Orizont Nr. 5, Mai 2010 (p. 30)

REVIST~ A UNIUNIISCRIITORILOR DINROMÅNIASERIE NOU~, 32 PAGINISERIE NOU~, 32 PAGINISERIE NOU~, 32 PAGINISERIE NOU~, 32 PAGINISERIE NOU~, 32 PAGINI28 MAI 201028 MAI 201028 MAI 201028 MAI 201028 MAI 2010NR. 5 (1532),NR. 5 (1532),NR. 5 (1532),NR. 5 (1532),NR. 5 (1532),ANUL XXIIANUL XXIIANUL XXIIANUL XXIIANUL XXII1 LEU1 LEU1 LEU1 LEU1 LEUEditat` \n colaborare cuCentrul pentru DialogMulticultural "Orizont"

55555

cyan magenta yellow black

www.revistaorizont.rowww.revistaorizont.rowww.revistaorizont.rowww.revistaorizont.rowww.revistaorizont.ro

6-76-76-76-76-7

PROIECT REALIZATPROIECT REALIZATPROIECT REALIZATPROIECT REALIZATPROIECT REALIZATCU SPRIJINUL PRIM~RIEICU SPRIJINUL PRIM~RIEICU SPRIJINUL PRIM~RIEICU SPRIJINUL PRIM~RIEICU SPRIJINUL PRIM~RIEI

MUNICIPIULUIMUNICIPIULUIMUNICIPIULUIMUNICIPIULUIMUNICIPIULUITIMI{OARA {I ALTIMI{OARA {I ALTIMI{OARA {I ALTIMI{OARA {I ALTIMI{OARA {I AL

CONSILIULUI LOCALCONSILIULUI LOCALCONSILIULUI LOCALCONSILIULUI LOCALCONSILIULUI LOCALTIMI{OARA, |N CADRULTIMI{OARA, |N CADRULTIMI{OARA, |N CADRULTIMI{OARA, |N CADRULTIMI{OARA, |N CADRUL

CONCEPTULUICONCEPTULUICONCEPTULUICONCEPTULUICONCEPTULUITIMI{OARATIMI{OARATIMI{OARATIMI{OARATIMI{OARA

OPEN ART CITYOPEN ART CITYOPEN ART CITYOPEN ART CITYOPEN ART CITY(TIMI{OARA - ORA{(TIMI{OARA - ORA{(TIMI{OARA - ORA{(TIMI{OARA - ORA{(TIMI{OARA - ORA{

DESCHIS AL ARTELOR)DESCHIS AL ARTELOR)DESCHIS AL ARTELOR)DESCHIS AL ARTELOR)DESCHIS AL ARTELOR)

O AVENTUR~:O AVENTUR~:O AVENTUR~:O AVENTUR~:O AVENTUR~:FRUMOASELE STR~INEFRUMOASELE STR~INEFRUMOASELE STR~INEFRUMOASELE STR~INEFRUMOASELE STR~INE

TEXTE / CONTEXTETEXTE / CONTEXTETEXTE / CONTEXTETEXTE / CONTEXTETEXTE / CONTEXTEESEURI CRITICE DE:ESEURI CRITICE DE:ESEURI CRITICE DE:ESEURI CRITICE DE:ESEURI CRITICE DE:CORNEL UNGUREANUCORNEL UNGUREANUCORNEL UNGUREANUCORNEL UNGUREANUCORNEL UNGUREANUMIRCEA MIH~IE{MIRCEA MIH~IE{MIRCEA MIH~IE{MIRCEA MIH~IE{MIRCEA MIH~IE{ALEXANDRU BUDACALEXANDRU BUDACALEXANDRU BUDACALEXANDRU BUDACALEXANDRU BUDACGRA}IELA BENGAGRA}IELA BENGAGRA}IELA BENGAGRA}IELA BENGAGRA}IELA BENGATUDOR CRE}UTUDOR CRE}UTUDOR CRE}UTUDOR CRE}UTUDOR CRE}UALEXANDRU MANIUALEXANDRU MANIUALEXANDRU MANIUALEXANDRU MANIUALEXANDRU MANIUDANA CHETRINESCUDANA CHETRINESCUDANA CHETRINESCUDANA CHETRINESCUDANA CHETRINESCURADU CIOBANURADU CIOBANURADU CIOBANURADU CIOBANURADU CIOBANUCLAUDIU T. ARIE{ANCLAUDIU T. ARIE{ANCLAUDIU T. ARIE{ANCLAUDIU T. ARIE{ANCLAUDIU T. ARIE{ANEUGEN BUNARUEUGEN BUNARUEUGEN BUNARUEUGEN BUNARUEUGEN BUNARULIA GHIMPULIA GHIMPULIA GHIMPULIA GHIMPULIA GHIMPUANGELO MITCHIEVICIANGELO MITCHIEVICIANGELO MITCHIEVICIANGELO MITCHIEVICIANGELO MITCHIEVICIALEXANDRU RUJAALEXANDRU RUJAALEXANDRU RUJAALEXANDRU RUJAALEXANDRU RUJAVICTOR NEUMANNVICTOR NEUMANNVICTOR NEUMANNVICTOR NEUMANNVICTOR NEUMANNALEXANDRU POTCOAV~ALEXANDRU POTCOAV~ALEXANDRU POTCOAV~ALEXANDRU POTCOAV~ALEXANDRU POTCOAV~

RADU PAVELRADU PAVELRADU PAVELRADU PAVELRADU PAVELGHEOGHEOGHEOGHEOGHEO

4-54-54-54-54-5

MI-A PL~CUT S~ M~ JOCMI-A PL~CUT S~ M~ JOCMI-A PL~CUT S~ M~ JOCMI-A PL~CUT S~ M~ JOCMI-A PL~CUT S~ M~ JOCCU GRANI}A CE DESPARTECU GRANI}A CE DESPARTECU GRANI}A CE DESPARTECU GRANI}A CE DESPARTECU GRANI}A CE DESPARTEREALITATEA DE FIC}IUNEREALITATEA DE FIC}IUNEREALITATEA DE FIC}IUNEREALITATEA DE FIC}IUNEREALITATEA DE FIC}IUNE(INTERVIU)(INTERVIU)(INTERVIU)(INTERVIU)(INTERVIU)

NOAPTE BUN~, COPII!NOAPTE BUN~, COPII!NOAPTE BUN~, COPII!NOAPTE BUN~, COPII!NOAPTE BUN~, COPII!(FRAGMENT DE ROMAN)(FRAGMENT DE ROMAN)(FRAGMENT DE ROMAN)(FRAGMENT DE ROMAN)(FRAGMENT DE ROMAN)

16-1716-1716-1716-1716-17

PRIM-PLAN:PRIM-PLAN:PRIM-PLAN:PRIM-PLAN:PRIM-PLAN:

MIRCEA C~RT~RESCUMIRCEA C~RT~RESCUMIRCEA C~RT~RESCUMIRCEA C~RT~RESCUMIRCEA C~RT~RESCU

orizont

2www.revistaorizont.roDOCUMENTARdocumentar

CÅR}ILE LUNII MAI

CORNEL UNGUREANUTudorel Urian are în urm` o bogat`

activitate de scriitor [i de animator, departicipant la cre[terile [i descre[terile vie]iiliterare din ultimele trei decenii. Înainte dea fi exegetul lui Alexandru Paleologu, eleste implicat în dinamica unei vie]i literareîntre fermen]ii c`reia s-a aflat [i scriitorulpe care îl studiaz`. Înainte de elaborareaeseului Vie]ile lui Al.PaleologuVie]ile lui Al.PaleologuVie]ile lui Al.PaleologuVie]ile lui Al.PaleologuVie]ile lui Al.Paleologu, exist` unlung [ir de întâlniri cu scriitorul [i cu prieteniisì, cu "familia" sa, cu elita genera]iei sale.Cu alte cuvinte, exist` un obiect de studiuimportant, mai pu]in numit de comentatorii,exege]ii, profesorii de literatur`: acela alvie]ii literare care p`streaz` [i tr`deaz`secrete, divulg` cu voluptate istorii tabuizatede pagina scris` sau cifreaz` momente alescrisului [i ale literaturii. Paginile de eseuale lui Tudorel Urian, de o real` fine]e, seopresc asupra unor autori al`turi de careexegetul a fost împreun`. Critica deidentificare e vie [i în cazul paginilor despreMihai {ora, dar [i în cazul eseurilor despreNoica, dar [i în cazul altor scriitori afla]iîn preajma lui Alexandru Paleologu. Intrareaîntre documentele fundamentale ale arhiveiPaleologu are un [ir de antecedente legatede particularit`]ile, evolu]ia, metamorfozelevie]ii literare, de critica de întâmpinare pecare excelentul cronicar literar o presteaz`.Autorul le nume[te în argumentul c`r]ii.

PP rima parte recupereaz` momenteesen]iale din biografia scriitorului.Noutatea se bazeaz` pe dialo-

gurile cu importantul scriitor, dar [i pedocumentele CNSAS privitoare la AlexandruPaleologu. Monografia l`mure[te o parteimportant` legat` de mitologiile literareiscate de "contribu]ia" securit`]ii la via]aliteraturii române în perioada 1948-1989.{i, probabil, prin [antaj, prin presiuni, dup`1989. Ca atare, principala problem` a uneimonografii Alexandru Palelogu pe careTudorel Urian o rezolv` cu succes estedespov`rarea cercet`rii operei/vie]iiscriitorului de mitozofiile postdecembriste.În numeroasele interviuri, unele ob]inute[i de autor, Alexandru Paleologu explic`,m`rturise[te, se confeseaz` f`r` re]inere. Înarhivele CNSAS autorul descoper` nume-roase documente legate atât de via]a dinînchisoare a lui Alexandru Paleologu, derela]ia scriitorului cu gardienii, cu "colegii"de celul`. {i aici exegetul beneficiaz` deconfesiunile scriitorului, de exemplar` sin-ceritate. Confruntarea dintre dosar [i m`rturiedevine fertil` pe multe pagini ale c`r]ii. Sigurc` a[ fi realizat compara]ii mai ample [i cualte m`rturii, cum ar fi acelea ale lui Noica,din Ruga]i-v` pentru fratele meu AlexandruRuga]i-v` pentru fratele meu AlexandruRuga]i-v` pentru fratele meu AlexandruRuga]i-v` pentru fratele meu AlexandruRuga]i-v` pentru fratele meu Alexandru.Sunt îns` bine puse la punct cercet`rile asuprarela]iilor lui Al. Paleologu cu cel mai cercetatscriitor postdecembrist, Nicolae Steinhardt.Este trecut` în revist`, cu documentele "înfa]`", cariera de informator a lui AlexandruPaleologu.

TT udorel Urian nu se las` confiscatde legendele pe care media le-adesf`[urat în jurul scriitorului,

omului politic, aristocratului, ci folose[teexperien]a sa de jurnalist, de scriitor, deistoric literar. Capitolul inaugural realizeaz`portretul posibilelor întâlniri postdecembristecu scriitorul: "Cu prec`dere în ultimii anide via]` ai eseistului, presa vorbea despreAlexandru Paleologu ca despre ultimul mareboier al acestei ]`ri. Afirma]ia se întemeiamai degrab` pe un tip de prezen]` fizic` acelui dezmierdat cu simpatie de cei apropia]i

VIE}ILE LUI AL.PALEOLOGUCOMENTATE DE TUDOREL URIAN

"conu Alecu", decât pe cunoa[terea apro-fundat` a arborelui sù genealogic. Apari]iilepublice de dup` 1990 au fost de mare efect,tot mai rafinate cu înaintarea în vârst` ascriitorului. Costumelor impecabile, cu ne-lipsita batist` în buzunarul de la piept, c`-m`[ilor [i cravatelor atent asortate, pantofilorstr`lucitori li s-a adùgat în anii din urm`faimosul baston cu cap de argint. (.......)]inutelor f`r` repro[ scriitorul [tia s` le adau-ge o atitudine pe m`sur`. Deschis, jovial,mereu gata s`-[i întâlneasc` prietenii,Alexandru Paleologu cuno[tea perfect caresunt limitele familiarit`]ii [i ale bunei cuviin-]e. Chipul sù distins, conversa]ia inteligent`,nelipsita pip` – de multe ori, stins` – ]inut`cu elegan]` în mân` [i dus` cu [tiin]` încol]ul gurii, totul în disonan]` cu lumeavulgar`, rapace, prea gr`bit`, a îmbog`]i]ilortranzi]iei au f`cut ca nimeni s` nu pun` laîndoial` originile sale nobiliare. Au fost chiarvoci care sus]ineau, f`r` a fi contrazise, c`familia Paleologu s-ar trage din în[i[i glo-rio[ii împ`ra]i ai Bizan]ului". {i apoi o scurt`l`murire: "Poate surprinz`tor, AlexandruPaleologu nu a fost foarte interesat s` l`mu-reasc` descenden]a familiei sale. În gen-eral, a evitat subiectul...".

E foarte important s` observ`m c` scri-itorul traversase mai multe perioade aleinterdic]iei care îl f`ceau s` încredin]ezecu mare dificultate adev`rurile sale – careapar]ineau unei istorii, în anumite perioade,secrete. Nu doar comuni[tii priveau cususpiciune elitele, nu doar comuni[tii b`nuiaude rele marile familii. Prezen]a sa de c`rturarcu o identitate bine marcat` definea lumea,nu mai era nevoie de r`muri[ul arboreluigenealogic. Observa]ia lui Tudorel Urianmi se pare de aceea adânc` [i definitoriepentru Alexandru Paleologu.

TT rebuie de asemeni semnalatìnsisten]a lui Tudorel Urianasupra anilor form`rii autorului

studiat. Locul filozofului, al criticului deteatru [i al profesorului Alice Voinescueste esen]ial în acest sens. Dup` momentulAlice Voinescu [i al lecturilor din Caragiale,explicat cu inteligen]` [i farmec de Al. Pale-ologu, analizat cu aten]ie de autor, urmeaz`Montaigne. Este important` convergen]amodelelor: felul în care lectura fiec`rui scri-itor favorit e legat` de prezen]a unui Maestru.Atent este studiat` [i rela]ia lui Al. Paleologucu Noica. Apropierea [i desp`r]irea de Noicaa lui Alexandru Paleologu a fost unul dintresubiectele vii ale criticii anilor optzeci, nou`-zeci. Tudorel Urian face dreptate celor doi,demonstrând, cu texte pe care al]ii le-au uitat,c` Alexandru Paleologu revine asupra pagi-nilor sale care numeau senten]ios "desp`r]ireade Noica". Un capitol semnificativ esteconsacrat "întâlnirii cu Sadoveanu":Revela]iile vie]ii [i ale literaturii: MihailRevela]iile vie]ii [i ale literaturii: MihailRevela]iile vie]ii [i ale literaturii: MihailRevela]iile vie]ii [i ale literaturii: MihailRevela]iile vie]ii [i ale literaturii: MihailSadoveanu. Treptele lumiiSadoveanu. Treptele lumiiSadoveanu. Treptele lumiiSadoveanu. Treptele lumiiSadoveanu. Treptele lumii sau calea c`tresau calea c`tresau calea c`tresau calea c`tresau calea c`tresine a lui Mihail Sadoveanusine a lui Mihail Sadoveanusine a lui Mihail Sadoveanusine a lui Mihail Sadoveanusine a lui Mihail Sadoveanu ar fi, scrieTudorel Urian, "O carte esen]ial`, care aschimbat definitiv paradigma de interpretarea impozantului prozator".

Afirma]ia c` volumul "a schimbat defi-nitiv paradigma de interpretare a impozan-tului prozator" poate c` ar merita nuan]`ri.În anii treizeci, anii apari]iei Crengii de aurCrengii de aurCrengii de aurCrengii de aurCrengii de aur,to]i exege]ii citiser` m`rturia lui Sadoveanudin Adev`rul literar [i artisticAdev`rul literar [i artisticAdev`rul literar [i artisticAdev`rul literar [i artisticAdev`rul literar [i artistic c` volumulfusese scris în virtutea op]iunilor sale maso-nice. Între 1948 [i 1989 c`r]ile lui Sadoveanu,dar [i confesiunile sadoveniene mai vechifuseser` serios cenzurate. Orice aluzie

religioas` a fost exclus`, dup` cum fuseserèliminate paginile despre Basarabia. Apari]iac`r]ii a iscat o reac]ie vehement` a lui MarinMincu care sus]inea, pe drept, c` înaintealui Alexandru Paleologu, el se ocupase desimbolurile masonice din Creanga de aurCreanga de aurCreanga de aurCreanga de aurCreanga de aur.A[ fi putut scrie [i eu c` înaintea lui MarinMincu, în nr 8/1968 din OrizontOrizontOrizontOrizontOrizont am scrisun eseu despre Sadoveanu [iSadoveanu [iSadoveanu [iSadoveanu [iSadoveanu [i ceremoniaceremoniaceremoniaceremoniaceremoniaparaboleiparaboleiparaboleiparaboleiparabolei în care numeam regimul masonical re]elelor simbolice. Adev`rul este îns`cel subliniat de Tudorel Urian: cartea luiAlexandru Paleologu a schimbat paradigmade interpretare a lui Sadoveanu. C`respectiva carte nu e un studiu, care s` citezecu fidelitate toate contribu]iile cercet`torilor,e adev`rat, dar mai adev`rat este c` eseurilelui Alexandru Paleologu, între care se num`r`[i acesta, mizau pe rela]ia cu cititorul, pefidelitatea lui fa]` de farmecul comunic`riicu emitentul. Cartea despre Sadoveanu, scrieTudorel Urian, este una a "cìi c`tre sine":gândit` în închisoare, ea exprim` vibra]iileinterioare, formarea sub semnul tainei. {ial ini]ierii.

UUn capitol important al c`r]ii esteLec]iile vie]ii: pe c`r`rileLec]iile vie]ii: pe c`r`rileLec]iile vie]ii: pe c`r`rileLec]iile vie]ii: pe c`r`rileLec]iile vie]ii: pe c`r`rileparadisului [i aleparadisului [i aleparadisului [i aleparadisului [i aleparadisului [i ale infernului.infernului.infernului.infernului.infernului.

Original` este, în deschiderea acestui capitol,O plimbare în lumea deO plimbare în lumea deO plimbare în lumea deO plimbare în lumea deO plimbare în lumea de ieri,ieri,ieri,ieri,ieri, apelul la celebrulvolum al lui Mihai {ora, Despre dialogulDespre dialogulDespre dialogulDespre dialogulDespre dialogulinterior,interior,interior,interior,interior, inaugurat cu acest motto: "Problemaomului: cum s` trìasc` asemeni unui arbore,f`r` a înceta prin aceasta s` fie om". Comen-tariul autorului: "În lumea contemporan`,“...‘ în goana tot mai bezmetic` dupòbiective de tot felul, omul este pe cale s`-[i piard` dimensiunea vertical` [i, odat` cuea, elementele care o definesc, sentimentele,puterea de a admira, dorin]a de cunoa[tere,bucuria de a zâmbi unui necunoscut,obi[nuin]a de a nu trece cu indiferen]` pelâng` frumosul care ne înconjoar`. Cu altecuvinte “...‘ tot ceea ce este susceptibil sòfere fiin]ei umane vigoarea de neclintit aunui copac". Criticul literar, dar [i moralistulatrage, sub semnul "Alexandru Paleologu"aten]ia: "Dac` ast`zi cei mai mul]i oamenisunt sclavii exteriorit`]ii, fugii decerebratec`tre obiective cât mai palpabile, pentru

intelectualii de factur` clasic`, precum Mihai{ora sau Alexandru Paleologu, consolidareadimensiunii verticale a propriei fiin]e umanereprezint` principalul scop al existen]ei. Totce se întâmpl` în exterior – atât în bine,cât [i în rù – nu face decât s` îmbog`]easc`structura interioar`, care d` fiin]ei vigoareaunui copac".

Memorabil apelul la "dialogul interior"al lui Mihail {ora! Este memorabil, fiindcìlumineaz`, dintr-un unghi de vedere corect,nou, dosarul de închisoare al lui AlexandruPaleologu, cu oscila]iile eroului – cu încer-c`rile de acomodare, de în]elegere, desalvare ale încarceratului. Dialogurilordirecte cu Alexandru Paleologu, dosarelordescoperite la CNSAS, c`r]ilor dinbibliografia fundamental` li se adaug` decidialogurile cu intelectualii de "factur`clasic`". Critica de identificare propune[i ilustreaz`, aici, o norm` moral`. TudorelUrian realizeaz`, nu doar printr-omonografie, ci [i prin apelul la un [ir depersonaje, imagini posibil modelatoare aleculturii române.

orizont

3 www.revistaorizont.roCOPYRIGHTcopyright

I.Q.I.Q.I.Q.I.Q.I.Q.UNIUNEA SCRIITORILOR DIN ROMÂNIAFILIALAFILIALAFILIALAFILIALAFILIALA

CALENDARUL ANIVERS~RILOR 2010MAIMAIMAIMAIMAI

MARCEL TOLCEA

- 1 mai 1946 s-a n`scut Nicolae Ro[ianuNicolae Ro[ianuNicolae Ro[ianuNicolae Ro[ianuNicolae Ro[ianu- 2 mai 1970 s-a n`scut Costel StancuCostel StancuCostel StancuCostel StancuCostel Stancu- 4 mai 1950 s-a n`scut Ada Cruceanu Ada Cruceanu Ada Cruceanu Ada Cruceanu Ada Cruceanu (Ada Mirela Chis`li]`)(Ada Mirela Chis`li]`)(Ada Mirela Chis`li]`)(Ada Mirela Chis`li]`)(Ada Mirela Chis`li]`)- 11 mai 1941 s-a n`scut Cri[u Dasc`luCri[u Dasc`luCri[u Dasc`luCri[u Dasc`luCri[u Dasc`lu- 11 mai 1958 s-a n`scut Vasile TodiVasile TodiVasile TodiVasile TodiVasile Todi- 13 mai 1936 s-a n`scut Bárány FerenczBárány FerenczBárány FerenczBárány FerenczBárány Ferencz- 13 mai 1956 s-a n`scut Vasile Popovici Vasile Popovici Vasile Popovici Vasile Popovici Vasile Popovici- 14 mai 1976 s-a n`scut Dana Percec ChetrinescuDana Percec ChetrinescuDana Percec ChetrinescuDana Percec ChetrinescuDana Percec Chetrinescu- 15 mai 1943 s-a n`scut Ilse HehnIlse HehnIlse HehnIlse HehnIlse Hehn- 16 mai 1954 s-a n`scut Marian OdangiuMarian OdangiuMarian OdangiuMarian OdangiuMarian Odangiu- 21 mai 1950 s-a n`scut Constan]a MarcuConstan]a MarcuConstan]a MarcuConstan]a MarcuConstan]a Marcu- 22 mai 1951 s-a n`scut Constantin Mircea BuiciucConstantin Mircea BuiciucConstantin Mircea BuiciucConstantin Mircea BuiciucConstantin Mircea Buiciuc- 22 mai 1925 s-a n`scut Lidia FülöpLidia FülöpLidia FülöpLidia FülöpLidia Fülöp- 22 mai 1965 s-a n`scut Lauren]iu NistorescuLauren]iu NistorescuLauren]iu NistorescuLauren]iu NistorescuLauren]iu Nistorescu- 23 mai 1946 s-a n`scut Valeriu ArmeanuValeriu ArmeanuValeriu ArmeanuValeriu ArmeanuValeriu Armeanu- 24 mai 1974 s-a n`scut Alexander GerdanovitzAlexander GerdanovitzAlexander GerdanovitzAlexander GerdanovitzAlexander Gerdanovitz- 25 mai 1946 s-a n`scut Liliana ArdeleanLiliana ArdeleanLiliana ArdeleanLiliana ArdeleanLiliana Ardelean- 26 mai 1947 s-a n`scut Ion Scorobete Ion Scorobete Ion Scorobete Ion Scorobete Ion Scorobete- 28 mai 1948 s-a n`scut Petru Novac Dolâng` Petru Novac Dolâng` Petru Novac Dolâng` Petru Novac Dolâng` Petru Novac Dolâng`- 28 mai 1951 s-a n`scut Constantin GurùConstantin GurùConstantin GurùConstantin GurùConstantin Gurù- 28 mai 1921 s-a n`scut Mirko JivcoviciMirko JivcoviciMirko JivcoviciMirko JivcoviciMirko Jivcovici- 28 mai 1956 s-a n`scut Marcel TolceaMarcel TolceaMarcel TolceaMarcel TolceaMarcel Tolcea- 31 mai 1950 s-a n`scut Mihai Moldovan Mihai Moldovan Mihai Moldovan Mihai Moldovan Mihai Moldovan

Dac`, de-ntâi iunie,Dac`, de-ntâi iunie,Dac`, de-ntâi iunie,Dac`, de-ntâi iunie,Dac`, de-ntâi iunie,a[ avea o funie,a[ avea o funie,a[ avea o funie,a[ avea o funie,a[ avea o funie,sora unei sfori,sora unei sfori,sora unei sfori,sora unei sfori,sora unei sfori,

a[ umbla pe funiea[ umbla pe funiea[ umbla pe funiea[ umbla pe funiea[ umbla pe funiec`ci, la cap de funie,c`ci, la cap de funie,c`ci, la cap de funie,c`ci, la cap de funie,c`ci, la cap de funie,dai de o petuniedai de o petuniedai de o petuniedai de o petuniedai de o petunie

sau de alte flori,sau de alte flori,sau de alte flori,sau de alte flori,sau de alte flori,care-]i dau fioricare-]i dau fioricare-]i dau fioricare-]i dau fioricare-]i dau fiori

la-nceput de iunie...la-nceput de iunie...la-nceput de iunie...la-nceput de iunie...la-nceput de iunie...

MAI DE PE BLOG.LUNA MAI

Ziua Victoriei asupra entomologuluiZiua Victoriei asupra entomologuluiZiua Victoriei asupra entomologuluiZiua Victoriei asupra entomologuluiZiua Victoriei asupra entomologuluijaponezjaponezjaponezjaponezjaponez

De 9 Mai, am vrut s` ma uit la MolochMolochMolochMolochMoloch,poate cel mai neinteresant film al luiSokurov. Un Hitler caricaturizat, ca [i cumar fi fost n`scut, prin cezarian`, de un Gepettocu musta]` de fag. Nici nu mi-a pl`cut, nicinu am rezistat s` îl v`d, acum vreo 3 ani,pân` la cap`t. Dup` cum m` calc` pe nervi[i Inglorious BasterdsInglorious BasterdsInglorious BasterdsInglorious BasterdsInglorious Basterds, un soi de cec în albacordat unei [tiin]e ce se nume[te cliometrie.(Cùta]i pe net vorba asta cu muz` în ea!)

A[a c` am stat în a[teptare [i, pân` s`m` hot`r`sc, am ales un cântec (vorba vine!)al lui Jose Feliciano, La Entrada de BilbaoLa Entrada de BilbaoLa Entrada de BilbaoLa Entrada de BilbaoLa Entrada de Bilbao.Accesa]i site-ul de mai jos pentru a auzicum se "militarizeaz`" corzile unei ghitare,cum se spune, prin muzic`, unei mari na]iuni,Anglia, c` nu era nevoie de acel lucru, atunci.http://www.we7.com/track/La-Entrada-De-B i l b a o ? t r a c k I d = 1 8 6 4 2 1 4&m= 0Apoi, seara, am rev`zut o capodoper`: Fe-Fe-Fe-Fe-Fe-meia nisipurilormeia nisipurilormeia nisipurilormeia nisipurilormeia nisipurilor. E povestea unui entomologajuns în captivitatea absurd` a uneicomunit`]i în care casele rezist` agresiuniide[ertului în gropi de nisip.

Un amestec de Kafka, de existen]ialism,de antimodernism (DodeskadenDodeskadenDodeskadenDodeskadenDodeskaden-ul luiKurosawa e în subsol), de reflec]ie despre

LA TOLCE VITAcum libertatea lui 1 e posibil` doar prinlibertatea lui 2. Un Ecleziast ce prive[te,cu ochi oblic, de[ert`ciunea: "Curen]ii denisip înghi]iser` [i distruseser` ora[eînfloritoare, imperii imense… ImperiulRoman, cet`]i din antichitate… nu au rezistatcurgerii nisipului de 1/8 mm."

Îmi pare rù s` spun c` nu sunt delocfericit azi: românilor, 9 Mai le-a d`ruit exactacelea[i persoane care, f`r` motiv, l-aucondamnat pe entomologul din filmul luiToshigahara s` evacueze nisipul din groapaunei absurde captivit`]i.

Afi[ul care ti Audi. La Muzeul de ArtÀfi[ul care ti Audi. La Muzeul de ArtÀfi[ul care ti Audi. La Muzeul de ArtÀfi[ul care ti Audi. La Muzeul de ArtÀfi[ul care ti Audi. La Muzeul de Art`Timi[oara!Timi[oara!Timi[oara!Timi[oara!Timi[oara!

Lucian Bernhard e un nume ascuns,ast`zi, sub faldurile unei luxuriantehemoragii de imagini publicitare. Pu]ini mai[tiu c` el e tat`l bun al afi[ul modern dedesign. Poate [i mai pu]ini [tiu c` Bernharda creat cele patru litere din Audi ori logo-ul bujiilor Bosch. Sau c` a "inventat" fonturice îi poart` numele. Joi, 20 mai, a fostvernisat` expozi]ia în aripa nou` a PalatuluiBaroc. Mul]umesc IFA (Institut fürAuslandsbeziehungen) [i Centrului Culturalgerman de la Timi[oara.

P.S. Ca s` vezi mai mult, d` unclick la http://www.valsa-photography.blogspot.com/

7 mai.7 mai.7 mai.7 mai.7 mai. Lansarea volumului Povestirile vånturilor de Milo[ Latinovici. Au participatimportan]i scriitori din Serbia. Despre scriitor, dar [i despre oaspe]ii Filialei au vorbitLucian Alexiu, Slavomir Gvozdenovici, Marcel Turcu, Eugen Bunaru, Cornel Ungureanu,Dragomir Radenkovici, consulul general al Serbiei la Timi[oara.

14 mai.14 mai.14 mai.14 mai.14 mai. A avut loc lansarea volumului Vederi din Timi[oaraVederi din Timi[oaraVederi din Timi[oaraVederi din Timi[oaraVederi din Timi[oara de Viorel Marineasa(Editura Institutului Cultural European). Despre rolul lui Viorel Marineasa în via]acultural` timi[orean`, despre prozatorul, eseistul [i jurnalistul Viorel Marineasa au avutinterven]ii Adriana Babe]i, Smaranda Vultur, Robert {erban [i Tudor Cre]u. Din parteaediturii a participat la discu]ii Dorin Popa.

21 mai21 mai21 mai21 mai21 mai. Întâlnire cu poeta Rome Deguergue. Poeta francez`, autoarea unui programde geopoezie, a fost prezentat` de Manolita Filimonescu. Despre proiectul autoarei,dar [i despre [ansele geopoeziei s-au pronun]at Aurel Turcu[, Marcel Turcu, CornelUngureanu [i al]ii. Autoarea a prezentat un [ir de volume dintr-o serie de geopoezie,între care a atras aten]ia Accents de Garone. Visages de plein vent. Mémoires en blocs.Accents de Garone. Visages de plein vent. Mémoires en blocs.Accents de Garone. Visages de plein vent. Mémoires en blocs.Accents de Garone. Visages de plein vent. Mémoires en blocs.Accents de Garone. Visages de plein vent. Mémoires en blocs.

27 mai.27 mai.27 mai.27 mai.27 mai. A fost prezentat volumul Breviar mediteraneanBreviar mediteraneanBreviar mediteraneanBreviar mediteraneanBreviar mediteranean de Predrag Matveievici(Ed. Bastion). Despre importan]a scriitorului, despre locul lui în literaturile EuropeiCentrale au vorbit Cornel Ungureanu, Ioan Peianov, Ciprian V`lcan, Steva Perina] [iTudor Cre]u. Despre locul volumului în cadrul proiectelor editoriale Bastion a vorbitCornel Secu, directorul editurii.

Vineri, 14 mai a.c., de la ora 12.0014 mai a.c., de la ora 12.0014 mai a.c., de la ora 12.0014 mai a.c., de la ora 12.0014 mai a.c., de la ora 12.00, în sala de cenaclu a Filialei Timi[oara aUniunii Scriitorilor din România [i a revistei "Orizont" a avut loc lansarea oficial` asite-ului www.uniuneascriitorilortm.ro.ÊCu acest prilej, criticul literar Marian Odangiu,coordonatorul proiectului, a f`cut o prezentare a con]inutului complex al site-ului, iarscriitorul Du[an Baiski a sus]inut o demonstra]ie practic` on line privind func]ionarea,gestionarea [i administrarea propriei pagini de c`tre membrii Filialei.

1 IUNIEPENTRU COPII {I PENTRU RAFINA}I

{ERBAN FOAR}~

orizont

4www.revistaorizont.ro

Petru Dulgheru: Petru Dulgheru: Petru Dulgheru: Petru Dulgheru: Petru Dulgheru: Luna asta ]i-a ap`rutla Polirom o nou` carte: Noapte bun`, copii!Spune-mi, te rog, cum e s` treci de la prozascurt` (chiar foarte-foarte scurt`) din NumeleNumeleNumeleNumeleNumelemierleimierleimierleimierleimierlei la un roman de cinci sute de pagini?

Radu Pavel Gheo:Radu Pavel Gheo:Radu Pavel Gheo:Radu Pavel Gheo:Radu Pavel Gheo: Îmi vine greus`-mi dau seama. Ar trebui s` îmi aducaminte cum a fost cînd scriam una sau alta[i ce m` mîna s-o fac. Eu nu mi-am pusniciodat` problema asta, fiindc` – acum repeto idee pe care am împrumutat-o cine [tiede unde – scriitorul scrie. Ce [i cum scriefiecare e deja o poveste mult mai complicat`.Dac` stau s` m` gîndesc acum, de-a lungultimpului am încercat o mul]ime de lucruri.Am scris proz` science fiction, dar [i critic`literar` (am ]inut rubrica de critic` la Timpuldin Ia[i vreo doi ani). Am scris texte deteorie literar`, eseistic` [i proz` scurt`, bachiar foarte scurt`, cum ai zis. Chiar [iNumele mierlei a fost în sine un experi-ment: am încercat s` scriu proze cît maivizuale, cu caracter cinematografic, [i acestae [i motivul pentru care le-am numit clipuri,nu schi]e sau povestiri. Cu romanul ap`rutacum, Noapte bun`, copii!, nu am încercataltceva decît... s` scriu un roman. Aveamo poveste de spus, o poveste mai complex`,mai ramificat` decît altele, [i mi-am datseama înc` de la început c` o s` ias` unroman amplu. N-am [tiut nici eu îns` cîtde amplu. Povestea s-a mai amplificat [ipe parcurs, fiindc` unele fire ale ei s-audezvoltat mai mult decît pl`nuisem ini]ial,iar de cîteva ori au ajuns s` se împleteasc`[i s` se lege unele de altele într-un felsurprinz`tor, chiar miraculos.

Acum îmi dau seama c` am sim]it scrie-rea c`r]ii acesteia [i ca pe o prob` de foc.Pot sau nu pot s` scriu un roman de anverguracelui care îmi r`s`rise în minte? O s` ias`totul bine? Or s` se închege toate pove[tiledin carte – [i cea a emigran]ilor, [i cea ascriitorului bursier, [i cea a pu[tiului dinMoldova – într-o singur` poveste coerent`?S-au închegat, zic eu. Dar a[ mai zice [i c`romanul acesta nu l-a[ fi putut scrie acumzece sau cincisprezece ani.

— De ce s` nu-l fi scris acum zece ani?Crezi c` prozatorii (sau scriitorii îngeneral) se maturizeaz` creator în timp? Scriimai bine pe m`sur` ce scrii mai mult? Saudoar scrii mai mult?

Eu cred c`, în proz` cel pu]in, scrisulînseamn` [i experien]` acumulat`. Scrieriledin tinere]e au o prospe]ime a ideilor [i,eventual, a stilului care poate c` se p`streaz`,poate c` nu (mie mi-ar pl`cea s` [tiu c` sep`streaz`), dar primele c`r]i ale unui autorreprezint` vocea aceea nou`, care se remarcìmediat. Ulterior vorbim mai degrab` deconfirmare, de succes sau insucces, devolume mai bune sau mai proaste. Pe dealt` parte, în primele volume se v`d maibine autorii sau literaturile c`rora le estetributar un scriitor tîn`r. Îndr`znesc totu[is` spun c` temele majore se disting deja înprimele dou`-trei volume. Acum m` gîndescc` s-ar putea ca eu s` fi încercat s` scap deo asemenea "rutin`" (de[i nu-i vorba derutin`, ci de evolu]ie pe un f`ga[ propriu)[i din cauza asta am încercat mai multe genuriliterare. Pîn` la urm` îns` tot proza e ceacare mi-a ie[it cel mai bine. {i în Adio, adio,patria mea..., volum considerat drept unulde eseuri [i autobiografic, am povestit cîtam putut [i a fost bine.

Sigur, mai exist` [i ideea de reinventare.Unii autori se reinventeaz` la un moment

"MI-A PL~CUT S~ M~ JOC CU GRANI}ACE DESPARTE REALITATEA DE FIC}IUNE"RADU PAVEL GHEO

dat [i atunci î[i dezv`luie o fa]et` neb`nuit`.Eu cred totu[i c` exist` o evolu]ie – la proz`în mod sigur. Cu timpul te eliberezi cît decît [i de influen]ele care apas` la început asuprascrisului fiec`ruia, dobînde[ti mai mult`siguran]` [i începi s` înve]i [i din propriulscris. La tehnica scrisului se vede cel maibine avantajul experien]ei. Cu cît scrii maimult, cu atît fraza î]i sun` mai bine [i reu[e[tis` manipulezi cititorul mai bine prin text.Azi a[ rescrie multe din paginile scrise acumdou`zeci de ani. De altfel – asta o spun cape o poant` – în roman exist` o povestioar`SF scris` de unul din personaje pe vremeacînd era preadolescent, o mostr` de scriscopil`resc în care se v`d cli[eele [i urmeleadînci ale lecturilor din science fiction-ulproletcultist [i antiamerican al anilor 1960-1970. Poanta e c` povestirea respectiv` e opovestire de-a mea, scris` chiar la vîrsta aceeaa personajului, cînd eram în gimnaziu.

În ce m`sur` personajele tale au un co-respondent real? Cea mai simpl` identificarear fi a ta cu Paul Gìtan, scriitorul ie[ean,dar [i cu Marius, cel care a emigrat în StateleUnite. Mai ales c` amîndoi sînt vocileprincipale ale c`r]ii, chiar dac` romanul escris la persoana a treia. Ei denumesc celecinci p`r]i ale c`r]ii, în ele apar perspectivelelor, în vreme ce Leo [i Cristina, ceilal]i doimembri ai g`[tii lor de copii, sînt personajemai îndep`rtate de vocea auctorial`.

Despre personajele principale pot spunelini[tit c` nu au nici unul corespondent real.Ca s` fiu mai exact, nu au un singur co-respondent real. Nu [tiu al]ii cum sînt, dareu mi-am f`cut aici personajele din buc`]i.Nu [tiu cum altfel s-o spun. De exemplu,m-a amuzat s`-i împrumut viitorului scriitordin roman tr`s`turile mele fizice, fiindc`[tiam c` la asta se [i a[teapt` oricine: cascriitorul din carte s` fie scriitorul c`r]ii.Numai c` dup` aceea am cùtat ca datelelui biografice, tr`s`turile psihice, compor-tamentul [i evolu]ia sa s` nu mai aib` nicio leg`tur` cu mine. Nici nu era posibil, devreme ce el, Paul, trebuia s` respecte logicapove[tii în care e vîrît. La fel stau lucrurilecu Marius, cealalt` variant` de alter ego –pentru c` a emigrat în America. {i el, ca [iprietenii lui, st` în Los Angeles, unde eun-am fost niciodat`, [i face o meserie pecare n-a[ fi în stare s-o fac. Are o ma[in`sport, Chevrolet Corvette ro[u, are obsesii[i îi place în Statele Unite. Nici asta nuseam`n` cu mine.

To]i au cîte ceva luat din realitate, darnici unul nu se suprapune pe un model real.Cum se întîmpl` lucrurile? Cînd construiescun personaj, îl elaborez în minte, bucat`cu bucat`: iau un tic verbal pe care mi-lamintesc de la cineva, ni[te tr`s`turi fizicede la altcineva, adaug fragmente de biografieale altcuiva [i totul trebuie s` fie coerent[i unitar. Cum se întîmpl` exact, cum ajungs` le strîng pe toate laolalt` într-un personajde fic]iune, asta n-a[ putea s` spun. }inede inefabilul crea]iei, de ceva misterios,c`ruia îi spunem muz`, inspira]ie, iluminare,imagina]ie, inventivitate. Oricum i-am spune,exist`. Aici e de fapt [i marea pl`cere ascrisului, fiindc` altfel scrisul e trud`, o trud`îngrozitoare. Dup` ce am tras patru ani laun roman de cinci sute de pagini, o pot spuneîn cuno[tin]` de cauz`. Cu oarecare mîndrie,desigur, dar dac` a[ fi [tiut dinainte ceînseamn` asta, m-a[ fi înfiorat.

În roman sînt destule raport`ri la reali-tate, mai multe decît într-un roman de fic]iune

obi[nuit. Unul din personaje chiar are uncorespondent real în lumea filmului XXX.În partea de poveste din Ia[i apar ca personajesecundare scriitori, reviste, edituri care exist`[i evenimente care se petrec exact în perioadadesf`[ur`rii romanului. Descrii apoi [i unjaf petrecut în Los Angeles, iar protagoni[tiilui scot capul într-o scen` a romanului. Cumdatele acestea sînt toate foarte exacte,presupun c` pot fi verificate. Nu ]i-a fostteam` c` grani]a dintre fic]iune [i realitateo s` se topeasc` la un moment dat, ba chiarc` Noapte bun`, copii! o s` fie consideratun roman cu cheie?

Cu grani]a dintre realitate [i fic]iune eo problem` foarte alunecoas`. Depinde întot-deauna de carte [i de plasarea ei într-un cadruspa]io-temporal. În momentul în care amg`sit subiectul romanului [i am decis unde[i cînd s` se desf`[oare, deja mi-am asumato anumit` inserare în realitate. Povestea sepetrece în România [i Statele Unite, în anii1980-2000. Dar nu puteam s` descriu o Ro-mânie sau o Americ` pe care s` nu le recu-noasc` nimeni. Trebuia s` introduc eveni-mente reale sau spa]ii reale. Dac` m` gîndescacum, îmi dau seama c` mi-a pl`cut s-o fac.În momentul în care legam nu [tiu ce p`]aniea unui personaj de un eveniment istoric veri-ficabil, [tiam c` îi confer un plus de realitatefic]iunii înse[i. Cînd personajele (fic]ionale)stau la taclale cu doi viitori jefuitori de b`nci(reali), povestea a pus deja un picior în lumeareal`. Nici nu mai [tii dac` "a fost sau n-afost" (vorba lui Porumboiu).

Mi-a pl`cut s` m` joc cu grani]a cedesparte realitatea de fic]iune. Dincolo defarmecul jocului îns`, mai e [i necesitateapur`. Un roman trebuie s` creeze efectulde real. {tim c` e fic]iune, dar, odat` accep-tat` conven]ia, fic]iunea aceea trebuie s`

fie coerent` cu ea îns`[i. La un momentdat, în roman, îl fac pe Paul Gìtan, perso-najul-scriitor, s` se îmboln`veasc` de o boal`ciudat` pe la începutul lunii mai a anului1986. Asta se întîmpl` la vreo s`pt`mîn`dup` explozia centralei atomoelectrice dela Cernobîl. Nu puteam ignora dezastrul dela Cernobîl, c`ci a fost un eveniment im-portant [i în zilele acelea numai despre astase discuta în România, dar mi-a [i folosit,fiindc` am putut s` leg teama de radia]iide boala bìatului. La fel, atunci cîndpovestea ajunge la industria cinemato-grafic` porno, folosesc un personaj carea existat în realitate, a jucat în cîteva filmedin astea, dar despre care nu se [tie nimicaltceva decît cum ar`ta dezbr`cat` în 1991[i care îi era numele de scen`. Asta m-aajutat foarte mult în construirea intrigii,fiindc` existase în realitate, dar nu aveaun profil bine conturat. I l-am conturat eu.(Sper c` actri]a real` n-o s` apar` vreodat`[i s` m` trag` de urechi!)

Problema cu realitatea e c` nu o po]imanipula cu atîta u[urin]` cum manipulezific]iunea. În momentul în care am plasat anu-mite evenimente într-o zi sau alta, într-unan sau altul, mi-am impus condi]ion`ri clare.N-a[ fi vrut s` existe, dar n-aveam încotro.Aici realitatea î[i ia obolul. Intervine parteade documentare [i informare, care nu e deloccreativ`, dar nici nu poate fi evitat`. Nu potvorbi despre Ia[iul literar din anul 2008 [idespre scriitorii tineri de acolo f`r` s`pomenesc, m`car în trecere, de EdituraPolirom [i de cîteva reviste literare. Sau:aveam nevoie de o duminic` de Pa[tedintr-un an al deceniului nou` (1981-1990)care s` pice în luna mai [i mi-a trebuit cevatimp pîn` s` g`sesc anul potrivit. A fost s`fie 1986.

INTERVIUinterviu

orizont

5 www.revistaorizont.ro

Interviu realizat dePETRU DULGHERU

NOUla CURTEA VECHE

Mai greu mi-a fost s` aflu cum era Lunape cer în noaptea aceea din mai, adic` dacèra lun` plin`, lun` nou`... Îmi era necesar,fiindc` se lega de o scen` important` (nupovestesc, doar sugerez). Am urm`rit apoipe youtube filmule]e întregi cu jaful din LosAngeles, fiindc` f`cea parte din realitateaexistent` [i nu-l puteam descrie altfel decîts-a petrecut. Am cùtat topurile muzicaleoccidentale din 1983, fiindc` aveam nevoie[i de ele în alt` parte. {i tot a[a.

Cam a[a stau lucrurile cu echilibruldintre realitate [i fic]iune. Eu am recunoscutundeva, la finalul c`r]ii, într-un Cuvînt c`trecititor, care sînt p`r]ile reale [i care sînt p`r]ileinventate din roman. Acolo unde vreun cititorrecunoa[te un personaj, recunoa[te de fapto tr`s`tur` luat` de la cineva, fiindc` niciunul din personajele inventate nu au cores-pondent exact în realitate. Personajele [ilocurile reale apar cu numele lor real. A[ami s-a p`rut mie c` s-ar îmbuca mai binelucrurile.

Dac` tot ai pomenit de realitate, de acolovin [i cîinii care apar ici [i colo prin carte?Cîinele de la vama N`dlac, cîinii de la spital,cîinele de la restaurant...

...cîinii din fa]a Sofitelului, cîineleBolohan. Da, de acolo. Adic` de aici. Euvizualizez scenele atunci cînd le descriu,iar în România, în mai toate cadrele pome-nite, nu le puteam vedea f`r` cîine. Aiciavem cîini de cas`, cîini de bloc, cîini deinstitu]ii. Nu-i vorba de culoare local`, cide realitate. {i-apoi cîinii mai umanizeaz`peisajul.

Iar în scenele din America nu apar cîini.Nu apar.Dar vreo burs` acordat` de vreo funda]ie

strìn` ai avut?Eu nu. Paul Gìtan, scriitorul din carte,

da. {i a fost apoi tradus în strìn`tate. Ade-v`rul e c` mi-a pl`cut s` m` joc cu obsesiilescriitorului român, printre care de o vremeîncoace se num`r` [i obsesia de a fi tradusDincolo. Mai ales c` nici mie nu-mi sîntstrìne obsesiile [i frustr`rile scriitorilor dinroman. Acum nici nu mai [tiu cît e ironie[i cît e autoironie acolo.

{i cum vezi tu ast`zi scriitorul român?Vorbim de cî]iva ani buni de scriitori tineri,de noua genera]ie, opus` în anumite privin]evechii genera]ii, de grupuri [i mi[c`ri. Înultima vreme s-au deta[at [i individualit`]i,scriitori independen]i de un grup sau altul.Poate ]ii minte un text al criticului PaulCernat, "Puncte din oficiu pentru literaturatîn`r`", ap`rut acum doi ani în revista Obser-vator cultural, în care se spunea c` tineriiscriitori au fost credita]i cu puncte în plus,au fost încuraja]i într-un fel, dar nu au atinsînc` un nivel valoric echivalent credituluiacordat. Era o critic` sau un imbold?

Era o critic` [i un imbold la crea]ie.Paul Cernat e unul din criticii cu mintealimpede [i, în egal` m`sur`, un criticpreten]ios. Cred c` e bine s` fie a[a. Darasta era în 2008. }in minte c` mai de curînd,la o întîlnire cu publicul timi[orean pe caream organizat-o [i la care au venit BiancaBur]a-Cernat [i Paul Cernat, au spus amîndoic` între timp au început s` apar` [i confir-m`rile cerute în textul pe care l-ai citat. Auap`rut, concomitent, [i c`r]i foarte bune scrisede prozatori din "genera]ia tîn`r`" (care devreo zece ani a r`mas tot tîn`r`!), [i de pro-zatori din vechea gard`, care au reg`sit poftade scris de odinioar`. A[a c` eu sînt optimist.Dac` ar fi s` m` plîng de ceva, m-a[ plîngemai degrab` de reducerea num`rului decititori. {tiu c` e o lamenta]ie cu iz de cli[eu– to]i scriitorii se plîng de num`rul mic decititori –, dar asta îi acutizeaz` valabilitatea.Nu vreau s` spun c` în România se cite[tetot mai pu]in. B`nuiesc c` num`rul de cititorinu scade sau nu scade foarte repede.

Problema e c` în România s-a citit dintot-deauna mult prea pu]in, în compara]ie cualte ]`ri mai vestice, inclusiv Ungaria sauCehia. Cifrele vînz`rilor de carte o dovedesc.A[a c` problema e una de sistem, nu eproblema cititorilor. În ora[ele mici nu maiexist` libr`rii. La sate nici nu mai vorbesc...ce c`r]i g`se[ti de cump`rat într-un sat? Pier[i bibliotecile s`te[ti, atîtea cîte au func]ionat.Bibliotecile publice din ora[ele mari abiasupravie]uiesc. Am auzit chiar c` li s-ar fiimpus s` se autofinan]eze – b`nuiesc c`par]ial, dar chiar [i a[a... Cum s` seautofinan]eze o bibliotec` public`? S` î[ideschid` un magazin de papet`rie pe hol?O ]ar` care nu asigur` accesul gratuit lacultur` [i educa]ie minimal` e o ]ar` sortit`dec`derii. Aici scriitorii nu au ce face. Nicieditorii. E nevoie de stimularea culturii, deîmbun`t`]irea educa]iei [i de asigurareaaccesului la cultur` pentru to]i românii. Sau,dac` nu, hai s` ne asum`m oficial statutulde ]ar` european` furnizoare de muncitoriîn construc]ii [i culeg`tori de c`p[uni. Dup`cum spunea [i pre[edintele ]`rii, avem preamul]i filosofi [i prea pu]ini tinichigii. Doarc`, l`sînd la o parte faptul c` nici filosofiinu-s prea mul]i, nici tinichigii nu-s atît depu]ini, o cultur` de tinichigii nu las` multeurme în istorie.

În mod tradi]ional, la final cel intervievate întrebat despre proiectele lui viitoare. S`te întreb a[a ceva?

Nu, te rog, fiindc` n-a[ avea ce s`r`spund.

{tiu c` ai f`cut [i traduceri din literaturaanglo-american`. Ai putea s` spui dac` ]ise pare c` autorii pe care i-ai tradus te-auinfluen]at în vreun fel – în stil, tematic`,manier`? Oare nu exist` un astfel de riscîn cazul scriitorilor care traduc literaturùniversal`?

B`nuiesc c` la prima, la a doua, poatechiar [i la a treia carte a unui scriitor sepoate vedea influen]a unui maestru pe carescriitorul îl are ca model – asta în cazul încare are un singur model. Mai tîrziu totu[itrebuie s` apar` [i un stil personal. Chiarmanier` – fie c` e bine sau rù. C`ci dupò vreme influen]a aceea se estompeaz` [i,chiar dac` e recognoscibil`, nu afecteaz`calitatea operei. Un bun exemplu ar fiNicolae Breban, ale c`rui modele –recunoscute f`r` re]inere – nu îl împiedic`pe prozator s` aib` stilul [i personalitateasa unice.

Dar m-ai întrebat de traduceri. {i aicieu zic c` lucrurile stau cam la fel. Mul]iscriitori traduc azi, fie din pasiune, fie cas` mai cî[tige un ban. Doar c` de obiceitraduc amestecat, din mai mul]i autori, dinepoci [i culturi diferite, cu stiluri diferite,cu viziuni [i filosofii diferite, cu vocabulardiferit. Poate dac` ar traduce cinevaexclusiv... Hemingway, s` zicem, sauShakespeare sau Cehov, ar putea fi influen]atradical de personalitatea autorului tradus.Asta nu se prea întîmpl`. Eu, de exemplu,am tradus Philip Roth [i Ernest Hemingway,David Lodge [i Cormac McCarthy (apropo,Nu exist` ]ar` pentru b`trîni tocmai st` sàpar`), Leo Strauss (care nu-i prozator) [iJohn O'Brien (Leaving Las Vegas). Sîntautori diferi]i, cu stiluri diferite, din epocidiferite [.a.m.d. Mie riscul mi se pare altul:ca un scriitor care traduce s` adaptezeopera autorului tradus conform stilului sù.Probabilitatea este mult mai mare, fiindc`cel ce traduce transpune opera autoruluistrìn în limba sa, în care el [i-a format stilul.A[a cum traduci expresii ([i nu spui, deexemplu, "nebun ca un p`l`rier"), traduci[i stilul – pe care oricum trebuie s`-l transpui.Traduttore, traditore. De-aia eu [i prefercuvîntul "transpunere" în locul celui de"traducere".

Scriitorul român apar]ine unei culturimici. E oful nostru de mult` vreme, a[a cumtot de mult` vreme ne plîngem depromovarea insuficient` a culturii noastrepeste hotare sau, alt`dat`, de inutilitateatrudei noastre [i de indiferen]a marilor culturifa]` de culturile mici. Crezi c` un scriitordintr-o a[a-zis` cultur` mic` e condamnats` r`mîn` cantonat într-un plan minor, dinpricina "ghinionului" de a se fi n`scut... înRomânia, s` zicem?

Cred c` da. Cu amendamente, dar înmare m`sur` da. Scriitorul român se adre-seaz` în primul rînd publicului românesc.Una dintre probleme ar fi aceea c`, spredeosebire de artele vizuale, arta cuvîntuluie foarte dependent` de limb`, iar atunci cîndiese în afara grani]elor, scriitorul e dependentde traducere. Hai s` zicem c` obstacolulacesta poate fi dep`[it. Îns` cel`lalt, decalajulde prestigiu cultural, e mai greu de recuperat.

Nu mi se pare neap`rat nedrept. E doarun ghinion sau mai multe – ghinionul c`

literatura român` începe cu adev`rat abiaîn secolul al XIX-lea, c` România e o cultur`mic` [i abia cunoscut`, c` limba român` eo limb` de circula]ie redus`. Marile literaturidau marile valori nu fiindc` n-ar existascriitori extraordinari [i în alte spa]ii, cifiindc` ei nu sînt vizibili. O literatur` mic`poate fi promovat`, sigur, dar efectele sîntminime. Pentru ca o literatur` s` fie vizibil`,în ciuda handicapului lingvistic (greu deignorat), e nevoie de cîteva nume care sàtrag` aten]ia asupra ei, iar apoi de un fluxconstant de autori valoro[i, care s` nu laseizvorul ini]ial s` dispar`. {i e nevoie [i deo istorie cultural` de impact universal, camcum se spune c` î[i fac englezii extraor-dinarul lor gazon: "Simplu: plantezi iarba[i dup` aceea o tunzi vreo dou` sute de aniîn fiecare zi". Iar noi, ca s` fim drep]i,n-am prea tuns-o.

INTERVIUinterviu

orizont

6www.revistaorizont.roOCHEANochean

Încopertat` între dou` povestiri de-unhaz irezistibil, secven]a cea mai ampl` anoii c`r]i a lui Mircea C`rt`rescu, Frumoaselestrìne, e un perfect exemplu de ceea cefrancezii numesc pince sans rire iar engleziitongue-in-cheek. Subiectul e, într-adev`r,generos [i ar fi fost mirare ca un diaristprecum Mircea C`rt`rescu s` fi trecut indi-ferent pe lâng` o astfel de min` de aur. Înunul din acele accese de generozitate ce staudoar la îndemâna marilor puteri literare [ipostcoloniale, francezii au invitat, în 2005,un grup de doisprezece scriitori români înpatria lui Montaigne [i Flaubert. Îns`[i ideeac` mai mul]i scriitori români — în cazulnostru, bun` parte a cremei creatorilor autoh-toni — sunt obliga]i s` stea împreun` maimulte zile pare dinamit` curat`. Cunoscândcaracterul [i energia negativ` din mediilenoastre literare, te-ai fi a[teptat la trans-punerea pe sol francez a nesfâr[itelor r`zboa-ie de gheril` ce se duc pe malurile Dâmbo-vi]ei de când lumea [i se vor duce pân` ladispari]ia ultimei reviste culturale.

EE i bine, nu. Vocea care vorbe[teîn aceste pagini e binecunoscut`din Jurnalele lui Mircea

C`rt`rescu — poate pu]in mai relaxat` lanivelul limbajului [i ceva mai dispus` laautoironie. E vocea scriitorului matur, ajunsîn culmea succesului, care-[i permite s`trateze cu sarcasm nu atât pe ceilal]i, câtpe sine însu[i. Lunga proz` intitulat` chiarFrumoasele strìne este un minu]ios jurnalde bord al zilelor petrecute în Hexagon, dar[i un prilej de a în]elege [i judeca dramele,ambi]ia, gùno[enia, prostia, orgoliile,arogan]a, falsitatea, stupiditatea bunelorinten]ii, polite]ea rânced`, lipsit` desubstan]`, a rela]iilor interumane. MirceaC`rt`rescu [tie s` vad` [i [tie s` povesteasc`ce vede. Spre deosebire de Jurnal, în carteade fa]` sim]i c` autorul are [i timp [i chefs` stea de vorb`. Plin de paranteze, foileto-nistic în inten]ie [i baroc prin rezultat, textulapar]ine unui scriitor pentru care nu exist`pl`cere mai mare decât s` despice în patrufirul unei nara]iuni care, altminteri, ar fi pututfi epuizat` în câteva pagini de reportaj. Con-ven]ia literar` e îns` mai puternic` decâtadev`rul [i pl`cerea de a povesti dep`[e[te,pe ici-pe colo, grani]ele realit`]ii. Dar ce-arfi Amintirile din copil`rie, Hanu Ancu]ei[i Un veac de singur`tate (posibile modeleurmate aici de Mircea C`rt`rescu) f`r` exa-ger`ri, invazii ale imaginarului în prozaiculcotidian [i "închipuiri" pe care numai scrii-torul adev`rat [tie s` le fac` plauzibile?

Mircea C`rt`rescu are o ureche absolut`.For]a evoc`rilor provine din contrastul dintretonul alb, voit banal, al propriilor fraze, [icuvintele rostite de personajele mai multsau mai pu]in întâmpl`toare ale evoc`rii.Efectul este asem`n`tor unui arc voltaic:pagina ia foc, întâmpl`rile ies din matcabanal` în care p`reau s` curg` lin, vorbindcu patetism despre dramele, frustr`rile [inefericirea personajelor care [i-au pierdutiluziile. Acest procedeu este folosit îndeosebiîn cele dou` "fic]iuni" ale volumului (Antrax[i Bacovian`). În Frumoasele strìne, pri-meaz` tehnica descrierii, a detaliului relevantcare fixeaz` în memorie tablouri de-odecisiv` pregnan]`, f`r` diminuarea efectului.

În acest sens, fata întâlnit` la o recep]iene trimite într-o lume halucinant`, oferindportretul unui personaj memorabil. Imagineasingur`t`]ii [i a derutei existen]iale e ob]inut`printr-o descriere alb`, aproape func]ion`-reasc`: "Fata asta m`runt` de statur` împin-gea încolo [i-ncoace, în mijlocul celor patrusute de in[i din sala imens`, un landou în

BACOVIA ÎN HEXAGONMIRCEA MIH~IE{care se afla un copila[, un bìe]el de un an,care se uita cu ochi largi împrejur. Tot timpulcât am stat de vorb` cu ea m-am întrebatdac` e fericit`, acolo între strìni, departede lumea literar` româneasc` în care, înaintes` plece, încercase s` se integreze. Pe vre-muri, când f`ceam seminar cu grupa ei, fataasta r`m`sese într-o sear` în urm` fa]` decolegii care-[i încheiau gecile [i-[i legaufularele la gât ca s` plece acas` dup` cursuri.Se apropiase de catedra unde eu îmi strân-geam foile în map` [i-mi d`duse un bile]el,apoi fugise afar`. Flatat c`, poate, o student`s-a amorezat de mine (nu era cine [tie ce,totu[i: se-ntâmpl` tot timpul [i aproape tutu-ror profesorilor mai tineri. E legea numerelormari. Când ai la curs dou` sute de fete [ivreo sut` la seminar, câte una din fiecarean tot are idei ciudate), am deschis bile]elul[i, citindu-l, am început s` râd singur caprostul, dezam`git, dar [i încântat la culme.Scria pe el cam a[a: ™Domnule profesor,dac-ar fi s` aleg o rela]ie cu dumneavoastr`,n-a[ vrea s`-mi fi]i nici amant, nici so]. Nua[ vrea decât s`-mi fi]i tat`!¤"

Pe acest ton, de mig`loas` preg`tire aclimax-ului, urmat de o brusc` virare în anti-climax, e construit întregul edificiu al "d`riide seam`" asupra prezen]ei celor doisprezecescriitori români în Fran]a. Afl`m, desigur,lucruri spectaculoase — dar nu foarte specta-culoase — despre ace[ti magnifici autoriconfrunta]i cu publicul francez, dar afl`mmai ales detalii despre Mircea C`rt`rescuînsu[i. C`l`toria în Fran]a e un prilej deautocunoa[tere [i rememorare, de conturarea unui portret interior pe care scriitorulni-l ofer` în doze atent controlate, îmbinândnecesit`]ile scrierii foiletonistice cu obliga-toria [arj` de sarcasm [i autopersiflare. Nuafl`m prea multe lucruri despre Fran]a str`b`-tut` de la nord la sud, adic` de la Paris înProvence, [i apoi la Bordeaux, dar plonj`mîn via]a privat` a scriitorului, r`sfoind agen-dele unei expedi]ii mai degrab` nostalgicedecât p`truns` de solemnitatea "misiuniioficiale".

În ciuda tonului alert, al nara]iunii înpriz` direct`, sim]i c` miza existen]ial` seafl` în alt` parte — sau, mai degrab`, înalt timp. "Duzina scriitoriceasc`" pornit`în cùtarea gloriei literare e sortit` s` seîntoarc`, la nesfâr[it, pe propriile urme, sim-]ind c`, a[a cum spunea Rimbaud, "la vieest ailleurs". Nostalgia, titlul uneia din c`r]ilelui Mircea C`rt`rescu, e simbolul acesteiexpedi]ii, formula prin care, explicit, suntemmereu retrimi[i în trecut, deoarece prezentulnu e decât o caricatur`, o gesticula]ie steril`,recolta searb`d` a unei munci depuse cândvademult, singura autentic`.

FF lash-back-urile, retran[`rilestrategice pe situa]ii revoluteînt`resc senza]ia de acut`

nemul]umire fa]` de valorile prezentului.O discu]ie cu poetul Ion Mure[an e mai multdecât explicit` în acest sens: "Am vorbit,cum facem mereu când ne-ntâlnim noi,optzeci[tii, despre acele vremuri în care erampoezia tân`r` a momentului, despre cei care-au confirmat [i cei care-au fost uita]i, [i ceicare-au murit... Cu trecerea timpului, devinetot mai limpede cât de mult am ]inut uniila al]ii în ciuda concuren]ei sufocante dintrenoi [i-a încerc`rilor altora de-a ne dezbina.Unii au publicat mai mult, al]ii mai pu]in.Unii au avut succes, al]ii nu. Unii sunt [iazi în centrul aten]iei, al]ii au fost uita]idemult, îngropa]i într-o via]` obscur`. Darde câte ori se-ntâmpl` s` ne-ntâlnim, nepurt`m ca ni[te solda]i b`trâni dintr-un r`zboipierdut în adâncul timpului: ne-mbr`]i[`m

cu c`ldur` [i ne amintim de vechile campanii,de vechea glorie pe care nu ne-o poate luanimeni. Mury mi-a povestit despre carteape care are de gând s-o scrie, ceva foartefrumos [i straniu, foarte metafizic, o cartedespre mor]i [i mucegai. Iar eu îmi aminteampoemul sù cu p`pu[a de cârp` aruncat`într-o debara plin` de pantofi vechi, teribilpoem al spaimei pure."

PP ovestite cu haz, cu deta[are, cuironie [i cu sarcasm, episoadeleacestei aventuri literare sunt, de

fapt, o excelent` analiz` socio-psihologicà moravurilor, ambi]iilor [i suferin]ei uneilumi a orgoliilor [i confrunt`rii. Stiluldigresiv al relat`rii e menit s` adune în jurulacelora[i teme [i obsesii un întreg universde aspira]ii ce se dovedesc pure [i durabiledezam`giri. Nara]iunea nu-i apar]ine scrii-torului de succes, ci unui biet om aflat subvremi. Împrumutând când vocea mucalità unui Svejk înfruntând absurdul cotidian(Mircea C`rt`rescu "vede enorm [i simtemonstruos", construind scenarii paranoicede-un irezistibil umor), scriitorul ne câ[tig`simpatia tocmai accentuând banalitatea vie]iiunei fiin]e excep]ionale. Pentru c`, oricumam întoarce lucrurile, C`rt`rescu nu e unscriitor oarecare — e produsul de lux al uneiliteraturi care, prin el, începe s` se bucurede o recunoa[tere interna]ional`. El prefer`s` ne poarte mai degrab` prin universulobsesiilor [i sensibilit`]ilor sale decât prinlumea pe care o str`bate cu o evidentìnaptitudine pentru spectacol, exhibi]ionisme[i vânarea cu orice pre] a succesului.

PP ovestirile care închid [i deschidvolumul (Antrax [i Bacovian`)sunt, în chip nea[teptat, comen-

tarii la ampla dare de seam` reprezentat`de istorisirea Frumoaselor strìne. Eleservesc drept autoportrete ale insuluihipersensibil, nu o dat` suspicios [i irascibil,pe care-l vom urm`ri în periplul francez.Cu profunde note confesive, cele dou`povestiri fluctueaz` între nara]iuneadocumentabil` biografic [i verva n`scut`

dintr-un tip special de imaginar: cel în careautorul se dedubleaz`, una din identit`]ilesale ridicându-se, luciferic, deasupra p`mân-tului pentru a putea scrie, dezinvolt [i dezin-hibat, despre eul sù terestru.

Mircea C`rt`rescu ne-a oferit cea maicalm` carte a sa din ultimii cincisprezeceani. Dar e un calm sub crusta c`ruia pânde[te,bacovian, nevroza. Cople[it de aten]ie, adu-lat, el poart` cu sine triste]ea iremediabilà insului "umilit [i obidit", triste]e pe caren-o pot sp`la toate celebr`rile politicos-aseptice ale întregului Occident. Scriitorulreu[e[te performan]a de a fi un fel de BuddyGlass în care coexist`, nostalgic [i paranoic,atât fragilitatea [i retractilitatea lui HoldenCaulfield, cât [i bizareria genialoid` a luiSeymour Glass. Notar al propriilor aventuri,Mircea C`rt`rescu e [i cel dintâi cititor care,ca [i noi, se înduio[eaz`, se amuz` [i sufer`în fa]a rândurilor pe care tocmai le-a scris.Pentru c` ele sunt îns`[i via]a sa pe cât dereal`, pe atât de imaginar`. {i pe cât deimaginar`, pe atât de intens`.

MIRCEA C~RT~RESCUMIRCEA C~RT~RESCUMIRCEA C~RT~RESCUMIRCEA C~RT~RESCUMIRCEA C~RT~RESCUFrumoasele strìneFrumoasele strìneFrumoasele strìneFrumoasele strìneFrumoasele strìneEditura Humanitas, 300 p., 2010

orizont

7 www.revistaorizont.roINSERTinsert

ALEXANDRU BUDACAm întotdeauna re]ineri când deschid

volumele de publicistic` ale unor autori cu-noscu]i, pentru c`, de cele mai multe ori,efectul [i retorica acestui fel de scrieri setocesc puternic la recitire, iar strategiile per-suasive ritmate prin lovirea tastaturii se dilu-eaz` considerabil între cele patru coperte.Articolele de pres` iau na[tere sub presiuneatimpului, a tiranicului deadline, sunt rodulunor dispozi]ii de moment, al idiosincraziilorefemere, dar [i al umorilor vechi c`rora le-ai g`sit acum gurile de e[apament, al impre-siilor înc` insuficient a[ezate, iar forma tex-telor este dictat` de imperativul categorical gazet`riei: num`rul fix de semne, cu totcu spa]ii. Ai, n-ai ceva de zis, trebuie sùmpli col]ul de revist` ce-]i este pus la dis-pozi]ie. Într-o publica]ie, articolul tù vinela pachet cu altele, e[ti o voce printre multealte voci. Uneori ]ipi, alteori devii suav, îns`ceea ce spui are mereu o solid` plas` desiguran]`, gra]ie bran[`rii presei la prezent,[i numai la prezent.

DD ac` te faci auzit în vacarm,înseamn` c` ai fructificat ziua.Dac` nimere[ti pe al`turi sau

pari pleo[tit, nu trebuie s` disperi. Te po]isalva în num`rul urm`tor. Dac` e[ti înclinatmai mult spre zen decât spre apoplexie,munca în pres` te face în]elept. Aici în]elegirapid c` nu e[ti de neînlocuit. Toate acesteanu r`mân valabile când î]i aduni articoleleîntr-o carte. Fluturele zglobiu, multicolor,prins dup` alerg`tura de diminea]`, pentrucare toat` lumea te mângâie pe c`p[or, devineuscat [i gri în insectar. Fragmentare sau înche-gate, sprin]are sau melancolice, împ`ciuitoaresau înveninate, filosofice sau delirante, opiniiletale frumos ambalate laolalt` au nevoie [ide un termen de valabilitate îndelungat. Unulde conserv`, nu de savarin`. Majoritateavolumelor de publicistic` sunt deja alteratecând ies din tipografii. Sunt bucuros c` potexplica de ce Frumoasele strìne face excep]ie.

Am observat de mult c`, de[i se descurc`bine în presa cotidian`, Mircea C`rt`rescunu se simte deloc confortabil în postura degazetar. Uneori îmi d` chiar senza]ia c` sescuz` pentru c` scrie editoriale. Cu toateacestea, multe dintre pamfletele sale, maiales cele în care surprinde cu am`r`ciunenivelul nostru de corup]ie, adâncirea s`r`cieisau starea înv`]`mântului, devin instantaneutexte cult în cyberspace. Le primesc frecventprin e-mail. Iat` c` publica]ia {apte seri i-a oferit prilejul lui Mircea C`rt`rescu s`foloseasc` dogmele presei în avantaj propriu.El a reu[it astfel s` confere tabletei u[ordigerabile aura povestirii de calitate [i s`revigoreze într-o oarecare m`sur` foiletonul.Câteva din paginile adunate în volum îmierau cunoscute, c`ci le-am citit sporadic înrevista men]ionat`, înainte sau dup` câteun drum la cinema sau la cafenea, îns` abiaacum am în]eles ce voia s` zic` formulaconfesiv` "cum am fost un autor de duzin`".

MM ircea C`rt`rescu are toatetr`s`turile unui povestitorînn`scut, adic` ale cuiva care,

a[a cum spunea Walter Benjamin, vine defoarte departe, spre a ne împ`rt`[i o ex-perien]` ie[it` din comun. Cu cât uit` maimult de sine auditoriul unui asemenea poves-titor, adaug` Benjamin, "cu atât ceea ce

IMPROMPTUascult` i se înscrie mai profund în memorie".Poate de aceea nu simt niciodat` nevoia s`-mi fac fi[e de lectur` când citesc c`r]ile luiC`rt`rescu. Am afirmat undeva c` autorulNostalgiei mi se pare influen]at mai multde Andersen [i de tradi]iile str`vechi alepovestirii, decât de Nabokov sau Pynchon.Nu mi-am schimbat p`rerea. Chiar dac`prozele din Frumoasele strìne sunt departede anvergura [i ambi]iile faimoasei trilogii(autorul însu[i m`rturise[te c` s-a amuzatscriindu-le), î]i rezerv` multe surprize. Niciuna dintre cele trei povestiri nu este f`r`cusur de la prima la ultima fraz`, îns` toatesunt savuroase datorit` pl`cerilor locale,divaga]iilor jucù[e, interven]iilor tandre,piruetelor stilistice oportune, confesiunilorcapabile s`-]i transmit` emo]ie, dar mai cuseam` gra]ie umorului debordant [i auto-ironiei. M`rturisesc c` dup` Orbitor. Aripadreapt` a[teptam cu ner`bdare o por]ie defic]iune c`rnoas`, nu publicistic`. Totu[i,dezam`girii din primul moment i-a luat rapidlocul entuziasmul fa]` de aceste proze pecât de limpezi [i lipsite de mari preten]ii,pe atât de curioase.

În Frumoasele strìne, Mircea C`rt`-rescu ascunde inteligent sub pojghi]afanteziei mai multe întâmpl`ri reale din via]asa. Coji de banan` sunt aruncate peste tot,generos, ca [i cum autorul abia ar a[teptas` vad` cine va c`lca pe ele: aluzii la persoane[i situa]ii din lumea literar` autohton`, name-droppings de efect, peisaje urbane desprecare nu po]i s` spui cu certitudine dac` suntsau nu imaginate integral de autor, apari]iipitore[ti, în special feminine, la evenimenteliterare, dueluri deschise cu invidio[ii, dar[i cu criticii, autoexamin`ri chirurgicale, nulipsite de culori comice, accese de melancolie[i, desigur, vise. Am s` trec repede pesteAntrax [i Bacovian` pentru a m` concentraasupra piesei de rezisten]`, [i anume prozace d` titlul volumului.

AA ntrax este o istorioar` despreparanoia care l-a cuprins peautor când a primit un plic du-

bios din Danemarca. Consisten]a logicii spai-mei [i amplificarea detaliilor în scenarii deapocalips specifice sindromului 11 septem-brie, spiritul civic [i onestitatea împinse pân`la ridicol se întâlnesc cu dezinteresul, amato-rismul [i autosuficien]a neghioab` ale autori-t`]ilor noastre. Vulnerabil` în momentelecând se schimb` replici (poli]i[tii, mai ales,nu prea conving), povestirea te ]ine captivîn atmosfera ei dâmbovi]ean-kafkian` [i tedezarmeaz` cu un final simpatic, de[i camindigest. În Bacovian`, Mircea C`rt`rescurememoreaz` o p`]anie din anii '80, când afost invitat la o sear` de lectur` de c`tretinerii poe]i din Bacù. A[a-zisul evenimentliterar se va dovedi un fiasco, iar întreagasitua]ie vireaz` spre grotescul cel mai ro-mânesc. Lumea sordid` a cenu[iilor ani dinacea perioad` alunec` pe nea[teptate, ca peo band` Möbius, în pur imaginar roman-tic, odat` cu apari]ia fantomei Marucì, prin-]esa Cantacuzino. Deoarece Mircea C`rt`-rescu înoat` cel mai bine în apele onirice,e greu s` spui precis cât fantastic [i cât`realitate se amestec` în poveste.

Frumoasele strìne (sau Cum am fostun autor de duzin`) face înc` din titlu o

trimitere direct` la cei doisprezece scriitoriselecta]i pentru proiectul cultural BellesÉtrangères din noiembrie 2004. Nu-miamintesc s` mai fi citit o m`rturisire atâtde savuroas` [i de lucid` (dureros de lu-cid`, a[ spune) despre ce înseamn` s` fiiscriitor român în ]ar`, dar [i scriitor românîn strìn`tate. F`r` fals` modestie (C`rt`rescueste un artist con[tient de propria valoare),autorul demonteaz` miturile construite înjurul sù de pres`, de resentimentarii dinlumea noastr` literar` (niciodat` nu mi-asunat atât de oximoronic termenul ca acum,dup` ce-am închis aceast` carte), dar maicu seam` mitul scriitorului ajuns, înv`luitîn faim` ca într-un cocon, îmbog`]it de tra-duceri, lecturi publice [i apari]ii tv.Aventurile din Fran]a nu sunt narate liniar,nici cronologic, ci selectate în func]ie deimportan]a lor [i întrerupte de multe amintiri,de schi]`ri atente ale unor portrete luminoase,sau, dimpotriv`, întunecate, de interludiiamuzante [i improviza]ii mìestrite pe corzilememoriei. Toate confer` textului note deoralitate, iar povestea Frumoaselor strìnete duce cu gândul la spuma unei [ampaniidesf`cute în solitudine. Un umor dezl`n]uitse revars` pe fiecare pagin`, dar nu trebuies` fii un cititor superversat ca s` în]elegic` fiecare zâmbet al autorului învinge, defapt, o adânc` triste]e.

IImpresiile de c`l`torie sunt vii, culeseparc` dintr-un jurnal, iar pe alocurimi-au amintit de eseurile mai vechi

de drume]ii americane ale lui Andrei Co-drescu, înainte ca el s` se afunde adânc înideologie. Când scrie despre Iowa City,Chicago, Paris, Viena, Bordeaux ori desprecetatea Carcassonne, aten]ia autorului alegede fiecare dat` detaliul pitoresc, vinieta decolec]ie, nu senza]ionalismul turistic. Ora[eledin Vest sunt comparate din reflex cu hido[e-nia Bucure[tiului, în general, cu dezolantulpeisaj urban din România. Spectrul s`r`cieiîl înspìmânt` teribil pe Mircea C`rt`rescu,mai ales c` l-a cunoscut îndeaproape înaintede Revolu]ie. S`r`cia [i frigul, adev`ratetraume, se asociaz` înc` în memoria lui cuperioada comunist`. Pasiunea nou` pentrugadgeturi tehnologice are ceva din micilebucurii ale unui copil care-[i poate permitedin când în când juc`riile visate. I se parec` prietenii pleca]i în strìn`tate duc o via]`de o tulbur`toare normalitate, [i c` demni-

tatea lor nu a avut de suferit. Cu toate acestea,când se afl` la Paris sau la Viena, scriitorulse simte la fel de înstrìnat, c`ci, în ochiioccidentalului, românul se oglinde[te întot-deauna cu tr`s`turile unei specii bizare. Acestaspect e splendid surprins într-un episodpantagruelic – seara româneasc` laCastelnaudary, capitala mondial` a ciolanuluicu fasole.

Savoarea prozei se datoreaz` în primulrând interac]iunilor umane [i întâlnirilor maimult sau mai pu]in fericite. Unele sunt neîn-chipuit de nostime, cum ar fi gafele monu-mentale f`cute de translatori nepricepu]i,situa]iile hazlii generate de diferen]ele cul-turale, men]ionarea unor erori teribile întraducerile franceze ale romanelor Nostal-gia [i Travesti, peripe]iile cu {tefan Agopian.A fost consolator s` citesc ce au f`cut co-rectorii (români, de data asta) unor [palturi.Brusc, am realizat c` propriile mele întâlniricu diver[i corectori zelo[i de pe la revisteleculturale sunt bagatele. Cum a[ putea s`m` mai plâng c` din "memetic" (referitorla teoria memelor) mi-au f`cut "mimetic"sau c` faimoasa povestire borgesian` "Tlön,Uqbar, Orbis Tertius" a devenit trei prozedistincte (adic` "Tlön", "Uqbar" [i, desigur,"Orbis Tertius"), când însu[i C`rt`rescus-a trezit c` "vitelus" ("substan]a cu carese hr`ne[te embrionul în ou") s-a metamorfo-zat în "vi]elu[" [i c` s-a dus naibii splendoarede metafor` ? Exist` îns` [i momente crunte,manifest`ri feroce ale ranchiunei confra]ilor,vanit`]i de-o stupiditate halucinant`, fi]e destaruri cu iz de stân`, descrise de autor f`r`menajamente. Unele sunt atât de înfior`toare,de tipic române[ti (cum altfel am puteacaracteriza cultura noastr` dac` nu dreptuna a invidiei?), încât nu m` îndoiesc c`sunt autentice. Citind acele pagini, am avutsenza]ia c` scriitorimea româneasc` e for-mat`, cu pu]ine excep]ii, din tic`lo[i f`r`glorie ce-[i imagineaz` c` au cucerit Vestulcu marea lor art`. De câteva ori, râsul mis-a oprit în gât.

PP entru mine, faptul c` în peisajulnostru cultural, a c`rui ariditatefacem tot posibilul s-o men]inem,

a ap`rut un prozator precum Mircea C`rt`res-cu, constituie un miracol, iar miracolele nupot fi explicate logic. Drept urmare, dac`nu m-a[ bucura când îi apare câte un volum,a[ sim]i c` am comis un soi de impietate.

orizont

8www.revistaorizont.roCONTURcontur

Nu se întâmpl` prea adesea ca o seriede articole ap`rute în presa de ast`zi s`-[ip`streze prospe]imea atunci când e cuprins`în volum. De obicei, rândurile ad`postitede periodice ard repede, victime ale uneiexecu]ii sumare. Din cenu[a r`m`s` în urmalor se înfirip` câteodat` un caz, se contureazàlt`dat` un mesager. Îns`, de cele mai multeori, poart` urmele metamorfozei prin caretì[ul verbului a devenit suportul mercantilal profitului personal. Consumul bulimical informa]iei nu mai permite argumente,limpeziri, ra]ionamente. Iar morala apare,cu prec`dere, la comand`.

FFire[te c` sunt [i excep]ii. Nervuleditorialului nu exclude plonj`riautentice în istoria ideilor [i nici

o anume cultur` a diferendului. Dimpotriv`,materialul gazet`resc devine organic abiacând le valorific` ([i) pe acestea. Organic,dialogal [i evolutiv, în încremenirea ordonatà literelor din pagin`. Este ceea ce seîntâmpl`, bunòar`, cu textele publicate înperiodice de Viorel Marineasa.

Adunate în Vederi din Timi[oara (Insti-tutul European, 2010), articolele ap`rute în"Evenimentul zilei" (între 2005 [i 2008),"24 FUN", "{apte seri" [i "Fruncea" readucla lumin` neastâmp`rul intelectual [i spiritulfin-coroziv al autorului. Cu o tematic` diver-s`, social`, politic` [i cultural`, materialelereunite în paginile c`r]ii se afl` într-un dialogcontinuu – pe de-o parte, unele cu altele,pe de alt` parte, cu cei care se apleac` asupralor. Sunt, de fapt, fragmente dintr-un tabloucare pretinde o abordare pluriperspectivist`.Altfel, distingerea justelor m`suri r`mânepar]ial` iar zona de grani]` în care politicul[i socialul interfereaz` cu ideile [i men-talit`]ile nu-[i dezv`luie valen]ele.

RR elaxat, pa[nic, superficial, u[orfrivol ar fi trebuit s` fie demersullui Viorel Marineasa, dac` titlul

volumului nu ar absorbi pecetea (auto)ironiei.În realitate, demersul autorului numai su-perficial nu este. Ideile sunt precise iar argu-mentele apar din mi[carea exersat` a gândirii.Peste toate acestea se pliaz` o retoric` flexi-bil`, împ`nat` cu tâlcul pove[tilor de odini-oar`, cu Unchiu (fratele viteg al bunicului),cu [vabii din Lipova, cu Doroghi-bacsi(strungar în cartierul Fabrik) sau - de cenu? – cu... Gulliver. Pentru felul în care seschimb` planurile [i iese la iveal`, din un-ghiuri diverse, ideea, se poate cita aproapela întâmplare : "Era în 1965. Pentru mo-ment, sistemul comunist î[i muiase virulen]a.Începuser` s` vin` mesageri din partea cea-lalt` a cortinei de fier : oameni politici, turi[ti,filme, expozi]ii, produse... În Pia]a Uniriise ridicase din structuri modulare, cât ai clipi,o construc]ie stranie. Pere]ii exteriori fuseser`împânzi]i cu afi[e concepute agresiv, amin-tind de benzile desenate. Urma s` evoluezeo trup` de motocicli[ti din Italia. Ne-amdus s` vedem minunea. “...‘ Ne-am împrie-tenit câ]iva studen]i de la Filologie cu unuldintre arti[ti. Era primul ™strìn¤ cu carest`team de vorb`. Îl chema Rocky. Bucuro[i,am f`cut leg`tura cu ™Rocco [i fra]ii sì¤,filmul lui Visconti (eroul lui Stallone înc`nu se ivise). Ne-a tìat-o scurt c` nu e nicioapropiere, el poart` un nume american, despectacol, cum american e [i bolidul pe care-[i risc` via]a, pentru un pumn de b`net, zide zi. Ne-a spus a repro[ c` avem drumurimizerabile [i c`, în conversa]ii, pomenimobsesiv despre ™il nostro paese¤. Degeaba

DIN TIMI{OARA, CU DRAGOSTEGRA}IELA BENGA

l-am luat noi cu lozinca ™de la Râm ne tra-gem¤, omul ori nu ne-a crezut, ori nu a datimportan]`. A trebuit s` vin` din Torino aceltip simplu [i dur ca jubila]iei noastre dinacei ani de libertate în[el`toare s`-i piceun pic nasul. “...‘ / Necesar` s-a dovedit,zilele trecute, [i vizita lui Franco Frattini,vicepre[edinte al Comisiei Europene, la Bu-cure[ti, ca s` fim siguri c` nu am înnebunitatunci când credem consecvent c` justi]iatrebuie reformat` [i c` domnul Dan Voicu-lescu e când un nimeni, când un încurc`-lume. / Jonathan Swift [i-a pus eroul s`colinde prin Liliput, Brobdingnag, Laputa,Yahoo, ]ara Huynhnmilor pentru a-l obligas` relativizeze, s` vad` la alte dimensiunirealit`]ile din ]ara sa. Asemenea document`risunt utile, atât timp cât reprezentantul nuabuzeaz` de banul contribuabilului [i nuumbl` prin strìn`t`]i cu capu-n traist`. Deaceea, Gulliverul autohton merit` [i câte odescindere f`r` menajamente la el acas`.Ca, la urm`, s` developeze pe cont propriuadev`rul." (Rela]ia dintre Zidul Mor]ii [ireforma în justi]ie)

CC olajul format de Vederile dinTimi[oara cuprinde un [ir demut`ri ofensive pe tabla de [ah

a juc`torului care, de la bun început, refuz`remiza. Fascinat de joc, în expresia luiprofund intelectual`, semnatarul Vederilorcultiv` [arja ideii nu dintr-un oarecare spiritde frond`, ci printr-o op]iune legitim`. Iarturnirul nu presupune neap`rat încrunt`rivindicative, ifose ideologice sau strategiicontorsioniste. În textele lui ViorelMarineasa, abilitatea de a scotoci prin cotloa-ne se r`sfrânge pe t`râmul paralelismelor[i simpla cârtire se metamorfozeaz` într-opoveste caleidoscopic`, în al c`rei final punc-tul pe i refuz` zgomotul sec al tribula]ieidecre]ionare. Vederile... apar dintr-un jocfermec`tor, pe cât de reflexiv [i de grav,pe atât de incisiv-ironic ori (dup` caz) nos-talgic-empatic. Istoriile vechi [i noi provoac`,incit`, ating sau bruscheaz` sinapsele,împrosp`tând continuu ideea, f`r` primejdiacoclirii. Fie c` iau în discu]ie delicata pro-blem` a rela]iei dintre centru [i provincie,fie c` au în vedere chestiuni legate de lustra]ialustra]iei sau de batjocorirea patrimoniului,textele nu cad în ispita demol`rilor ori azeflemelei buruienoase. În schimb, ViorelMarineasa exploateaz` efectele deplierilor[i concentr`rilor succesive, împlete[te re-portajul cu pamfletul [i învele[te tableta înmantia înc`p`toare a prozei sau eseului. Cutoate aceste straturi, realitatea apare, para-doxal, în goliciunea ei inconfortabil`. Sauî[i dezv`luie ispititor miezul pitoresc, greude [ters din amintire.

În cele cinci p`r]i ale Vederilor..., con-textele, faptele, prejudec`]ile, idiosincraziile,reac]iile sau schi]ele de portret demascàdâncimea unor crize, dar recupereaz` [i oistorie – o istorie iradiant` a locului (a mar-ginii, a centrului, a Europei) [i o alta, per-sonal`, apar]inând biografiei intelectuale [iafective a autorului. Vederile... au nu doarculoare, ci [i memorie.

O biografie se decupeaz`, cu un alt tipde instrumentar, [i din Ani de pasaj (EdituraMarineasa, 2010), cea mai recent` carte alui Mircea Pora. Precum o imagine care apare[i dispare, lumea din prozele autorului timi-[orean se afl` pe pragul dintre biografism

[i imagina]ie. Sau dintre fic]iune [imetaliteratur`.

Îns`, mai mult decât c`r]ile precedente,volumul abia ap`rut pune accentul pe deriv`.Nu pe derapajul realit`]ilor de tot felul, cipe deriva con[tiin]ei în incontrolabila eiapropiere de moarte. Nici de data aceastascriitorul nu-[i abandoneaz` vechile repere,doar c` tonurile acute intr` în zodiabemol`riii, pentru a l`sa loc unor semneesen]iale – semne de via]` [i de moarte. "Pân`la moartea [tampilat` de medici [i cântatùlterior înfundat sau fals de preo]i s-ar maiputea s` fie un timp. ™Ani de pasaj¤ amnumit acest necunoscut interval. Totu[i depe acum, f`r` smucituri, dar clar, c`ru]a atrecut de pe asfalt pe un drum pietruit, cudenivel`ri [i gropi. Observ c` [i unul dintrecai a disp`rut, iar de vizitiu nici nu mai poatefi vorba. Din întunericul greu de descris,cei ce mi-au fost dragi m` privesc. De pepieptul lor îngreunat de p`mânt, cel pu]inpentru moemnt, z`pezile s-au dus. “...‘ / Nuprea în]eleg ce se întâmpl`. Vin peste mine,în n`val`, podurile din copil`rie gemândde juc`rii, dungile ro[ii, aprinse ale unorzile de var`, cizmele folosite de tata în r`zboi,praful [i frunzele ridicate în aer de vagoanelerapidului ro[u. Pe urm`, lini[tea transform`totul într-o past`, cu metod`, se unifor-mizeaz`. “...‘ Cineva de pe un mic ecranse îmbr`]i[eaz` cu cineva de pe un alt ecran.{i printre ei trece scriitorul cu lanul lui deporumb, vagoanele rapidului ro[u cu ochiip`rin]ilor mei alergând dup` ele. Se spunechiar c-a[ fi avut un frate, c` el ar fi trìt,cu familia lui cu tot, dincolo de geografiace-o cunosc... / De ce mi se pare mie c`sângereaz` totul [i c` din cauza aceasta înse-rarea va veni [i mai devreme?... Corbul porto-caliu tace, corbul albastru se înfund`-npropriile-i perne, corbul mov se mut`-n altcopac, doar corbul însu[i pare c-ar vrea s`spun` ceva..." (Selec]iuni dintr-un jurnaloptimist).

NN u atât întâmpl`rile - mereu

acelea[i - îl intereseaz` peMircea Pora, cât expresia lumii,

felul ei de a fi vie [i de a muri deopotriv`,gestul, sunetul sau litera care ascund o sen-za]ie sau definesc o stare. În proza autoruluitimi[orean, realitatea e configurat` de sim]uri(se vede, se aude, se adulmec`), rememorat`prin filtru afectiv [i suportat` în singur`tate.

Fic]iunea devine o prelungire cvasi-compen-satorie a oboselii, provocat` fie de realulneprelucrat, aflat într-o stare aproximativ`,fie de o prelung` stare de r`t`cire. C`cir`t`cire prin ani de pasaj experimenteaz`dureros autorul, a c`rui solitudine buimac`prilejuie[te acum o ]es`tur` de evoc`ri, dedoruri insuportabile [i delicate nostalgii, dar[i de uimitoare arabescuri onirice.

MM ulte dintre personajele luiMircea Pora par s` aib`de-a face cu acela[i obstacol

: ele însele. De parc` n-ar mai [ti cum s`trìasc`, se aga]` de fapte m`runte [i deatitudini inoperante. Sunt, de cele mai multeori, fiin]e pr`fuite, nu în sensul prozei realistecehoviene, ci în maniera exhib`rii unei auto-mistific`ri ratate. Uneori vin din zonele ob-scure ale cancelariilor (Profesorii mei...),alteori trec pe o strada parizian` (înVaugirard). Dar sunt [i alte personajecare-[i cunosc bine locul în lume. Evocateîn oglind`, însufle]ite cu c`ldur` ori cu tìoasìronie, femeile din Dou` mame, de pild`,arat` cum a sta de straj` în spatele cuiva seîncarc` de un dublu în]eles : protec]ie instinc-tiv` (din partea mamei) [i supraveghereinformativ` (din partea altei femei, cu epole]ide locotenent-colonel).

O anume inocen]` se poate descoperiîn proza lui Mircea Pora : nu a scriiturii catehnic`, ci a scrisului ca act de autodefinireîn diversitate, prin multiplicarea nesfâr[ità nuan]elor. În ultima sec]iune a volumului,Existen]`, semnele sfâr[itului amplific` tonulnostalgic, chiar dac` acroba]iile narative [iispita de a se lua în râs nu sunt date uit`rii.Spa]iul b`n`]ean, cu Pia]a 700 a Timi[oarei,cu Topolov`]ul sau Ohaba cea pierdut` prin-tre noroaie, cu iernile "blânde, fine, asemeniunor domni[oare de pension" (p.119), arputea fi locul privilegiat de unde se vedecum istoria ]`rii se prelinge microscopic.Dar [i cum r`t`cirea naratorului prin lumeintersecteaz` singur`tatea teribil` a p`gânului("Cum s`-l cau]i pe Dumnezeu dac` nu e[tif`cut pentru asta?" – p.113) cu o tot maiputernic` fascina]ie (ascetic`?) a nev`zutului.

Pe Viorel Marineasa [i Mircea Pora nuîi unesc doar biografiile timi[orene. La felca agentul secret de tip James Bond, care,odat` ce a trìt pericolul, nu-[i mai poate ima-gina altfel via]a, nici ei, de vreme ce au cunoscutseduc]ia scrisului, nu mai au alternativ`.

orizont

9 www.revistaorizont.roFAZA CRITIC~faza critic`

A început o dat` cu Probleme personale,de Angela Marinescu. Sau, cel pu]in, atunciam observat. Când poemul anterior nu seprelunge[te pe verso, urm`torul începe pedreapta, precedat de o pagin` alb`. De unde[i o nou` "poezie a obiectului". Senza]ia –reiterat` – a unui nou început. Te bucuride/percepi altfel ce a mai r`mas din carte.Ca [i când ar începe de mai multe ori.

Dup` o veritabil` saga prin sertareleediturii, manuscrisul lui Adrian Bodnaru av`zut, în sfâr[it, "lumina tiparului". Galbencaramelizat – prima senza]ie pe care obiectul-carte numit O leg`tur` de chei (CR, 2010)mi-a stârnit-o. Am avut atunci impresia c`totul e tip`rit, imprimat de fapt, într-un miezmolatec, u[or elastic. {i senza]ia s-a... cen-tralizat – cartea c`p`tat, brusc, arom` debomboan`, de gum` de mestecat. A devenitaltceva. Pe acest fond, am început s` citesccea mai recent` culegere a lui AdrianBodnaru.

Pe asta, ca s` zic a[a, am subliniat-ocu creionul. (Când o s` lansez primul meuvolum de critic`, o s` fac o expozi]ie: cufoile însemnate, subliniate, "marcate" dinaproape fiecare volum despre care am scris.)Creionul era scurt, verde, ascu]it. Un glon]cu vârf mai mic, impregnat. L-ascu]i [i mie-zul r`mâne verzui. Vopseaua tre s` fi fostdulce, un lapte sub]iat – alt` "certitudine"fantasmatic`.

Textul de coperta a patra e semnat de{erban Foar]`. Alegerea îi apar]ine editurii.Ar mai fi fost de ales între Ion Mure[an [iMircea Mihìe[. M` tem ca nu cumva sem-n`tura s` conteze mai mult decât textul, oricâtde temeinic [i aplicat. Clasific`rile, în genere,simplific`. Uneori, pân` la denaturare. Deunde [i statutul de "urma[" al lui Foar]` care,în ochii unora, planeaz` asupra lui Bodnaru.

Dincolo de Versuri [i alte forme fixe(Brumar, 2002), volum care epuizeaz` for-mele fixe pretabile la român`, fiind unuldintre cele mai citabile experimente ale anilor2000; dincolo de Toate drepturile rezervate,inclusiv Suedia [i Norvegia, (Brumar, 2000)carte în care vexarea cubist` a sintaxeiculmineaz`, Bodnaru impresioneaz` prinmiezul de fruct amar [i alb al lirismului sù.

E prima "ie[ire" a autorului la o editur`

CHEI {I LEG~TURITUDOR CRE}U

central`, cu sau f`r` ghilimele. Dup` ce apus, ca editor, bazele uneia dintre cele maipremiate colec]ii de poezie, cea a edituriiBrumar.

"Sânii tì, acoperi]i cu o carte despretoate/poate despre z`pad`". Cartea, evident,e sc`pat`, în clipa a]ipirii, peste sâni – aceastae sorgintea, a[a zicând, obiectiv` a peisajului.Îns` tabloul – intim, domestic – e reinvestit,tradus poetic de a[a manier`, încât sânii para fi (fost) "inten]ionat" acoperi]i, cartea parea[ezat`, nu l`sat`, "uitat`" peste sâni. E unmod de a percepe gra]ia tacit` a celor maiumile "scene" domestice.

Aceast` resetare a ceea ce, cu o sintagm`din sfera ezoterismului, se cheam` "sensulconcretului", e una dintre constantele luiBodnaru: "{i mai [tiu dimine]ile dintre ce[ti,/goale ca o ap` de flori de spital/într-o fe-reastr` cu lumina cojit`". Golul apei, adic`golul a ceea ce...umple vaza. Gol înseamnàici – sterp, anost, denot` o ap` care nu maivivific`. Iar lumina cap`t` însu[iri ce-i apar-]in de drept, adic` în ordine(a) profan`,ferestrei, lemnului ei: e cojit` sau, în altpoem, l`cuit` – acolo e vorba de o u[`nocturn`. Desigur, acest tip de percep]ie,odat` cronicizat, poate, lesne, deveniprocedeu, autopasti[`. A te uita în vitrinedevine a proba vitrinele, a[a cum probezi,de fapt, hainele din ele.

Reg`sim [i în O leg`tur` de chei, aceea[ivoca]ie a feericului: "fuma a[ezându-[i criculsub soare,/s`-i schimbe o var` cu vara derezerv`,/ca pe o c`ma[` a lui cu unsoare/p`tat` cu sosul de la conserv`.//Doar p`s`rileb`teau din aripi odat`/cu tusea lui pestespuma din dopuri/pân` ce fiecare-i p`reaalt` fat`/la gât cu m`rgele din becuri destopuri". În Toate drepturile.... citeam despreun parc împodobit cu re[ouri aprinse. Încazul m`rgelelor-becuri de stop, e vorba([i) de o – pe cât de discret`, înc` pe atâtde asumat` – valorificare a kitschului trecutprin filtre suprareliste.

O predilec]ie pentru griuri, pentrumateriile aspre ale "articolelor vestimentare",recompuse poetic [i care figureaz`, astfel,o nou` simptomatic` a limitei, a limitei lipite,[i la propriu [i la figurat, de piele. Acute [ir`nitoare.

Fiorul bacoviano-iv`nescian anim` [iaceast` carte. A monotoniilor muzicalizate[i a unei ziceri care diafanizeaz` realul pân`la o blând` [i voluptoas` aneantizare.

E un volum al rimelor mai libertine,care nu încoresteaz`, ci induc, în cazul texte-lor mai ample, un fel de muzicalitate difuz`,pierdut`. Frecven]a rimelor sincategoriale– între p`r]i identice de vorbire – e în strâns`leg`tur` cu efectul de sacadare liricizant`.

Nu o dat`, personajele num`r` sau so-cotesc, calculeaz` în minte. "Un copil peda-lând prin cadru bicicleta,/cu tabla înmul]iriiîn gând, pe s`rite." Acela[i cult al (a)ritmieipoetice. Opera]iunile ritmice, mecanice (cusau f`r` ghilimele) se suprapun: pedalatul,înmul]itul. Ar trebui, în sens nepeiorativ,s` adùg`m [i scrisul. Care î[i câ[tig`, [ipe aceast` cale, paradoxala libertate.

Îndr`zne] e cuvântul care se întip`re[te în minte dup` lecturarea c`r]ii lui VasileErnu. Îndr`zneala de care autorul face parad` pe tot cuprinsul ei o g`sim înc` din titlu.Tabuurile pe care le încalc` preschimb`, în opinia lui, apostazia ideologic` în ereziemistic`. Au trecut aproape dou`zeci de ani de la c`derea regimurilor comuniste dinEst, dar stafia vechiului Imperiu bântuie înc` ]`rile aflate în tranzi]ie, ba chiar se înspìmânt`când se mut` mai la vest [i d` peste behemotul capitalist, o ma[in`rie la fel de eficient`în exterminarea libert`]ii individului precum comunismul sovietic.

Desp`r]i]i de multe mile, dar uni]i în cuget [i-n sim]iri, Vasily Andreevici (ereticno.1) [i A.I. supranumit Marele Instigator (eretic no. 2) pun bazele unei coresponden]ece se dore[te bogat` în idei [i totodat` biciuitoare la adresa noilor st`pâni. Începe astfelun ping-pong de reflec]ii pe teme sociale, politice, istorice [i literare, în care ar trebuis` rezide valoarea c`r]ii. De multe ori îns`, epistola devine doar vehicului bârfei ideologice,tr`dând atât iluzia dialogului (scrisorile par a fi scrise de aceea[i mân`), cât [i teamade-a duce o idee pân` la cap`t (scurtele eseuri se termin` brusc cu formule de tipul:"m` opresc aici", "asta e alt` discu]ie" etc). În joc intr` [i alte personaje, din tagmailegali[tilor cu nume conspirative (Cinicul, Estetul, Informatorul, Entuziastul [.a.) citatepe rând de cei doi eretici, îns` toate poart` amprenta aceleia[i voci naratoriale, aceleia[igândiri ideologice. Nu-i de mirare c` nu cad niciodat` în polemici. Dimpotriv`, ajungs` se felicite reciproc pentru agerimea min]ii [i prospe]imea ideilor. Închipui]i-v` c`dup` interpretarea unui concert la patru mâini de Mozart, pianistul din dreapta s-arar`ta deopotriv` surprins [i încântat de originalitatea muzical` a celui din stânga. Riscs` afirm c` avem de-aface cu o raritate: personajul colectiv monolitic, o hidr` cu unsingur cap [i foarte multe picioare.

Con]inutul pare similar construc]iei personajelor, pentru c` merge tot pe principiul"sunt a filei dou` fe]e". Parabola lui Orwell îi prevenea pe vis`tori c` trecerea la "dictaturaproletariatului" nu are puterea s` înl`ture moravurile firii umane, iar bìe]ii de[tep]ivor fi mereu în vârf [i vor dicta dup` bunul lor plac. De acela[i trist adev`r ne facecon[tien]i [i cartea lui Ernu (lipsit` îns` de elegan]a Fermei...). Dup` lungi discu]iiafl`m c` sistemul capitalist e un comunism întors pe dos. Bine zicea cine zicea: "Vede-n cap`t începutul cine [tie s` le-nve]e". Iar capitalismul lui Ernu arat` astfel: de o parte"milioanele de pioni manipula]i [i arunca]i la groapa de gunoi a istoriei", de cealalt`parte - [mecherii ce se fac vinova]i de "totalitarism comunica]ional" [i de înrobireaomului de rând prin sistemul bancar (rùl rùrilor). Cu ace[ti netrebnici se iau ereticiila trânt`. Trebuie spus c`, de[i pe alocuri întâlnim considera]ii îndr`zne]e [i originale,demersul lui Ernu nu iese cu mult din grani]ele obi[nuitului ([i m` gândesc aici laCzeslaw Milosz, potrivit c`ruia critica regimului capitalist nu e dificil` [i se poate faceîn mod cinstit. Nu-i de mirare c` Milosz nu apare printre favori]ii autorului).

De altfel, multe personalit`]i ale culturii secolului XX s-au ales cu tu[e groase dinpartea celor doi aposta]i, de la Carl Schmitt la Soljeni]în, Max Weber [i Steinhardt, alc`rui renumit entuziasm în discutarea culturii Ernu îl împ`rt`[e[te. Nume grele în domeniileabordate de autor lipsesc cu des`vâr[ire. Disiden]ii intelectuali sunt trata]i în manier`leninist` – ni[te idio]i folositori – iar adev`ra]ii opozan]i ai regimurilor comuniste afl`mc` au fost bi[ni]arii. Nu conteaz` c` mul]i erau mân`-n mân` cu Securitatea, frumuse]eaproletar` a argumentului transcede realitatea istoric`. S-ar putea face dezbateri îndelungipe marginea eseurilor din acest volum, c`ruia îi lipsesc (culmea!) unitatea, luciditatea[i nu în ultimul rând, valoarea literar`. E îns` un manifest de prima mân`.

Vasile Ernu: Ultimii eretici ai imperiului. Editura Polirom, 2009

ALEXANDRU MANIU

NOUla CARTEA ROMÅNEASC~

UN MANIFEST

orizont

10www.revistaorizont.roREMEMBERremember

Volumul coordonat de Smaranda Vultur[i Adrian Onic` des`vâr[e[te o tradi]ie vechede mai bine de un deceniu. Povestea vie]ii,ca tip de discurs în care se întâlnesc spa]iulprivat [i cel public, istoria [i memoria, seafl` în centrul preocup`rilor SmarandeiVultur de foarte mult` vreme, luând formainterviurilor, studiilor, volumelor sau proiec-telor de cercetare. Din 1998, cercet`toareacoordoneaz` activitatea grupului de antro-pologie cultural` [i istorie oral` din cadrulfunda]iei timi[orene "A Treia Europ`", ungrup extrem de activ care a stat la bazaform`rii a numeroase echipe de lucru [i care,într-o structur` aproape identic`, s-a con-stituit, în 2009, [i într-un Centru Interdis-ciplinar de Studii Regionale la Universitateade Vest din Timi[oara. Proiectele derulatede-a lungul timpului graviteaz` în jurulmemoriei ca element determinant înformarea identit`]ii unui individ sau a uneicomunit`]i. }inta acestui demers recupera-toriu este multipl`: zone geografice [i cultu-rale bine delimitate (Timi[oara1, Banatul2),grupuri aparte, fie ele etnice (germanii3),politice (deporta]ii în B`r`gan4), religioase(evreii5), sau segmentul genera]iei vârstnice6,pentru a da doar câteva exemple.

În sens mai restrâns, volumul de fa]`continu` munca început` o dat` cu apari]ia,la editura Polirom, în 2002, a primei colec]iide interviuri cu membri ai comunit`]ii evre-ie[ti din Banat, comunitate odinioar` repre-zentativ` pentru diversitatea cultural` [i con-fesional` a regiunii. Primul volum urmeazùn traseu similar cu cele dedicate altor co-munit`]i b`n`]ene, propunându-[i s` recu-pereze, prin povestea vie]ii, date pre]ioasedespre tradi]iile religioase, via]a familial`sau atitudinile evreilor, dar [i s` surprind`specificit`]ile mecanismului de raportare laCel`lalt, Smaranda Vultur reu[ind s` de-monstreze ipoteza c` Banatul a fost nu doarun spa]iu propice convie]uirii multiculturale,dar [i unul ce a stimulat integrarea evreilor.Mai punctual, Memoria salvat` II seconcentreaz` asupra unui singur momentdin istoria comunit`]ii evreie[ti – Holocaustul[i ce a însemnat acesta pentru evreii dinRomânia, dar [i pentru martorii ne-evrei aiantisemitismului [i ai extermin`rii naziste.

OO alt` diferen]` fa]` de primulvolum const` [i în faptul c`,a[a cum semnaleaz` Smaranda

Vultur în "Cuvântul înainte", publicarea lao editur` universitar` (Editura Universit`]iide Vest din Timi[oara) confer` acestei adoua c`r]i un caracter mai aparte, deopotrivìnstrument de lucru [i lec]ie de via]`. Pede-o parte, publica]ia poate deveni, pentrustuden]ii, masteranzii [i doctoranzii din do-meniul studiilor culturale, antropologiei,istoriei [i nu numai, o surs` de informare,un ghid de bune practici, o direc]ie de studiu.Din aceste pagini se poate înv`]a c`, prinpovestea vie]ii, se pot consemna lucruri des-pre care istoria nu vorbe[te niciodat`: senti-mente, emo]ii, atitudini, sensuri [i valoripersonale, foarte diverse; pe scurt, date peri-sabile, în consecin]` cu atât mai pre]ioasepentru cel care le culege [i pentru cel carele acceseaz`. Pe de-alt` parte, cartea ofer`,prin marile întreb`ri pe care le lanseaz`,un pachet de solu]ii morale: "un cadru dereflexie cu deschideri spre orizonturi mo-rale ale vie]ii umane, care privesc “...‘ respon-

DESPRE MEMORIE {I SUFERIN}~DANA CHETRINESCUsabilitatea pe care omul o are în istorie"7.Rememorând traumele trecutului, lansândîntreb`ri fundamentale despre bine [i rù,despre op]iunile morale pe care le are indi-vidul, volumul î[i invit` mai ales cititorii tineris` nu uite. Respingerea uit`rilor legate deHolocaust, de orice form` de extremism, fieel de dreapta sau de stânga, formarea uneiopinii sau atitudini ferme împotriva ocult`riiadev`rurilor incomode ale istoriei poatecontribui decisiv la educarea unor noi genera]iimai sensibile [i mai critice fa]` de trecut.

VV olumul este împ`r]it în dou`sec]iuni. Destine în oglind`, cusubtitlul "Cine salveaz` o via]`

salveaz` lumea întreag`", un citat din Talmudcare anun]` [i tema acestei prime p`r]i –prezentarea, în paralel, a m`rturiilor unorsupravie]uitori ai lag`relor de exterminare[i ale unor "Drep]i între Popoare"(titlu datde Institutul Yad Vashem celor care au ajutatsau au salvat via]a unor evrei în timpul perse-cu]iilor naziste). Banat: emigra]ie, deportare,destine individuale, a doua sec]iune, estemai apropiat` de con]inutul volumului ap`rutcu câ]iva ani în urm` la Editura Polirom,propunându-[i s` surprind` cât mai multeaspecte legate de diversitatea comunit`]iievreie[ti din Banat. M`rturiile apar]in unorevrei emigra]i în Israel sau Germania, iarpuntea de leg`tur` cu prima sec]iune esteasigurat` de faptul c` subiec]ii rememoreaz`tot o experien]` traumatic`, evocând condi-]iile dramatice în care au fost nevoi]i sèmigreze, cu decenii în urm`.

Destinele în oglind` sunt cele aleclujeanului Otto Adler, supravie]uitor alAuschwitz-ului, dup` ce mare parte a familieia pierit în cuptoarele de la Birkenau, [i alelui Liviu Beris, supravie]uitor al Transnistriei,[i, de partea cealalt`, ale profesoarei clujeneMagdalena Stroe [i ale preotului din Govora,Petre Gheorghe. Mesajul care str`bate esteunul extrem de puternic: o lec]ie de supra-vie]uire, curaj [i d`ruire, c`ci salvarea vie]iiceluilalt înseamn` propria salvare moral`;o lec]ie de rezisten]` [i voin]`, c`ci ie[ireadin co[mar a celui care poveste[te îl convingepe ascult`tor [i cititor c` dezn`dejdea poatefi învins` [i îl înva]` s`-[i recalibreze priori-t`]ile [i resursele. Ceea ce mai frapeaz` aicieste, îns`, [i faptul c` m`rturiile nu se limi-teaz` la episodul deport`rii sau la aspecteletraumatizante ale trecutului lor. Subiec]iise raporteaz` în permanen]` la o stare denormalitate, cea de dinainte, cu via]a defamilie, [coala, ora[ul, practicile cotidiene.

AA stfel, ceea ce se ofer` cititoruluinu este un simplu studiu de caz,oarecum static, în care individul

se contureaz` ca simpl` victim` a istoriei,surprins în plin` dram`, ci evolu]ia unorindivizi condi]iona]i de apartenen]a lor etnic`sau religioas`. Aceast` tu[` d` impresia cèvenimentele evocate, departe de a fi fapteistorice bine cunoscute, sunt imprevizibile,bru[te, absurde. Liviu Beris avea treisprezeceani în 1941, când este deportat împreun`cu familia în Transnistria. Rememorareaconvoiului ofer` imagini de co[mar, pe careLiviu Beris le evoc` la rece, cu aten]ia pentrudetaliu a omului de [tiin]`, a[a cum precizea-z` el însu[i ("Pentru mine, ca om de [tiin]`,în momentul când am f`cut observa]ia, încercs` determin datele viabile, s` înl`tur pe câtposibil erorile"): bocancii care loveau trupu-

rile c`zute, cadavrele înghe]ate, coliva adus`,în noaptea de Revelion, de o ]`rancùcraineanc`, în coliba p`r`sit` în care seascunse familia etc. Beris poveste[te cumb`rba]ii din familie au plecat s` caute delucru, au rezistat la tifos, apoi s-au întors,împu]ina]i, în ]ar`.

Otto Adler, deportat la Birkenau, oferò m`rturie care [ocheaz` prin naturale]ea[i deta[area nara]iunii, prin tonul adeseaautoironic, ca atunci când descrie ritualulcinei în lag`r: "Mâncarea aia se chemaDörgemüse [i avea ca baz`, ca fundament,sfecla furajer`, dar mai g`seai câteodat` [iun sfert de bucat` sau o jum`tate de cartof.Era destul de consistent`, dar n-avea niciungust, bineîn]eles. Cum n-aveam linguri, astanici nu se putea folosi, c` asta numai culingura se putea mânca. Se d`dea rânduluinostru de cinci… primului i se d`dea aceastòal`, care avea dreptul la cinci sorbituri, od`dea peste cap, urm`torul care tr`gea [iel cinci sorbituri [i a[a mai departe. Cândse termina, venea înapoi [i iar cinci sorbiturifiecare… pân` se golea vasul. Când se goleavasul se d`dea înapoi la cel de la "serviciulde camere", care îl umplea din nou [i o d`dearândului al unsprezecelea de exemplu, [itot a[a pân` se termina rândul. Dura destulde mult [i cu cât dura mai mult cu atât maibine, c` m`car aveai un sens, c` tot nu aveaice face acolo."8

În oglind`, îl vedem pe preotul PetreGheorghe, care, în drum spre parohia sadin Sirova, din Transnistria, afl` povesteatragic` a numero[i evrei din ghetourile dela Crivoi Ozero, "Trei dube" [i Vrabievka,pe care accept` s` îi ajute, ducându-le clan-destin pachete cu mâncare [i haine. Preotulface gestul cu curaj [i f`r` nicio ezitare; laproces, cerându-i-se o justificare a fapteisale, Petre Gheorghe poveste[te cu senin`tateparabola samariteanului milostiv, c`zut întretâlhari. Experien]a preotului nu se încheie,îns`, aici, el trìnd, în epoca stalinist`, oexperien]` similar` cu cea a evreilor în timpulHolocaustului. Întemni]at [i torturat, preotulîncepe s` în]eleag` care sunt limitele umane,ale r`bd`rii, suferin]ei, umilin]ei, dar [i inten-sitatea experien]ei aproape mistice avute înfa]a tor]ionarului, victima sim]ind cu toat`fiin]a unde se afl` grani]a dintre bine [i rù.

În partea a doua, cititorul face cuno[tin]`cu un num`r de evrei b`n`]eni care, dup`r`zboi [i în perioada comunist`, au reu[its` emigreze în schimbul unor sume de banipl`tite statului român de rudele deja plecatedin ]ar` sau dintr-un fond interna]ional creatîn acest scop. M`rturiile lor recreeaz` ima-ginea Banatului de dinainte de r`zboi, aora[elor mari c`rora comunitatea evreiasc`le sporea aerul cosmopolit [i multicultural.Interviurile evoc`, îns`, [i experien]a Holo-caustului, pe care subiec]ii o pun în balan]`cu suferin]a [i frustr`rile exilului impus deregimul comunist. Un exemplu grìtor estecel al lui Geza Kornis, care pune la dispozi]iacoordonatorilor volumului memoriile sale,pentru a întregi imaginea. Geza Kornis, co-merciant timi[orean, vorbe[te despre lag`relede munc` for]at` din sudul României, despre"lag`rul mor]ii" de la Vapniarca, din Trans-nistria, apoi despre ghetoul în care a[teapt`sfâr[itul r`zboiului [i despre exilul în Ger-mania, unde este urm`rit de Securitatea ro-mân`, informatorul fiind chiar un fost coleg

de suferin]` din lag`r. Ultimele dou` inter-viuri sunt, poate, dintre cele mai pre]ioase,fiind unicele care îi au ca protagoni[ti pereprezentan]i ai sefarzilor, o comunitate dedou` ori marginalizat` în Europa Central`[i în România, o dat` ca evrei în mijloculcre[tinilor, apoi ca minoritari fa]` de comu-nitatea evreiasc` predominant`, a a[kena-zilor. Povestea lui Mi[u Elias ofer` o pers-pectiv` caleidoscopic`: n`scut la C`l`ra[i,el se mut` la Timi[oara în anii 50. Subiectulse raporteaz` la acest spa]iu pe de-o partedin perspectiva celor – mul]i – str`muta]iîn Banat din Regat sau Moldova: aici seg`te[te altfel, se vorbe[te ungure[te pe stradètc [i, pe de alt` parte, ca evreu care, într-un ora[ renumit pentru comunitatea saevreiasc`, mai g`se[te aici o singur` familiesefard`, comunitatea, odinioar` înfloritoare,stingându-se dup` r`zboi.

Volumul coordonat de Smaranda Vultur[i Adrian Onic` spune o poveste fascinant`[i terifiant`. O poveste despre destinul uman,despre cunoa[terea de sine [i cunoa[tereaCeluilalt, despre facerea [i desfacerea struc-turilor identitare în împrejur`ri obi[nuite,dar [i în contexte istorice excep]ionale. Efor-tul celor doi coordonatori este, îns`, maipresus de toate, acela de a face inteligibilenu doar aspectele documentare – [i aceleade multe ori inedite – ci [i suferin]a, trauma,ca experien]e umane fundamentale.

1 Smaranda Vultur, Memorie si diversitatecultural`. Timisoara 1900-1945, Polirom, Ia[i, 2001;site-ul Timi[oara din memorie(www.memoriatimisoarei.ro)

2 Smaranda Vultur (coord.), Banatul dinmemorie, Marineasa, Timi[oara, 2008

3 Smaranda Vultur (coord.), Germanii dinBanat prin povestirile lor, Paideia, Bucure[ti, 2000

4 Smaranda Vultur, Istorie trìt` - Istoriepovestit`. Deportarea în B`r`gan (1951-1956),Amarcord, Timi[oara, 1997

5 Smaranda Vultur, Memoria salvat`. Evreiidin Banat, ieri si azi, Polirom, Ia[i, 2002

6 Smaranda Vultur, Lumi în destine. Memo-ria genera]iilor de început de secol din Banat, Nemira,Bucure[ti, 2000

7 Smaranda Vultur, Cuvânt înainte la Memoriasalvat` II, Ed. Universit`]ii de Vest, Timi[oara, 2009,p.8

8 Smaranda Vultur, Memoria salvat` II, Ed.Universit`]ii de Vest, Timi[oara, 2009, p.20

Smaranda Vultur, Adrian Onic` (coord.),Smaranda Vultur, Adrian Onic` (coord.),Smaranda Vultur, Adrian Onic` (coord.),Smaranda Vultur, Adrian Onic` (coord.),Smaranda Vultur, Adrian Onic` (coord.),Memoria salvat` (II)Memoria salvat` (II)Memoria salvat` (II)Memoria salvat` (II)Memoria salvat` (II)Editura Universit`]ii de Vest,Timi[oara, 2009, 305 pp.

orizont

11 www.revistaorizont.roCONTURcontur

E greu de acceptat dintr-o dat` revela]iac` Istoria (cu majuscul`!), cea cu care amcrescut [i care ne-a format, este parazitat`pe semnificative por]iuni de o butaforie im-pun`toare, solemn`, flatant` [i bine instalat`în mentalul colectiv. Nu întotdeauna rùinten]ionat`, ea este opera ideologiei [i pro-pagandei sus]inute de naivitate, ignoran]`,oportunism, la[itate. Pentru a ajunge la ade-v`rul istoric – presupunând c` acesta esterecuperabil – trebuie s` ai îns` curajul dea incendia întâi butaforia. Ceea ce stârne[teîntotdeauna un spectaculos scandal dinsprecei care se consider` adev`ra]ii patrio]i [ide]in`torii adev`rurilor definitive. Un astfelde incendiator salutar este la noi dl LucianBoia, istoric de [coal` nou`, cercet`tor inde-pendent [i gânditor cu propriul cap, alergicla ideile de-a gata, animat de un ireprimabilspirit critic, dotat peste toate [i cu stil.D-sa s-a afirmat impetuos dup` 1990 [i astârnit cu fiecare nou` carte reac]ii adversede intensit`]i variabile, dar cu aceea[i motiva-]ie a patriotismului lezat. Cea mai recentìsprav` a d-sale ("isprav`" în accep]iunealui Noica, desigur) este surprinz`torul volum"Germanofilii". Elita intelectual` româneasc`în anii Primului R`zboi Mondial.

Zic "surprinz`tor", întrucât tema e oare-cum marginal`, tacit clasat` : în PrimulR`zboi Mondial, românii s-au solidarizatcu Puterile Antantei în ideea "reîntregiriineamului" ; cei care [i-au exprimat rezervelesau opozi]ia, cei care au preferat s` r`mân`sub ocupa]ie n-au fost, desigur, decât o mino-ritate de colabora]ioni[ti care au tr`dat "idea-lul na]ional". Dar iat` c` Lucian Boia scoatedin laten]` aceast` viziune eroic` acreditatòficial [i declar` din prima fraz` c` va dafoc butaforiei : "Cartea aceasta î[i propunes` risipeasc` o iluzie între]inut` de istorici[i acceptat` ca un adev`r “…‘" Iar în înche-ierea vastei sale investiga]ii, î[i nuan]eazìmpetuosul debut : "Lucrarea de fa]` [i-apropus s` arate c` au fost mul]i intelectualide vârf ai României, sim]itor mai mul]i decâts-ar fi p`rut, care nu au sus]inut intrareaRomâniei în r`zboi împotriva Puterilor Cen-trale [i, inevitabil, al`turi de Rusia. Am vrutdoar s` ar`t cum au stat lucrurile, f`r` am` implica în judecarea oamenilor" (s. RC).Între aceste dou` borne, desf`[urarea etapelorcercet`rii las` la vedere principiile pe careea se întemeiaz`. Principii s`n`toase, darscandaloase în viziunea istoriografiei tradi-]ionale, ca [i în aceea a "publicului larg",educat în cultul cli[eelor bine între]inute.Relevarea m`car a câtorva dintre aceste prin-cipii, a[a cum apar în "Germanofilii"…, estede altfel [i scopul acestor însemn`ri, deoareceele sunt definitorii pentru toat` opera depân` acum a lui Lucian Boia, explicândimpactul ei asupra cititorului conservatorsau numai comod.

AA ar`ta cum stau lucrurile, f`rà judeca oamenii, înseamn` întâide toate a în]elege. Într-adev`r,

comprehensiunea se impune ca principiufundamental [i integrator al tuturor celorlalteîn demersul istoricului Lucian Boia: "Vomatinge punctul final al discu]iei când vomînceta s` acuz`m [i s` scuz`m pentru lucruripetrecute în urm` cu aproape un veac. N-avem altceva de f`cut decât s` încerc`m aîn]elege." Dar pentru a în]elege e nevoies` [tii întâi ce s-a spus înaintea ta. De aceea,prima parte a studiului "Germanofilii"… -Românii [i r`zboiul, dens`, animat` de unaer proasp`t, adus de noutatea [i aplombulabord`rii – se deschide cu o Privire istorio-grafic` de rigoare în orice lucrare de acestgen. Spre deosebire de caracterul formal,de tern` inventariere, pe care îl au îndeob[teasemenea capitole liminare, "privirea" lui

NOI ILUZII PIERDUTERADU CIOBANU

Lucian Boia e penetrant`, critic` [i, nu doaro dat`, acid`. Opinia sa aparent paradoxalèste c` lucrarea lui Constantin Kiri]escu,Istoria r`zboiului pentru întregirea României,ap`rut` în dou` edi]ii, între 1922-1927 (!),"r`mâne pân` ast`zi cea mai temeinic` evo-care a acestei teme cruciale." Criteriul "pri-virii" istoriografice a lui Lucian Boia esteîn]elegerea pe care istoricii dinaintea sa oau "pentru cei ce au gândit [i au ac]ionataltfel" (s.aut.) Capitol la care, îns`, chiar[i Kiri]escu a r`mas deficitar. Cu atât maimult istoricii din cele dou` etape ale ereicomuniste. Dac` falsific`rile din epoca Dej,prosovietic`, sunt oarecum în ordinea fireascà lucrurilor, interpret`rile din etapa na]io-nal-comunismului sunt culpabile întrucât seîntemeiau pe un parti-pris, sus]inut [i oficial,conform c`ruia "to]i românii sunt patrio]i,drumul cel drept al istoriei e unul singur,a[adar, to]i românii privesc în aceea[i direc]ie."Or, lucrurile nu stau deloc a[a, ceea ce nicidup` 1989 nu este înc` pe deplin acceptat,deoarece, spune Lucian Boia, "este mai u[ors` mergi pe cìle b`tute care par adev`ratetocmai fiindc` sunt deja trasate." Dintrepredecesori, cel cu care pare a se afla celmai adesea în acord este N. Iorga. Ceea cenu ne surprinde, întrucât [i ilustrul înainta[era un emi]`tor de idei contrariante prinnoutate [i nu doar un releu de parti-pris-uri.Oricum, cìle prin care Lucian Boia abordeaz`trecutul, cu predilec]ie punctele lui sensibile]inute sub obroc, sunt mai multe [i atipice.

SS pre deosebire de istoricii canonici,apleca]i exclusiv asupra docu-mentelor, faptelor, evenimentelor,

Lucian Boia e atent în egal` m`sur` lapsihologia protagoni[tilor, de la ceiîmpov`ra]i de notorietate, pân` la anoni-mii comunit`]ii profunde. Iar în investigareaacestor psihologii, el ]ine în permanen]`seama de un fapt esen]ial : personajele isto-rice nu [tiau ceea ce [tie istoricul ; ele nu[tiau ce se va întâmpla. Cercetarea se elabo-reaz` astfel din varii unghiuri de vedere,aproape toate îns` prin plasarea cercet`toruluidin perspectiva trecutului, cu p`trundereamodului de gândire [i sim]ire al protago-ni[tilor [i cu identificarea motivelor carele-au determinat un anumit tip de reac]ie[i – id est – nu cel a[teptat sau presupus denoi, cei de azi. Lucian Boia e un virtuoz aldezv`luirii complexit`]ii neb`nuite a lucru-rilor [i al rostirii r`spicate a concluziilor,oricât ar fi ele de [ocante pentru spiriteleconservatoare. Istoricul refuz` aservirea ideo-logic` sau/[i politic`. El nu are nimic deascuns : ce afl` istoricul trebuie s` [tie [icititorul. Remarcabil apoi în acest mod dea trata lucrurile este importan]a, dup` [tiin]amea, f`r` precedent la noi, pe care o acordìndividului. Acesta e scos din anonimatulîn care îl rostogole[te istoria, fiind consideratca persoan` cu destin. Iat`, bunòar`, în acestsens, concluzia lui Lucian Boia privind neu-tralitatea : ea "s-ar fi putut dovedi o solu]iedemn` de urmat: mai prudent` [i poate nulipsit` de beneficii. În mod evident ar fi scutitRomânia de imense pierderi umane [imateriale. Conteaz` pân` la urm` [i via]aoamenilor, a fiec`rui om în parte, nu numaimarile proiecte na]ionale" (s. RC).

CC omplexitatea "situa]iunii" in cares-au trezit românii în contextulPrimului R`zboi Mondial e

revelat` de Lucian Boia prin aten]ia cu caretrateaz` cu prec`dere dou` aspecte. Primul,de care prea pu]in s-a ]inut seama, este acelac` problema "reîntregirii" a fost tratat` global,eludându-se adev`rul c` "Transilvania [iBasarabia erau proiecte opuse, dup` cumun al treilea scenariu, cel al neutralit`]ii,se opunea celorlalte dou`". Bineîn]eles,

autorul argumenteaz` într-o manier` imba-tabil` diferen]a nivelului de civiliza]ie dintreTransilvania de sub administra]ia austro-ungar` [i Basarabia, de sub cea ruseasc`.Toat` orientarea filogerman` a unei impor-tante p`r]i din elita româneasc` e motivatàstfel prin oroarea de perspectiva expansiuniiruse[ti. Cel`lalt aspect c`ruia Lucian Boiaîi acord` o importan]` aparte este comple-xitatea momentului dramatic când româniidin Transilvania [i Bucovina s-au v`zut pu[iîn fa]a unei op]iuni decisive, ei înclinând,în forurile lor intime, mai curând înspre unstatut de autonomie. Modul în care autorulargumenteaz` [i justific` dramatismul acesteidileme, mult mai complicat` decât a ap`rutîn cercet`rile de pân` acum, mi se pare eloc-vent pentru principiile sale metodologicemen]ionate aici. Intelectualii transilv`neni[i bucovineni "Apar]ineau îns`, de secole,[i monarhiei habsburgice [i, mai cu seam`,unui anumit cadru de civiliza]ie care îi ]ineaancora]i în Europa Central`. Români, desi-gur, dar români, s-ar spune, din alt` Europ`decât românii din Regat. Dac` ar fi beneficiatde drepturi depline în Austro-Ungaria – care,în acest caz, n-ar mai fi fost Austro-Ungaria– nu este sigur c` ar mai fi optat pentruRomânia. Poate da, poate nu. Poate ar fi optatRomânia pentru asocierea la aceast` virtual`confedera]ie a Europei Centrale. De aceea,la 1914, intelectualii [i oamenii politici suntîmp`r]i]i “…‘ Cei mai mul]i sunt îns` împ`r]i]ichiar în ei în[i[i, în alegerea lor individual`"(s. RC). Toate ezit`rile, oscila]iile, t`cerile,oportunismele, chiar "colabora]ionismul", nupot fi în]elese în viziunea lui Lucian Boiadecât interpretate în cheia balansului întreRomânia [i Europa Central`, conjugat curusofobia aproape unanim`.

LL a urma urmelor, cine au fost"germanofilii"? Lucrurile sel`muresc pe m`sur` ce investi-

ga]ia p`trunde în diverse medii socio-pro-fesionale, partide, politicieni, ]ara profund`,opinia public`, elite etc. Tr`gând linia [if`când suma, istoricul constat` c` adep]iineutralit`]ii sau ai cooper`rii cu PuterileCentrale nu sunt deloc mai pu]ini decât "anta-ntofilii" sedu[i de miturile Transilvaniei [iFran]ei. Doar c` sunt mai pu]in influen]i,cu o audien]` mai redus`, parte din pruden]`,parte din lips` de omogenitate : unii au fostrealmente germano- sau austrofili, cei maimul]i s-au orientat îns` spre Puterile Centraledin rusofobie. Unii, ca Slavici, bunòar`,

[i-au asumat opinia deschis [i pân` la ul-tima consecin]`. Al]ii s-au exprimat pru-dent, al]ii echivoc, în fine, unii au t`cut.Oricum, printre ei, op]iunea neutralit`]ii erapreponderent` fa]` de cea a angaj`rii militareal`turi de Puterile Centrale. {i chiar dac`,pe mul]i dintre ei, contemporanii i-au stigma-tizat ca tr`d`tori, posteritatea n-are nici untemei s-o fac`. Poate, în schimb, s` disting`în atitudinea lor fa]` cu evenimentul concretmari caractere – Slavici, Stere, Carp, Maio-rescu – sau deplorabile deficite de caracter– Victor Babe[. I. A. Bassarabescu, Rebrea-nu, Sadoveanu, Macedonski, Ion Petrovici[.a. "Privirea" istoricului este [i aici corect`,impar]ial`, creditabil`.

Spa]iul nu mi-a îng`duit s` m` oprescdecât asupra câtorva dintre revela]iile plau-zibile cu care studiul dlui Lucian Boia îlsurprinde pe cititorul educat la [coala istoriei"ajustate" de istoricii "antantofili". Voi maiadùga doar c`, în partea a doua a lucr`rii,considera]iile teoretice sunt ilustrate cât sepoate de concret prin 60 de "studii de caz"ale unora dintre "germanofilii" cei mai notorii[i de diferite nuan]e. Este [i acesta un demerscât se poate de util atât ca surs` de informa]ie,cât [i ca auxiliar în aspira]ia cititorului dea-[i forma propria opinie.

Lucian Boia, "Germanofilii". Elita intelec-tual` româneasc` în anii Primului R`zboiMondial. Bucure[ti. Humanitas "Edi]iile de autor",2009.

NOUla POLIROM

orizont

12www.revistaorizont.roREDIVIVArediviva

(I) (I) (I) (I) (I) Unul dintre foarte pu]inele tratatearistotelice r`mase pân` acum f`r` o versiuneromâneasc` vine s` complineasc` necesarulcorpus autohton al operei Stagiritului:Aristotel, Aristotel, Aristotel, Aristotel, Aristotel, Despre generare [i nimicireDespre generare [i nimicireDespre generare [i nimicireDespre generare [i nimicireDespre generare [i nimicire, trad.,note Andrei Cornea, Editura Polirom, Ia[i,2010, 224 p. Cunoscut speciali[tilor cuprec`dere dup` titlul latinesc De generationeet corruptione, opusul [tiin]ifico-filozofica fost compus în 336 a. Chr., reprezentândo adùgire la Fizica [i la scrierea sa Despre

cer. Izvor privilegiat de informa]ii privindgândirea presocraticilor, tratatul discut` criticteoriile precedente despre mi[care, esen]amateriei sublunare, cu insisten]` asupra ivirii[i aneantiz`rii ciclice a elementelor respec-tive. Excelentei edi]ii [i traduceri de fa]`nu putem s`-i suger`m decât completareabibliografiei esen]iale cu aplicatul volumcolectiv de peste 350 de pagini dedicat de14 speciali[ti în domeniu exclusiv primeic`r]i a tratatului sub coordonarea editorilorFrans A. J. de Haas [i Jaap Mansfeld, încolec]ia Oxford "Symposium Aristotelicum",ce adun` multe din lucr`rile colocviului laobiect desf`[urat în neerlandezul Deurneprin august 1999. Faptul vorbe[te de la sinecu privire la însemn`tatea [i unicitateatextului în contextul filozofiei aristotelice.

(II) (II) (II) (II) (II) Oglindirea modern` a lumii romanea dobândit o alt` monografie istoric` im-portant` prin lucrarea publicat` de GwynGwynGwynGwynGwynMorganMorganMorganMorganMorgan în 2006 la Oxford University Press[i aclimatizat` prompt la noi sub titlul AnulAnulAnulAnulAnulDomnului 69. Anul celor 4 împ`ra]iDomnului 69. Anul celor 4 împ`ra]iDomnului 69. Anul celor 4 împ`ra]iDomnului 69. Anul celor 4 împ`ra]iDomnului 69. Anul celor 4 împ`ra]i, trad.Doina Lic`, Editura All, Bucure[ti, 2010,350 p. Acest an haotic, violent [i terifiant,dominat de o[tiri dezl`n]uite, asasinatepolitice [i conflicte civile merita o sintez`care s` nu aleag` între cele trei surse anticecontradictorii (Tacitus, Plutarh [i Suetonius)ci s` le compare creativ, îmbinând fericitfascina]ia pentru faptul istoric [i sensibilitatealiterar`. {i pentru c` vorbim de buna scriitur`,men]ion`m c` notele sunt minime iar textulcurent nu e întrerupt nici m`car de trimiteriprecise la izvoarele greco-latine folosite.Autorul este Profesor de "Classics andHistory" la Universitatea Texas din Aus-tin iar despre mereu performantul om decarte care a fost [i r`mâne timi[oreancaDoina Lic`, nu putem decât s`-i mul]umimpentru înc` o versiune româneasc` impe-cabil` a unui opus [tiin]ific de referin]`. Casugestie editorial`, îmi îng`dui s` spun cèu unul mi-a[ fi asumat modificarea grafic`

TRATATE {I ESEURICLAUDIU T. ARIE{AN

a titlului original cu cifrele romane cores-punz`toare: LXIX A. D. transmite parcùn fior clasicist mai autentic [i mai sobru.

(III) Dup` o pauz` de aproape doi anirevine în libr`rii excelenta colec]ie bilingv`coordonat` de Adrian Muraru "Tradi]ia cre[-tin`", cu primul din cele trei volume preco-nizate a g`zdui masivul tratat al lui GrigorieGrigorieGrigorieGrigorieGrigoriede Nyssa, de Nyssa, de Nyssa, de Nyssa, de Nyssa, Împotriva lui EunomieÎmpotriva lui EunomieÎmpotriva lui EunomieÎmpotriva lui EunomieÎmpotriva lui Eunomie, I, trad.,note Ovidiu Sferlea, introd. Mihail Neam]u,Editura Polirom, Ia[i, 2010, 510 p. MareleP`rinte capadocian, supranumit "filozoful[i misticul", respingea cu har polemic [ifor]` doctrinar` ereziile ariene în patru lucr`risuccesive redactate în jurul anilor 380-383,deci în preajma celui de-al doilea SinodEcumenic de la Constantinopol, textele fiindreunite de c`tre urma[i într-un corpus comun,c`ruia i s-a conferit [i titlul generic deAdversus Eunomium. Mai exact, Ae]iu [iEunomie profesau un subordina]ionism radi-cal ce l-a iritat profund pe Sf. Vasile celMare, iar dup` moartea acestuia continua-torul eminent al polemicii dogmatice capa-dociene devine tocmai teologul de fa]`, ajunsînc` din timpul vie]ii un reper fix al drepteicredin]e [i înv`]`turi cre[tine. A[tept`m cudeplin` încredere continuarea [i finalizareaacestui proiect major de recuperare avalorilor patristice [i ecleziale din antichitate[i pân` în zorii culturii moderne.

(IV) (IV) (IV) (IV) (IV) De[i nu sunt un fan necondi]ionatal edi]iilor anastatice, pentru c` de multeori copiile tipografice de azi arat` înfior`tor[i sunt aproape ilizibile, sem`nând mai de-grab` a întreprindere menit` s` "împu[terapid banul" bibliofilului nostalgic, m-a bu-curat revederea monografiei marelui istoricardelean Ioan Lupa[Ioan Lupa[Ioan Lupa[Ioan Lupa[Ioan Lupa[, Mitropolitul AndreiMitropolitul AndreiMitropolitul AndreiMitropolitul AndreiMitropolitul Andrei{aguna, {aguna, {aguna, {aguna, {aguna, postfa]` Matei Albastru, Editura

România Press, Bucure[ti, 462 p. Ap`rut`în uria[ul volum dedicat în 1909 centenaruluina[terii lui {aguna, al`turi de alte patru studiiomagiale, lucrarea elaborat` de Lupa[ lanici 30 de ani i-a deschis acestuia calea spreo carier` [tiin]ific` remarcabil`, de direc-tor al Institutului Na]ional de Istorie din Cluj,dar [i dreptul de a sta într-un fotoliu demembru titular al Academiei Române. Pentrulectorul actual interesat, apare ca o cercetarenepr`fuit`, "clasic`" sub toate aspectele, cese cite[te ca un roman senza]ional,plasticizând istorioigrafic o lume întreag`[i oferind un durabil model compozi]ional[i onest patriotic.

Adrian Derlea este un poet aproape uitat.De numele lui î[i mai amintesc din când încând, la câte-o vodc` înmuiat` cu bere, învreo ,,bomb`'' de periferie, în fumul grosde ]ig`ri ordinare, gândind la lumi ce nuexist`, cei câ]iva (pu]ini) prieteni ,,supra-vie]uitori'', atin[i [i ei de ruginiul anilor [iînv`lui]i de aburii amintirilor [i ai nostalgiei.Altfel, foarte rar, numele lui este rostit, fu-gitiv, la vreo întâlnire de cenaclu sau lacâte-o lansare de carte, îndeosebi în leg`tur`cu Ion Monoran [i Mircea Bârsil`, poe]imult mai noroco[i în ce prive[te receptarea,audien]a poeziei lor. În cazul lui Monoran,postumitatea sa poetic` - despre care, iat`,vorbim, din nefericire, mult prea devreme- e - din fericire, de data asta - în plin`,,ofensiv`''. Mono spunea cândva, undeva,c` moartea e zarul lui norocos. Recentulsù volum, Eu însumi, ap`rut, în 2009, laCartea Româneasc`, ,,a ie[it'', la timp, caun zar norocos... Era, totu[i, (dac` nu înfirea lucrurilor), în logica unei justi]ii ima-nente, ca posteritatea s` fac` dreptate poetuluiplecat mult prea devreme dintre noi.

În ce-l prive[te pe Mircea Bârsil`, înpofida unor reticien]e, nu tocmai scuzabile,cu care i-a fost întâmpinat` poezia de chiarunii congeneri, încet, dar sigur – cum sespune – poetul nostru a câ[tigat ,,pariul''.El este ast`zi un nume recunoscut, apreciat[i cotat în virtutea originalit`]ii [i autenticit`]iipoeziei sale. O poezie care, ignorândzgomotul [i furia noilor genera]ii, î[i lanseaz`provocarea dinspre fiorul acelor trìri cese revendic` din matca [i mitologia uneiarhait`]i rurale, mereu pierdut` [i mereureg`sit`, gra]ie cuvântului inspirat, salvator...

Spuneam c` Adrian Derlea este amintittot mai rar, abia în treac`t, ici-colo, în comen-tarii privindu-i pe Ion Monoran [i pe MirceaBârsil`, dar asta se va fi întâmplând nu atâtdin pricina prieteniei celor trei, legendarìllo tempore, cât mai ales în leg`tur` cuincitantul [i orgoliosul, pe atunci, ast`zicvasinecunoscutul monodersilism. Acelcurent, acea mi[care, acea formul` poetic`,insurgent` [i novatoare în contextul vitreg[i grotesc al literaturii anilor '80, mi[careini]iat`, propus` [i propulsat` programatic,prin revista Forum studen]esc [i CenaclulPavel Dan, de c`tre cei trei poe]i.

Plecat [i el pretimpuriu, lovit de-o boalìreversibil`, Adrian Derlea ne-a l`sat, dreptsemn/semne al(e) trecerii sale, prin via]`[i poezie, dou` volume: Apa regal`, 1996[i Clipa imperial`, 1998, ambele ap`rutela Editura Marineasa, c`r]i care definesc,proiecteaz` [i – cred - salveaz` un topospoetic [i, nu mai pu]in, istoric. Un topospregnant, stârnind, la lectur`, aromeindicibile, dar recognoscibile, pentru me-moria locului: cartierul Mehala, investit depoet cu valen]ele magice al unui - tot maiignorat - Macondo timi[orean...

POEZIE {I UITAREEUGEN BUNARU

Poetul a ,,prins" [ansa [i bucuria s`-[ivad` c`r]ile publicate. Pe cea de-a doua,cu pu]ine zile înainte de a se stinge. Amspus [ansa [i bucuria pentru c`, în ciudaunor suferin]e trupe[ti atroce, Adrian Derleachiar a sorbit din plin, sfidând, parc`, apro-pierea sfâr[itului, licoarea ,,clipei imperiale",trìrea propriei sale poezii devenit` carte,c`r]i.

Î[i asuma, deopotriv` cu franche]e [igravitate, destinul, condi]ia de poet, de scri-itor. Credea într-o astfel de misiune. Nu-ivoi uita vocea firav` [i gâtuit` de emo]ie,la cel`lalt cap`t al firului: ,,B`trâne, m-auprimit... Sunt membru al Uniunii Scriito-rilor!..." Pentru el, faptul (adus, între timp,aproape în derizoriu) de-a avea o confirmare,ca scriitor, în virtutea unui statut oficial,însemna ceva, era o carte de vizit`. Un ade-v`rat blazon... Peste câteva zile îl înso]eam– familia, vecinii, prietenii – pe ultimul drum.

Au trecut, de la plecarea lui, 10 ani.Îndeajuns pentru a constata, ceea ce unorali se va p`rea un banal semn de... normalitate,faptul c` ne uit`m mult prea repede poe]iiadev`ra]i din imediata noastr` apropiere [i,îndeosebi, pe cei cu care via]a n-a fost delocgeneroas`. Ne entuziasm`m, în schimb,dintr-un elan deseori conjunctural, [iaplaud`m frenetic c`r]i [i autori mediocri,dar zgomoto[i, agresivi pân` la amnezie.Adic` pân` la a uita c` poezia, literaturanu au început odat` cu ei.

Adrian Derlea a scris pentru c` scrisulînsemna pentru el totul: un mod de-a învingeurâtul [i minciuna [i întunericul unei epocimizerabile, iar, mai apoi, dup` 89, a continuats` scrie, cât i-a mai fost dat s` trìasc`, pentruc` ea, poezia, a însemnat pentru el singura[ans`, fie [i iluzorie, de-a opri timpul, de-aopri clipa cea repede. Clipa imperial`. S`-lascult`m: ,,toropit de-o molcom` melancolie//cu pasul tot mai domol/ /pare-mi-se c` ziuaare aripi tot mai pu]ine".../ sau: ,,/s` stingemlumina de-acum/ /se-aude noaptea plecând//[i vom fi iar`[i pentru o zi/ /netrebnici/ /trudind câte-un gând nedeslu[it/'' sau, maideparte: ,,/la 20 de ani/ /sângele-i ap` re-gal`/ /dar sub lamp`/ /spre zori/ /cum s` prinziîn cuvinte/ /elanul unei fl`c`ri?"/

Adrian Derlea merit`, cu prisosin]`, s`fie redescoperit, reeditat, repus în ,,circula-]ie", m`car spre câ[tigul literaturii [i al pu-blicului cititor (cât va mai fi r`mas acesta)din zon`, nu doar s`-l evoc`m rarisim, maimult sau mai pu]in tangen]ial [i ocazional.

Poezia lui, prin esen]ializare, prin tonu-rile ei discrete, vag confesive, deghizându-[i melancolia, disimulându-[i haloul de eva-nescen]` în spatele unui infim pretext epicori al unei retorici atinse de inflexiuni ludice[i ironice, ne cere, legitim, s` ne întoarcemla ea îns`[i: la Poezie. Orice întârziere poate,pân` la urm`, s` însemne o nou` [i ultim`,nedreapt` uitare.

orizont

13 www.revistaorizont.roDIATEZEdiateze

Voi l`sa deoparte stilul protocolar menit unui discurs aniversar. Nu doresc decât s` îmiexprim admira]ia [i iubirea fa]` de o doamn` cum alta nu am mai cunoscut. S-au scurs patru anide când Mariana {ora a p`truns în via]a mea, scriitoarea, omul de cultur`, ultima reprezentant`,al`turi de Mihai {ora, a unei genera]ii române[ti de valoare. {i-apoi doamna {ora, prietena cucare purtam lungi discu]ii telefonice, fiind la prea mare distan]` una de alta pentru a putea stafa]` în fa]`. Am înv`]at multe, am ascultat istorisiri despre fapte, evenimente ascunse în spateleoperei, am p`truns în spa]iul protector al unei familii de seam`, al unei familii model-cultural.Dincolo de cercetarea academic` a stat în permanen]` un profund sentiment de respect, dublatde o c`ldur` sufleteasc` ce emana la fiecare întâlnire.

Fiin]a firav` care reu[ea de fiecare dat` s` m` înveseleasc`, con[tient` c` este undeva sprecap`t de drum, care nu ezita s` î[i plâng` momentele cånd memoria nu o mai ajuta, dar careodat` provocat` reu[ea s` îmi prezinte cu lux de am`nunte "p`]anii" ale vie]ii de scriitor.

Am reg`sit-o la München acum doi ani, dup` un grav accident. Zâmbea al`turi de fiin]a ceamai apropiat` în decursul vie]ii. Dou` ore au trecut într-o clipit`. O întâlnire care-mi va r`mâneîn memorie pentru totdeauna. F`r` interviuri, f`r` aparate de înregistrat. Un apartament modest,plin de c`r]i [i manuscrise, un balcon care servea drept spa]iu de plimbare, cu o priveli[te su-perb`. Mariana {ora "acas`", într-o ]ar` adoptat`, cu triste]i [i regrete ce n`v`leau din urm`, cubucuria momentului [i a pre]uirii celor din jur, cu pu]inii, dar fidelii prieteni, care nu [tiu [i nuvor înv`]a ce este uitarea.

Un an mai târziu, jurnalul intim a fost publicat, cu sentimentul c` am f`cut prea pu]in pentrua-i întregi opera, cu mul]umirea c` timpul a avut r`bdare [i proiectul început împreun` s-a împlinit.

M` r`scolesc sentimente intense, contradictorii, de la fericirea de a-i fi al`turi, la triste]eac` nu am reu[it s` facem destul pentru a ne pre]ui adev`ratele valori. Am ascuns sub mascat`cerii nemul]umirile, regretele, revoltele, iar nostalgia se pare c` nu a fost destul de puternic`pentru a o readuce în con[tiin]a genera]iei de azi. Câ]i oare dintre studen]ii de la Litere se maiîntreab`, dac` se mai întreab`, "Cine este Mariana {ora?".

Nu pot decât s` pre]uiesc [ansa care mi s-a dat, c` am avut [ansa s` o cunosc, s` o ascult,s` o sprijin a[a cum am [tiut eu mai bine, s` m` las condus` în lumea ei, a lui Eliade, Cioran sauIonescu.

Mariana {ora este [i va r`mâne unscriitor fundamental pentru cultura român`.Opera sa se distinge printr-un mod unic dea-l recepta pe cel de lâng` sine, de a-l percepeprin prisma unor criterii de judecat` [i devaloare. În opera confesiv` percepem o fiin]`mereu nemul]umit` de sine, o fiin]` caretrìe[te sub imperiul crea]iei. Frica de a nuse fi realizat în nici unul din rolurile pe caredestinul i le-a preg`tit nu î[i g`se[te justi-ficarea, c`ci o simpl` privire asupra biografieiautoarei demonstreaz` o personalitate cares-a impus [i a [tiut s` ia decizii potrivite înmomente de r`scruce. Pentru Mariana {orascrisul nu este compensatoriu. A scrie, acrea este necesar. De altfel, niciodat` nus-a ferit de a critica atunci când a [tiut c`trebuie s` apere Modelele. A lùdat atuncicând Opera se impunea prin valoare. A [tiuts` recunoasc` spa]iul privilegiat al culturii,unde Ideea se întâlne[te cu judecata, admi-ra]ia este sus]inut` de ra]ionament, judec`]ilede valoare stårnesc dispute contradictorii.De fiecare dat` discursul Marianei {orapoart` pecetea mentalit`]ii distincte.

CC ultura român` are nevoie de

astfel de modele. Modele for-mate într-un alt context social,

politic, cultural. Deschiderea pe care Mariana{ora o demonstreaz` prin opera sa vine subauspiciile altor vremi. Hiperluciditatea,discursul polemic, arhitectura operei,confesiv`, eseistic`, romanesc`, sus]in unautor de valoare. Avem în fa]` scrieri decare nu ne putem lipsi. Scrieri fundamentalepentru în]elegerea unei genera]ii trecute,necesare pentru întâmpinarea unei tranzi]iia culturii, obligatorii pentru a realiza cumse reflect` prezentul lumii de ast`zi, cândmodelele par a fi l`sate în umbr`.

Este cu neputin]` de în]eles un autor deasemenea anvergur`, dac` opera nu este prelu-crat` asemenea unui întreg. |ntåi, jurnalelecare ne sunt oferite, de care autoarea a aless` se desprind`. Multe alte caiete sunt încàscunse de privirea devoratoare a iubitorilorde jurnal intim. Dac` pentru Jeni ActerianJurnalul unei fete greu de mul]umit reprezintÒpera, singura crea]ie, care a reu[it s` îiconfere un renume, pentru Mariana {ora,destìnuirea vine dintr-o alt` dimensiune afiin]ei. Devine oper` literar` f`r` a vrea s`devin` o caracteristic` reprezentativ` pentruautoare. Aici reg`sim urme palpabile de iubirefa]` de cel`lalt, fa]` de misterul universului,

MARIANA {ORA – UN MODEL CULTURALLIA GHIMPU

singurul capabil s` ofere fericirea suprem`.Natura, de asemenea, ofer` libertateaimposibil de îngr`dit [i treze[te sentimenteunice. {irul de întâmpl`ri ale fiin]ei sale seleag` într-un tot, din care percepem pasiuneapentru nota]ie. Interesul, evident din primelepagini ale jurnalului de tinere]e, suscit`întreag` fiin]`. Va continua chiar [i pestedecenii. La b`trâne]e, întrebarea referitoarela însemn`tatea jurnalului, pornind de la uncitat din propriul caiet, demult uitat, îi treze[teun zâmbet. O amuz` faptul c` se reg`se[teîntr-o fraz` de tinere]e, când se întreba dac`nota]ia în jurnal este o arm` împotrivatimpului. Obsesia trecerii o marcheaz` petân`ra Mariana {ora [i va deveni o tem`central` a consemn`rii. Echilibrul interiordespre care vorbea în dialogul întreprins,l-a realizat prin scris, sub forma în care neeste prezentat ast`zi, a operei confesive –jurnal. Afl`m c` a p`stra un jurnal [i a notaconstant în el vine dintr-o mirare aproapereligioas` în fa]a lumii. Orice eveniment,pornind de la cele personale pân` la micilefrumuse]i ale naturii, treze[te dorin]a dea-l capta în eternitate. Iar acest lucru nu sepoate realiza decât prin a scrie despre el.

MM ariana {ora [i-a oferit prinjurnale o libertate interioar`care nu se l`sa cucerit` în vre-

murile t`cute. Aici se afl` spa]iul unde nutrebuie s` î[i limiteze capacitatea creatoare.Este unul din motivele pentru care faptelem`runte ale vie]ii nu î[i g`sesc locul înm`rturisirile autoarei. Aici nu trebuie s` fieobedient`, lecturile [i reflec]iile asupra lorse pot desf`[ura în voie, f`r` restric]ii. Nicica persoan` implicat` în cultur` nu a dorits` fac` vreun compromis. Unica solu]ie pen-tru a putea avea contact cu spa]iul nelimitat[i în acel timp îngr`dit, al crea]iei, r`mâneas` traduc`. A transmis în alte culturi, valorileromâne[ti. Ne-a f`cut cunoscute alte ope-re. Activitatea Marianei {ora este parte aunui tot, unde comunul este evitat, undetrecutul devine actualitate, unde ideile prindcontur [i transmit gânduri profunde. În niciuna din paginile de jurnal nu se percep urmeale unui militantism feminin. Ipostazele demam`, so]ie, scriitor se îmbin` f`r` preamari dificult`]i. Preocup`rile sunt de naturìntelectual`. Ele cuceresc [i se las` cucerite.Comentariile literare, filosofice, surclaseaz`lamenta]iile legate de singur`tatea b`trâne]ii.Se iese astfel din fr`mânt`rile cotidiene.

Jurnalul autoarei reprezint` un echilibrual operei critice. C`ci adev`rata valoare aMarianei {ora se reg`se[te [i în paginilede critic` literar`. În nici unul din volumelede eseistic` nu apar urme de îndoial`, ina-daptare la un context, fie el personal oricultural. Scriitoarea este perfect con[tient`de talentul cu care a fost înzestrat`, de va-loarea ei. M`rturise[te la un moment datc` punctul ei forte a fost dintotdeauna gân-direa, intelectul, [i nu se fere[te s` m`rtu-riseasc` c` nu este un scriitor inventiv.

II nsuficien]a scriitoriceasc` provocat`la început de modestie, persistàtunci când se pune problema crea-

]iei unui roman. Mariana {ora afirm` c`nu este o inventatoare de pove[ti, de situa]ii,de întâmpl`ri. Trìrile subiective atât de in-tense vor fi desprinse din sine [i "ascunse"în jurnal. Dincolo de ele, persoana care ieseîn lumin` este criticul literar, traduc`torulsubtil, romancierul. Cele trei limbi materne,ofer` avantajul lecturilor în stadiul lor pur,în limba [i pe limba lor. Sensul pe care operaliterar` îl transmite este receptat f`r` niciun alt fel de interven]ie de natur` stilisticìmpus` de o traducere. A[a se nasc pasajeledin jurnal despre Michel de Montaigne, JulesRomains, Benjamin Fondane, HenriBergson, Blaise Pascal ori Eugène Delacroix.Filosofia pe care o urmeaz` Mariana {oravine în urma volumelor semnate de SorenKierkegaard, Martin Heidegger, G. K.Chesteton, Lev {estov, dar [i din lecturiledin Johann Wolfgang von Goethe, ThomasMann, Lucian Blaga etc. Ele se vor trans-forma în veritabile studii, fie sub forma unorvolume de critic` literar`, fie sub forma unoreseuri în care argumentele aduc în fa]a lec-torului un critic avizat, cu o gândire limpede,clar`, lucid`.

Despreitatea Marianei {ora adus` îndiscu]ie de Cornel Ungureanu, pune în lumi-n` un mod unic de a percepe opera literar`.Conceptul mascheaz` sub tonul ironic, ideir`sfirate în fragmentarism. Chiar [i a[a operase definitiveaz`. Dobânde[te contur, pentrua forma un tot. În studiile de critic` literar`[i eseistic`, ra]ionalul se îmbin` cu lirismul,într-un mod specific Marianei {ora. Cumse nasc astfel de gânduri, fragmente de des-preitate, numai autoarea poate s` explice[i o face deschis, în loc de prefa]`, la volumulDespre, despre, despre…: "Târzie toamnè acum, pân` nu se scutur toate frunzelepe drum – e timpul s`-mi num`r bobocii.Mai mici, mai mari, cum sunt, câ]i sunt,s`-i pun la ad`post de intemperii, ca s` nupiar`, adunându-i în cote]ul cl`dit în jurullor de copertele unei c`r]i. De ce n-au ie[it

mai mul]i din gòace, de ce n-au ie[it al]iimai ac`t`rii ca pondere [i volum? Mi-artrebui prea multe cuvinte ca s-o spun. Sigur,a[ putea r`spunde pe scurt, punând vina pevalurile vie]ii, care s-au tot înver[unat s`m` îndep`rteze de la masa de scris, l`sândvrai[te proiecte [i bruioane – avortoane lite-rare înghesuite prin sertare. Ca s` r`spund- s`-mi r`spund cu adev`rat la întrebare –ar trebui s-o pornesc în cùtarea timpuluipierdut; ar cere o carte întreag`. O voi scriepoate, dac` nu va urma prea repede-nghe]ul,dac` z`pada va mai z`bovi înainte de a sea[terne, covor de t`ceri peste frunzele moar-te." {i totu[i paginile ascunse prin sertare,se impun prin precizia analizei, prin perti-nen]a lor. Studiul nu mai are în vedere proce-sul autoscopic, neputin]a de care se plângeautoarea, dispare. Ideile sunt edificatoare,modestia este dep`[it`, discursul provoac`,Mariana {ora nu se fere[te s` critice.

JJ urnalul ofer` chei de lectur` pentru romanul M`rturisirile unui neispr`vit, pentru studiile de eseis-

tic`. La rândul lor, ele se nasc parc` dinpaginile de jurnal, pentru a le dep`[i. Ro-manul poart` amprenta eului biografic. Tre-buie s` fii un bun cunosc`tor al traseuluiparcurs de Mariana {ora pentru a pune capla cap piesele de puzzle din roman [i a perce-pe desenul creat de autoare. Capitolele sepot cu u[urin]` desprinde din roman, potdeveni încerc`ri literare, pot fi perceputeasemenea unor proze scurte. Au bineîn]elesrolul lor. Ac]iunea înceat`, uneori inexis-tent`, las` loc reflec]iilor asupra orice în-seamn` trìre. Astfel se leag` romanesculMarianei {ora de opera confesiv`. Întregulroman poate fi citit [i ca un eseu desprevia]`, iubire, lupt`, renun]are [i moarte. Operaeste deschis` la interpret`ri, sinucidereapersonajului închide ac]iunea.

OO pera Marianei {ora s-a impuscu mult timp în urm`. Scriitoruls-a desprins de fiin]a ascuns`

de ochii lumi [i a demonstrat c` poate fia[ezat al`turi de nume ilustre ale culturiiromâne. Care este anvergura operei [iadev`rata ei valoare, r`mâne s` afl`m. Exist`pagini care a[tept` înc` lumina tiparului,cu volume de jurnal, care ar trasa o istorie,ar restitui în]elesuri [i valori demult uitate,valori pe care tindem s` le l`s`m în urmanoastr`. Pl`cerea întâlnirii cu Cel`lalt,prieteniile atât de intens creionate, bog`]iasentimentelor provocate de lucrurile m`runtedin jur, de la ciripitul p`s`rilor, la luminacare invadeaz` spa]iul intim, se îmbin` cunemul]umirile fiin]ei, cu frica de neîmplinire.Opera va purta pecetea autorului.

orizont

14www.revistaorizont.roISTMistm

Când pre[edintele Albaniei comuniste,Enver Hoxha, murea pe 11 aprilie 1985 l`saîn urm` poporului albanez drept mo[tenireo ]ar` ruinat`, mii de victime necunoscute,o istorie manufacturat` în laboratoarele ideo-logice ale partidului [i pe Nexmije Xhuglinidevenit` prin c`s`torie Nexmije Hoxha, so]iasa, partener ideologic [i criminal al so]uluiei. Pân` la pr`bu[irea definitiv` a regimuluiîn 1991, Nexmije a condus ]ara al`turi deRamiz Alia, dup` c`derea regimului aceastaîncercând recuperarea capitalului simbolic[i scriindu-[i memoriile la fel de falsificateprecum istoria fabricat` de cuplul Hoxhaîn timpul lungii sale perioade de domnie.Cartea lui Fahri Balliu, Sinistra Doamn`(Prefa]` de Ismail Kadare, argument de Vla-dimir Tism`neanu, traducere din albanez`[i note de Tiberius Puiu, Editura Humanitas,2009), constituie nu doar o biografie, ci [iradiografie a unui regim comunist crimi-nal, pentru c` spectroscopiile regimurilorcomuniste subliniaz` mereu rela]iasimbiotic` din biografia liderului maxim [ia celor din cercul puterii, aici o biografiede cuplu, [i biografia unei na]iuni. Niciundedecât într-o dictatur`, aceast` rela]ie nu estemai puternic`, în cazul Albaniei, regimularticulându-se pe un fond cutumiar puternic,iar regl`rile de conturi desf`[urându-se [iîn interiorul rela]iilor de clan.

DD emersul biografist pe care-lpropune Balliu are în vederenu doar o persoan`, ci [i un

personaj - nu întâmpl`tor sinistra doamn`Nexmije este numit` o "Lady Macbeth aBalcanilor" -, subliniind deopotriv` strate-giile machiavelice de men]inere sub con-trol a Partidului cât [i natura social-patogenà regimurilor dictatoriale comuniste. EsteNexmije un monstru? Coordonatele salebiografice indic` un orizont de posibilitater`mas în umbr`, atrac]ia exercitat` de curtearegal` a lui Zogu [i de anturajul mondenal familiei regale. Evolu]ia spre dictaturà Albaniei, ulterioar` exilului acestuia [iecua]ia devenirii lui Nexmije demonstreaz`capacitatea regimurilor totalitare de a malfor-ma subiec]ii ei. De la Delicata a[a cum onume[te unul dintre liderii comuni[ti revolu-]ionari, Qemal Stafa, asasinat de tovar`[iilui în spiritul fratricidului ritual fac]ionistcare caracterizeaz` activitatea partidelor co-muniste, Nexmije parcurge un întreg traseudestinal pân` la Pantera neagr`, cum eraporeclit`, cu dizolvarea ultimelor reziduride umanitate, devenind "o ma[in`rie poli-tic`, având propria-i memorie istoric` [ipropriile-i aptitudini criminale".

CC ompara]ia cu Lady Macbeth î[ig`se[te un context mult mai larg,al scenei luptei pentru putere în

cadrul Partidului, al tragediei [i al dramei,tragedia greac` [i drama shakespearian` cupersonajele lor damnate, excesive, distor-sionate. Evolu]ia spre putere [i la putere afamiliei Hoxha demonstreaz` cu prisosin]`dincolo de forjatul caracter epopeic al pres-ta]iei lor revolu]ionare [i politice a[a cumo înf`]i[eaz` propaganda, romanul de aven-turi, cu Hoxha în rolul condotierului reciclatdintr-un dandy provincial [i cu oportunismultinerei Nexmije, upgradat ideologic înretortele conflictelor intestine [i luptei pentruputere din cadrul partidului. Bllok-ul.

Nu întâmpl`tor, rela]ia cu scriitorii, cuarti[tii, a fost una dilematic` configurând

DICTATURA SINISTREIDOAMNE NEXMIJE HOXHAANGELO MITCHIEVICI

lupta surd` pentru capital simbolic, IsmailKadare fiind printre pu]inii scriitori care avândprotec]ia Occidentului a reu[it s` înfruntecuplul Hoxha, f`r` a fi lichidat precum mul]idintre confra]ii sì, precum Petro Marko,autorul romanului, Un nume în patru str`zi,care-i ipostazia acea etap` a tinere]ii luiNexmije care proba atrac]ia acesteia fa]` delumea monden` a cur]ii regale. Reconstruc]iaperioadei de dinainte de instalarea regimuluicomunist, perioada 1941-1944 devine capital`pentru în]elegerea mecanismului unei dictaturicare absoarbe treptat fiecare centimetru p`tratde istorie prelucrând-o ideologic, propagan-distic pentru a se potrivi unui cult al perso-nalit`]ii pe care Hru[ciov îl denun]a în leg`tur`cu Stalin. Totodat`, prezentarea acestei lumide dinainte este [i un rapel la normalitatearela]iilor în contextul unei societ`]idemocratice în curs firesc de modernizare,dar incapabil` s` reziste presiunilor politice,este istoria unor alegeri [i circumstan]e nefaste,dar [i istoria unei aventuri politice, aventurapolitic` a comunismului cu câ]iva aventuriericare preiau puterea, viitorul pre[edinte, EnverHohxa f`când printre altele [i contrabad` cu]ig`ri [i afi[ându-se ca dandy revolu]ionarcu ]igara în gur` "în stilul actorilor mexicani,[omeri [i care se str`duiesc s` câ[tige banicântând la chitar`".

Evenimente cheie pentru istoria Alba-niei, precum demonstra]ia din 28 octom-brie 1941, sunt privite dintr-o perspectiv`care contrapune adev`rul istoric forj`rii pro-pagandistice a evenimentului cu fic]iunileexemplare ale unor noi actori secundari înroluri principale pe scena istoriei. Fahri Ba-lliu nu are la dispozi]ie documente, arhivelenu sunt accesibile cercet`torilor în Albania[i exist` o mare probabilitate ca o bun` partedin documentele care se afl` acolo s` fiemistificate grosolan, îns` biograful apeleaz`la o memorie anamnetic` [i la istoria oral`.O parte din asasinate r`mân s` fie docu-mentate, de[i este foarte pu]in probabil c`li se va da o rezolvare judiciar`. Demersulistorico-biografist uneori cu o not` detec-tivistic` al lui Balliu subliniaz` efortul pecare albanezii trebuie s`-l fac` pentru a-[irecupera istoria, pentru a-[i activa memo-ria, prin desfacerea i]elor unor istorii tene-broase. Autorul adopt` în câteva rânduri cunecesitate ipostaza unui profiler, pu]ineledovezi pe care le are la îndemân` se cersuplinite prin investiga]ia psihologic`.

DD e aceea reconstruc]ia istorieireale se poate dispensa dedocumentul momentan inac-

cesibil pentru a apela la m`rturia oral` [ila faptul biografic; personalitatea lui Nexmijeîn ipostazele succesive ale devenirii ei dela Delicata la Lady Macbeth devineemblematic` pentru istoria comunist` a Alba-niei. Cartea devine interesant` pentru cititorulromân acolo unde analogiile vorbesc de lasine, cititorul român putând face o lectur`în palimpsest a evolu]iei spre putere a EleneiCeau[escu [i a influen]ei malefice exercitatede c`tre aceasta asupra so]ului ei, solidaritateapolitic` [i criminal` a cuplului [i rùl f`cutla patru mâini. Originalitatea comunismuluialbanez nu st` câtu[i de pu]in în contribu]iilelui Enver Hoxha la marxism, - ca [i celeale lui Nicolae Ceau[escu, ele erau rizibile-, ci în ceea ce cu numele de enverism a datun chip particular terorii, un termen analogcelui de ceau[ism, stalinism, maoism, dejism

etc. Iar Balliu subliniaz` faptul c` reu[italui Nexmije se datoreaz` capacit`]ii sale dea rezona cu paranoia lui Enver [i de a sep`stra discret` în umbra acestuia, cu o luci-ditate care face odios fiecare dintre acteleei începând cu eliminarea fiec`rei personalit`]ipolitice din aparat pân` la controlul exercitatasupra familiei ei, [i cu insisten]` asupra uneimezalian]e.

În acest sens, regimul enverist [i-a p`s-trat intacte pân` la finele sale practicile stali-niste criminale, la tura]ie maxim`, asemeniperioadei dejiste în România sau a perioadeicelei mai cumplite din timpul Marii Epur`ri1936-1938 în URSS, intitulate ejov[cinadup` numele comisarului NKVD din aceaperioad`, Nikolai Ejov. Balliu urm`re[te nudoar demisia moral` a unor personaje poli-tice, ci [i caracterul antina]ional al politiciilui Hoxha printr-o alian]` defavorizant` cuYugoslavia [i Grecia, cu tr`darea intereseloralbaneze în vederea men]inerii sale la putere[i cu sacrificarea revolu]ionarilor na]ionali[tialbanezi intereselor sârbe [i elene, parte deistorie care se aseam`n` cu presta]ia "revolu-]ionar`" a lui Ion Iliescu, împiedicat ultimativs` deschid` grani]ele intr`rii trupelor sovie-tice pe teritoriul României în 1989. Demersulbiografist se dovede[te esen]ial în]elegeriimecanismului politic acolo unde puterea dedecizie este concentrat` în foarte pu]ine mâini[i unde absen]a unui mecanism democraticpermite cumularea prerogativelor [i exerci-tarea discre]ionar` a puterii.

În România, Vladimir Tism`neanu ilus-treaz` exemplar o astfel de direc]ie de cer-cetare orientat` c`tre descifrarea unor perso-nalit`]i-cheie ale aparatului comunist, pornind

de la Gheorghe Gheorghiu-Dej la LeonteRùtu, exemplare pentru un model de exis-ten]` politic` [i implicate fundamental îningineria social` a regimului comunist. AndreiUjic` cu filmul, Autobiografia lui NicolaeCeau[escu, lansat în acest an la Cannes, repre-zint` pe coordonatele documentarului o alt`dimensiune a recuper`rii unor personalit`]ipolitice cu un rol determinant în istorie. Înconcluzie, cartea lui Fahri Balliu ofer` posi-bilitatea unei mai bune în]elegeri a patologieipolitice a comunismului permi]ând identific`riprin analogie a unor mecanisme structuralea regimurilor comuniste, [i din aceast`perspectiv` facilitând o mai bun` în]elegerea comunismului românesc.

orizont

15 www.revistaorizont.roCRONICA EDI}IILORcronica edi]iilor

ALEXANDRU CIOR~NESCU,ALEXANDRU CIOR~NESCU,ALEXANDRU CIOR~NESCU,ALEXANDRU CIOR~NESCU,ALEXANDRU CIOR~NESCU,Eseuri europeneEseuri europeneEseuri europeneEseuri europeneEseuri europene,Editura Bibliotheca, Târgovi[te, 2009.Edi]ie îngrijit` [i prefa]` de MirceaAnghelescu

II storic literar, comparatist [i

teortician al literaturii, prozator [ipoet, Alexandru Cior`nescu r`mâne

o figur` emblematic` a exilului românesc.Numit consilier cultural al Lega]iei Românieide la Paris, pleac` [i el cu ultimul trendiplomatic, cum ar spune {tefan Baciu, iarcând, în 1947, este destituit [i rechemat –ca atâ]ia al]i lucr`tori în ambasadele românedin strìn`tate –, ia hot`rârea de a nu semai întoarce în ]ara ocupat`. Exilul nu afost u[or, dar dragostea pentru cultur`, for]ade crea]ie [i gândul la ]ara cândva eliberatì-au stimulat pe intelectualii din exil în acti-vitatea lor cultural`. Intelectualii din exilnu au uitat niciodat` marea literatur` român`,mai ales atunci când ea a fost obturat` sauchiar anulat` în ]ar`. Scrie undeva AlexandruCior`nescu, urm`rind leg`tura lui Eminescucu marea cultur` francez`: "Eminescu nesolidarizeaz` cu patria pierdut`, pe care amdorit-o întotdeauna a[a cum a visat-o el.Prezen]a lui este înainte de orice un simbol.El ne reconforteaz` [i ne stimuleaz`, în de-p`rtarea [i în s`r`cia noastr`, în acest ora[care nu era al nostru [i care [i-a deschisbra]ele, atât lui, cât [i nou`." Unii în]eleggreu ast`zi, mai ales aceia care vorbescdespre exil f`r` s`-l fi studiat cu aten]ie saucare nu-l pot în]elege chiar dac` au mai cititcâte ceva, gesturile creatoare ale intelec-tualilor din exil, care au creat lucr`rifundamentale pentru cultura român` încondi]ii vitrege. Gestul lor vine din dragostefa]` de ]ar`, o atitudine care ast`zi pare c`nu intereseaz` pe foarte mul]i. Ace[tiintelectuali vedeau ]ara în profunzimea eiistoric` [i nu prin conduc`torii efemeri [ipasageri arunca]i de istorie în uitare, acolounde le-ar fi fost de la început locul. Luptapentru eliberarea ]`rii, pentru drepturile eia fost o constant` a intelectualilor din exil,dus` cu demnitate. Nu pu]ini dintre ei aufost momi]i prin diverse invita]ii oficiales` revin` în ]ar`, dar au refuzat printr-ungest de normal` demnitate. Amintesc cuvin-tele poate celui mai valoros poet român dinexil, Aron Cotru[, dintr-o scrisoare c`treGino Lupi referitor la propunerea lui ZahariaStancu de a se întoarce în ]ar`: "Sau m`voi întoarce într-o Românie liber`, într-oRomânie româneasc`, sau nu m` voi maiîntoarce decât pe potecile visului." {i aacceptat sacrificiul întoarcerii doar… pepotecile visului.

DD in ata[ament fa]` de culturaromân` a realizat AlexandruCior`nescu Diccionario

Etimológico Rumano, în condi]ii vitrege,cu mari dificult`]i, dar r`mas` lucrare dereferin]`. A popularizat literatura/culturaromân`, ca profesor a adus-o mereu înspretinerii studio[i. Alexandru Cior`nescu s-amanifestat cu profesionalism în activit`]idiverse, personalitatea sa configurându-sepe dimensiunea enciclopedismului. Un por-tret închegat [i sugestiv în acest sens îi faceMircea Anghelescu în prefa]a edi]iei.

EXIL {I CULTUR~ALEXANDRU RUJA

"Neobi[nuita curiozitate, putere de munc`,cultur`, spiritul iscoditor [i ludic în pofidamarii sale capacit`]i de entuziasmare pentruo idee, pentru o cauz`, au f`cut din profesorulAlexandru Cior`nescu o apari]ie stranie întrecolegii dedica]i, cuminte, unei singure dis-cipline, unei singure voca]ii. El avea maimulte [i le între]inea, simultan sau alternativ,cu o fervoare [i o naturale]e care te face s`crezi c` se odihnea schimbând domeniilede activitate, nu încetând activitatea, ca noito]i. Cercet`rile sale istorice, continuate pân`la sfâr[itul vie]ii, se împleteau explicabilcu cele de istorie a literaturii [i a culturiiîn general; numai c` nu este vorba doar deliteratura, istoria [i cultura român`, ci [i decele franceze, spaniole, italiene, iar curio-zitatea sa era slujit` de un har deosebit pentrulimbi: a [i tradus din [i în mai toate acestelimbi, din francez`, italian` [i spaniol` înromân` înc` de pe când se afla în ]ar`, dar[i din român` în francez` (Eminescu, depild`), din român` în italian`, din italian`în spaniol` [i a[a mai departe pân` la DivinaCommedia dantesc` pe care a tradus-o dinitalian` în francez`."

EE di]ia realizat` de Mircea

Anghelescu cuprinde eseuri [iarticole publicate în reviste din

strìn`tate [i necunoscute cititorului din ]ar`."Culegerea a fost gândit` de chiar autorulsù dar nu [i predat`, l`sat` fiind mereu lao parte din cauza unor proiecte mai pre-sante...“…‘ Plecând deci de la materialulpreg`tit de autor, dar nedefinitivat [i eterogenîn compozi]ia sa provizorie (studii istoricedespre Prima tez` legat` de istoria românilor,Despot-vod`, medic [i scriitor, Un tân`rromân în casa de la Ligne etc., al`turi decercet`ri de imagologie [i de teorie literar`),am ales pentru acest volum un num`r deeseuri [i articole care s` reprezinte preo-cup`rile [i ideile autorului din ultima perioa-d` a activit`]ii sale de comparatist, perioad`marcat` de multe proiecte [i cercet`ri."Mircea Anghelescu este un avizat cunosc`toral exilului românesc, studiile sale în domeniufiind contribu]ii fundamentale iar volumulC`ma[a lui Nesus (2000) – între cele maibune c`r]i despre scriitorii din exil. Men-]ionez câteva dintre studiile volumului: Exilulromantic, Un martir al exilului [i posteritatea:N. B`lcescu, Peter Neagoe, exilat român[i romancier american, Un urmuzian disi-dent: Grigore Cugler, Exilul românesc înGermania: un dialog care continu`, Parisul[i parizienii v`zu]i de exila]ii români.

Volumul Eseuri europene cuprinde arti-cole [i eseuri diverse publicate în presa dinexil, eviden]iind forma]ia [i voca]ia enciclo-pedic` a autorului. În volum sunt incluseurm`toarele eseuri/studii: Un poet al nedeter-min`rii, Eminescu la Paris, Mircea Eliade[i literatura, Forma timpului, Ruine, fru-moase cadavre, Mitul Atlantidei, Magia cu-vintelor, Despre performativitatea discursuluiliterar, Între dou` revolu]ii: anul 1840, Baroc,comparatism, utopie. Desigur, ele sunt dife-rite nu atât ca structur`, cât mai ales ca modde rela]ionare cultural` [i motivare herme-neutic`. Dar exist` un fir care leag` medita]iadin multe eseuri, un motiv declan[ator altraseului hermeneutic [i al logicii în argu-mentare. Este problematica timpului. Discu-

]ia asupra timpului porne[te chiar cu eseulce deschide volumul – Un poet al nedeter-min`rii. Întreaga poezie eminescian` estev`zut` ca un corpus liric str`b`tut de "fiorulconstant al timpului ireparabil". Versul emi-nescian cu care începe eseul – Iar anii crescîn urma mea – marcheaz` esen]ial tragismulpoeziei, pedeapsa de a trì. P`catul originar– scrie Alexandru Cior`nescu – nu e via]asau moartea, ci faptul c` natura sau Dumne-zeu ne-au îng`duit accesul la eternitate [ini l-au interzis în acela[i timp. Argumenta]iaurm`re[te [i originalitatea op]iunii emines-ciene. Dac` "între tot [i nimic,Schopenhauer alege neantul" pentru poetulromân solu]ia este de a evita alegerea."Poetul nu ofer` cheile destinului, ci redu-cerea la absurd a ideii de chei: a hedonis-mului ca [i a pesimismului, a dispre]uluica [i a dragostei de via]`. Pentru c` dispre]ul[i dragostea de via]` se dau conjugate, suntcuprinse în via]` [i în realitate sunt îns`[ivia]`. Aceast` familiaritate cu imposibilula cânt`rit greu în existen]a poetului, care[i-a destr`mat în ea spaimele, dar [ifericirea. În schimb, ei îi dator`m o voceunic` în poezie."

PP roblema timpului apare [i în

studiul dedicat lui Mircea Eliade,de[i aici preocuparea esen]ial`

este aceea de a particulariza opera, adic`de a dovedi marele merit al lui Eliade, acelade a fi transformat literatura într-un spa]iusacru. Scriitorul era preocupat de timp, detimpul fizic al fiin]ei creatoare: "Timpul adevenit astfel principalul sù adversar. Aînvinge timpul era o preocupare permanent`[i o obsesie, de la început la sfâr[it. Cums`-l înving`?" Concep]ia lui Mircea Eliade

asupra timpului este reluat` în asociere cuviziune altor gânditori într-un eseu despreForma timpului, unde pe lâng` literatur`sunt convocate pentru argumentare [ifilosofia sau teologia. Eseul arat` spa]iulcultural larg în care se mi[c` autorul,virtuozitatea comparatistului, capacitatea dea abstractiza, ca [i plasticizarea explica]ieiprin exemple din opere consacrate ale litera-turii universale. Considerat filosoful carea discutat cel mai aplicat despre forma timpu-lui, Sfântul Augustin este citat în sistemulde argumente cu aser]iunea lui u[or para-doxal`: " Dac` sunt întrebat dac` [tiu ceeste timpul, voi r`spunde c` [tiu. Dac` suntîntrebat ce anume este el, voi r`spunde c`nu [tiu."

Edi]ia realizat` de Mircea Anghelescuaduce înspre cititorul român o mic` partedin opera unui savant care a scris cu convin-gerea c` literatura/cultura român` seintegreaz` literaturii/culturii europene înal c`rei spa]iu Alexandru Cior`nescu a trìt[i a creat.

Manifestare de referin]` pentruManifestare de referin]` pentruManifestare de referin]` pentruManifestare de referin]` pentruManifestare de referin]` pentruscriitorul Simion D`nil` [i, nu mai pu]in,scriitorul Simion D`nil` [i, nu mai pu]in,scriitorul Simion D`nil` [i, nu mai pu]in,scriitorul Simion D`nil` [i, nu mai pu]in,scriitorul Simion D`nil` [i, nu mai pu]in,pentru Editura Hestia din Timi[oara, ceapentru Editura Hestia din Timi[oara, ceapentru Editura Hestia din Timi[oara, ceapentru Editura Hestia din Timi[oara, ceapentru Editura Hestia din Timi[oara, ceade a XX-a edi]ie a Zilelor Culturale "Poesis"de a XX-a edi]ie a Zilelor Culturale "Poesis"de a XX-a edi]ie a Zilelor Culturale "Poesis"de a XX-a edi]ie a Zilelor Culturale "Poesis"de a XX-a edi]ie a Zilelor Culturale "Poesis"(Satu Mare, 25-26 mai 2010) a marcat un(Satu Mare, 25-26 mai 2010) a marcat un(Satu Mare, 25-26 mai 2010) a marcat un(Satu Mare, 25-26 mai 2010) a marcat un(Satu Mare, 25-26 mai 2010) a marcat undublu eveniment cultural [i mediatic:dublu eveniment cultural [i mediatic:dublu eveniment cultural [i mediatic:dublu eveniment cultural [i mediatic:dublu eveniment cultural [i mediatic:prezentarea în premier` a celui de al [apteleaprezentarea în premier` a celui de al [apteleaprezentarea în premier` a celui de al [apteleaprezentarea în premier` a celui de al [apteleaprezentarea în premier` a celui de al [apteleavolum din seria Friedrich Nietzsche, volum din seria Friedrich Nietzsche, volum din seria Friedrich Nietzsche, volum din seria Friedrich Nietzsche, volum din seria Friedrich Nietzsche, OpereOpereOpereOpereOperecompletecompletecompletecompletecomplete (masivul volum de 520 de pagini (masivul volum de 520 de pagini (masivul volum de 520 de pagini (masivul volum de 520 de pagini (masivul volum de 520 de paginiînm`nuncheaz` o seam` de scrieri târziiînm`nuncheaz` o seam` de scrieri târziiînm`nuncheaz` o seam` de scrieri târziiînm`nuncheaz` o seam` de scrieri târziiînm`nuncheaz` o seam` de scrieri târziial filozofului: al filozofului: al filozofului: al filozofului: al filozofului: Cazul Wagner, AmurgulCazul Wagner, AmurgulCazul Wagner, AmurgulCazul Wagner, AmurgulCazul Wagner, Amurgulidolilor, Anticristul, Ecce homo, Ditirambiiidolilor, Anticristul, Ecce homo, Ditirambiiidolilor, Anticristul, Ecce homo, Ditirambiiidolilor, Anticristul, Ecce homo, Ditirambiiidolilor, Anticristul, Ecce homo, Ditirambiilui Dionysos, Nietzsche contra Wagner lui Dionysos, Nietzsche contra Wagner lui Dionysos, Nietzsche contra Wagner lui Dionysos, Nietzsche contra Wagner lui Dionysos, Nietzsche contra Wagner etc.),etc.),etc.),etc.),etc.),respectiv decernarea premiului "Frontierarespectiv decernarea premiului "Frontierarespectiv decernarea premiului "Frontierarespectiv decernarea premiului "Frontierarespectiv decernarea premiului "FrontieraPoesis" pentru traducere acordat scriitoruluiPoesis" pentru traducere acordat scriitoruluiPoesis" pentru traducere acordat scriitoruluiPoesis" pentru traducere acordat scriitoruluiPoesis" pentru traducere acordat scriitoruluiSimion D`nil` la finalizarea transpuneriiSimion D`nil` la finalizarea transpuneriiSimion D`nil` la finalizarea transpuneriiSimion D`nil` la finalizarea transpuneriiSimion D`nil` la finalizarea transpuneriiîn limba român` a scrierilor antume aleîn limba român` a scrierilor antume aleîn limba român` a scrierilor antume aleîn limba român` a scrierilor antume aleîn limba român` a scrierilor antume alefilozofului german. Bine primit` de cercurilefilozofului german. Bine primit` de cercurilefilozofului german. Bine primit` de cercurilefilozofului german. Bine primit` de cercurilefilozofului german. Bine primit` de cercurileintelectuale din ]ar` în primul rând pentruintelectuale din ]ar` în primul rând pentruintelectuale din ]ar` în primul rând pentruintelectuale din ]ar` în primul rând pentruintelectuale din ]ar` în primul rând pentruc` are la baz` cea mai recent` [i mai bun`c` are la baz` cea mai recent` [i mai bun`c` are la baz` cea mai recent` [i mai bun`c` are la baz` cea mai recent` [i mai bun`c` are la baz` cea mai recent` [i mai bunèdi]ie Nietzsche în limba german`, cea deedi]ie Nietzsche în limba german`, cea deedi]ie Nietzsche în limba german`, cea deedi]ie Nietzsche în limba german`, cea deedi]ie Nietzsche în limba german`, cea dela Walter de Gruyter, Berlin / New York,la Walter de Gruyter, Berlin / New York,la Walter de Gruyter, Berlin / New York,la Walter de Gruyter, Berlin / New York,la Walter de Gruyter, Berlin / New York,o edi]ie critic` [tiin]ific` realizat` de Giorgioo edi]ie critic` [tiin]ific` realizat` de Giorgioo edi]ie critic` [tiin]ific` realizat` de Giorgioo edi]ie critic` [tiin]ific` realizat` de Giorgioo edi]ie critic` [tiin]ific` realizat` de GiorgioColli [i Mazzino Montinari prin valorifi-Colli [i Mazzino Montinari prin valorifi-Colli [i Mazzino Montinari prin valorifi-Colli [i Mazzino Montinari prin valorifi-Colli [i Mazzino Montinari prin valorifi-carea fondului de manuscrise nietzscheenecarea fondului de manuscrise nietzscheenecarea fondului de manuscrise nietzscheenecarea fondului de manuscrise nietzscheenecarea fondului de manuscrise nietzscheene(inclusiv edi]ii princeps, corecturi, prelimi-(inclusiv edi]ii princeps, corecturi, prelimi-(inclusiv edi]ii princeps, corecturi, prelimi-(inclusiv edi]ii princeps, corecturi, prelimi-(inclusiv edi]ii princeps, corecturi, prelimi-narii, variante, coresponden]`, a biblioteciinarii, variante, coresponden]`, a biblioteciinarii, variante, coresponden]`, a biblioteciinarii, variante, coresponden]`, a biblioteciinarii, variante, coresponden]`, a biblioteciiNietzsche etc.), nu mai pu]in datorit` exce-Nietzsche etc.), nu mai pu]in datorit` exce-Nietzsche etc.), nu mai pu]in datorit` exce-Nietzsche etc.), nu mai pu]in datorit` exce-Nietzsche etc.), nu mai pu]in datorit` exce-lentei versiuni române[ti, seria Friedericlentei versiuni române[ti, seria Friedericlentei versiuni române[ti, seria Friedericlentei versiuni române[ti, seria Friedericlentei versiuni române[ti, seria FriedericNietzsche, Nietzsche, Nietzsche, Nietzsche, Nietzsche, Opere completeOpere completeOpere completeOpere completeOpere complete este un instru- este un instru- este un instru- este un instru- este un instru-

EVENIMENT EDITORIAL

ment de lucru esen]ial pentru progresul stu-ment de lucru esen]ial pentru progresul stu-ment de lucru esen]ial pentru progresul stu-ment de lucru esen]ial pentru progresul stu-ment de lucru esen]ial pentru progresul stu-diilor nietzscheene la noi, pentru cunoa[tereadiilor nietzscheene la noi, pentru cunoa[tereadiilor nietzscheene la noi, pentru cunoa[tereadiilor nietzscheene la noi, pentru cunoa[tereadiilor nietzscheene la noi, pentru cunoa[tereacorect` a controversatului filozof, receptatcorect` a controversatului filozof, receptatcorect` a controversatului filozof, receptatcorect` a controversatului filozof, receptatcorect` a controversatului filozof, receptatîn România înc` din timpul vie]ii sale. Ceaîn România înc` din timpul vie]ii sale. Ceaîn România înc` din timpul vie]ii sale. Ceaîn România înc` din timpul vie]ii sale. Ceaîn România înc` din timpul vie]ii sale. Ceade a patra, în Europa (dup` cele ap`rutede a patra, în Europa (dup` cele ap`rutede a patra, în Europa (dup` cele ap`rutede a patra, în Europa (dup` cele ap`rutede a patra, în Europa (dup` cele ap`ruteîn german`, italian` [i francez`), edi]ia ro-în german`, italian` [i francez`), edi]ia ro-în german`, italian` [i francez`), edi]ia ro-în german`, italian` [i francez`), edi]ia ro-în german`, italian` [i francez`), edi]ia ro-mâneasc` beneficiaz` de uria[a informa]iemâneasc` beneficiaz` de uria[a informa]iemâneasc` beneficiaz` de uria[a informa]iemâneasc` beneficiaz` de uria[a informa]iemâneasc` beneficiaz` de uria[a informa]iepus` în circula]ie de edi]ia Colli-Montinari,pus` în circula]ie de edi]ia Colli-Montinari,pus` în circula]ie de edi]ia Colli-Montinari,pus` în circula]ie de edi]ia Colli-Montinari,pus` în circula]ie de edi]ia Colli-Montinari,de un amplu corpus de note [i postfe]e carede un amplu corpus de note [i postfe]e carede un amplu corpus de note [i postfe]e carede un amplu corpus de note [i postfe]e carede un amplu corpus de note [i postfe]e careînso]e[te fiecare dintre volumele edi]ieiînso]e[te fiecare dintre volumele edi]ieiînso]e[te fiecare dintre volumele edi]ieiînso]e[te fiecare dintre volumele edi]ieiînso]e[te fiecare dintre volumele edi]ieitip`rite la Editura Hestia.tip`rite la Editura Hestia.tip`rite la Editura Hestia.tip`rite la Editura Hestia.tip`rite la Editura Hestia.

orizont

16www.revistaorizont.ro


FICTION&COfiction&co

Se apropiau de c`minul cultural. Stradaera pustie: toat` zarva zilei se mutase îninteriorul caselor. Drumul urca pu]in [i ceitrei ie[ir` de pe trotuarul m`rginit de copacipe strada lat`. Marius sim]i cum împr`[tiecu sandalele praful moale [i c`ldu] [i v`zucum cerul se întuneca tot mai tare. Se sim]eaminunat. Cînd ajunser` în dreptul gr`diniisinguratice, ridic` privirea: în fa]a lor seprofilau cei patru plopi de pe drumul ce duceaspre gar`, contura]i pe cerul senin.

— Auzi, Mariuse, [opti Paulic`. Ai aveacuraj s` te duci pîn` acolo [i s` aduci o bucat`de sfoar` din plopul lui Ginu]u?

Marius se opri în loc. De ce s` se duc`?Sim]i îns` c` i-ar pl`cea s-o fac`. Se

gîndi cum ar fi s` mearg` într-adev`r pînàcolo [i î[i imagin` întreaga scen`, dar de lacoad` la cap: mai întîi, cu inima b`tîndu-i tarede pl`cere, î[i imagin` cum vine [i îi arat`Cristinei bucata de sfoar` desf`cut` din plop,dup` care se imagin` singur, în noapte,coco]at în copacul unde murise Ginu]u, [ipl`cerea de mai înainte îi pieri.

— Da' tu ai avea curaj? se înfurie el.Du-te tu, s` te vedem!

— }i-e fric`? rînji Paulic`.— De ce s`-mi fie fric`? Nu mi-e fric`!

i-o tìe Marius. Da' de ce s` m` duc acolo?— Uite-a[a, r`spunse Paulic`, aruncînd

o privire spre Cristina.— Ce sfoar`? întreb` fata.— Cap`tul care a r`mas acolo cînd i-au

tìat-o, explic` Paulic`. Î]i dai seama c` autìat-o, n-au deznodat-o. Mi-a zis Florin cà fost cu taic`-su la Re[i]a, cu trenul, [i cînda trecut pe-acolo, a v`zut cap`tul de la sfoar`legat de crac`. Acolo unde a stat Ginu]u.

— Brr! se scutur` fata. Nu mai vorbi]idin astea, c` m` întorc acas`. Cine [tie cee acolo!

— Ce s` fie? Nu e nimic. Ce s` maifie? o contrazise Paulic`.

Dar Marius î[i d`du seama c` i se f`cuse[i lui fric`. Înaintar` to]i trei t`cu]i, în`l]înddin cînd în cînd privirea spre cei patru plopidin dep`rtare – o dep`rtare nu foarte mare.Dac` ar fi fost ziu`, nici c` le-ar fi p`sat,dar era deja sear`, iar în fa]a lor drumul seîntindea alb, luminat doar de stele. {i totu[i,într-un fel ciudat, senza]ia asta de fric` erapl`cut`.

* * *Pu[tiul [tia povestea lui Ginu]u în toate

variantele ei, de[i cei mari ar fi preferat caastfel de istorii s` nu ajung` la urechile copi-ilor. Dar cum s` nu ajung`? Mai ales c` înzilele acelea nimeni nu vorbea despre altceva.Nici m`car bunica lui Marius, dup` cumauzise el acum cîteva seri, la pu]in timp dup`înmormîntarea bìatului de [aptesprezeceani. B`trîna st`tea pe banca din fa]a casei,împreun` cu doda Anica, vecina de pestedrum, [i ambele femei prefirau înc` o dat`cele întîmplate înainte ca plopul acela depe drumul spre halta Teicova s` devin`plopul lui Ginu]u.

— Aia mare curv` o ajuns la ora[,Cornelia a lu' Miu Popa! A[a o umblat ea,ca banu' al rù, [i cît o fost m`ritat` cutolomacu' ̀ la de inginer!

Marius st`tea în cas`, întins pe pat încamera de la drum, se gîndea dac` s` plecesau nu la joac`, fiindc` abia ce se însera.Acum îns` r`mase încremenit [i ciuliurechile. Fereastra ce d`dea înspre bancadin fa]a casei era întredeschis` [i auzea tot– nu foarte bine, dar destul cît s` simt` pl`-

NOAPTE BUN~, COPII!RADU PAVEL GHEOcerea de a-[i spiona bunica, mai ales c` n-oauzise niciodat` spunînd asemenea vorbe.Era ca [i cum femeia aceea blajin`, cu p`rulalb, ascuns tot timpul sub o basma neagròri cenu[ie, cu fa]a rotund` [i ochi senini,î[i dezv`luia acum o alt` fa]`, una pe careMarius n-o v`zuse – sau auzise – niciodat`.

— Pì, n-ai v`zut-o cum îmbl` prin sat?N-are pic de ru[ine! Numa' ca nelumea, cun`dragi d-ìa care i se bag` în cur [i, mìer]i, Anico, în fofoloanc`. Ca o malagam-bist` îmbl`! S`raca mum`-sa, c` numa' neca-zuri i-o f`cut de cînd o l`sat-o s` plece la[coal` la Re[i]a!

Apoi doda Anica zise ceva de s`rmanultat` al lui tanti Cornelia, care murise [i numai avusese cine s-o bat`, ca s-o "potìasc`".Bunica lui Marius nu se l`s` mai prejos [iîn[ir` o list` lung` cu b`rba]i din sat desprecare se auzise c` se întinseser` cu tantiCornelia (exprimare care îi stîrni imagina]iabìatului, c`ci suprapuse formele Cornelieipeste un trup indefinit de b`rbat, peste carefemeia aceea cu sîni mari se întindea).

— {i prostu' de Ginu]u... continu` buni-ca lui Marius. Dar cum o putut ea s`-[i pun`mintea cu el? Muiere divor]at` [i-]i ba]i jocde-un copilandru? Da' n-o bate bunu'Dumnezeu [i pe ea? S` vezi numa' cum obate, dod` Anic`! S` vezi cum o bate!

— Ce obraz are s` vin` acum în sat cumo[u' ̀ la, cu neam]u', dup` ce s-o f`cut demiru' lumii! continu` la fel de revoltat` dodaAnica. Au, au, s`raca mum`-sa! Bine zici,dod` M`rio, mult trage muierea aia dupèa! Da' o fi drept ce zice lumea, c` nu s-oomorît el, ̀ l mic? întreb` înfiorat` vecina,care era mai tîn`r` cu vreo zece ani decîtbunica lui Marius [i p`rea s` p`streze unton respectuos fa]` de ea. Eu am auzit c`s-ar fi vorbit ea cu neam]u' [i o venit ̀ laatunci, sara, de l-o pîndit pe calea g`rii...

Era varianta cea mai înfrico[`toare carese vehicula prin sat [i, poate tocmai dinpricina asta, lui Marius îi pl`cea cel maitare. Dar, din cîte se pare, nu [i bunicii lui.

— Un drac! zise b`trîna. Ce s`-l omoareneam]u'? De parc` nu l-ai [tiut [i tu pe Ginu-]u! Copilu' ̀ la n-o fost el cit`v la cap dela început. C` l-ai cunoscut [i tu cum îmblaprin sat, tot îmbufnat, [i dac` vorbeai cuel, î]i întorcea vorba. Eu am [tiut c` d-aiciiese o nacot` de cînd am auzit c` l-o luatde min]i Cornelia. {i-acum vezi [i tu c`l-or îngropat ca pe-un cîine, dincolo de mor-mîn]u' satului, f`r` cruce, f`r` slujb`, f`r`s` bat` arîngul la biseric` dup` el... Da'mare-i Dumnezeu [i pe toate le vede elde sus!

Marius, întins pe pat în cas`, în`l]` reflexprivirea spre tavan.

— Eu am mai auzit ceva, începu dodaAnica. Am auzit c` în sara aia or fost amîndoipe calea g`rii [i el i-o zis c` dac`-l las` [ise duce cu neam]u', el se pune de se omoar`.{i ce crezi c-o zis Cornelia? O zis a[a, cugura ei: "Omoar`-te! Uite plopii ̀ ia de colo!Spînzur`-te de unul din ei, dac` vrei, c` eunu plîng dup` tine!" {i Ginu]u, minte de copil,s-o luat dup` gura ei a proast` [i [i-o pusla]u' la gît.

Dar lui Marius nu-i ie[ea din mintece vorbise el cu Paulic` într-una din seri– cam tot a[a cum vorbeau acum bunic`-sa cu doda Anica. De unde g`sise Ginu]usfoara aia s` se spînzure? Ce, umbla cusfoar` dup` el? S-ar putea s`-l fi omorîtneam]ul, cum ziceau al]ii prin sat. Da, se

putea, sigur c` se putea! Venise cu ma[ina,îl pîndise pe Ginu]u de dup` plopi, s`risela el [i dup` aceea îi pusese la]ul de gît.De-aia veniser` în sat cei de la Mili]ie, dela Procuratur`, ba chiar [i Securitatea.Marius nu-i v`zuse: v`zuse doar un Aroalb, de teren, cu ni[te oameni în uniform`în el. ~ia trebuie s` fi fost.

Dar cel mai tare îl incita gîndul c` uneori,noaptea, dac` treceai pe acolo, puteai s`-lvezi pe Ginu]u cum apare de dup` plopi [ivine la tine.

* * *Marius [i prietenii lui ajunseser`

de-acum la c`min [i st`teau în fa]a c`m`ru]eiunde le pl`cea s` se ascund`, locul lor secret.

— Hai înùntru! le zise Paulic`.— Da' înùntru e [i mai întuneric! pro-

test` Cristina. Ce s` facem acolo?— Nu-i atît de întuneric, o lini[ti Marius.

Uite, mai e lumin` [i afar`. Nu închidemu[a, bine? O l`s`m deschis`.

— Se vede [i luna, adùg` Paulic`.Intrar` to]i trei în c`m`ru]` – mai întîi

Paulic`, apoi Cristina. Marius r`mase la urm`.Cînd p t̀runse în înc`pere, distinse în fa]̀ umbradreptunghiular` a celei de-a doua u[i, cea dinlemn, care d`dea în coridorul c`minului [icare era încuiat`. O v`zuse deschis` doar odat`, la o nunt`, cînd afar` se f`cuser` ni[tefocuri [i se fierbeau c`rnuri [i supe în ni[te

cazane mari [i afumate. “...‘— Ei, [i-acum ce? întreb` Cristina.Marius v`zu cum Paulic` se scotoce[te

în buzunarul [ortului, unde z`ng`nea ceva.Recunoscu sunetul: era o cutie dechibrituri.

— Vre]i s` fum`m? le zise Paulic` vesel.C` eu a[ trage o ]igar`!

— Uaaa! exclam` Marius, c`ci observ`în bezn` linia lung` [i alb` a ]ig`rii. Ce-i?

— Kent. Vrei?— Sigur! Cristina, tu vrei?— Vreau [i eu, zise fata. Dar nu ne

miroas` acas`?— Mestec`m ni[te frunze de nuc, zise

repede Paulic`. Mi-a spus Dorinel c` a[aface [i el. {i Dorinel fumeaz`... ̀ ``, credc` fumeaz` un pachet pe zi.

Paulic` aprinse ]igara [i trase tare înpiept de cîteva ori. Marius v`zu jarul lucind[i îl auzi pe Paulic` cum începe s` tu[easc`.}igara se rostogoli pe jos, l`sînd în urm` ojerb` de scîntei.

— Ho-ho! rîse Marius. Încet, c`-]i morpl`mînii!

Culese ]igara de pe jos [i trase cu grij`din ea.

St`teau a[a în bezn`, pufìau ]igara,trecîndu-[i-o de la unul la altul, [i se sim]eauminunat.

— {ti]i ceva? începu brusc Paulic`, pe

orizont



FICTION&COfiction&co

un ton secretos, [i Marius î[i d`du seamac` iar o s` spun` vreo tîmpenie din aiade-a lui. Ce-ar fi dac` a[ ap`sa acum peclan]` [i a[ deschide u[a asta?

— Care? întreb` Cristina? U[a de lac`min?

— Da. Ce-ar fi dac` nu e încuiat`? {idac` o deschid acum [i intru...?

— Vrei s` intri în c`min? întreb` Marius,c`ruia îi surîdea ideea. {i ce facem înùntru?

— Nu, bì! Nu a[a! Am citit eu o chestiemi[to într-o povestire SF. Ziceam c` vreaus` deschid u[a asta [i v`d c` nu e încuiat`[i cînd ap`s pe clan]`, dincolo e... altceva.

Altceva! I-auzi!— Ce altceva? pufni Marius. E c`minul,

î]i spun eu, c-am fost aici la o nunt`. Ecoridorul de la c`min.

— Nu, bì, nu a[a ziceam! s`ri Paulic`.Nu-i pl`cea cînd îi stricai ideile.— Gînde[te-te c` deschizi u[a [i dincolo

e... e alt` planet`! E[ti în Cosmos. Sau eAmerica. Ce vrei tu. Adic` asta e o u[` de...de transfer [i tu intri [i treci prin ea undevrei tu s` treci.

— O u[` fermecat`! s`ri Cristina.— Nu, nu fermecat`! Aia e în pove[ti.

Asta e altceva, e [tiin]`. E în SF.Marius se gîndi cîteva secunde la idee:

o u[` SF. }igara ajunsese la Cristina, caretrase un fum [i i-o întinse iar lui Paulic`.El i-o întinse imediat lui Marius, care o lu`,trase din ea, apoi se uit` la prietenul lui [iîl v`zu c` se ridic`. D`du s` spun` ceva,dar fata i-o lu` înainte.

— Vrei s-o deschizi? întreb` ea în [oap-t`.

— Da, zise hot`rît Paulic`.Marius t`cu [i î[i ]inu r`suflarea. {i dac`

îi ie[ea? Se uit` cum prietenul lui apas` încetpe clan]` [i trage de u[`, apoi auzi imediatun cl`n]`nit [i un z`ng`nit slab. Tres`ri. Darnu se întîmpl` nimic.

Paulic` rîse zgomotos.— V-a pl`cut? spuse el cu o voce nu

foarte limpede. Mariuse, d` încoa' ]igara,s` mai trag [i eu.

Marius sim]ea c` transpirase u[or latîmple. Ce aiureal`! Îi d`du Kentul aproapeconsumat [i întreb`:

— Ce facem acum? Ie[im?— Am putea, zise [i Cristina. Am putea

s` [i juc`m ceva.Ie[ir` [i închiser` u[a de metal în urma

lor. U[a se izbi de toc [i r`mase a[a, lipit`de canat.

Marius clipi de cîteva ori [i se opri înprag. Se uit` la Paulic` [i îl v`zu c` st` cucapul întors spre plopii de pe drumul spregar`, care se vedeau clar în lumina lunii.{tia cam ce-i în capul lui. Îmboldit de ungînd ce îl speria, dar îl [i incita, întreb` moale:

— Voi crede]i c` Ginu]u s-a omorît?— Eu nu cred! zise ferm Paulic`. Eu

cred c` l-a omorît neam]ul. Poate c` e unuldin ̀ la, obsedat, care umbl` [i omoar` copii.

— Chiar crezi? întreb` Cristina.— Da, s-ar putea, înt`ri [i Marius, c`ci

tocmai discutase asta nu demult cu Paulic`.— S-ar putea, accept` [i Cristina, sc`rpi-

nîndu-se încet pe picior, undeva pe pulp`.Sînt din ̀[tia. Voi [ti]i c` în Timi[oara umbl`sectan]ii dup` sînge de copil? Mi-a povestitmie o fat` de la [coal` [i am auzit [i în cartier.E adev`rat! Umbl` sectan]ii prin ora[ [iomoar` copiii, ca s` le ia sîngele.

— Serios? se mir` Marius. {i la ce letrebuie sîngele la... la sectan]ii ̀ [tia?

Nu [tia el sigur ce-s ̀ ia sectan]i, dar oauzise pe bunic`-sa spunînd ceva. Nu erade bine.

— Cic` umbl` cu o dubi]` alb`, ca deSalvare, continu` fata. {i se opresc a[a, pestrad`, unde v`d cîte-un copil singur,

[i-atunci îl prind [i îl bag` în dubi]`.Dup-aia îl paralizeaz` [i îi scot tot sîngelecu seringile, pîn` moare, [i îl arunc` undevape marginea drumului, afar` din ora[...E-adev`rat! înt`ri iar fata. Chiar la mine încartier a disp`rut un bìat. De vîrsta mea!

— Îl [tiai? întreb` Paulic`.— Nu, dar mi-a povestit o fat` din blocul

de lîng` noi c` o prieten` de-a ei, care st`cu dou` str`zi mai încolo, era în clas` cuel. {i-]i dai seama c` fata aia [tie, dac` nul-a mai v`zut c` vine la [coal`!

Marius î[i aminti de domnul Miloia [ifelul cum le f`cea el injec]ii la copii. Camtot a[a trebuie s` fi fost [i sectan]ii, dar multmai rì. Pricepea [i el c` injec]iile domnuluiMiloia erau o treab` bun`, pentru cînd teîmboln`veai, dar era limpede c` seringilealea se potriveau la fix [i pentru o treab`rea, cum era asta cu suptul sîngelui.

— {i nu i-a prins? a întrebat Paulic`,probabil îngrijorat [i el de pericolulseringilor.

— Pe cine? Pe sectan]i? Nu, nu i-a prinsnimeni, îi r`spunse Cristina. V` da]i seamace periculos e?

Marius [i Paulic` d`dur` din cap c` da.Nu era de glum`, se gîndi Marius. Acolo,în Timi[oara, o puteai p`]i u[or. O puteap`]i chiar [i Cristina! Dar se putea întîmpla[i în Oravi]a, sigur c` se putea. Mai alesseara, pe strad`, cînd nu te mai vedea ni-meni... Cine s`-[i dea seama? Ap`rea oma[in` alb`, de Salvare, [i de unde s` [tiic` de fapt nu-s de la spital, ci sînt chiarsectan]ii?

— Ei ce zice]i, juc`m ceva? începuCristina.

Marius [tia ce-o s` zic` mai departefata, a[a c` t`cu.

— Hai s` ne juc`m un piiiic! insist`prietena lui.

— De-a ce? întreb` el plictisit.— Omul Negru, anun]` fata, apoi trecu

imediat la rug`min]i: Haaaai! Bì, nu fi]ia[a! Eu joc fotbal cînd vre]i voi, nu?

Ce putea s` zic`? Trebuiau s` joace.Doar erau prieteni. Au tras la sor]i [i Paulicà fost ales Omul Negru, iar Cristina sfetnicul.Apoi Paulic` s-a dus mai încolo, num`rîndcu voce tare cei zece pa[i mari pe care îiavea de f`cut. Marius [i Cristina s-au pusfa]` în fa]`, bìatul a apucat-o de ambelemîini, iar ea a început s` intoneze:

— Ora unu a sosit, Omul Negru n-avenit,

Ora dou` a sosit, Omul Negru n-a venit,Ora trei a sosit, Omul Negru n-a venit,Ora patru a sosit, Omul Negru n-a venit...{i chiar atunci Marius a auzit dinspre

c`min, de undeva din întuneric, o voce groa-s`, de b`rbat, care a strigat amenin]`tor:

— Mì! Ce face]i voi aici la ora asta?În clipa aceea Cristina a ]ipat ascu]it:— Omul Negru!S-a desprins într-o clipit` de Marius [i

s-a repezit înspre gr`dina de lîng` c`min,dar în direc]ia opus` satului.

Marius ezit` o clip` în fa]a c`minului,apoi, instinctiv, se repezi pe urmele Cristinei,care fugea greu, [i o ajunse dup` vreo treimetri, c`ci rochi]a ei alb` era lucrul cel maivizibil din jur. Puse mîna pe um`rul ei, iarfata ]ip` iar.

— Stai, stai, c` eu îs! zise repede Marius.Hai, hai încolo!

Cristina ridicase speriat` bra]ul pe carei-l atinsese pu[tiul [i Marius i-l prinse dinmers. Se orient` rapid, se întoarse pe jum`tate[i ]î[ni în fug`, tr`gînd-o [i pe fat` dup` el.

— Încolo, în sat, îi [uier` el din goan`.De[i pare incredibil, toate astea s-au

petrecut în doar cîteva secunde, care celordoi li s-au p`rut lungi de vreun sfert de or`,

c`ci spaima, spre deosebire de bucurie, dilat`timpul. Au luat-o amîndoi la fug` cu dispe-rare, dar nu s-au putut îndep`rta destul derepede de c`min, fiindc` nu vedeau aproapenimic, locul era plin de movile [i c`lcauadesea în gol, echilibrîndu-se apoi cu greu.Îngrozi]i de pericolul ce-i pîndea dinîntuneric, au ocolit gardul gr`dinii, undese puteau împiedica în h`]i[urile de buruieni,[i au dat s` ias` la strad`, fiindc` de-acolo,gata, ajungeau la casele oamenilor, unde(sim]ea Marius) nu-i mai putea amenin]animic.

Fugeau în întuneric, fugeau cît puteaude repede, dar bìatul înc` auzea în spateun fo[net prin iarb`, un fo[net de pa[i gr`bi]ice se apropiau tot mai tare. I se p`ru c`distinge din urm`, în fuga lui disperat`, or`suflare grea, de om mare – dac` nu cumvao fi fost chiar r`suflarea lui. R`m`sese îna-poia Cristinei, înfuriat pe ea fiindc` nu alergacum trebuie [i sim]ind groaza imens`, neagr`[i nedefinit` ce îl pîndea din spate. Darn-o putea l`sa în urm` pe Cristina!

Dar [i ea... de ce nu fugea mai tare,mai repede? Cel de pe urmele lor putea s`-lprind` oricînd, chiar acum, chiar în clipaasta putea s` simt` o mîn` mare care s`-lapuce de guler sau de gît, s`-l ridice de lap`mînt [i s`-l arunce în ma[ina lui, ca s` îlduc` s`-i scoat` sîngele cu seringile aleamari. Era acolo, înapoia lui, [i Marius îlsim]ea, îl auzea cum umbl` prin iarb`, cumîi r`sufl` în spate [i era aproape, aproapede tot... Îns` Cristina sc`pa, sc`pase, pataalb` a rochi]ei ei era deja pe drumul plinde praf, [i-acum [i el...

Se repezi la vale, spre drumul de p`mînt,mai mult rostogolindu-se, [i o v`zu cumcade de pe picioare chiar înaintea lui, lamarginea drumului, poticnindu-se într-unf`ga[ de p`mînt. Zbier` proste[te, se repezila ea, o apuc` de o mîn` [i o smulse de joscu o for]` de om mare. O ridic`, o tîrî dupèl, iar Cristina d`du o clip` din picioare,ca un animal ce se zbate, înainte s` seechilibreze [i s` o ia iar`[i la fug`, al`turide Marius. {i într-un minut dep`[ir` singurulstîlp cu bec de pe strad` [i auzir` larma blînd`

de glasuri rev`rsate din cur]ile caselor înaintede cin`. Gata, se terminase. Marius îndr`znis` se uite în spate, încetinind pasul, [i v`zucum strada se întinde, întunecat` [i completpustie, pîn` înspre orizontul întunecat, deunde începeau stelele. Da, se terminase.Pu[tiul o apuc` pe Cristina în bra]e [i o s`rut`pe obraz, iar ea se l`s`, fierbinte [i moale,pe um`rul lui, cuprinzîndu-l cu bra]ele.

— Gata, gata! Am sc`pat! spuse Marius,vrînd s` o lini[teasc` [i s` se lini[teasc` [i el.

{i-atunci î[i amintir` amîndoi.— Paulic`! exclam` fata.Se oprir`, iar frica se în`l]` iar între

ei. Marius ciuli urechile [i auzi – sau i sep`ru c` aude – sus pe deal, dincolo de c`min,huruitul motorului unei ma[ini care se înde-p`rta de sat pe vechiul drum spre Oravi]a.Tremur` u[or [i în minte îi r`s`ri imagineaSalv`rii cu sectan]i.

— Eu nu m` duc acolo! îngìm` slabMarius. Nu pot.

Tremurau amîndoi de efort [i de epui-zare. Cristina se r`nise la un genunchi: îicurgea sînge.

— Nu, nu... îl aprob` fata, apoi relu`:Dar Paulic`?

Se uitar` amîndoi înspre colina pe carese profila cl`direa întunecat` a c`minului.{i chiar în clipa aceea o umbr` sub]ire r`s`riprin bezn` dinspre gr`dina p`r`sit` [i coborîîn drum, pocnind din sandale într-o fug`disperat`, cum trebuie s` fi fost [i fugalor.

— Paulic`! se însufle]i fata, oprindu-se în loc [i apucîndu-i mîna lui Marius. Vine!

Pu[tiul strînse tare mîna fetei, apoi otrase aproape de el, sim]ind c` îl în`bu[`duio[ia. Uite, prietenii lui! Paulic` [i ea,Cristina. Se opriser` amîndoi pe margineadrumului, cu groaza scurgîndu-li-se încetdin trupuri în praful cald al drumului, [ia[teptar` s` fie iar to]i, împreun`.

Marius întoarse u[or capul [i o privipe Cristina cum st` a[a, atent` [i t`cut`, cufa]a în`l]at` u[or în sus, în direc]ia dealului,[i, pentru prima oar` de cînd o [tia, se gîndic` e tare frumoas`.

(fragment de roman)(fragment de roman)(fragment de roman)(fragment de roman)(fragment de roman)

orizont

18www.revistaorizont.roPIC~TURA DE CUCUT~pic`tura de cucut`

PAUL EUGEN BANCIU

KARAOKEADRIAN BODNARU

Dubova, un sat de pa malul Dun`rii,în golful dintre Cazanele Mari [i CazaneleMici. Cu dou` decenii în urm`, una dintrezonele cele mai p`zite de gr`niceri. Pe aici,unde distan]a dintre dou` ]`ri e doar de osut` de metri pe ap`, au încercat s` fug`în Jugoslavia mii de oameni. Unii au pieritsub gloan]ele gr`nicerilor, al]ii, pu]ini aureu[it s` treac` apele Dun`rii cu b`rci rapideori c`lare pe câte o butelie cu oxigen,care-i ducea dincolo de frontier`, sub jetulaerului eliberat cu for]`, înainte s` fi apucats` fie lua]i în c`tarea pu[tilor. Acum, laCazanele Mici, la cap`tul Dubovei s-a ridicato biseric` a martirilor, vizitat` zilnic de sutede oameni, nu departe de statuia lui Decebalrex, s`pat` în stânc` pe banii lui Dr`gan.Ieri co[mar, p`zit strict de oameni înarma]i,azi loc de pelerinaj.

Case noi, una [i una, ]ig`ri de contra-band`, de bun` calitate la tot col]ul, bun`starede pe urma înc`lc`rii embargoului din timpulr`zboiului din Jugoslavia. Câteva b`rci cumotor, o iol`, câte o barj`, vase de croazier`strecurându-se printre stânci, f`r` s` mai[tie acum nimeni unde e exact limita dintrecele dou` ]`ri. Nu e picior de gr`nicer. Doarla intrarea în E[alni]a o pl`cu]` te anun]`c` e o localitate de grani]`, mai departe totule într-o normalitate de parc` te-ai afla laS`li[tea Sibiului, în mijlocul ]`rii.

Veni]i parc` de pe alt` lume, un grupde pictori români, doi maghiari, cinci po-lonezi, cinci sârbi, încearc` s` surprind` cevadin peisajul locului, din atmosfera sa mirific`,de col] de rai peste care str`juiesc de-o parte[i de alta stânci verticale, pe unul dintremaluri, îngropate în verdele p`durilor [i parc`zidite de o mân` de uria[, pe cealalt` parteinundate de verdea]`. Printre stânci, vipere[i scorpioni. Nici un pescar, în afara celorveni]i, care n-au tot timpul chef de pictur`[i umbl` cu undi]ele dup` niscai pe[te.Evident c` inutil. E prea cald, sau e o perioad`în care pe[tele nu trage, ori pur [i simplunu mai e pe[te în tot golful Dubovei, pentruc` localnicii nu ies la pescuit nici cu undi]ele,nici cu plasele. {tiu ei ce [tiu.

Ca orice tolerat, pentru c` nu m` apucacum, dup` patruzeci de ani de la terminareafacult`]ii s`-mi încerc talentele artistice, m`strecor printre pictorii veni]i, comparândceea ce fac pe pânzele primite de la orga-nizatori, cu ceea ce simt eu în g`vanul acelade lini[te [i mi se pare c` nu seam`n` nimic.Asta ar însemna, fie c` eu nu mai simt nimicpentru arta reproducerii naturii, fie c` pictoriiveni]i vor altceva decât mine, de[i to]i suntemfascina]i de strâmtoarea Cazanelor, de stân-c`raia ce st` s` se pr`vale peste noi, de luciulondulatoriu al apei. Discu]ii interminabilela mese între cei ce n-au chef în ziua aceeas` ias` la peisaj, ba e prea cald, ba luminasparge prea tran[ant umbrele stâncilor, bae prea bun` berea… Fac schi]e, în dorullelii, ca ni[te încep`tori, ne[tiind când s`se opreasc`.

Oameni de toate vârstele, mame cu copiimici, scurte idile între cei r`ma[i s` p`zeasc`fetele de la buc`t`rie, care-am în]eles c`sunt tot studente la arte, cerami[ti, graficieni,arti[ti decoratori, sculptori, care, ca [i mine,ar trebui s` priveasc`, apoi s` meditezeasupra a ceea ce simt în acel loc, ca abia înfinal s` pun` în oper` ideea ce le vine înurma medita]iei [i contempla]iei, fiecare înmaterialul artistic în care sunt într-un felmae[tri. Dar nu se întâmpl` a[a. Acolo to]isunt pictori, de parc` pictura ar fi la îndemâna

RELEVEURI (I)oric`rui om ce termin` o facultate de art`.

Sunt îmbiat [i eu s` m` apuc de câtevatablouri. Mi se vor da culori [i pânze. Refuzcu oarecare timiditate, înc` nesigur peamintirile mele din tehnicile picturii, de[i,în cele din urm` regret c` nu mi-am încer-cat talentele, s` v`d ce mai [tiu, s` v`d cegam` anume a[ folosi, s` aflu care anumedintre culorile curcubeului combinate întreele, corespund vârstei pe care o am. Cu atâtmai mult cu cât postura de intrus e incomod`,mai ales c` unii dintre pictorii organizatoriai taberei interna]ionale de pictur` mi-aufost colegi mai mici. Prefer s`-mi notez câteceva, f`r` s` intru în istoricul locului, îndetaliile privitoare la via]a oamenilor dinDubova, pentru c`, de[i am fost prezentatca ziarist [i critic de art`, s` mi se scuzeîntr-un fel prezen]a de tolerat în mijloculacelor arti[ti, n-am de gând nici s` scriuun reportaj pentru revista "Orizont" despretab`r` [i nici s`-mi dau cu p`rerea asupraa ceea ce picteaz` oamenii aceia din toategenurile artelor plastice. Mai încocorat decâtmine, nemi[cat de la cap`tul unei mese, cuun bloc de desen în fa]`, un sculptor de-seneaz` f`r` s`-i pese, cu un creion doarstrâmtura dintre cele dou` maluri printrecare se strecoar` vasele de pe Dun`re.Credeam, urm`rindu-i ductul mâinii, c` emai atras de formele stâncilor de pe malulsârbesc, de verticalitatea stâncilor inundatede verdea]` ca ale mun]ilor din zonele decâmpie ale Chinei. Acei mun]i[ori, "muncei"cum le spun cei din Bistri]a, de pe valeaBârgaielor, ce se ridic` vertical peste verdelecopacilor de la poale dar [i urc` printre fi-surile stâncilor ce par imposibil de escaladat.

Un peisaj mirific, care-mi aduce amintede Pasul Tihu]a [i de film`rile f`cute acolola singurul meu film ajuns pe ecran, Femeiadin Ursa Mare, de pe unul dintre Bârgaie,la Colibi]a, turnat în vara anului 1981 pecând, mult mai tân`r, îmi permiteam s` faccreasta F`g`ra[ului între Olt [i Bârsa, cu[paltul Zigguratul-ui în rucsac, gata s` mìau la lupt` cu oricine s-ar fi legat de familiamea sau de ceea ce scriu. Aveam 38 de ani,vedeam lumea prin prisma puterii din mine,gata s` m` apuc de o aventur` amoroas`,de pe urma c`reia s` aflu c` sunt "frumu[el",o categorie estetic` inventat` de Ion Iliescu,ce preda viitorilor arti[ti materia cea maiseac` din dunga frumosului, în care mi-amdat [i eu a doua licen]`. Gata s` bat mun]iif`r` teama c` m` vor apuca durerile picioa-relor, ca acum, ori c` mi se va termina suflulîntr-o ame]eal` sor` cu moartea. Doamnadin alcovul dragostei, s` m` stimuleze, îmispunea, dup` fiecare dintre partidele devânzoleal`, c` se simte ca la optsprezeceani [i credea c` se va muta dup` mine,sim]ind c` sunt un familist, c` sunt de faptun om cumplit de organizat, dar dorindu-[i s`-mi fie aproape, pentru c` rezisten]amea de a renun]a la familie pentru o via]`de scriitor [i scenarist [i artist la Bucure[tio vedea exclus`.

Acum roata s-a întors. Femeia mea m`duce mereu în locuri unde se poate reg`sipe sine, ca acum, bunòar`, la Dubovaîntr-o tab`r` interna]ional` de pictur`, printreni[te strìni mult mai tineri, unii studen]icare-[i permit s`-mi sugereze c` un butoiproasp`t de bere, are mai mult lichideuforizant decât unul stors deja, cu trimiterela anii mei [i la femeia de lâng` mine, carearat` înc` bine.

Continuare \n pagina 31

O tân`r` de la sfâr[itul secolului alXVIII-lea, Dorothy Wordsworth, descrie înjurnalul ei o plimbare f`cut` împreun` cufratele sù William, cunoscutul poet romanticenglez, într-o p`dure din Districtul Lacurilor.Pe nea[teptate, cei doi z`resc câteva narcisepe malul unui lac, surprinz`toare prin gal-benul lor puternic, [i, pe m`sur` ce înain-teaz`, florile, tot mai numeroase, formeaz`în jurul apei un brâu de l`]imea unui drumde ]ar`. Comentariul tinerei subliniaz` fru-muse]ea florilor r`s`rite din mu[chiul modestal p`durii [i felul cum danseaz` în b`taiavântului, râzând [i str`lucind de fericire,pentru ca apoi s` î[i pun` capul pe pietre,ca pe ni[te perne, pentru a se odihni. Neîn-doielnic, imaginea este influen]at` de pan-teismul romanticilor, de religia lor cosmic`,prin care toate elementele naturii, fie munte,nor, floare sau gândac, erau înzestrate cuun spirit al vie]ii, un élan vital, concept careva face carier` ulterior prin Henri Bergson,G. B. Shaw [i Gilles Deleuze.

William Wordsworth transform` eveni-mentul într-o experien]` ini]iatic`. O descrieîntr-un poem în care, deja din titlu, sugereaz`c` s-a plimbat însingurat, ca un nor, iden-tificându-se de la bun început cu un elementcosmic. O alung` pe sora lui din context,pentru c` marile taine mistice nu pot fi trìteîn timp ce socializezi, nici energiile naturii,chiar [i diafane, nu pot fi percepute în timpce faci, amuzat, conversa]ie. Florile se ivescbrusc, într-un lan ce se întinde uria[ în fa]apoetului, [i nu treptat ca în descrierea luiDorothy, dansând fericite în b`taia vântului,

NARCISEPIA BRÎNZEU

dar având, în acela[i timp, [i m`re]ia stelelorîn[irate nem`rginit pe bolta cereasc`. Ima-ginea senin` a surorii este înlocuit` de per-cep]ia r`scolitoare a fratelui, iar multiplicareanesfâr[it` a firului de floare câ[tig` în inimasa o for]` mistic`, generatoare de art`. Poe-mul se încheie cu o strof` explicativ`. Întorsacas`, în medita]ie izolat`, poetul revedecu ochii min]ii lanul de flori, inima îi tresalt`de bucurie [i îl îmbolde[te, dansând împreun`cu narcisele, s` scrie versuri.

Lucrurile nu se opresc îns` aici.Wordsworth transform` momentul într-oadev`rat` art` poetic`, inclus` în Prefa]avolumului "Balade lirice", publicat în 1798împreun` cu S. T. Coleridge. Cartea repre-zint` un moment de referin]` pentru roman-tismul englez nu numai prin versurile celordoi poe]i, ci [i prin explica]iile teoretice dinPrefa]`, unde interesul se mut` de la mentaluliluminist, logic [i clar, la intui]ia romantic`,opac` [i încifrat`. Pentru Wordsworth poeziase na[te atunci când emo]iile spontane aleinimii sunt retrìte într-o izolare lini[tit`[i sunt, explic` el, contemplate de mintepân` când lini[tea dispare treptat pentru ana[te o alt` emo]ie, înrudit` cu cea anterior`,dar ridicat` la nivelul con[tientului. Ea vaumple mintea de o stare de fericire [i o vasprijini s` formuleze în cuvinte emo]ia trìt`pre-verbal. Astfel, înc`rc`tura energetic`se poate transmite cititorului [i îl ajut` [ipe el, chiar peste secole, s` în]eleag` cumo simpl` floare poate dezl`n]ui actul poeticsau poate descrie, dincolo de ceruri,aventura unei stele.

Z`pada î[i l`sa coarda în mâinile noastre [i se ascundea pu]in în spatele blocului,Z`pada î[i l`sa coarda în mâinile noastre [i se ascundea pu]in în spatele blocului,Z`pada î[i l`sa coarda în mâinile noastre [i se ascundea pu]in în spatele blocului,Z`pada î[i l`sa coarda în mâinile noastre [i se ascundea pu]in în spatele blocului,Z`pada î[i l`sa coarda în mâinile noastre [i se ascundea pu]in în spatele blocului,ca o feti]` ce [tia c` dac` urc` nu va mai fi l`sat` afar`; p`rin]ii ei sim]eau demult c`ca o feti]` ce [tia c` dac` urc` nu va mai fi l`sat` afar`; p`rin]ii ei sim]eau demult c`ca o feti]` ce [tia c` dac` urc` nu va mai fi l`sat` afar`; p`rin]ii ei sim]eau demult c`ca o feti]` ce [tia c` dac` urc` nu va mai fi l`sat` afar`; p`rin]ii ei sim]eau demult c`ca o feti]` ce [tia c` dac` urc` nu va mai fi l`sat` afar`; p`rin]ii ei sim]eau demult c`se întunec`. O a[teptam uitându-ne lung la mersul perdelelor: pe cele sub]iri le puneamse întunec`. O a[teptam uitându-ne lung la mersul perdelelor: pe cele sub]iri le puneamse întunec`. O a[teptam uitându-ne lung la mersul perdelelor: pe cele sub]iri le puneamse întunec`. O a[teptam uitându-ne lung la mersul perdelelor: pe cele sub]iri le puneamse întunec`. O a[teptam uitându-ne lung la mersul perdelelor: pe cele sub]iri le puneampe fug`. Ningea: ne r`mânea s` ne ap`r`m cu vin; îl schimbam între noi pân` când nepe fug`. Ningea: ne r`mânea s` ne ap`r`m cu vin; îl schimbam între noi pân` când nepe fug`. Ningea: ne r`mânea s` ne ap`r`m cu vin; îl schimbam între noi pân` când nepe fug`. Ningea: ne r`mânea s` ne ap`r`m cu vin; îl schimbam între noi pân` când nepe fug`. Ningea: ne r`mânea s` ne ap`r`m cu vin; îl schimbam între noi pân` când nevenea ca turnat fiec`ruia. La întoarcere, salutam z`pada pocnind din c`lcâie: tineri ofi]erivenea ca turnat fiec`ruia. La întoarcere, salutam z`pada pocnind din c`lcâie: tineri ofi]erivenea ca turnat fiec`ruia. La întoarcere, salutam z`pada pocnind din c`lcâie: tineri ofi]erivenea ca turnat fiec`ruia. La întoarcere, salutam z`pada pocnind din c`lcâie: tineri ofi]erivenea ca turnat fiec`ruia. La întoarcere, salutam z`pada pocnind din c`lcâie: tineri ofi]erigata s` se fac` una cu ea în noaptea de dinainte.gata s` se fac` una cu ea în noaptea de dinainte.gata s` se fac` una cu ea în noaptea de dinainte.gata s` se fac` una cu ea în noaptea de dinainte.gata s` se fac` una cu ea în noaptea de dinainte.

orizont

19 www.revistaorizont.roPLAYplay

Duminic`, 2 mai 2010Duminic`, 2 mai 2010Duminic`, 2 mai 2010Duminic`, 2 mai 2010Duminic`, 2 mai 2010Am fost în excursie cu [coala. La m`-

n`stirile din Oltenia. Am pornit-o de joidiminea]a. Împreun` cu familia Vultur, labordul unui X6 condus de colegul PetreT`n`soaica, organizatorul pove[tii. Ceilal]icolegi, plus doamna profesoar` Pintilie, cumicrobusul. Mercedes, nu a[a. {i cu Ioji lavolan. S` tot c`l`tore[ti… Am f`cut o escal`la ai mei p`rin]i, la Turcine[ti, pe la 17 (dup`ce am oprit la Sarmisegetuza [i la m`n`stirileDensu[, Sfânt` M`ria Orlea [i Lainici). Amtìf`suit, am mâncat, am îmbarcat în port-bagajul lui Petric` ni[te sticle cu ]uic` [izaib`r, [i am dat o fug` pân` în Târg, laPoarta S`rutului [i la Masa T`cerii. Am statdestul de pu]in, n-a fost vreme s` m` prind`melancoliile: am b`tut locurile alea toat`copil`ria [i adolescen]a. Am înnoptat laHorezu. Prima mea noapte într-o m`n`stire.

DD iminea]a, am stat la slujb`, iarapoi am v`zut în tihn` biserica[i pictura din interior. La

M`ld`r`[ti, casa lui I.G. Duca (pe ai c`reipere]i erau câteva tablouri minunate ale OlgìGreceanu), cula Greceanu [i cula Duca. Ulti-ma, deschis` cu un telefon dat de domnPetric` la ceva [ef pe la cultura vâlcean`.Taman în ziua aceea se deratizase [i domni-[oara care avea cheia nu vroia, cic`, s` neaib` pe con[tiin]`. Apoi, în apropiere, o vizit`pân` la biserica ridicat` la sfâr[itul secoluluiXVIII de pitarul M`ld`r`scu. Din p`cate,foarte afumat`. Dar împodobit` din plin cutricolorul ]`rii. Pe la u[i, pe la ferestre. Cas` nu uit`m pe al cui teritoriu suntem!

AA m pornit spre m`n`stireaBistri]a, în a c`rei biseric`pictura lui T`t`r`scu se vedea

f`r` probleme. În fa]a altarului, o icoan`în care era reprezentat Isus, dar, dac` priveaidin dreapta, cam la 30 de grade, ap`rea MaicaDomnului. Din stânga, tot din acela[i unghi,icoana îl ar`ta [i pe Sfântul Ioan. MaicaSebastiana, ghidul nostru, ne-a ar`tat [i bol-ni]a (uluitor de frumoas`) [i ne-a vorbit caun profesionist în ale frescelor. Era absol-vent` de Arte Plastice… Am urcat la Arnota,iar la un moment dat se vedea o carier` decalcar – un munte întreg fusese scalpat. Înpronaosul micii biserici sunt îngropa]iNeagoe Basarab (ctitorul ei) [i tat`l sù,vornicul Danciu, soldat viteaz în armata luiMihai Viteazul. Nu se mai zguduie a[a tarem`n`stirea când cei de la carier` detoneaz`dinamita. {i nici nu mai cad, peste c`lug`ri[i vizitatori, buc`]i de calcar. În drumul spre

JURNAL DIN ANII CRIZEIROBERT {ERBANm`n`stirea Dintr-un lemn, am trecut princelebrul sat Coste[ti, unde minerii românii-au învins, în 1999, pe poli]i[tii români. Nus-a ridicat nicio biseric` în cinstea b`t`liei,dar locul e însemnat. De natur`, cu trovan]i.

ÎÎ ntr-o curb`, la ie[irea din localitate,am tras pe dreapta s` vedem pietrelestranii, care se "nasc" unite dou`

câte dou` [i care, se pare, cresc când plou`.Prin urmare, p`mântul, singur, le scoate lasuprafa]`. Domnul Vultur ne-a spus cÀndrei Ple[u a scris un articol în carecompara zona Vâlcei cu Toscana. Am cinat[i înnoptat la m`n`stirea Dintr-un Lemn,ce are o bisericu]` construit`, spune legenda,dintr-un singur stejar. În biserica de piatr`,c`reia Matei Basarab i-a pus temelia pe lajum`tatea secolului XVII, o icoan` a MaiciiDomnului, de mari dimensiuni (un metrul`]ime, un metru jum`tate în`l]ime), f`c`toarede minuni. Cu totul aparte ca realizare ar-tistic`. Slujba [i corul mìcu]elor ne-au înse-ninat [i mai [i diminea]a. Ne-am urcat înma[ini, iar dup` o escal` la m`n`stirea Go-vora, în pridvorul c`reia, pe tavan, FecioaraMaria este zugr`vit` cu aripile larg deschise,am pornit spre Curtea de Arge[. Mai fusesemîn urm` cu an [i la Biserica Sfântul NicolaeDomnesc, [i la m`n`stirea construit` deNeagoe Basarab, [i la moa[tele Sfântuli]eiFiloteia, dar m-am bucurat s` le rev`d [is` intru în Palatul Episcopal, care ni s-adeschis gra]ie Episcopului Calinic Argatu,via Petre. Prea Sfin]ia Sa nu era acas`, daram fost primi]i bine. În drum spre Aninoasa,unde urma s` prânzim, am citit o c`rticicà Prea Sfin]iei sale despre Brâncu[i. Mai-mai s` cad` peste mine sculpturile din poze,a[a de prost era drumul. De 1 mai, gropilen-au avut liber în România. Dar nici noi,studen]ii de anul II la ITA, care-am maiv`zut [i Câmpulung Muscel, Râmnicu-Vâlcea, m`n`stirile Cozia [i (…) S` m` ierteDumnezeu, dar locurile prin care-am trecut,satele [i comunele, oamenii de la margineadrumurilor, peisajul, totul arat` ca-n Toscanaprin parbrizul unui BMW X6.

Luni, 17 mai 2010Luni, 17 mai 2010Luni, 17 mai 2010Luni, 17 mai 2010Luni, 17 mai 2010E al naibii de frig! Am trimis ultimul

text, de adio, spre "Noua literatur`". E gatarevista, dup` trei ani de via]`. Moare lanum`rul 33.

Miercuri, 19 mai 2010Miercuri, 19 mai 2010Miercuri, 19 mai 2010Miercuri, 19 mai 2010Miercuri, 19 mai 2010Toat` ziua am avut impresia c` suntem

în 13. Unde n-am eu norocul ̀ sta?

LINIA ORIZONTULUIDE ION BARBU

Timi[oara. Ora[ul în care am vrut s` vin, ora[ul în care am vrut s` trìesc. Ora[ulpe care mi l-am dorit altfel – adic`, desigur, mai frumos, mai civilizat, mai bogat [imai bun – decît orice alt ora[ din România, ba chiar, dac` s-ar putea, din lume. Fiindcà[a se întîmpl` cînd te îndr`goste[ti de un ora[: ai impresia c` orice e posibil. Mai alespentru b`n`]eni, care, nu-i a[a, sînt dintotdeauna "fruncea". Mai ales pentru timi[oreni,care, nu-i a[a, trìesc în cel mai occidental ora[ românesc. Sigur, aici orice e posibil...

{i totu[i nu. Nu e posibil orice. Am v`zut-o [i o v`d permanent. Timi[oara e unora[ din România [i nu poate fi altceva decît un ora[ românesc, cu farmecul [i p`cateleoric`rui alt ora[ de la noi. O vizit` în Szeged e mai mult decît de-ajuns pentru a l`muridiferen]a esen]ial` între "ora[ occidental românesc" [i "ora[ occidental" pur [i simplu.Nu e doar o diferen]` de stil ori de eficien]` administrativ`, ci [i o diferen]` de civiliza]iegreu de dep`[it: cea dintre România [i Europa. Cea dintre ora[ele ]`ranilor str`muta]i[i ora[ele burgheziei vechi.

Timi[oara, vrem, nu vrem, e a[a cum este orice ora[ românesc: o urbe ce se zbateîntre aspira]ia spre civilitatea de burg [i mahalagismul des]`ra]ilor, indiferent de etnie.Momentul prezent nu e cel mai propice pentru aspira]iile sale vest-europene. Iar explica]iae simpl` [i, b`nuiesc, valabil` pentru orice ora[ de la noi – cu anumite particularit`]ice ]in de specificul ora[ului.

Dup` 1918 ora[ul a asimilat rapid o mas` de popula]ie venit` fie din fostul Regat,fie din zonele rurale din Banat. Etnic, ace[tia erau majoritar români, dar nu asta conteaz`.Venirea lor a fost una relativ lent` [i a coincis cu dezvoltarea ora[ului. Încetul cuîncetul, ace[tia au fost asimila]i, "îmburghezi]i" [i "timi[oreniza]i". Acela[i fenomens-a petrecut [i în alte ora[e române[ti din fostul Imperiu.

Dup` 1945 fenomenul s-a repetat, de data aceasta la alte dimensiuni. Odat` cuindustrializarea masiv` [i dezvoltarea accelerat` a ora[ului, a avut loc faimoasa "invaziea moldovenilor", care a atras atîtea ironii pe capul nou-veni]ilor. Doar c` noul val depopula]ie nu era constituit numai din moldoveni, ci [i din olteni, b`n`]eni [i etnicimaghiari. Majoritatea proveneau tot din zone rurale, iar contactul a fost unul mai dur,fiindc` noii or`[eni aveau într-o propor]ie cople[itoare un tip de cultur` radical diferitde cel urban.

Urbanitatea a supravie]uit – atît cît a supravie]uit – gra]ie prestigiului cultural decare se bucurau Ora[ul [i or`[eanul. Nevoia de reu[it` social` includea printre obliga]iileaferente [i civilizarea, urbanizarea [i, în cele din urm`, "îmburghezirea", blamat` desistemul comunist, dar visat` în tain` de to]i activi[tii PCR mici [i mari. A[a, încetulcu încetul, s-a restabilit un echilibru care f`cea ca traiul în Timi[oara s` mai aminteasc`vag de tipul de cultur` urban` existent odinioar` la noi.

Dup` 1990 am crezut c` lucrurile se vor îndrepta repede. Sau – ne-am zis dup`vreo zece ani – fie [i încet. Acum îns` am impresia c` se degradeaz` [i m-am întrebatmult` vreme de ce.

Explica]ia îns` e una foarte simpl`: cet`]eanul urban, burghezul civilizat nu maiconstituie modelul de prestigiu de odinioar`. Modelul de prestigiu promovat prin toatemijloacele este cel al mahalagiului [mecher [i descurc`re], mîrlan cînd e cazul, agresivla nevoie [i educat cît s` citeasc` actele de cump`rare a unei ma[ini. El provine dinmahalaua incomplet asimilat` de ora[ – care are resurse de popula]ie imense –, doarc` nu e con[tient de asta. Poate fi român, maghiar, sîrb, ]igan, italian sau chiar [vab.(M`car aici am r`mas multiculturali.) P`rin]ii lui s-au str`duit s` devin` or`[eni; el econvins c` s-a n`scut astfel. Modelul este el, iar reu[ita i-o confirm`.

De la nivelul clasei politice pîn` pe terasele cafenelelor, mahalaua a cucerit România.Inevitabil, a cucerit [i Timi[oara. Se vede [i mai ales se simte. M` plimb des cu Alinape str`zile ora[ului [i v`d c` pîn` [i modelul Szeged e foarte-foarte departe. Dac`judec`m dup` standardele pe care le tot invoc`m, ora[ele române[ti sînt din ce în cemai pu]in ora[e [i din ce în ce mai mult mahalale.

Sper s` m` în[el tare, da' tare de tot...

UN ORA{ ROMÂNESC CONTEMPORAN.CA TOATE CELELALTERADU PAVEL GHEO

NOUla HUMANITAS

orizont

20www.revistaorizont.roSTEREOTIPURIstereotipuri

Un dulap într-o înc`pere veche datânddin vremea de sfâr[it a imperiului: uria[,lung [i îngust, încastrat între pere]ii unuihol cu tavan înalt. Cl`direa are poart` deintrare [i coridor cu miros de cenu[` [i urin`de pisic`. Adùg` vechiturile din dulap,poli]a de sus [i comoara de acolo ad`postit`într-un loc care se potrive[te la fix stereo-tipiilor narative ale imaginarului romantic.Pe stelajul dulapului din holul de la intrareaîn cl`direa Bibliotecii Academiei, filialaTimi[oara, câteva cutii din carton care pars` fie ale unor pantofi de prin anii 70. Recu-nosc, pe de alt` parte, c` e posibil s` fiexagerat spunând comoar` mai-sus-pomeni-telor cutii de pantofi - am exagerat din entu-ziasme de roz`tor de bibliotec` – preafru-mosul loc unde e cald [i bine. Aici, la Aca-demie, e iarna frig [i vara cald, la Bibliotecacentral` universitar` e altfel, totul e pus lapunct, avem wireless, bibliografia se facede la sine, cùtarea e pl`cere pur`, c`r]ilea[teapt` pe raft. Cea mai bun` dintre lumileposibile.

LL a Biblioteca Academiei, filialaTimi[oara e, cum ziceam, cutotul altfel: poezie a lucrurilor

vechi, atmosfer` care aduce aminte deMarcel Blecher, profiluri de cear`, lume depanopticum. Sc`ri vechi de urcat la rafturi,stelaje mirosind a praf, a vechime, molii [imargine istoric`. Aici am g`sit ceea ce câ]ivacunosc`tori [tiau mai demult: printre ei,Adriana Babe]i. Comorii i-am spus dup`cum îi zic ace[tia: Fondul Deleanu – rodulunei munci de câ]iva ani întâmplat` în dece-niul [apte al unei doamne bibliotecare, acumoctogenar`, care trìe[te undeva prin Germa-nia cu un fiu violonist care concerteaz`, mis-a spus, prin lumea larg`. Doamna Deleanua l`crimat când a aflat c` munca dumneaeieste redescoperit` dup` patru decenii. Carteade fa]` este o incursiune în istoria cotidianà Timi[oarei secolelor XVIII [i XIX dincutiile de carton pentru pantofi care ad`pos-tesc Fondul Deleanu. Nu ascund credin]ape care o ve]i reg`si în paginile care urmeaz`[i anume c` suntem "una-ntruna" cu trecutul,am mai spus asta prin pove[ti.

Eram prunc la vârsta gr`dini]ei când,în curtea din spatele casei noastre, vecinulFuida î[i reface gardul cu stâlpii putrezi]ii[i îl înlocuie[te cu altul mai trainic. Lucraal`turi de mo[ Nuca, alcoolicul, care pentrumai nimic f`cea ce e nevoie pe la oameni.Mo[ Nuca s`pa gropi pentru stâlpii gardului[i aducea la lumina zilei în mu[uroiul dep`mânt râme lene[e [i un ciob de oal`sm`l]uit, albastru ca bolta cerului. Prunculcare eram – impersonalizat în carte subnumele Povesta[ul – scotocea prin p`mânt[i când am luat între degete ciobul albastrusiniliu am p`truns deodat` într-o lume careera asemenea ̀ steia din volumul de fa]`.Pe urm` am g`sit o binevenit` întrupare epic`în cutiile de carton pentru pantofi ob]inutede la un magazin de profil din apropiereaBibliotecii Academiei, filiala Timi[oara.

BABELE SE LEG~NAUPRINTRE CRUCI ASEMENEACARAVELELOR NIÑA {I PINTA

La umbra zidurilor unui tekke se a[eazòrice c`l`tor obosit. Cuvântul vrea s` spun`,altar, dar [i m`n`stire dup` cum ne spuneun reportaj din Kosovo "La altarul numit"tekke",,,,, Ceska î[i face loc printre cele opt

COMOARA DINCUTIA DE PANTOFIDANIEL VIGHI

pietre de mormânt, acoperite cu catifea verde,ale clericilor dervi[i deceda]i. Clericii suntcunoscu]i sub numele de "shehsshehsshehsshehsshehs". Un b`rbattân`r cu o boneta alb` ofer` celor dou` femeihaine albastre [i baticuri de acoperit capuldeoarece, conform tradi]iei musulmane,femeile nu au voie înùntru neacoperite. Elle arat` în ce ordine s` s`rute mormintele[i cât de des." (www.divers.ro).

TT ekke este o cl`dire ca acelea dinIspahanul iranian, alb`, cu poart`înalt` [i p`tr`]oas`, cu o cupol`

care ad`poste[te fra]ii sufi]i pe vremea cândbolboroseau rug`ciuni care pe ar`be[te secheam` Dhikr [i e ceva ce se g`se[te la ghiaursub formula incantatorie pe care o rosteamcu voce tare când intram în cimitir cu alaiulde înmormântare al lui domnu' Nicoli,comandantul purtat pe umeri de pompieriivoluntari sub soarele verii, [i comandantule asemenea unui p`pu[i din carton cu hainaîmpodobit` cu medalii, [i noi, ca sufi]ii dinvilayetul timi[an, strigam ritualul Dhikr:"sfinte Dumnezeule, sfinte tare, sfinte f`r`de moarte, milue[te-ne pe noi", aveam unclopo]el, aveam stihare, aveam "r`pizi" cuîngeri picta]i [i de dinapoia popii Cri[ovanstrigam Dhikr [i-l purtam pe comandantulpompierilor voluntari la locul de veci, ]ipamcele ce se cer întru amintirea Domnului, înconvoi babele se leg`nau printre cruciasemenea caravelelor Niña [i Pinta ale luiCristofor Columb pe când se apropiau, pela ora 2 din noapte în 12 octombrie 1492,[i marinarul Rodrigo de Triana a strigat"Tierra!, Tierra!" dând de veste c` a v`zutîn cea]a nop]ii Brave New World, cum vaspune mai târziu un neuitat scriitor.

Tekke-lele dervi[ilor în cetatea Timi[oa-rei erau patru la num`r, dup` cum ne asigurÈvlia Celebi (C`l`tori strìni..., vol. VI, p.499). Cristina Fene[an ne spune [i numelemai marilor oengeului civico-islamic care secheam` tarikat din tekke-lele timi[orene,numi]ii Huseyin Baba, Selim Dede, {eyhKaraba[ [i Mustafa pa[a. Acum desigur c`în confreriilor lor, dar [i în geamia lui SeiydiAhmed de pe lâng` Poarta Coco[ului, nudeparte de [an]ul cu apa verzuie plin` dem`tasea broa[tei, cu malurile în]esate de gu-noaie [i, vara, de mul]ime de coji de pepeniverzi [i galbeni, acolo înv`]a prin prediciHuseyin Baba, fie-i mormântul luminat, desprecele dou` Dhikr din limba persieneasc`, unacare e bolboroseala s` te afli în treab ,̀ [i cealalt̀ ,aceea a inimii, în care sl`vitul nume al luiAllah era spus din adâncul sim]irii, în a[a felîncât s` sim]i prin zicerea Dhikr ce se afl`dincolo de firea p`mântean .̀ Poate c` de aceea,dup` moartea lui Huseyin Baba cripta sa, carese zice türbe, a devenit loc de închin`ciunepentru credincio[ii cet`]ii care m`rturiseausfântului [i lui Allah toate greut`]ile, voile,p`catele, r`scump`r`rile [i mândriile.

EE ca la mormântul din Timi[oarapostrevolu]ionar` a lui "Reb`"de pe Calea Lipovei, ast`zi Sever

Bocu, la cimitirul evreiesc. Acolo e un sicomornu departe de gardurile din beton care despart]intirimul de zarva blocurilor cu teenageride cartier care foiesc cu patine cu rotile, tro-tinete [i skateboard-uri. Mormântul lui Reb`de sub sicomor e asemenea mausoleului türbea lui Huseyin Baba [i amândou` seam`n`cu cripta familiei Pellegrini din Radna, delâng` [coala general` I-VIII.

Ceea ce s-a \ntâmplat \n Spania anilor 1936-1939 a reprezentat o cinic` [i, \nacela[i timp, tragic` "repeti]ie general`" pentru cel de-al doilea r`zboi mondial, care,ca un veritabil monstru trezit din tenebre, \[i construia din mers scenariul apocaliptic[i \[i dibuia resursele de a improviza. |nainte de revolu]ia din decembrie 1989 ni seb`gase \n cap c` atunci a avut loc o \ncle[tare titanic` \ntre comuni[ti [i fasci[ti, \ncare primii fuseser` \ngeri, iar ceilal]i se comportaser` ca ni[te bestii. Dup` 1990 s-auauzit [i la noi anumite voci care interpretau \mprejur`rile taman pe dos. |n ce m`prive[te, mi-a r`mas \n minte un moment crucial, dup` moartea lui Franco (20 noiembrie1975), când \n Spania se petrecea o tranzi]ie cu sincope spre democra]ie, atunci bravulrege Juan Carlos, cu mâinile goale [i folosindu-se de for]a verbului sù, i-a determinatpe generalii veni]i pentru a aresta \ntreg parlamentul s` renun]e la planul lor, salvândastfel ]ara de la o nou` dictatur`.

Volumul R`zboiul civil din Spania al unui cercet`tor specializat \n istoria spa]iuluiiberic, Bartolomé Bennassar (Editura ALL, Bucure[ti, 2009, \n traducerea timi[orenceiBeatrice Stanciu; edi]ia original`: La Guerre d'Espagne et ses lendemains, Perrin, 2004),reia \ntreaga problematic` \ntr-o sintez` ampl` [i fascinant`, \ntrebuin]ând "fonduridocumentare \ndelung` vreme interzise ori protejate", inclusiv cele din fosta UniuneSovietic`, [i punând \n eviden]` episoade neclare, controversate, ascunse. Nu am degând s` comit o recenzie. Voi semnala doar câteva pasaje de for]` ale c`r]ii, acolounde autorul desprinde din magma faptelor ni[te concluzii f`r` iluzii [i f`r` echivoc,parc` tìate cu bisturiul, care te fac s` abandonezi (definitiv sau pentru o vreme) tenta]iadiferitelor partizanate. R`zboiul civil, zice Bennassar, "a stârnit atâtea pasiuni \ncâtchiar [i ast`zi mii de b`rba]i [i femei vor s` p`streze sau s` reg`seasc` memoria acestuitrecut de zgomot [i furie. |n ace[ti trei ani (...) s-au \nfruntat experien]ele politice caretrebuiau, de-a lungul secolului XX, s` ridice la lupt` popoare [i na]iuni, s` provoaceangajamente eroice [i alien`ri delirante". Pe acel t`râm s-a petrecut "confruntarea dintretoate totalitarismele ap`rute sau pe punctul de a ap`rea: fascismul cu fe]e multiple,socialismul revolu]ionar, comunismul stalinist, integrismul catolic de felul unei \ndoielnice™cruciade¤ [i integrismul anarhist. R`zboiul civil a oferit cadrul [i ocazia tentativeiutopice de dimensiuni necunoscute pân` atunci [i care n-a mai fost repetat` de atunci".

Pe de alt` parte, iese \n eviden]` impostura \n care cantonase fiecare dintre celedou` tabere, care, amândou`, recurg din plin la minciuni [i dezinformare pentru a-[idiscredita adversarul: "De ambele p`r]i, propaganda se dezl`n]uia cu o eficacitateincontestabil` creând credin]e, imagini [i mituri din care unele exist` \nc`". |ncercânds` se delimiteze drastic, franchi[tii se declarau sus]in`torii unei cruciade \ntru ap`rareacre[tinismului, dar se foloseau de trupe de [oc musulmane, de nazi[ti, de tor]ionaripsihopa]i; ceilal]i exaltau valorile din patria socialismului victorios, dar nu se sfiau s`recurg` la tortur` [i la crim` ca s` le \nchid` gura celor ce v`zuser` iadul din imperiulstalinist. Pentru conduc`torii URSS, reprezenta]i aici prin kominterni[ti, spioni, consilierimilitari, comisari politici, Spania a \nsemnat [i un teritoriu pentru a exersa modul deinstalare \n Europa Central` [i de Est a unor regimuri obediente Moscovei.

Minciuna [i falsul au func]ionat [i atunci când cele dou` tabere s-au lansat \nfabricarea de eroi mitici. Lui Franco, "artizan genial" al noii Spanii, i se atribuia "ovoca]ie mesianic`", cu toate c` era "lipsit de prestigiu fizic [i de elocven]` [i chinuitde o voce \n falset". Dincolo, Dolores Ibarruri, Pasionaria, avea "o carism` incontestabil`,(...) instinctul atitudinilor spectaculoase"; "\mbr`cat` mereu \n negru, ea \ntruchipeaz`femeia spaniol` tradi]ional` f`r` cel mai mic semn de independen]` sau de feminism".Asta nu o \mpiedic` s` fac` o pasiune arz`toare pentru un activist mult mai tân`r [is`-[i trimit` b`rbatul la plimbare, \ntr-o uzin` din Rostov, pe vremea exilului \n UniuneaSovietic`; când iubitul o p`r`se[te, ea se r`zbun` pe domeniul politic, \nl`turându-ldin func]ia de conducere pe care o de]inea \n Partidul Comunist Spaniol.

|NTRE CAUDILLO {I PASIONARIAVIOREL MARINEASA


orizont

21 www.revistaorizont.roUNIVERSunivers

Antonio Colinas, n`scut în 1946 în provincia León, este considerat pe bun` dreptateAntonio Colinas, n`scut în 1946 în provincia León, este considerat pe bun` dreptateAntonio Colinas, n`scut în 1946 în provincia León, este considerat pe bun` dreptateAntonio Colinas, n`scut în 1946 în provincia León, este considerat pe bun` dreptateAntonio Colinas, n`scut în 1946 în provincia León, este considerat pe bun` dreptateunul dintre cei mai importan]i poe]i spanioli contemporani, de[i pozi]ia sa în genera]iaunul dintre cei mai importan]i poe]i spanioli contemporani, de[i pozi]ia sa în genera]iaunul dintre cei mai importan]i poe]i spanioli contemporani, de[i pozi]ia sa în genera]iaunul dintre cei mai importan]i poe]i spanioli contemporani, de[i pozi]ia sa în genera]iaunul dintre cei mai importan]i poe]i spanioli contemporani, de[i pozi]ia sa în genera]iaîn care a fost inclus – în care a fost inclus – în care a fost inclus – în care a fost inclus – în care a fost inclus – Los novisimos Los novisimos Los novisimos Los novisimos Los novisimos – este mai degrab` atipic`. Dac` poe]ii inclu[i în– este mai degrab` atipic`. Dac` poe]ii inclu[i în– este mai degrab` atipic`. Dac` poe]ii inclu[i în– este mai degrab` atipic`. Dac` poe]ii inclu[i în– este mai degrab` atipic`. Dac` poe]ii inclu[i înantologia alc`tuit` de criticul José Maria Castellet în 1970 – Manuel Vázquez Montlabán,antologia alc`tuit` de criticul José Maria Castellet în 1970 – Manuel Vázquez Montlabán,antologia alc`tuit` de criticul José Maria Castellet în 1970 – Manuel Vázquez Montlabán,antologia alc`tuit` de criticul José Maria Castellet în 1970 – Manuel Vázquez Montlabán,antologia alc`tuit` de criticul José Maria Castellet în 1970 – Manuel Vázquez Montlabán,Félix de Azúa, Pere Gimferrer, Vicente Molina Foix etc. – care formeaz` nucleul durFélix de Azúa, Pere Gimferrer, Vicente Molina Foix etc. – care formeaz` nucleul durFélix de Azúa, Pere Gimferrer, Vicente Molina Foix etc. – care formeaz` nucleul durFélix de Azúa, Pere Gimferrer, Vicente Molina Foix etc. – care formeaz` nucleul durFélix de Azúa, Pere Gimferrer, Vicente Molina Foix etc. – care formeaz` nucleul dural genera]iei men]ionate se îndreapt` spre o poezie mai degrab` urban` [i culturalist`,al genera]iei men]ionate se îndreapt` spre o poezie mai degrab` urban` [i culturalist`,al genera]iei men]ionate se îndreapt` spre o poezie mai degrab` urban` [i culturalist`,al genera]iei men]ionate se îndreapt` spre o poezie mai degrab` urban` [i culturalist`,al genera]iei men]ionate se îndreapt` spre o poezie mai degrab` urban` [i culturalist`,influen]at` de estetica neoavangardist` [i camp, Antonio Colinas î[i caut` vocea per-influen]at` de estetica neoavangardist` [i camp, Antonio Colinas î[i caut` vocea per-influen]at` de estetica neoavangardist` [i camp, Antonio Colinas î[i caut` vocea per-influen]at` de estetica neoavangardist` [i camp, Antonio Colinas î[i caut` vocea per-influen]at` de estetica neoavangardist` [i camp, Antonio Colinas î[i caut` vocea per-sonal` încercînd s` g`seasc` echilibrul just între tradi]ia clasic` [i nevoia de renovaresonal` încercînd s` g`seasc` echilibrul just între tradi]ia clasic` [i nevoia de renovaresonal` încercînd s` g`seasc` echilibrul just între tradi]ia clasic` [i nevoia de renovaresonal` încercînd s` g`seasc` echilibrul just între tradi]ia clasic` [i nevoia de renovaresonal` încercînd s` g`seasc` echilibrul just între tradi]ia clasic` [i nevoia de renovarea limbajului poetic. Dac`, de pild`, poe]ii aminti]i îl vedeau pe Antonio Machado caa limbajului poetic. Dac`, de pild`, poe]ii aminti]i îl vedeau pe Antonio Machado caa limbajului poetic. Dac`, de pild`, poe]ii aminti]i îl vedeau pe Antonio Machado caa limbajului poetic. Dac`, de pild`, poe]ii aminti]i îl vedeau pe Antonio Machado caa limbajului poetic. Dac`, de pild`, poe]ii aminti]i îl vedeau pe Antonio Machado caun anti-model prin excelen]`, re]inîndu-i îns`, din genera]iile mai vechi [i consacrate,un anti-model prin excelen]`, re]inîndu-i îns`, din genera]iile mai vechi [i consacrate,un anti-model prin excelen]`, re]inîndu-i îns`, din genera]iile mai vechi [i consacrate,un anti-model prin excelen]`, re]inîndu-i îns`, din genera]iile mai vechi [i consacrate,un anti-model prin excelen]`, re]inîndu-i îns`, din genera]iile mai vechi [i consacrate,drept ghizi spirituali pe Vicente Aleixandre [i Luis Cernuda, Antonio Colinas î[i declar`drept ghizi spirituali pe Vicente Aleixandre [i Luis Cernuda, Antonio Colinas î[i declar`drept ghizi spirituali pe Vicente Aleixandre [i Luis Cernuda, Antonio Colinas î[i declar`drept ghizi spirituali pe Vicente Aleixandre [i Luis Cernuda, Antonio Colinas î[i declar`drept ghizi spirituali pe Vicente Aleixandre [i Luis Cernuda, Antonio Colinas î[i declar`fidelitatea atît fa]` de primul cît [i fa]` de cei din urm`. Cu alte cuvinte, anti-romantismuluifidelitatea atît fa]` de primul cît [i fa]` de cei din urm`. Cu alte cuvinte, anti-romantismuluifidelitatea atît fa]` de primul cît [i fa]` de cei din urm`. Cu alte cuvinte, anti-romantismuluifidelitatea atît fa]` de primul cît [i fa]` de cei din urm`. Cu alte cuvinte, anti-romantismuluifidelitatea atît fa]` de primul cît [i fa]` de cei din urm`. Cu alte cuvinte, anti-romantismului[i anti-clasicismului radical al genera]iei [i anti-clasicismului radical al genera]iei [i anti-clasicismului radical al genera]iei [i anti-clasicismului radical al genera]iei [i anti-clasicismului radical al genera]iei Los novisimos Los novisimos Los novisimos Los novisimos Los novisimos poetul leonez îi opune o atitudinepoetul leonez îi opune o atitudinepoetul leonez îi opune o atitudinepoetul leonez îi opune o atitudinepoetul leonez îi opune o atitudinemarcat` de venera]ia fa]` de clasici (San Juan de la Cruz, Fray Luis de León) [i fa]`marcat` de venera]ia fa]` de clasici (San Juan de la Cruz, Fray Luis de León) [i fa]`marcat` de venera]ia fa]` de clasici (San Juan de la Cruz, Fray Luis de León) [i fa]`marcat` de venera]ia fa]` de clasici (San Juan de la Cruz, Fray Luis de León) [i fa]`marcat` de venera]ia fa]` de clasici (San Juan de la Cruz, Fray Luis de León) [i fa]`de marii romantici (Novalis, Hölderlin, dar mai ales Leopardi, c`ruia îi traduce poeziade marii romantici (Novalis, Hölderlin, dar mai ales Leopardi, c`ruia îi traduce poeziade marii romantici (Novalis, Hölderlin, dar mai ales Leopardi, c`ruia îi traduce poeziade marii romantici (Novalis, Hölderlin, dar mai ales Leopardi, c`ruia îi traduce poeziade marii romantici (Novalis, Hölderlin, dar mai ales Leopardi, c`ruia îi traduce poeziaîn spaniol` [i îi închin` numeroase eseuri). Schimbînd ceea ce e de schimbat, pozi]iaîn spaniol` [i îi închin` numeroase eseuri). Schimbînd ceea ce e de schimbat, pozi]iaîn spaniol` [i îi închin` numeroase eseuri). Schimbînd ceea ce e de schimbat, pozi]iaîn spaniol` [i îi închin` numeroase eseuri). Schimbînd ceea ce e de schimbat, pozi]iaîn spaniol` [i îi închin` numeroase eseuri). Schimbînd ceea ce e de schimbat, pozi]ialui Antonio Colinas în peisajul liricii spaniole este mai degrab` asem`n`toare celei alui Antonio Colinas în peisajul liricii spaniole este mai degrab` asem`n`toare celei alui Antonio Colinas în peisajul liricii spaniole este mai degrab` asem`n`toare celei alui Antonio Colinas în peisajul liricii spaniole este mai degrab` asem`n`toare celei alui Antonio Colinas în peisajul liricii spaniole este mai degrab` asem`n`toare celei alui Ioan Alexandru decît a genera]iei '80. Natura ca vehicul predilect pentru atingerealui Ioan Alexandru decît a genera]iei '80. Natura ca vehicul predilect pentru atingerealui Ioan Alexandru decît a genera]iei '80. Natura ca vehicul predilect pentru atingerealui Ioan Alexandru decît a genera]iei '80. Natura ca vehicul predilect pentru atingerealui Ioan Alexandru decît a genera]iei '80. Natura ca vehicul predilect pentru atingereaplenitudinii vitale, spiritualitatea [i prezen]a manifest` a preocup`rilor etice, profundaplenitudinii vitale, spiritualitatea [i prezen]a manifest` a preocup`rilor etice, profundaplenitudinii vitale, spiritualitatea [i prezen]a manifest` a preocup`rilor etice, profundaplenitudinii vitale, spiritualitatea [i prezen]a manifest` a preocup`rilor etice, profundaplenitudinii vitale, spiritualitatea [i prezen]a manifest` a preocup`rilor etice, profundavenera]ie fa]` de mae[tri plaseaz` poezia lui Antonio Colinas pe alte coordonate decîtvenera]ie fa]` de mae[tri plaseaz` poezia lui Antonio Colinas pe alte coordonate decîtvenera]ie fa]` de mae[tri plaseaz` poezia lui Antonio Colinas pe alte coordonate decîtvenera]ie fa]` de mae[tri plaseaz` poezia lui Antonio Colinas pe alte coordonate decîtvenera]ie fa]` de mae[tri plaseaz` poezia lui Antonio Colinas pe alte coordonate decîtcele ale postmodernismului militant. Dup` ani de c`l`torii prin Andalucia, Toscana,cele ale postmodernismului militant. Dup` ani de c`l`torii prin Andalucia, Toscana,cele ale postmodernismului militant. Dup` ani de c`l`torii prin Andalucia, Toscana,cele ale postmodernismului militant. Dup` ani de c`l`torii prin Andalucia, Toscana,cele ale postmodernismului militant. Dup` ani de c`l`torii prin Andalucia, Toscana,Insulele Baleare, poetul s-a stabilit în Salamanca, unde î[i continu` vasta sa activitateInsulele Baleare, poetul s-a stabilit în Salamanca, unde î[i continu` vasta sa activitateInsulele Baleare, poetul s-a stabilit în Salamanca, unde î[i continu` vasta sa activitateInsulele Baleare, poetul s-a stabilit în Salamanca, unde î[i continu` vasta sa activitateInsulele Baleare, poetul s-a stabilit în Salamanca, unde î[i continu` vasta sa activitateliterar` ca poet, prozator, eseist, traduc`tor, antologator, critic literar. Poezia sa a fostliterar` ca poet, prozator, eseist, traduc`tor, antologator, critic literar. Poezia sa a fostliterar` ca poet, prozator, eseist, traduc`tor, antologator, critic literar. Poezia sa a fostliterar` ca poet, prozator, eseist, traduc`tor, antologator, critic literar. Poezia sa a fostliterar` ca poet, prozator, eseist, traduc`tor, antologator, critic literar. Poezia sa a fostr`spl`tit` prin prestigioasele premii r`spl`tit` prin prestigioasele premii r`spl`tit` prin prestigioasele premii r`spl`tit` prin prestigioasele premii r`spl`tit` prin prestigioasele premii Premio de la Critica Premio de la Critica Premio de la Critica Premio de la Critica Premio de la Critica pentru volumul pentru volumul pentru volumul pentru volumul pentru volumul Sepulcro enSepulcro enSepulcro enSepulcro enSepulcro enTarquinia Tarquinia Tarquinia Tarquinia Tarquinia (1975) [i (1975) [i (1975) [i (1975) [i (1975) [i Premio Nacional de Literatura Premio Nacional de Literatura Premio Nacional de Literatura Premio Nacional de Literatura Premio Nacional de Literatura pentru poezie (1982). Poemele tradusepentru poezie (1982). Poemele tradusepentru poezie (1982). Poemele tradusepentru poezie (1982). Poemele tradusepentru poezie (1982). Poemele traduseîn român` sînt alese din ultima sa antologie poetic` (ap`rut` în 2008 la editura Voz yîn român` sînt alese din ultima sa antologie poetic` (ap`rut` în 2008 la editura Voz yîn român` sînt alese din ultima sa antologie poetic` (ap`rut` în 2008 la editura Voz yîn român` sînt alese din ultima sa antologie poetic` (ap`rut` în 2008 la editura Voz yîn român` sînt alese din ultima sa antologie poetic` (ap`rut` în 2008 la editura Voz yPapel din Las Canarias) [i încearc` s` contureze un profil închegat, chiar dac` par]ial,Papel din Las Canarias) [i încearc` s` contureze un profil închegat, chiar dac` par]ial,Papel din Las Canarias) [i încearc` s` contureze un profil închegat, chiar dac` par]ial,Papel din Las Canarias) [i încearc` s` contureze un profil închegat, chiar dac` par]ial,Papel din Las Canarias) [i încearc` s` contureze un profil închegat, chiar dac` par]ial,al unui mare poet contemporan.al unui mare poet contemporan.al unui mare poet contemporan.al unui mare poet contemporan.al unui mare poet contemporan.

ÎNCERCAREAIa seama: te preg`te[ti s` te afunzi în codru.Casa cea alb` de pe culme o vei l`sa,blajina, de muzici plin` [i de tihn`,acum te-a[teapt` codrul de nep`truns.

Nu-i chip s` te sustragi, îl vei str`bate:codrul acesta care scap`t` în rîpe aspre, rele,codrul unde nu-i nimeni[i unde poate s` se afle orice.Codrul cu jil`veli otr`vitoares`la[ul beznei,al unei str`luciri de-asemeni ce-]i împîcle[tev`zul.S` intri-n el cu grij` [i s` ie[i, dar f`r` grab`,s` nu cumva s` la[i c`rarea, dus de-o toan`,c`rarea ce mereu te duce-n jos, în jos, în jos.Prive[te mult spre-nalt [i nu uitac` timpul nostru trececum secera prin grîne.Acolo sus, în ramuri,nu sînt lumini ce ar putea s` te orbeasc`,dac`-i ziua.Iar de-ar fi noapte,întunecimea cea mai neagr` e împr`[tiat` defaruri neîndoioase.Totul din ce e sus te-ndrum`, pururi.

Ia seama: te a[teapt` codrul de nep`truns.C`rarea ce-l str`bate, aminte[te-]i,– c`rarea ca un fluviu ce te poart` –s` fie matc` lin`, a[a se cade, nu [arpe gros[i unsce se tîr`[te [i pe tine-asemeni te trage-nspreh`]i[uri.S` te îndrume muzica pe care-o la[i în urm`– muzica, num`r [i m`sur` –[i alt` muzic`, cu-atît mai nalt`, s` te scoat`,la urm`, dup` nevoioasa încercare, la mareade lumin`.

(T`ceri de foc, 1992)

CÎNTUL XIIPiei jupuite-ale ciumei, stoguri infecte,roate cu carne dogorit` sub vinete ceruri,hulub`rii dezvelite, pu]uri uscate, cadavre,în zorii potopi]i de z`pad`, cadavre de piatr`r`t`cind, legiuind, închinîndu-se, izbind cupumnale,ceasurile ca veacurile în chilii, în temin]e grele,în lupanare, picurînd ro[ietice pe tì[ul de o]elal l`ncilor rupte, mîncînd de rugin` o]elulros de rugin`, asprele margini ale tuturor nop]ilorpeste ]intirimuri asemuindu-se satelor,gr`dinile dragostei în p`s`ri lipsite de ochi,ochi ca p`s`ri sinistre în înaltulgiruetelor scîr]îind sumbru, privind lanuri negre,

ANTONIO COLINASPOEME

[obolani, fulgere ce sting lumîn`rile,turme r`zle]ite, boi care ar` f`r` st`pîn,ar` p`mîntul unde s-a mistuit o p`dure,bruma chircind l`starii din vie, uraganulde cai [i cor`bii, de crucifixe [i s`bii,rug colosal în care ard cu trosnet idei– pace, progres –, arde lumina-n]eleptului,în vreme ce urc` tot mai sus ]ipete, ]ipete pelespezileuria[ului munte de-aici, [i mai multe ]ipeteîn pietroasele-i vintre,pustiul f`r` margini, marea carbonizat`,bolt` care ]ine [i reaz`m` bolta cea goal`,goliciune-a planetei pe-a c`rei întinderecade-n ne[tire o ploaie toren]ial`, f`r` oprire,în veacurile îmbeznate, ochi imen[i tìa]i,sînge, lacrimi, sînge, cadavre, cadavre...

(Noapte dincolo de noapte, 1983)

CÎNTUL XXXVM-am a[ezat în centrul p`durii ca s` respir.Am respirat lîng` mare v`pì de lumin`.F`r` grab` r`sufl` lumea în r`suflarea-mi.În noapte respir noaptea nop]ii.Respir` buzele-nl`n]uite-n s`rut v`zduhulsc`p`rînd de iubire.Cu gura alipindu-se gurii pecetluite de taine,respir cu seva copacilor reteza]i,[i ca o piatr` respir întreag` t`cerea,[i precum r`d`cinile negre respir în înalturialbastru, în r`muri[ul l`rmuind verde.M-am a[ezat ca s` simt cum trece prin albianeagr` a venelor mele toat` lumina lumii.Iar la sfîr[it eu eram un soare imens de lumin`respirînd.Pl`mîn al bol]ii cere[ti închis între pere]iipieptului meucare inspirînd lumina expir` umbra,înnoind zilele desprinde noaptea,inspirînd via]a scoate în expira]ie moartea.A inspira, a expira, a respira: fuziuneacontrariilor, cercul con[tiin]ei perfecte.Be]ia aceea cînd te sim]i potopit de cevacare n-are culoare, substan]`, [i te vezi doborîtîntr-o lume vizibil` prin esen]` invizibil`.M-am a[ezat în centrul p`durii ca s` respir.M-am a[ezat în centrul p`durii ca s` respir.Dormeam f`r` vise, dar visam cît de-adînc[i, trezindu-m`, buzele-mi molcom [opteauîn lumina miresmei: "Cel care [tieacum a t`cut, iar cine vorbe[te, nu acunoscut-o vreodat`".

(Noapte dincolo de noapte, 1983).

VIZITA R~ULUIAst`zi ne-a vizitat rùl,dar am hot`rît s`-l primimca pe-un musafir rodnic.A ap`rut rùl brusc, ca otrava sau la]ul,[i i-am deschis larg poartas` intre în cas`.

La fel ca întotdeauna, rùlapare la u[` orb, gol, f`r` rost,[i de[i cîinii [i mî]ele au rupt-o la fug`,noi ne-am p`strat cump`tul pîn` la cap`t[i l-am dus în gr`din`.Iar acolo, ziua cea blînd`, soarele taredogorau r`nile, am`r`ciunile,zvîntau sîngele închegîndu-l în zgaibe,mistuiau miasmele grele din aer.

Rùl a venit la noi ca un pumnal crîncenîn beciuri umbroase,dar casa [i inima erau deschise.{i iar`[i a trebuit s` punem iubireunde iubirea lipsea.Ci nu exist` botelni]`, lance, sfredel sau fierepe care s` n-o cuprind` în sine topind-o rugulde muzic`desf`cîndu-se-n unde, din munte în munte,azi, toamna.Am intrat cîteva clipe în cas`ca s`-i aduc pîine [i de bùtfuriosului oaspete.Am vrut s`-i înveselesc inima, s`-i punun dram de c`ldur` pe fa]a de ghea]`.În lini[te, f`r` grab` m-am întors în gr`din`ca s` îmbr`]i[ez rùl, dar n-am reu[it,c`zuse, tr`gea s` moar`de atîta lumin` [i lini[te-n iarb`.

Ast`zi ne-a vizitat rùl,dar foarte curînd a trebuit s`-l îngrop`msub portocal [i miresmele pomului,acolo unde zumzìe tot timpul albinele.A trebuit s` bem singurivinul de l-am scos pentru oaspete,vinul cel dulce al celei mai depline uit`ri.

(Cartea blînde]ii, 1997)

DOVAD~ A TR~IRIIS` a[tep]i lîng` marea aceasta (unde ideiles-au n`scut)lipsit de orice idee. ({i astfel de]inîndu-le petoate).S` fii doar briza în frunzi[ul pinului uria[,mireasma chitrei, noaptea orhideelor

în micile golfuri uitate.

S`-]i r`mîn` privirea doar la pas`rea-n treceref`r` întoarcere; s` r`mîidoar ca s` a[tep]i combustia cerului galben,limpezirea lui prin fulgerelecare se vor aduna grabnic, de la insul` la insul`propagîndu-se-n salt.Sau s` nu mai prive[ti decît norul cel albcare, fiindc` nu e nimic, pare c` e fericit.S` r`mîi în plutire sau prefirîndu-te încoace[i-ncolo,pe valurile ce trecca o vîsl` pierdut`.Sau s` urmezi, ca delfinii,direc]ia unui timp deja hot`rît dinainte.

S` fii precum ceasul b`rcilor în serile deianuarie,care ajung s` adoarm` între narcise [i faruri.L`sa]i-m`, nu cu lumina cunoa[terii(ce s-a n`scut [i s-a în`l]at din marea aceasta),ci doar cu lumina m`rii acesteia.Sau cu nenum`ratele lumini ale ei:de aur aprins, de sclipiri înghe]ate de verde.Sau cu lumina numeroaselor alb`strimi.Dar, mai presus de orice, l`sa]i-m` cu luminaalb`,cea care îi mistuie [i-i doboar` pe oameniir`ni]i,mistuie [i doboar` zilele grele, ideile capumnalele ascu]ite.S` fii ca m`slinul sau ca un iaz.S` m` ]in` cineva în mîna luica pe un pumn de sare.Sau de lumin`.

S` închizi ochii în lini[tea miresmeipentru ca inima – în fine – s` poat` vedea.S` închizi ochii pentru ca dragostea s` creasc`în mine.L`sa]i-m` astfel: p`rta[ la t`cerea[i la singur`tatea portalurilor,la ospitalitatea por]ilor larg deschise;l`sa]i-m`cu luna plin` a privighetorilor în iunie,care vegheaz` tremurul apelor în ultimeleizvoare.L`sa]i-m` cu libertatea care se pierdeîn buzele unei femei.

(Cartea blînde]ii, 1997).

Prezentare [i traducere deILINCA ILIAN

orizont

22www.revistaorizont.roHISTORIAhistoria

ORDINUL FRANCMASONIC:O SOCIETATE INTELECTUAL~?

Ce sens atribuim no]iunii de homo euro-paeus? Dar aceleia de francmasonerie? Existò leg`tur` între Europa [i francmasonerie?Este Europa o entitate la a c`rei construc]iea contribuit francmasoneria? Este franc-masoneria o crea]ie a iluminismului? Dac`da, cum se explic` aceasta? Sînt idealurileumanist-iluministe ale francmasonerieireg`sibile în ideea de Europa? Ce fel deperspectiv` a dezvoltat francmasoneria înleg`tur` cu spiritul unitar al Europei? Cu-noa[terea semanticii no]iunilor este impor-tant` în m`sura în care rezolv` conflictelede idei [i promoveaz` limbaje social-politicecomune sau convergente. Cu alte cuvinteam s` precizez c` aten]ia major` în abordareaunei asemenea teme se îndreapt` spre evi-tarea stereotipiilor, adic` a acelor "coliviiconceptuale care împiedic` gîndirea [i scur-teaz` trecerea la ac]iune"2. Reinhart Ko-selleck spunea c` în cazul în care promov`msensuri contradictorii – iar eu spun c` a[as-a întîmplat în cazul no]iunilor Europa [ifrancmasonerie – atunci, "în spate ne pîndescdu[m`nii fictive".

No]iunea de Europa trimite la o "multi-tudine de sensuri"3, la un "colectiv singu-lar"4, la o cultur` transfrontalier`, la rela]iiinter-na]ionale, la un spa]iu f`r` frontiere.Ideea de Europa, respectiv de Homo Euro-paeus în variantele ei modern` [i contem-poran` î[i are originile în secolul al XVIII-lea. Ea este un produs al iluminismului, adicàl îmbog`]irii cunoa[terii prin cultur` [i[tiin]`; un rezultat al orient`rii cosmopo-lite, al ra]iunii [i al toleran]ei dincolo deapartenen]ele politice. În secolul Luminilor,Europa era dominat` de elite ce aveau camijloc de comunicare limba francez`. Cîtprive[te francmasoneria, ea refer` deopotriv`la intelect [i la spirit, la [tiin]a validat` [ila fantasm`. În cazul ei, importante sînt de-mersul ra]ional, ini]ierea în via]a spiritual`,simbolurile [i civismul. No]iunea vorbe[tedespre arhitect [i fondator, despre arte [itehnici miraculoase. Ea reflect` deopotrivàspira]iile aristocra]iei [i ale burgheziei, apar-]inînd atît statului, cît [i societ`]ii civile.

Studiul semantic ne conduce la ambiva-len]ele specifice epocii iluministe."Sîntpolarit`]i interne care se deosebesc de ceafireasc`, tradi]ional`, veche de milenii –<lumin` versus întuneric>"5. Aceast` dia-lectic` iluminist` atrage aten]ia deîndat` ceea îns`[i provoac` [i e supus` controverselor,respectiv are un poten]ial extraordinar deideologizare. Studiind semantica no]iuniide francmasonerie vom ajunge s` în]elegemc`, aidoma iluminismului, ea indic` premisareconceptualiz`rii [tiin]elor spiritului înfunc]ie de noul timp istoric, de acumul`rileintelectuale [i de presim]irea schimb`rilor.F`r` s` putem admite c` în discu]ie ar fiun concept, francmasoneria speculativ` inter-fereaz` cu idealul iluminist acolo undepropag` ideea de cultur` în sens larg, ideeade formare intelectual`, de emancipare prininstruc]ie autodidact`.

Originile institu]iei moderne a franc-masoneriei trebuie cùtate în gîndirea libe-ral` din perioada preiluminist`. Le desco-perim în practicile premasonice din secoleleal XVI-lea-al XVII-lea, în cùt`rile inte-lectuale g`zduite de societ`]ile secrete, întrìrile spirituale. Adev`rata construc]ie insti-tu]ional` este legat` de iluminism, de secolulal XVIII-lea, voca]ia francmasoneriei fiind

FRANCMASONERIA SPECULATIV~ÎN EUROPA LUMINILOR1VICTOR NEUMANN

cunoa[terea, iar mijloacele pentru a o atinge,[tiin]ele [i religia, imaginile, ideile [i poves-tea. Atunci, în acel timp al marii crize decon[tiin]`, al reconfigur`rii sensului culturii[i al tranzi]iei spre lumea nou`, francma-soneria a devenit unul dintre cei mai impor-tan]i contributori în construc]ia Europeimoderne. De ce? Ca mi[care liber` în raportcu statul [i biserica, francmasoneria a avutini]iativa [i curajul de a propune [i sus]inealternative la riturile clasice ale bisericilor[i la vechile administra]ii monarhice, creio-nînd pedagogiile noului timp istoric [isugerînd care dintre noile segmente socialeurma s` devin` dominant. Francmasoneriailuminist` a propus reformele liberale [ipentru aceasta s-a bazat pe oameni de [tiin]`[i ingineri, pe militari [i comercian]i, penobilimea dispus` s`-[i schimbe modul dea gîndi [i stilul de via]`. Francmasoneriasecolului al XVIII-lea a fost o referin]` atîtpentru simpatizan]i, cît [i pentru adversari.Cei dintîi s-au apropiat de ea lùdîndu-iini]iativele ori faptele, ceilal]i, spre a setransforma în criticii ei acerbi.

Cred c` o discu]ie sincer` asupra interfe-r`rii ideilor masonice cu proiectele europenemai vechi sau mai noi ar putea contribui lamai buna în]elegere a trecutului [i a prezen-tului. Într-un caz fericit, ar putea chiar sàjute la îmbog`]irea gîndirii în construc]iaeuropean` viitoare. Pentru ca lucrul acestas` nu fie un simplu demers utopic, am s`spun imediat c` patrimoniul cultural multiplucodat pe care europeanul l-a mo[tenit dela genera]iile precedente poate deveni unuldin reperele lumii contemporane. Aceastapentru c` istoria ne arat` c` francmasoneria[i Europa au pierdut ocazia în secolele alXIX-lea [i al XX-lea de a-[i promovapropriile principii, respectiv o identitateinconfundabil`. Aspira]iile iluministe au fostfracturate de utopiile romantice. Ceea ceobserv`m ast`zi este c` amintita ideologienu a stimulat liberalizarea gîndurilor ilumi-niste, aplicarea celor mai fecunde dintreideile lui Montesquieu, Voltaire, Lessing,Goethe. Sau a deturnat speran]ele unorurma[i ai lor din Europa central-r`s`ritean`precum Paul Iorgovici, Ignatie Martinovici,Lajos Kossuth, Stephan Ludwig Roth, C.D.Rosenthal, C.A. Rosetti. A distras aten]iade la a[ezarea valorilor, recunoa[terea talen-telor dedicate arhitecturii, matematicii,ingineriei, artelor, istoriei, filozofiei, form`riiierarhiilor [i descoperirii rostului în]elegeriilucrurilor în temeiul exigen]ei, rigorii [icriticii ra]ionale. În absen]a acestora, nicinu se poate vorbi de ini]iere intelectualòri masonic` [i nici de norme constitu]ionalecon[tient asumate.

O societate intelectual` e singura carepoate conferi m`sur` [i obiectivitate unuiordin, francmasonul lumii noi gîndind întermeni [i idealuri cosmopolite, [i nu în lim-baje belicoase. Spiritul [i idealurile francma-soneriei moderne au fost strîns legate decosmopolitism [i iluminism, adic` de feri-cire, libertate [i solidaritate social`, a[ezatesub semnul ra]iunii [i, deopotriv`, al valorilorspirituale. Ele au fost interesate de o etic`,în care atitudinea fa]` de via]` nu mai coin-cidea cu aceea a evului mediu. Francma-soneria s-a înnoit atunci, p`r`sind regulilebreslelor [i reinventîndu-se pe sine prin crea-rea republicii fraternale. În acest sens ea afost inspirat` de simbolurile antice, deumanismul Rena[terii [i de republica litereloriluministe6.

ILUMINISMUL {IFRANCMASONERIA

Marii enciclopedi[ti care au contribuitla revolu]ionarea structurii de gîndire a ome-nirii au ajuns la lumina ra]iunii pornind dela întunericul supersti]iei7. Pare o contra-dic]ie, pentru c` exprim` dou` tendin]eopuse, una ghidat` de puternicele forme alesupersti]iei, cealalt`, de critica [i ra]iuneaopus` supersti]iei. La nivel superficial, aceas-ta reprezint` doar o faz` a istoriei culturiieuropene, una pe care istoricii o încadreaz`între Rena[tere [i revolu]ia [tiin]ific`. Temacùt`rilor iluministe este una fundamental`pentru c` trimite la iluminare în sens deviziune. În tot cazul, ea trimite la sensulavansat intelectual sau [tiin]ific al cunoa[teriidin care nu absenteaz` credin]a religioas`.O reg`sim astfel în filozofia lui ImmanuelKant, în teoria rela]iilor sociale elaborat`de J. J. Rousseau, în gîndirea legilor [i ainstitu]iilor legislative propus` de Mon-tesquieu, în specula]iile filozofice ale luiVoltaire [i Diderot, în practica religioas`[i [tiin]ifico-teoretic` a lui MosesMendelssohn8.

O perspectiv` critic` asupra literaturiiprivind originile francmasoneriei specula-tive în evul iluminist este mai mult decîtnecesar`, deîndat` ce confuziile au dominatadesea studiile privind acest capitol al istorieiintelectuale [i spirituale a omenirii. Franc-masoneria iluminist` a fost preg`tit` de mi[-carea premasonic`, [tiin]ele cultivate deaceasta hr`nindu-se din mistica egiptean`[i ebraic`, din acumul`rile intelectuale extra-ordinare ale Rena[terii. Francmasoneria vaaprecia c` Marele Arhitect al Universuluiîmbr`]i[eaz` o concep]ie religioas` ce in-clude [tiin]a. Rela]ia dintre vechiul [i noulunivers spiritual, dintre revela]ie [i cunoa[-tere e îndatorat` hermeneuticii, [tiin]ei, dar[i asocierii Cabalei [i astromagiei, discut`riisimbolurilor cre[tine, arabe [i iudaice9.R`mîne esen]ial` valorificarea rela]iei dintresimbolistica medieval` ocult` [i francma-soneria speculativ` luminist`. Or, tocmaiaceast` încercare de valorificare a avut unefect miraculos asupra societ`]ii. Într-unuldintre studiile sale privind crea]ia filozoficà epocii, Ernst Cassirer spune c` ilumini[tiicùtau s` fixeze ™rela]iile dintre idee [i reali-tate¤, dintre ™lege¤ [i ™fapte¤, trasînd întreace[ti termeni limite sigure, certe10. În evo-lu]ia gîndirii, iluminismul, spre deosebirede clasicism, este primul curent care dobîn-

de[te un caracter european. Dup` dou` secolede confrunt`ri, descoperim în el un modelintelectual [i spiritual al mult visatei unit`]icontinentale. Iluminismul este cel mai com-plex dintre curentele de idei moderne. Elst` la baza evolu]iei intelectual-[tiin]ificea lumii moderne, fiind sensibil la o teologieaflat` în plin proces de reconfesionalizare11.Dialectica sa a atras aten]ia celor mai mariistorici [i filozofi ai secolelor al XIX-lea[i al XX-lea.

Climatul Luminilor favorizase o nemai-întîlnit` mi[care a ideilor pe fondul c`reiaa sporit considerabil încrederea în progres.Europa a îmbr`cat o nou` hain` [i aceastase datora Luminilor. {i, ™nu era vorba deo singur` raz` - observa Paul Hazard -, cide un fascicol care se proiecta asupra marilormase de umbr` care mai acopereau p`mîn-tul¤. ™Luminile¤, ™cuvînt magic pe careepoca l-a spus [i l-a respus cu pl`cere dimpre-un` cu alte cîteva¤. Cuvîntul a devenit reali-tate, generînd apari]ia operelor istorice, filo-zofice [i literare de mare interes, ce expunobiectivele gîndirii moderne: luminareaomului, r`spîndirea ideilor de dreptate [ilibertate, caracterul universal al ra]iunii.

Lumini[tii din familia unor Montes-quieu, Helvetius, Rousset de Missy, Voltairesînt materiali[ti sau dei[ti. Unii sînt franc-masoni, al]ii, doar cocheteaz` cu francma-soneria12. Masonii ilumini[ti au fost atra[ide reflec]iile culturale, mae[trii venerabilifiind adesea reputa]i cunosc`tori înmatematic`, arhitectur`, fortifica]ii militare.Dar [i în literatur`, arte, teologie [i filozofie.Tendin]a intelectual` general` era aceea dea-i imita pe francmasoni. A[a se întîmplaseîn cercul eminent al scriitorilor [i c`rturarilorWieland, Goethe, Lessing, Friedrich Jacobi.E vorba de un ideal adesea invizibil, pe care,la rîndul sù, francmasoneria contemporan`va trebui s`-l identifice [i s`-l cultive înbeneficiul armoniei universale.

Homo europaeus [i idealurile lumiinoastre.

POSIBILELE R~SPUNSURIALE FRANCMASONERIEI

Imperfec]iunea uman` îns`[i ne oblig`s` relu`m acelea[i drumuri, în speran]a c`vreodat` ne vom apropia de mult dorita ar-monie. În ciuda na]ionalismelor, a fanatis-melor, a r`zboaielor, Europa r`mîne, într-un fel, p`mîntul f`g`duin]ei. A promis mult– [i radicala schimbare din secolele al XVII-lea [i al XVIII-lea ilustreaz` aceasta – reali-

orizont


HISTORIAhistoria

z`rile îns` n-au fost nicicînd la nivelula[tept`rilor. O iluzie între]inut` de Rena[tere,continuat` de ilumini[ti, reluat` de acei carese vor con[tiin]a noului nostru mileniu. Me-reu o utopie [i o reform` – cum spune FrancoVenturi –, un progres [i o rezisten]` – cumspune Roland Mortier 13–, mereu o tez` [io antitez`, un umanism [i un antiumanism,sau, un homo europaeus [i un anti homoeuropaeus, adic`, unitate de-o parte, disolu]iede alta. R`spunsurile nu sunt întotdeaunamul]umitoare, chiar [i atunci cînd sond`mfaptele bune. Spiritual, omul a cî[tigat defiecare dat` o experien]` nou`. La fel cumRena[terea, cu umanismul ei atotcuprinz`tora fost zguduit` de o reform` religioas` [ide o criz` de con[tiin]`, tot astfel, ilumi-nismul cu ideile sale de în`l]are [i transfor-mare prin [tiin]` [i revela]ie spiritual`, afost cutremurat de o mare revolu]ie. Esteadev`rat c` fenomenele în sine genereazò Kulturgeschichte der Neuzeit14. Prinurmare, cum evit`m teroarea unei existen]el`sat` adesea la voia hazardului? Am fi tenta]is` credem c` istoria se repet`, dac` nu amdescoperi m`car ceva din ceea ce îndeob[tenumim particularitatea timpurilor [i spa]iilorei de desf`[urare. Homo europaeus nu estealtceva decît încercarea de a vedea [i de aîn]elege omul în evolu]ia sa de la ignoran]`la cunoa[tere, motiv pentru care mi s-a p`rutimportant în]elesul dat straturilor temporaleparcurse de acesta15.

Simbolizat printr-o imens` sfer`, homoeuropaeus are la baza sa o mul]ime de pilonide sus]inere. În vremuri normale, rela]ia cuUNU e una direct`, nemediat`, în care [ansaîn`l]`rii spirituale e deschis` fiec`ruia. Încartea mea, Tenta]ia lui homo europaeus,scriam c` spiritul antiteologal al iluminis-mului nu s-a oprit la suprimarea lui homoreligiosus, ci [i a revela]iei. Dup` al]i anide studiu am ajuns la observa]ia c`, totu[i,lucrurile nu au stat întocmai. La fel cumeste exagerat s` spui c` ideile liberalesalveaz` Europa de la revolu]ii [i r`zboaie.Ceea ce se poate spune îns` f`r` a gre[ieste c` salvarea omului depinde de el însu[i,de descoperirea [tiin]elor spiritului, de cu-noa[tere [i profesionalizare. Or, tocmai acestlucru fundamental l-au cultivat societ`]ileintelectuale ale francmasonilor, creatoareale academiilor europene moderne. În seco-lele al XVII-lea [i al XVIII-lea, la Londra,Edinborough, Paris, Montpellier, Bordeaux,Dijon, Lyon, Torino, Sankt-Petersburg,Stockholm, Copenhaga, Göttingen, Man-nheim, Berlin [i-au dat mîna suveranii,prin]ii, membrii aristocra]iei, autorit`]ilelocale, preo]ii, mini[trii, func]ionarii, juri[tii,medicii, profesorii universitari spre a instituiacademiile savante16. Mul]i erau francma-soni sau preluaser` ideile francmasonice.De exemplu, [tim c` fondatorii lui RoyalSociety din Londra au fost francmasoni, lojilelor avînd fra]i cu temeinice cuno[tin]e înmatematic` [i arhitectur`, în fortifica]iimilitare [i urbane.

Atunci, ca [i mai tîrziu, francmasoneriase revendica de la în]elepciunea antic`, dela [tiin]ele l`sate mo[tenire de marii savan]iîn geometrie, dar [i de cabali[ti [i magicieni.Pornind de aici, francmasoneria iluminist`s-a l`sat atras` atît de ra]iune, cît [i de acce-derea la necunoscutele vie]ii spirituale. {itot ea a dezvoltat principiile de fraternitatetranscultural` [i transcultual`, exportînd nor-me constitu]ionale pe întreg continentul. Lafel ca academia, francmasoneriafrancmasoneriafrancmasoneriafrancmasoneriafrancmasoneria s-a opuss-a opuss-a opuss-a opuss-a opusabsolutismului regal [i oric`rei alte formeabsolutismului regal [i oric`rei alte formeabsolutismului regal [i oric`rei alte formeabsolutismului regal [i oric`rei alte formeabsolutismului regal [i oric`rei alte formedespotice [i a lucrat în beneficiul gîndiriidespotice [i a lucrat în beneficiul gîndiriidespotice [i a lucrat în beneficiul gîndiriidespotice [i a lucrat în beneficiul gîndiriidespotice [i a lucrat în beneficiul gîndiriilibereliberelibereliberelibere. Ambele au excelat în studiile [tiin]ifice[i non-[tiin]ifice, contribuind la coordonareaenergiilor intelectuale [i la formarea elitelor,la apropierea metodelor ideale de studiu [ila progresul constant al cunoa[terii umane,Ceea ce deosebea francmasoneria a fostpasiunea secretului, studiul simbolurilor [iceremoniile de ini]iere. Acestea i-au dublat

îns` popularitatea.Ca istoric, nu voi formula teorii politice,

dar voi observa c` pe de-o parte cunoa[tereatrecutului pretinde luarea în considerare astructurilor repetitive, pe de alta, ea pretindec` perspectiva [tiin]ific` este posibil de între-git printr-o moral` politic`17. Prin urmare,voi spune c` în pofida faptului c` adversariii-au pus la îndoial` corectitudinea [i autori-tatea intelectual`, francmasoneria st` la bazaevolu]iei moderne a Europei, ea num`rîndu-se între acele rare institu]ii care a în]elesc` unitatea Europei [i prototipul unui omeuropean se construiesc prin fundarea lan-]ului universal al unui grup uman purtîndacela[i set de valori intelectuale [i morale[i care lucreaz` în virtutea unei constitu]ii,respectiv a unor norme similare. În dorin]asa de a fi recunoscut de confra]i, francma-sonul de sorginte iluminist` este îndrept`]its` promoveze acea pînz` de fond care une[teoameni, culturi, religii, na]iuni. El nu ar trebuis` se las` în[elat de mul]imea ideologiilor[i formelor de manifestare potrivnice sie[i.Menirea sa este s` descopere [i s` redesco-pere calit`]ile umane, indicînd posibilit`]ilede îndep`rtare a rùlui. Omenirea evuluinostru î[i caut` o alt` stabilitate, o alt` formòrganizatoric`, un alt sistem geopolitic, avîndo urgent` nevoie de repere intelectuale [ispirituale, de construc]ii teoretice [i de prag-matism, de un sensus communis spre a nuse autodistruge. Or, cred c` francmasoneriade inspira]ie iluminist`, purt`toare a unoridei na]ionale [i universale, este îndrept`]it`s`-[i revendice un loc în mediile de elit`[i, pornind de la valorile acumulate în trecut,s` prospecteze viitorul.

1 Conferin]` sus]inut` la Facultatea de Istorie aUniversit`]ii din Bucure[ti în ziua de 22 ianuarie 2010,în cadrul sesiunii [tiin]ifice dedicate s`rb`toririi a 130de ani de la întemeierea Marii Loji Na]ionale dinRomânia.

2 Reinhart Koselleck, Conceptele [i istoriile lor.Semantica [i pragmatica limbajului social-politic,Traducere de Gabriel H. Decuble [i Mari Oruz, Bucure[ti,2009. p.242.

3 Michel Foucher, Republica european`, Traducerede Andreea Gheorghiu [i Mirela P`rù, Timi[oara, 2002,p.50.

4 Reinhart Koselleck, Conceptul de istorie,Traducere de Patrick Lavrits [i Victor Neumann, StudiuIntroductiv de Victor Neumann, Ia[i, 2005. Cel dintîicare a descoperit [i a definit noul colectiv singular afost Johann Cristoph Adelung. Potrivit lui, func]iacolectivului singular este aceea de a [ti s` legi într-untot coerent o suit` de evenimente. Sensul lui Geschichtedevine astfel mai cuprinz`tor, sens eviden]iat de istoriailuminist`. Cf. R. Koselleck, Conceptul de istorie, p.25-27.

5 Reinhart Koselleck, op.cit., p. 280.6 Pentru leg`tura între vechea [i noua spiritualitate,

între magia medievalo-renascentist` [i idealulfrancmasoneriei speculative, vezi o posibil` interpretarela Victor Neumann, Despre geneza francmasonerieispeculative, eseu în curs de publicare în num`rul 3 dinrevista Trivium, Institutul de Studii [i Cercet`ri SimboliceIa[i.

7 Frances A. Yates, The Rosicrucian Enlighten-ment, Londra, 1972.

8 Vezi Victor Neumann, Tenta]ia lui homoeuropaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Central`[i de Sud-Est, edi]ia a III-a, Ia[i, 2006, p. 149-151.

9 Pico della Mirandola a fost între primii umani[tieuropeni care au studiat vechile c`r]i ale iudaismului,în aceast` direc]ie fiind ajutat de câ]iva c`rturari evreicare l-au înv`]at limba ebraic`: Jochanan Alemanno,emigrat din Constantinopol, Flavius Mithridrates [i Eliahdel Medigo, care d` lec]ii publice de limba ebraic` laPadua; cf. P. P. Negulescu, op. cit., vol. I, p. 355.

10 Ernst Cassirer, La philosophie des Lumières,Paris, 1970, p. 207.

11 Dominique Bourel, Moses Mendelssohn. Lanaissance du judaisme moderne, Paris, 2004, p. 13.

12 Margaret C. Jacob, Maçonnerie, în Le Mondedes Lumières, sous la direction de Vicenzo Ferrone etDaniel Roche, Paris, 1999, p.269.

13 Franco Venturi, Utopia i reformanell'illuminismo, Torino, 1978; Roland Mortier,L'athéisme en France du XVIII-e siècle: progrès etresistances, Problèmes d'histoire du christianisme, Editépar Jacques Marx, Bruxelles, nr. 16, 1986, p. 45-62.

14 Vezi Egon Friedel, Aufklärung und Revolu-tion: Aus Kulturgeschichte der Neuzeit, München, 1961.

15 Leo Frobenius, Paideuma. Schi]` a unei filosofiia culturii, traducere de Ion Roman. Prefa]` de IonFrunzetti, Bucure[ti, 1985, p. 147. Pentru multe altedescrieri [i comentarii vezi [i Victor Neumann, Tenta]ialui homno europeaus.Geneza ideilor moderne în EuropaCentral` [i de Sud-Est, edi]ia a III-a, Polirom, Ia[i, 2006.

16 Hans Erich Bödeker, Academies, în Le Mondedes Lumières…, p. 260.

17 Koselleck admirase acest gen de construc]iefecund` la marele medievist Marc Bloch. Cf. ReinhartKoselleck, op.cit., p. 453.

Punct final în dou` proiecte ambi]ioase,de amploare, ale Asocia]iei culturale Ariergarda.Avânturile artistice stârnite din praful Podi[uluiLipovei [i asfaltul unei str`zi istorice timi[oreneau prins aerul locurilor sub aripi [i s-au lansatprin volumele colective Spa]ii p`r`site. Carteade la Lipova (Ed. Mirador, Arad, 2009) [i Carteastr`zii Eugeniu de Savoya (Ed. Brumar,Timi[oara, 2009), înso]ite de DVD-uri.Împreun`, acestea sunt produsele unor ini]iativede turism cultural demarate înc` de anul trecut,menite s` recupereze [i s` revitalizeze teritoriip`r`site de memorie [i/sau oameni. Sate de-populate, cl`diri de patrimoniu abrutizate prinocuparea lor f`r` considera]ia cuvenit`, practicdez-locuite [i de aceea dis-locuite din peisaj,cu toate se revendic` de la un trecut amor]itactualmente, dar cu un poten]ial turistic deinvidiat, str`lucind la orice col] prin paraginalucie. Pariul Ariergarda este îns` unul dublu,c`ci participan]ii au vrut s` pun` în lumin` [i(ceal)alt` fa]` a culturii, cea vie [i implicat` încotidianul imediat.

Ca s` apuc`m de undeva firul pove[tii, s` ne întoarcem în iulie 2009, când Ariergardaa organizat tab`ra de literatur` de la Lipova. Porni]i la drum în lungi expedi]ii, Caius Dobrescu,Octavian Soviany, Miruna Vlada, Daniel Vighi, Viorel Marineasa, Adrian Bodnaru, AlexandraBodnaru, Tudor Cre]u, Vasile Dan, Adela Dragomir, Ioan Matiu], Moni St`nil`, IoanaVighi, Oana Dobo[i [i Alexandru Potcoav` au b`tut cu pasul, ochii larg deschi[i [i inspira]iala pând` sate p`r`site, ca Spata, s`la[e cu sau f`r` strigoi, cimitire înghi]ite de p`duri, conaceleagonizând ale Vìi Mure[ului: Odvo[, Conop, C`pâlna[, Bulci [i au b`gat un nas pios saucurios pe la M`n`stirea Maria Radna [i Muzeul de Art` Sever Bocu din Lipova. N-au lipsitcontrastele, favoritele fiind cetatea {oimo[ (cu vâlva ei de legend`) [i bazinul de la BìleLipova (cu vâlva bìi dup` o zi torid`). A[a s-a n`scut volumul Spa]ii p`r`site. Cartea dela Lipova, con]inând poeme lungi [i proze scurte pentru turi[tii în cùtare de poveste [ific]iune, de via]` [i similivia]`, cultur` mare [i marea cultur` etc., doar trìm în "the landof choice". În completarea textelor scrise au venit ]es`tura de imagine [i sunet a scurt-metrajului realizat de Gheorghe {fai]er, ca [i instantaneele lui Camil Mihìescu.

Cei doi arti[ti ai cadrelor pe pelicul` aminti]i mai sus au fost apoi al`turi de Ariergardala 1 august 2009, la S`rb`toarea Str`zii Eugeniu de Savoya din Timi[oara. Dac` despreacea manifestare s-a scris atunci pe larg în Orizont, a venit momentul s` constat`m [i finalitateaacelei desf`[ur`ri de for]e [i tor]e. Anume, un volum de aproape cinci sute de pagini, Carteastr`zii Eugeniu de Savoya, adunând între coperte scrierile lui Daniel Vighi, Viorel Marineasa,Daniela Ra]iu, Adela Dragomir, Alexandru Col]an, Tudor Cre]u, Helmut Britz, Oana Dobo[i[i Alexandru Potcoav`. Autorii [i-au împ`r]it, tov`r`[e[te sau mai bine câte dou`, imobilelede patrimoniu de pe Strasse, despre care au brodat proze [i interviuri cu locuitori vechi [iactuali (în majoritate… foarte actuali, adic` f`r` prea multe de spus). Incursiunea în trecutulstr`zii a fost facilitat` de istoricul Ioan Ha]egan, cel care semneaz` [i primul capitol, consistent[i de larg interes, al c`r]ii. În spiritul multicultural specific Timi[oarei, corpusul de texte sebucur` de traducerea în german`, maghiar` [i sârbo-croat` realizat` de Helmut Britz, BalthasarWaitz, Andras M. Kiss [i Borco Ilin.

Având cele dou` c`r]i + dou` DVD-uri proaspete [i ner`bd`toare la îndemân`, Ariergardale-a scos în lume. Prima dat`, la 19 martie anul acesta, la Muzeul de Art` Sever Bocu dinLipova, unde, în prezen]a autorilor [i a numero[i localnici, Spa]ii-le altfel p`r`site au f`cutsal` plin`. Filmul lui Gheorghe {fai]er despre tab`ra Ariergarda, cu cadrele lungi ce capteaz`spiritul s`lb`ticit al zonei, s-a reflectat atunci nu doar pe chipurile lipovenilor, ci [i pepânzele lui Iser sau Grigorescu ad`postite acolo, în acel château de provincie.

Apoi, la Universitatea de Vest din Timi[oara, în 10 mai, am consemnat prima lansarea C`r]ii str`zii Eugeniu de Savoya. În deschiderea evenimentului, prof. dr. Otilia Hede[an,decanul Facult`]ii de Litere, Istorie [i Teologie, a f`cut un expozeu al miturilor Timi[oarei,subliniind dificultatea recuper`rii lor într-un context cvasi-inert al recept`rii. Au mai luatcuvântul rectorul Universit`]ii de Vest, prof. dr. Ioan Talpo[, istoricul Ioan Ha]egan [i, încele din urm`, dar nu mai pu]in decât cei dintâi, Daniel Vighi, Viorel Marineasa, HelmutBritz [i Tudor Cre]u.

Peste câteva zile, mai precis pe 12 mai, Eugeniu de Savoya a fost celebrat mai aproapede cas`, chiar pe strada lui, la enoteca ce-i poart` numele. Contextul recept`rii, cel cvasi-inert, a fost intermediat de paharele cu vin ro[u oferite de gazde, astfel c` totul a mers cala…carte. De la "excep]ional proiectul vostru!" [i "îmi pare rù, dar turistul e un animalignorant, în goan` dup` chilipiruri, nu dup` esen]e", pân` la experien]ele stranii trìte în timpuldocument`rii, Adriana Babe]i, Marcel Tolcea, Daniel Vighi, Viorel Marineasa, Ioan Ha]egan,Helmut Britz, Andras M-Kiss, Daniela Ra]iu, Adela Dragomir, Tudor Cre]u, Alexandru Col]an,Oana Dobo[i [i Alexandru Potcoav` au avut ce spune f`r` s` se repete. {i chiar dac` s-aurepetat, aceea e pân` la urm` mama înv`]`rii. Or, se [tie, cine nu înva]`, risc` s` repete… Dinacest punct de vedere, Ariergarda nu a înv`]at nimic. C`r]ile scoase sub egida Asocia]iei(deocamdat` doar aceea a Str`zii lui Savoya beneficiind de traducerile necesare) vor fi r`spânditeîn arealul Europei Centrale, iar cei implica]i vor continua proiectul început odat` cu S`rb`toareastr`zii Emanoil Ungureanu, urmat de cel al str`zii Eugeniu de Savoya [i, pe viitor, al str`ziiMercy, pân` la epuizarea resurselor culturale (epice, filmice etc.) ale vechiului [i ofertantuluicartier Cetate. În paralel, autorii din nucleul dur al Ariergarda [i invita]ii lor vor explora maideparte [i locurile p`r`site din regiunea istoric` a Banatului, convin[i c` pove[tile au provincialor, dincolo de timp [i grani]e, dar dincoace de oameni.

Cu alte cuvinte, punct. {i de la cap`t.

SPA}IILE LUI EUGENIU DE SAVOYAALEXANDRU POTCOAV~

orizont

24www.revistaorizont.roHARFA DE IARB~harfa de iarb`

KATARUMîn golf umbra latin` se sprijin` pe ziduriîn t`cerea ei de mormânt deschisprecum în intersti]iiurmele globulelor ro[iireduse la simple acoperi[uripentru un timp sideratde alte încruci[`ri ale vie]ii [i mor]iieu mângâi cu sufletul vestmântulantemerg`torului meu de lacap`tul firului necuprinscare s-a l`sat cotropit de ideea cà[ezând o piatr` pe altaverticala nu se va pr`bu[i vreodat`sub r`d`cina copacului

MIRAJs` mori nu e nicio isprav` dac`din palm` nu ]i-a ciugulit pas`rea timpuluizborul pe care nu l-ai zburatîncât s` se aud` între frunzele copaculuirefrenul m`riiprintre stâncile din golf tânguindu-se

experien]a se imprim` precum mâlulîn pere]ii vasuluideschide ochii peste um`rul zileiî[i potrive[te echipamentuls` se avânte în talazuricând nu adorm de cum m` întindpe canapeaua acestei clipede simt un clic al aparatului fotograficîntr-o rezerv` a nervului opticcuprins de lini[tea înalt`

ANOTIMPînlùntrul acestui melanj de reliefuricad frunze în moarte clinicò dimensiune se pr`vale în altaîntre noapte [i zivântul interpreteaz` partiturarece a unui compozitor care nu-[i sluje[tedecât sie[i în acord cu râul cenu[iucaut leac pentru accesulde tuse neconven]ional` prin preajma tufelordin orizontul de a[teptare hazliu

borcanul cu mur`turi s-a împlinitîn gr`dina de legumefeliat` de sanda îngeometrii schi]ate cu un creion inocentastfel se profileaz` în oglindacenu[ie a dimine]iipatrulaterul ve[ted al lini[tiise scutur` de artificii în derutadrumului prioritar

ALBUMdespre z`pada de ieri vorbe[te râul amorsatde aluviunisegmentul con]ine punctele liniei solidarprecumfotografia din care te-ai retras

în secunda urm`toare privesc decolareap`s`rii în arealo bucurie devine triste]egândul tù topit în apa st`tut`pâlpâie lene[ ca un asfin]itpe care atârn` rufelese deghizeaz` un perpetuumla care am subscris

AMINTIRE DIN BUDVAapele m`rii spal` picioarele negreale muntelui trezit la via]`printre degetele-i de piatr` m` strecorca un câine plouat sprevegeta]ia mediteranean` care-miaprinde inima ie[it` în ora[s` culeag` parfumul florilorde portocali [i de rodiede mân` cu înfrângerear`sf`]at` prin gr`dinile vorbitoaredespre idile întrerupteîn punctul de foc

o femeie trece pe faleza scormonit` de refluxsprijinit` de amintiri flexibilese opre[te ades [i se între]ine cu oglindacenu[ie a apeiarunc` pietricele dintr-un trecut ars în golulzileiprin care m` deslu[esc cotrobìnddin obi[nuin]`

CIBERNETIC~între ce intr` [i ce iese din inima mease contureaz` movila de gânduriarse precum la focul de grotàl umbrei fantomele lui Platonschi]eaz` fumul în]ep`toral ideii de risip`

un dulce monstru acest travaliucu autoreglaredecoje[te semin]e de cânep` la orazero [i ceva timppentru ca treptat s` nu-mi r`mân` niciosecund`pe circumferin]a atât de gustatà hardului gri

TRENUL DE NOAPTEse substituie dormitorului prin tunelulnop]iicu[eta cu patul suprapus 43îmi devor` somnul transportabilîl scutur` de vise precum vântulalung` frunzele deshidratate ale pomuluidin col]ul str`zii nenumitee leag`nul cu paiante ruginiipe sârmele din o]el ale timpuluicum ticìe în semin]ele am`r`ciuniihangul de ceasornic al boghiurilorastfel travaliul lene[ al garniturii de vagoanecorijeaz` un alint de r`coare cenu[iece m` asalteaz` prin pânza întunericuluim`r[`luind g`rile lui noiembrieprecum soldatul în misiunea din prima liniedeap`n` pe mosor t`cerea nesigurèu alerg prin somn în competi]ia pe carenu o câ[tig` nimeni

LAMENTOdespre femeie vorbe[te spiritul m`riio fragilitate atât de expus`compune simfonia valuluiîntre volupt`]i turcoazdisipeaz` nelini[ti prin firidele scoiciio transparen]` viclean`se d` citit` [i nu esub linia [oldului alunecde-mi ard metalele sângeluilivrat de blestemla taraba greculuide la olimpik beachs` caut secven]a articula]iei munteluicu sânul bronzatal apei nelimitat de apetisante

* * ** * ** * ** * ** * *revere mîncate de moliiap`r` biete maxilarede gerul preschimbat în ar[i]`sub rafale de vîntbem vinul celor du[i de lîng` noi[i pîinea lor o gust`malcooluri inocente balsam oniricsub ghilotina timpului mereujucù[-neiert`toaredau seama de atîtea clipe ratate auroralcînd dispari]ia se putea întîmplaf`r` prea mari plictiselipe str`zi crepuscular-amneziceîn plin` arie a triumfului

* * ** * ** * ** * ** * *toate ingredientele treceriipoposesc în str`fundurile saculuinegru de plastic – capacitatea 160 l. –recuzit` care p`streaz` ritmullent al plimb`rilor prim`v`raticenesiguran]a agita]iei din ajunul marilor hot`rîrimâini care toarn`-n pahar[i duc la gur` licorile rîvniteale senectu]ii filtrate savantprin vîrstele unor p`relnic-am`gitoare împliniridezolare mai plin` de înv`]`mintecum nici durerea ca o flamur`în lumina alb` a amieziinu o poate evoca în acute îndeajuns-elocvente

DESPRINDEREAnou` pasteluri

Itimpul ca un infirmier alcoolicîn acompaniamentul discretal abia perceptibilei disarmoniisufl` peste prietenul prafcare chiar alungat nu înceteaz`s` se a[tearn` blînd-în]eleptîntre un cîntec [i altulpeste imagini în carepreafericitele personaje înc` mai facschimburi de locuri sub baghetaregizorului atent mai alesla suple]ea ramurilor înc`rcate de flori

IItimpul ca un infirmier alcoolicprive[te îng`duitor cum uneoriînghi]i nes`]ios cîte o liter` un cuvânt

IIItimpul ca un infirmier alcoolicte înso]e[te când urciîn vizite cotidiene acolounde condamna]i [i salvatorise confrunt` în menuetul unorindiferent-atroce suferin]e

IVtimpul ca un infirmier alcoolicîntîrzie în sta]ia unde a[tep]itramvaiul troleibuzul taxiul ambulan]aînv`luit în jerbele pufos-gri ale polu`riie oaspetele tù cîndacorduri crepusculare aglutinate

ION SCOROBETE

CONSTANTIN GUR~Uîn esen]e vetust-straniipercepute ca o s`rb`toare a sim]urilorse a[tern în bezna confortabilà cutiei craniene

Vtimpul ca un infirmier alcooliceste cu tine în seri cînd privegheziîmprejur`ri ignorat-premonitoriisemne care plutesc în preajm`le por]i în tine pîn` ladesprinderea ineludabil` în carevei investi o glorioas` lectur`destinat` unei tîrziu-h`r`zite accept`ri

VItimpul ca un infirmier alcoolicprive[te la tine cu ochii lorpîn` cînd apa pentru ceaiul pe carenu-l vor mai bea niciodat`clocote[te în ceainic

VIItimpul ca un infirmier alcoolicte ajut` s`-]i preg`te[ti hainelepentru o agonie anun]at`nici agita]ia de neîn]eles-salutar`nu mai poate împiedicaîmplinirea calm-somnolentei desprinderi

VIIItimpul ca un infirmier alcoolicte îmbib` cu esen]ele celor absen]iîncuibate în cutiile cu ceaiîn c`r]i în cutele perdelelorprintre pliantele de reclame turisticeprintre albume pline de fotografiicare vor sfîr[i prin a fi rupteprintre semnele de oboseal` ale lemnuluiprin aerul dulapurilor în care hainele nu maisîntprintre ezit`rile [i hot`rîriledin preajma evenimentelor unei vie]ipres`rate în desenul tot mai greu lizibil alcovoarelorîn culorile mereu mai pale ale draperiilorîn foile albe de hîrtie preg`tite s` preiacaraghios-inutil-esen]iale planuri domesticepe suprafe]ele destr`mate ale fe]elor de mas`în mersul sacadat-ezitant al penduleiîn cuptorul întredeschis al aragazuluiunde nu se vor mai preg`tiofrandele atîtor s`rb`toriîn teama care te cuprindeîn fa]a unor a[tept`riniciodat` limpede exprimateîn însemn`rile pe care le vei facede-acum pe spatele fotografiilorcontinuînd însemn`ri ale c`ror grafie ezitant`glorific` scene totu[i fericiteignor` cataclismele cotidiene

IXtimpul ca un infirmier alcoolicte anesteziaz` cu savant-filtrateleesen]e ale agoniei

E

orizont

25 www.revistaorizont.roSCENAscena

Regizorul Zoltán Balázs a montat laTeatrul Maghiar de Stat "Csiky Gergely"din Timi[oara un spectacol (Întoarcerea luiUlise) trasat cu rigoare [i exactitate, punândlaolalt` teatru [i muzic` de oper`. Carteade vizit` a regizorului este impresionant`:a studiat cu Robert Wilson, a participat laworkshop-urile lui Josef Nadj [i AnatoliVasiliev. A montat teatru, teatru de p`pu[i,a regizat oper`, a jucat în roluri de teatru [ifilm. Compania pe care o conduce din 2003la Budapesta func]ioneaz` ca teatru inde-pendent. Am vizionat patru spectacole Mala-dype [i dac` ar fi s` creionez tr`s`turilecompaniei, portretul ar suna astfel: deschi-dere, naturale]e, poft` de joc [i joac`, lejeri-tate a model`rii corpului în fa]a spectatorilor,r`spuns rapid la stimuli, acuitate a observa]iei[i precizie a execu]iilor actorice[ti. Regizorulî[i gânde[te spectacolele având ca premiselibertatea actorului [i implicarea publicului(adesea participant activ). Un parcurs care-]i d` întotdeauna senza]ia de-a fi un spectatorprivilegiat.

LORENZACCIODE ALFRED DE MUSSET

Regia: Sándor Zsótér. Distribu]ia:Kamilla Fátyol, Zoltán Lendváczky, ÁkosOrosz, Zsolt Páll, Ádám Tompa

Spectacolul marcheaz` o premier` înUngaria: este pentru prima dat` când e montattextul lui Alfred de Musset. Regizorul SándorZsótér creeaz` un spectacol cu prec`derevizual: în]elesurile multiple ale cuvintelorsunt trecute în limbajul imaginilor. Decoruleste simplu, singurele elemente în exces fiindm`nu[ile ro[ii. Actorii sunt de-o egal` cusine expresivitate, atât corporal, cât [i vo-cal (trecerea de la suav la amenin]`tor se facecu o ap`sare conving`toare de pedal`).Mobilitatea gesturilor este dublat` deadaptarea rapid` la situa]ie, care te oblig`s` fii atent chiar [i (mai ales la) gesturilemici – ele te ajut` în descifrarea sensurilor.Întregul spectacol se desf`[oar` în jurul mâi-nilor ascunse care ]es [i urzesc planurile deasasinat. De aceea, purtarea cu m`nu[i estetranslatat` [i ea literal: pe întreaga durat` aspectacolului to]i actorii poart` m`nu[i, [i"tricoteaz`" idei în timp ce mânuiesc cuandrelele ghemele de lân` ro[ie. Uneori re-plicile umplu, cu pre]ul extenu`rii pl`mâ-nilor, m`nu[i de cauciuc care zboar` apoide la un personaj la altul – înc` o vizualizarepragmatic`. Gr`mada de m`nu[i ro[ii ]inelocul mâinilor întinse, adic` al oamenilor carea[teapt` cu to]ii ceva, schimbarea pe careLorenzzacio trebuie s-o înf`ptuiasc` [i pecare o realizeaz` cu dr`muirea programaticà planului: uciderea tiranului Alessandro deMedici din Floren]a. În realizarea intrigii,personajele sunt r`sf`]ate, ]inute în palme,sau primesc chiar o mân`… înm`nu[at` deajutor, de pild` în încercarea de resuscitarea trupului tiranului. Pe mas` troneaz` dinnou o gr`mad` de m`nu[i ro[ii. O parte dintreele se aga]` de mas`, altele se ca]`r` unelepeste celelalte. E scena final`, indica]ia c`povestea o poate lua de cap`t. Prin asasinareatiranului nu s-a schimbat nimic.

CE-A FOST MAI ÎNTÂI?OUL SAU JOCUL?EGG(S)HELL

Regia: Zoltán Balázs. Distribu]ia: HerminaFátyol, Kamilla Fátyol, Zoltán Lendváczky,Ákos Orosz, Zsolt Páll, Ádám Tompa

ÊÎn englez`, titlul spectacolului e unjoc de cuvinte, ce se refer` atât la coaja

JURNAL DE SPECTATOR:MALADYPE, BUDAPESTADANIELA MAGIARU

ou`lor, cât [i la infernul lor. Egg(s)hell esteun spectacol non-verbal, construit pe regulileteatrului de improviza]ie. Reprezenta]ia lacare am asistat a fost una special`, c`ci abeneficiat de muzica live a unei trupe dejazz. Am remarcat de la bun început o ire-veren]` ironic`: actorii îmbr`ca]i în costume[i descul]i, actri]ele în rochii de sear` [i cutocuri sunt adu[i pe scen` sub semnul…oului (de gìn` sau de stru]). Pâlcuri gra]ioasede p`s`ri flamingo completeaz` dimensiuneavizual` a spectacolului. Atmosfera e întregit`de lumini când albicioase, când ro[iatice.Începe turnirul; oul r`mâne elementul centralîn pasele terestre sau în bol]ile din ce în cemai înalte desenate prin aer. Pl`cerea e evi-dent`, [i atunci când actorii joac` prinsa,tenis, biliard, dar [i în ritualurile de seduc]ie.Când oul se sparge, vinovatul devine clovn[i jongleaz` – câteodat` în oglind`, cu al]idoi sau trei, alteori vinovatul este împu[cat,iar "cadavrul" trebuie reanimat (umflat,gonflat cu aer sau acorduri de baterie).

Fiecare scen` are o ambian]` diferit`,impus` de muzic`, dar [i de rela]iile con-struite de actori sub impulsul momentului.De pild`, la un moment dat gulerele c`m`-[ilor se ridic`, p`rul se tapeaz`, ]ig`rile suntaprinse în col]ul gurii, iar fumul lor plute[temisterios pe scen`, devenind [i el obiectde transfer. Corpurile femeilor se metamor-fozeaz` în instrumente muzicale, dublândorchestra real`. O scen` foarte reu[it` esteconstruit` în jurul ideii de rivalitate, întreadula]ie [i narcisism. Dou` femei î[i disput`suprema]ia, iar în acest joc nu se dau înl`turi de la nimic: salturi impresionante,plonj`ri în gol, gesturi suave, s`ruturi,disper`ri. Toate acestea se topesc în luminaro[iatic` a finalului, care pare s` sugerezec` suntem pe cale s` develop`m un film încare instantaneele preluate sunt greu dedefinit sau de a[ezat într-o form` static`.

UBU REGEDE ALFRED JARRY,

Regia: Zoltán Balázs Cu: Ákos Orosz,Zoltán Lendváczky, Zsolt Páll, ÁdámTompa

La Ubu rege e[ti întâmpinat de un muntede ziare cl`dite în col]ul unei înc`peri; spec-tacolul se joac` la "baz`", adic` acas` laMaladype. Am avut din nou senza]ia unuiprivitor privilegiat, pentru c` spectacoluls-a jucat pentru o mân` de oameni (în micu]a"sal`" încap patruzeci de persoane). Decoruleste realizat din teancuri ticsite de ziare –lumea lui Ubu este înghesuit` într-un ungher.Montarea e colorat`, la fel ca bretelele multi-colore ale actorilor sau ciorapii colora]i înverde, ro[u sau albastru. Ubu este ]intuitîn mijlocul mormanului, e fl`mând, [i deaceea m`nânc` întruna. Aglutineaz` mân-care [i ve[ti, e hr`nit cu buc`]i de ziare dincare prime[te informa]ii buc`]ite. Actorulse hr`ne[te, literalmente, cu hârtie / cu in-forma]ii. Personajul e viclean, nes`tul [ijucù[ în acela[i timp. El reface o mic` istoriea cruzimii cu ajutorul unei "inocente" juc`rii:victimele trec pe sfoar` [i sunt fie cru]ate,fie înjunghiate. Recuzita e alc`tuit` dincapsatoare, sfoar`, lipici – o joac` de copiiCei ce urmeaz` a fi c`s`pi]i sunt decupa]idin ziare recente, f`când apel la memoriaimediat` a publicului, care asist` la"forfecarea" lumii. Ubu rege are un ritmfoarte alert, sus]inut de presta]iile excelenteale celor patru actori care pun în mi[careun mecanism cu o caden]` aparte.

FRACTALFRACTALFRACTALFRACTALFRACTAL1.1.1.1.1.o amprent` pe ceara moale a pielii taleca o [oapt` uscat` în lobul urechiiiau foc [i ard în tine

m` mi[c sub pielea sticloas` ca un vagonde carneîmi înf`[or în jurul pieptului cea mai lung`ven` a ]ip`tuluimâna ta – o locomotiv` ruginit` pe careo urmez în t`cere

2.2.2.2.2.am auzit c` atunci când îndrep]i un deget

spre cinevatrei degete sunt îndreptate spre tine

se macin` to]i pe[tii [i se înal]` cerulo lup` sub care a[ez`m placenta de paiem` nasc pentru toate degetele ce îndreapt`

carneaîn aerul îngenunchiat

3.3.3.3.3.când scriu despre pe[ti m` întorc într-unloc pustiu. o miri[te de sticl` c`lduratrupului tù

apoi trec descul] prin ochiul îngustî]i ating pânteculpielea se abure[te ca sticla unui acvariudesenez cu degetul minute pân` la buric[i adorm

buricul începe întotdeauna ziua de mâine

4.4.4.4.4.o diminea]` r`coroas` întins` între dou`biserici de lemno b`taie de clopot. o b`taie de inim`mirosul de t`mâie [i icoanele decojiteaerul umed [i sfin]ii înghesui]i sub unghii

ne-ar trebui un cer pu]in mai josun cu]it ceresc

[i-o s` ne r`zuim oasele pân` când aerulva mirosi a toamnùn fel de apropieremâna ta - o c`dere în gol

Aflat în fa]a debutului editorial cu un volum (în manuscris) - sugestiv intitulatVINERI -, Aleksandar Stoicovici, la cei 22 de ani ai sì, este un poet autentic. N`scut,dar [i ... f`cut. Desigur, am în vedere talentul nud (palpabil înc` de la prima lectur` amanuscrisului), dar - nu mai pu]in - [i gândirea produc`toare, ca s` folosesc o sintagm`fericit` apar]inând lui Eugen Negrici. Poemele se remarc` prin for]` [i amplitudinediscursiv`, prin curajul de-a-[i asuma sondarea [i transfigurarea unor teme grave alerealului, contracarate îns` de [tiin]a unei deta[`ri retorice.

Dincolo de acele aproape insesizabile ezit`ri de ton, [i, alteori, de tenta]ia metaforiz`rii"clasice", printre efectele de construc]ie, dar [i de seduc]ie, ale poemelor lui AleksandarStoicovici, notabil` este o anume glisare a textului înspre zone ale fabulosului, aleunui imaginar poetic ce-[i surprinde cititorul prin luxurian]` [i exotism... autohton. Nuo dat`, curgerea poemului se înv`luie într-un abur discret de esen]` religioas`. În contextulpoetic actual, în care ideea unei promo]ii postdou`miiste este tot mai des vehiculat`,[ansele lui Aleksandar Stoicovici de a se impune ca unul dintre numele semnificativesunt, asemenea poeziei sale, autentice.

EUGEN BUNARUEUGEN BUNARUEUGEN BUNARUEUGEN BUNARUEUGEN BUNARU

ALEKSANDAR STOICOVICI

JAZZ AMARJAZZ AMARJAZZ AMARJAZZ AMARJAZZ AMARîntre sunetul salv`rii [i duke ellingtonîmi înghesui mâinile transpirateochiul se umple de lacrimi [i se închidee mijlocul prim`verii [i curge ap` de viepeste tot în jurul nostru

(dezbr`cat`pe marginea patuluicu o felie de l`mâie în gur` îmi ar`]ic` întotdeauna sunt câteva lucruri ce r`mânîn urm`câteva lucruri ce nu se v`d cu ochiul liberstrig`tul tù e mai rece decât oaselesfin]ilor la slujba de diminea]`)

între trupul tù [i luptele câ[tigate întrun r`zboi pierdutîmi ascund ochiul înc`tu[atrespira]ia ta are ceva din în`l]imeam`n`stirilor tibetanee mijlocul prim`verii [i se întâmpl` celemai frumoase lucruriîn via]a noastr`

ZARURIZARURIZARURIZARURIZARURIm` învele[ti în pielea tapisat` cu apatulburepe care n-ai de unde s` o [tii

închid u[a [i arunc zarurile [terseîn chivotul ruginit de pe noptier`cred în coinciden]e. în hazardul singur`t`]iiuneori Dun`rea e mai tulbure decât nop]ilede r`zboi[i e singurul lucru pe care-l mai v`d cuochiul liber

din trupul tù porne[te iarna pentru r`niledeschiseninsoarea care acoper` turnul din Niöcraniile aliniate. icoanele uscate pe zidulalbcopiii î[i aranjeaz` câmpuri minate învârful degetelorcânt` [i defileaz` cu ochii acoperi]i

pân` la urm` r`mân descoperitm` gândesc c` e[ti deja prea departeca s`-mi dau seama dac` te-am pierdutîmi privesc genunchiul tapisat cu apatulbure[i e singurul lucru pe care-l mai v`d cuochiul liber

orizont

26www.revistaorizont.roSCENAscena

Panseul de mai jos este provocat de oscurt` istorioar` de antropologie cultural`care surprinde un ritual de ini]iere al uneicomunit`]i rurale dintr-un ev apus. Tat`lfamiliei puncteaz` intrarea fiilor minori încomunitatea adult` printr-o scatoalc` iscusitplasat`, sub privirile rubedeniilor adunate,pân` într-o zi când practica este abolit` înnumele progresului.

Dincolo de comicul acestui episod, ceeace îmi atrage aten]ia este tensiunea dintreo autoritate tradi]ional` concret` [i caracterulabstract al progresului: mai este sau nu b`taiarupt` din rai?

A trecut mai bine de un secol [i jum`tatede când P`rintele Ioan, care, de altminteriera bun`tatea întruchipat`, îi aducea în [coal`pe Calul B`lan [i pe Sf. Nicolae, "f`c`torulde vân`tì", spre spaima elevilor [i amu-zamentul cititorilor lui Ion Creang`. Zic`-torile române[ti care consfin]esc pedeapsacorporal` sunt, îns`, mereu actuale. "B`taiae rupt` din rai", "Cu mâna mea l-am f`cut,cu mâna mea îl omor", "Îl bat de fac omdin el", "Nu ascunde b`]ul de copii", "Unded` mama cre[te", toate arat` c` autoritateap`rinteasc` este factorul decizional suprem[i c` b`taia la momentul potrivit înlesne[tedrumul copilului spre maturitate. Prietenoas`[i util`, b`taia din în]elepciunea popular`ne apare drept cea mai eficient` [i expeditiv`form` de educa]ie. Statistici recente oferitede Agen]ia Na]ional` pentru Protec]ia Drep-turilor Copilului arat` c`, de[i pedepselecorporale sunt interzise de legea român`,atât în [coli cât [i în familie, 22% dintrep`rin]i declar` c` aplic` aceste pedepse atuncicând "copiii nu ascult`". Acest procent estemult mai mare decât cel de 9% al p`rin]ilorcare au recunoscut c` î[i bat copiii.

Distinc]ia pare clar` [i în capul psi-hologilor de pretutindeni. Dup` câteva dece-nii în care psihologia era mutat` cu arme[i bagaje în tab`ra copiilor, mai de curânds-a revenit asupra posibilelor beneficii aleb`tìi p`rinte[ti, stabilindu-se ni[te delimit`ri.Se poate afirma, de pild`, c` o singur` lovi-tur` este diferit` de o b`taie, c` este acceptabils` love[ti un copil cu vârsta între trei [i [apteani, dar nu unul mai mic sau mai mare, sauc` o lovitur` aplicat` cu obiecte nespecifice(cum ar fi o curea "moale") nu trebuie con-siderat` agresiune. Un studiu american chiardemonstreaz` c` b`taia pân` la [ase ani îiface bine copilului, ajutându-l s` reu[easc`în via]`. De[i cercetarea a implicat aproapetrei mii de subiec]i, exper]ii au ajuns, pare-se, la concluzia pe care o abandonaser` acumo jum`tate de secol, a pedagogiei tradi]ionale:tat`l care î[i bate copilul îl ajut` s` creasc`mai mare [i mai frumos. Nu toat` lumea aaplaudat g`selni]a de ultim` or` a exper]iloramericani; dimpotriv`: multe voci s-au f`cutauzite cu [i mai mult` îndârjire invocânddrepturile copilului. Dac` acum 50 sau osut` de ani se [tia atât de pu]in despre copi-l`rie, micu]ii [i adolescen]ii fiind o categoriesocial` neglijabil`, asupra c`rora institu]iilefamiliei [i [colii aveau drepturi depline, acumasemenea erori nu mai pot fi trecute cuvederea.

În Suedia, de exemplu, unde b`taia sesanc]ioneaz` sever [i unde copilul î[i poateda în judecat` tat`l care î[i folose[te cureauaîn alte scopuri decât cele vestimentare, stu-diul american nu a înc`lzit pe nimeni. ÎnRomânia, care a scos [i ea b`taia în afaralegii exact ca [i colegii suedezi, pedagogiaamerican` cu nostalgia vremurilor bune dedemult a aprins o mic` flac`r`. În urm` cu

B~}UL {I CUREAUA LAT~DANA CHETRINESCU

vreo doi ani, o deputat` din comisia pentruînv`]`mânt, profesoar` de român` de me-serie, [i-a exprimat inten]ia de a ini]ia oschimbare legislativ` care s` permit` pro-fesorilor din [coli s` aplice o corec]ie mo-derat` (o p`lmu]`) elevilor recalcitran]i. Lacâte probleme sunt în educa]ie, palmadeputatei cu pricina a avut exact efectul apeisfin]ite – nici n-a stricat ceva, dar nici n-aajutat pe nimeni. Când ]ara arde, pu]inimport` coafura unora dintre ale[ii neamului.

Inten]ia deputatei ne aduce, îns`, cupicioarele pe p`mânt. Este frumos [i [tiin]ifics` cite[ti studii americane sau suedeze despredrepturile [i îndatoririle adul]ilor fa]` decopii, dar realitatea noastr` de zi cu zi esteplasat` undeva la mijlocul distan]ei dintreSuper Nanny [i [tirile Pro TV. La un pol,iat-o pe Super nanny, descins` din programulde televiziune englezesc cu acela[i nume,în care o profesionist` ajut` o familie cucopii sc`pa]i de sub control. Folosind metodede tot felul, magne]i [i hârtie A3, d`daca îiînva]` pe p`rin]i s`-[i disciplineze odraslelef`r` s` ridice vreodat` mâna sau glasul. ÎnRomânia, emisiunea, adoptat` de Prima TV,se compune dintr-o cantitate egal` deexhibi]ionism [i artificialitate. Participan]iisunt la fel de ner`bd`tori s`-[i spele rufeleîn public [i s` rosteasc` intimit`]i la microfonca [i vecinii lor de la Tr`da]i din dragoste[i Nor` pentru mama 4. Apoi vine povestea:to]i p`rin]ii sunt prezentabili [i prieteno[i,locuiesc în case frumoase [i aranjate [i og`zduiesc pe d`daca-minune vreme de os`pt`mân`; Nanny face ce face [i aducelini[te [i armonie în c`minul greu încercat.La plecare, d`daca las` în urm` un grupde oameni zâmbitori care, ca-n pove[ti, autrìt ferici]i pân` la adânci b`trâne]i.

La cel`lalt pol, acelea[i microfoane [icamere de luat vederi extrag cu îndârjiredin subteran`, dând iama în fi[e de spital[i rapoarte de poli]ie, jum`tatea întunecatà rela]iei p`rinte-copil, acolo unde studiileamericane [i statisticile române[ti, metodelepedagogice mai vechi sau mai noi, în]e-lepciunea popular` [i cutumele comunit`]ilortradi]ionale nu fac nici cât o ceap` degerat`.Lui Super Nanny nici nu i-ar trece prin caps` rezolve problema sugarului ajuns cu [oldulîn ghips în urma unei sincope de comunicarecu tat`l, sau a feti]ei legate cu lan]ul de patca s` nu deranjeze, sau a celui de-al cincis-prezecelea copil al unei mame oligofrene,pe care fra]ii mai mari l-au adus la spitalmort de foame (la propriu). Dac` misiuneadeclarat` a emisiunii cu d`dace este aceeade a-i înv`]a pe p`rin]ii frumo[i [i de[tep]icum s` nu î[i creasc` odraslele, m` întrebcare o fi misiunea Pove[tirilor adev`rate?

S` ne imagin`m o familie fericit`, adu-nat` seara în jurul televizorului, cu tata,mama [i copilul a[teptând eventual chiarprogramul-minune despre bona cu numeenglezesc. {tim c` orice emisiune difuzat`la TV este musai înso]it` de bulina impus`de vigilentul Consiliu Na]ional al Audio-Vizualului; un documentar, un film, un talk-show, un serial de comedie nu pot fi v`zutede copii f`r` acordul p`rin]ilor; iar pentruo îmbr`]i[are sau un decolteu, CNA impuneprompt limita de 15 ani [i programeaz` emi-siunea dup` miezul nop]ii. Copilul, vas`zic`,trebuie protejat de orice imagine sau sunetcare ar putea avea implica]ii obscene sausexuale. Între timp, îns`, familia vizioneaz`fericit` telejurnalul la o or` de maxim` au-dien]`. {tirile nu au bulin` CNA, iar copiluleste numai ochi [i urechi. Pe când mama

r`sfoie[te neglijent o revist` pentru femei,iar tata caut` în ziar sau pe net scorul de laultimul meci al Barcelonei, copilul afl` defi-ni]ia abuzului, sadismului, violului, incestului[i a multor no]iuni la fel de utile în via]`.Cu alte cuvinte, este imperativ ca pu[tiul

s` cread` în barz` pân` la majorat, dar s`fie realist în orice alt` privin]`: s` înve]ec` trìe[te într-o lume violent` [i macabr`[i s` ias` înt`rit din aceast` experien]`. Înacest context, nu poate fi nimic mai adev`ratdecât faptul c` b`taia te face mare.

"|n anii '80 ai secolului al XIX-lea, într-un c`tun de pe rîul Weser, numit Frenke,a avut loc urm`toarea întîmplare: cînd i-a venit rîndul, al doilea n`scut al unei familiide meste[ugari a fost confirmat [i, la întoarcerea de la biseric`, a primit o palm` zdrav`n`,dup` care a avut dreptul s` se a[eze la mas` pentru a mînca. Pîn` atunci, fusese obligats` ia masa în picioare, ca to]i copiii. A[a era obiceiul locului. Doar c`, în acest caz,dup` cum mi-a relatat chiar eroul istorioarei, mezinul familiei, care nu fusese confirmatînc`, a fost poftit [i el s` se a[eze la mas`, f`r` s` primeasc` vreo palm`. Mirat`, mamal-a întrebat pe tat`l bìatului care era semnifica]ia gestului, iar r`spunsul acestuia afost: <E chestie de progres...>" (Reinhart Koselleck, Conceptele [i istoriile lor, Bucure[ti,Editura Art, 2009, p. 141).

Secta oamenilor care bat din palme a fost întemeiat` la Delhi de un soldat al sultanuluiMuhammad Tughlak al c`rui nume a r`mas necunoscut. Acesta a fost unul dintre ceizece supravie]uitori ai înfrico[`toarei armate de o sut` de mii de c`l`re]i trimis` pentrua cuceri China, armat` ce a fost nimicit` de barbarii din mun]i. La întoarcerea lor,înfuriat din pricina cumplitei înfrîngeri pe care o suferise, sultanul a poruncit ca to]i ceizece s` fie uci[i. C`lùl [i-a f`cut datoria, iar nou` dintre supravie]uitori au fost desc`p`]îna]i.Al zecelea, eroul nostru, a sc`pat gra]ie ajutorului unui fachir care i-a provocat c`lùluiun acces de nebunie, constrîngîndu-l s` se sinucid`. Refugiat la marginile ora[ului,trìnd împreun` cu cer[etorii [i cu cîinii, mîncînd hoituri [i cozi de [opîrl`, fostul soldata ascultat predicile dervi[ilor vagabonzi pîn` cînd, într-o zi de aprilie a anului 1351, aauzit o voce nep`mîntean` ce îl îndemna s-o urmeze. A pornit la drum f`r` s` crîcneasc`[i nu s-a oprit decît dup` patru zile de mers, pr`bu[indu-se la intrarea într-un mic ora[,chiar lîng` pr`v`lia unui cofetar orb. Dup` mai multe nop]i dominate de înspìmînt`toaredeliruri, s-a trezit senin [i puternic, vegheat de cofetarul cel milostiv. I-a poruncit s` sepreg`teasc` de drum [i s`-l urmeze, c`ci îngerii lui Allah l-au îndemnat s` se întoarc`la Delhi pentru a vesti moartea sultanului b`tînd din palme pîn` cînd mîinile aveau s`-i fie în întregime acoperite de r`ni. Înso]it de primul sù discipol, a început s` bat`din palme [i nu s-a oprit decît dup` trei zile, cînd a ajuns în apropierea palatului luiMuhammad Tughlak. Sultanul era bolnav, suferea de friguri [i cùta cu disperare unleac. Fostul soldat a pretins c` ar putea s`-l vindece [i a cerut s` fie dus în fa]a sultanului.Ajuns lîng` patul acestuia, i-a vestit c` boala lui nu are vindecare [i c` va muri pestetrei zile. L-a îndemnat s` bat` din palme cu ultimele puteri ca s`-l îmbuneze pe Allah.

Sultanul a fost cuprins de o teribil` criz` de furie [i a poruncit ca falsul medic s`fie decapitat chiar în fa]a ferestrei lui. De data aceasta, noul c`lù [i-a f`cut netulburatdatoria, iar capul fostului soldat s-a rostogolit la picioarele sale. Le[ul a fost dat lacîini. Cofetarul cel orb a fost sugrumat, iar trupul lui umplut cu paie a fost spînzuratla intrarea în ora[. Au mai fost uci[i o sut` de cer[etori [i dou`zeci de negustori chinezi.

Muhammad Tughlak a suferit vreme de înc` trei zile. Cei ce i-au stat în preajmàu povestit c` înainte de a-[i da sufletul s-a ridicat în capul oaselor vreme de cîtevaclipe [i a încercat s` bat` din palme.

Pornind de la misterioasele povestiri despre secta oamenilor care bat din palme, unmaestru Zen a propus urm`torul paradox :

"Noi [tim cum bat din palme dou` mîini.Dar cum bate din palme o singur` mîn` ?"

POVESTEA SULTANULUI CAREN-A VRUT S~ BAT~ DIN PALMECIPRIAN V~LCAN

orizont

27 www.revistaorizont.roJAM SESSIONjam session

L-am vizitat de curînd pe "gurul" jaz-zului romînesc, Johnny R`ducanu, împre-un` cu prietenul [i colegul Toni Kühn. {edetot în micul sù apartament de pe Banu Mantadin Bucure[ti, acolo unde mergeam înaintecu mul]i ani, cînd ne-a dus fostul nostrutobo[ar Eugen Gondi, împreun` cu carecîntam pe atunci în cvartet: Gondi la baterie,Toni Kühn [i Dan Ionescu la ghitare [i eula contrabas. Erau anii 80, cînd CvartetulGondi era socotit cel mai bun grup de jazzdin ]ar`, fapt pentru care Johnny R`ducanune-a ales ca grup de acompaniament pentrumajoritatea festivalurilor la care era invitat.Împreun`, Cvartetul Gondi [i Johnny R`-ducanu, am p`[it în studiourile de înregistrareale Electrecord [i am imprimat un disc devinil botezat de Johnny R`ducanu "JazzMade in Romania".

J.R. mi s-a p`rut mereu un b`rbat multmai în vîrst` decît mine, astfel c`, atuncicînd mi-am amintit c` are 77 de ani, mis-a p`rut c` atît avusese [i atunci cînd l-am întîlnit pentru întîia oar`. De[i diabetulîi d` serios de furc`, împiedicîndu-l s`se mai deplaseze peste tot unde estechemat, iar umbletul sù este mai agale,Johnny este, pentru etatea sa, extrem deactiv, atît pe scenele de jazz cît [i la tele-viziune, radio [i în via]a public`. L`pt`rialui Enache este fieful sù obi[nuit, undecînt` s`pt`mînal.

LL -am sunat la telefon spre a-mianun]a vizita, mi-a r`spuns cuun glas obosit, dar cînd a auzit

c` nu vin "cu mîna goal`", ci înso]it deToni, glasul i s-a luminat. Toni, aflat într-o recluziune liber consim]it` în ultimii treiani, cînd s-a dedicat pe de-a-ntregul îngrijiriimamei sale, bolnave, nu mai fusese pe laJ.R. de mult` vreme, iar bucuria lui J.R.de a revedea un amic bun a r`zb`tutnedisimulat`.

Johnny ne a[tepta, în halat de m`tasefrumos ornamentat, a[ezat pe pat, înconjuratde o sumedenie de fotografii, mai noi saumai demult, înf`]i[îndu-l al`turi de perso-nalit`]i culturale române[ti ca NichitaSt`nescu, Dan Grigore, Ion Caramitru, deo sumedenie de partituri a[ternute cu unscris îngrijit, cu o caligrafie asem`n`toarescrierilor japoneze, de tablouri semnate depictori celebri [i de – inevitabil – ustensilelemedicale anti-diabet.

LL eg`tura dintre J.R. [i noi sedatoreaz`, am [tiut mereu, nunumai muzicii, ci [i mentalit`]ii

care, oricît de contradictorie pare, sub anu-mite aspecte, ne adun` înd`r`tul acelora[ibaricade. Dup` ce am dep`nat, întîi, amintiricomune [i dup` ce ni s-a plîns de starea încare se afl`, Johnny se intereseaz` de situa]ianoastr`. Se bucur` în mod evident cînd îispunem c` evolu`m din nou împreun`, eu[i cu Toni, în noua formul` Bega Blues Band[i regret` sincer [i profund dispari]ia dintrenoi a lui Kamo [i a lui Peter Herbholzheimer."Noi, na]ionalit`]ile conlocuitoare", zice J.R.,"am f`cut imens de mult pentru cultura româ-neasc`." Cînd m` gîndesc, are dreptate: Toni,Gondi, Kamo, Johnny sunt de alte na]io-nalit`]i. Iar contribu]ia lor la jazzul românesceste covîr[itoare. Pe vremuri, cînd ne adunamla vreun festival de jazz, J.R. obi[nuia s`spun`: "dac` noi, jazzi[tii de fa]`, am urca

ACAS~ LA JOHNNY R~DUCANUcu to]ii într-un avion, iar avionul s-ar pr`bu[i,s-ar termina cu tot jazzul românesc." Jazzulera [i atunci, [i acum, o muzic` a elitelor[i doar foarte pu]ini dintre cei care se apucaude jazz aveau t`ria de a merge înainte. Mul]ie[uau în facil sau în comercial, alegînd altgen muzical. Fost student la clasa lui Prunner,la conservatorul din Cluj, J.R. nu a avutastîmp`r pentru a se îndrepta spre o carier`comod` de orchestrant, alegînd jazzul, omuzic` mai dificil` dar, pentru el, mai str`-lucitoare. Anii de tinere]e, petrecu]i al`turide marele pianist de jazz Jancsi Körössyau însemnat cea mai nimerit` ucenicie careputea fi urmat` în jazz în vremurile acelea,cînd jazzul era marginalizat, socotit expo-nent a muzicii americane, "decadente", [icînd un Eugen Ciceu "Cicero" sau Rich-ard Oschanitzky erau exmatricula]i dinconservatoare fiindc` îndr`zneau s` cîntejazz. Johnny R`ducanu a deprins de la eipianul, de parc` ar fi prins totul din zbor.L-am întrebat cum a reu[it s` treac` de lawalk-ul bassului de jazz la voicing-urile BillEvansi-ene, J.R. mi-a r`spuns c` a studiatdoar Hanon-ul, celebra metod` de pian clasic,dup` care, prin talent [i perseveren]`, a pututexprima swingul [i la claviatura pianului."Nu am studiat, propriu-zis, doar am ascultatatent stilurile lui Tommy Flanagan, DukeEllington, Bill Evans [i m-am a[ezat la pian.Dumnezeu mi-a dat acest dar, de a puteaîn]elege [i exprima muzica într-un felspontan. Iar jazzul este, pentru mine, celmai nimerit vehicul."

JJohnny îl [i cînt`re[te pe Toni Kühn cu o aten]ie scrut`toare. Toni,ultimul muzicant de jazz neam]

r`mas în satul lui, Totina, aproape de Timi-[oara, este o "figur`" în sine. Dup` o tinere]emai mult decît zburdalnic`, Toni a trecut,acum mai mult de 30 de ani, la un fel devia]` total diferit, ascetic, auto-privativ,filozofic, apoi profund spiritualizat. În aniiîn care am colaborat, Cvartetul Gondi cuJohnny R`ducanu, artistul bucure[teanl-a cunoscut pe Toni sub aspectul acela,care-l deosebea net de gîndirea [icomportamentul oric`ror al]i muzican]i depe-aici. Toni era vegetarian, [i ron]ìa în-continuu morcovi sau mere. Locuia la DanIonescu, emulul dar [i prietenul sù apro-piat, [i coleg de forma]ie. Aflat în Timi-[oara, cu prilejul unui concert la care JohnnyR`ducanu îl adusese pe Ion Caramitru, iarnoi îi acompaniam de-a lungul unuispectacol de muzic` [i poezie, desf`[uratpe scena Teatrului Na]ional, Dan îi invitasepe Johnny [i pe cei din trup` la mas`. Laun moment dat, Dan Ionescu î[i ia inima-n din]i [i îl întreab` pe J.R. dac` accept`s`-i fie na[ fiului sù mai mic. La careJohnny, încurcat nevoie-mare, îi r`spunde:"Dane, îmi faci o mare onoare, dar ce-os`-i zic eu popii cînd o s` m`-ntrebe – telepezi de Satana?...Mai las`-m`, popo, unpic, nu pot chiar acuma..."

PP e J.R., atitudinea lui Toni l-aintrigat mereu: a[ezat pe patul sù,Johnny îi repro[eaz` lui Toni: "Cu

talentul tù, puteai ajunge mult maideparte..." Toni, cu un zîmbet de auto-împ`care îi r`spunde: " Eu sînt fericit, amtot ce-mi trebuie, am locul meu, la ]ar`, amfamilia mea, de curînd am devenit bunic,

Sunt la mare în vara lui 1987 [i m` las purtat` de valuri în cunoscuta figur`numit` "pluta pe spate". Toni m` prive[te cu aten]ie [i când ne reîntoarcem peplaj` îmi spune c` nu to]i oamenii pot s-o fac`, figura asta, [i c`, pentru a pluti peap`, sufletul tù are nevoie de o anumit` component` metafizic`. Cam asta esteceea ce încerc s` reconstitui acum din prima amintire semnificativ` despre Toni.Îl [tiam dinainte. {tiam c` f`cuse germana, c` e un muzician remarcabil, care cântasemult la mare, [i c` avea la Bìle Herculane o fiic` [i mai mul]i copii de suflet.Odat` m` întâlnisem cu el în centrul Varia[ului, unde navetam ca profesoar` [iunde tocmai venise cu bicicleta s` cumpere ceva de la cooperativ`. Atunci mi-aspus c` st` la Totina, dup` numele de azi, Sânpetru Mic. {i cam atât.

În toamna aceluia[i an, Toni a venit pentru prima dat` la mine acas` înso]it deCiulic` (Mircea Marcovici), un alt prieten drag (plecat dintre noi, iat`, de 15 ani).Atunci mi-a pus o întrebare simpl`, dar esen]ial`. M-a întrebat: "Care ar fi cel maiimportant lucru pentru tine, un lucru în jurul c`ruia s`-]i po]i orienta existen]a?".Privind acum înapoi, r`spunsul meu, oarecum naiv, nu a fost mai pu]in esen]ial.I-am spus: "S` fac bine". Acel r`spuns a fost începutul prieteniei noastre; una dintreacele prietenii rare în care, indiferent dac` timpul care a trecut încape o s`pt`-mân` sau cinci ani, vorbele se înnoad` mereu de la ultima fraz`. O prieteniesubîn]eleas`.

Cu câ]iva ani buni în urm` Toni a l`sat ora[ul - unde preda muzic` [i cântajazz cu o trup` tân`r` [i foarte talentat` -, [i s-a retras în lini[tea de la Totina,consacrându-[i timpul unui proiect de mare anvergur`, dar mai ales mamei sale, pecare, printr-un act de dedica]ie ce ne-a umplut pe to]i de respect, a înso]it-o pân`la ultima trecere. În anii aceia, Sânpetru Mic a devenit un veritabil loc de pelerinaj,iar programul vizitelor mele acas` con]inea în mod necesar o excursie laTotina, sincronizat` adesea cu vizitele prietenilor timi[oreni. Ce se întâmpla laTotina?

La Totina, Toni, care dobândise demult faima local` de "ultimul neam] dinBanat", te întâmpina zâmbind la poart`, unde mai întâi urm`reai un adorabil exerci]iude echilibristic` performat de cåinele Rexi, apoi te poftea în curte. Dup` ce î]id`deai bine]e cu mama sa [i inspectai cucuruzul [i cartofii din gr`din`, te invita s`[ezi la umbra viei. Acolo, la un pahar de vin ro[u, începea]i s` face]i un update alevenimentelor petrecute de la ultima întâlnire [i s` vorbi]i de-ale vie]ii. Iar în timpce vorbea]i Toni te privea. Mai târziu, dup` ce intrai în chilia strâmt` [i întunecoas`- unde a dormit [i a lucrat ani de zile în ascez` -, [i vedeai priciul, care-]i accelerainstantaneu pulsul numai la gândul c` ai putea sta întins pe el doar cinci minute;dup` ce aflai de la el c` bucuria e un dar [i c` m`sura bun`st`rii poate fi luminasoarelui sau ploaia [i dup` ce în]elegeai c` frica [i vinov`]ia sunt adev`ra]ii no[tridu[mani, începeai s` pricepi c` drumul de la complicat la simplu e unul anevoios[i c` pu]inul poate s` însemne, de fapt, mult. Asta este cam tot ce se întâmpla laTotina.

Într-un mod tulbur`tor, de fiecare dat` când plecai de acolo, pre] de câteva zilelucrurile continuau s` se întâmple. Ce se mai întâmpla era c` în suflet î]i st`ruiaîndelung o lini[te izvorât` din privirea lui senin` [i jucù[`, privire care te îmbr`]i[acu toat` iubirea pe care un om o poate sim]i pentru seam`nul sù. Acesta era efectulmiraculos al lucrurilor simple de la Totina, iar pe m`sur` ce anii treceau, toateaceste lucruri m` f`ceau s` v`d c` Toni este unicul om cunoscut de mine care aatins limanul spre care aspir`m cu to]ii: Toni era fericit. Azi, Toni s-a reîntors laTimi[oara, unde cânt` [i pred` jazz ca înainte, iar internetul ne înlesne[te cu multcomunicarea, dar amintirea acelor ore tihnite de sub bolta de vie m` face, atuncicând vine vorba despre fericire, s` spun, cui st` s` m` asculte, c` eu nu cunoscdecât o singur` persoan` care "a ajuns": prietenul meu de la Totina, pe nume ToniKühn.

TONIADRIANA CÂRCU


JOHNNY BOTAam prietenii mei, muzicienii cu care cînt,ce mi-a[ mai putea dori?" Johnny R`ducanu,neîncrez`tor, [i totu[i impresionat de con-secven]a pe care o reîntîlne[te la Toni, parc`se anim`, uit` de grijile ce-l podidesc, serepede la pianina burdu[it` cu fulare, cas` nu deranjeze vecinii de bloc, [i atac` osuit` de piese compuse de Duke, pe careo preg`te[te pentru un concert viitor. Î[iînso]e[te atacurile percutante ale stîngii cuicnete [i, din cînd în cînd, se întoarce sprenoi, la fiecare n`zdr`v`nie s`vîr[it`,azvîrlindu-ne cîte o privire [ugubea]`. Ochiiîi str`lucesc, halatul i s-a desf`cut, dar J.R.e dezl`n]uit.

orizont

28www.revistaorizont.roUNIVERSunivers

1 Avioanele P-47 erau cunoscute drept "Urcioarele zbur`toare" din cauza formei rotunjite (cf. Weisenburger).2 Karl Liebknecht (1871-1919), activist socialist, fondator al Partidului Comunist German, asasinat în

urma mi[c`rilor de strad` din ianuarie 1919, împreun` cu Rosa Luxemburg.3 Rainer Maria Rilke, Sonetul XXIX, traducere de N. Argintescu-Amza, în Versuri, Editura pentru

Literatur` Universal`, Bucure[ti, 1966, p. 107.4 Opera]iunea Vârcolac, Unternehmen Werwolf, lansat` în 1944 de c`tre Goebbels, avea drept scop

organizarea unor trupe de gheril` în Germania, care s` lupte cu Alia]ii din spatele liniilor.5 "Proasp`t, Credincios, Vesel, Liber", mottoul lui Friedrich Ludwig Jahn (1778-1852), considerat "p`rintele

gimnasticii" în Germania. Reprezentarea lui grafic` e format` din cei patru F dispu[i simetric [i inversa]i înoglind`, de care aminte[te Pynchon.

6 "Bun` (sau milostiv`) doamn`".

Urmare din pagina 32Într-o s`pt`mân` a înv`]at cântecelul

vis`tor pe care-l cânta Dick Powell în filme,"Las`-m` s` vin în umbre [i s`-]i cânt", [i[i-a petrecut mare parte din timp cântându-l, UANGdedida di-dii, UANG di dum –di-doooooo ... din nou [i din nou, la cimpoi.Dup` o vreme a început s` observe ofrandede hran` l`sate lâng` ad`postul cu versantpe care l-a ridicat. Sfecl` furajer`, un co[cu cire[e, ba chiar [i pe[te proasp`t. N-av`zut niciodat` cine le aducea. Eraconsiderat fie spiritul unui cânt`re] lacimpoi, fie sunetul pur [i simplu, [i cuno[teadestule despre singur`t`]i [i voci nocturneca s`-[i dea seama ce se întâmpla. A l`satbalt` cimpoiul [i a doua zi a g`sit muzicu]a.Se întâmpl` s` fie aceea[i pe care a pierdut-o în 1938 sau 1939 în toaleta de la RoselandBallroom, dar asta s-a petrecut cu prea multtimp în urm` ca s`-[i aminteasc`.

S-a ferit de lume. Dac` al]ii l-au v`zutsau i-au v`zut focul, n-au încercat s` seapropie. Î[i las` p`rul [i barba s` creasc`,poart` c`ma[` [i pantaloni de stamb` pecare Bodine i-a eliberat pentru el din sp`-l`toria lui John Al. Dracului. Dar îi places` stea zile întregi în pielea goal`, cu furnicilemi[unându-i pe picioare, fluturi oprin-du-i-se pe umeri, privind via]a muntelui,f`când cuno[tin]` cu sfrânciocul [i coco[ulde munte, cu bursucul [i marmota. Sunt maimulte direc]ii în care ar trebui s-o ia, darprefer` s` r`mân` aici pe moment. Toatelocurile prin care a fost, Cuxhaven, Berlin,Nisa, Zürich, trebuie c` sunt supravegheate.Ar putea totu[i s` încerce s` dea de Springersau de Blodgett Waxwing. De ce are obsesiaasta cu ob]inutul actelor? Ce m`-sa-s actele,la urma urmei? Ar putea încerca într-unuldin porturile baltice, ar a[tepta s` trag` la]`rm Frau Gnahb [i s`-l duc` în Danemarcasau Suedia. Refugia]i, birouri incendiate,dosare pierdute pe veci – s-ar putea ca acteles` nu însemne la fel de mult în Europa...stai pu]in, la fel de mult ca unde, Slothrop?Ca în America? C`cat. Hai, las-o...

Mda, înc` mai crede c` exist` o calede întoarcere. S-a schimbat, desigur, a smulsdin când în când lenevos pene din albatrosulsinelui sù, doar pe jum`tate con[tient, a[acum te scobe[ti în nas – dar pana fantomatic`pe care degetele lui o ocolesc mereu eAmerica.

S`rmanul, nu poate renun]a la ea. Deprea multe ori i-a [optit ea în somn iube[te-m`, i-a sedus nes`tul` aten]ia treaz` cu vino-ncoa', cu promisiuni incredibile. Într-o bun`zi – vede o zi în care în sfâr[it va fi în stares` spun` îmi pare rù, sigur, [i s-o p`r`seasc`...dar înc` nu. O ultim` încercare, o ultim` [ans`,un ultim târg, un ultim transfer pe o linie asperan]ei. Poate c` e doar un semn de mândrie.Dac` nu mai exist` loc pentru el în staululei? Dac` l-a izgonit, n-o s`-i explice niciodat`de ce. "Arm`sarii" ei n-au drepturi. E imun`la întreb`rile lor meschine, proste[ti. E exactTârfa Amazoan` pe care ai cerut-o în viseletale.

{i mai e [i Jamf, asocierea dintre "Jamf"[i "eu" din visul lui primar. Cu asta la cinese poate duce? N-o s` rabde s` fie cercetat`,nu-i a[a? Dac` se apropie prea mult, o s` ser`zbune. S-ar putea s`-l avertizeze Ei în avans,s-ar putea s` nu.

Semnele devin tot mai clare, mai specifi-ce. Urm`re[te stoluri de p`s`ri [i modeleregulate în cenu[a focului, cite[te m`runtaielep`str`vului pe care l-a prins [i cur`]at, buc`]elede hârtie r`t`cite, graffiti pe zidurile sparteunde tencuiala a fost distrus` de împu[c`turi,dând la iveal` c`r`mizile – distrus` în forme

anume care pot fi la rândul lor citite.Într-o sear`, pe zidul unei toalete publice

împu]ite [i dând pe-afar` de tifos, g`se[teprintre ini]iale, date, desene pripite cupenisuri [i guri deschise s` le primeasc`,[abloane ale Vârcolacilor4 întruchipându-l pe omul negru cu umeri înal]i [i p`l`rieHomburg, un slogan oficial: WILLST DUV-2, DANN ARBEITE. Dac` vrei V-2,munce[te. Bun` seara, Tyrone Slothrop...nu, nu, stai, e O.K., pe cel`lalt zid au scris[i WILLST DU V-4, DANN ARBEITE.Are noroc. Vocile care-i umplu capul dauînd`r`t, gluma se limpeze[te, e doarGoebbels [i neputin]a sa de-a l`sa în paceun lucru bun. Dar a fost nevoie de efortulde-a se întoarce [i de-a privi cel`lalt zid.Acolo s-ar fi putut afla orice. Era în amurg.Câmpurile arate, liniile de curent, [an]urile[i paravânturile se întindeau pe kilometriîn jur. Se sim]ea curajos [i st`pân pe situa]ie.Dar un alt mesaj i-a s`rit în ochi:

ROCKETMAN A FOST AICIPrimul gând a fost c`-l scrisese el însu[i

[i uitase. E ciudat c` ̀ sta a fost primul sùgând, dar a[a a fost. Poate c` începea s` seimplice pe sine, o versiune a sa de deun`zi,în Combina]ia îndreptat` împotriva sineluisù din acel moment. În coma sa inert`,albatrosul a tres`rit.

Slothropi din trecut, s` zicem în medieunul pe zi, zece mii de Slothropi, unii maiputernici decât al]ii, s-au tot al`turat în fiecarezi la apus o[tii furioase. Ei erau cei din Coloanaa Cincea, vârâ]i bine în capul sù, a[teptândclipa în care s`-l dea pe mâna celorlalte patrudivizii de afar`, care se apropiau.

A[a c`, lâng` inscrip]ie, a zgâriat cu opiatr` urm`torul semn (…)

Slothrop sub asediu. Abia dup` ce-l mail`sase înc` într-o jum`tate de duzin` de locuri[i-a dat seama c` de fapt ceea ce desena eraracheta A4, v`zut` de dedesubt. Iar pe-atunciintrase deja pe frecven]a altor expresii cva-druple – varia]iuni ale morii de vânt cosmicea lui Frans van der Groov – svastici, simbolurigimnastice FFFF într-un cerc, r`sturnatesimetric [i invers, Frisch Fromm FröhlichFrei5 deasupra unor intr`ri îngrijite, pe str`zilini[tite, intersec]ii unde po]i sta s` ascul]itraficul de Dincolo, s` auzi despre viitor (acolonu exist` timp serial: toate evenimentele seafl` în aceea[i clip` etern` [i astfel anumitemesaje n-au întotdeauna "sens" aici: le lipse[testructura istoric`, par fanteziste sau nebune[ti).

Acoperi[urile nisipii ale bisericilor seînal]` la orizonturile lui Slothrop, cu absideleie[ite în afar` în patru direc]ii ca aripioareleunui rachete ghidând turlele aerodinamice...g`se[te d`ltuit în gresie semnul târnosirii, ocruce într-un cerc. În sfâr[it, z`când tihnitla soare într-o dup`-amiaz`, cu mâinile [ipicioarele r`[chirate, la marginea unuia dintrestr`vechile or`[ele ale Ciumei, devine el însu[io cruce, o r`scruce, o intersec]ie vie undejudec`torii au venit s` ridice o spânzur`toarepentru un tâlhar de rând care va fi spânzuratla amiaz`. Ogari negri [i câini mici de vân`-toare cu col]i ascu]i]i, [ire]i ca ni[te nev`stuici,câini ale c`ror rase s-au pierdut de [apte sutede ani, fug`resc o femel` în c`lduri în timpce se adun` spectatorii, e a patra execu]iedin prim`vara asta [i nu-i mare spectacol,doar c` tâlharul, visând în ultima lui clip`la cine [tie ce gnädige Frau6 cu [olduri grase[i poalele-n vânt, sub înf`]i[area c`reiaMoartea va fi venit unduindu-se la el, are oerec]ie, o stra[nic` umfl`tur` vine]ie, [i chiarîn clipa în care gâtul i se frânge, î[i d` drumulîn zdrean]a înf`[urat` în jurul [oldurilor, catife-lat` ca pielea unui sfânt sub mantia violet

din Postul Mare, [i o pic`tur` de sperm`reu[e[te s` se rostogoleasc`, s` picure dintr-un fir de p`r în altul pe piciorul mort, pân`jos, [i de pe marginea t`lpii goale [i acoperit`de cruste cade pe p`mânt drept în mijloculr`scrucii, unde, în lucr`tura nop]ii, se pre-schimb` într-o r`d`cin` de mandragor`. Învinerea urm`toare, în zori, Magicianul, cupropriul sù Heiligenschein mi[c`tor v`lurindde la infraro[u la ultraviolet în cercuri spectraleîn jurul umbrei sale c`zute pe iarba înrourat`,vine înso]it de câinele sù negru ca t`ciunele,care n-a fost hr`nit de câteva zile. Magicianulsap` grijuliu în jurul r`d`cinii pre]ioase pân`când aceasta se mai ]ine doar într-un firicelnespus de sub]ire – o leag` de coada câineluinegru, î[i înfund` urechile cu cear`, apoiscoate un coltuc de pâine s` ademeneascògarul lihnit, hruuuf!, câinele se repede lapâine, r`d`cina e smuls` [i d` drumul vaieruluiei ascu]it [i ucig`tor. Câinele cade mort înaintes` str`bat` jum`tate din calea pân` la miculdejun, lumina lui sfânt` înghea]` [i se stingeîn milioanele de pic`turi de rou`. Magicianulduce bini[or r`d`cina acas`, o îmbrac`într-o hìnu]` alb` [i las` ni[te bani lângèa peste noapte: diminea]a banii s-au înmul]itde zece ori. Un delegat din Comitetul deIdiopatii Arhetipale vine în vizit`. "E din cauzainfla]iei", încearc` Magicianul s`-i acoperecu mi[c`ri fluide din mâini. "Capital? N-amauzit în via]a mea de a[a ceva". "Nu, nu",r`spunde vizitatorul, "nu pentru acum. Încer-c`m s` ne gândim la viitor. Am dori foartemult s` cunoa[tem structura de baz`. Cât deputernic a fost vaierul, de pild`?". "Mi-amastupat urechile, n-am auzit." Delegatul îiarunc` un zâmbet profesionist fratern. "Ces` zic, te în]eleg."

Cruci, svastici, mandale-de-Zon`, cums` nu-i vorbeasc` lui Slothrop? St` în buc`t`ria

CURCUBEUL GRAVITA}IEIlui Säure Bummer, în al c`rei aer curg moaruride kif, cite[te re]ete de sup` [i g`se[te înfiecare os [i frunz` de varz` parafraze alepropriului sine... str`fulger`ri, nume ale unorcai de povar` care-i vor aduce destui banipentru o anumit` evadare... În trecut a datla lopat` [i a cur`]at prim`vara drumuriledin Berkshire, dup`-amiezi de aprilie pierdute,"Munc` de capitolul 81" îi spuneau, îl urmaipe ra[chetator, `la care cur`]a urmelecristalinului atac-din-interior al iernii,necropolizarea alb`... culegând cutii ruginitede bere, prezervative îng`lbenite de s`mân]apreterit`, [erve]ele motolite asem`n`toare unorcreiere ascunzând muci preteri]i ori lacrimipreterite, ziare, cioburi, buc`]i de automobil,zile în care, în supersti]ie [i fric`, reu[ea s`fac` totul s` se potriveasc`, vedea limpedeîn fiecare dintre acestea un articol însemnatîntr-un registru, o istorie: a lui însu[i, a ierniisale, a ]inutului sù... pe el, tontul [i terchea-berchea, l-au instruit în moduri mult preaadânci ca s` le poat` explica, fe]e de copiiz`rite la geamurile trenurilor, dou` m`suriale unui dans auzit undeva noaptea pe-o strad`,acele [i crengile unui pin leg`nându-se limpezi[i luminoase pe cerul înnorat al nop]ii,schema unui circuit între altele o sut` dintr-un teanc p`tat [i îng`lbenit, un râset izbucnitdintr-un lan de porumb diminea]a devremepe când mergea la [coal`, ralantiul uneimotociclete într-un ceas de var` greu deamurg... [i acum, în Zon`, mai târziu în ziuaîn care a devenit o r`scruce, dup` o ploaiegrea pe care nu [i-o aminte[te, Slothrop vedeaici un curcubeu foarte gros, o scul`curcubeic` viguroas` coborât` din noriipubieni [i vârât` în P`mânt, în P`mântulînverzit umed [i v`lurit, [i pieptul i se umple[i st` [i plânge, f`r` nici un gând în cap,sim]indu-se pur [i simplu firesc...

NOUla ANTHROPOS

orizont

29 www.revistaorizont.roDUPLEXduplex

ADINA BAYA CRISTINA CHEVERE{ANSUA, 1964. Democratul Lyndon B.

Johnson câ[tiga alegerile cu un rezultatgrìtor al votului popular; implicarea ame-rican` în r`zboiul din Vietnam escalada.Legea drepurilor civile devenea unul dintrecele mai importante acte îndreptateîmpotriva discrimin`rii din istoria StatelorUnite. Pe fundalul agita]iei [i schimb`rilormajore ap`rea A Single Man, roman semnatde Christopher Isherwood. Scriitorul anglo-american stabilit în California avea s`devin` una dintre figurile reprezentativeale comunit`]ii gay, iar cartea sa de suflet– unul dintre textele-cheie. Dac` ecranizarealui Tom Ford readuce în aten]ia publiculuilarg povestea în sine, interesante suntnuan]ele desprinse din contextul epocii.Alegerea protagonistului, proza aspr`, pene-trant` dar sensibil` erau menite s` stârneasc`multiple controverse la momentul public`-rii, impactul emo]ional fiind incomparabilmai profund decât ast`zi, patruzeci [i cincide ani mai târziu.

O zi din via]a unui profesor de cincizeci[i opt de ani din California, care se aga]`de iluzia normalit`]ii dup` ce [i-a pierdutpartenerul într-un accident de ma[in`.Ultima zi dintr-o lupt` surd` cu propriastranietate, cu futilitatea unei existen]e goli-te, treptat, de sens. În centrul ei, o entitatece se contempl` cu deta[area spectatorului.În spatele chipului încremenit din oglind`,r`m`[i]ele momentelor trecute defileaz`ca la o parad` de m`[ti. Un nume, o iden-titate le reune[te: George Falconer, englezretras pe care imaginarul comunitar îldistribuie în roluri ce merg de la victimà geneticii pân` la creatur` monstruoas`sau capriciu al naturii. Total nepotrivit,b`rbatul locuie[te în inima suburbiilor LosAngeles-ului. În weekend, copiii amoreza]ide Coca-Cola se fug`resc pe peluze,"Fetele" p`l`vr`gesc prin buc`t`rii, iarb`rba]ii, sc`pa]i de grijile serviciului, lene-vesc pe terase. "{i cel mai neînsemnat ecoproprietar al utopiei americane: aceast`împ`r`]ie a traiului confortabil, coborât`pe p`mânt".

Autosuficien]a [i conformismul nu las`loc alternativelor; diferen]a de orice tip nusatisface membrii perfec]i ai societ`]iiideale. E mesajul pe care George îl prime[teîn moduri mai mult sau mai pu]in subtile;se str`duie[te s`-l respecte. Dup` trezireaînsingurat` într-un c`min bântuit deamintiri, [oseaua (inven]ie binecuvântat`repetat) îl ajut` s` evadeze, purtându-l spredestina]ia zilnic` obligatorie: San ThomasState College. Vagabondajul mental permisde [ofat se încheie odat` cu intrarea în rolulindividului responsabil. Campusul sufocatde birocra]ie, condus din birouri de ma[i-n`rii presupus infailibile, î[i impune pro-priile reguli [i a[tept`ri. Satira lui Isherwoodcorodeaz` poleiala unui univers limitat,constrictiv, ca mai toate. În mediul preferat,bucuria protagonistului de a preda [i discutadespre literatur` e umbrit` de insuccesulunor prelegeri pe cât de angajante pentruel, pe atât de pu]in entuziasmante pentruaudien]a mole[it`.

Dac` în actul întâi apare un pistol, atunciîn ultimul act cineva va fi împu[cat, spuneaCehov. În primele vreo cincisprezece minuteale filmului Un om singur (A Single Man)exist` o scen` unde personajul principal sea[eaz` la un birou [i îi descuie sertarul. Însertar – un pistol. Camera popose[te câtevasecunde asupra armei, în timp ce în fundalclape lente de pian contrapuncteaz` ima-ginea. Personajul cânt`re[te pistolul în palme,verific` dac` e înc`rcat, îl a[eaz` pe biroulâng` un roman de Aldous Huxley. Final-mente, î[i deschide servieta [i depoziteaz`în ea, ordonat, întâi cartea [i apoi pistolul.Mai trebuie s` adaug care e cheia ce puneîn mi[care mecanismul narativ?

Nu m` în]elege]i gre[it, îns`. Faptul c`vrem s` [tim cum, când, dac` [i în ce scopva fi folosit` arma nu transform` Un omsingur într-un film cu rezonan]` poli]ist`.Prima [i singura pelicul` a lui Tom Ford(pân` acum) folose[te scheletul unei pove[ticoncepute dup` tehnica "pistolului luiCehov" doar ca un pretext. Pentru ce? Eibine, dac` e s` afl`m un r`spuns trebuie sàrunc`m o privire asupra autorului. Dac`numele Tom Ford nu v` spune nimic, s-arputea s` însemne c` nu cùta]i unde trebuie.În cinematografie, e drept, domnul Ford areun portofoliu modest [i probabil c` nu e(înc`) mai mult de un nume dosit într-o not`de subsol. În domeniul modei îns`, el estelegendarul reformator al casei Gucci în anii'90, plus principalul responsabil pentrutransformarea brandului Yves Saint-Laurentîntr-unul dintre cele mai proeminente aleultimelor dou` decenii, [i – nu în ultimulrând – creatorul unei celebre m`rci ce-i poart`numele. Diverse personaje – pe care le vedemdefilând pe covorul ro[u, imortalizate peafi[ele filmelor r`sun`toare ale momentuluisau în poze luate pe furi[ de paparazzi con-tracta]i de reviste gen People – [i-auîncredin]at imaginea pe mâna lui Tom Ford.Brad Pitt, Johnny Depp sau Tom Hanks l-au l`sat pe designerul american s`-i îmbrace[i s` le aleag` accesoriile. {i s` nu-l uit`mpe Colin Firth, cel ce joac` rolul principalal lui George Falconer în Un om singur.

A[adar, nu e de mirare c` filmul luiFord este un festin vizual, un film cu oestetic` luxuriant`, cu o direc]ie artisticìmpresionant`. {i nu m` refer aici doar larecrearea atât de vie a decorurilor specificeanilor '60 în cele mai minuscule detalii(concepute de echipa ce se afl` [i în spatelecunoscutului serial Mad Men). Ci mai alesla stilul atât de acaparator de filmare, cedezv`luie o privire aruncat` reveren]ioscâtorva regizori italieni iconici, ca Felliniori Antonioni, [i ce face din Ford un regizorcare merit` întreaga aten]ie. M` gândescaici la travling-ul lent prin care studiaz`personaje v`zute pe geamul ma[inii, lacadrele close-up pline de expresie ale unorpersonaje cu un [arm special, sau la modulîn care nuan]ele culorilor [i cantitatea delumin` sunt asortate dispozi]iei personajuluiprincipal. Poetic f`r` a c`dea într-o afectareîngro[at`, Un om singur este teribil de frumos

PISTOLUL LUI FORD.TOM FORD.

filmat. Chiar [i doar din acest motiv nu artrebui ratat. Nemaivorbind de premiulBAFTA câ[tigat pentru rolul principal saude nominaliz`rile la Globul de Aur [i laOscar. Nu în ultimul rând, filmul spune multedespre America acelor ani.

Ac]iunea preluat` de Ford din carteaomonim` a lui Cristopher Isherwood sepetrece în preajma crizei rachetelor cubanezedin 1962. Perioad` în care fobia anihil`riinucleare î[i g`se[te expresii diverse pe buzeleoric`rui american. Plezanteriile cotidienesunt înlocuite de discu]ii despre bunc`re.În mijlocul acestei epidemii a fricii, GeorgeFalconer se întreab`, pu]in cinic, pu]in deza-buzat, "oare nu merit`m s` fim nimici]i?"Asta fiindc` e expus zilnic la ceea ce percepedrept rutina depresiv` a societ`]ii de consum.Pred` literatur` la o universitate la carestuden]ii îl ascult` cel mai adesea cu un aerbovin, [i în sinea lor nu dau doi bani peHuxley, ci urm`resc doar s` ob]in` o anodin`slujb` corporatist`, pentru a finan]a cre[tereaunor copii bùtori de coca-cola [i carefredoneaz` refrenuri din reclame televizateînc` înainte de a [ti s` vorbeasc`.

Mizantropia nu e numai o reac]ie deplictis la isteria legat` de criza rachetelor.De fapt, George Falconer se afl` la opt lunidup` moartea subit`, într-un accident dema[in`, a iubitului sù. Da, am zis iubitulsù. {i simt c` trebuie s` adaug c` peliculapoate fi destul de indigest` pentru homofobi.Homosexualitatea apare ca aici ca o chestiefireasc` – povestea de dragoste întrerupt`tragic ar fi putut fi la fel de bine despre doiparteneri de sex opus –, nu ca una deviant`,în genul celei din Brokeback Mountain.R`mas singur, George se scufund` încet înapele tot mai adânci ale depresiei. Dac` astav` d` îns` impresia c` "pistolul lui Cehov"va fi o unealt` suicidal`, nu v` gr`bi]i cuverdictul: finalul rezerv` o surpriz`. Darpân` la final, pelicula nu înceteaz` s` fie oîncântare pentru ochi, inclusiv prin desco-perirea unor personaje secundare de o lasci-vitate u[or decadent`, vezi Charley (JulianneMoore), sau de o prospe]ime revigorant`,vezi Kenny (Nicholas Hoult).

SINGUR|N MUL}IME

Elegan]a, calmul, controlul, ironia fin`caracterizeaz` trecerea în revist` a lumilorunui personaj supus crizelor. Homoero-tismul (sugerat, niciodat` expus) e doarun element printre multe altele. În ciudadimensiunilor reduse ale c`r]ii, nimeni [inimic nu scap` aten]iei autorului-observator[i discursului critic: de la vecinii dincartierul lui George la studen]i [i colegide serviciu, de la partenerul de cuplu laamici, flirturi, cuno[tin]e sau prieteni dedurat`. Fiecare î[i are locul în piesa ce seapropie de final, fiecare î[i aduce contribu]iala marea depresie. De la sala de sport lasupermarket, spa]iile cotidianului genereaz`[i înmagazineaz` obsesii nocive. Textulabund` în avertismente la adresa industriilorde vise; societatea pare în pericol de aconsuma, cu egal` non[alan]`, bunuri,oameni [i suflete ("]i-ai putea petrece oreîntregi aici, în suspans [i nesiguran]`,meditând la multitudinea de alimente. “...‘Ai grij`; când te întorci în camera goal`“...‘ r`mân doar cartonul, celofanul [imâncarea. Iar ]ie ]i-a pierit pân` [i poftade mâncare").

Banii, afacerile, r`zboiul, rachetele nu-cleare, teama de distrugere, eterna com-peti]ie între Lumea Nou` [i B`trânulContinent sunt subiecte inevitabile; dac`schimburile alerte de replici dintre personajeli se dedic`, pasajele introspective reflect`preocup`ri mai pu]in concrete, dar nu maipu]in stringente. Tinere]e vs. b`trâne]e,minte vs. trup, privat vs. public, interiorvs. exterior: extremele intr` în dialog,scindând personalitatea [i manifest`rileprotagonistului. Definirea de sine în lipsaunor repere valide ridic` probleme; cu atâtmai mult unui outsider perpetuu. Tonulmeditativ, melancolic nu priveaz` îns`romanul de umor sau luciditate. Adoptatca manifest al luptei pentru emancipareacomunit`]ii gay, î[i dep`[e[te cu mult in-ten]iile militante. Simplu, direct, minimalist,expresiv, A Single Man vorbe[te despreanonimele, infinitele singur`t`]i dinmul]ime [i despre dorin]a de a continuacând nu se mai g`sesc motive.

orizont

30www.revistaorizont.roDOWNLOADdownload

TUR DE ORIZONT

Sfâr[itul lunii mai a anului 1989 a fost, f`r` îndoial`, "Britain's Most EnduringPop Star" pentru Cliff Richard. Mi-amintesc cum, 10 ani mai târziu, aflându-m` înOlanda, am trìt un sentiment identic, piesa mondial` care unea/desp`r]ea cele dou`milenii într-un decmbrie înc`rcat de speran]e fiind un în`l]`tor remake dup` "Amaz-ing Grace", vibrând de emo]ii. N-aveau s` treac` nici doi ani ca umbra mor]ii de laWTC s` ne trezeasc` într-o lume a invidiei [i urii. În vreme ce o civiliza]ie se n`[tea,alta b`tea voinice[te pasul pe loc, nedescoperind dup` dou` milenii nu internetul, cibanalele izmene...

Dar s` revenim la Cliff, al c`rui nume real este Harry Rodger Webb. Discul sùsingle, The Best Of Me, [i dup` aceea altele, au ]inut la în`l]ime muzica de bun`factur` înc` din anii '60, când singur, apoi al`turi de grupul The Shadows, a fost unexemplu pentru ce înseamn` s` fii cu adev`rat vedet` pop/rock în era de pionierat aacestei muzici noi, în form` [i con]inut. Dac` filmele lui Elvis ni s-au scurs prin memorieaidoma unor carduri full-color (frumoase [i atât), cele ale lui Cliff Richard erau cutotul altceva. Aveai, s` zic, în The Young Ones un story credibil, conturat parc` decei de vârsta noastr` de atunci. Explozia de bucurie era unic` [i molipsitoare, pieseleerau diverse. La mai bine de patru decenii de atunci, nu exist` tân`r s` nu fi v`zutpelicula de patru-cinci ori. Elementul care ne-a [ocat definitiv – cineva trebuie s-ospun` m`car acum – era mi[carea scenic` a muzicienilor. Ea însufle]ea întreaga activitatea crew-ului, oferindu-ne de la o vizionare la alta noi [i inedite aspecte care ne sc`paula început.

Dar s` vedem ce s-a mai petrecut în trecut, chiar în ultimele clipe ale lunii mai.Tot pe 27 mai, dar în 1977, The Sex Pistols lanseaz` controversata pies` "God SaveThe Queen", despre care s-a spus aproape totul. Tot aceasta este [i ziua de na[tere aCillei Black, dar [i ziua neagr` a mor]ii pianistului Ramsey Lewis. Doar o zi a trecut[i pe 28 mai 1973 Ronnie Lane p`r`se[te forma]ia The Faces. Trei ani mai târziu,valorosul grup Allman Brothers se destr`ma. În 1983, ziua amintit`, David Bowie î[iediteaz` cel de-al patrulea album. În rest, doar de bine. Dar nu putem trece cu vedereafaptul c` ziua de 28 mai a anului 1969 marcheaz`, stima]i cititori, debutul grupului deBayou Rock Creedence Clearwater Revival, alc`tuit la acea vreme din Stu Cook,Doug Clifford [i doar John Fogerty. Primul disc single de Top 10 a fost Proud Mary.

S` arunc`m o privire [i pe lista celor n`scu]i în aceast` perioad`: T-Bone Walker(1910), John Fogerty (1945), Kylie Minogue (1968). Numele importante ale na[teriistarurilor se prelungesc pe lista zilei de 30 mai: Gary Brooker (1945, Procol Harum),Roy Crewsdon (1941, Freddie And The Dreamers). În 1961 Ben E. King lanseazùnul dintre marile hituri dance: "Stand By Me". Acesta figureaz` în mai toate competi]iilede gen editate în lumea întreag`, favorit` fiind versiunea original` [i nu cover-urile.În 1965 apare al cincilea album al lui Bob Dylan, "Bringing Is All Back Home". |nUK Chart acesta figureaz` ca al doilea album al marelui artist.

Nici data de 30 mai nu face excep]ie de la regul`, abundând în date importante.De pild`, în 1909 se na[te clarinetistul Benny Goodman, Lenny Davidson (1944, DaveClark Five), Marie Fredericksson (1968, Roxette). {i tot în aceast` zi a anului 1977se stinge din via]` Paul Desmond. În 1972 Roxy Music apare în Great Western ExpressFestival în Lincolnshire, Marea Britanie.

Dar ce surprize ne mai rezerv` 31 mai, ultima zi a lui Florar? Pu]intic` r`bdare,domnilor! În anul de gra]ie 1985, lui Peter Gabriel (ex-Genesis) îi apare al cincileaalbum solo, So, care intr` apoi direct în UK Top pe locul 1, exact la 10 ani de lamomentul în care el opteaz` pentru o carier` solo. În 1961, aflat în plin` glorie, ChuckBerry înregistreaz` într-o camer` de hotel din Canada "Give Peace a Chance". În1930, tot în ultima zi de mai, se nasc Clint Eastwood [i americanul Peter Yarrow(1930), component al trioului pacifist Peter, Paul And Mary.

Nicolae Prelipceanu reaminte[te, înVia]aVia]aVia]aVia]aVia]a Româneasc`Româneasc`Româneasc`Româneasc`Româneasc`, c` în octombrie 2010se împlinesc 15 ani de când a murit MariusRobescu ● "A fost un poet important, cuo voce inconfundabil`, a c`rui oper` ar trebui,totu[i, revendicat` de urma[ii sì, m`car a[a,ca s`-[i poat` construi pe ruinele ei propriuledificiu, a[a cum fac ast`zi urma[ii pro-prietarilor despropriet`ri]i de comuni[ti când-va. {i înc` [i mai bine, pentru c` zidirileliterare nu trebuie demolate ca s` ridici dea-supra lor altceva, în fond acela[i lucru, c`ci,din perspectiva eternit`]ii, diferen]ele se maiestompeaz`". ● Aceea[i revist` g`zduie[teeseurile "Misterele Bucure[tilor, episoadeleinterbelice. Dispari]iile din Casa Zerlendi(I)", de Liviu Borda[, "Repere pentru o istoriea poeziei române[ti", de Ion Pop, "Ambi-valenta tradi]ie", de Constantin Pricop, "Filo-soful [i via]a româneasc`" (filosoful fiindConstantin Noica, n.n.), de Dumitru Daba,"Imaginalul & logosul – prin gaura devierme", de Ioan Buduca, "Lucian Blaga –diplomat", de Nicolae Mare[ ● Ne-au maiatras aten]ia poemele Andrei Rotaru, paginilede amintiri ale Marianei Codru] [i ale luiPetru Ilie[u, grupate sub titlul "Lumea cuchip de femeie", respectiv "Buena VistaSocial", r`spunsul pe care-l d` Ion BogdanLefter la propria întrebare-titlu: "Cât demultimedia poate deveni literatura?" ● Maisunt [i alte lucruri foarte bune de citit înacest num`r, cùta]i-le!

DESPRE MU{CHIICITITORULUI

În primul num`r din DiscobolulDiscobolulDiscobolulDiscobolulDiscobolul din acestan se g`se[te o anchet` literar` cu schepsis:"Despre puterile [i sl`biciunile cititoruluiactual". Sunt 21 de întreb`ri, care mai decare mai iscoditoare, la care r`spund suficientde mul]i [i de diver[i scriitori pentru a aflacititorul cum st` cu propriii… mu[chi ●V` oferim câteva r`spunsuri la una dintreinteroga]ii – "Dac` a]i [ti c` nimeni nu vaciti niciodat` ceea ce scrie]i, a]i mai scrie?"● Liviu Antonesei: Da, sigur c` a[ scrie.Am mai spus c` scriu mai întâi pentru mine,apoi [i pentru eventualii cititori. E [i scrisulacesta un fel de a te împ`ca cu tine [i culumea, uneori, chiar un fel de auto-terapie.● Luigi Bambulea: Da, cu o condi]ie: sàm certitudinea c` voi trì suficient în urmatermin`rii operei, pentru a deveni un altul,pentru a-mi fi cititor ● Rita Chirian: Nucred c` nu te vei îndr`gosti doar fiindc` ]ise spune c` cel`lalt nu-]i va r`spundeniciodat`. E altruismul condi]ionat derecuno[tin]`? Scriu ca exerci]iu terapeutic,scriu confesiv [i compensatoriu, scriu egoist● Aura Christi: Evident c` da! Cum sòpre[ti s` circule sângele prin vene? ● DanHerciu: Nu!!! ● Daniel D. Marin: Mareparte din ce am scris nu a fost niciodat`destinat unui public în afar` de mine însumi.Nu v`d de ce s-ar schimba acest lucru ●Ofelia Prodan: A[ scrie pentru a ]ine o memo-

rie a faptelor pe care cândva s` o recitesccu pl`cere ● Gheorghe Schwartz: Pì, amîncotro? Probabil c` a[ continua s` scriu, lafel cum lupul latr` la lun`, de[i luna nu îir`spunde niciodat` ● Mihai Vieru: Categoric!

REGULI PENTRU SCRISNOUA LITERATUR~

Ca s` se lege cu ce a cules Ro[iorulmai sus, permite-]i s` raportez c` vreo treipagini din NouaNouaNouaNouaNoua literatur`literatur`literatur`literatur`literatur` (nr. 32) sunt plinecu reguli pentru scris ● Regulile vin de lao seam` de litera]i. Unii dau pe bune sfaturi,al]ii fac haz de ele [i de cei care le a[teapt`.Ar fi de citat [i unele, [i altele, dar paginileexist` [i pe internet. Cele mai percutantesfaturi ni s-au p`rut ale prozatorului R`zvanPetrescu. Ne-am permis s` captur`m o partedin ele pentru a vi le da de [tirie, înaintede a v` apuca de scris literatur` ● Deci:"Scrie prost, cât mai prost cu putin]`, a[acum ne îndeamn` Mamleev. Vei aveavânz`ri extraordinare.Nu renun]a niciodat`la cli[ee, la descrieri întinse de natur` [imobilier, la psihologia infantil`, folose[tecât mai multe metafore, adjective [i adverbe,nu tìa nici un cuvânt din ce ai scris dinprima încercare – aceasta trebuie s` fie [iultima: nu rescrie nimic. Cu cât manuscrisulva fi mai gros, cu atât vânz`rile vor fi maispectaculoase. Când scrii, alung`-]i din minteorice altceva în afara succesului comercial.Gânde[te-te la celebritate. Imagineaz`-]i c`prime[ti cele mai distinse premii literare.(…) F` cât mai mul]i copii. Nu e obligatoriuca to]i s` fie c`znit concepu]i cu propria so]ie.Întotdeauna sunt disponibile prietenele sauso]iile scriitorilor sau ale criticilor literari –cele din urm` îi vor influen]a pe to]i în bine.Pe de alt` parte, cu cât ai mai mul]i copii,cu atât vei avea un public mai numeros, care,chiar dac` te va urî din pricina mo[teniriinule, cu siguran]` te va citi".

LUCRURILE |N SEVERINMERG FEST. AMOR FEST

Revista CaligrafCaligrafCaligrafCaligrafCaligraf din Turnu-Severin [i-a schimbat formatul, lucru care a influen]at,în bine, [i con]inutul ● Printre semnatariidin num`rul 1 (91) se num`r` Dan {alapa,Viorel Mirea, D. R. Popescu, Virgil Diaconu,Nicolae Jinga, Rodica Licsandri, MirceaPopa, Adrian Iovan, Costel Stancu, LucianAdam, Octavia Sandu, Robert {erban, Ro-mulus Cojocaru (fondatorul revistei, de laa c`rui dispari]ie se împlinesc trei ani), EugenMìc`neanu, Gheorghe Florescu, VictorRusu, Clara M`rgineanu, Gheorghe Istrate,Sorin Delaskela, Constantin Stana, Paul-Gabriel Sandu ● Dac` nu [tia]i, afla]i c`în capitala Mehedin]iului are loc Amor Fest(mai pe române[te, Festivalul Amorului),în cadrul c`ruia se petrec evenimente extremde fierbin]i: lans`ri de carte, recitaluri poetice[i muzicale, balet, vernisaje. La final, partici-pan]ii sunt r`cori]i cu ap` din Dun`re!

RO{IORII DE VEDERO{IORII DE VEDERO{IORII DE VEDERO{IORII DE VEDERO{IORII DE VEDE

THIS DAY IN ROCKPETRU UMANSCHI

orizont

31 www.revistaorizont.roESTUARestuar

ABONAMENTELE SE FAC LA PO{TA ROMÅN~,ABONAMENTELE SE FAC LA PO{TA ROMÅN~,ABONAMENTELE SE FAC LA PO{TA ROMÅN~,ABONAMENTELE SE FAC LA PO{TA ROMÅN~,ABONAMENTELE SE FAC LA PO{TA ROMÅN~,POZI}IA 19364 DIN CATALOGPOZI}IA 19364 DIN CATALOGPOZI}IA 19364 DIN CATALOGPOZI}IA 19364 DIN CATALOGPOZI}IA 19364 DIN CATALOG

Redactor - [ef: Mircea Mihìe[Redactor - [ef adjunct: Cornel Ungureanu

Secretar general de redac]ie: Adriana Babe]i

REDAC}IA: TIMI{OARA, Pia]a Sf. Gheorghe nr. 3,telefoane: 0256 29 48 93, 0256 29 48 95Marc` \nregistrat`: M/00166Tiparul executat la S.C. "TIM PRESS" S.A. TIMI{OARAMANUSCRISELE NEPUBLICATE NU SE ÎNAPOIAZ~

Colectivul de redac]ie: Lucian Alexiu, Paul Eugen Banciu, DorianBranea, Cristina Chevere[an, {erban Foar]`, Radu Pavel Gheo, MariusLazurca, Viorel Marineasa, Alina Radu, Robert {erban, Marcel Tolcea,Ciprian V`lcan, Daniel Vighi.

Concep]ie grafic`: Alexandru Jakabházi

Paginare [i prezentare grafic`: Sorin Stroe. www.revistaorizont.ro e-mail: [email protected]

OR IOR IOR IOR IOR I ONTONTONTONTONTRevist` a Uniunii Scriitorilor din RomåniaRevist` a Uniunii Scriitorilor din RomåniaRevist` a Uniunii Scriitorilor din RomåniaRevist` a Uniunii Scriitorilor din RomåniaRevist` a Uniunii Scriitorilor din Romånia

ISSN 0030 560 X

RELEVEURI (I)Urmare din pagina 18Aici nu mai sunt nici director, nici scriitor (mi se sugereaz` c` tab`ra de crea]ie

literar` e la Oravi]a), nici pictor, nici altceva care s` le înghe]e sângele în vine, dup` ce-mi sorb de[tept`ciunea. Sunt un tolerat, ca în via]a de toate zilele, un om care nici m`carnu poate da culoare locului unde e printr-un spirit viu, care s`-l pun` mereu în centrulaten]iei celorlal]i.

O simpl` pat` de culoare, sunat` insistent de cei de la birou pentru c` trebuie s` fiuinformat asupra a tot ceea ce se întâmpl` [i trebuie s` [tiu. În acest timp, un fost pictoramator, plin de sine, student la arte la b`trâne]e îi face curte profesoarei lui prin amabilit`]ide ordin tehnic, ajutând-o s`-[i fixeze lucrarea pe trepied, dându-i târcoale ba pe o parte,ba pe alta. Doar c` profesoara aceea e fosta mea coleg` de grup`, cu care fusesem întabere de crea]ie cu patruzeci [i [ase de ani în urm`. Acum nu mai e femeia mea, ci unom cu care trebuie s` trìesc [i aceste umilin]e de anonim între anonimi, în contrast cupeisajul de aici, dintre Cazanele Mari [i Cazanele Mici, într-o lume rupt` de lumea real`,rupt` de lumea din care provine fiecare dintre participan]i.

M` gândesc la anii când strâmtoarea aceasta dintre teritoriile celor dou` ]`ri a fosto "zon` a mor]ii" [i la teritoriile ce se continu` împotriva voin]ei oamenilor între ]`rilelor. P`mântul nu ]ine cont de oameni, apele Dun`rii nu ]in cont de oameni, iar orgoliuluman e atât de mare încât îi face s` cread` c` ei domin` totul, natura, p`mântul, apele,animalele, cerul. Dar toate exist` independent de voin]a lor [i-[i urmeaz` propria istorie,mult mai lung` decât via]a unui singur om, decât idilele dintr-o tab`r` de pictur`.

COMOARA DIN...Urmare din pagina 20Toate sunt morminte, toate au parte vara de explozia buruienilor, a florilor s`lbatice,

a pietrei înc`lzite de soare, a [opârlelor adormite, a potecilor cu noroi uscat, a criv`]ului[i a brumei de peste noapte.

Dintre toate aceste cripte unele au devenit loc de pelerinaj dup` cum ne încredin]eaz`pribeagul Celebi când pomene[te de Büyük-Sehidlik care pe limba noastr` se traduceCimitirul mare de eroi (cf. note la Evlia Celebi, p. 502). Avem [i noi a[a ceva, î[i spunePovesta[ul [i revede aievea pelerinajul cu deta[amentul de pionieri la Cimitirul eroilorsovietici cu fanfara de 9 mai, pe când se s`rb`tore[te Eliberarea de sub fascism de c`treArmata Ro[ie, [i pelerinii pun flori, salut` pioniere[te, sufl` în trompete, iar noii membri,chiar înainte de a fi primi]i în deta[ament, zic Leg`mântul în cadru festiv.

(Fragment din volumul (Fragment din volumul (Fragment din volumul (Fragment din volumul (Fragment din volumul Istoria din cutia de pantofi)Istoria din cutia de pantofi)Istoria din cutia de pantofi)Istoria din cutia de pantofi)Istoria din cutia de pantofi)

ACAS~ LA JOHNNY...Urmare din pagina 27Are, din nou, publicul mult a[teptat. J.R. este un histrion, o [tim. Este, el însu[i, un

personaj. A lucrat mult la fùrirea unei imagini sie[i [i a consacrat mult` vreme [i energieconserv`rii [i promov`rii acesteia. Aiurea, de imaginea unui artist se ocup` un comandoîntreg de angaja]i. La noi e mult mai greu, îndeosebi în jazz, unde appeal-ul este multmai selectiv. Johnny a reu[it, dar – cu noi – adev`ratul Johnny este cel adev`rat fiindc`[tie c`-l în]elegem ca nimeni al]ii. C`-l iubim.

Johnny ne m`rturise[te c` are în lucru o simfonie, din care partea întîi se bazeaz`pe renumitul sù "Joc al ]ambalelor", a doua, pe "Tescani", o alt` compozi]ie pe careJohnny [i-o interpreteaz` cu drag, iar de celelalte p`r]i zice c`...sînt surprize.

Petrecîndu-ne spre sta]ia de tramvai, chipurile pentru a intra la farmacie, salutat latot pasul de vecini mîndri s` schimbe o vorb` cu el, Johnny R`ducanu î[i mai aminte[teo dat` de Kamo, la care – surprinz`tor – pare c` a ]inut mai mult decît crezusem, iar cîndîl întreb`m ce tramvai s` lu`m spre Pia]a Roman`...ne suie într-un taxi pe care-l pl`te[te,generos, dinainte. Good-bye, Johnny, s` ne revedem cu bine!

Ilustra]iile din acest num`r reproducIlustra]iile din acest num`r reproducIlustra]iile din acest num`r reproducIlustra]iile din acest num`r reproducIlustra]iile din acest num`r reproduclucr`ri ale artistului plasticlucr`ri ale artistului plasticlucr`ri ale artistului plasticlucr`ri ale artistului plasticlucr`ri ale artistului plastic

PAVEL VERE{PAVEL VERE{PAVEL VERE{PAVEL VERE{PAVEL VERE{

orizont

32www.revistaorizont.roUNIVERSunivers


Curcubeul gravita]iei e un roman destulde dificil, nu doar datorit` scriiturii dense[i multitudinii de pove[ti, ci [i datorit`nenum`ratelor referin]e [i aluzii la persoane[i obiecte dintre cele mai diverse [i, unele,din cele mai obscure. Pentru a u[ura, înaceast` ultim` direc]ie, lectura, am recursla note explicative, ajutându-m` în principalde dou` texte "înso]itoare": clasicul AGravity's Rainbow Companion: Sourcesand contexts for Pynchon's Novel, deSteven C. Weisenburger, [i A Companion'sCompanion: Illustrated Additions andCorrections to Steven Weisenburger's AGravity's Rainbow Companion, de DonaldF. Larsson, un proiect publicat pe internet,[i care s-a dezvoltat ulterior în wiki-uldedicat romanului. De asemenea, unelegre[eli tipografice din edi]ia englez` aufost corectate tacit.

Nota traduc`toruluiNota traduc`toruluiNota traduc`toruluiNota traduc`toruluiNota traduc`torului

4. CONTRAFOR}A4. CONTRAFOR}A4. CONTRAFOR}A4. CONTRAFOR}A4. CONTRAFOR}A"Ce?"Richard M. NixonBette Davis [i Margaret Dumont sunt

în salonul plin de volute Cuvilliés al re[e-din]ei somptuoase a cuiva. La un anumitmoment, intr` pe fereastr` sunetul unui kazoocântând o melodie uluitor de lipsit` de gust,probabil "Cine-i tipul?" din O zi la curse(în mai multe sensuri). E unul dintre prieteniivulgari ai lui Groucho Marx. Sunetul e jos,zumzìtor [i gutural. Bette Davis înlemne[te,scutur` din cap, scutur` scrumul ]ig`rii.

– Ce, întreab` ea, e aia?Margaret Dumont zâmbe[te, î[i împinge

pieptul în afar`, prive[te în lungul nasului.– Pì sun`, r`spunde ea, ca un kazoo.În ce-l prive[te pe Slothrop, se prea poate

s` fi fost un kazoo. Pân` când se treze[te,larma s-a stins în diminea]`. Orice va fi fost,l-a trezit. Orice va fi fost – sau e – e PiratulPrentice într-un P-47 mai mult sau mai pu]infurat, în drum spre Berlin. Ordinele lui suntclare [i concise, la fel [i ale celorlal]i, agen]iai Papei, Papa-[i are religia, te duci [i-l g`se[tipe menestrel, la urma urmei e un tip detreab`...

Ei bine, ̀ sta-i un Urcior1 mai vechi,cu o cupol` tip ser`. Câmpul vizual obstruc-]ionat din spate îi stârne[te junghiuri în mu[-chii gâtului când î[i aminte[te. I se pare càvionul iese mereu din asieta normal`, de[ise joac` din când în când cu diferite pozi]iiale fletnerelor. Acum de pild` încearc` re-glajul pentru Consum de Urgen]` pe timpde R`zboi s` vad` cum func]ioneaz`, de[inu pare a fi nici R`zboi, nici Urgen]`, ]inesub supraveghere panoul de control, pe careRPM-urile, presiunea variat` [i temperaturachiulasei aproape c` ating liniile ro[ii. Co-boar` u[or [i continu` s` zboare, [i în scurttimp încearc` un tonou lent deasupra Cellei,apoi un looping deasupra Brunswickului,apoi, ce dracu', un Immelmann deasupraMagdeburgului. Pe spate, rânjind largde-l dor molarii, î[i începe tonoul o ideeprea lent, pu]intel sub o sut` treizeci, [iaproape caleaz` motorul, se hurduc` pesteo serie de decizii surpriz` – s` termine mane-vra ca pe un looping obi[nuit sau s` încercetotu[i Immelmannul? –, deja întinde mânaspre maneta eleroanelor, las` naibii bles-temata de direc]ie, n-are rost s`-]i ba]i capulcu o rostogolire... dar în ultima secundàtinge totu[i u[or pedala, un compromisminor (am aproape patruzeci de ani, Dumne-zeule, mi se întâmpl` [i mie?), [i revine cucapul în sus. A trebuit s` fac` Immelmannul.

Eu sunt Vulturul din Tooting,

CURCUBEUL GRAVITA}IEIBombardez [i trag de v` sting,{i nimeni nu m` poate pr`bu[i!B`trâne Kaiser Bill, e[ti cam senil,La tine-n ora[ vin, s` [tii!Zi-le fräuleinelor [i mamzelelorS`-mi aprind` la geam o lumin`...C`-s Vultur din Tooting, [i trag

ra-ta-tu-ting.{i zbor spre victorie lin`!

Osbie Feel ar trebui s` fie de-acum laMarsilia, încercând deja s`-l contacteze peBlodgett Waxwing. Webley Silvernail e îndrum spre Zürich, Katje va merge laNordhausen... Katje.

Nu, nu, nu i-a m`rturisit tot ce face.Nici nu-i treaba lui. Oricât de multe i-ar fispus, mereu r`mâne o f`râm` de mister. Dincauza a ceea ce e el, a direc]iilor în care n-o poate lua. Dar cum de s-au ab]inut amândoide la a disp`rea de lâng` cel`lalt, în ora[ele[i dup`-amiezile de hârtie ale acestei p`cistranii [i în viitoarea Austeritate? Oare pentruc` exist` ceva în aranjamentele ad hoc, cume [i misiunea de fa]`, care te pune obligatoriuîn leg`tur` cu oamenii cu care ai nevoie s`fii? Pentru c` aventurile mai formale tind,prin îns`[i natura lor, spre desp`r]ire [i singu-r`tate? Ah, Prentice... Da' asta ce mai e, sedesprinde elicea? Nu, nu, verific` presiuneacombustibilului – uite cum tremur` acul depe cadran, e destul de jos, rezervorul e gol...

O mic` nepl`cere în timpul zboruluipentru Pirat, nimic serios. Din când în când,din c`[ti, voci fantomatice îl provoac` sauîl mustr`: controlorii de trafic din regatullor de la sol, înc` un strat a[ternut pesteZon`, antene în[irate în pustie ca ni[te redute,radiind jum`t`]i de sfere de influen]`, con-turând coridoare invizibile în ceruri caresunt reale doar pentru ele. Thunderboltul evopsit într-un verde Kelly. Bate la ochi. Afost ideea Piratului. Cenu[iul era pentruR`zboi. Las`-i s` m` fug`reasc`. S` m`prind` dac` pot.

Cenu[iul era pentru R`zboi. Cam tota[a [i talentul ciudat al Piratului de-a trìfanteziile altora. De la Ziua Victoriei, nimic.Îns` asta n-a pus cap`t necazurilor sale psi-hice. E înc` "bântuit", în acela[i mod mar-ginal [i nesigur, de c`tre str`mo[ul lui Katje,Frans van der Groov, aventurierul [i uciga[ulde dodo. Omul nu sose[te niciodat` de-abinelea, dar nici nu pleac` de tot. Piratulse simte ofensat. E gazda compatibil` a Olan-dezului, f`r` s` vrea. Ce vede Frans în el?Are de-a face – cum s` nu aib` – cu Firma?

A între]esut un fir din visurile sale încele ale Piratului, vise eretice, exegeze alemorilor de vânt rotindu-se în umbr` la mar-ginile unor câmpii întunecate, cu fiecare bra]îndreptat înspre un punct de pe circumferin]aunei ro]i uria[e care se rotea în cer, se oprea[i pornea, mereu în acela[i timp cu crucearotitoare: "vântul" era un termen mediu, oconven]ie pentru a exprima ceea ce mi[caîntr-adev`r crucea... [i asta se aplica tuturorvânturilor, de pe tot cuprinsul P`mântului,celui care ]ipa printre mun]ii ca de zah`rcandel, roz [i galbeni, din Mauritius, [i celuicare f`cea s` fream`te lalelele acas`, cupelelor ro[ii în ploaie umplându-se m`rgic` dup`m`rgic` de ap`, fiecare vânt î[i avea propriacruce mi[c`toare, material` ori doar sugerat`,fiecare dintre ele o mandal` unic`, contopindcontrariile în rotirea ei ([i spune-mi, Frans,ce vânt e ̀ sta în care sunt prins acum, vântul`sta de la dou`zeci [i cinci de mii de picioare?Ce moar` e aceea care macin` colo, dede-subt? Ce macin`, Frans, [i cine mânuie[tepiatra de moar`?).

La mare distan]` sub burta Thunderbol-tului, desenate ca de o pensul` pe întinderileverzi, trec contururile unor str`vechi înt`rituride p`mânt, sate p`r`site în timpul MariiMor]i, câmpuri din spatele c`su]elor ai c`rorlocuitori au fost secera]i f`r` mil` de mar[ulc`tre miaz`noapte al ciumei bubonice. Înd`-r`tul unei pânze, rece ca un cear[af aruncatpeste mobilier într-o arip` interzis` a uneicl`diri, o voce de sopran` cânt` note carenu se aranjeaz` niciodat` într-o melodie,se dezintegreaz` ca proteinele moarte...

— E limpede ca lumina zilei, peroreaz`compozitorul Gustav, dac` n-ai fi un b`trânneghiob, ai în]elege – [tiu, [tiu, exist` o Aso-cia]ie de Binefacere a B`trânilor Neghiobi,v` cunoa[te]i cu to]ii între voi, da]i vot deblam împotriva neastâmp`ra]ilor sub [apte-zeci de ani, iar numele meu e în capul listei.Crezi c`-mi pas`? Sunte]i cu to]ii pe alt`frecven]`. Nici o [ans` s` recep]iona]i interfe-ren]e de la noi. Suntem prea separa]i. Noiavem problemele noastre.

Gâng`nii felurite se gr`besc printremiezi, fire de p`r pubian, pete de vin, scrum[i f`râme de tutun, o sumedenie de flacoanede cocain` aruncate peste tot, fiecare cu uncapac de bachelit` ro[ie purtând sigiliul fir-mei Merck din Darmstadt. Atmosfera gând`-ceilor se sfâr[e[te cam la doi centimetri ju-mate de podea, o zon` cu umiditate ideal`,întunecoas`, cu temperatur` stabil`. Nimeninu-i deranjeaz`. Exist` un pact nescris dea nu storci gâng`niile la Säure acas`.

— E[ti prins în tonalitate, url` Gustav.Captiv. Tonalitatea e un joc. Toate sunt.E[ti prea b`trân. N-o s` treci niciodat` din-colo de jocul ̀ sta, la muzica serial`. Seria-lismul e iluminare.

— Serialismul e [i el un joc, zice Säure,care st` [i rânje[te, ]inând în mân` o lingur`de filde[ cu care-[i vâr` gr`mezi incredibilede cocain` în nas, trecând prin întregrepertoriul: basculând bra]ul drept într-ocurb` uria[`, zoom, drept spre nara ]int`,azvârlind apoi înc`rc`tura de la dou` picioaredistan]` f`r` s` piard` un cristal... apoi ogr`m`joar` întreag` e aruncat` în aer ca ofloricic` de porumb [i înfulecat` nazal, ngoc,drept la ]int`, înùntru unde e neted ca într-un vas de toalet` din por]elan, nici un cilnu se vede pe-acolo de la înmormântarealui Liebknecht2 încoace, dac` nu cumva dedinainte... treceri dintr-o mân` în cealalt`

ale lingurii de dou` sau trei ori, mai iutedecât s-a mi[cat vreodat` filde[ul prin aer...linii disp`rând cât ai clipi f`r` ajutorul unuitub care s` le ghideze.

— Sunetul însu[i e un joc, dac` e[ti înstare s` mergi atât de departe, polip vizionarde latrin` ce e[ti. De asta ascult Spohr, Ro-ssini, Spontini, îmi aleg jocul, unul plin delumin` [i bun`tate. Tu e[ti prins în chestiilealea stratosferice [i ra]ionalizezi caracterullor fad numindu-l "iluminare". Habar n-aice-i aia iluminare, Kerl, e[ti mai orb decâtmine.

Slothrop merge pe o potec` pân` la unpârâu de munte unde [i-a l`sat muzicu]a laînmuiat toat` noaptea, prins` între doi bolo-vani într-un ochi de ap` domol.

— "Lumina [i bun`tatea" ta e zbân]uialacondamna]ilor, zice Gustav. Miros a mort`-ciune toate cântecelele alea s`lt`re]e.

Decapiteaz` ursuz o fiol` de cocain`cu din]ii [i scuip` resturile ro[ii printre gân-g`niile frem`t`toare.

Prin apa curg`toare, gùrelele b`trâneiHohner sunt deformate una câte una, p`tr`-]ele distorsionate ca ni[te note, pârâullimpede cânt` un blues vizual. În toate râurilesunt cânt`re]i la muzicu]` [i la ]iter`, oriundeapa e curg`toare. Cum a profe]it Rilke ̀ la,

]`rna de te va uita,Grìe[te ]`rnei mute: 's unduireaIar apei repezi spune-i: iat`, sunt!3

E înc` posibil, chiar [i atât de departede ea, s` g`se[ti [i s` faci s` r`sune spiritelecânt`re]ilor pierdu]i. Scuturând muzicu]ade ap`, cu anciile sunând lovite de picior,reluând bluesul solitar de la prima m`surà segmentului acestei dimine]i, Slothropsorbind la muzicu]` e mai aproape de-a fiun mediu pentru spirite decât a fost vreodat`,[i nici m`car n-o [tie.

Muzicu]a n-a ap`rut imediat. În primelezile petrecute în mun]ii ̀ [tia a dat peste ocolec]ie de cimpoaie abandonate în apriliede o unitate de sco]ieni. Slothrop are talentulde-a prinde repede. Instrumentul Imperiala fost floare la ureche.

Continuare \n pagina 28Traducere de

RARE{ MOLDOVAN

THOMAS PYNCHON

(fragment din romanul \n curs de apari]iela editura Polirom)

Orizont Nr. 5, Mai 2010 (p. 30)

Documents

Transcript of Orizont Nr. 5, Mai 2010 (p. 30)