de Portugalia, Pentru anul 2003 functia a fost preluata de Olanda, iar pentru 2004 si-a prezentat candidatura Bulgaria.Presedintele in exercitiu, in indeplinirea atributiilor sale, poate fi asistat de:troica OSCE, formata din fostul, actualul si viitorul presedinte al OSCE (in prezent, troica OSCE este formata din Portugalia, Olanda si Bulgaria);grupuri ad-hoc, create pentru diferite probleme, indeosebi in domeniul prevenirii conflictelor si gestionarii crizelor;reprezentanti personali, numiti de presedintele in exercitiu cu un mandat clar si precis, pentru a-l asista intr-o situatie de criza sau conflict.ConcluziiAlianta Nord-Atlantica s-a faurit, dupa semnarea Tratatului de la Washington, la 4 aprilie 1949, ca o organizatie de cooperare si securitate colectiva.Constituirea organelor de conducere ale organizatiei, a mecanismelor si structurilor ce ii ofera capacitatea de actiune au evoluat, in timp, in functie de doctrinele de aparare adoptate de catre membrii Aliantei si de situatia politica din Europa.Concomitent cu perfectionarea relatiilor de incredere intre state, cu reducerea riscurilor si intarirea altor structuri europene de securitate, Alianta a adoptat o noua doctrina de securitate si participa la operatiuni de mentinere sau impunere a pacii, in zona de responsabilitate, in conformitate cu documentele internationale adoptate de catre ONU si Consiliul de Securitate.Pentru reducerea neincrederii si realizarea unui climat de cooperare NATO a hotarat dezbaterea problemelor majore de interes si pentru statele din afara Aliantei in Consiliul Nord-Atlantic la care participa si tarile interesate din fostul Tratat de la Varsovia.In vederea perfectionarii relatiilor cu posibilii viitori membri Alianta a lansat programul Parteneriatului pentru Pace, din iunie 1997 stabilind modalitatile de largire, prin invitarea unor state sa adere la Tratat.Candidatii la aderare trebuie sa indeplineasca anumite criterii si sa asigure intr-o perioada relativ scurta de timp interoperabilitatea fortelor lor armate cu structurile NATO.Odata cu aderarea la Tratat noii membri trebuie sa se conformeze tuturor obligatiilor ce rezulta din acesta si din documentele, conventiile sau standardele ce statueaza normele de functionare ale Aliantei.Odata cu incetarea razboiului rece Romania s-a preocupat sa-si asigure securitatea intr-un moment de mare complexitate politica, economica si militara, prin intarirea relatiilor cu Alianta si statele membre, participand la Parteneriatul pentru Pace si in operatiunile ONU sau OSCE de mentinere (instaurare) a paciisau cele umanitare.Integrarea Romaniei in NATO, OSCE si in alte structuri euroatlantice are legitimitate, se bazeaza pe o serie de argumente politice, economice, militare, strategice, geografice, demografice si de alta natura si este acceptata de peste 70% din populatia tarii.Apartenenta la NATO si OSCE reprezinta garantia securitatiisi stabilitatii externe, vitala pentru asigurarea dezvoltarii prospere a tarii; confirma locul statului roman in sanul familiei occidentale; asigura accesul la procesul de luare a deciziilor majore in planul securitatiieuropene si euro-atlantice; da ocazia demonstrarii capacitatii de a face fata solicitarilor implicate de statutul de membru si de a contribui la promovarea obiectivelor Aliantei.Concomitent cu actiunile care s-au intreprins de Romania pentru aderarea la NATO se actioneaza in prezent si pentru integrarea in celelalte structuri europene si euroatlantice de cooperare UE, UEO, CE si pentru intarirea increderii si securitatiiin cadrul OSCE. Romania considera integrarea europeana si cea euro-atlantica drept doua componente esentiale si complementare ale politicii sale externe, valorizate in mod egal, care converg spre acelasi obiectiv strategic si se fundamenteaza pe acelasi set de principii democratie, libertatate, justitie si securitate.NATO a avut intelepciunea si vointa sa se adapteze si sa se transforme intr-o Alianta a securitatii cu noi misiuni, noi capacitati, noi membri si un nou parteneriat pentru a face fata provocarilor mediului de securitate de dupa perioada razboiului rece. Nu se mai putea apara numai din interiorul teritoriului propriu. De aceea Alianta nu este numai o Alianta peste granite ci peste continente. Alianta este cea care lupta pentru securitate in Afganistan, suport pentru aliatii implicati in stabilizarea Irak-ului si cooperare cu tarile din Orientul Mijlociu.Provocarile noului mediu terorism, proliferare si state distruse solicita solidaritate solida. Nu este vorba numai de momente de reculegere si respect pentru victimele bombardamentelor din Madrid ci de momente care aduc aminte de lupta continua in care Alianta este implicata.De acum incolo, 26 de aliati vor fi uniti in angajamentul de a-si apara securitatea si integritatea teritoriala. Acest lucru demonstreaza ca natiunile si popoarele de peste Atlantic se pot uni atunci cand li se da sansa sa aleaga liber iar in Europa demonstreaza ca geografia nu mai echivaleaza cu destinul.BibliografiAlexandru Werth, Un

Dup cel de-al doilea rzboi mondial se impunea o noua reorganizare teritorial iar idea unei Europe Unite a devenit dintr-o soluie teoretic una din ce n ce mai concret. Discutat de secole[1]dup cel mai devastator conflict mondial aceast idee a prins contur i chiar s-a nceput s se lucreze la punerea sa n practic. Un alt proiect este lansat de Mazaryk, sub denumirea de Noua Europ. Acesta devine preedinte al Uniunii Democratice Central-Europene, creat n SUA i care constituie o ncercare de unificare a noilor state din Europa Central. Proiectul lui Mazaryk este esenialmente moral i politic. Acesta era convins c, dac statele i obin libertatea, toate naiunile vor forma o frie a omului.n opinia germanului Friederich Neumann MITTELEUROPA este soluia european pentru consolidarea pcii i crearea unei piee comune central-europene. Tot un german contele Coudenhove Kalergi[2]propune n 1924 o Uniune Pan-European al crei rol principal este de a asigura pacea. Uniunea ar fi fost dotat cu o structur supranaional bazat pe arbitraj obligatoriu i cooperare multilateral. Dei perspectiva sa este, esenial, politic, dimensiunea economic nu este ignorat, vorbindu-se despre crearea unei piee comune.O alt propunere este fcut la sfritul anilor 20 de Aristide Briand[3]; aceasta viza ncheierea unui tratat care s confirme uniunea moral i solidaritatea partenerilor i s propun ntlniri periodice al cror organ principal ar fi fost o conferin european; ntre sesiuni, activitatea ar fi fost asigurat de un comitet politic.Dup cel de-al doilea rzboi mondial se constat dou concepii diferite care se vor contura n cadrul dezbaterilor privind organizarea Europei unite: cooperarea interguvernamental i o unificare trecnd dincolo de suveraniti o federaie.Astfel, la 5 mai 1949, se semneaz, la Londra, statutul primei organizaii pe de-a-ntregul european: Consiliul Europei, expresie a cooperrii interguvernamentale.Intrat n vigoare la 3 august 1949, Statutul Consiliului Europei ofer imaginea unei Europe a pcii, nelegerii i cooperrii. Celor 10 state membre iniiale li se adaug, de-a lungul timpului, numeroase altele, dar contextul politic face ca, patru decenii, Consiliul s rmn o organizaie vest-european. Dup cderea comunismului, Consiliul Europei a constituit prima structur deschis rilor Europei Centrale i de Est nscrise pe calea reformelor democratice. Cea mai mare organizaie strict european, Consiliul Europei numr astzi 45 de state membre contribuind astfel la crearea unui vast spaiu de securitate democratic[4].Orice stat european poate deveni membru al Consiliului Europei, cu condiia ca el s accepte principiul preeminenei dreptului i s garanteze principiul n virtutea cruia orice persoan aflat sub jurisdicia sa s se poat bucura de drepturile omului i de libertile fundamentale.Logica i raiunea de a fi a Consiliului Europei cooperarea interguvernamental se traduc prin crearea ntre statele membre a unei mai mari apropieri pentru salvgardarea i realizarea idealurilor i principiilor care sunt motenirea lor comun i pentru facilitarea progresului lor economic i social (art. 1 din Statutul Consiliului Europei).La nceputul ultimului deceniu al secolului XX, Consiliul Europei a traversat o adevrat criz de identitate. nsi raiunea sa de a fi a fost pus sub semnul ntrebrii, ntr-o Europ n care apropierea dintre statele btrnului continent pare s privilegieze ntlnirea lor n spaiul integrat al Comunitilor Europene. Se vorbea din ce n ce mai mult, n acea perioad, deEuropa Mare, reunind membrii Consiliului Europei, i deEuropa Mic, a Comunitilor Europene. i chiar de un Consiliu devenit un fel de ONU pentru Europa. Motivele cel mai uor de identificat n spatele acestei formule rezid n nsi compoziia Organizaiei. Dup cum este cunoscut, n afara statelor selecionate ale C.E.E., din Consiliul Europei fceau i fac parte i state neutre (Austria, Elveia), state ce se ntind pe dou continente (Turcia) i state ce au aparinut fostului sistem socialist.nceputul anilor 90 prea s construiasc, paradoxal, n locul Europei divizate, o Europ a concurenelor i a concurenilor.n acest context, Consiliul Europei propune o nou formul de repartizare a rspunderilor:Consiliuls rspund de problemele privind aspectele politice (dimensiunea politic a C.S.C.E.) i de cooperarea umanitar (coul al treilea al C.S.C.E.),Comunitilor Economice Europenes le revin dimensiunea economic (coul doi al C.S.C.E.), iarC.S.C.E.s-i rmn rspunderea securitii europene (al doilea aspect al primului co). Rspunsul: Consiliul Europei va rmne gardianul valorilor democraiei, formul care n noul cadru pare prea puin mulumitoare[5].Una dintre preocuprile majore ale Consiliului Europei este i protecia minoritilor naionale. Astfel, Comitetul Minitrilor a adoptat, n 1994, Convenia-cadru privind protecia minoritilor naionale (intrat n vigoare n 1995), deschis spre semnare att statelor membre, ct i celor nemembre. Acest text reprezint primul instrument multilateral, obligatoriu din punct de vedere juridic, de protecie a minoritilor naionale. Modul n care sunt respectate obligaiile ce revin statelor este supus monitorizrii Comitetului Minitrilor, ajutat de un Comitet consultativ format din 18 experi independeni.Sistemul de protecie pus la dispoziie de Convenia european a drepturilor omului este completat i prin adoptarea, n 1997, a Conveniei privind prevenirea torturii i a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante. Obiectivul principal al acestui document este de a asigura condiii umane de detenie pentru persoanele din nchisori, comisariate de poliie sau instituii psihiatrice. Tot n acelai scop a fost constituit i Comitetul european pentru prevenirea torturii (CPT), format din experi independeni.O atenie special este acordat i democraiei la nivel local. Conferina European a Puterilor Locale, creat nc din 1957 i devenit, din 1983, Conferina Permanent a Puterilor Locale i Regionale din Europa, pentru a fi ulterior transformat n Congres al Puterilor Locale i Regionale, precum i diferitele texte consacrate acestui domeniu (Carta european a autonomiei locale, Convenia european privind participarea strinilor la viaa public la nivel local, Carta european a limbilor regionale sau minoritare) sunt exemplul concret al importanei acordate democraiei locale. Din perspectiva Consiliului Europei, una din bazele unei societi democratice este existena unei democraii locale i regionale solide i eficace, conform principiului subsidiaritii inclus n Carta european a autonomiei locale, potrivit cruia exercitarea autoritilor publice revine de preferin autoritilor cele mai apropiate de ceteni, innd cont de amploarea i natura sarcinilor publice, precum i de exigenele eficienei i economiei[6].Pentru a-i putea atinge obiectivele propuse, Consiliul este dotat cu organe care, prin activitatea lor, contribuie la aprarea drepturilor omului i a democraiei pluraliste, la valorizarea identitii culturale europene, sprijin edificarea noilor societi democratice i lupt mpotriva oricror forme de intoleran, xenofobie, nclcare a drepturilor minoritilor etc.Conform articolului 10 din Statut, organele Consiliului Europei sunt Comitetul Minitrilor i Adunarea Consultativ (devenit, din 1974, Adunarea Parlamentar), asistate de un Secretariat.Comitetul Minitrilor este organul decizional al Consiliului Europei. El este format din minitrii de externe ai statelor membre (sau de un supleant al ministrului de externe), fiecare reprezentant naional dispunnd de un vot. Rolul acestuia este triplu. Mai nti, n cadrul su, statele membre au posibilitatea de a-i exprima prin repre-zentanii lor poziiile naionale cu privire la problemele societii europene. n al doilea rnd, el este locul de elaborare a rspunsurilor la aceste probleme i, de asemenea, aprtor al valorilor care constituie fundamentul Consiliului Europei. n al treilea rnd, este nsrcinat cu monitorizarea ndeplinirii angajamentelor asumate de statele membre.Comitetul se ntrunete n cadrul a dou reuniuni anuale, dar se poate reuni i la cererea unuia dintre membrii si sau a secretarului general (dac 2/3 din membri sunt de acord), atunci cnd se consider necesar. Reuniunea oficial dureaz o zi; exist, de asemenea, o ntrunire a reprezentanilor permaneni i directorilor politici din ministerele afacerilor